De ce nu îl mai sărbătorim pe Sfântul Gheorghe în 23 aprilie?

Creştinii ortodocşi îl vor sărbători în 2019 pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în altă zi decât cea obişnuită. Care este motivul din spatele acestei schimbări?
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, este prăznuit în fiecare an pe data de 23 aprilie. În această zi, peste un milion de români își sărbătoresc onomastica. Cu toate acestea, creştinii ortodocşi care au consultat calendarul pe anul 2019 au observat că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe va fi sărbătorit pe 29 aprilie.
Motivul acestei schimbări îl găsim în Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, cartea care prezintă regulile referitoare la desfăşurarea cultului divin pentru fiecare zi din an. Răsfoind paginile Tipicului, ajungem la capitolul 45, unde ne este prezentată rânduiala de slujbă a sfinților prăznuiți în Săptămâna Mare și unde citim că, „dacă se va întâmpla hramul unui sfânt sau al unei sfinte în Lunea, Marțea, Miercurea sau Joia cea Mare, atunci cântăm toată slujba seara şi dimineaţa, în Duminica Floriilor”. Înțelegem, astfel, că hramul oricărui sfânt, fiind un moment de bucurie duhovnicească, nu se integrează în specificul Săptămânii Sfintelor Pătimiri, care este o perioadă de post aspru, de meditație și intensă pregătire și primenire sufletească pentru sărbătoarea Învierii Domnului.
Dar dacă urmărim din nou calendarul, vedem că sărbătoarea Sfântului Gheorghe nu coincide nici cu Duminica Floriilor, ci a fost amânată pentru Luni, în Săptămâna Luminată, între paranteze fiind consemnată și următoarea informație: Slujba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe se săvârșește astăzi, potrivit hotărârii Sfântului Sinod.
Într-adevăr, în acest an, din motive pastorale, dar și pentru a da importanța cuvenită sărbătorii Sfântului Gheorghe, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca slujba Marelui Mucenic să fie săvârșită nu în Duminica Floriilor, așa cum prevede Tipicul, ci în cea de-a doua zi de Paști. Raționamentul acestei decizii stă și în faptul că, în ajunul Floriilor, Vecernia săvârșită în cinstea Sfântului Gheorghe s-ar fi suprapus cu tradiţionala procesiune organizată în majoritatea parohiilor din țara noastră. În cadrul acesteia, credincioşii și preoții poartă în mâini ramuri de salcie sau finic şi flori, actualizând, astfel, drumul parcurs de Mântuitorul Nostru din Betania către Ierusalim.
Luni, în cea de-a doua zi de Paşti, slujba Sfântului Gheorghe este unită cu cea specifică perioadei pascale. Vecernia Sfântului Gheorghe va fi săvârșită pe 28 aprilie, în jurul orei 12.00, odată cu „A doua Înviere”, o slujbă specială care are ca punct central citirea Evangheliei în 12 limbi.

Sfântul Gheorghe – ocrotitorul Armatei Române

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian.
Dând împăratul poruncă să fie uciși creștinii care nu vor să se lepede de Hristos, Sfântul Gheorghe și-a mărturisit credința, mustrându-i pe cei care se închinau idolilor. Deși i-au împuns trupul cu o suliță și l-au învârtit pe o roată cu țepi, sfântul a rămas nevătămat. Tot atunci a înviat un om din morți și a scos demonul dintr-un idol, încât mulți au crezut în Dumnezeu, printre care și Alexandra, soția împăratului Dioclețian. Pentru acest lucru, Sfântul Gheorghe a fost ucis de sabie, iar Sfânta Alexandra a trecut la cele veșnice, ca urmare a rugăciunilor ei, înainte să fie torturată de către păgâni.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ocrotește Armata Română (a cărei zi, 23 aprilie, coincide, în general, cu sărbătorirea sfântului). El este, de asemenea, ocrotitorul Angliei, al Georgiei și al Moscovei. În Lituania, Sfântul Gheorghe este considarat protector al animalelor, iar în unele zone din Spania, de ziua Marelui Mucenic se organizează mese bogate și se aduc daruri.

Sursa

Nu va lepadati de Ortodoxie de Hristos ,fiţi vigilenţi căci timpul este pe sfârşite.

Un strigat din «CATACOMBE»

Cei care au oprit pomenirea ierarhilor apostaţi împreună cu mirenii care îi urmează, au intrat în «catacombe». Nu vă temeţi Hristos este cu noi!

Am fost judecat în consistoriul monahal al Arhiepiscopiei Vâlcea şi m-au exclus din monahism, cu inderdicţia de a purta hainele monahale. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Mă bucur că sunt prigonit pentru Dreapta Credinţă şi mă rog Domnului Iisus, Maicii Domnului şi Tuturor Sfinţilor să mă ajute să păstrez credinţa curată, neschimbată şi neînnoită.
Cu ajutorul Domnului i-am înfruntat, criticat, am vorbit împotriva ecumenismului şi al sinodului eretic din Creta dar şi împotriva sistemului antihristic şi consistoriul de judecată mi-a dat această hotărâre.
Să urmăm Sfinţilor Mărturisitori din toate veacurile care au fost adevăraţi Stăjeri ai Ortodoxiei, să mergem după părinţii chilioţi din Athos care au întrerupt pomenirea.

Fericiţi vom fi de toţi Sfinţii, de vom păstra în adevăr mântuirea, căci învăţătura lor ne învaţă să alegem între Ortodoxie sau moarte!

Să ne opunem numerelor, cnp-urilor şi tuturor documentelor electronice, ca să nu ne lepădăm de numele de la botez şi să nu acceptăm sub nici o formă implantul cipului care este pecetluirea şi pentru care nu vom avea iertare de la Dumnezeu. Cu ajutorul şi din îndemnul Maicii Domnului «Portăriţa», nu sunt de acord cu nici un document antihristic cu cnp sau fără, fiindcă Sfinţii din «Sarea Pământului» ne-au avertizat: «să nu vă semnaţi pe nici un act, nimic demonic nu trebuie acceptat, lepădarea de Hristos începe de la primirea oricărui document al acestei conduceri antihristice». Sfinţii nu binecuvântau să se primească nici un fel de acte, nici un fel de buletine. Diavolul îşi însemnează slujitorii săi cu numere, Dumnezeu cu nume.
Cu binecuvântarea Maicii Domnului care s-a arătat acelor persoane din Rusia şi le-a spus: «să nu se primească nici un document antihristic», mă dezic de ele pentru că este o închinare la Fiară. Buletin nu mai am, pentru că are cnp- ul care este numărul Fiarei care înseamnă înregimentarea în sistemul satanicesc şi nu mai sunt trecute numele părinţilor. Acest buletin cu cnp cât şi celelalte documente care conţin cnp sau fără cnp constituie lepădare de Hristos – prima treaptă. Şi noi, în privinţa globalizării numerelor, buletinelor şi tuturor celorlalte acte cu cnp sau fara cnp, trebuie să ţinem cont de învăţătura lui Hristos.
Zice în Pateric că pasărea care se prinde în plasă doar cu o gheară piere toată, aşa şi noi, de ne vom agăţa puţin de cnp şi de orice document, atunci ne vom pierde sufletele pentru totdeauna. Dacă veţi primi un act, îl veţi primi şi pe altul, un act demonic de veţi primi, veţi primi şi pecetea, nu veţi mai avea putere să luptaţi. Ne vom mântui sufletele prin refuz şi fugă de sistem. Sfinţii au văzut în acte pecetea lui Antihrist prin etape şi ne îndeamnă să nu recunoaştem autoritatea Fiarei, să nu primim nimic de la noua guvernare. Nu trebuie să ne închinăm sistemului Fiarei. Scopul elitei globale este distrugerea totală a omenirii prin numere, o religie unică, un guvern mondial şi un conducător planetar. Scopul ordinii mondiale este să pregătească omenirea pentru venirea lui Antihrist. Ei doresc să distrugă Sfânta Ortodoxie şi să unească lumea într-un singur lagăr electronic şi fiecăruia să-i atribuie câte un număr de identificare, pentru a controla omul prin intermediul acestuia. Ceea ce şi astăzi se întâmplă, vor să ne robească şi să ne ducă la picioarele lui Antihrist.
Chiar dacă suntem scoşi în afara condiţiilor vieţii societăţii contemporane suntem în «surghiun» pentru Hristos, fiindcă spun marii duhovnici: «În vremurile de pe urmă creştinii adevăraţi vor fi ilegali din punct de vedere statal şi vor sta pe unde va rândui Dumnezeu».
Deziceţi-vă de toate documentele şi public, aşa cum făceau primii creştini care nu jertfeau idolilor. Să urmăm îndemnul celor din «Sarea Pământului» şi din «Convorbiri răspândite în Apocalipsă». Părinţii prigoniţi din Rusia spun să fugim de sistem, să nu intrăm în el şi dacă suntem să ieşim ca să ne mântuim.
Vremea a sosit, să luptăm cu Antihrist, ferindu-ne de înşelările, amăgirea şi semnele lui mincinoase.

Nu vă lepădaţi de Hristos, fiţi vigilenţi căci timpul este pe sfârşite.

Valerică Buşă –
fost frate la Măn. Lacul Frumos
Com. Vlădeşti,
Sat Pleaşa
Jud. Valcea
26.05.2017

ortodoxinfo

Pana unde s-a ajuns! Maia Morgenstern a devenit icoană! Oamenii se închină la ea ca la Maica Domnului

Portretul actriței Maia Morgenstern a fost expus pe post de icoană într-o importantă catedrală din Bogota, unde columbienii merg și se roagă. Astfel, columbienii se roagă la „icoana” Maiei Morgenstern. Ei o consideră Fecioara Maria. Încurcătură a apărut după un celebru film în care a jucat actrița despre viața lui Iisus Hristos și regizat de Mel Gibson.

Cel care a făcut descoperirea este Constantin Chiriac, actor, care a povestit experiența incredibilă pe care a avut-o în Columbia, la Bogota. Acolo el a vizitat celebra Catedrală Monserrate, unul dintre principalele puncte de atracție ale locului.
„Am avut, la un moment dat, o revelație, fiind la Bogota, unde am triumfat cu câteva spectacole. Am dorit să vedem una dintre cele mai interesante catedrale, care este pe vârful unui munte, o catedrală catolică. Și acolo, alături de icoanele uriașe care erau în biserică, unde era locul de rugăciune și unde se aprindeau lumânările, erau portretele uriașe ale Maiei Mogenstern din filmul în care a interpretat-o pe Maria”, a declarat Constantin Chiriac pentru Libertatea.
Constantin Chiriac nu a făcut nicio fotografie cu icoana Maiei Morgenstern din Biserica respectivă din cauza șocului pe care l-a avut când a văzut că oamenii se închină și se roagă la portretul actriței, ca la Fecioara Maria.
Cum au ajuns columbienii să se roage la portretul Maiei Morgenstern ca la o icoană

Celebra actriță, Maia Morgenstern, a rămas în cinematografia mondială un simbol al credinței, pentru rolul de Fecioara Maria, pe care l-a jucat în filmul Patimile lui Hristos”, regizat de Mel Gibson în anul 2004.
Astfel, rolul interpretat de actrița română a avut un impactul atât de mare într-o țară sud-americană, încât columbienii o privesc pe Maia Morgenstern, ca pe un al celei care i-a dat viață lui Iisus.
Maia Morgenstern urmează să primescă anul acesta și o stea a pe Aleea Celebrităților, cu ocazia FITS, care se desfășoară în perioada 14-23 iunie. „E bine că facem acest lucru. Maia Morgenstern este una dintre marile actrițe ale lumii, nu numai ale României”, a mai adăugat Constantin Chiriac.

Sursa

Note:

Ce spune Maia Morgenstern despre faptul că oamenii se roagă la chipul ei într-o catedrală din Bogota

Gândurile unui smochin neroditor – pelerini pe drumul spre Înviere

Din prea multă dragoste, Fiul lui Dumnezeu începe drumul spre Răstignire. La nivel teoretic, Îi știm și-I plângem Sfintele Patimi. La nivel practic, continuăm să-L împungem, să-L biciuim, să-L scuipăm și să strigăm prin patimile noastre: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!”…

 de la deniile din Sfânta și Marea Luni. De cele mai multe ori, mi-a fost greu să-mi amintesc și să realizez că Sfânta și Marea Luni începe odată cu deniile din seara Duminicii de Florii. De data aceasta, am participat la slujbă și mai că m-aș mândri – dacă n-ar exista motive care să mă smerească mai tare. Căci trebuie să recunosc că, inițial, până a-mi face ordine în gânduri, deja acceptasem pentru duminică seara o invitație la un alt eveniment. Și-abia apoi am conștientizat că pașii ar trebui să mă poarte spre un alt loc, un loc în care Hristos Însuși îmi făcuse o invitație. Așa că n-o să mă mândresc. În primul rând, ar fi păcat. Și-apoi, oricum n-am niciun merit pentru deschiderea ochilor. Am doar un mulțumesc încărcat de recunoștință. Și de teamă.Cum ar putea să fie altfel? Cum, când m-am văzut zăcând în mijlocul bisericii, exact ca un smochin neroditor? Cum, când sufletul meu doarme, se lenevește și nu ia seama la Mirele Ce vine în miezul nopții? Cum, când îmbrăcăminte luminoasă nu am și nici nu am făcut până acum vreun efort spre a o dobândi?…
Au început Sfintele Patimi ale Domnului. Patimi… cu sens de Pătimiri! Au început Sfintele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos – cauzate de multele și veșnicele noastre patimi. Patimi… cu sens de păcate.
Din prea multă dragoste, Fiul lui Dumnezeu începe drumul spre Răstignire. La nivel teoretic, Îi știm și-I plângem Sfintele Patimi. La nivel practic, continuăm să-L împungem, să-L biciuim, să-L scuipăm și să strigăm prin patimile noastre: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!”… Iar El „toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om”. Cum? Cum vii Tu, Dumnezeule, și cum Te primesc eu? Unde-s roadele mele cele bune? Unde-Ți pot oferi eu loc în care să Te odihnești? Cu umilință cad la pământ și pentru câteva clipe îmi doresc doar să plâng și doar să fiu acolo, prezentă complet pe drumul Tău. Un drum plin de dragoste și de suferință, un drum al Crucii, un drum spre Înviere!
Nu mai vreau să am doar frunze și umbră pe care degeaba o fac pământului! Nu mai vreau, Doamne, să fiu smochin neroditor! Mi-e frică, Doamne, de relele mele pe care le iubesc, pe care le strâng la piept drept cele mai de preț comori! Mi-e frică, Doamne, că n-o să mă trezesc la timp și că n-o să mai am vreme să Te iubesc! Mi-e frică, Doamne, c-o să mă usuc sub povara mândriei, a tot felul de griji trecătoare, a negrijii de mântuire!
S-a încheiat Denia. Sfânta și Marea Luni continuă. E despre Tine – și îmi doresc să rămână așa. Apoi mă retrag în mine și Te uit. Preț de-o secundă, îmi amintesc din nou. Și iar mă pierd. Și iar Te pierd. Ieși în căutarea mea, Doamne! Ieși în căutarea noastră, Doamne! Căci și pentru noi ai venit! Lasă-ne să Te lăsăm să ne tămăduiești rănile! Învață-ne să facem voia Ta, învață-ne să plângem pentru păcatele noastre, învață-ne să nu mai fim smochini neroditori! Drept ești Tu, Doamne, dar și Mult Îndurat, îndură-Te de sufletele noastre!

Sursa

 

A ars Notre Dame de Paris , simbolul papismului mason si sinagoga a Satanei.

Vai, au ars demonii de pe Notre Dames din Paris, vai, arde catedrala satanei, a clonei si a falsei biserici numita de satana tot creștină, papismul, vai, vai, stingeti demonii fumegand de pe acoperisul catedralei iadului… Voi ati vazut ce avea pe acoperis?

Sursa

Nota:

S-a reușit a se debloca sute de milioane de euro în câteva ore, pentru o catedrală în foc… Dar nici măcar 1 € pentru un copil care suferă de foame!

Despre monștrii gargui, adăugați în secolul XIX pe Catedrala Notre Dame și mistuiți de incendiu împreună cu celelalte adăugiri,săgeata și acoperișul

Foto: https://www.flux24.ro/notredame-ciudata-intorsatura-in-istoria-culturii-si-a-artei/

După cum probabil ca deja știți, aseară Catedrala Notre Dame a fost în flăcări. După ore întregi, pompierii au reuşit să salveze în întregime structura edificiului dar două treimi din acoperişul clădirii au fost distruse, conform Flux 24.

Însă întreg acel acoperiș de la Notre-Dame (construită vreme de un secol, între 1160-1260), împreună cu impozanta turlă, „săgeata” (flèche), nu datează de fapt decât din sec. XIX și nu făceau parte din edificiul istoric. Turla înaltă și ascuțită, ca și toate acele celebre statui de monștri din streașină (gargouilles) care fac bucuria turiștilor amatori de exotism gotic, au fost adăugate la refacerea clădirii., în sec. XIX, de către arhitectul Eugène Viollet-le-Duc, se arată într-un comentariu Radio Europa Liberă.

Descrierea amănunțită a catedralei în romanul “Notre-Dame de Paris” al lui Victor Hugo (1831) nu conține nimic din toate acestea. Viollet-le-Duc a câștigat concursul de restaurare în 1844. Catedrala suferise mari distrugeri în timpul Revoluției franceze, iar la un moment dat les révolutionnaires chiar căutaseră să o vândă pentru piatră. Restaurarea ei, începută în 1845, a durat 25 de ani, ajungându-se la forma în care am cunoscut-o până la incendiul actual, conform articolului #NotreDame: Ciudata întorsătură în istoria culturii și a artei de pe Flux 24.

Conform ro.wikipedia în timpul iacobinilor (1793-1794), catedrala a fost profanată devenind Templu al Rațiunii și loc unde erau citite și dezbătute operele iluminiștilor în timp ce era venerată Ființa Supremă. Catedrala a redevenit catolică în urma concordatului lui Napoleon I cu Papa Pius al VII-lea din 1801, Napoleon fiind încoronat aici împărat al Franței pe data de 2 decembrie 1804.

Ce este un gargui?

Unul dintre garguii de pe Catedrala Notre-Dame ce nu mai privește asupra Parisului după incendiul de aseară

Deși cea mai frecventă explicație a garguilor este că “alungă răul”, cercetătorii oculți sunt de părere că adevărul este mult mai profund.

“Cel mai impresionant aspect al artei garguilor este că în lumea medievală se pot identifica similitudini în proiectare, dacă nu în stil, între forme construite în locuri îndepărtate precum Scoția de nord și Spania de sud. Pierderea învățăturilor ezoterice face ca mare parte din semnificația acestor figuri fascinante să fie necunoscută acum, deși există multe exemple ce au fost clar influențate de literatura grimoarelor, sau conțin inscripții magice sau ezoterice ori simboluri, precum colecția extraordinară de pe pereții bisericii din orașul Littleborough.”

– Fred Gettings, Dicționarul Demonilor
Eliphas Levi, unul dintre cei mai influenți ocultiști din lumea occidentală, a scris în faimoasa sa carte “Dogme et Rituel de la Haute Magie” că garguii reprezintă una din multele fețe ale “teribilului împărat al nopții”.
“Recurgem din nou la teribilul număr 15, simbolizat în Tarot de un monstru încoronat pe un altar, cu coarne și straie bisericești, cu sânii unei femei și organele genitale a unui bărbat – o himeră, un sfinx malformat, o sinteză de deformități. Sub această figură citim o inscripție simplă și directă – diavolul. Da, ne confruntăm cu acea fantomă a tuturor terorilor, dragonul teogonilor, Ahrimanul perșilor, Typhonul egiptenilor, Pythonul grecilor, șarpele evreilor, monstrul fantastic, coșmarul, Croquemitaine, garguiul, fiara evului mediu, și – mai presus decât toate acestea – Baphometul Templierilor, idolul bărbos al alchimistului, deitatea obscenă a lui Mendes, capra Sabatului. Frontispiciul acestui “ritual” reproduce figura exactă a teribilului împărat al nopții, cu toate atributele și caracteristicile sale.”
Pe scurt, garguiul reprezintă ocultul. Pentru profani, aceste creaturi grotești sunt simple “decorații”. Pentru inițiați, ei reprezintă forțele întunecate ce se regăsesc în lumea spirituală – dacă cineva cunoaște cum trebuie abordate.

Garguii (gargouilles) de pe Catedrala Notre-Dame din Paris sunt produsul colaborarii dintre arhitectul Eugène Viollet-le-Duc și sculptorul Joseph Pyanet. Despre ultimul puteți citi câteva chestii pe: books.google.ro

Mulți gargui au trasaturi evreiesti: the gargoyles of notre dame

Vechiul edificiu al Catedralei Notre-Dame din Paris, ce se pare ca a fost salvat de flăcări, a fost construit de către Cavalerii Templieri.
Incendiul este un simbol?

Cele de mai sus sunt fapte. Simbolizeaza însă incendiul ceva?
Comentariul Europei Libere sugerează un soi de ironie a istoriei: garguii și tot ce s-a mai adaugat în secolul XIX a fost mistuit în incendiu.
Asta să fie simbolul? A ars ocultul nou adaugat bisericii vechi?
A fost o întâmplare sau a ajutat cineva? Dar oare exista ceva întâmplător pe lumea asta?
A fost un semn de la Dumnezeu pentru francezi? Nu știu. Ce știu este însă ca acea catedrala nu e tocmai biserica caci e catolica. Iar catolicii sunt eretici. Ba mai mult, fusese construita de către templieri, care erau satanisti:

CAVALERII TEMPLIERI – in ritual lor secret se lepadau de Hristos, batjocoreau crucea, pupau in fund alti barbati
Adică peste ceva greșit din trecut s-a adaugat ceva și mai greșit în secolul XIX.
Iar acum a fost distrus noul, adaugirea. Deci, oare e de la Dumnezeu, ce a vrut sa arate prin incendiu ca satanismul, ce parea ca a pus mana pe Biserica, va fi pana la urma distrus? Asta ar însemna ca a trecut cu vederea faptul ca vechiul edificiu construit de templieri era al unor eretici, caci în ochii francezilor era totuși un simbol al crestinismului. Sper sa nu bat câmpii…
Sau a fost mana papusarilor? În acest caz, care a fost ideea? Poate ca au dorit sa arate ca noul de tip grosier va fi inlaturat pentru a-i permite antihristului să-și desfasoare prima parte a lucraturii. Asta ar avea noima, tinand cont de cele ce le puteți citi la:
Atentie mare, caci ANTIHRISTUL va fi cu mult mai simpatic decat credeam cu totii
Sau a fost o mana criminala (un soi de inside job) pentru a da mai apoi vina pe cineva (nu știu încă pe cine și de ce) și trebuia sa arda toată catedrala dar a ars doar ceea ce a fost construit în secolul XIX?
Sau nu este nimic din cele ce le-am înșirat mai sus. Voi ce părere aveți?

SursaSursa

Poze Sursa 

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2362041290514415&id=100001257016640

Pentru că e Postul Sfintelor Paști, ziarul “Adevărul” ne povestește despre evreul Nicu Haas, care ar fi demonstrat că Iisus Hristos n-ar fi fost crucificat precum vedem în icoane

Articolul Povestea românului care a revoluţionat iconografia creştină. Descoperirea uluitoare despre poziţia în care erau crucificaţi oamenii acum 2.000 de ani a bucurat nespus de mult puzderie de comentatori eretici și atei ai ziarului Adevărul. Îl puteți citi integral la hiperlink, eu însă ii voi face un rezumat.

În titlu scrie ca ar fi un roman, însă din articol aflam ca este, de fapt, vorba despre evreul Nicu Haas, născut în Romania, căsătorit cu fiica unui rabin și plecat în Israel.
În Romania a lucrat la Institutul de Antropologie „Francis Rainer“, ajungând directorul secţiei de paleoantropologie, așa ca în Israel tot cu așa ceva s-a ocupat. Astfel, în 1967, a găsit scheletul unui bărbat îngropat în perioada „37 îH şi până la mijlocul primului secol”, la care „oasele călcâielor, acoperite cu o crustă calcaroasă, sunt străpunse de un cui de fier ruginit, lung de 17 – 18 centimetri”.

Plecând de la acestui cui, a tras concluzia ca respectivul fusese crucificat și fusese crucificat precum în imaginea de mai sus. Conluzia 2 a concluziei principale a fost ca toți crucificatii erau crucificati doar astfel.

Mai departe, concluzia 3 a concluziei principale ar fi ca trebuie revolutionata iconografia. Sau și mai bine nu mai revolutionam nimic și sarim direct la concluzia finala: dacă icoanele arata așa dar crucificarea era altfel, se cheamă ca totul e o minciuna iar Jertfa de pe Golgota nici n-ar fi avut loc.
Iar celor ce nu indraznesc a ajunge cu mintea pana la conluzia finala de mai sus, li se ofera oportunitatea unei întrebari „principale”: nu cumva acela o fi chiar scheletul lui Iisus Hristos?
Articolul i-a bucurat pe tot soiul de eretici ce au considerat ca s-a găsit astfel dovada istorica irefutabila ca iconografia ortodoxa este greșită. Iar pe atei ii bucura oricum orice astfel de „dovada”, chiar daca fundamentul stiintific lipsește cu desavarsire.
Vom demonstra ca toată construcția evreului Nicu Haas este un simplu basm plecat de la un cui.
I.
Se știe foarte clar din istoriografie ca crucificarea nu se facea într-un singur fel. Putea fi si pe un stalp, putea fi și pe un X. Ideea însă ramanea aceeași: greutatea trupului atârnat de mâini ducea la sufocare. Dar pentru a nu muri prea repede, condamnatului i se fixau și picioarele. Adică murea încet și în chinuri groaznice. Dacă la un moment dat se dorea ca totul să se termine mai rapid, se zdrobeau fluierele picioarelor.

Așa ca, eventual, cineva putea imagina și un supliciu precum cel din imaginea lui Nicu Haas, însă asta, evident, nu demonstrează ca toți condamnatii erau crucificati astfel.
Dar oare chiar și acel om fusese crucificat precum în imaginea de la inceputul articolului?
II.
De ce în imagine un singur cui strapunge calcaiele ambelor picioare?
În text ni se spune ca „intâmplarea a făcut ca, în cazul lui, cuiul înfipt în călcâi să fie îndoit şi astfel nu a mai putut fi scos, rămânând acolo timp de 2.000 de ani”. Iar în fotografia de pe wikipedia arata astfel:

By Rubén Betanzo S. – Hombre_de_”Giv’at_ha-Mivtar”.jpg, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10053493

Adică din text și din fotografie rezulta ca un singur cui strapunge un singur calcai. De treaba asta scrie chiar și în articolul

https://en.wikipedia.org/wiki/Jehohanan#CITEREFZiasSekeles1985, conform caruia la o reexaminare din 1985, Joe Zias, curator al Departamentului pentru Antichități și Muzee din Israel și Dr. Eliezer Sekeles, de la Centrul Medical Hadassah, au descoperit că analiza lui Haas era plină de erori. Cuiul era mai scurt decât mintise Haas și astfel nu ar fi fost suficient de lung pentru a străpunge două oase de călcâi și lemnul. Concluzia lor era indubitabila: cuiul a străpuns doar un călcâi.
Așadar, e absolut sigur ca acel cui din acel calcai nu demonstrează ca posesorul calcaiului ar fi fost rastignit astfel.
Dar oare a fost rastignit?
III.
Tot în textul din Adevărul scrie la un moment dat cum ca „oasele călcâielor erau acoperite cu o crustă calcaroasă”.

Eu am avut fractura deschisa. Îmi iesise tibia prin pantaloni după ce m-am luat la tranta cu o mașina. Fractura fusese foarte aproape de glezna și mi s-a spus ca în procesul vindecarii se va forma o crusta calcaroasa pana spre inchietura piciorului încă mult timp după ce voi fi din nou în stare sa merg. Ca atare, mi s-a indicat sa fac anumite exerciții ce-o vor macina în zona aia, altfel voi avea dureri la mers și chiar alte complicatii. N-am fost însă cuminte, așa ca durerile au apărut, m-am dus la medic, iar la radiografie am văzut ochii mei ca s-a petrecut exact ceea ce am fost avertizat. Așa ca m-am apucat foarte constiincios de acele miscari și pana la urma durerile au trecut și mulțumită bunului Dumnezeu a fost totul bine.
Nu știu dacă acea crusta calcaroasa de pe calcaiul acelui schelet era de același tip cu ce-am descris eu mai sus, însă dacă era, nu avea ce cauta la un rastignit, deoarece rastignitul moare, deci nici crusta nu se mai formeaza. Deci exista și ipoteza ca acel om sa nu fi fost rastignit. Ce cauta însă un cui în glezna unui om nerastignit, nu va pot spune. Asta doar o noua reexaminare ne-ar putea arata. Fiare se baga în oase, în cazul unor fracturi, de exemplu.

Sursa