Despre avva Ammoe

1
Spuneau despre avva Ammoe că atunci când mergea la biserică, nu-şi lăsa ucenicul să umble pe lângă el, ci numai de departe, şi dacă venea să-l întrebe despre vreun gând, de îndată ce-i spunea îl şi gonea spunând: nu cumva ca noi, vorbind ceva de folos, să se strecoare vreun cuvânt străin. De aceea nici nu te las aproape de mine.
2
Se spunea despre avva Ammoe că era bolnav. Şi zăcând de mulţi ani, niciodată nu şi-a lăsat gândul să ia aminte la chilia lui cea dinăuntru să vadă ce are. Căci îi aduceau multe din pricina bolii. Şi intrând ucenicul lui, Ioan, şi ieşind, închidea ochii să nu vadă ce face, căci îl ştia că este călugăr de încredere.
3
I-a spus avva Ammoe avvei Isaia la început:
– Cum mă vezi acum?
– Ce pe un înger, părinte.
Şi mai târziu i-a zis:
– Acum cum mă vezi?
– Ca pe Satana: chiar să-mi zici vorbă bună, îmi e ca o sabie.
4
Spunea avva Pimen, că un frate a venit la avva Ammoe, cerându-i un cuvânt. Deşi a rămas şapte zile la el, nu i-a răspuns bătrânul. Şi petrecându-l, i-a spus: mergi, ia aminte. Căci mie mi s-au făcut păcatele zid întunecat între mine şi Dumnezeu.
5
Spuneau despre avva Ammoe, că a făcut cinzeci de saci de grâu pentru trebuinţa sa şi i-a întins la soare. Şi înainte să se usuce bine, a văzut în locul acela ceva care nu-i pria. Şi spuse ucenicilor săi: hai să plecăm de aici. Iar lor nu le-a părut bine. Văzându-i îmbufnaţi le-a spus: vă pare rău de pâini? Vă spun că într-adevăr i-am văzut pe unii cum au fugit lăsând firide văruite cu cărţi de pergament31(Cărţile de pergament erau rare şi scumpe.), fără să tragă măcar uşa după ei.

 

Anunțuri