Ploile care „au adus sfinți” în loc de inundații – cum au fost descoperite moaștele celor patru Mucenici de la Niculițel?

În data de 4 iunie, martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolul al IV-lea indică sărbătorirea Sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip. Cine sunt aceștia și cum au ajuns să fie trecuți în calendarul ortodox?

Cripta martirică de la Niculiţel

Cripta martirică de la Niculiţel

Cripta martirică de la Niculiţel

Cele patru racle cu moaștele Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

Cele patru racle cu moaștele Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

prev

next

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițelsunt cuprinşi în numărul celor 36 de martiri greci, romani, traci, daci şi capadocieni care au fost martirizați prin decapitare pentru credința lor, între Dunăre şi Marea Neagră.

Nu cunoaștem cu exactitate data morţii lor, nici locul în care au fost martirizaţi. Unii presupun că cei patru erau ostaşi în armata romană și, pentru că nu voiau să jertfească idolilor, au fost surghiuniţi la gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilaţi numeroşi creştini.

Conform tradiţiei, aceşti sfinţi ostaşi au fost judecaţi de către autorităţile romane în vechiul oraş Noviodunum(pe malul Dunării, la 2 kilometri est de localitatea Isaccea, județul Tulcea), tot în Dobrogea, și condamnați la moarte prin tăiere cu sabia, fie în timpul persecuţiei lui Diocleţian, în anii 303-304, fie în timpul ultimei persecuţii sângeroase din vremea împăratului Liciniu, în anii 319-324.

După moartea lor, trupurile le-au fost aşezate provizoriu în morminte simple şi discrete, de frica ostaşilor romani. După anul 324, când capitala Imperiului Roman a fost mutată la Constantinopol, creştinii din Sciţia Mică (Dobrogea), ajutaţi de episcopii de la Tomis, au construit o bazilică din piatrăși au mutat în cripta de la subsolul ei moaștele celor patru martiri. Acest lucru este explicabil, dacă ținem cont de faptul că ambele localităţi formau o singură unitate administrativă şi erau foarte apropiate (aproximativ 10-12 km).

După mai bine de un secol și jumătate, în luna septembrie a anului 1971, în urma unor ploi torențiale, pârâul din localitatea Niculițel a ieșit din albie, iar apa abătută pe o uliţă lăturalnică a scos la iveală cupola de piatră a criptei, aflată sub ruinele vechii biserici creştine.

Cercetările arheologice au scos la iveală detalii impresionante: cei patru martiri au fost așezați în raclă respectând întocmai tradiția creştină pe care o cunoaştem până astăzi, adică având mâinile pe piept şi capul orientat spre apus. Cripta are formă aproape pătrată şi este construită din cărămidă cu mortar, având următoarele dimensiuni: 3,70 x 3,40 m și înaltă de 2,30 m. Accesul în criptă a fost blocat cu o lespede din piatră iar în interior, pe peretele din stânga intrării, a fost scrijelită în mortarul crud următoarea inscripţie: „Martirii lui Hristos”, iar pe cel din dreapta – repetarea cuvântului martiriși consemnarea numelor în următoarea ordine: Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos, având deasupra Crucea monogramată(simbol creștin timpuriu constând din primele două litere grecești ale numelui Χριστός).

Cercetările de specialitate au continuat și în anii următori, iar sub nivelul acestei cripte au fost descoperite două vase de ceramică și alte numeroase fragmente de oase umane(aproape 100) de mici dimensiuni, cel mai probabil din trupurile altor martiri, ale căror nume nu se cunosc încă. Pe o lespede confecționată din calcar a fost găsită și o nouă inscripție: „Aici și acolo (se află) sângele (vlaga) martirilorForma literelor acestei inscripţii este asemănătoare cu cea descoperită pe pereţii criptei superioare, acest element pledând astfel pentru contemporaneitatea lor.

În urma acestei desoperiri, după 16 veacuri de odihnă în răcoarea criptei, moaştele martirilor de la Niculiţel au fost aşezate în patru racle de lemn şi depuse spre închinare în biserica Mănăstirii Cocoşdin apropiere, unde se păstrează şi astăzi.

ProfesorulEmilian Popescu, teolog, istoric și membru de onoare al Academiei Române, consideră că descoperirile arheologice de la Niculiţel au o valoare cu totul deosebită.

1. Ele au adus la lumină, pentru prima oară, moaştele (scheletele) întregi ale unor martiri, cărora le cunoaştem sigur şi numele.

2. A ieşit la iveală una dintre cele mai vechi bazilicide pe teritoriul ţării noastre şi cel mai vechi martirion cunoscut până acum.

3. Se întăreşte convingerea noastră în ştirile din martirologii, şi anume că ele sunt adevărate.

4. Se dovedeşte forţa şi vechimea crediniţei creştinepe pământul României.

5. Această descoperire este până acum unică în întreg spaţiul balcanic şi extrem de rară în tot spațiul fostului Imperiu Roman

Sursa: Doxologia

„Tatăl nostru ,,cu ereticul de papa cu dusmanul Ortodoxiei


 

Gheronda, ce este Papa, în fond? Ce spun Părinții Bisericii despre acesta?
Născocitor de dogme neortodoxe, foarte îndeletnicit. Izvoditor al denaturării adevărului, foarte abil. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, de neîntrecut. Cap și plăsmuitor al tuturor învățăturilor strâmbe. Măsluitor al învățăturilor drepte, cu neputință de imitat. Răstălmăcitor al învățăturilor sănătoase, cu totul necruțător.Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului. Călăuzitor pe drumul pierzaniei și plăsmuitor al învățăturilor eretice și rău-slăvitoare. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, fără egal în istoria omenirii. Lucrarea lui unică și exclusivă o reprezintă reaua și cu totul străina învățătură pe care a adus-o în umanitate, faptul de a nu urma dogmele Apostolilor, ale Învățătorilor și Sfinților Părinți. Inovator foarte iscusit al miilor de reforme în credință, în viață și în Biserică. După învățătura Sfinților Părinți, Papa este hristos mincinos și antihrist, cel mai mare eretic din toate timpurile și veacurile. Ce au fost arienii în secolul al patrulea, sunt acum papistașii. Gheronda Filόtheos Zervákos, unul dintre cei mai mari combatanți contemporani ai papismului și a următorilor acestuia, spunea că papismul este înainte-mergător al Antihristului.
NU AI VOIE SA TE ROGI CU ERETICUL ,CANOANELE APOSTOLICE INTERZIC RUGACIUNEA CU ERETICII.

MÂNTUITORUL CAND A VORBIT CU SAMARINEANCA Ii SPUNE:
„Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim”, şi „ADEVARATII ÎNCHINATORI SE VOR ÎNCHINA Tatălui cu Duhul şi Adevărul” (Ioan 4:22-23), căci închinarea primită de Tatăl este cea care vine de la cei botezaţi ortodox întru Tatăl, Fiul-Adevărul şi Duhul Sfânt.

CANON 10 Dacă cineva s-ar ruga împreună cu cel scos de la împărtăşire fie şi în casă, să se afurisească. [Apostol: 11, 12; Antioh: 2; Cart: 9]
CANON 11 Dacă cineva cleric fiind, împreună s-ar ruga cu un cleric caterisit, să se caterisească şi el.
CANON 45 Episcopul sau preotul sau diaconul, rugându-se împreună cu ereticii, să se afurisească; iar de le-a dat lor voie a lucra ceva ca unor clerici, să se caterisească. [Apostol: 65; Sobor 3: 2, 4; Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]
CANON 46 Episcopul sau preotul care ar primi botez sau jertfă eretică poruncim a se caterisi. „Că ce împreună-glăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?” [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]
CANON 65 Dacă vreun cleric sau mirean va intra în sinagoga iudeilor sau în altarul ereticilor spre a se ruga să se caterisească şi să se afurisească. [Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]
CANON 71 Dacă vreun creştin ar aduce untdelemn la altarul păgânilor sau în sinagoga iudeilor în sărbătorile lor, sau ar aprinde lumânări, să se afurisească. [Apost: 7, 65, 70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38; Cart: 59, 82, 123]
CANOANELE SINODULUI DIN LAODICEEA
Can. 6 Laod. 343 – Ereticii să nu intre în biserică:

Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres

[Apostolic, can. 45, 65]

TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.
Can. 33 Laod. 343 – Se opreşte rugăciunea cu ereticii şi schismaticii:

Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii
Can. 35 Laod. 343 – Schisma şi idolatria:

Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie
*

Sfantul Sfintit Mucenic Cosma Etolianul (+1779):
„Pe Papa sa-l blestemati, fiindca el este cauza… Noi avem o porunca ce spune sa anatemizam pe oricine adauga sau nu crede in ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre”

                      ☆

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
“Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sint, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfintul staul ca niste oi riioase si madulare putrede.”

                     ☆

Sfântul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
„Acela care îl pomeneste pe papa ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetatorul trebuie considerat ca un tradator al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împartasirea cu ei, pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni. Nu este altceva de mirare daca si ispititorii lui Satana se preschimba în îngeri ai dreptatii, al caror sfârsit va fi dupa faptele lor.”

(Sfantul Marcu al Efesului)
„Sa fugiti de catolici precum fuge cineva de sarpe”

CU ACESTA S-A RUGAT PATRIARHUL CU VRĂJMASUL LUI DUMNEZEU SI AL MAICII DOMNULUI

I. CANOANELE APOSTOLICE

CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI).

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

(11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)
CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANON 46 Episcopul sau preotul care ar primi botez sau jertfă eretică poruncim a se caterisi. „Că ce împreună-glăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?” [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]
CANON 65 Dacă vreun cleric sau mirean va intra în sinagoga iudeilor sau în altarul ereticilor spre a se ruga să se caterisească şi să se afurisească. [Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]
CANON 71 Dacă vreun creştin ar aduce untdelemn la altarul păgânilor sau în sinagoga iudeilor în sărbătorile lor, sau ar aprinde lumânări, să se afurisească. [Apost: 7, 65, 70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38; Cart: 59, 82, 123]
CANOANELE SINODULUI DIN LAODICEEA
Can. 6 Laod. 343 – Ereticii să nu intre în biserică:

Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres

[Apostolic, can. 45, 65]

TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.
Can. 33 Laod. 343 – Se opreşte rugăciunea cu ereticii şi schismaticii:

Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii
Can. 35 Laod. 343 – Schisma şi idolatria:

Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie

*******************************
Mihai Viteazul către catolici: “Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul Sfintului Duh în adunarea voastră”
Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad [Alba Iulia], si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina.Atunci domnitorul le-a spus:
“Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”.
Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis:
“Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”.
Iar ei i-au spus:
“Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul sfintelor scripturi”.
El le-a zis:
“In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu.Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramine nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramine nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”.
Ei au strigat cu totii intr-un glas:
“Bine, bine, sa fie asa!”.
Si, a doua zi dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu luminari si candele. Si, ajungind la locul pregatit, au savirsit marea sfintire a apei, rugindu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea s-o faca de rusine. Tot in piata, dar deoparte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita in cite un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe amindoua parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usile, le-au pecetluit si au plecat.
In fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii, se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis:
“Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarita. Sa mergem la biserica si, desfâcind pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-si pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”.
Domnitorul, deci, chemindu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizind usile, au intrat cu totii. Mai intii, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicind:
“Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfinta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul Tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfint si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfintului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfintului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum, si pururi, si in vecii vecilor, Amin!”.
Ridicindu-se si cintind: “Doamne, Lumina mea si Mintuitorul meu, de cine sa ma tem” – a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitindu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decit inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care strigat, zicind:
“Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Tie, Care proslavesti biserica Ta, Slava Tie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”.
Si a zis catre toti:
“Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atitea zile, raminind nestricata datorita harului Sfintului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”.
Iar latinii, rugindu-se si facind slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire:
“Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a miniat pe noi si ne-a imputit apa”.
Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut o mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa.
Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramint, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darime niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, o data cu schimbarea vremurilor, sa fie darimata, ci linga oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos) si, dupa ce a zidit-o, a inchinat-o “…” si a mutat episcopia acolo (caci episcopii locuisera pina atunci in alt loc), unde se afla si astazi, cu bunavointa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Balgradului, pe Ioan, barbat blind, virtuos si sfint, care, traind acolo in mare sfintenie, s-a invrednicit sa capete harul facerii de minuni. Dupa ce a murit, trupul lui a ramas si pina astazi neputrezit si bine mirositor, facind multe minuni pentru cei ce vin cu credinta la racla lui, intru slavirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstirea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Lui Cel fara de inceput si cu preasfintul, preabunul, de viata datatorul Duh Sfint al Lui, acum, si pururea, si in vecii vecilor, Amin!
Si cele scrise aici le-am am citit intr-un letopiset muntenesc si le-am auzit de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor, dar mai ales de la parintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofat al tarii Ungro-Vlahiei, si de la Dragomir, marele pitar al aceleiasi tari.
Petru Movila, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska, cu mina proprie

Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului, papa

Interviu cu Gheronda Gavriil aghioritul cu tema ”Papa și ecumeniștii”

Gheronda, ce este Papa, în fond? Ce spun Părinții Bisericii despre acesta?

Născocitor de dogme neortodoxe, foarte îndeletnicit. Izvoditor al denaturării adevărului, foarte abil. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, de neîntrecut. Cap și plăsmuitor al tuturor învățăturilor strâmbe. Măsluitor al învățăturilor drepte, cu neputință de imitat. Răstălmăcitor al învățăturilor sănătoase, cu totul necruțător.Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului. Călăuzitor pe drumul pierzaniei și plăsmuitor al învățăturilor eretice și rău-slăvitoare. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, fără egal în istoria omenirii. Lucrarea lui unică și exclusivă o reprezintă reaua și cu totul străina învățătură pe care a adus-o în umanitate, faptul de a nu urma dogmele Apostolilor, ale Învățătorilor și Sfinților Părinți. Inovator foarte iscusit al miilor de reforme în credință, în viață și în Biserică. După învățătura Sfinților Părinți, Papa este hristos mincinos și antihrist, cel mai mare eretic din toate timpurile și veacurile. Ce au fost arienii în secolul al patrulea, sunt acum papistașii. Gheronda Filόtheos Zervákos, unul dintre cei mai mari combatanți contemporani ai papismului și a următorilor acestuia, spunea că papismul este înainte-mergător al Antihristului. Sfântul Cosma Etolianul, înflăcăratul pentru credință, întocmai cu apostolii și martir al neamului, predica: ”Pe Papa să-l blestemați, căci acesta este pricina răutății” (a nouăzecea Prorocie). Sfântul Justin Popovici, acest mare sfânt contemporan sârb, ne-a învățat faptul că ”în istoria neamului omenesc, există trei mari căderi: a lui Adam, a lui Iuda și a Papei”(Omul și Dumnezeu-Omul – precizare: cartea este publicată cu titlul Omul și Dumnezeul Om, care, după părerea mea sună puțin eretic, de aceea eu am tradus Omul și Dumnezeu-Omul). Este începătorul răutăților și dezastrelor din întreaga umanitatea. Papa este personificarea perfectă a înșelării și întruchiparea deplină a ereziei. Născocitor eminent al stricăciunii și întinării adevărului. Protagonist și specialist fără asemănare al inițiativelor anti-canonice și anti-tradiționale. Catalizator negativ și batjocoritor neîntrecut al Canoanelor Apostolice și al Canoanelor Ecumenice și Locale. Dezbinator și sfâșietor neasemuit al veșmântului celui de sus al Bisericii, nefăcut de mână omenească. Plin de egoism luciferic și suveran, de vreme ce se proclamă pe sine infailibil și se poziționează deasupra Sinoadelor Locale și Ecumenice. Scrutător inovator al învățăturilor păcătoase.

Papa este începătorul ereziilor și conducătorul învățăturilor eretice. Înaintemergător al Antihristului, după cum spun Sfinții Părinți. Cel mai mare arhieresiarh și paneresiarh al tuturor veacurilor și vremurilor.

Gheronda Gavriil, biserica papistașă este Biserică?

Sfântul Nicodim Aghioritul spune despre ei, în Pidalion, că sunt eretici foarte vechi și nebotezați (Erminie la Canonul 47 Apostolic).”Biserica” papistașă nu este Biserică. Nu are Taine. Hristos, pe planeta Pământ, a întemeiat o singură Biserică. Atunci când rostim Simbolul Credinței, ce mărturisim? Faptul că noi credem ”Întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Nu a făurit Hristos mai multe Biserici. Papa nu este Biserică. Papistașii nu au Taine.

Gheronda, pentru papistași ce este valabil, în realitate?

În vremea aceea, în afara mănăstirii bulgare, într-o chilie, viețuia un bătrân. Într-o seară, pe când spunea Acatistul Buneivestiri înaintea icoanei Maicii Domnului și ajunsese la ”Bucură-te, Mireasă nenuntită”, i-a vorbit Maica Domnului din icoană și i-a spus: ”Nu te teme! Aleargă la mănăstire și le spune părinților că vrăjmașii mei și vrăjmașii Fiului meu se apropie. Și toți care vor dori să scape, să fugă în păduri. Iar cei care vor voi, să rămană să se trudească”. Atunci, bătrânul a alergat la mănăstire și le-a spus părinților toate câte i le spusese Maica Domnului. Câțiva părinți au fugit în păduri. Douăzeci și șase părinți împreună cu egumenul s-au închis în turn, iar Maica Domnului însăși a mers la ei să îi întărească. Au ajuns așadar latinii și le cereau monahilor să recunoacă drept cap al Bisericii pe Papa. Au refuzat cu toții, răspunzând: ”Noi recunoaștem doar pe Domnul Iisus Hristos drept cap al Bisericii”. După un asemenea răspuns, nu au mai așteptat și le-au dat foc, iar numele lor s-au scris în sinaxarele bulgare. Cine face prieteșug cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului, se face automat el însuși vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și se va pierde împreună cu aceia. Dumnezeiescul Gură de Aur spune: ”celui ce face tovărășie cu dușmanii împăratului, nu îi este cu putință a fi prieten al împăratului, și nici vieții nu se face face vrednic, ci cu vrăjmașii se pierde”. Se face referire încă și la un ascet care a văzut, într-o seară, în afara chiliei sale, pe Maica Domnului și doi bărbați sfinți. A alergat către ei, le-a pus metanie și a zis: ”Maica Domnului, rogu-te, vino să-mi blagoslovești chilia.” Iar Maica Domnului a răspuns: ”Nu vin, pentru că îl ai înăuntru pe vrăjmașul meu”. Gheronda s-a mâhnit, căci nu avea pe nimeni în chilie… Înainte cu ceva vreme împrumutase o carte de la un alt ascet. Și, citind-o, spre sfârșit, a descoperit că erau două cuvinte ale Nestorie împotriva Născătoarei de Dumnezeu. Acesta o numea hristotόkos, adică ”născătoare de Hristos” și anthropotόkos – ”născătoare de om”, iar nu theotόkos, adică Născătoare de Dumnezeu. Aceasta era pricina pentru care Maica Domnului a spus: ”Nu vin, pentru că îl ai înăuntru pe vrăjmașul meu”. Papistașii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. La minunea care s-a întâmplat cu monahul aghiorit care viețuia într-o chilie a mănăstirii Zográfou, și au mes acolo latinii să îi convingă pe părinții agioriți să accepte unirea, însăși Maica Domnului a spus ce sunt papistașii. Se întâmpla în vremea domniei Împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și Patriarhului latinofil Ioánnis Vékkos (1275 – 1282). Pe Sfântul Kosmás Vatopedinul (numit și Prόtosul (martirizat în 1280 și prăznuit anual la 5 decembrie , n.tr.) l-au spânzurat, pe ceilalți părinți Kareόți i-au decapitat, iar pe Iviríți i-au înecat.

Mulți patriarhi și episcopi, Gheronda, auzim că spun despre Papa că este, într-adevăr, Biserică. Noi ce trebuie să facem? Trebuie să facem ascultare față de aceștia?

Avem datorie față de părinții noștri duhovnicești și avem datorie față de Dumnezeu. Datoria față de Dumnezeu, însă, este mai maredecât datoria față de părinții noștri duhovnicești. Dacă datoria față de părintele duhovnicesc este în opoziție cu datoria față de Dumnezeu, atunci aceea se anulează. Iată ce le spune și Apostolul Pavel galatenilor: ”Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!” (Gal 1, 8). Era, oare, cu putință, ca un Înger să meargă la galateni și să îi învețe altele decât le predase lor Apostolul Pavel? Desigur, nu. Așadar, pentru ce a scris aceasta Pavel? Fără sens? Să fie de prisos? Să fie fără vreun scop? I s-a năzărit și a scris așa, la întâmplare? Dacă citiți viața Sfântului Simeon Noul Teolog, vedeți ce scrie: Sfântul, vrând să lase scaunul stăreției, l-a chemat pe noul egumen și întreaga obște pentru a le da ultimele îndrumări. La sfârșit, ce le-a spus? ”Dacă acesta (noul stareț), ca om, va face ceva străin de învățătura Bisericii, atunci să faceți vremelnic ascultare, iar bătrânii să meargă și să îi spună cele spre îndreptare. Dacă nu se va îndrepta, să încetați a-i face ascultare, nu numai lui, ci și vreunui înger din cer de ar veni să vă ceară ascultare.” Acestea sunt, iubiților, cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog. Cum tâlcuiește, însă, dumnezeiescul Hrisostom cuvântul: ” Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor”? Întreabă Sfântul Ioan: ”Ce vei face, dar, când va veni cineva cu viclenie și va încerca să te convingă? Ce înseamnă viclean? Acela care, chipurile, îți va vorbi în numele credinței; dar tu fugi și lasă-l, nu doar om de va fi, ci și înger din cer să coboare” (Comentariu la Epistola către Evrei, Omilia a paisprezecea, 1, EPE 25).Când vlădica ne cere ceva în conformitate cu învățătura Bisericii, suntem datori să ascultăm, însă când spune ceva contrar Bisericii, cum vom face ascultare? Celor care spun că trebuie să facem ascultare necondiționată, le răspunde un fericit bătrân aghiorit cu viață sfântă: ”Aceștia sunt niște evlavioși proști!”Acolo vom merge, împreună cu Ánna și Caiafa, în focul gheenei, dacă urmăm Vlădicilor noștri care spun că Papa este Biserică și că acolo sunt Taine și că trebuie să ne unim.Acel Patriarh, Arhiepiscop, Episcop, sau orice ar fi el, care spune lucruri în dezacord cu Biserica, în contradicție cu cele predate de Sfinții Apostoli și de Părinții Bisericii, acela nu este păstor, ci lup deghizat în păstor și vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului. Vin la chilia mea mulți candidați la preoție și mă întreabă: ”E blagoslovit să mă fac preot?”, iar eu îi întreb, la rândul meu: ”ai avut vreo legătură trupească înainte, cu vreo femeie sau vreun bărbat? Sau, cumva, căsătorit fiind, ai preacurvit?” și îmi spun: ”Dar Vlădica mi-a spus că pot”. Eu le răspund că ”în ziua Judecății, nu te va judeca episcopul, ci Stăpânul Hristos” și îmi spun, iarăși: ”Mi-au spus că dacă există pocăință adevărată, dragostea lui Dumnezeu poate să acopere”. Important nu este ce vă spun eu, sau ce îmi spuneți frățiile voastre, sau cele pe care vi le spun alții, ci cele spuse de Sfinți. Important este să vedem care este voia lui Dumnezeu. Mulți spun: ”De vreme ce este episcop și spune acestea, vom face ascultare”. Dar, atunci când Nestorie, care era patriarh, spunea despre Maica Domnului că a fost anthropotόkos și hristotόkos, creștinii trebuiau să asculte de el pentru că era patriarh și să spună creștinii că ”dacă o spune Patriarhul, trebuie să facem ascultare”? Ce-ar fi fost atunci? Ce s-ar fi ales? Ar fi devenit cu toții eretici și s-ar fi pierdut. Nu se mai mântuia nimeni, dacă îl urmau pe acel patriarh. Dacă vreunul dintre aceștia, fie Patriarh, Episcop sau orice ar fi el, nu respectă Canoanele Apostolice, nu respectă Canoanele sinoadelor Ecumenice și Locale, nu păstrează cele predate de marii Părinți ai Bisericii, acesta nu este păstor. Ce este, vă intrebați? Ne spune un mare Părinte al Bisericii din veacul întâi: ”Tot cel ce face sau vorbește străin de cele rânduite, fie el cineva vrednic de crezare, sau postitor, sau feciorelnic, sau semne și minuni să facă, tu să îl ai ca pe un lup care lucrează stricăciunea în staulul oilor” (Sfântul Ignatie Teoforul, P.G. 5, 912). Marele Atanasie, acest stâlp al Ortodoxiei, spune în scrierile sale: ”Dacă episcopul sau preotul, ochii vii ai Bisericii, umblă strâmb și smintesc poporul, să îi scoateți ca pe niște… χρή αυτούς εκβάλλεσθαι. Dacă vor avea interes străin, συναθροίζεσθαι εις ευκτήριον οίκον ή μετ’αυτών, εμβρηθήναι ως μετά Άννα και Καιάφα εις την γέεναν του πυρός”… (P.G. 35, 33 – VEPES 33, 199)

Spun unii creștini: ”Dacă așa a spus Vlădica, trebuie să facem ascultare!”. Dar întrebăm și noi: dacă ți-ar fi spus Vlădica să nu mănânci timp de jumătate de an, ai fi făcut ascultare? ”–Nu, în aceasta nu facem ascultare!”, mi-ați fi răspuns. Vedeți, când e vorba de hrana trupului, nu facem ascultare, căci ne vatămă ceea ce ne cere vlădica, însă în chestiunile duhovnicești care ne primejduiesc veșnicia, cum facem ascultare? Vin unii preoți și îmi spun: ”- Mi-a spus episcopul să cunun ortodox cu eterodox. Dacă i-am spus că acest lucru nu se face, că este interzis de canoane, după cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul în Pidalion, mi-a răspuns: – Acela nu e Sfânt. Noi suntem! Ce zice Apostolul? Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor…(Evrei 13, 17)”. Și iată cum cer preoților să facă ascultare în lucruri potrivnice învățăturii Bisericii. A scris aceasta ca să nu fim tentați să spunem că stăpânul nostru este Sfânt. Cu rugăciunea lui poate învia și morți, sau îndrepta paralizați și deschide ochii orbilor, încă și să mute munții cu porunca sa. Pe toate acestea le poate face, însă dacă va spune ceva potrivnic învățăturii Bisericii, se cuvine să nu îi dăm ascultare. Avem drept exemplu Sfânta Scriptură. Ce citim în Faptele Apostolilor? Cărturarii și fariseii, arhiereii iudei erau liderii duhovnicești în vremea Mântuitorului. I-au prins pe Apostoli, i-au închis în temnițe și le-au interzis să mai predice. După ce ieșeau din temnițe, Apostolii mergeau iar la propovăduire și iarăși erau prinși și iarăși erau întrebați: ”- Ce v-am spus? De ce nu faceți ascultare? Noi suntem conducătorii spirituali!”. A răspuns, atunci, Sfântul Apostol Petru: ”Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”(Fapte 5, 29). Suntem datori să ascultăm de stăpânii noștri, de duhovnicii noștri atunci când aceștia drept învață cuvântul Adevărului. Când, însă, ei nu învață drept cuvântul Adevărului, și spun lucruri eretice, nu doar că suntem datori să nu facem ascultare față de aceștia, ci și înger din cer dacă ar coborî să ne spună altele decât cele predate de Biserică, trebuie să nu le dăm ascultare.

Gheronda, ce poziție trebuie să avem noi, laicii, față de preoții papistași și față de simpatizanții Papei?

Sfântul Gherman al doilea, Patriarhul Constantinopolului (1222 – 1240) le-a scris atunci o epistolă ciprioților și le-a spus: ”Vă conjur pe toți creștinii care sunteți fii adevărați ai Bisericii Universale Ortodoxe, să fugiți în cea mai mare grabă de la preoții care au căzut în supunerea latină, și să nu vă mai adunați în bisericile lor, nici vreo binecuvântare să nu mai luați din mâinile lor. Mai de folos este să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre, singuri, decât să vă adunați la un loc cu latinofronii. Altfel, veți fi părtași aceluiași iad cu ei”. În perioada stăpânirii franceze, în Cipru, episcopii ortodocși au fost izgoniți și s-a impus, în bisericile ortodoxe și în mănăstiri, pomenirea episcopilor latini. Poporul ortodox, însă, nu mai mergea în acele biserici și mănăstiri, din cauză că se pomeneau episcopii catolici.

Gheronda, este importantă păstrarea credinței cu acrivie și netăgăduire? Trebuie să ne luptăm pentru păstrarea acesteia?

Tot în viața Sfântului Atanasie cel Mare vedem că ani întregi a fost chinuit și surghiunit. Până și Marele Constantin l-a trimis în exil, din cauză că Împăratul fusese atras, pentru o vreme, în învățătura strâmbă a lui Evsevie al Nicomidiei, dar și de către sora lui, Constanția, care își însușise cugetările arianiste. Împotriva unui ”i” s-a luptat Sfântul! Arienii spuneau că Fiul este omoioúsios, adică are fire asemănătoare cu a Tatălui. Sfântul le spunea că Fiul nu este omoioúsios, după cum susțineau ei, ci omooúsios, adică de o ființă cu Tatăl, are aceeași fire cu El. Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi au aceeași ființă (Dumnezeu este o singură ființă în trei ipostasuri, n.tr.). Și, drept exemplu, le-a spus despre câine că seamănă cu lupul, însă câinele nu este lup, sau arama seamănă cu aurul, dar arama nu este aur. Argintul, de asemenea, seamănă cu cositorul (staniul), dar argintul nu este cositor. Vedeți, împotriva unui ”i” (omoioúsios) s-a luptat Sfântul și a fost trimis în exil pentru atâția ani (16 ani a petrecut în exil; din cauza ridicărilor și căderilor influenței arianismului, Sfântul Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci ori, n. tr.). Nu putem să ne trădăm Credința și să nu luăm în seamă până și cel mai neînsemnat, în aparență, lucru. Citim în viața Marelui Paisie († 19 iunie) următoarele: L-a trimis Sfântul, într-o zi, pe ucenicul său cu o treabă. Pe drum, ucenicul întâlnește un evreu care îi spune că Mesia încă nu S-a născut și că omenirea Îl așteaptă încă. Ucenicul îi răspunde: ”-Se poate să fie și așa”, deci nu a fost cu totul de acord. Iar când s-a întors la bătrânul său, voind să-i pună metanie, Sfântul îi spune: ”- Nu te cunosc, cine ești?”, iar cu acest cuvânt S-a îndepărtat Harul Lui Dumnezeu de la ucenic.

Există, Gheronda, vreo șansă să îi acceptăm vreodată pe Papă și pe acoluții lui?Filioque este erezie. Sfinții Bisericii noastre au condamnat-o ca fiind erezie, pentru că așa este. Sfântul Duh purcede numai din Tatăl, nu și din Fiul. În Sfânta Treime există monarhie (puterea supremă aparține unei singure persoane, n.tr.), nu diarhie (guvernare simultană a doi suverani, n.tr.).

Îl vom accepta pe Papă și vom purcede la unire numai atunci când va renega toate doctrinele eretice și va accepta faptul că Biserica Ortodoxă este singura Biserică. Atunci ne vom uni. Însă, tocmai acest lucru este foarte greu. S-ar putea vreodată ca Soarele să înceteze să mai răsară de la Est și să meargă la Apus, să răsară de acolo, însă Papa nu va renunța niciodată la Primat, niciodată nu va renunța la infailibilitate, niciodată nu va denunța dogma Filioque. Ar putea, pesemne, în chestiuni mai mici să facă pogorăminte, dar de la acestea nu va face niciodată concesie.

Gheronda, mulți preoți ne spun că ne putem ruga împreună cu catolicii, că nu este nimic rău în a se ruga unul aici, celălalt acolo, alături, adică.Sfântul Spiridon, s-a arătat în vis guvernatorului, două nopți la rând, îmbrăcat în port monahal ortodox și i-a poruncit să nu facă ce și-a pus în gând, altfel va regreta. Pizánis nu a luat în seamă. În seara următoare, santinela de la intrarea în fortăreață, chiar lângă depozitul de praf de pușcă, vede un monah oarecare cu o făclie aprinsă în mână că se apropie și vrea să intre în fort. Îl întreabă santinela: ”Cine ești?”, iar răspunsul fu: ”Sunt Spiridon” și, imediat, fortăreața a fost aruncată în aer și toate casele din jurul ei. Au murit o mie de oameni, inclusiv guvernatorul Pizánis.Canonul 45 Apostolic spune: ”Dacă vreun episcop, preot sau diacon se va fi rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a îngăduit acestora(ereticilor) ca să facă vreo faptă, ca și clerici, să se caterisească”. Așadar, Patriarhul care a adus în 2006 pe Papa la sărbătoarea tronului, și l-a primit la Sfânta Liturghie și i-a permis să spună Rugăciunea Domnească, după Canonul 45 Apostolic, este afurisit și se află, de fapt, sub caterisire. Ar trebui să se întrunească Sinod și să-l înlăture.

Nu poate fi amestecată Ortodoxia cu Papismul. E imposibil. Nu se cuvine să ne rugăm cu împreună cu ereticii. Acest lucru este interzis de sfintele canoane, precum și a primi catolici în biserică, sau a le da anafură.

– În 1716 turcii au asediat Kérkira, și de pe mare, și de pe uscat. Sfântul Spiridon a fost acela care a salvat atunci, în chip minunat, insula. Guvernatorul insulei, din vremea aceea, Andréas Pizánis, dorind să mulțumească Sfântului pentru că i-a scăpat, a hotărât să ridice în biserica Sfântului un jertfelnic, un altar, și să se facă pe acesta taina Sfintei Euharistii după dogma latină, alături de Sfânta Masă a ortodocșilor. În acel loc, așadar, s-ar fi săvârșit Sfânta Liturghie de către preot catolic.

Gheronda Gavriil, sunt unii preoți care susțin că și catolicii au preoție. Ce le răspundem acestora?

Ce sunt ”catehumenii”? Sunt cei chemaţi să devină creştini, cărora li se fac cateheze și sunt pregătiți în tinda Bisericii pentru primirea botezului, dar nici acestora nu le este îngăduit să participe la toată Sfânta Liturghie, ci doar până la acest moment al ”ecteniei catehumenilor”.Să vă mai spun ceva: Patriarhul Athinagόras a procedat la ridicarea anatemelor. Și a murit. Părintele Theόklitos Dionisiatul trăia și, într-o seară, i se arătă în somn Athinagόras, ca un urs, și îi spuse părintelui Theόklitos: ”-Theόklite, Theόklite, ce am făcut, ce am făcut?…”.

Când săvârșiți Dumnezeieasca Liturghie, teatru faceți? Oare nu credeți celor pe care le spuneți acolo? Cum să primești un eretic și să îi dai și anafură (în gr. aντίδωρο înseamnă ”în loc de (Cinstitele) Daruri”)?

– Nu, nu au preoție. O spun chiar Sfinții. Sfântul Nicodim, în Pidalion, spune că papistașii sunt nebotezați, eretici din cele mai vechi timpuri. Cum să aibă preoție? Și apoi să-i întrebăm și acești preoți care spun că papistașii sunt Biserică și că trebuie să ne unim cu ei, și îi mai aduc și în bisericile noastre și le dau anafură: Când săvârșesc Dumnezeiasca Liturghie și citesc ectenia catehumenilor, ce se spune acolo? ”Câți sunteți chemați, ieșiti… cei chemați, ieșiți… Câți sunteți chemați, ieșiți, ca nimenea din cei chemați să nu rămână…”

Gheronda, care sunt consecințele căderii unui om în erezie?

Ereticii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. Nu se cuvine să avem, așadar, prietenii cu aceștia. Papa este arhieresiarh. Este Antihrist, înaintemergătorul lui Antihrist. Unealtă a satanei. Citiți anatemele. Citiți și vedeți ce anateme se citesc în Biserică în Duminica Ortodoxiei, pentru acești eretici.

– Cândva, au mers la Avva Agaton niște părinți să încerce răbdarea bătrânului. Îi spun: ”- Ești curvar”. ”- Sunt”, răspunde. ”- Ești lacom”, îi spun din nou, iar el răspunde: ”- Sunt”. ”- Ești mânios”. ”- Sunt și mânios”. I-au mai spus că e plin de mândrie, flecar şi bârfitor. Pe toate le-a primit senin și cu smerenie. ”- Ești eretic!”… Atunci bătrânul a refuzat să primească această acuzație. L-au întrebat părinții de ce a făcut asta. „- Cele dintâi (acuze) mi le însuşesc, pentru că sunt de folos sufletului meu“. Iar apoi le explică: „a fi eretic înseamnă a te rupe de Dumnezeu, iar eu nu vreau să mă rup de Dumnezeu“.

Gheronda, dar în cele ce privesc credința, Dumnezeu cum îl vrea pe om?

Merge cineva la Sfântul și îi spune: ”Sunt întristat, părinte, din cauză că s-a pierdut Împăratul Solomon, deși avea atâta înțelepciune”. Și îi răspunde Sfântul: ”Și eu fusesem biruit de această tristețe, într-o vreme”. Închinătorul îl rugă, atunci, stăruitor, pe Sfântul, să-i spună mai multe cu privire la acel lucru. Lăsându-se înduplecat de rugăminți, Sfântul îi spune: ”Și eu am avut acest gând, că Solomon s-a pierdut, dar mi-a apărut Domnul Hristos și mi-a spus: « – Nu s-a pierdut Solomon, după cum socotiți voi. A fost înșelat de către țiitoare și a ridicat altare idolilor păgâni, dar cu cuvântul nu s-a lepădat de Mine. De aceea, Eu, ca un Dumnezeu care mântuiesc pe câți voiesc, am văzut câți ani s-a chinuit în Iad și l-am mântuit».Domnul cu îngăduință va judeca pe creștinii care au slăbiciuni, dar se luptă și se pocăiesc. În cele ale credinței, însă, va fi foarte aspru. Nu se va mântui nimeni din cei care își vor nega credința. Fie și un lucru neînsemnat, dar care primejduiește credința, va fi pricină de osândire.

Apostolul Pavel scrie într-una dintre Epistolele sale: ”Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele”(Evrei 11, 32 – 33). Samson, care era nazireu, căzuse în păcatul curviei cu Dalila, care era idololatră și, cu toate acestea, Marele Pavel îl așază împreună cu cei mântuiți, iar aceasta pentru că Samson nu și-a negat credința.

– Se povestesc, într-o carte a Sfântului Nifon, următoarele:

Spun, Gheronda, o parte a clerului, că bine face Patriarhul că se apropie în acest fel, spre papistași. Pentru că, dacă se va face unirea, să spunem așa, toți acești romano-catolici (pe care, unii, îi consideră deja catehumeni!) vor recunoaște temeinicia credinței noastre și vor deveni ortodocși.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) este în afara legii, pentru că nu primește poruncă de Sus. Oare nu știa Apostolul Pavel ce scria? Un eretic nu se întoarce niciodată, dacă nu intervine Dumnezeu să îl lumineze. ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”. Pleacă, depărtează-te de el. Nu te mai preocupa, ci mai curând fă rugăciune, ca să îl lumineze Dumnezeu.

– Am spus-o la început. Mai lesne i-ar fi Soarelui să înceteze să mai răsară de la Est și să meargă la Apus, să răsară de acolo, decât Papei să renunțe vreoodată la Primat. Niciodată nu își va renega infailibilitatea, niciodată nu va denunța dogma Filioque. Nu ne va urma pe noi Papa niciodată, ci pretinde ca noi să-l urmăm și să i ne închinăm. Ce spune dumnezeiescul Pavel în Epistola către Tit? ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3, 10).

Gheronda, când se va ajunge ca să ne ceară să ne împărtășim din același potir, noi de la catolici și ei de la noi, când se va ajunge la pomenirea numelui Papei în cadrul Dumnezeieștilor Liturghii ortodoxe, atunci ce vom face?

Ne vom despărți de aceia și nu vom avea nici o legătură cu dânșii, pentru că dacă îi vom urma, vom ajunge împreună cu ei în iad.

Gheronda, sunt unii care cred că Patriarhul Ecumenic, precum și alți Patriarhi, Arhiepiscopul Atenei și mulți episcopi, nu sunt creștini ortodocși, ci masoni în loje înalte și, de fapt, nici nu ar crede în Dumnezeu. Se întreabă, cum este posibil să fie ortodocși, de vreme ce, cu atâta nerușinare și fără nici o teamă, încalcă și nesocotesc Canoanele Apostolice, Sinoadele Ecumenice și Locale, înlătură și se dezic de învățătura marilor Părinți ai Bisericii noastre? Se întreabă dacă, în cele din urmă, cred în Dumnezeu, în veșnicia sufletului, în lumea nevăzută, în Îngeri și demoni, în Iad și Rai, în Judecata de Apoi și în răsplată (după fapte, n.tr)? Oare nu consideră toate acestea ca fiind povești?

Numele de Arhierei cele mai înfricoșătoare și, în plus, cele mai respingătoare pe care le-a cunoscut lumea din toate timpurile precreștine și postcreștine, în decursul veacurilor, sunt două: Anna și Caiafa, ucigașii de Hristos și ucigașii de Dumnezeu.Cu adevărat, văzând cineva și cercetând toate aceste mișcări, își amintește, printre altele, și de acele referiri din Epistola către Evrei: ”fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură”(Evrei 6, 6). Răstignirea din nou a Domnului Hristos se întâmplă întocmai, iar aceasta din cauză că, deși credința în Dumnezeirea lui Hristos suferă, dar este denaturată învățătura dreaptă Dogmatică, așa cum o deține Biserica Ortodoxă, atunci simpla credința nu folosește la nimic și nu poate conduce pe om la mântuire.Altminteri, cum scrie și Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, în Epistola lui sobornicească: ”Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19). Ați vrea, oare, să spunem ”Repede, repede, unește-ne cu înșelarea papistașă”, care înseamnă ”Ia-L (”repede”, de la gr. ᾶρον)! Ia-L! Răstignește-L” pe Hristos, iarăși și de multe ori?Noi nu încuviințăm și nu vom accepta vreodată toate câte faceți și plănuiți să mai faceți.

Noi îmbrățișăm hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice și învățăturile Sfinților și de Dumnezeu purtătorilor Părinți și propovăduim Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Papismul susține faptul că recunoaște firea dumnezeiască a lui Hristos, dar prin pângărirea și neacceptarea Dogmelor, în esență, reneagă și batjocurește Dumnezeirea. Vă purtați ca niște noi ”Ánne și Caiáfe”. În cumplitele și antiortodoxele fapte și afirmații ale voastre, atunci când noi le combatem și denunțăm, nu vă rupeți veșmintele, ci fie în ascuns, fie în mod vădit, ne asupriți, ne mustrați, ne amenințați pe noi, adevărații ortodocși, din mila lui Dumnezeu, și ne ”botezați” antiecumeniști, fundamentaliști, ș.a. Ecumenismul, cu toate consecințele lui, desființează în mod flagrant Singura Apocalipsă (descoperire) a lui Dumnezeu, de care ne asigură învățătura Dogmatică Ortodoxă, care s-a păstrat dreaptă și neîntinată. Ar putea cineva să se adreseze Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cu respect neîmpuținat față de sfântul Tron Ecumenic, care a fost izvor și apărător al dogmelor ortodoxe până la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, spunându-i astfel: ”Preafericite, întrunirile acestea ”liturgice” și toate lucrurile inadmisibile care s-au semnat ca și înțelegeri, și, chipurile, texte teologice, amintesc de însuși Sinediul Iudaic al lui Caiafa, acel nelegiut Sinedriu care a consimțit Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. – Ne rugăm să fie ortodocși și să creadă în Dumnezeu. Măcar să nu fie, într-adevăr, masoni și vrăjmași ai Lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului și antihriști. Dar, dacă aceștia sunt masoni, atei și necredincioși, cu toate însemnele (gradelor), vor avea parte de cele mai cumplite chinuri ale Iadului.

Traducere Mihaela Teșcu

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Acest text încape exact pe o foaie A4, față/verso. Primele două propoziții cu font 12, iar restul textului cu font 11.

Despre venirea papei Francisc în România

Pentru creștin-ortodocși!

NU participați la ceremoniile de primire a papei în România!

NU asistați la slujbele făcute de papă pe teritoriul României!

NU participați la rugăciuni în comun cu catolicii (supușii papei)!

NU credeți minciunile despre „Bisericile surori” sau despre „cei doi plămâni ai Bisericii”!

În contextul vizitei pe care o face papa în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, orice ortodox trebuie să știe că acesta (papa) este conducătorul unei structuri numite impropriu „Biserica Romano-Catolică”.

Conform Crezului ortodox, Biserica este UNA. Nu pot exista două Biserici sau mai multe!

Hristos este Capul Bisericii și Trupul Lui este Biserica. Există un singur Cap – Hristos și un singur Trup – Biserica!

Singura structură bisericească păstrătoare a Harului și continuatoare a tradiției începute de Mântuitorul Iisus Hristos, prin apostoli și urmașii lor episcopii, este BISERICA ORTODOXĂ!

Biserica Ortodoxă este reprezentată pe plan local de Bisericile Locale: B. O. Română, B. O. Rusă, B. O. Sârbă, B. O. Bulgară, B. O. Georgiană, B. O. a Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei etc.

Fosta Biserică Locală a Romei (Patriarhia Romei) s-a despărțit de Biserică/a ieșit în afara Ortodoxiei în anul 1054.Atunci, existau 5 Patriarhii (Biserici Locale): Patriarhiile Romei, Constantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei. Împreună, ele constituiau Biserica.

Biserica Locală a Romei, din cauza pretențiilor de supremație ale papilor și din cauza ereziilor pe care au început să le inventeze aceștia, a intrat în conflict cu Biserica Constantinopolului și implicit cu celelalte Patriarhii/Biserici Locale și s-a separat de ele. Constantinopolul, Ierusalimul, Alexandria și Antiohia au rămas în credința adevărată ortodoxă, continuând să formeze Biserica.

Roma, cu papa de atunci și cu toți ce au urmat și i-au urmat, s-au auto-exclus din Biserică. Ereziile și exagerările romano-catolicilor (papistașilor) au fost condamnate și înainte și după anul 1054.

Ereziile, printre care filioque și primatul papal, pe care le practicau înainte de ruperea lor de Biserică, au fost condamnate de sinodul din 879-880, organizat de Sfântul Fotie cel Mare la Constantinopol (numit și al optulea Sinod Ecumenic). Continuând în practicarea ereziilor și având pretenții necanonice, a fost trimisă în Constantinopol o Delegație papală care a provocat anatemizareaclericilor catolici și a colaboratorilor lor, nominal, de sinodul din 20-24 iulie 1054, organizat de patriarhul Mihail Cerularie. Papii și cei care li se supun au fost condamnați și de sinoade ulterioare. La Sinodul din timpul Sfântului Grigorie Palama, dintre 1341-1351 (9 Ecumenic) au fost condamnate din nou ereziile papale și scolasticismul latin.

Ca urmare, ceea ce în mod greșit se numește Biserica Romano-Catolică NU mai este BisericăNu mai există Har în adunarea papistașilor! Așa-zișii preoți și episcopi (cardinali) catolici NU sunt preoți și nici episcopi. Papa NU este episcop sau patriarh al Bisericii Romei, căci aceasta nu mai există. Adevărata Biserică, în Italia și în tot Occidentul o reprezintă ortodocșii plecați acolo sau convertiții la Ortodoxie.

Papa este reprezentantul unei structuri eretice pe care e mai potrivit să o numim Adunare Papistașă!

Patriarhul NU are voie să se roage cu ereticul papă și nici să-l primească în catedrală sau biserică!

„Toate Sinoadele Ecumenice interzic această… co-rugă în legătură cu toți care sunt aparte de Ortodoxie.”– Pr. Gheorghe Calciu

***

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 6 Laodiceea 343 – Ereticii să nu intre în biserică: Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres [Apostolic, can. 45, 65] TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.

*** Catolicii (papistașii) sunt anatemizați!

,,Anatema înseamnă pogorîre de viu in iad cu dracii și tăiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe eretici poți să-i dai anatema, că s-au rupt de la Trupul lui Hristos care este Biserica.,, – Pr. Cleopa Ilie

„Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit” Sf. Marcu Eugenicul– Către Teofan din Euripos, p. 343).

Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (Sf. Marcu Eugenicul – Despre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).

La 1755 a fost dat „Orosul Bisericii celei Mari a lui Hristos” semnat de patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului și Alexandriei, care a stabilit că ereticii vin la Ortodoxie prin Botez. Inclusiv catolicii! Hotărârea este valabilă și azi! – „Mărturisesc un Botez” de Gheorghe Metallinos


Puteți descărca și de aici:

Despre venirea papei Francisc în România

VINE BALAURUL DE LA ROMA… Românii conștient-ortodocși ce vor face?

Imagini VIDEO și FOTO de la PROTESTUL ÎMPOTRIVA PAPEI ȘI ECUMENISMULUI – 25 mai, București

După micuțul protest împotriva papei, la care au participat ortodoși nepomenitori moderați, cu vederi schismatice sau patrioți care nu prea aveau habar cu ce se mănâncă ecumenismul, mă întreb ce vom face în zilele când balaurul de la Roma sau „satana în sutană”, cum îl numea cineva, va fi în România?

Ce vor face românii ortodocși, care știu că papa este ereziarh fără succesiune apostolică, înaintemergător al antihristului, dezbinator al Ortodoxiei și  instigator al minorităților?

Vor sta acasă privind la televizor cum capul ereziilor Apusului, INFATUATUL IEZUIT CE SE CREDE „APOSTOL„ se va preumbla prin toată țara aruncându-și otrava papistă și ecumenistă prin București, Iași și prin tot Ardealul?

SUNTEȚI MULȚUMIȚI CU UN MINUSCUL PROTEST?!

CE VEȚI FACE CÂND PSEUDO-PATRIARHUL DANIEL ÎL VA  PRIMI CU ONORURI, CU CLOPOTE ȘI COR CA PE UN MARE IERARH (cum NU este) ÎN NOUA CATEDRALĂ?

CE VEȚI FACE CÂND SE VA RUGA CU EL, CÂND ÎL VA NUMI „SANCTITATE”, „SFÂNT PĂRINTE”, „FRATE ÎN HRISTOS”?? DAR CÂND VA NUMI ADUNAREA PAPISTAȘĂ „BISERICĂ SORĂ”??

VEȚI MĂRTURISI ORTODOXIA MĂCAR CU PREZENȚA, CU VORBA, CU ÎMPOTRIVIREA LA PROPAGANDA ECUMENISTĂ??

VEȚI MĂRTURISI CĂ HRISTOS NU ARE DECÂT O BISERICĂ ȘI NU MAI MULTE?? VEȚI SPUNE CELORLAȚI ROMÂNI IGNORANȚI ȘI NEȘTIUTORI ȘI, DE CE NU, LUMII CĂ ACEA UNICĂ BISERICĂ A LUI HRISTOS ESTE ORTODOXIA??

Iată cum l-a primitPOPORUL ORTODOX GEORGIAN în 2016:

CINSTE ORTODOCȘILOR GEORGIENI – Nu au participat la messa papei Francisc de pe stadionul Meshki – PROTESTE masive împotriva vizitei acestuia în Georgia

VA SPĂLA CINEVA CINSTEA ORTODOXIEI ÎN ROMÂNIA?

Dar UNDE este marea masă a ortodoșilor?

UNDE SUNTEȚI PREOȚILOR CARE V-AȚI ÎNGRĂDIT DE ECUMENISM CU COMUNITĂȚILE VOASTRE DE CREDINCIOȘI? UNDE SUNT SUTELE DE ORTODOCȘI VII AI BISERICII ROMÂNEȘTI? AȚI OBOSIT MĂRTURISIND?!

UNDE SUNTEȚI CĂLUGĂRILOR „ASCULTĂTORI„ CE AȚI RĂMAS ÎN MÂNĂSTIRI? VOI, CARE SPUNEȚI CĂ ÎI SLUJIȚI LUI HRISTOS, DAR TOLERAȚI LA INFINIT GREȘELILE ȘI EREZIILE IERARHIEI TRĂDĂTOARE?

UNDE SUNTEȚI VOI, CEI CARE N-AȚI RUPT COMUNIUNEA CU IERARHII ECUMENIȘTI PRETINZÂND CĂ NU VREȚI SĂ CĂDEȚI ÎN SCHISMĂ?! AȚI AMUȚIT? VOI, CARE ÎI PRIGONIȚI PE FRAȚII VOȘTRI MĂRTURISITORI, ACUZÂNDU-I CĂ EXAGEREAZĂ CÂND SE ÎMPOTRIVESC ECUMENISMULUI? 

UNDE SUNTEȚI VOI, PREOȚILOR DE MIR CE VĂ PRETINDEȚI CUNOSCĂTORI AI DOGMELOR ORTODOXE, DAR CARE AȘTEPTAȚI CEVA MAI MULT PENTRU A ÎNTRERUPE POMENIREA? VINE ACUM, CAPUL EREZIILOR APUSULUI ȘI IERARHII ECUMENIȘTI ÎL VOR PRIMI CA PE UNUL DE-AL LOR (să nu fie). UNDE SUNT CREDINCIOȘII VOȘTRI, CARE VĂ URMEAZĂ ORBEȘTE? DE CE NU MĂRTURISIȚI?!

UNDE SUNTEȚI ROMÂNILOR DIN ARDEAL AI CĂROR STRĂMOȘI AU FOST MARTIRIZAȚI DE PAPISTAȘI? AȚI UITAT SĂ LUPTAȚI PENTRU CREDINȚA VOASTRĂ??

UNDE SUNTEȚI TEOLOGILOR ȘI CUNOSCĂTORILOR  AI CANOANELOR SFINȚILOR PĂRINȚI?? V-AȚI ASCUNS ÎN VIZUINELE LAȘITĂȚII?! 

DE CINE VA FI ÎNTÂMPINAT ERETICUL PAPA ÎN ROMÂNIA ORTODOXĂ? DE POLITICIENI TRĂDĂTORI, DE IERARHI ECUMENIȘTI, DE ELEVI NEȘTIUTORI ADUȘI SĂ-L APLAUDE CA PE UN VESTITOR AL NOII ERE, DE MULȚIMEA DE GURĂ-CASCĂ DE „ORTODOCȘI„ IGNORANȚI AMESTECȚI CU ERETICII LUI MINORITARI???

MĂRTURISIȚI-VĂ PUBLIC ȘI PAȘNIC CREDINȚA ORTODOXĂ! 

Constituția ne dă acest drept: 

ARTICOLUL 30

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă. 

Vedeți și:

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Sursa