Acoperământul Maicii Domnului: a doua minune de la Vlaherne

Stare

Acoperământul Maicii Domnului, prăznuit pe 1 octombrie, amintește de o întâmplare minunată petrecută la Constantinopol în timpul lui Leon al VI-lea Filosoful (886-912).

În toamna lui 911, Bizanțul, atacat de barbari, se afla într-o situație disperată. În toate bisericile din oraș se înălțau rugăciuni pentru salvare. Inclusiv într-o mică basilică de la periferie, cu hramul „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”, din cartierul numit Blachernae sau Vlaherne.

Pe 1 octombrie, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, pe la ora patru dimineața, după cum relatează Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său, Fericitul Epifanie, credincioșii au văzut-o pe Maica Domnului intrând în această biserică, strălucind ca lumina, având imediat în spatele ei pe sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Teologul și urmată de un alai de îngeri și sfinți.

Maica Domnului a mers până în mijlocul bisericii și a început să plângă cu lacrimi amare și să se roage Fiului ei pentru a salva orașul. Apoi și-a scos acoperământul (maforion) de pe cap și l-a înălțat, ca și cum ar fi acoperit tot poporul și cetatea cu lacrimile și rugăciunile ei. De prisos să mai spunem că atacatorii au fost înfrânți.

Multe fuseseră minunile legate de această bisericuță, ridicată se pare de vlahi (de unde și numele), la începuturile zidirii orașului. Prima și cea mai mare dintre ele, fusese pe 7 august 626, când Constantinopolul a fost eliberat de avari. Împăratul Heraclie cu grosul armatei sale se afla într-o campanie în Orient, iar oastea barbarilor era de sute de mii de oameni. Patriarhul Serghie organizează o procesiune pe  zidurile cetății cu icoana Născătoarei de la Biserica din Vlaherne în frunte.
Însuflețiți, cei numai câteva mii de apărători bizantini trec la contraatac. În ciuda uriașei diferențe numerice dintre tabere, barbarii o rup la fugă, mulți povestind că au văzut-o pe Maica Domnului coborând din icoană și venind amenințătoare spre ei. De atunci datează formula din Acatistul Maicii Domnului: „Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri aducem ție…”

SURSA

România, motorul MONDIAL al masoneriei. Mare Maestru al Marii Loji Naţionale face dezvăluiri,teoria Conspirației, distrusă de liderul masonilor din România. Relația dintre BOR și MasonerieRelația dintre Masonerie și Biserică apare în mute teorii ale conspirației. În general, aceste teorii spun că masoneria este o forță ocultă care se opune Bisericii și credinței în Divinitate.    

Stare

România a devenit motorul mondial al masoneriei.

     

de  Anca Murgoci 

Prof.univ. dr. Radu Bălănescu, Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, în interviul anului 2016 pe care l-a acordat la DC News Live, a explicat cum a ajuns țara noastră să ‘câștige’ această titulatură.

„Anul 2016 așează România în topul marilor loji din lume. În masonerie nu se fac clasamente, dar acesta este adevărul. Este o părere unanimă a celor care au vizitat țara noastră, a celor care lucrează în boardul Conferinței Mondiale. România este, în acest moment, considerată motorul mondial al masonieriei. Cei care au spus acest lucru sunt oameni care au organizat conferințe europene, mondiale, sunt oameni de expertiză”, a spus Prof.univ. dr. Radu Bălănescu.

Cel mai mare eveniment masonic care s-a întâmplat vreodată în lume

Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România a vorbit și despre cel mai mare eveniment masonic care s-a întâmplat vreodată în lume: Conferința Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare. România a fost preferată în fața Rusiei pentru a organiza reuniunea din 2014. Decizia a fost luată la Cartagena de Indes (Columbia), unde a avut loc a XI-a Conferință Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare.

„În 2014 am găzduit Conferința Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare și am fost ales Secretarul Executiv al acestei conferințe fiind oarecum, prin această alegere, numărul 1 în masoniera mondială urmându-l pe Thomas Jackson, cel care a conceput și inițiat evenimentul. (…) Din 2014 și până acum a urmat o dezvoltare continuă pentru că evenimentul s-a bucurat de un succes extraordinar. Au fost prezente 106 mari loji de pe toate continentele. A fost cel mai mare eveniment masonic care s-a întâmplat vreodată în lume. A avut loc la București în urma unor alegeri care au avut loc cu un an înainte. Am concurat cu Rusia. Votul marilor maeștri prezenți a fost în favoarea României”, a mai zis Prof.univ. dr. Radu Bălănescu la interviurile DC News Live.

Răspunsul complet după minutul 9:

sursa


Marele Maestru al MLNR, Conf. Dr. Radu Bălănescu, a declarat pentru DC NEWS că Biserica Ortodoxă Română este importantă și că cine atacă Biserica, nu dorește binele țării. Astfel, teoria conspirației creată în jurul relației dintre Biserică și Masonerie este contrazisă, chiar de liderul masonilor din România.

”Este un proiect extraordinar de important pentru România, Catedrala Neamului. Trebuie ridicată, trebuie dusă până la Capăt. Biserica Ortodoxă Română este foarte importantă în contextul eruopean și mondial. Cum să ataci Biserica? S-a întâmplat și asta. Poate să o atace cineva care vrea binele țării? Niciodată?

Avem relații de normalitate cu BOR. Eu sunt un foarte bun creștin ortodox. Nu avem niciun fel de problemă.  Se renovează Biserici, ajutăm la renovarea lor. Nimic ne la locu lui. Trăim în deplinul respect al instituțiilor din România. Toate religiile sunt respectate”, a spus Radu Bălănescu.

Declarația începe de la minutul 57.14.

SURSA

Parintele Justin despre acordul de la Balamand: Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbeste prin Sfintii Parinti

Stare

Cum vedeti ratificarea tratatului de la Balamand, din 1993, de catre sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, pe tema raportului dintre Biserica Ortodoxa si cea catolica? Toate celelalte Biserici Ortodoxe au respins sinodal acele declaratii din tratat, ca fiind eretice, numai Biserica Romana fiind singura care nu l-a respins nici pana azi…
Nu poporul nostru poarta vina, atata timp cat aceste tratate s-au facut si s-au semnat pe ascuns. Ierarhii nostri nu au cerut parerea si acordul poporului, dar nici macar nu am fost instiintati. Doamne fereste, maine poimaine ne trezim ca Biserica Romana nu se mai cheama Biserica Ortodoxa, ci catolica. Noi nu ne putem asuma greselile lor dogmatice. Si vom tine la hotararile celor 7 sfinte sinoade ecumenice cu pretul vietii. Pentru noi aceasta este sfant: marturisirea de credința a celor 7 sinoade ecumenice. Acestea au fost stabilite de Sfintii Parinti prin Duhul Sant. Daca ne lepadam de ele, ne lepadam de Duhul Sfant. Nu e loc de indoiala in privinta dogmelor. Ierarhii nostri cand sunt investiți in episcopie depun un juramant cum ca se obliga sa pazeasca dreapta credința si cele 7 sinoade ecumenice. Daca incalca juramantul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun Sfintilor ierarhi, pastorii lor.
Deci daca ei nu se supun mai marilor lor, adica Sfintilor Parinti, cum sa ne pretinda noua ascultare? Noi nu ascultam de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbeste prin Sfintii Parinti, nu prin minti imbatate de mitrele aurite din capul lor. Ei au datoria sa revada acordurile de la Balamand si Biserica sa isi revizuiasca pozitia ortodoxa, spre linistea poporului nostru ortodox. Biserica catolica detine erezii foarte mari in sanul ei, noi nu avem ce discuta cu niste fatarnici care si-au inventat propria lor biserica in afara harului lui Dumnezeu, pentru a fi independenta si de sine statatoare, asemenea lui Lucifer care a vrut sa isi ridice alt scaun pe tronul Dumnezeirii. Papalitatea a inchis credinciosilor bisericii lor portile Imparatiei cerurilor ca sa se inchine lui pe un alt tron, la Vatican. Au incercat sa ne subjuge si pe noi, aruncand in ograda noastra soparla uniatismului, dar sangele martirilor nostri marturisitori i-a alungat cu puterea harului lui Dumnezeu. Aceste compromisuri ale ierarhilor nostri se savarsesc nu dintr-o convingere dogmatica, ei stiu prea bine adevarul, ci se poarta asa datorita intereselor politice. Nu au puterea sa se opuna, pentru ca a fi episcop in zilele noastre, inseamna sa accepti condiția de mucenic. Nu e usor nici pentru ei. Noi avem datoria sa ii trezim si sa ne rugam pentru ei sa aiba puterea de a se opune ratacirilor dogmatice si sa fortifice Biserica cu marturisirea lor dreapta.
Noi, cei care am ramas ortodocsi in acest popor, ne dezicem de ratacirile si compromisurile lor. Au intrat lupii in turma noastra pentru ca semanatorii sunt putini, lipsesc teologii in masura sa poata combate niste rataciri de la adevarurile de credinta. Se duc degeaba in strainatate si fac atatea scoli teologice, dar nu auzi pe niciunul care sa marturiseasca niste realitati dureroase din sanul Bisericii. Pentru ca ei cand vin din strainatate asteapta o coroana de arhiereu, o coroana de secretar, sa isi puna gulerase frumoase, genti stralucitoare si masini luxoase si cica formeaza Biserica Ortodoxa. Dar nu asta formeaza Biserica Ortodoxa, Biserica ortodoxa o formeaza poporul simplu de rand binecredincios, babuca aceea care isi aprinde lumanarea cu lacrimi in ochi si taranul care nu cedeaza ortodoxia strainilor. Ortodoxia nu e in catedrale si in zgarie nori, nu e in caracterul Biserici noastre, ci Ortodoxia salasluieste in Pestera boilor de la Betleem, in care s-a nascut smerit Dumnezeu. Acolo coboara Duhul Sfant, aici e culcusul harului Duhului Sfant, in inima smerita si infranta. De la Parintele Staniloae nu mai avem profesori teologi care sa faca o reala catehizare studentilor. Si teologii se formeaza asa cum vad la pastorii lor. Dar ar trebui sa inteleaga ca pastorii supremi sunt Sfintii Parinti si slava Domnului sunt atatea carti publicate. Nimeni nu poate spune ca nu a stiut.
Teologilor nostri le lipseste ravna sau scanteia dragostei de adevar. Sa invatam de la greci, care asa mandri cum sunt ei, totusi nu renunta la principiile ortodoxe ale Bisericii, ei fac educatie religioasa, catehetica si dogmatica de mici copiilor lor, astfel incat poporul grec este crescut intr-un mediu bizantin si inteleg usor dogma ortodoxa. La noi a fost o teologie sporadica si o ortodoxie plina de necazuri si greutati. Eu rar am intalnit profesori de teologie in puscarie, si daca erau, erau fara atitudine. Au fost cațiva buni dar puțini, cum a fost Parintele Arsenie; mai mult cei simpli si fara carte au aparat Biserica la noi. Sa ne rugam sa inmulteasca Domul seceratorii ca sunt putini. Orice credincios trebuie sa isi insuseasca un minim de cunostinte dogmatice, catehismul ortodox si sa fie trezvitor sa nu primeasca orice invatatura cu usurinta de la oricine, numai de la Sfintii Parinti si preoții marturisitori. Sa fim vigilenti pentru ca sectele iau amploare si in curand Ortodoxia romaneasca, daca o tine tot asa, o sa iasa la pensie…

Sursa

Pe 24 septembrie 1815, UN COPIL DE 14 ANI, PRIMUL MUCENIC AMERICAN, A FOST TĂIAT BUCĂŢI DE UN IEZUIT CATOLIC.

Stare


24 SEPTEMBRIE: POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC PETRU ALEUTUL

La începutul anilor 1800, pe când Alaska era încă tărâm rusesc, în insula Kodiak trăia un tânăr aleut pe nume Cungagnaq. Când fu botezat de către misionarii ieromonahi ortodocşi ruşi, el primi numele creştin de P e t r u.

În 1815, P e t r u care acum avea paisprezece ani, îi însoţea pe treisprezece negustori de blănuri care au fost trimişi într-o expediţie de către o companie ruso – americană. Dar pe când se apropiau de California, corabia lor fu jefuită de către marinarii spanioli şi toţi cei paisprezece care se aflau la bord au fost luaţi prizonieri la San Francisco. În temniţă, P e t r u se afla închis împreună cu un om pe nume Kychaly. Despărţiţi de ceilalţi, aceştia doi avură de îndurat chinuri şi mai mari.

A doua zi, un preot romano – catolic intră în celula lor, însoţit de câţiva indieni.

– Am venit la tine, începu preotul, pentru că sunt un om milostiv şi vreau să vă ajut să vedeţi eresurile în care vă aflaţi. Aţi fost luaţi prizonieri pentru că aţi îndrăznit să intraţi în apele noastre teritoriale. Dar îmi fac griji pentru voi din pricina credinţelor voastre greşite. Vreţi să primiţi credinţa B isericii Romano – Catolice? îi întrebă pe neocolite.

– Noi suntem creştini ortodocşi, mădulare ale Bisericii lui H r i s t o s şi nu vom părăsi niciodată adevărul.

– Tinere, nu ştii ce vorbeşti, continuă preotul. Dacă te alături nouă, atunci te alături la ceva bun şi drept.

Tânărul P e t r u se uită la preotul iezuit fără nici o urmă de teamă. Mai degrabă îl compătimea pentru că nu înţelegea cum se cuvine învăţăturile lui H r i s t o s.

-Spui că ai fi un om milostv şi că îmi vorbeşti cu bunătate şi cu dreptate,dar faptele tale nu dau mărturie despre aceste virtuţi. Cum poate cineva care pretinde că este creştin şi omul lui Dumnezeu, să justifice aceste fapte?

Preotul se dădu înapoi când văzu îndrăzneala lui P e t r u.

-Îţi poruncesc să devii romano – catolic ! Dacă refuzi să faci asta de bună voie, atunci probabil că tovaraşii mei te vor putea îndupleca prin tortură. Te îmbie mai mult asta, tinere?

-Fă ce vrei cu mine, răspunse băiatul. Nu mi-e teamă. Prin harul lui Dumnezeu sunt ortodox şi nu îmi voi părăsi Biserica care îmi este dragă, adevărata Biserică a lui H r i s t o s.

Preotul continuă să-i batjocorească şi să-i ameninţe pe cei doi. Era hotărât să se impună. Făcându-le semn cu mâna oamenilor săi, porunci:

– Vedeţi dacă puteţi să-l ajutaţi pe acesta cu limba ascuţită să se răzgândească mai întâi, spuse el, arătând către P e t r u.

Bărbaţii îl prinseră pe tânărul aleut şi la porunca preotului, începură să-i taie degetele de la mâini şi de la picioare, unul câte unul. După ce au împlinit cu meticulozitate ordinul preotului, i-au tăiat tânărului şi mâinile şi picioarele. P e t r u se ruga să primească putere, ca să poată îndura patimile pentru Domnul său iubit şi împărăţia Lui.

– Eşti gata să te lepezi de credinţa ta? spuse rânjind preotul. Nu ai îndurat destul?

P e t r u tăcea. Sfârsitul vieţii sale pământeşti era aproape şi era hotărât să moară creştin ortodox. În cele din urmă, preotul porunci ca tânărului să-i fie scoase măruntaiele. În dureri îngrozitoare, cu sângele curgând şiroaie pe pământ, Pe t r u, credinciosul creştin ortodox, primi cununa sfântă a izbânzii şi intră în împărăţia cerurilor, fiind astfel primul american băştinaş care s-a numărat în cetele sfinte ale mucenicilor.

A doua zi, Kychaly şi ceilalţi prizonieri trecură prin aceleaşi chinuri. Totuşi, în timpul nopţii sosi o poruncă din Monterrey care cerea ca prizonierii să fie eliberaţi numaidecât. În dimineaţa următoare cu toţii erau liberi. Numai moaştele tânărului mucenic aleut rămaseră. Mormântul său este necunoscut, dar se spune că ar fi într-un cimitir indian din Mission Delores.

În 1980, P e t r u, tânărul american băştinaş a fost canonizat de către Biserică şi este pomenit în fiecare an la data de 24 s e p t e m b r i e. Aşa cum şi Sfântul Herman de Alaska s-a rugat când a auzit cum a pătimit P e t r u, tot aşa şi noi, căutând mijlocirea sa, rostim cuvintele sale: ”Sfinte mucenice P e t r u, roagă-te pentru noi”

Sursa