Fericit este cel care va răbda până la sfârşit

Oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât nu le scoate la lumină păcatele. Deîndată ce sufletul păcătosului se simte atins şi dat în vileag, va respinge Sfânta Evanghelie, care l-a scos din părelnica împăcare cu sine, şi nu va mai accepta să i se supună.
Sfântul Ioan Botezătorul este cel despre care Hristos Însuşi a spus că era „Făclia care arde şi luminează” (loan 5, 35) şi care avea să zacă în temniţă pentru adevăr. Credinciosul, neprihănitul mărturisitor al lui Dumnezeu, l-a mâniat prin sinceritatea sa şi prin modul curajos în care osândea păcatul, pe regele depravat, care l-a lipsit de libertate, aruncându-l în temniţă, după ce mai înainte îl ascultase cu întelegere. Dar, atât timp cât Ioan nu se atinsese de persoana sa, Irod fusese în stare să-l şi laude; îndată ce cuvântul adevărului dumnezeiesc, cuvânt de foc şi de dreaptă osândă, s-a aţintit asupra vieţii sale desfrânate, Irod a devenit vrăjmaşul trimisului lui Dumnezeu.
Şi astăzi se întâmplă la fel; oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât nu le scoate la lumină păcatele. Deîndată ce sufletul păcătosului se simte atins şi dat în vileag, refuzând să se pocăiască şi să se îndrepte, se va revolta, va respinge Sfânta Evanghelie, care l-a scos din părelnica împăcare cu sine, şi nu va mai accepta să i se supună.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 8)

Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului – 7 ianuarie

Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Glasul 2

Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât prorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

*

Condac la Sărbătoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Glasul 6

De venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; şi slujba cea duhovnicească plinind-o Prorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul botezându-Te şi toţi cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat şi ai luminat toate.

***

A doua zi după Sfânta şi dumnezeiasca Arătare, adică Botezul Domnului, Biserica a rânduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului şi slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului.
Deci, îndată după Botezul Domnului, Botezătorul se cinsteşte de toţi şi cu cântări se slăveşte, pentru că prin sobor se înţelege adunarea poporului în biserică, la cântarea şi slăvirea lui Dumnezeu, întru cinstea şi lauda marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Celui ce se prăznuieşte.
Un sobor ca acesta, măcar că se săvârşea la toate bisericile ce sunt în toată lumea, ba încă se săvârşeşte şi astăzi; însă se face mai ales mare prăznuire în bisericile zidite în numele Botezătorului, precum oarecând în biserica lui de lângă Iordan, unde a botezat pe Hristos; în Sevastia, unde s-a tăiat de către Irod; în Antiohia, unde mina lui cea dreaptă a fost dusă de Sfântul Evanghelist Luca, şi în Constantinopol, unde acea sfântă mina se adusese din Antiohia şi unde mai ales se făcuse soborul acela, de vreme ce se adusese mina chiar în seara dumnezeieştii Arătări, când se face sfinţirea apelor.
Se părea atunci că însuşi Botezătorul soseşte nevăzut la sfinţirea apelor, făcându-se bucurie împăraţilor şi la tot poporul, care cu multă prăznuire săvârşea soborul lui, după ziua dumnezeieştii Arătări. Deci, să săvârşim şi noi cu bucurie duhovnicească soborul Sfântului marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul, rugându-l să mijlocească pentru noi către Stăpânul Hristos, ca să fim şi noi în Biserica celor ce prăznuiesc veşnic, în locaşul cel nefăcut de mină şi acolo, în ceruri, să auzim glasul celor ce dănţuiesc şi prăznuiesc dumnezeieştile arătări cele veşnice, săturîndu-ne cu ei de vederea feţei lui Dumnezeu, Care Se arată sfinţilor Săi; şi să slăvim cu toate cereştile cete pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Troparul, glasul al 4-lea

Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita și cinstita nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

Condac 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icos 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 2:

Văzând toți prealuminata vedenia ta, prorocule, și noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci, atingându-te cu mana de creștetul Stăpânului, ai grăit așa: Aliluia!

Icos 2:

Înțelegere din buze întinate, cum este cu putință a lauda, numele tău, dumnezeiescule Ioane prorocule și cel mai întâi tuturor cetelor drepților? Ci rugăciune cu cântare aducem ție așa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobișnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, lauda dumnezeiască a sfinților lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepților lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoștința fără de număr ce o dăruiești cântăreților tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată îimpărțită credincioșilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce ești rana demonilor de mult plâns;
Bucură-te, lumina mai strălucită decât soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea și dulceața credincioșilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 3:

Putere din cer, Ioane prorocule, dăruiește nouă celor ce lăudăm înfricoșătoarea și uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină și ca aurul strălucitoare și preamărită, că luminezi inimile credincioșilor, celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Toată lumea te are pe tine mare apărător și bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioșilor, și grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, și întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ție:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înțelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmași;
Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl gonești de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleșugul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 4:

Din toate necazurile slobozești pe toți, care cu dragoste și bucurie săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane prorocule și botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icos 4:

Soare purtător de lumină, sfeșnic cu strălucire de aur, sfințește, curățește pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoșează toți, grăind ție așa:
Bucură-te, sfeșnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiți;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepților;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, și frumusețea oamenilor;
Bucură-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămânzi;
Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucură-te, sfeșnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înțelepților;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiți;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 5:

Prorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înșelăciune, ai iesit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului și ai înmulțit pe pământ darul din destul, sfinte, și toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoștință; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-au fiii oamenilor, prorocule, cinstita mâna ta, când s-a atins să boteze pe Domnul și s-au înfricoșat, și cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cânta ție așa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înțelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoșător al demonilor;
Bucură-te, frumusețea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriților mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoților;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 6:

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ți-se, Ioane prorocule, Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; și acum ca un înger petreci și cu oamenii vorbești, iar ucenicii, văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Prorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoșat toți auzind acestea, pâna când au văzut pe Acela botezat, și cântând au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preț;
Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a prorocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioșilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoți;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioșilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor și al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor și al schiopilor;
Bucură-te, piatra scumpă de mult preț;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 7:

Mare acoperitor și folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce ești mai cinstit decât toți pământenii, și decât toți drepții și preacuvioșii și arhiereii, că se spăimântează toți cunoscându-ți viața cea nematerialnică și de aceea cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptura nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creștetul Stăpânului de mâna ta care tremură, ne-a sfințit pe noi, și a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeiești;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înșelăciunii celei diavolești;
Bucură-te, luminarea și lauda sfintelor;
Bucură-te, desfătarea și bucuria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, vedenie înfricoșătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioșilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 8:

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane prorocule, s-a spăimantat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai născut, și îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul ești tu celor din nevoi strajă tare, și ocârmuitorilor slavă și stăpânie, că prin tine, Ioane, credincioșii biruiesc toate semințiile vrăjmașilor și, lăudându-te, te măresc cu tocmita cântare așa:
Bucură-te, izbăvirea și curățirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cântare înfrumusețată a Stăpânului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită și rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat și lumina vieții;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăției;
Bucură-te, că izvorăști raiul înțelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toți;
Bucură-te, prin care s-au mântuit credinciosii;
Bucură-te, că izvorăști luminarea dreptei credințe;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 9:

Înfricoșatu-s-a Elisabeta, daca a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, și pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi toate, luminează-ne și pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei înțelegând dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toți s-au minunat și au grăit așa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoștinței de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem și tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;
Bucură-te, tărie și folositor credincioșilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-te, cântare frumoasă și cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor și al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 10:

Sfinte, izbăvește de toate nevoile pe toți cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină și cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, și poți să izbăvești din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă Lui: Aliluia!

Icos 10:

Zid ești oamenilor, Sfinte Ioane, și turn nebiruit întru războaie, ca, prin folosirea ta cea nebiruită, se biruiesc taberele vrăjmașilor; iar noi, fiind mântuiți grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al dușmanilor;
Bucură-te, cel ce biruiești tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruiești sfaturi de taină;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăști râul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea și tăria șchiopilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 11:

Prorocule sfinte Botezătorule, pentru mulțimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ți-am aduce cântări și glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârșim cu vrednicie, față de darurile tale, pe care le dăruiești nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:

Purtătorule de lumină și dumnezeiescule Ioane prorocule, cu înfricoșătoarele și luminatele tale minuni luminează și strălucește inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ție rugăciuni și graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor și al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioși și bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiți;
Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniți;
Bucură-te, întărirea cea preamărită și minunată a credincioșilor;
Bucură-te, prorocia și îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le ești povățuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieții celei nestricăcioase;
Bucură-te, țarină a pomilor celor înfloriți;
Bucură-te, rădăcina din odrasla pururea vie;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 12:

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreților tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioși și arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale biserici și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Se luminează credincioșii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc și stăpânesc, botezătorule sfinte, înmiresmezi sfințind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbințeală și-ți cântă așa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos și de mult preț;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos și preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al prorocilor și al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoșătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăvești din nevoi pe cei robiți;
Bucură-te, că biruiești pe cei protivnici credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 13:

Sfinte Ioane prorocule, dulceața lumii, frumusețea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăvește pe toți din toate nevoile, și-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credință, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi.

Icos 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul(7 ianuarie)

Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:

Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât prorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmos: Calea mării cea nebătută…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mine cel cufundat în viforul patimilor mele, Înaintemergătorule, cu rugă­ciunile tale ai fost locaş cinstit şi preacurat al nepătimirii, Domnului Celui de sus dăruit fiind din pruncie.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îngerul, cel ce sta înaintea lui Dumnezeu, bucurându-se te-a vestit lui Zaharia, cinstitului tău părinte, când slujea cele sfinte, pe tine, cel întocmai cu îngerii, preafericite, cel ce te-ai făcut Domnului Înaintemergător şi prieten.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plin de Duhul Cel Preasfânt te-ai arătat încă de pe când erai purtat în pântecele maicii tale şi cu plăcută săltare bucurându-te, ai vestit Rodul Fecioarei şi te-ai închinat Lui, prorocule preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cel ce a deschis calea Vieţii Cea Minunată şi mai înainte cu neputinţă de umblat de toţi oamenii şi a botezat pe Hristos în apele Iordanului, pe Dumnezeiescul Înaintemergător al Domnului şi de Dumnezeu înţelepţit, să-L lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş Preasfinţit al Fecioriei, Curată, care ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, miluieşte, cu rugăciunile tale, pe cei ce aleargă la tine şi te cheamă, risipind năvala primejdiilor, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Catavasie:
Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.

Catavasie:
Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Pe piatra credinţei…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegat-ai ocara nerodirii, cunoscut-ai Dumnezeiasca Naştere cea din Fecioară şi ai săltat bucurându-te în pântecele maicii tale, prealăudate, împreună locuitorule cu îngerii, Înaintemergătorule al Domnului, învăţătorule al harului.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pregătind cărările Domnului, prorocule, ai mers înaintea feţei Sale. Că luminând tuturor ca un sfeşnic, Strălucirea Slavei Tatălui, Care S-a ivit în Trup, prin apă ai arătat-O, cel ce eşti decât toţi mai ales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsărit-ai ca un Luceafăr, pe Soarele dreptăţii vestindu-L celor dintru întuneric, că tu ai fost propovăduitor şi Înaintemergător al mântuirii tuturor şi tuturor ai zis: apropiaţi-vă de Hristos cu credinţă şi vă veţi mântui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucuria cea nespusă primind, Maica lui Dumnezeu, ai zămislit fără sămânţă pe Stăpânul tău, Cel Ce cheamă toată firea cea de sub soare, Căruia Îi şi strigăm: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Catavasie:
Domnul, Cel Ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Catavasie:
Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinţii, să ne bucurăm şi să împletim cuvânt din cuvintele cântării, cucare de la noi de daruri se îndulceşte.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Te laud pe tine căci cu auzul…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimis ai fost de Stăpânul să speli cu apă pe cei întinaţi, pregătindu-i ca să primească pe Hristos, Cel Ce a ridicat păcatul şi ai alungat înşelăciunea, cu Raza cunoaşterii de Dumnezeu, preacinstite.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să mă vindec de veninul cel din muşcătura diavolului, roagă-te, fericite, cel ce ai botezat pe Hristos cu apele Iordanului, în care Mântuitorul a sfărâmat răutatea vrăjmaşului, cea încuibată acolo.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit, ai venit propovăduitor al lui Hristos. Că glasul celui ce strigă, fiind tu, ai strigat: pocăiţi-vă! Ca un proroc mai dinainte arătând pe Cel Ce te-a arătat pe tine mai presus decât toţi oamenii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţă uimitoare şi neobişnuită oamenilor petrecând, ai stat de faţă la apele Iordanului, cel ce eşti mai bun decât toţi, auzind Glasul Tatălui şi văzând venirea Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul, Cel Ce toate a zidit, Se zideşte ca unul din noi. Că sălăşluindu-Se, Preacurată, în pântecele tău cel Preasfânt, S-a îmbrăcat cu chip omenesc şi Chipul Său a mântuit.

Catavasie:
Auzitu-s-a, Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău,cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

Catavasie:
Curăţindu-se cu Lumina Privirii Celei Tainice, cântând prorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit mişcat fiind de Duhul, arătând Întruparea Cuvântului Celui Negrăit, de care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Cel Ce eşti Luminarea…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile faptei bune, celei mai presus de fire, fiind luminat, ca din cerească slujiretainică ai venit la apele Iordanului, Înaintemergătorule, botezând şi curăţind cu apă pe cei ce veneau la tine, cu credinţă în suflet.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Curată şi Nestricăcioasă vrând să o botezi, vas preacurat te-ai arătat. Că de Dânsul ai fost socotit mai maredecât toţi a fi şi decât prorocii mai cinstit; că te-ai învrednicit a vedea pe Cel prorocit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintemergătorul, cel ce a fost trimis înaintea feţei Domnului şi a arătat oamenilor cărările cele drepte, cutremurându-se, s-a atins de creştetul Stăpânului şi L-a botezat, zicând: pe alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiul lui Dumnezeu limpede S-a arătat Fiu al tău, Fecioară, săvârşind lucruri numai cu vrerea, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine toţi te numim, cu adevărat şi cu dreptate, Născătoare de Dumnezeu; că altă Maică a lui Dumnezeu nu cunoaştem.

Catavasie:
Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit; iar curăţire, ca Unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.

Catavasie:
Cei ce ne-am spălat prin curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea nouă, fără rătăcire, care duce la Bucuria Cea Neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Deadâncul păcatelor…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, glasul Cuvântului, ai mers înainte şi ca un Luceafăr de dimineaţă ai răsărit, limpede vestind, Înaintemergătorule, pe Soarele dreptăţii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Grijile pământeşti nu le-ai cunoscut şi cu cereştile nădejdi te-ai îmbogăţit, petrecând pe pământ viaţa ca un înger, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pecete a prorocilor pe tine te cunoaştem, ca unul ce eşti mijlocitor al Legii Vechi şi al Legii Noi, şi Botezător şi Înaintemergător al Mântuitorului Hristos, pe tine te mărturisim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Netâlcuită este cu adevărat zămislirea; de negrăit este naşterea ta şi cu neputinţă de înţeles; de toţi credincioşii este cunoscută şi crezută, Ceea ce eşti Una Dumnezeiască Mireasă.

Catavasie:
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, luceafărul mergă­tor înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor popoarelor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.

Catavasie:
Pe Cel Dorit L-a mărturisit cu Preafericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a născut.Adevărat, zice, Acesta de o Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.

CONDAC, glasul al 6-lea.

De venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; şi slujba cea duhovnicească plinind-o Prorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul botezându-Te şi toţi cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat şi ai luminat toate.

Cântarea a 7-a.

Irmos: Pe heruvimi urmând tinerii…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce ai slujit Botezul, Înaintemergătorule şi ai săvârşit în chip lămurit, faţă de Dumnezeu, Tainele cele date ţie, junghiindu-te ca un miel fără de răutate, te-ai adus jertfă. Pentru aceasta cu tine, cu un glas, cântăm: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nou Ilie te-ai făcut cu îndrăz­neală, Înaintemergătorule; căci ca şi acela, pe împăraţii cei ce făceau fărădelege, de faţă i-ai mustrat şi viaţă nematerialnică ai arătat, de trei ori fericite. Pentru aceasta împreună cu tine, prorocule, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce eşti mai presus decât toţi prorocii şi decât Apostolii lui Hristos, Înaintemergătorule, Dumnezeiască cinstire moştenind, te-ai arătat lămurit plinirea Legii şi începătura harului celui nou. Pentru aceasta, împreună cu tine, de trei ori fericite, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cântări de laudă, după vrednicie să lăudăm cu toţii pe Stăpâna cea Preacurată, Primitoare de Dumnezeu, ca pe Ceea ce ne-a născut nouă pe Dumnezeu, Cel Unul-Născut, Care S-a arătat oamenilor. Către Acela credincioşii, cu un glas, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea Dum­nezeiescului înger, nevătămaţi i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasie:
Ars-a cu apă capetele vrăjmaşului Cel Ce a potolit văpaia cea înălţată a cuptorului în care erau tinerii cei binecredincioşi. Negura cea grea, care este din păcat, toată o spală cu Roua Duhului.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petine, cel ce te-ai arătat pe pământ, la fel cu îngerii, printr-o viaţă uimitoare şi mai presus decât toţi, Preafericite Ioan, cu veselie te cinstim, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fire a Dumnezeirii în Trei Ipostasuri şi de o Fiinţă ai învăţat, prorocule; că prin Glasul Părintelui şi prin venirea Duhului ai cunoscut pe Cel Ce S-a botezat a fi Cuvântul lui Dumnezeu Cel pururea Veşnic.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zori înţelegătoare, care vesteşti pe Soarele Cel Ce a Răsărit din Fecioară, Preacinstite Ioan, ai alergat mai înainte din cea stearpă şi ai propovăduit pe Mielul, Cel Care pentru iubirea de oameni a ridicat păcatul lumii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

De sus privind acum, fericite, păzeşte-ne cu rugăciunile tale pe noi, cei ce urmăm Dumne­zeieştii tale propovăduiri, preafericite şi umblăm, Înaintemergătorule, întru Dumnezeieştile tale învăţături şi mântuitoarele dogme.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Slava Părintelui, Raza Cea mai înainte de veci ai zămislit-o în chip de negrăit şi pe Cuvântul Cel fără de început, Care a fost întru început înţeles, iar acum din tine Cel Întâi-Născut, Prea­curată, făcându-Se asemenea făpturii, fără schimbare.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:
Taină Minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care ÎI binecuvintează popoarele şi Îlpreaînalţă întru toţi vecii.

Catavasie:
Slobodă făptura se cunoaşte şi fii luminii sunt cei mai înainte întunecaţi. Singur domnul întunericului suspină. Acum toată moştenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvinteze pe Pricinuitorul.

La Cântarea a 9-a.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel dintre proroci, Marele Înaintemergător. Botezătorule al lui Hristos, roagă-te pentru noi.

Irmos: Luceafărul cel mai înainte de soare…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pustiu, glasul Înaintemegătorului ne arată pe Cuvântul, venit la noi Trupeşte. Şi pe Cel Ce este de faţă se pregăteşte a-L boteza cu bucurie, pe Cel Ce curăţeşte sufletele de păcat, prin credinţă.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şi Harul şi Legea în chip vădit te pune înainte cinstit mijlocitor pe tine, care Legea pecetluieşti şi Harul începi, cel ce eşti mai iubit de Cuvântul decât toţi prorocii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce a arătat viaţă deopotrivă cu a celor fără de trup, împreună cu Cetele îngereşti se veseleşte şi stă înaintea Scaunului Stăpânului, iertare şi mântuire cerând pentru cei ce-l laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvitorul tuturor, pentru milostivire, Om S-a făcut şi plin de iubire de oameni, a luat naştere Trupească din Feciorescul tău pântece, pentru oameni, Cel Ce din fire este Iubitor de oameni, Născătoare de Dumnezeu, Preafericită.

Catavasie:
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor eşti Ocrotitoare, pe tine te mărim.

Catavasie:
O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă Preacurată, Maică Binecu­vântată, prin care dobândind desăvârşit mântuire, cântăm după vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar cântare de mulţumire.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Ploaia Cea Mare vine către apele Iordanului, vrând să Se boteze cu trupul. Către Care Dumnezeiescul Înaintemergător, înspăimântându-se zicea: cum Te voi boteza pe Tine, Cel Ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum voi întinde dreapta mea spre creştetul de Care se cutremură toate?

SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

De bunăvoie a venit pe pământ şi S-a Întrupat pentru noi precum Însuşi a binevoit Dumnezeul Cel Necuprins cu mintea; şi a Se boteza a răbdat, Luminarea noastră. Pentru aceea Înaintemergătorul către Dânsul a grăit, strigând: nu cutez, Mântuitorule, să mă ating de creştetul Tău, văzând că este ceva mai presus de înţelegere, Doamne. Cel Ce ai rânduit toate spre folosul nostru, Cuvinte, Slavă Ţie.

Mana Sfantului Ioan Botezatorul, cea care l-a botezat pe Hristos

In data de 7 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste atat Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, cat si aducerea mainii sale drepte, din Antiohia la Constantinopol.  Potrivit traditiei, Inaintemergatorul Domnului a fost inmormantat in cetatea Sevastia din Samaria. Sfantul Evanghelist Luca dorind sa mute trupul lui Ioan de aici in Antiohia, nu a reusit sa obtina si sa mute decat mana dreapta a sfantului.

Istoricii Teodoret si Rufinus mentioneaza ca mormantul Sfantului Ioan Botezatorul a fost profanat in 362, in timpul imparatului Iulian Apostatul, o parte dintre moaste fiind arse. Cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele.
Cronica lui Ioan Skylitzes (istoric bizantin din secolul al XI-lea) afirma ca mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul a fost mutata in 956 din Antiohia la Constantinopol de catre imparatul Constantin VII Porfirogenetul (913 – 959), pentru a fi depusa intr-una dintre capelele Marelui Palat, mai precis, in biserica Maicii Domnului Peribleptos.
Sfantul Ioan Botezatorul

La sfarsitul secolului al XII-lea, Antonie de Novgorod, Arhiepiscop rus aflat in pelerinaj la Constantinopol, mentioneaza in scrierile sale, tot ceea ce cuprinde tezaurul acestei biserici, amintind si mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul.
Potrivit lui Du Cange, in 1263, Othon de Cicon, atesta prezenta unei particele din mana dreapta a Sfantului Ioan, la Abatia Citeaux in Franta. Othon a asigurat refugiu lui Baudouin II, imparatul latin de Constantinopol, in 1261. In schimbul unei sume de bani, imparatul i-a oferit acestuia particle din sfintele moaste.
De la anul 1404, dateaza marturia unui ambasador spaniol, Clavijo, care atesta faptul ca, mana sfanta, inca se mai afla in biserica Maicii Domnului Peribleptos din Constantinopol. Dupa caderea Constantinopolului (1453), mana Sfantului Ioan Botezatorul, impreuna cu alte odoare, au fost confiscate de turci si pastrate in trezoreria imperiala.
In anumite dosare fiscale turcesti, pastrate in arhivele Topkapi si ale Ministerului Turc, se aminteste ca in 1484, mana Sfantului Ioan a fost trimisa Ordinului Ospitalierilor din Rodos, prezenti pe insula, din timpul primului sfert al secolului al XIV-lea, de catre sultanul Baiazid II (1481-1512), pentru a le castiga bunavointa. Acestia au dus-o in insula Malta, unde si-au stabilit sediul.

Botezul Domnului

La anul 1799, a urmat transferul mainii sfinte din insula Malta in Gatchina (Rusia). Mutarea s-a datorat faptului ca imparatul rus Paul I (1796-1801) devenise marele maestru al ordinului maltez dar si amenintarii razboiului lui Napoleon. Evenimentul e pomenit in sinaxarele ruse in ziua de 12 octombrie. Din 1799 moastele sfinte au apartinut tarilor rusi, dar au fost scoase din tara de catre Maria Fiodorovna in 1917 pentru a o feri de furia anti-crestina a bolsevicilor. Din acel moment, mana dreapta a lui Ioan Botezatorul a fost pastrata in Germania, Iugoslavia si, in prezent, in biserica Manastirii Cetinje din Muntenegru.

Manastirea Cetinje – Muntenegru

In luna iunie a anului 2006, pentru o perioada de doua saptamani, mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul s-a intors in Rusia. Sute de mii de pelerini s-au inchinat la sfintele moaste in catedrala cu hramul Hristos Mantuitorul din Moscova. Dupa Moscova si Nijni Novgorod, sfntele moaste au fost expuse spre inchinare la  Ecaterinburg, Rostov, Minsk, Saint-Petersbourg si la Kiev (Ucraina). In data de 16 iulie moastele s-au intors in Muntenegru.

Mana Sfantului Ioan Botezatorul – Manastirea Cetinje din Muntenegru

Se pare, totusi ca o parte din mana Sfantului Ioan oferita de catre sultanul Baizid II Ordinului Ospitalierilor, a revenit in mainile otomanilor spre sfarsitul secolului al XVI-lea. Aceasta se pastreaza, in prezent, in Palatul Topkapi din Istambul.

Muzeul Topkapi – Istambul
Este surprinzator sa gasesti sfinte moaste in posesia unui sultan. Insa locul pe care il ocupa Sfantul Ioan Botezatorul in religia islamica permite, intr-o anumit sens,  sa ne explicam acest fapt. In Coran, Sfantul Ioan Botezatorul este numit Yahya, profetul care il precede pe ‘Isa (Iisus).

Mana Sfantului Ioan Botezatorul          Mana Sfantului Ioan Botezatorul – Topkapi

Moastele, asa cum le putem vedea astazi, sunt protejate de o ferecatura medievala de tip occidental, din metal, care re-creeaza forma unui brat intr-o maniera realista. Aceasta ferecatura este fara indoiala, lucrata intr-un atelier venetian. Putem observa pe ferecatura doua peceti in argint reprezentand leul venetian si crucea malteza din secolul al XVI –lea, epoca in care Ordinul Ospitalierilor a devenit Ordinul Cavalerilor de Malta.

Mana Sfantului Ioan Botezatorul – Topkapi

Pozitia degetelor este binecunoscuta. Este un gest de binecuvantare pe care il intalnim in arta bizantina dar si ca gestul prin care Sfantul Ioan il desemneaza pe Hristos ca fiind „Mielul lui Dumnezeu”. Ferecatura cuprinde trei inscriptii. Prima, in jurul incheieturii mainii: „Mana lui Ioan Botezatorul”. Cea de-a doua, aflata pe degetul aratator, face referire la predica Sfantului Ioan care il arata pe Hristos ca fiind Mesia: „Iata, Mielul lui Dumnezeu”. A treia, aflata la nivelul cotului, pomeneste numele unui calugar necunoscut: „O rugaciune a robulului lui Dumnzeu Daniel”.

Inscriptie – Mana Sfantului Ioan Botezatorul

De asemenea, particele din mana dreapta a Sfantului Ioan se mai afla la Manastirea Dionisiu din Muntele Athos, precum si la manastirea copta Sfantul Macarie cel Mare din Sketis, Egipt.

Sursa: crestinortodox.ro

Gatiti calea Domnului

Sfântul Ioan a propovăduit înaintea Domnului, și a făcut-o atât de bine încât mulți se întrebau dacă nu cumva el este Hristosul, Mesia cel așteptat de poporul ales ca să îl scoată din robie. A trebuit să le spună însă, celor ce veneau la el, că este doar un Înaintemergător, că el doar pregătea terenul pentru cel ce avea să vină după el, „Căruia nu era vrednic să-i dezlege cureaua încălțămintei” (Ioan 1, 27), și care va fi adevăratul semănător, al semințelor vieții veșnice. Vedem că Ioan își asumă un rol de o mare smerenie, o umilință liber asumată. Își înțelege foarte bine locul și rostul, nevrând nimic pentru sine, nici măcar prețuirea pe care oamenii care veneau la el i-o arătau. Știa că va veni Hristos, chiar dacă nu îl cunoștea ca persoană, și știa că atunci când va întinde mâna spre El și va spune: „iată Mielul Domnului, cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) misiunea lui se va fi încheiat. Până aici era menirea lui, iar de aici încolo trebuia să scadă. Până și adepții, cei ce îl urmau pe Ioan, îi îndreaptă către Hristos.
De ce veneau oamenii la Ioan? Nu le spunea nimic din ceea ce ar fi vrut ei să audă, nu le menaja deloc orgoliul, liniștea, împăcarea cu sine. Le spunea „pui de năpârci” (Matei 3, 7), pentru că năpârca era animalul cel mai detestat din Vechiul Testament. Iar Ioan le arăta celor ce veneau la el toate neputințele, păcatele, ororile, atât cele din lume cât și cele din sufletele lor. Este un mesaj de o duritate extremă, mai ales în comparație cu blândețea lui Hristos care, la prima venire, smerită, doar a predicat, a învățat, a curățat și vindecat pe om. A lăsat pentru a Doua Venire, când va judeca lumea, asprimea.

Ce rost avea propovăduirea lui Ioan, și de ce oamenii totuși veneau la el, cu toate că nu erau menajați deloc? Ioan le spunea astfel de cuvinte, pentru că doar ele puteau duce la starea de pocăință, singura în care mesajul lui Hristos ar fi fost primit. Iar oamenilor care li se vorbea atât de dur li se ridica, în fine, glasul conștiinței. Era momentul în care ei puteau să își dea seama de păcatele pe care le săvârșeau și să încerce să scape de ele.

Veneau și saducheii și fariseii să îl asculte pe Ioan. Erau, pesemne, fascinați pe figura lui, chiar dacă nu îl urmau precum ucenicii. Nu îl urmau pentru că ei aveau deja învățătura, nu le mai trebuia altceva, erau conducătorii poporului, învățătorii lui. Luau aminte totuși la el, intrau în dialog. Ce le lipsea lor? Îndoiala, căutarea, instalarea prea comodă în adevărurile credinței, care deveneau astfel simple instrumente de acomodare la lume, de dominare a ei. Erau încredințați că, avându-l părinte pe Avraam, se vor mântui. Cam același lucru îl facem și noi care, fiind creștini ortodocși, suntem convinși că deținem adevărul absolut, iar Dumnezeu ne va mântui automat, în timp ce pe cei de altă credință, orice ar face, îi vor paște chinuriule iadului.

Mesajul profeților Vechiului Testament era : „pocăiți-vă!”. Ioan face un pas mai departe: „pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”, prin care reia mesajul cel vechi, dar îl completează și îl duce către cel nou. Hristos reia mesajul exact din punctul în care l-a lăsat Ioan, îl repetă chiar, dar aduce și ceva în plus, cu El Împărăția nu doar se apropie, ci chiar vine. Acesta este mesajul nou și esențial pe care îl aduce Hristos, dar care n-ar fi putut fi primit dacă nu pregătea terenul Ioan Botezătorul.

În ce constă îndreptarea căii Domnului? Golind inima și mintea omului de patimi și de păcate, curățind-o de tot conținutul mincinos, curățind locul în care avea să se așeze Împărăția. Arătând că Hristos nu este nici asta, nici asta, neidentificându-l cu vreuna din realitățile lumii, nelăsând nimic din frumusețea aparentă neatins, nepermițând vreo identificare falsă, vreo iluzie, nelăsând vreo comoditate să se instaleze. De aceea și are limbajul atât de dur, e atât de rigorist.

Ioan se situează la terminarea lumii vechi, care simte chemarea celei noi, dar încă nu a ajuns la ea. Trăim în lumea veche cât timp, chiar dacă auzim de Dumnezeu, nu îl întâlnim, nu mergem pe cărările Lui, nu facem voia Lui. Am fost botezați însă, putem spune că am intrat în lumea cea nouă. Dar avem capacitatea de a face ca botezul să fie nelucrător. Să nu ne bazăm pe numele de creștin pe care-l purtăm, căci, așa cum Hristos poate scoate din pietre fii ai lui Avraam, poate scoate și creștini pravoslavnici.

Propovăduirea lui Ioan are loc în pustiu, loc identificat în Vechiul Testament cu răul. Dealtfel, și Hristos va merge în pustiu, după botezul lui Ioan, ca să fie ispitit de diavol. Și totuși, în acel loc neprimitor și ostil vin oameni, vrând să-l asculte pe cel ce le vorbea despre viața lor. Pustiul este acela al lumii, dar este, la fel de bine, al sufletului nostru părăsit de orice urmă de har, însetând însă după el.
Hristos spune niște cuvinte enigmatice despre Ioan: „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” (Matei 11, 11) Ce face Ioan? Critică lumea, are chiar cele mai dure cuvinte la adresa ei. Această atitudine s-a repetat de atunci de mii și mii de ori, se va mai repeta, probabil, încă pe atât. O regăsim în orice critică socială, politică, economică, în literatura care arată rapacitatea lumii de azi, mercantilismul ei, nimicnicia chiar, neputința de a oferi un sălaș adecvat viețuirii umane. Asta este faza de pregătire, echivalentul laic la ceea ce a făcut Ioan, și constă în depărtarea de lume, în părăsirea ei. Iar el este cel mai mare dintre cei născuți din femeie pentru că vede lumea în adevărata ei lumină, cu patimile și dezbinarea ei nesfârșită. Dar nu este suficientă pentru că această critică, cu toate că e necesară pentru a părăsi lumea de aici, nu-ți arată în ce constă lumea spre care te cheamă Dumnezeu. La nivelul lor, și ceilalți critici fac același lucru, uzând de mijloacele specifice diverselor științe sociale, de limbajul literaturii și al artei.

Este, pe de altă parte și o critică pozitivă, de pildă în fizică, în medicină, în psihologie, acolo unde se arată că omul nu este numai organismul care se mișcă și are dorințe, că nu poate fi limitat la un animal superior, că există un „dincolo” pe care știința nu-l poate numi, dar nu poate nici să-l ignore. E și asta tot o cărare deschisă, o invitație, chiar dacă cel ce o propune nu a mers încă pe ea și chiar dacă, nici aici, nu știm în ce constă acel ceva intuit.

Dar, în același timp, acest nivel nu este suficient. Rămâne cel mai mic în împărăție dacă nu face pasul dincolo, către Hristos și urmarea Lui. Critica lumii, a stării de lucruri existente, oricât de impecabilă științific, de măiastră literar, oricât ar fi de convingătoare, oricât ar fascina pe cei ce o văd, nu e decât un prim pas. Iar cuvintele lui Hristos, „cel mai mic din împărăția cerurilor” ni se adresează nouă, celor ce suntem critici acerbi ai realităților dezastruoase ai lumii noastre, sau lăsăm să se întrevadă o altă realitate fără însă să o numim, și credem că astfel ne-am făcut datoria. Căci Sfântul Ioan este arătat, în icoana Deisis, stând în stânga tronului lui Hristos ca împărat, în timp ce în dreapta easte Maica Domnului. Este mic cel ce rămâne la nivelul criticilor, oricât de corecte și de profunde ar fi, și nu face pasul mai departe.

Între sfântul Ioan și criticii lumii acesteia sunt asemănări puține și palide. Asta însă nu înseamnă că ele trebuie ignorate căci, dacă e să învățăm ceva din cărțile sfinte, o facem numai raportând cele scrise acolo la situația și oamenii timpului nostru. Oricât de puține ar fi asemănările, iar asta vine din puținătatea credinței și faptelor noastre, e tot ce putem face și putem afla. În plus însă, ele ne dau și calea pe care putem merge.

„Gătiți calea Domnului” înseamnă, așadar, atât să arăți patimile și păcatele lumii, cât și faptul că lumea nu-și este suficientă sieși, că înăuntrul ei trebuie să mai fie ceva care te duce dincolo de ea. Dar făcând aceasta ești „cel mai mic în Împărăție”. Așa că mai trebuie un lucru: să umbli tu însuți pe calea pe care o pregătești, să te afli în permanență pe ea și să îi chemi și pe alții cu tine.
Paul Curca

 

Predica Sfantului Iustin Popovici Ia NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. “Ce iti ramane de facut, frate? Sa te pocaiesti pentru tine si pentru fratii din jurul tau, pentru oamenii din jurul tau”/ LUCRAREA DEZINTERESATA A “CELUI MAI MARE OM NASCUT DIN FEMEIE”

*****

Arhim. Arsenie Kotsopoulos:



Lucrarea dezinteresată a Sfântului Ioan Botezătorul



Sfântul Ioan Botezătorul, despre care Sfânta Scriptură spune că„nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul“ (Matei 11, 11),şi-a jertfit viaţa, slava, faima, pentru Hristos. A îndreptat lumea spre Cel mai bun decât el, Hristos. S-a nesocotit pe el pentru ca Hristos să fie slăvit. Indemna lumea iudaică, care venea la el pentru a se boteza, să se îndrepte spre Mesia ce va să vină şi să-l părăsească pe el. Era de aceeaşi vârstă cu Hristos şi rudă cu Acesta după trup, însă nu voia să se impună pe sine, nu voia să-şi păstreze faima, ci dorea doar ca lumea să se mântuiască. De aceea, striga acele cuvinte sfinte:

“Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3,30),
„Cel care vine după mine a fost înaintea mea” (Ioan 1, 15).

Unde este zavistia omenească? Unde este invidia în această inimă iubitoare? Vrea să piară, să-şi ascundă lumina, fiindcă acea Lumină care va veni le acoperă pe toate, pe cele pământeşti şi pe cele cereşti. Iar Hristos Se emoţionează, îl lasă să-L boteze şi îl numeşte „cel mai mare om născut din femeie“.
Fraţilor, Ioan a lucrat dezinteresat, şi-a înăbuşit dorinţa de posesie. Noi cât de uşor îi lăsăm pe copiii noştri să se apropie de cei mai sporiţi? Sfântul Ioan Botezătorul, care trăia după rânduiala Vechiului Testament, s-a întrecut pe sine. A devenit măreţ. Să-l urmăm.
(din: Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos, Lucrari minunate ale harului – eroi contemporani ai duhului, Editura Egumenita, 2013)

SFANTUL IUSTIN POPOVICI:



Inaintemergătorul Domnului
Predica întâi la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Astăzi slăvim naşterea celui mai mare între cei născuţi din femeie (Matei 11, 11), a celui mai mare om după Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Astăzi slăvim naşterea Zorilor care au premers Zilei arătării lui Hristos anunţată în această lume. Astăzi slăvim naşterea pustnicului, a pruncului şi a omului pustnic, cel care a făcut cunoscut şi a arătat lumii pe Dumnezeu în trup. El este întâiul, el este cel mai important martor.
Iată, imediat după naştere, Irod l-a căutat ca să-l omoare; atunci când a ucis pruncii din Betleem (Matei 2,13-18) şi nu l-a găsit pe pruncul Ioan, pe care mama sa l-a dus în pustie şi l-a ascuns în peşteră; el a trimis soldaţi în templu şi acolo îl ucid pe Sfântul Zaharia, tatăl său. Nimeni, înaintea acestui mic prunc, nu a mai cunoscut acea bucurie pe care a făgăduit-o Arhistrategul. Iar mama, sărmana mamă, a murit în peşteră şi a lăsat pruncul tânăr de ani, şi nimic mai mult, l-a lăsat singur. Cine a avut grijă de el, căci el a rămas în pustie? Copil fiind, nu s-a arătat până la cei treizeci de ani ai săi, după Evanghelia dumnezeiască, ca Propovăduitor al Evangheliei, ca Premergător al lui Hristos. Cine l-a crescut în pustie, cine? Ingerii. Dumnezeu şi îngerii – iată educaţia lor, iată creşterea lor. Iar bucuria, unde este bucuria pentru părinţii săi? Bucuria este în Ceruri, veşnica bucurie.

nasterea_sfioan_botezatorul-297x3001708372651.jpg

Când s-a născut pruncul, după opt zile trebuia să i se pună numele. Când prietenii au vrut să-i pună numele tatălui său, Zaharia, Sfânta Elisabeta s-a împotrivit acestora şi i-a pus numele de Ioan, după descoperirea Sfântului Duh (Luca 1, 60). Atunci i-a dat o tăbliţă, o scândurică Sfântului Zaharia, ca să scrie care este numele său, şi el a scris „numele lui este Ioan” (Luca 1, 63).

 Şi ce înseamnă numele Ioan? Inseamnă har. In întregime plin de bunătăţi cereşti, aceasta înseamnă numele de Ioan: milostenie de la Dumnezeu, cea mai mare milostenie. Şi atunci, abia de atunci a început să vorbească Sfântul Zaharia, s-a umplut de Duh Sfânt şi a prorocit despre prunc că este Proroc al Dumnezeului Celui înalt şi că este trimis în această lume ca să gătească calea Domnului (Luca 1, 64-76). Calea prin care lume? Prin pustia acestei lumi.

Ce a fost înaintemergătorul în această lume? El nu a vrut să aibă nimic în această lume, nu a vrut niciun bun al lumii acesteia, nicio bogăţie a lumii acesteia. Ce spun? Nu a avut nici acoperiş deasupra capului, nici pâine n-a mâncat, s-a hrănit cu miere sălbatică, a avut pe el numai o haină din păr de cămilă (Marcu 1, 6). Aceasta a fost totul. Toată averea sa. Şi el pe toate acestea le-a avut ca şi cum nu le avea. El a privit prin sine însuşi şi a văzut pustia, pretutindeni pustia. A trăit în pustie, însă atunci când a privit spre oameni a văzut până la capătul pământului o nesfârşită pustie din nisip. Căci această lume este transformată din Rai, într-o înfricoşătoare pustie a morţii, în pustia păcatului.
Şi, într-adevăr, viaţa Sfântului în această lume a constat în a merge înaintea Domnului, în a fi Precursorul Său, Precursorul Domnului, Care S-a arătat în trup, Precursorul Sfintei Sale Evanghelii, Precursorul Bisericii Sale, Precursorul tuturor Apostolilor Săi – aşa cum este numit El în rugăciunile care se citesc astăzi: Apostolul universal. Precursor şi al tuturor Mucenicilor – da, Mucenic, căci a pătimit din cauza lui Irod, fiind ucis. Şi ce a fost viaţa sa dacă nu o necontenită mucenicie din leagăn până la mormânt: pustia, nisipul, viziunea înfricoşătoare a păcatelor omeneşti, a morţii omeneşti – bucurie nu a fost pentru el. Se spune că niciodată nu a râs. Nu este ceva neobişnuit. La fel scriu şi martorii oculari ai Domnului Hristos că Domnul Hristos nu a râs niciodată în această lume. Cum să râdă Dumnezeu, Care vede oamenii robiţi morţii din toate părţile? Cum să râdă înaintemergătorul, căruia Dumnezeu i-a deschis ochii sufletului să privească toate păcatele oamenilor, toate păcatele neamului omenesc? Nu. Trebuia să dispară orice zâmbet de pe faţa marelui Pustnic al lui Dumnezeu, de la Sfântul Ioan Botezătorul.
El pregăteşte sufletele oamenilor pentru venirea Mântuitorului lumii. Cum le pregăteşte? Prin pocăinţă! Aceasta era singura virtute care conducea la Dumnezeu, şi atunci, şi acum.

agiosioannisprodromos10-1817893178.jpg
Priviţi astăzi în voi înşivă şi în lumea din jurul vostru: iată, ce vifor al păcatelor, ce furtună a păcatelor, fărădelegi, grozăvii, nori! Ce îţi rămâne de făcut, frate? Să te pocăieşti pentru tine şi pentru fraţii din jurul tău, pentru oamenii din jurul tău. Sunt mulţi care nu vor să se pocăiască, care nu-şi văd păcatele, care nu-şi văd crimele, însă tu, ca creştin, tu pocăieşte-te pentru el şi roagă-te în sineţi pentru el:
Doamne, dăruieşte-i pocăinţă! Dăruieşte pocăinţă fraţilor din jurul meu, iar în primul rând dăruieşte-mi pocăinţă mie însumi! Invaţă-mă să mă lupt împotriva păcatului şi să stăpânesc orice păcat din mine.
Căci ce vrea pocăinţa, pentru ce este pocăinţa în această lume? Ca să omoare păcatul care este în tine şi în mine, ca să omoare păcatul din lume. Aceasta a fost principala propovăduire şi Evanghelia de seamă a Sfântului Ioan Botezătorul – pocăinţa. Şi Domnul Hristos a început de la pocăinţă. El a acceptat această deviza a mântuirii, El Şi-a început astfel propovăduirea:
Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia Cerurilor (Matei 4, 17),
ca să arate că Sfântul Ioan este prorocul şi precursorul Său; că aceeaşi Evanghelie o începe Ioan şi o împlineşte însuşi Domnul Hristos, însuşi Dumnezeu.
473d0-dscf1148-710x10241708372651.jpg

Ce bogăţie a dăruit Domnul lumii prin fiecare Sfânt? Iată, o astfel de bogăţie a făcut-o cunoscută şi a anunţat-o prin întâiul Său Apostol – prin Sfântul Ioan Botezătorul; prin întâiul Său Evanghelist – Sfântul Ioan Botezătorul. Şi toţi ceilalţi Sfinţi ai lui Dumnezeu, toţi reprezintă această întruchipare a biruinţei asupra păcatului. In primul rând asupra păcatului, iar dincolo de păcat – asupra morţii, iar dincolo de păcat şi moarte – biruinţa asupra diavolului. Iată, aceasta este fiecare Sfânt: biruinţa fiecăruia dintre noi prin această putere a lui Hristos: prin Dreptatea veşnica dumnezeiască a biruit toată nedreptatea acestei lumi. Nu mai este minciună, nu mai este neadevăr pe care tu să nu-l poţi înlătura de la tine, dacă eşti creştin adevărat. Căci Domnul Hristos este Adevărul, veşnicul Adevăr, tot Adevărul întregii lumi. Tot ceea ce există în această lume, dacă nu este de la Hristos şi împreună cu Hristos, este minciună, este amăgire, este înşelare. Numai Adevărul Său este Adevărul veşnic, Adevărul nemuritor: niciun fel de moarte nu poate să-l nimicească, niciun fel de om nu poate să-l piardă, niciun luptător împotriva creştinismului, niciun luptător împotriva Bisericii.
Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile marilor Săi Sfinţi, să deschidă ochii sufletelor omeneşti, ca să înceapă să vadă Adevărul şi să se trezească.
Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape (Romani 13, 12).
Noaptea în care împărățeşte păcatul şi moartea trece, ziua lui Hristos se arată, ziua Domnului Hristos Celui înviat, care biruieşte moartea în fiecare suflet în întreaga lume şi asigură Viaţa veşnică fiecărui creştin care crede în El.
(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului (7 Ianuarie)


Condac la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (7 Ianuarie)

Glasul 6

De venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; şi slujba cea duhovnicească plinind-o Proorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul botezându-Te şi toţi cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat şi ai luminat toate.

*

Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Glasul 2

Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

***

1

A doua zi după Sfânta şi dumnezeiasca Arătare, adică Botezul Domnului, Biserica a rânduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului.
Deci, îndată după Botezul Domnului, Botezătorul se cinsteşte de toţi şi cu cântări se slăveşte, pentru că prin sobor se înţelege adunarea poporului în biserică, la cântarea şi slăvirea lui Dumnezeu, întru cinstea şi lauda marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Celui ce se prăznuieşte.
Un sobor ca acesta, măcar că se săvârşea la toate bisericile ce sunt în toată lumea, ba încă se săvârşeşte şi astăzi; însă se face mai ales mare prăznuire în bisericile zidite în numele Botezătorului, precum oarecând în biserica lui de lângă Iordan, unde a botezat pe Hristos; în Sevastia, unde s-a tăiat de către Irod; în Antiohia, unde mina lui cea dreaptă a fost dusă de Sfântul Evanghelist Luca, şi în Constantinopol, unde acea sfântă mina se adusese din Antiohia şi unde mai ales se făcuse soborul acela, de vreme ce se adusese mina chiar în seara dumnezeieştii Arătări, când se face sfinţirea apelor.
Se părea atunci că însuşi Botezătorul soseşte nevăzut la sfinţirea apelor, făcându-se bucurie împăraţilor şi la tot poporul, care cu multă prăznuire săvârşea soborul lui, după ziua dumnezeieştii Arătări. Deci, să săvârşim şi noi cu bucurie duhovnicească soborul Sfântului marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul, rugându-l să mijlocească pentru noi către Stăpânul Hristos, ca să fim şi noi în Biserica celor ce prăznuiesc veşnic, în locaşul cel nefăcut de mină şi acolo, în ceruri, să auzim glasul celor ce dănţuiesc şi prăznuiesc dumnezeieştile arătări cele veşnice, săturîndu-ne cu ei de vederea feţei lui Dumnezeu, Care Se arată sfinţilor Săi; şi să slăvim cu toate cereştile cete pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Troparul, glasul al 4-lea

Proorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita și cinstita nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

Condac 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icos 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 2:

Văzând toți prealuminata vedenia ta, proorocule, și noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci, atingându-te cu mana de creștetul Stăpânului, ai grăit așa: Aliluia!

Icos 2:

Înțelegere din buze întinate, cum este cu putință a lauda, numele tău, dumnezeiescule Ioane proorocule și cel mai întâi tuturor cetelor drepților? Ci rugăciune cu cântare aducem ție așa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobișnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, lauda dumnezeiască a sfinților lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepților lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoștința fără de număr ce o dăruiești cântăreților tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată îimpărțită credincioșilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce ești rana demonilor de mult plâns;
Bucură-te, lumina mai strălucită decât soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea și dulceața credincioșilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 3:

Putere din cer, Ioane proorocule, dăruiește nouă celor ce lăudăm înfricoșătoarea și uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină și ca aurul strălucitoare și preamărită, că luminezi inimile credincioșilor, celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Toată lumea te are pe tine mare apărător și bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioșilor, și grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, și întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ție:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înțelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmași;
Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl gonești de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleșugul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 4:

Din toate necazurile slobozești pe toți, care cu dragoste și bucurie săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule și botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icos 4:

Soare purtător de lumină, sfeșnic cu strălucire de aur, sfințește, curățește pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoșează toți, grăind ție așa:
Bucură-te, sfeșnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiți;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepților;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, și frumusețea oamenilor;
Bucură-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămânzi;
Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucură-te, sfeșnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înțelepților;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiți;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 5:

Proorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înșelăciune, ai iesit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului și ai înmulțit pe pământ darul din destul, sfinte, și toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoștință; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstita mâna ta, când s-a atins să boteze pe Domnul și s-au înfricoșat, și cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cânta ție așa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înțelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoșător al demonilor;
Bucură-te, frumusețea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriților mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoților;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 6:

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ți-se, Ioane proorocule, Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; și acum ca un înger petreci și cu oamenii vorbești, iar ucenicii, văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Proorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoșat toți auzind acestea, pâna când au văzut pe Acela botezat, și cântând au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preț;
Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioșilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoți;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioșilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor și al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor și al schiopilor;
Bucură-te, piatra scumpă de mult preț;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 7:

Mare acoperitor și folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce ești mai cinstit decât toți pământenii, și decât toți drepții și preacuvioșii și arhiereii, că se spăimântează toți cunoscându-ți viața cea nematerialnică și de aceea cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptura nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creștetul Stăpânului de mâna ta care tremură, ne-a sfințit pe noi, și a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeiești;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înșelăciunii celei diavolești;
Bucură-te, luminarea și lauda sfintelor;
Bucură-te, desfătarea și bucuria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, vedenie înfricoșătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioșilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 8:

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spăimantat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai născut, și îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul ești tu celor din nevoi strajă tare, și ocârmuitorilor slavă și stăpânie, că prin tine, Ioane, credincioșii biruiesc toate semințiile vrăjmașilor și, lăudându-te, te măresc cu tocmita cântare așa:
Bucură-te, izbăvirea și curățirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cântare înfrumusețată a Stăpânului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită și rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat și lumina vieții;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăției;
Bucură-te, că izvorăști raiul înțelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toți;
Bucură-te, prin care s-au mântuit credinciosii;
Bucură-te, că izvorăști luminarea dreptei credințe;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 9:

Înfricoșatu-s-a Elisabeta, daca a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, și pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi toate, luminează-ne și pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei înțelegând dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toți s-au minunat și au grăit așa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoștinței de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem și tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;
Bucură-te, tărie și folositor credincioșilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-te, cântare frumoasă și cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor și al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 10:

Sfinte, izbăvește de toate nevoile pe toți cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină și cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, și poți să izbăvești din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă Lui: Aliluia!

Icos 10:

Zid ești oamenilor, Sfinte Ioane, și turn nebiruit întru războaie, ca, prin folosirea ta cea nebiruită, se biruiesc taberele vrăjmașilor; iar noi, fiind mântuiți grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al dușmanilor;
Bucură-te, cel ce biruiești tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruiești sfaturi de taină;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăști râul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea și tăria șchiopilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 11:

Proorocule sfinte Botezătorule, pentru mulțimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ți-am aduce cântări și glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârșim cu vrednicie, față de darurile tale, pe care le dăruiești nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:

Purtătorule de lumină și dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfricoșătoarele și luminatele tale minuni luminează și strălucește inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ție rugăciuni și graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor și al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioși și bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiți;
Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniți;
Bucură-te, întărirea cea preamărită și minunată a credincioșilor;
Bucură-te, proorocia și îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le ești povățuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieții celei nestricăcioase;
Bucură-te, țarină a pomilor celor înfloriți;
Bucură-te, rădăcina din odrasla pururea vie;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 12:

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreților tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioși și arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale biserici și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Se luminează credincioșii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc și stăpânesc, botezătorule sfinte, înmiresmezi sfințind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbințeală și-ți cântă așa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos și de mult preț;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos și preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al proorocilor și al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoșătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăvești din nevoi pe cei robiți;
Bucură-te, că biruiești pe cei protivnici credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 13:

Sfinte Ioane proorocule, dulceața lumii, frumusețea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăvește pe toți din toate nevoile, și-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credință, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi.

Icos 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:

Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmos: Calea mării cea nebătută…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mine cel cufundat în viforul patimilor mele, Înaintemergătorule, cu rugă­ciunile tale ai fost locaş cinstit şi preacurat al nepătimirii, Domnului Celui de sus dăruit fiind din pruncie.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îngerul, cel ce sta înaintea lui Dumnezeu, bucurându-se te-a vestit lui Zaharia, cinstitului tău părinte, când slujea cele sfinte, pe tine, cel întocmai cu îngerii, preafericite, cel ce te-ai făcut Domnului Înaintemergător şi prieten.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plin de Duhul Cel Preasfânt te-ai arătat încă de pe când erai purtat în pântecele maicii tale şi cu plăcută săltare bucurându-te, ai vestit Rodul Fecioarei şi te-ai închinat Lui, proorocule preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cel ce a deschis calea Vieţii Cea Minunată şi mai înainte cu neputinţă de umblat de toţi oamenii şi a botezat pe Hristos în apele Iordanului, pe Dumnezeiescul Înaintemergător al Domnului şi de Dumnezeu înţelepţit, să-L lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş Preasfinţit al Fecioriei, Curată, care ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, miluieşte, cu rugăciunile tale, pe cei ce aleargă la tine şi te cheamă, risipind năvala primejdiilor, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Catavasie:
Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.

Catavasie:
Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Pe piatra credinţei…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegat-ai ocara nerodirii, cunoscut-ai Dumnezeiasca Naştere cea din Fecioară şi ai săltat bucurându-te în pântecele maicii tale, prealăudate, împreună locuitorule cu îngerii, Înaintemergătorule al Domnului, învăţătorule al harului.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pregătind cărările Domnului, proorocule, ai mers înaintea feţei Sale. Că luminând tuturor ca un sfeşnic, Strălucirea Slavei Tatălui, Care S-a ivit în Trup, prin apă ai arătat-O, cel ce eşti decât toţi mai ales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsărit-ai ca un Luceafăr, pe Soarele dreptăţii vestindu-L celor dintru întuneric, că tu ai fost propovăduitor şi Înaintemergător al mântuirii tuturor şi tuturor ai zis: apropiaţi-vă de Hristos cu credinţă şi vă veţi mântui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucuria cea nespusă primind, Maica lui Dumnezeu, ai zămislit fără sămânţă pe Stăpânul tău, Cel Ce cheamă toată firea cea de sub soare, Căruia Îi şi strigăm: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Catavasie:
Domnul, Cel Ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Catavasie:
Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinţii, să ne bucurăm şi să împletim cuvânt din cuvintele cântării, cucare de la noi de daruri se îndulceşte.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Te laud pe tine căci cu auzul…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimis ai fost de Stăpânul să speli cu apă pe cei întinaţi, pregătindu-i ca să primească pe Hristos, Cel Ce a ridicat păcatul şi ai alungat înşelăciunea, cu Raza cunoaşterii de Dumnezeu, preacinstite.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să mă vindec de veninul cel din muşcătura diavolului, roagă-te, fericite, cel ce ai botezat pe Hristos cu apele Iordanului, în care Mântuitorul a sfărâmat răutatea vrăjmaşului, cea încuibată acolo.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit, ai venit propovăduitor al lui Hristos. Că glasul celui ce strigă, fiind tu, ai strigat: pocăiţi-vă! Ca un prooroc mai dinainte arătând pe Cel Ce te-a arătat pe tine mai presus decât toţi oamenii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţă uimitoare şi neobişnuită oamenilor petrecând, ai stat de faţă la apele Iordanului, cel ce eşti mai bun decât toţi, auzind Glasul Tatălui şi văzând venirea Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul, Cel Ce toate a zidit, Se zideşte ca unul din noi. Că sălăşluindu-Se, Preacurată, în pântecele tău cel Preasfânt, S-a îmbrăcat cu chip omenesc şi Chipul Său a mântuit.

Catavasie:
Auzitu-s-a, Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău,cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

Catavasie:
Curăţindu-se cu Lumina Privirii Celei Tainice, cântând proorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit mişcat fiind de Duhul, arătând Întruparea Cuvântului Celui Negrăit, de care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Cel Ce eşti Luminarea…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile faptei bune, celei mai presus de fire, fiind luminat, ca din cerească slujiretainică ai venit la apele Iordanului, Înaintemergătorule, botezând şi curăţind cu apă pe cei ce veneau la tine, cu credinţă în suflet.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Curată şi Nestricăcioasă vrând să o botezi, vas preacurat te-ai arătat. Că de Dânsul ai fost socotit mai maredecât toţi a fi şi decât proorocii mai cinstit; că te-ai învrednicit a vedea pe Cel proorocit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintemergătorul, cel ce a fost trimis înaintea feţei Domnului şi a arătat oamenilor cărările cele drepte, cutremurându-se, s-a atins de creştetul Stăpânului şi L-a botezat, zicând: pe alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiul lui Dumnezeu limpede S-a arătat Fiu al tău, Fecioară, săvârşind lucruri numai cu vrerea, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine toţi te numim, cu adevărat şi cu dreptate, Născătoare de Dumnezeu; că altă Maică a lui Dumnezeu nu cunoaştem.

Catavasie:
Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit; iar curăţire, ca Unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.

Catavasie:
Cei ce ne-am spălat prin curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea nouă, fără rătăcire, care duce la Bucuria Cea Neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Deadâncul păcatelor…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, glasul Cuvântului, ai mers înainte şi ca un Luceafăr de dimineaţă ai răsărit, limpede vestind, Înaintemergătorule, pe Soarele dreptăţii.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Grijile pământeşti nu le-ai cunoscut şi cu cereştile nădejdi te-ai îmbogăţit, petrecând pe pământ viaţa ca un înger, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pecete a proorocilor pe tine te cunoaştem, ca unul ce eşti mijlocitor al Legii Vechi şi al Legii Noi, şi Botezător şi Înaintemergător al Mântuitorului Hristos, pe tine te mărturisim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Netâlcuită este cu adevărat zămislirea; de negrăit este naşterea ta şi cu neputinţă de înţeles; de toţi credincioşii este cunoscută şi crezută, Ceea ce eşti Una Dumnezeiască Mireasă.

Catavasie:
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, luceafărul mergă­tor înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor popoarelor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.

Catavasie:
Pe Cel Dorit L-a mărturisit cu Preafericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a născut.Adevărat, zice, Acesta de o Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.

CONDAC, glasul al 6-lea.

De venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; şi slujba cea duhovnicească plinind-o Proorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul botezându-Te şi toţi cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat şi ai luminat toate.

Cântarea a 7-a.

Irmos: Pe heruvimi urmând tinerii…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce ai slujit Botezul, Înaintemergătorule şi ai săvârşit în chip lămurit, faţă de Dumnezeu, Tainele cele date ţie, junghiindu-te ca un miel fără de răutate, te-ai adus jertfă. Pentru aceasta cu tine, cu un glas, cântăm: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nou Ilie te-ai făcut cu îndrăz­neală, Înaintemergătorule; căci ca şi acela, pe împăraţii cei ce făceau fărădelege, de faţă i-ai mustrat şi viaţă nematerialnică ai arătat, de trei ori fericite. Pentru aceasta împreună cu tine, proorocule, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce eşti mai presus decât toţi proorocii şi decât Apostolii lui Hristos, Înaintemergătorule, Dumnezeiască cinstire moştenind, te-ai arătat lămurit plinirea Legii şi începătura harului celui nou. Pentru aceasta, împreună cu tine, de trei ori fericite, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cântări de laudă, după vrednicie să lăudăm cu toţii pe Stăpâna cea Preacurată, Primitoare de Dumnezeu, ca pe Ceea ce ne-a născut nouă pe Dumnezeu, Cel Unul-Născut, Care S-a arătat oamenilor. Către Acela credincioşii, cu un glas, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea Dum­nezeiescului înger, nevătămaţi i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasie:
Ars-a cu apă capetele vrăjmaşului Cel Ce a potolit văpaia cea înălţată a cuptorului în care erau tinerii cei binecredincioşi. Negura cea grea, care este din păcat, toată o spală cu Roua Duhului.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petine, cel ce te-ai arătat pe pământ, la fel cu îngerii, printr-o viaţă uimitoare şi mai presus decât toţi, Preafericite Ioan, cu veselie te cinstim, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fire a Dumnezeirii în Trei Ipostasuri şi de o Fiinţă ai învăţat, proorocule; că prin Glasul Părintelui şi prin venirea Duhului ai cunoscut pe Cel Ce S-a botezat a fi Cuvântul lui Dumnezeu Cel pururea Veşnic.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zori înţelegătoare, care vesteşti pe Soarele Cel Ce a Răsărit din Fecioară, Preacinstite Ioan, ai alergat mai înainte din cea stearpă şi ai propovăduit pe Mielul, Cel Care pentru iubirea de oameni a ridicat păcatul lumii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

De sus privind acum, fericite, păzeşte-ne cu rugăciunile tale pe noi, cei ce urmăm Dumne­zeieştii tale propovăduiri, preafericite şi umblăm, Înaintemergătorule, întru Dumnezeieştile tale învăţături şi mântuitoarele dogme.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Slava Părintelui, Raza Cea mai înainte de veci ai zămislit-o în chip de negrăit şi pe Cuvântul Cel fără de început, Care a fost întru început înţeles, iar acum din tine Cel Întâi-Născut, Prea­curată, făcându-Se asemenea făpturii, fără schimbare.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:
Taină Minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care ÎI binecuvintează popoarele şi Îlpreaînalţă întru toţi vecii.

Catavasie:
Slobodă făptura se cunoaşte şi fii luminii sunt cei mai înainte întunecaţi. Singur domnul întunericului suspină. Acum toată moştenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvinteze pe Pricinuitorul.

La Cântarea a 9-a.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel dintre prooroci, Marele Înaintemergător. Botezătorule al lui Hristos, roagă-te pentru noi.

Irmos: Luceafărul cel mai înainte de soare…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pustiu, glasul Înaintemegătorului ne arată pe Cuvântul, venit la noi Trupeşte. Şi pe Cel Ce este de faţă se pregăteşte a-L boteza cu bucurie, pe Cel Ce curăţeşte sufletele de păcat, prin credinţă.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şi Harul şi Legea în chip vădit te pune înainte cinstit mijlocitor pe tine, care Legea pecetluieşti şi Harul începi, cel ce eşti mai iubit de Cuvântul decât toţi proorocii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce a arătat viaţă deopotrivă cu a celor fără de trup, împreună cu Cetele îngereşti se veseleşte şi stă înaintea Scaunului Stăpânului, iertare şi mântuire cerând pentru cei ce-l laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvitorul tuturor, pentru milostivire, Om S-a făcut şi plin de iubire de oameni, a luat naştere Trupească din Feciorescul tău pântece, pentru oameni, Cel Ce din fire este Iubitor de oameni, Născătoare de Dumnezeu, Preafericită.

Catavasie:
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor eşti Ocrotitoare, pe tine te mărim.

Catavasie:
O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă Preacurată, Maică Binecu­vântată, prin care dobândind desăvârşit mântuire, cântăm după vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar cântare de mulţumire.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Ploaia Cea Mare vine către apele Iordanului, vrând să Se boteze cu trupul. Către Care Dumnezeiescul Înaintemergător, înspăimântându-se zicea: cum Te voi boteza pe Tine, Cel Ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum voi întinde dreapta mea spre creştetul de Care se cutremură toate?

SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

De bunăvoie a venit pe pământ şi S-a Întrupat pentru noi precum Însuşi a binevoit Dumnezeul Cel Necuprins cu mintea; şi a Se boteza a răbdat, Luminarea noastră. Pentru aceea Înaintemergătorul către Dânsul a grăit, strigând: nu cutez, Mântuitorule, să mă ating de creştetul Tău, văzând că este ceva mai presus de înţelegere, Doamne. Cel Ce ai rânduit toate spre folosul nostru, Cuvinte, Slavă Ţie.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul

wp-image-872338332

Capul Sfantului Ioan Botezatorul este una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii, acesta fiind pierdut si gasit de mai multe ori. In calendar, Biserica a randuit a se praznui trei minunate aflari ale Capului Sfantului, anume in ziua de 24 februarie, cand gasim scris: Intaia si a Doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul, si in data de 25 mai, cand se face amintire de a Treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

„Capul Inaintemergatorului, ascuns oarecand in vas de lut, s-a vazut iesind din sanurile pamantului la aratare; care si rauri de tamaduiri izvoraste. Caci cu ape a spalat Capul Celui ce acum acopera cu ape inaltimile cele mai de deasupra si izvoraste oamenilor dumnezeiasca iertare: Deci pe acesta ce este dupa adevar marit, sa-l fericim si intru aflarea lui cu bucurie sa praznuim, ca el roaga pe Hristos sa daruiasca lumii mare mila” (Mineiul pe Februarie).
Capul Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in satul Ain Karem, la mica distanta de Ierusalim, fiind fiul Elisabetei, verisoara Maicii Domnului, si al preotului iudeu Zaharia. Sfantul Ioan s-a nascut cu cateva luni mai inainte de Iisus Hristos, caruia i-a si pregatit calea. Retras de tanar in pustie, postind aspru si petrecand in neintrecuta rugaciune, Sfantul Ioan va veni in lume, in zona Iordanului, abia la varsta de 30 de ani, varsta la care barbatul este considerat matur si apt de propovaduire.

Sfantului Ioan Botezatorul – Icoana din Prodromu


Sfantul Ioan a fost invrednicit de Dumnezeu spre a-L boteza cu apa pe Fiul sau cel Unul Nascut, Iisus Hristos, pe Acela care va boteza pe om cu Duh Sfant si cu foc. Acesta este punctul culminant al vietii sale sfinte, moment in care Fiul lui Dumnezeu, Facatorul a toate, si-a plecat capul sub mana lui.

Avand curajul specific celor care nu cruta adevarul pentru nimic si pentru nimeni, el a mustrat personal si public pe tetrarhul Irod Antipa, care se casatorise cu fosta sotie a fratelui sau vitreg. Viclenia si mandria Irodiadei a dus la intemnitarea Sfantului Ioan in Cetatea Maherus – Machaerus din Pereia, loc aflat astazi in Iordania.

La un mare ospat, cu mancaruri grase, cu vinuri si bauturi aromate, cu dansuri si alte desfatari, Salomeea, fiica Irodiadei, a castigat inima regelui, care i-a zis ca ii va da orice ii va cere, pana la o jumatate din imparatia sa. Fata fara minte a intrebat-o pe mama ei ce sa care, iar aceea, din pizma si ura, a cerut Capul Sfantului Ioan Botezatorul. Nebunul rege a ascultat pe fata, poruncind taierea capului sfantului, in inchisoare. Capul Sfantului Ioan a fost adus pe o tipsie (tava) si dat fetei, care l-a dat mamei sale.

Pentru ca se temea ca Sfantul Ioan Botezatorul ar putea invia, daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, nestiutorul Irod nu a dat ucenicilor decat numai trupul sfantului. Trupul sfantului a fost luat de ucenicii sai si dus in localitatea Sevastia, undeva in Cisiordnia de astazi, unde l-au si ingropat.

Se crede ca, mai tarziu, in jurul anului 360, imparatul roman pagan Iulian Apostatul ar fi ars ramasitele Sfantului Ioan Botezatorul. Din trupul sfantului nu ar mai fi ramas nearse decat numai un brat si un deget.

Sinaxarul din data de 24 februarie spune ca Irodiada, luand Capul Sfantului Ioan, a impuns cu un ac mare limba acestuia, care de atatea ori ii aratase pacatele. Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost ingropat de Irodiada in curtea casei sale, la mare adancime, in pamant, intr-un loc „ascuns si necinstit”.

Despre acest lucru stia numai Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod, amintita si in Evanghelia dupa Luca: „Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod” (Luca 8, 3). Despre aceasta ni se spune ca slujea Apostolilor din avutul ei, pe cand acestia propovaduiau prin cetati. Potrivit traditiei crestine a Locurilor Sfinte, se crede ca Sfanta Ioana a dezgropat Capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat in Ierusalim, pe Muntele Eleonului – Muntele Inaltarii, intr-un vas de lut. Aici este locul care aminteste de Prima Aflare a Capului Sfantului, loc pe care astazi se inalta Manastirea ruseasca Sfantul Ioan Botezatorul.

Prima Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

La multa vreme dupa aceasta, vrednicul Inochentie, aprinzandu-se spre viata cea monahala, a mers in Tara Sfanta. Ajuns pe Muntele Eleonului, el isi zidi aici o chilie smerita. Cand vru insa sa sape santul pentru a pune temelia unei mici bisericute, el dadu peste nepretuita comoara: Capul Sfantului Ioan Botezatorul. Nevoitorul a tinut Capul Sfantului in bisericuta sa. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el il lua si il ascunse din nou in pamant, in acelasi loc.

A doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Capul Sfantului Ioan Botezatorul s-a pastrat ingropat pe Muntele Inaltarii pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena. In vremea Sfintilor Imparati, doi monahi nevoitori din Rasarit venira sa se inchine la Locurile Sfinte. Unuia dintre ei i s-a arata in vis Sfantul Ioan, care i-a descoperit cele cu privinta la Capul sau cel Sfant. Necrezand nici unul dintre cei doi, Sfantul Ioan li s-a aratat inca o data celor doua, la cateva zile distanta, zicandu-lea: „Toata necredinta si lenevirea lepadand-o, faceti ceea ce v-am poruncit.”

wp-image-270071801

Se zice apoi ca cei doi au luat Capul Sfantului si l-au pus intr-un sac de piele de camila, purtandu-l cu ei pe unde calatoreau. Imprietenindu-se pe cale cu un negustor olar din Emesa, din Siria, ei au dat si aceluia sacul, spre a-l cara o bucata de drum. Luand sacul, Sfantul Ioan i s-a aratat acestuia, spunandu-i: „Lasand pe calatorii tai, fugi de dansii cu acest sac, pe care il ai in maini.” Aceasta a vrut-o sfantul din pricina necredintei monahilor cea de la inceput si din pricina lenevirii cea de pe cale, ei incredintand Sfintele Moaste unui necunoscut.
Mult a fost cinstit si iubit Capul Sfantului de catre acest olar din Emesa, intreaga lui casa fiind binecuvantata de sfant. La moartea acestuia, el a luat Capul cel Sfant si l-a asezat intr-un sicriu pecetluit, pe care la incredintat, mai apoi, surorii sale, careia i-a spus sa nu umble la el pana ce Sfantul Ioan insusi nu va voi acest lucru. Astfel, mai multe generatii au mostenit si pastrat sicriul cu Moaste.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul – Moaste din Top Kapi

In cele din urma, Capul Sfantului a ajuns la un monah numit Eustatie, locuitor intr-o pestera de langa Emesa. Desi acesta nu era cu viata curata, avand pacate si invatand gresit lumea, se faceau multe minuni prin Moastele sfantului. Calugarul ascundea de toti nepretuita comoara, spunand tuturor ca pentru rugaciunile lui se fac minunile. Vazand oamenii reaua viata a calugarului, ei rugara pe episcop sa il alunge de la ei. Eustatie mai ceru o zi ragaz, spre a pleca singur. Noaptea, el ingropa Capul Sfantului in pamant, spre a-l lua alta data.

A treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Imediat dupa plecarea lui, niste calugari cu viata sfanta se asezara in pestera lui. Langa pestera aceasta se va zidi, in timp, o manastire. Arhimandritul Marcel este cel care a gasit Capul Sfantului, el marturisind: „Bine este cuvantat Domnul nostru Iisus Hristos, ca m-a invrednicit pe mine, Marcel, robul Sau, a fi vazator al vedeniei de fata, care mi s-a facut in 18 zile ale lunii Februarie, in saptamina din mijlocul postului sfintelor 40 de zile, descoperindu-se in somn noaptea, caci am vazut toate portile manastirii noastre deschise. Deci m-am infricosat si mi se parea ca ies sa le inchid. Apoi iarasi am vazut un rau trecand prin poarta manastirii, si ma miram de unde iese acea multime de apa. Pe cand gandeam aceasta, am auzit un glas de multe cete, venind spre noi dinspre rasarit, cu sunet mare, iar fiecare ceata avea deosebit grai si striga: „Iata, se arata Sfantul Ioan, Botezatorul lui Hristos”.

Sfantul Simeon Metafrast, in Viata Cuvioasei Matroana, scrie si el despre aceasta Aflare a cinstitului Cap al Mergatorului Inainte, el spunand ca „Marcel, Ghenadie si Chiriac au mers la episcop si au spus lui Uranie (episcopul Emesei in acea vreme), cele despre o minune dintr-o pestera. Episcopul, cunoscand ca este un lucru mare, a luat pe clericii sai si au mers la locul acela, in pestera in care alta data locuia Eustatie, ereticul. Si facand rugaciune, a poruncit episcopul ca in locul acela sa sape pamantul. Acolo a fost gasit Sfantul Cap al lui Ioan.

In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, va lua cinstitul Cap al Sfantului Ioan si-l va aseza in biserica cea mare a cetatii Emesa, Siria.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul – Comani, Constantinopol, Amiens

In vremea de trista amintire a iconoclasmului, cand iconele au fost prigonite, Capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comani, unde a fost ingropat si trupul Sfantului Ioan Gura de Aur. In cetatea Comani, Sfantul Cap a stat pana in vremea imparatului Mihail, fiul lui Teofil si al maicii sale Teodora, imparateasa, cei ce au restabilit dreapta credinta, pe vremea imparatiei caruia, prin dumnezeiasca aratare, iarasi s-a aflat Sfantul Cap al Sfantului Ioan.

De aici, Capul Sfantului va fi dus in Constantinopol de catre Sfantul patriarh Ignatie, in anul 860, in vremea imparatului Mihail. In cetatea Constantinopol, Sfantul Cap a fost asezat in Biserica Sfantului Ioan, in locul Edomon cel prea frumos, zidit prin imparateasca randuiala.

In anul 1204, in vremea cruciadelor, cruciatii vor lua o parte din Capul Sfantului Ioan Botezatorul, aflat la acea vreme inca in Constantinopol, si il vor duce in Franta, unde il vor si aseza intr-o biserica din Amiens (astazi, ele se afla in Catedrala din Amiens). Sfintele Moaste se afla aici inca si astazi.

O alta traditie legata de Capul Sfantului Ioar este aceea care zice ca acesta ar fi fost salvat si dus la Alexandria, in Egipt, iar mai apoi la Constantinopol, in Turcia, de unde a fost dus in provincia Poitou, in Franta, de catre regele francon Pippin al III-lea (715-768).

Teodor Danalachi

Crestin.Ortodox