Aceasta fiara pierzatoare, este dulceaga si linge pe cei lenesi, pina ii inghite cu totul, daca nu ne intoarcem sub acoperamintul Celui Preainalt

Depresia, dragii mei, este un duh. De aceea medicii nu-i gasesc leac si oricite dovezi i-ai aduce, nu se lasa convins. Despre acest duh scrie si prorocul David in psalmul 90: este „dracul cel de miaza-zi”. Redactorii moderni, atinsi probabil de acelasi duh, au diortosit in „molima ce bintuie intru amiaza”. „Duhul amiezii”, aceasta fiara pierzatoare, este dulceaga si linge pe cei lenesi, pina ii inghite cu totul, daca nu ne intoarcem sub acoperamintul Celui Preainalt.

PSALMUL 90

 1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.

2. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.

3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.

4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.

5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,

 6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.

7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.

 8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.

 9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.

10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.

 11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.

12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.

 13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.

14. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.

 15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.

16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Părintele Savatie Baştovoi
Sursa:Apărătorul Ortodox

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

“Halloween” ortodox în mănăstirea Sf. Elizabeta din oraşul Minsk


Într-un mod cu totul neaşteptat, sau vorbind în termeni moderni – “într-un mod creativ”, maicile din mănăstirea Sf. Elizabeta din Minsk au împodobit mănăstirea de sărbătoarea Acoperămîntul Maicii Domnului.

Pe o reţea de socializare populară în Rusia, măicuţele au încărcat o mulţime de poze a unei sesiuni foto, cu decorul mănăstiriiîn stilul sărbătorii satanice Halloween, poze însoţite de următorul comentariu:
“Frumuseţea toamnei pe nimeni nu lasă indiferent. Ochii sunt bucuraţi de multitudinea de culori tomnatice, iar inima se bucură de bogăţia fructelor de toamnă. Cu unele dintre cele mai frumoase dintre acestea, maicile au înfrumuseţat mănăstirea în ajunul sărbătorii Acoperămîntul Maicii Domnului!”

Pentru comparaţie, priviţi o fotografie cu decoraţiuni a unei “biserici” catolice pregătită să săvîrşească liturghia pentru Halloween.

1

Iar în video puteţi privi o liturghie catolică dedicată sărbătorii de Halloween, cu participarea draciloir, care oferă “sfintele daruri” într-o “biserică” din oraşul Aliso Viejo, California (SUA) din anul 2006.

Maicile din mănăstirea Sf. Elizabeta au fost foarte inteligente din punct de vedere al creativităţi şi designului. Mai jos aveţi cîteva exemple.

1

Decoraţii pentru sărbătoarea Sf. Apostol Andrei

1

Trageţi atenţia la acvariile cu peşte din apropierea stranei (a nu se confunda cu peştii uscaţi de mai sus)

aparatorul.md

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Asa zisele „moaşte,,a ereticului Papa Ioan Paul al II-lea vor fi aduse la Cluj spre închinare

Credincioșii români au ocazia de a vedea și de a se ruga la moaștele unuia dintre cei mai cunoscuți și apreciați lideri ai Bisericii Catolice. Moaștele Sfântului Ioan Paul al II-lea vor ajunge, duminică, la Cluj, și vor fi expuse în Catedrala Greco-Catolică „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.

Un personaj extrem de important la nivel mondial, Ioan Paul al II-lea a fost capul Bisericii Catolice în perioada 1978-2005. Acesta a fost cunoscut drept un papă al premierelor, trecând granițe religioase și culturale vechi de secole, în încercarea sa de a răspândi înțelegerea și iubirea printre semenii săi.

În timp pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a ajuns și pe meleaguri românești, în 1999, atunci când, fermecat de frumusețile țării, a numit România „Grădina Maicii Domnului”. După trecerea sa în neființă, în 2005, Ioan Paul al II-lea a fost beatificat, pe 1 mai 2011, iar mai apoi a fost trecut în rândul sfinților, în data de 27 aprilie 2014. SURSA

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un caz RAR: EPISCOP MĂRTURISITOR în epoca COMUNISTĂ, PS Nicolae Popovici

Pe data de 20 octombrie s-au împlinit 57 de ani de la trecerea la cele veșnice a PS Nicolae Popovici, un ierarh ce nu a cedat presiunilor regimului comunist, mărturisind credința și apărând Ortodoxia de erezii până la sfârșitul vieții.

„E greu să fii devotat până la moarte lui Hristos, Dumnezeul nostru. E mare lucru şi minunat să duci, în tine şi prin tine şi-n alţii, la biruinţă finală, Duhul lui Hristos împotriva duhului veacului acestuia, care pe atâţia îi amăgeşte şi-i duce la pierzare!”

Personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române din veacul XX, Nicolae Popovici este relativ putin cunoscut fată de cum ar merita să fie. S-a născut în 1903 în comuna Biertan, din fostul judet Târnava Mare, si-a făcut studiile secundare la liceul „Andrei Saguna” din Brasov si pe cele universitare la Facultatea de Teologie din Cernăuti, unde a sustinut si un strălucit doctorat pe tema epiclezei euharistice.

Un timp a fost profesor la Sibiu, pentru ca în aprilie 1926 să fie ales episcop al Oradiei Mari. În noua calitate de episcop, a dovedit că nu este numai un erudit ci si si un om de actiune, stiind să îmbine cuvântul cu fapta. Era în acelasi timp stăpânul turmei dar si slujitorul ei umil, impunând tuturor prin puterea exemplului personal. Din îndemnul său, 12.000 de concubini din eparhia Oradiei s-au cununat civil si religios, primind astfel binecuvântarea bisericii.

Era în acelasi timp un orator desăvârsit, tinând adesea predici din amvonul catedralei episcopale. Stia exact ce să spună pentru a mângâia si întări inimile credinciosilor si, în acelasi timp, cum să spună, pentru ca toti să înteleagă învătătura lui Hristos. De aceea, catedrala era mereu plină, orădenii fiind deosebit de mândri de vlădica lor.

În vara lui 1940, România pierdea Basarabia, Bucovina de Nord si nord-vestul Ardealului. O parte importantă a eparhiei Oradiei era astfel ruptă de tară, din fericire vremelnic. Cunoscând prestanta si intransigenta episcopului Popovici, care s-ar fi opus categoric unei politici antiromânesti, autoritătile horthyste l-au expulzat din teritoriul ocupat. S-a stabilit la Beius, continuând să slujească, să ctitorească si să spere.

Recucerirea Basarabiei, Bucovienei de Nord si crearea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria în 1941 l-au făcut pe Nicolae Popovici să părăsească un timp turma sa, pentru a pleca aproape sase luni în aceste teritorii, lovite de ateismul comunist, pentru a contribui cu puterile sale la renasterea vietii crestine. Dacă Basarabia si Bucovina fuseseră numai un an sub ocupatie sovietică, Nicolae Popovici a constatat în Transnistria efectele devastatoare pe care le făcuse comunismul pe toate planurile, după 20 de ani de actiune continuă. De aceea el nu a obosit să denunte această plagă a umanitătii, deopotrivă prin cuvâtări si prin scris.

Sfârsitul anului 1944 aduce României eliberarea Ardealului de Nord, dar si machează începutul comunizării ei. Nicolae Popovici se întoarce în sfârsit la Oradea, dar vederea răspândirii unei ideologii inumane si atee chiar în propria tară nu-l poate lăsa indiferent.

Atunci, dintre toti el a ales calea unei opozitii deschise, fiind convins de faptul că statul comunist nu se va multumi cu simpla supunere a bisericii, ci va încerca distrugerea ei.  În actiunile sale el a respectat permanent canoanele si traditia bisericii. După cum se stie, Biserica ortodoxă nu se amestecă de obicei în treburile statului, ocupându-se de dezvolatrea vietii religioase. Dar desi respectă statul, uneori prea mult, Biserica ortodoxă are autonomia ei în luarea deciziilor în afacerile ecleziastice si libertatea  de a-si răspândi învătătura. Când aceste lucruri sunt încălcate de stat, biserica are dreptul să reactioneze. Episcopul Popovici a militat pe toate căile pentru a arăta si opri abuzurile statului comunist fată de biserică. Prin memorii înaintate Ministerului Cultelor a afirmat dreptul suveran al episcopului de a numi pe protopopi, a cerut ca preotii să nu mai fie arestati fără stirea ierarhului, iar acesta să poată interveni în apărarea celor retinuti. A cerut să nu se mai organizeze diferite manifestări duminica, menite să tulbure linistea liturghiei. S-a opus unificării Bisericii greco-catolice cu Biserica ortodoxă, considerând că lucrurile făcute prin fortă nu au durabilitate. De asemenea, a căutat să limiteze influenta sindicatului de la episcopie, calul troian al comunistilor în viata bisericii.

În ceea ce priveste predicile sale, el a refuzat constant să se supună indicatiilor date de Ministerul Cultelor, afirmând că nu poate spune neadevăruri în biserică. Astfel a refuzat să vorbească despre binefacerile colectivizării, despre lupta pentru pace si alte aspecte pe care comunistii le-ar fi dorit promovate de preoti. În schimb el vorbea de măretia credintei crestine, de sperantă în mai bine, de valorile nationale.

Pentru Securitatea care nota constiincioasă toate aceste predici, ele nu erau altceva decât instigări contrarevolutionare. În ochii autoritătilor, episcopul de Oradea devine persoană non grata. În urma presiunilor foarte mari, sinodul Bisericii Ortodoxe Române a fost obligat să-l pensioneze pe 4 octombrie 1950. Toate eforturile patriarhului Iustinian de a-l salva, prin mutarea lui la Galati, s-au izbit de afirmatia categorică a lui Dej si Groza, care au spus că, dacă Popovici nu este pensionat, atunci va fi arestat.

Restul zilelor, un adevărat exil, Nicolae Popovici si le-a petrecut la mănăstirea Cheia. Aici moare în 20 octombrie 1960, la doar 57 de ani. În 1992, trupul său este adus si odihneste în catedrale din Oradea.

După cum am spus, Securitatea consemna toate predicile episcopului orădean, astfel că în dosarele sale se află dovezi consistente ale curajului cu care acesta rostea adevărul. În cele ce urmează, oferim cititorului câteva fragmente ilustrative din acestea.

Fragment din predica de Anul Nou, 1 ianuarie 1950

“O jumătate de veac care a trecut peste noi a fost veacul păcatului si al ateismului. Mintea omenească a inventat multe lucruri, arme ucigătoare, tancuri, avioane si atomul ca urgia războaielor să nimicească sute de mii de vieti omenesti si tot ce s-a clădit. Stiinta, cultura în această epocă a fost si este în slujba omului pământesc si nu în slujba celui de sus, pentru care motiv a suferit si suferă lumea. Nu avem lipsă de stiintă, de cultură, dar avem lipsă de Hristos, de mântuire, de libertatea trupească si sufletească. Nu plângem după acesti 50 de ani, dar nădăjduim că cei 50 de ani ce vor urma, si îndeosebi anul 1950, va aduce după după Sf. Scriptură (e vorba de anul sabatic n.n) slobozenie, iertare si mângâiere oamenilor care si-au pierdut mosiile, casele, libertatea si care au pierdut sufletele. Noi am dat si vom da ceea ce este al cezarului, dar nu vom lăsa să fie luate de la noi ceea ce este al lui Dumnezeu, vom da bratele de muncă, sudoarea noastră, averea si ultimul cojoc dacă e nevoie, dar credinta si inimile noastre le vom păstra pentru Dumnezeu.

Părinti! Să aveti grijă de copii vostri, creste-tii în spiritul evangheliei, pentru că aveti răspundere în fata lui Dumnezeu, nu-i lăsati în cinematografe si pe terenurile sportive, unde tineretul este dus cu forta si unde primeste o educatie antireligioasă. Aduce-tii în biserică, că aci primesc educatia care-i place lui Hristos. Păstrati sufletele lor de ideile străine de neamul nostru si vă ve-ti mântui si voi si neamul nostru.În pragul Anului Nou, biserica trimite binecuvântarea pentru tot poporul si în deosebi tineretului nostru, trimite corpului didactic care sunt răspunzători pentru educarea tineretului nostru. Curaj învătători, să nu uitati că veti răspunde si voi pentru tineretul nostru care a păsit pe calea rătăcirii.

Trimitem binecuvântarea ostasilor nostri care nu sunt lăsati în biserică ca altă dată, ca să primească binecuvântarea la începutul anului. Să nu uitati si să vă rugati si să aveti curaj să urmati pildele marilor înaintasi ai nostri, a lui Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Closca si Crisan, Avram Iancu si alti mari luptători ai neamului nostru. Ei să fie pentru voi izvor de vitejie în toată viata voastră.

Trimitem binecuvântarea bisericii stăpânirii tării si îi rugăm ca să ne ocrotească în spiritui iubirii frătesti prin fapte si nu prin vorbe ca stăpânirea să fie iubită de fiii tării asa cum iubeste tatăl pe fiul si reciproc, cu atât mai mult cu cât numai o stăpânire iubită de popor poate să guverneze etern.

Trimitem binecuvântarea bisericii neamului nostru de pretutindeni, neamului care a suferit si suferă pentru că multi au părăsit pe Hristos. Îi rugăm pe ei în pragul acestui an sfânt ca să nu urmeze căile rătăcirii, ci să se reîntoarcă la Hristos.

Trimitem binecuvântarea celor întemnitati, celor în suferintă, celor care au pierdut sperantele în viitor, trimitem îmbărbătare alături de binecuvântare si le spunem lor:  „sus inimile; că este mântuire, dar numai atunci când există binecuvântare si veti cere.”

Totul am spus ce am putut să spun, iar dorintele noastre fierbinti, nevăzute, numai simtite, pot să fie citite în lacrimile noastre, care este graiul viu si care vorbesc mai bine ca oricine. Stergeti-vă lacrimile si să aveti nădejde, fiindcă anul acesta sfânt va aduce mântuire si pentru noi si pentru toti aceia care cred în Hristos Domnul Dumnezeul nostru.”

„După terminarea predicei, functionarii comprimati de la diferite institutii au comentat astfel predica lui Popovici: ”

Arhiva Consilului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii (A.C.N.S.A.S.), fond informativ, dosar 2669, vol.1, f. 71

Notă, 9 februarie 1950

„La Institutul Teologic s-au serbat patronii teologiei, Sf. Trei Ierarhi: Vasile, Grigore si Ioan Gură de Aur.

Solemnitatea urma să fie onorată cu prezenta patriarhului Iustinian si a tov. ministru Stanciu Stoian. La ora 10 am. însă, atât Patriarhul, cât si tov. Ministru Stanciu Stoian au fost chemati telefonic de tov. Gh. Gheorghiu Dej, asa că nu au mai participat le serbare; au ajuns însă la timp la institut pentru a participa la “mica agapă” ce a urmat după serbare.

În numele patriarhului a vorbit la serbare episcopul N. Popovici al Oradiei. Pe marginea vietii celor trei mari ierarhi ortodocsi, Vasile, Grigore si Ioan, episcopul Popovici a vorbit despre “îndrăzneala” crestină.

Subiectul a fost tratat cu “îndrăsneală” reusind să electrizeze într-adevăr pe preotii si studentii din sala festivă. Vorbind despre lupta celor trei mari ierarhi cu lumea păgână a vremii lor, despre curajul acesteia de a înfrunta toate primejdiile unor regimuri politice ostile bisericii lui hristos, episcopul popovici a reusit cu usurintă să convingă un auditoriu reactionar, că în situatia de azi, preotimea trebuie să aibă o atitudine identică cu cea a acestor stegari ai crestinismului..

A  impresionat deosebit amintirea dialogului înversunat dintre Vasile si pretorul păgân Modestus. Miscat de vehementa si curajul cu care Sf. Vasile îsi apăra credinta crestină, guvernatorul Modestus a exclamat: “Nici un episcop nu mi-a vorbit în felul acesta.”  La care Sf. Vasile a răspuns: “pentru că desigur, încă nu ati întâlnind un adevărat episcop al lui Hristos.”

Episcopul  Popovici si-a închinat cuvântarea cu rugăciunea: “ Să rugăm pe cei trei mari ierarhi, să binevoiască din cer pe toti sprijinitorii si apărătorii bisericii lui Hristos si să împrăstie pe dusmanii ei.”

Cei prezenti în sală au explodat în aplauze furtunoase. Referitor la cele de mai sus, preotul Olimp Căciulă, bibliotecar la Institutul teologic a spus:

“A vorbit ca un mare ierarh. S-a ridicat cu îndrăzneală si curaj la nivelul lui Vasile cel Mare. A spus însă lucruri care trebuiesc spuse.”

Iar Al. Tudor din comuna Podu Rece din Dâmbovita a afirmat:

“A vorbit ca un Hristos. Preotilor la venea să se ducă să-l îmbrătiseze. Cu astfel de vlădici, comunistii nu vor reusi să distrugă Biserica.”

Pr. Iustin Moisescu a afirmat:

“Popovici a vorbit de o mie de ori mai “tare” decât” Ciopron (Partenie, fostul episcop al armatei, n.n.) la deschiderea cursurilor. Cred “chelului îi lipsea tichia de mărgăritar.”

Sursa: M. Stănescu

Valoare: serioasă

A.C.N.S.A.S., fond informativ, dosar 2669, vol. 1,f. 52

Fragment din predica tinută cu ocazia Sfintelor sărbători ale Pastelui, aprilie 1950

„Iisus Hristos a fost înconjurat de dusmani recrutati din jurul său si de către autoritătile militare, care l-au urmărit până la moarte, iar după moarte a fost păzit de soldati înarmati, care în fata adevărului au căzut cu fata la pământ, pentru că adevărului nimeni nu-i poate sta împotrivă. Ucenicii lui Hristos pentru dreptate si pentru credintă au fost schingiuiti, batjocoriti, au fost supusi persecutiilor si restrictiilor fixate de legile din acele timpuri, ba unii chiar omorâti.

După cum în trecut Biserica  a iesit învingătoare, după cum Iisus a îngropat pe toti dusmanii săi, tot asa biserica va îngropa pe toti acei care vor lupta împotriva ei…

Luptati pentru apărarea credintei lui Hristos. Luptati pentru apărarea bisericii lui. Nu vă temeti, nu fiti vânzători si trădători ai lui Iisus, iubiti-l pe Iisus. Cine îl iubeste pe Iisus suferă pentru el si nu se teme de nimic.”

A.C.N.S.A.S., fond informativ, dosar 2669, vol.2, f. 21

Fragment din predica tinută la mănăstirea Isbuc, cu ocazia unei procesiuni, în fata a o mie de oameni, mai 1950

„Astăzi conducătorii nu sunt alături de Dumnezeu si nici nu cred în el, acestor oameni nu le vor reusi planurile lor, căci fără Dumnezeu nu se poate face nimic…

Oamenii uită de Dumnezeu si din nimica se ridică în posturi de răspundere si caută să ajungă în posturi cât mai mari, fără să gândească că acele grade le poate pierde, dar pe Dumnezeu nu poate să-l piardă niciodată, deoarece credinciosii trebuie să lupte cu dusmanul care este contra lui Dumnezeu.Să mergem pe drumul pe care a mers Hristos, pe drumul presărat de sânge. Dovada sunt ucenicii care au fost arsi de vii pe rug si omorâti în chinurile cele mai grele. De aceea, fiecare crestin, fiecare credincios, trebuie să lupte pentru credintă.”

„La sfârsitul predicei, consemnează informatorul, Popovici a îndemnat pe cei prezenti să lupte pe linia religiei contra dusmanului care nu vrea să stie de Dumnezeu si de suferintele Mântuitorului.” (A.C.N.S.A.S., fond informativ, dosar 2669, vol.1, f. 130)

de George Enache

Sursa

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Scandal în Biserica Catolică! FAMILIA GAY, „predată” la vedere. Document exploziv

Mai mulți ierarhi se bazează pe documentul papal „Amoris Laetitia” pentru a promova cuplurile gay ca pe o nouă formă de „familie”. În luna august 2018 va avea loc la Dublin Reuniunea Mondială a Familiilor. Site-ul oficial o descrie ca pe un eveniment internațional major care „aduce împreună familii din întreaga lume pentru a celebra, a se ruga și a medita la importanța centrală a căsătoriei și a familiei, ca piatră unghiulară a vieții noastre, a societății și a Bisericii”.

Evenimentul se va concentra pe controversata exortație din 2016 a Papei Francisc, Amoris Laetitia („Bucuria Iubirii”), iar Suveranul Pontif este așteptat să participe la eveniment.

De când Amoris Laetitia a fost dată publicității în aprilie 2016, peste o mie de profesori universitari și clerici catolici (cardinali, episcopi, preoți) și-au exprimat îngrijorarea despre incompatibilitatea textului exortației cu învățătura morală catolică.
Filosoful catolic Joseph Streiber a demonstrat cu argumente cum textul Papei ar putea fi folosit împotriva învățăturilor morale catolice privind contracepția și homosexualitatea.

Luna trecută, zeci de clerici catolici și oameni de știință laici din întreaga lume au semnat o Corecție Filială adresată Papei pentru „propagarea de erezii”. Ei susțin că Papa Francisc a sprijinit poziții eretice privind căsătoria, viața morală și Euharistia, care sunt un vehicul pentru răspândirea de „erezii și alte greșeli” în interiorul Bisericii Catolice.

Un program pentru pregătirea familiilor în vederea Reunirii Mondiale a Familiilor de vara viitoare a fost deja redactat și publicat sub supravegherea Arhiepiscopului de Dublin, Diarmuid Martin.

Programul în șase părți promovează explicit relațiile homosexuale ca pe o formă de familie, afirmând că asemenea relații oferă „sprijin reciproc” pentru homosexualii activi.

La pagina 24 a documentului, secțiunea „Viziunea creștină asupra Familiei”, este prezentată o fotografie cu două lesbiene pe un pod, îmbrățișându-se intim. Una dintre ele are tatuat pe mână curcubeul, emblema homosexualilor.

Sursa

Publicat în Homosexualitate, Uncategorized | Lasă un comentariu

TREI conducători de Biserici Autocefale care vor veni la Bucureşti de sărbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou. Patriarhul Kirill va sluji IMPREUNA cu Patriarhul Daniel

Trei conducători de Biserici Ortodoxe Autocefale vor fi prezenţi la Bucureşti, onorând invitaţia Patriarhului Daniel de a participa la manifestările religioase şi culturale prilejuite de hramul Catedralei Patriarhale, 27 octombrie.

Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Rusiei, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Albaniei, şi Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Cehiei şi Slovaciei, se vor afla în Capitala României în contextul Anului Comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului şi al aniversării a 10 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel.

Invitaţia a fost lansată tuturor Bisericilor Ortodoxe din fostele ţări comuniste: Rusia, Serbia, Bulgaria, Georgia, Polonia, Albania, Cehia și Slovacia.

Patriarhul Kirill, Biserica Ortodoxă a Rusiei

Preafericitul Părinte Kirill este primul patriarh rus care vizitează România după căderea regimului comunist din 1989. Ultima vizită a unui Patriarh rus a avut loc în 1983.

Conducătorul actual al Bisericii Rusiei s-a născut în data de 20 noiembrie 1946 în oraşul Leningrad (în prezent Sankt Petersburg). A fost ales Patriarh în 27 ianuarie 2009 şi înscăunat în 1 februarie 2009 în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.


Kiril, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, va sluji impreuna cu PF Daniel la sarbatoarea Sf. Dimitrie cel Nou
Vineri, 27 octombrie 2017, la sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, incepand cu ora 9.00, la Altarul de vara, langa Catedrala patriarhala, va fi savarsita Sfanta Liturghie de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane impreuna cu Preafericitul Parinte Kiril, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, se arata intr-un comunicat al BOR.

Sambata, 28 octombrie 2017, la sarbatoarea Sfantului Ierarh Iachint de Vicina, intre orele 6.30-8.30, in Catedrala Patriarhala, se va sarvarsi Sfanta Liturghie. De la ora 9.00, va avea loc slujba Te Deum la 10 ani de la intronizarea Preafericitului Parinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, in prezenta ierarhilor romani si straini, a clerului si credinciosilor.

Arhiepiscopul Anastasie, Biserica Ortodoxă a Albaniei

Arhiepiscopul de Tirana, Durres şi al Întregii Albanii se va afla pentru a treia oară la Bucureşti. Preafericirea Sa a fost prezent în România cu prima ocazie în perioada 25-27 octombrie 1995, cu prilejul aniversării a 110 ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi a 70 ani de la înfiinţarea Patriarhiei Române. Următoarea vizită oficială a sa a avut loc, la invitaţia Patriarhului Teoctist, în anul 2003, în perioada 8-19 noiembrie.

Întâistătătorul care conduce Biserica Ortodoxă a Albaniei de douăzeci şi cinci de ani s-a născut în 4 noiembrie 1929 în Piraeus, Grecia. În anul 1960 este hirotonit diacon şi peste patru ani preot. În 1991 după căderea guvernului comunist din Albania, Anastasie este numit Exarh Patriarhal al Bisericii Albaniei de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, având misiunea de a restabili Autocefalia Bisericii din Albania.

Preafericitul Părinte Anastasie a fost numit arhiepiscop de Tirana în data de 24 iunie 1992, iar apoi, în 2 august, a fost întronizat.

Mitropolitul Rastislav, Biserica Ortodoxă a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei

Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, se va afla pentru prima oară la Bucureşti după întronizarea sa ca primat al Bisericii Cehiei și Slovaciei, în 2013.

Mitropolitul Rastislav s-a născut în 25 ianuarie 1978, în Snina, Slovacia. În 18 noiembrie 2012 a fost hirotonit episcop de Presov. În 11 ianuarie 2013 a fost ales Mitropolit al Bisericii Ortodoxe a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei. Întronizarea a avut loc în 10 februarie 2013.

Ultimul Primat al Bisericii Ortodoxe a Cehiei, actualul Mitropolit Emerit Krystof, a vizitat România în anul 2015. Acesta a fost prezent la Festivalul Românilor de Pretutindeni, la Arad, în perioada 8-9 iulie, s-a întâlnit la București cu Preafericitul Părinte Daniel și a fost prezent la Iași, la sărbătoarea Sfintei Parascheva.

Sursa

Publicat în Alte categorii, Uncategorized | Lasă un comentariu

OMENIREA, APROAPE DE DEZASTRU. Informaţii vitale ascunse. Dezvăluiri explozive

17-10/asteroid-terra-465×390

Un asteroid de dimensiunea unui autobuz trece joi prin spațiul dintre Pământ și Lună, fără a prezenta pericolul de a se ciocni cu planeta noastră, anunță specialiștii. Aceștia mintesc însă că, în 2013, un mic asteroid nedepistat cu diametrul de 20 de metri s-a fragmentat în apropiere de orașul Celiabinsk, în centrul Rusiei, provocând rănirea a peste 1.300 de persoane cu cioburile geamurilor sparte de suflul exploziei .Asteroidul nou descoperit a primit denumirea 2017 TD6 și va trece la distanța de 191.000 de kilometri de Terra la ora 18:53 GMT. Distanța medie dintre Pământ și Lună, pentru comparație, este de aproximativ 384.400 de kilometri.

Asteroidul 2017 TD6 are între 9,9 și 22 de metri, fiind din aceeași clasă de mărime cu asteroidul care a explodat în 2013 deasupra orașului Celiabinsk, din Rusia. În 2013, un mic asteroid nedepistat cu diametrul de 20 de metri s-a fragmentat în apropiere de orașul Celiabinsk, în centrul Rusiei, provocând rănirea a peste 1.300 de persoane cu cioburile geamurilor sparte de suflul exploziei, potrivit agerpres.ro.
În ultimele zile asteroidul 2017 TD6 a fost depistat de mai multe observatoare astronomice, printre care Observatorul Schiaparelli din Italia, Panoramic Survey Telescope and Rapid Response System (Pan-STARRS) din Hawaii și Observatorul Mount Lemmon Survey din Arizona.

Trecerea acestui asteroid prin „curtea din față” a Pământului se produce la câteva zile după un o altă astfel de trecere, cea a asteroidului 2012 TC4, care s-a aflat la 12 octombrie la aproximativ 42.000 de kilometri deasupra Antarcticii.

Care sunt previziunile specialiștilor
Rudiger Jehn, analist la agenția spațială europeană, a spus: ,,Stim de asemenea că nu va lovi Pământul în 2050. Dar, trecerea atât de aproape de pământ în 2050 ar putea devia asteroidul astfel încât acesta ar putea lovi Pământul în 2079. Oamenii de știință spun că șansele ca asteroidul să lovească pământul în 2079 sunt de un la 750, un lucru pe care trebuie supravegheat totuși,,, a declarat interlocutorul.
Dacă asteroidul ar lovi Pământul impactul ar fi mai mare decât cel al asteroidului care a intrat in atmosferă  aproape de orașul  Celiabinsk, din Rusia în anul 2013. A zburat cu 41.600 de metri pe oră înainte de a exploda la 20 de mile deasupra munților Ural. potrivit thesun.ro.

Atunci, peste 1000 de persoane au fost rănite de unda de șoc provocată de impact. Se spune că unda a fost de 20 de mare decât bomba atomicî de la Hiroshima, avariind 7000 de clădiri. Nu este prima dată când asteroizi fac obiectul dezbaterilor, după ce NASA a raportat că 1800 de potențiali asteroizi periculoși sunt în spatiu.

Sursa

Publicat în Alte categorii, Uncategorized | Lasă un comentariu

21 octombrie – Sf. Cuv. Ilarion cel Mare; Sf. Ilarion, episcopul Meglinului; Sf. Cuv. Pilotei (Proloagele de la Ohrida)

Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Ilarion cel Mare



Acest mare sfînt s-a născut în satul Tabatha din Gaza Palestinei, din părinţi păgîni, asemenea trandafirului ales care creşte între spini. Părinţii lui 1-au trimis la studii în Alexandria, unde tînărul a arătat aplecare spre învăţătură, studiind cu plăcere şi ştiinţa din afară [studiile seculare] şi pe aceea dinlăuntru [Sfintele Scripturi şi viaţa duhovnicească]. Venind la credinţa în Domnul Hristos el a primit Sfîntul Botez şi a dorit să se închine cu desăvîrşire slujirii lui Dumnezeu. Nutrind această dorinţă în inimă, el a mers în pustie, la Sfîntul Antonie cel Mare, şi s-a făcut ucenic al lui. Apoi s-a întors în patria lui şi s-a sălăşluit în viaţa tuturor nevoinţelor lîngă Maiuma, în Gaza. Diavolii au încercat să îl ispitească în nenumărate chipuri, dar el a risipit meşteşugirile lor cu rugăciunea către Dumnezeu şi cu semnul Sfintei Cruci. Mulţi iubitori ai vieţii duhovniceşti s-au strîns în jurul lui. Ceea ce a fost Sfîntul Antonie cel Mare în pustia Egiptului a fost Sfîntul Ilarion în Palestina. El a fost dascăl dumnezeiesc, aspru nevoitor, mare şi tainic făcător de minuni. El a fost cinstit nu numai de creştini, ci şi de păgîni. Dar temîndu-se de slava oamenilor şi plîngînd: „Vai mie, că mi-am primit plata ostenelilor mele pe pămînt”, Sfîntul Ilarion cel Mare a ieşit în taină din acea pustie şi a rătăcit din loc în loc, ca să se poată ascunde mai bine de oameni şi să poată petrece singur doar cu Dumnezeu. Astfel, Sfîntul părintele nostru Ilarion cel Mare a vieţuit pe rînd în Egipt, în Sicilia, în Dalmaţia, iar la urmă în Insula Cipru, unde nevoitorul lui suflet a fost chemat la Domnul, la anul 372, în vîrstă fiind el de optzeci de ani. Sfintele moaşte de minuni făcătoare al Sfîntului Ilarion cel Mare au fost mutate în Palestina de către ucenicul lui, Isihie, fiind puse în mînăstirea întemeiată de către Sfîntul Ilarion.


Pomenirea Sfântului Ilarion, Episcopul Meglinului



Acesta s-a născut din părinţi slăviţi şi foarte evlavioşi. Maica lui, care a fost stearpă, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu ca să îi dăruiască prunc, şi i s-a făcut ei după rugăcine şi dorinţă, căci însăşi Preasfinta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat ei şi a mîngîiat-o cu cuvintele: „Nu te întrista, căci iată vei naşte un fiu, care va aduce pre mulţi la lumina adevărului”. Pruncul Ilarion avea doar trei ani cînd pe buzele lui se auzea neîncetat întreit sfînta cîntare: „Sfînt, Sfint, Sfint Domnul Savaot!”. El a primit de la cinstiţii lui părinţi şi prin a lor purtare de grijă cea mai aleasă educaţie, iar la vîrsta de optsprezece ani s-a tuns întru îngerescul chip. Atunci el a întemeiat şi o mănăstire avînd pravila Sfîntului Pahomie cel Mare. În anul 1134 el a fost sfinţit Episcop al cetăţii Meglin, de către Eustatie, Episcopul de Tîrnovo. Sfîntul Ilarion a dus o luptă neîntreruptă împotriva bogumililor şi ereticilor armeni, care a durat aproape întreaga lui viată. Prin nevoinţele lui mari şi neîncetate şi prin marea lui înţelepciune şi învăţătură el a făcut de ruşine înaintea poporului ereziile lor, şi i-a adus pre mulţi dintre ei la curăţia ortodoxiei. El a adormit cu pace, şi s-a strămutat în locaşul pregătit lui din Cereasca împărăţie a Domnului său, la anul 1164.

Pomenirea Sfântului Preacuvios Pilotei

El s-a născut în cetatea Hrisopolis din Macedonia. Turcii 1-au luat de la maica lui care era văduvă şi 1-au aruncat în temniţă, împreună cu unul dintre fraţii lui. Preasfînta Născătoare de Dumnezeu 1-a salvat însă prin minune din acea temniţă şi 1-a adus la o mînăstire din Asia Mică, aflată în cetatea Neapolis. După vreme maica şi-a aflat pe cei doi fii ai ei, monahi, şi s-a tuns şi ea călugăriţă într-o mînăstire de femei. Pilotei s-a dus la Sfîntul Munte Athos, unde a petrecut întru nevoinţe aspre la Stînta Mînăstire Dionisiu, iar mai apoi, în pustie. El a fost nevoitor minunat, avînd stăpînire mare asupra duhurilor diavoleşti. El s-a odihnit cu pace la vîrsta de optzeci şi patru de ani. El nu a voit sa se îngroape în pămînt trupul lui, ci să fie aruncat în pădure şi lăsat pradă păsărilor şi fiarelor sălbatice. Dar mai după vreme un pescar a văzut lumină mare în pădure într-o noapte geroasă, şi s-a dus într-acolo, gîndind că este un foc la care s-ar putea încălzi. Lumina însă nu venea de la vreun foc, ci de la sfintele moaşte făcătoare de minuni ale Sfîntului Pilotei.

Cântare de laudă la Sfântul Ilarion cel Mare



Sfîntul Ilarion, ca o stea luminoasă,
Fugind de oameni, peste jumătate de lume a călătorit.
Dar în van se ascunde o astfel de stea:
Vădită este ea de propria ei lumină.
Sfintul Ilarion de slava lumii deşarte a voit să fugă,
Dar astă slavă pe el l-a urmărit mereu.
Unde nu-l vestea chiar Domnul, dracii îl vesteau,
Care de frica lui fugeau, căci el îi scotea.
Oriunde adăsta, Ilarion cel Mare
Lucra minuni multe şi vindeca bolnavi.
Căci el însuşi a lui slăbiciune şi patimi
Mai înainte desăvîrşit a călcat,
Şi s-a făcut biruitor lumii, pe diavoli stăpînind.
El s-a ascuns în peşteri, dar vestit s-a făcut tuturor.
El a fugit de toate, şi de toţi s-a slăvit.
Căci Domnul îi preaslăveşte pe cei ce-L slăvesc pe El,
Şi cununi aşează pe-al biruitorilor cap.
Sfârşindu-se alergarea vieţii pămînteşti,
Bunii alergători se-ncunună cu nepieritoare slavă.
Ilarion cel vîrstnic, cu sufletul tînăr,
Se bucură acum de a Domnului faţă.
Ale lui rugăciuni biruie pentru noi şi acum,
Prin ele milostivirea Domnului se pleacă spre noi şi acum.

Cugetare
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu veghează asupra oamenilor şi, într-un fel minunat, călăuzeşte pe credincioşi la mîntuire. Ceea ce pare uneori credinciosului a fi o mare pierdere, se poate dovedi în timp a fi un mare cîştig. Aşa se vede din pilda vieţilor multor sfinţi, cum sînt cele ale Sfîntului Pilotei şi fratelui lui, cei pierduţi pentru maica lor, sau a Sfîntului Xenofont şi soţiei şi fiilor lui (pomenirea la 26 ianuarie), sau a Sfîntului Eustatie şi familiei lui compusă tot din soţie şi doi fii (pomenirea la 20 septembrie).
Pe cînd Sfîntul Pilotei şi fratele lui zăceau într-o temniţă turcească din Macedonia, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a venit la ei sub chipul mamei lor şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, fiii mei, şi urmaţi-mi mie!” şi într-o clipeală de ochi tinerii s-au aflat în Asia Mică, la Neapolis, în incinta unei sfinte mînăstiri. Povestind tinerii înaintea stareţului cele ce li se întîmplaseră, stareţul a văzut acolo lucrarea puternică a lui Dumnezeu, şi i-a primit pe cei doi tineri, tunzîndu-i întru îngerescul chip. A trecut aşa vreme îndelungată, în Macedonia maica plîngea, biruită de pierderea fiilor ei. La urmă ea a hotărît să se închinovieze într-o mînăstire de maici, şi să îşi închine astfel tot restul vieţii ei numai lui Dumnezeu. Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu a adus-o aproape tocmai de mînăstirea în care se aflau fiii ei. Odată, fiind hramul mînăstirii întru care se nevoiau fiii, maica a venit la slujba sfintei sărbători, împreună cu alte monahii. Ea şi-a văzut fiii în biserică, dar nu i-a recunoscut. Tocmai atunci, unul dintre fraţi 1-a strigat încetişor pe fratele celălalt pe numele lui din lume. Inima maicii a tresărit la auzul acelui nume, nume scump ei, şi s-a uitat mai cu luare aminte la feţele celor doi monahi. Ea atunci i-a recunoscut, iar ei au recunoscut-o, asemenea. Bucuria lor nu a avut hotar, şi ei au căzut înaintea lui Dumnezeu, mulţumindu-I cu lacrimi.
Aşadar, niciodată să nu deznădăjduiască dreptmăritorii creştini, nici în cele mai cumplite pierderi ale lor.

Luare aminte
Să luăm aminte la minunata vindecare a lui Saul de către Anania (Fapte 9):
La cum Anania şi-a aşezat mîinile peste Saul, întru Numele Domnului nostru lisus Hristos;

La cum orbirea s-a ridicat de la Saul, căzînd ca nişte solzi de pe ochii lui, iar el a văzut şi s-a botezat, numindu-se Pavel.

Predică
Despre inima şi limba de Dumnezeu insuflate – „Cuvînt bun izbucni (răspuns-a) inima mea; grăi-voi cîntarea mea împăratului. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit (Psalmul 44: 1-2).
Iată aici insuflarea Duhului lui Dumnezeu! Prorocul voieşte să grăiască de Hristos Domnul iar inima lui se revarsă de putere şi înţelepciune. De aceea prorocul nu zice: „Inima mea a rostit cuvinte bune”, ci el zice „Cuvînt bun izbucni inima mea”. Este ca şi cînd inima lui sar revăsa din preaplinul bucuriei în afară, ca torentul de apă bogată şi cristalină ce vine şi se revarsă din adîncul unei fîntîni. Torentul de apă în adîncul pămîntului trebuie să treacă printr-o strîmtime, de aceea cînd ajunge la suprafață el ţîşneşte într-un şuvoi de nestăpînit. Astfel este şi inima prorocului care voieşte să grăiască despre Domnul Hristos. Astfel este şi puterea harului închisă în inima omului. Dacă ea nu izbucneşte în afară prin cuvinte minunate sau dacă nu se arată prin minuni mari, atunci ea străluceşte înlăuntrul inimii şi lucrează tainic minuni de acolo. Dar cînd totuşi se manifestă în afară prin cuvinte, atunci limba prorocului se face ca o trestie, ca o trestie de scriitor ce scrie iscusit.
Un astfel de om nu se chinuie ca să îşi caute cuvintele care să îi formuleze gîndurile, nici se chinuie ca să dea o înfăţişare mai frumoasă gmdurilor lui prin intermediul cuvintelor, ci însuşi harul revarsă afară din el gînduri şi cuvinte adevărate, fără chin, pe care limba le rosteşte ca şi cînd lear fi ştiut dintotdeauna.
Dar oare de unde vine o asemenea putere în om? Ea vine de la Duhul Sfint al lui Dumnezeu. Dar ce face ca să fiinţeze o asemenea putere? Prorocul voieşte să grăiască împăratului despre sine: „Grăi-voi cîntarea mea împăratului”. Faptele şi cuvintele sînt aici unul şi acelaşi lucru, aşa cum se întîmplă adesea în Sfintele Scripturi. Cînd Duhul grăieşte, atunci pe cele grăite El tot atunci le şi lucrează; iar cînd lucrează, lucrarea Lui este în acelaşi timp cuvînt.
Cel mai puternic grai este graiul faptelor.
Prorocul de la Hristos Domnul ia, şi lui Hristos Domnul îi dăruieşte. El grăieşte entuziast de dragostea Mîntuitorului pentru lume; el grăieşte din inimă ce arde de focul rîvnei dragostei dumnezeieşti. Din depărtarea timpului, Prorocul îl vede pre Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar inima lui saltă de bucurie precum a ostenitului călător de noapte care vede în sfîrşit zorii luminoşi revărsîndu-se la răsărit.
O, Stăpîne Doamne Duhule Sfinte, nu ne lipsi pre noi de Harul Tău cel preaputernic şi sfînt, ci cu el ne curăţeşte pre noi de toată întinăciunea, şi ne învredniceşte împărăţiei Domnului nostru Hristos! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

 

Sursa

wp-image--1884787399

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Acest bărbat susține că este reîncarnarea lui Iisus pe Pământ! Este urmat de mii de oameni

Iisus Hristos s-a întors pe Pământ după reîncarnare, pentru a lucra mai întâi ca soldat în Armata Roșie și apoi ca polițist de trafic, înainte de a-și dezvălui adevăratul față. Mii de ruși cred că este adevărat și se închină lui Serghei Anatolievici Toro, în vârstă de 56 de ani, care se numește Vissarion și locuiește împreună cu cele două soții. Predă reîncarnarea, vegetarianismul și apocalipsa

Omul crede că spiritul lui Hristos s-a reîntors pe pământ după crucificarea Sa, iar acum ar sălăşlui în el. În plus, fostul polițist, cunoscut acum sub numele de Vissarion, are alături de el nu mai puțin de 5.000 de ruși care i se închină și cred în el, potrivit mirror.co.uk.

Mulți dintre acești adepți au renunțat la o carieră de succes pentru a-l urma pe omul pe care îl numesc „învățător”, iar școala din sat lucrează acum la ridicarea unei noi generații de ”Vissarioni”.

Vissarion a devenit proeminent în 1990 după căderea Uniunii Sovietice și a înființat o comunitate în Tiberkul, care a fost asemănată cu un cult.

Aparent are două neveste și șase copii din două căsătorii. După ce s-a despărțit de prima soție, s-a căsătorit cu o femeie de 19 ani, care a trăit cu el de la vârsta de șapte ani.

Sursa

Publicat în Înşelări, Secte, Uncategorized | Lasă un comentariu

Vedenia prin care Sfântul Grigorie Palama este chemat să-L vestească tuturor pe Dumnezeu

Apoi i s-a arătat un tânăr strălucitor care a spus: „De ce nu împărtășești și altora această minunată și îmbelșugată băutură? De ce o lași să se reverse fără folos?

Oare nu știi că este darul lui Dumnezeu și că atunci când se revarsă nu se mai sfârșește? Chiar dacă acum nu este nimeni ca să o caute cu dorire, tu trebuie totuși să-ți faci datoria fără a sta pe gânduri, și să nu cumva să nu o împarți!”

În al treilea an la mănăstirea „Sfântul Sava”, pe când Grigorie era cufundat în rugăciunea minții, se pare că a fost cuprins de un somn ușor, în care a avut următoarea vedenie.

Se făcea că ținea în mâini un potir cu lapte curat, atât de plin, încât dădea pe dinafară. Apoi, laptele s-a preschimbat în cel mai ales vin, din care ieșea o mireasmă minunată. Vinul curgea așa de îmbelșugat, încât mâinile și veșmintele îi erau ude, pătrunse de minunata mireasmă. De îndată ce Sfântul Grigorie a simțit mirosul, s-a umplut de sfântă bucurie.

Apoi i s-a arătat un tânăr strălucitor, care i-a spus:

– De ce nu împărtășești și altora această minunată și îmbelșugată băutură? De ce o lași să se reverse fără folos? Oare nu știi că este darul lui Dumnezeu și că atunci când se revarsă nu se mai sfârșește?

Atunci Grigorie a întrebat:

– Dar dacă nu sunt oameni care să o caute cu vrednicie sau măcar să o ceară?

Îngerul a răspuns:

– Chiar dacă acum nu este nimeni ca să o caute cu dorire, tu trebuie totuși să-ți faci datoria fără a sta pe gânduri, și să nu cumva să nu o împarți! Trebuie să dai Stăpânului talantul încredințat ție. Știi prea bine porunca dată, știi și despre talantul ce a fost dat slujitorului nevrednic și ce s-a întâmplat cu el!” (Matei 25, 14-30).

Apoi îngerul a plecat, lăsându-l pe Grigorie învăluit în lumină, stând multe ceasuri și cugetând la cele spuse. Sfântul Grigorie a tâlcuit vedenia astfel:

Laptele însemna darul obișnuit al cuvântului, pe înțelesul inimilor simple, ce caută povățuire duhovnicească.

Prefacerea laptelui în vin însemna că, la vremea potrivită, Hristos îi va cere să învețe cele mai înalte adevăruri ale credinței creștin-ortodoxe. Încredințat de această vedenie și povățuit de Duhul Sfânt, Grigorie avea curând să înceapă să scrie. Mai târziu, el a descoperit vedenia ucenicului său Dorothei.

Extras din ”Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Thessalonicului”, trad. de Constantin Făgeţan, Ed. Egumenița, București, 2006, pag. 24

Sursa

Publicat în Uncategorized, Vedenii | Lasă un comentariu