S-A DAT LIBERTATE LA SECTE. SE SERVESC DRACII DE ACESTE INVA­TATURI FALSE

 „Sa te razbuni tu personal, este o foarte mare greseala, pentru ca atunci ramai dator tu. Dar, daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine. Pentru ca la El este toata razbunarea, la El este tot. Dar ai voie sa te aperi. Ai voie sa te aperi de rau­facatori, caci spune Mantuitorul: Daca stii ca vine furul, nu-l lasa sa-ti sparga casa! Si sigur, inseamna te vei lupta cu el. Nu sta numai cu mainile intinse, sa nu-i faci loc, ca el da peste tine. Sigur ca si tu trebuie sa te aperi, si din toata treaba aceea el poate iesi ranit. Deci, este voie sa te aperi cu orice chip. Dar razbunarea nu este crestineasca si nu te rezolva. Din contra, dupa ce te-ai razbunat, ramai mai departe dator la Dumnezeu, foarte mult. Dar asa, ramane Dumnezeu dator la tine, ca sa o spun in forma asta noua de a prezenta lucrurile. (…) – Cuvantul lui Dumnezeu nu se mai schimba. Odata zis, devine dogma! De aceea am spus, fara sa fac figura de stil: „Hristos este ortodox!” ************** Ramane un singur lucru: Ade­varul! Pe toate planurile Adevarul! Asta e! Cum spunea un parinte, ca un imparat a adus trei sfetnici sa-i intrebe, in fata altor sfetnici: ce e mai tare in lume? Primul a zis: „Cel mai tare in lume este vinul!” A argumentat. I-a turtit pe toti, nu-stiu-ce. Al doilea: „Cel mai tare in lume e imparatul!” Iar asta pentru ca imparatii erau teocrati, comandau in numele divinitatii. Si l-a biruit pe primul. Si nu era o flatare, ci un adevar. Daca ar fi fost sinceri, pe pozitia lor teocratica, erau grozavi. Pentru ca asta era forma de organizare a lumii si trebuia o ordine, iar ordinea celui mai mare trebuia sa fie: dura lex, sed lex (legea e aspra, dar e lege). Iar aceasta in numele lui Dumnezeu. Dar nu era asa. Iar al treilea a zis: „Cel mai tare din lume e femeia; dar mai de neinvins este Adevarul!” Femeia, pentru ca i-a trantit pe imparati una-doua. Dar mai de neinvins este Adevarul, care este in Biserica: Si pe aceasta portile iadului nu o vor putea birui! Este cuvant dumnezeiesc si trebuie sa mor cu asta. Nu-mi mai trebuie nimic, nici o alta lucrare. Sa mor cu ce-a spus Hristos. Traind, nu numai crezand! Cat priveste sectele, sunt linistit. Ei sunt ca niste lupi care curata padurea de hoituri. Iar daca sunt si platiti, e si mai grav. (…) – Care ar putea fi cauza exteriorizarii duhurilor necurate care vorbesc in special prin femei? – Totdeauna au fost ispite. Dar, sa va spun sincer, eu inainte de Revolutie am fost mai ispitit. S-a dat libertate la secte. Cand conduceam Seminarul de la Neamt, erau 300 de secte pe lume. Acum sunt 10.000! Se servesc dracii de aceste inva­taturi false. Dar nu sunt in masura sa spun de ce sunt asa de multe secte. Stie Dumnezeu! Mereu a fost lumea chinuita de diavol, insa acum au capatat o oa­recare indrazneala. Dar sunt si foarte multi care si-au intarit pozitia de credinta, de traire. Eram la Manastirea Slatina si a venit un om bolnav. Gavriil il chema. Nu se marturisise toata viata. Era foarte bolnav si venise cu sotia la Sfantul Maslu. Am intervenit personal si l-am rugat sa se spovedeasca. El: „Nu, nu! Ce pacate am facut eu?“ Si nu a vrut sa se spovedeasca. Si-i faceam Sfantul Maslu dupa 12 noaptea cu mai multi preoti. La un moment dat, in timpul maslului, a venit moartea sa-l ia. Si a inceput sa tipe ca vrea sa se spovedeasca. Eu l-am intrebat:„Ce ai facut?” „Am facut, am…”,n-a apucat sa spuna nimic si a murit chiar in bratele mele! Doamne fereste sa mori nespovedit si cu constiinta incarcata de pacate! Ei bine, ce asteptam? Uite prostul! Il rugam sa se spovedeasca. Nu-l costa nimic. Toti am putea trai aceste momente tragice daca vom fi neatenti cu implinirea poruncilor pe care ni le-a dat Dumnezeu! ****************** Nu permiteti gândurilor rele să vă cuprindă. Dacă vin, goniti-le cu rugăciunea, fără meditatii prea multe la rugăciune. Unul împingea în usă si dracul împingea si el pe partea cealaltă să intre la el. Iar ăsta zicea: „Doamne, miluieste!”, cu jumătate de gură, superficial. În sfârsit, dracul deschidea mai mult usa să intre la el. Dacă a văzut că intră dracul, a suspinat din adânc: „Doamne, nu mă lăsa!”, si îndată a dispărut dracul. Si plângea. Si a apărut Mântuitorul: „Doamne, de ce nu m-ai ajutat?” „Când m-ai chemat cu adevărat, te-am ajutat!” Melcul merge încet, dar merge cu casă cu tot. Te rogi încet, te rogi tainic, dar roagă-te din inimă, că altfel este numai spoială, nu rugăciune. – Dacă slăbeste credinta ce putem face? – Dacă esti într-o stare de recrudescentă interioară, sigur slăbeste credinta. Să nu slăbească! Chiar si la sfinti se constată o viată de oscilatie, o ridicare si o coborâre. Pentru că, te mai părăseste harul, ca să nu te mândresti, să nu spui: „Ia uite eu unde am ajuns!” Te mai părăseste harul ca să te smeresti. Dar nu trebuie să-ti pierzi credinta. Tu trebuie să fii mereu prezent. Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, că tu vrei cu orice chip ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că imediat vine satana să-ti folosească mintea; nu trebuie să vă speriati, el nu se astâmpără. Dumnezeu stie ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea. Dacă ziceti: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul”, îl sperie pe dracul. Pentru că este puterea numelui pe care nu o poate suporta satana. Vezi? E lipsă de o trăire interioară si adevărată, nu ratională. Ar trebui să întelegeti singuri lucrurile acestea! Iar în legătură cu oscilatia asta care si la sfinti se constată, există un cuvânt la Sfântul Apostol Pavel care spune asa: „aduceti-vă aminte de mai-marii vostri, care v-au vestit vouă învătătura lui Dumnezeu, la a căror sfârsit privind, să le urmati credinta” (Evrei 13, 7). Adică, la sfârsitul vietii ei s-au desăvârsit si au cuvântul puternic si întreg. Deci, dacă noi suntem în luptă, acum ne ajută harul lui Dumnezeu. Dar luptă este toată viata, ne ispiteste continuu. Oare să ne rugăm numai când ne ispiteste satana? Să ne rugăm fără să ne ispitească! Dar, dacă ne ispiteste si Dumnezeu îi dă voie, este un prilej în plus să nu mă stăpânească fiara asta nenorocită. Avem nevoie de o stare de prezentă continuă, căci harul lui Dumnezeu ne ajută. Că nu putem fără harul lui Dumnezeu să ne mântuim. Este cu neputintă să te mântuiesti, oricât ai fi de nevoitor, numai cu faptele tale, fără harul lui Dumnezeu. Vezi cum i-a spus Sfântului Siluan Athonitul, Hristos: „Gândul la iad si nădejdea la Mine”. Adică nu te mântuiesc faptele tale; chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuieste, si cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu. Spune Mântuitorul: „Ceea ce la om este cu neputintă, la Dumnezeu este totul cu putintă.” L-a întrebat Sfântul Apostol Petru: „Ce facem, Doamne, cine se mai mântuieste?” Deci, nu faptele noastre ne mântuiesc, ci mila lui Dumnezeu, dar să fim noi prezenti. Nu meriti tu atâtea haruri, decât dacă esti într -o smerită prezentă. Uite, Sfântul Chiric cu mama lui, Sfânta Iulita, care era chinuită de păgâni. Sfântul Chiric era mic, până la genunchii lui mamă-sa, si a zis: „Si eu cred în Hristos!” Si i-a trântit ăla o cizmă în burtă si l-a repezit de zid si l-a omorât pe loc. Si-i pus copilul ăla în rândul mărturisitorilor. Sfintele moaste ale lui Chiric, mititelul acela, cu mare cinste le miscă preotul. Vedeti că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? o stare de dispozitie interioară, de ce tristete? A înviat Hristos! Suntem botezati, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învată: „Cereti-Mi, că Eu vă dau; cine-ti dă piatră în loc de pâine? Si Eu să nu vă dau vouă pâine, putin credinciosilor?” Asta este putină credintă! încercati, nu vă lăsati deloc! La măsura voastră. Multumiti-vă cu daruri mici, nu cereti daruri mari; este o greseală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ti trebuie tie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie si dorintă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă esti prezent si smerit! Nu se poate fără smerenie nimic. Să stiti!”    Parintele Arsenie Papacioc

https://www.aparatorul.md/s-a-dat-libertate-la-secte-se-servesc-dracii-de-aceste-inva­taturi-false/

Ororile unei secte care refuza medicina tradițională și promoveaza o dietă strictă

Caz cutremurător în Italia. Un cunoscut promotor italian al dietei macrobiotice este anchetat pentru înfiinţarea unei secte şi abuzuri comise asupra membrilor.

Bărbatul de 73 de ani şi-ar fi manipulat victimele să urmeze o dietă atât de strictă, încât greutatea uneia dintre ele a scăzut la 35 de kilograme.

Imagine: Pro TV

Individul şi-a convins adepţii că alimentaţia recomandată de el, bazată pe cereale şi legume, va face minuni pentru bolile lor şi că medicina tradiţională nu-i va vindeca.

Mai mult, unora dintre le-ar fi interzis să ia legătura cu lumea din exterior. Alături de „învăţător”, sunt cercetate alte patru persoane.

Sursa

Secta Anglicană numeşte prima femeie episcop de Londra

jurnalul.ro: Fosta asistentă medicală Sarah Mullally a fost numită luni episcop al Londrei, ea fiind prima femeie care ocupă această funcţie, una dintre cele mai înalte din cadrul sectei Anglicane, după cum informează Reuters.

Mullally îi va succeda astfel lui Richard Chartres şi va deveni cea de-a 133-a persoană care va deţine acest post subordonat numai arhiepiscopului de Canterbury şi arhiepiscopului de York în cadrul ierarhiei bisericii.

Mullally, în vârstă de 55 de ani, a declarat că nominalizarea sa ”este o mare onoare”.

”După ce am trăit şi lucrat în Londra peste 32 de ani, perspectiva că mă voi întoarce aici mă duce cu gândul la întoarcerea acasă”, a adăugat în cadrul unui comunicat proaspătul episcop de Londra.

Mullally este măritată şi este mamă a doi copii.

Instalarea sa oficială ca episcop va avea loc la Catedrala Saint Paul din Londra la începutul anului viitor.

Înainte de hirotonire, în 2001, ea a ocupat funcţia de Asistentă Şefă pentru Anglia (Chief Nursing Officer for England), fiind cea mai tânără persoană numită în acest post.

Mullally a devenit episcop de Crediton în sud-vestul Angliei în 2015.

Secta Anglicană a permis în 1994 femeilor să ocupe funcţia de preot, însă numirea primei femei episcop a venit abia în 2014, după ani de eforturi din partea moderniştilor de a învinge opoziţia taberei tradiţionaliştilor. Prima femeie numită de Biserica Anglicană într-o astfel de funcţie este Libby Lane, care a devenit episcop de Stockport. Tot în 2014 a fost numită şi a doua femeie în fruntrea unei episcopii, Alison White, episcop de Hull (nord-estul Angliei).
Comunitatea internaţională a anglicanilor rămâne profund divizată pe tema prezenţei femeilor în rândul clerului. În prezent, există femei care ocupă funcţia de episcop în Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, însă secta anglicana din unele ţări aflate în curs de dezvoltare, în special din Africa, încă nu permit hirotonirea femeilor, precizează sursa citată.

O SECTA din Londra a sărbătorit simultan nașterea lui Hristos și a lui Mahomed

evz.ro: Secta Anglicană „Toți Sfinții” din Kingston upon Thames (Londra) a sărbătorit pe 3 decembrie „Milad”-ul, Adventul și Crăciunul.

Mawlid al nabaoui (sau Milad), fixat pe 30 noiembrie, este sărbătoarea islamică amintind de nașterea Profetului Mahomed.

Secta anglicană „All Saints” din Kingston upon Tames s-a gândit să facă o frumoasă varză din sărbătorile de iarnă creștine și islamice, astfel că pe 3 decembrie a organizat o celebrare comună.

În realitate, așa cum relatează Dreuz, totul a fost o apologie la adresa profetului Islamului, în vreme ce preoții s-au ferit să pomenească de divinitatea lui Hristos. Evident, pentru că acest lucru i-ar fi ținut departe pe participanții musulmani.

Nu este prima dată când secta Anglicană preamărește Islamul. În 2015, cu ocazia unui serviciu religios organizat de Abația Westmister cu ocazia centenarului sângeroasei Bătălii a Dardanelelor, în prezența Reginei Elisabeta, s-a adus omagiu bravurii soldaților australieni și neo-zeelandezi care au luptat alături de aliați în Peninsula Gallipoli, pentru a elibera strâmtoarea Dardanele din mâinile otomanilor.

Cu ocazia serviciului religios s-a rostit și o rugăciune în turcă. Nimeni din asistență neînțelegând limba, nu au existat reacții.

Acest bărbat susține că este reîncarnarea lui Iisus pe Pământ! Este urmat de mii de oameni

Iisus Hristos s-a întors pe Pământ după reîncarnare, pentru a lucra mai întâi ca soldat în Armata Roșie și apoi ca polițist de trafic, înainte de a-și dezvălui adevăratul față. Mii de ruși cred că este adevărat și se închină lui Serghei Anatolievici Toro, în vârstă de 56 de ani, care se numește Vissarion și locuiește împreună cu cele două soții. Predă reîncarnarea, vegetarianismul și apocalipsa

Omul crede că spiritul lui Hristos s-a reîntors pe pământ după crucificarea Sa, iar acum ar sălăşlui în el. În plus, fostul polițist, cunoscut acum sub numele de Vissarion, are alături de el nu mai puțin de 5.000 de ruși care i se închină și cred în el, potrivit mirror.co.uk.

Mulți dintre acești adepți au renunțat la o carieră de succes pentru a-l urma pe omul pe care îl numesc „învățător”, iar școala din sat lucrează acum la ridicarea unei noi generații de ”Vissarioni”.

Vissarion a devenit proeminent în 1990 după căderea Uniunii Sovietice și a înființat o comunitate în Tiberkul, care a fost asemănată cu un cult.

Aparent are două neveste și șase copii din două căsătorii. După ce s-a despărțit de prima soție, s-a căsătorit cu o femeie de 19 ani, care a trăit cu el de la vârsta de șapte ani.

Sursa

VIDEO revoltător! Bătrână “botezată” sub un pod din jud. Satu Mare de un grup de extremiști religioși!


*

Caz revoltător în judeţul Satu Mare . O femeie în vârstă de 81 de ani a fost supusă unui ritual de “botez” ieșit din comun. Femeia a fost scufundată în apă și ,,creștinată așa cum trebuie”. Totul s-a întâmplat sub un pod din localitatea Dacia.

Imaginile ne-au fost trimise de către nepoata bătrânei care afirmă cu tărie că bunica ei, suferind de o boală mintală, a fost supusă unei manipulări crase și convertită la o anume sectă religioasă.
“Sunt foarte indignată de cele întâmplate. Bătrânica din imagini e bunica mea, ca şi religie era ortodox de la naştere. Acum la vârsta de 81 de ani a fost ,”convinsa” de nişte persoane neautorizate să facă aşa ceva. Eu consider că viaţa i-a fost pusă în pericol pentru că având probleme cu inima nu cred că vreun medic ar fi de acord ca la starea de sănătate care o are să îi permită ca la o temperatura de 35 de grade să fie scufundata în apă curgătoare. Cine ar fi fost vinovat dacă s-ar fi întâmplat dacă suferea un atac de cord? Cum poate să le permită cineva acestor secte să facă aşa ceva? Bunica mea uneori nu e coerentă în gândire”, a declarat nepoata acesteia, pentru PortalSM.

Nepoata acesteia susține că bunica sa are recomandare de la medic pentru  terapie la medic psihiatru.

Aceasta este pur și simplu revoltată și consideră că persoanele respective efectiv şi-au bătut joc de bunica ei.

“Cine sunt acești impostori și cine le permite, sa își bată joc de oamenii vârstnici care deja nu mai pot sa ia o decizie corecta pentru ei din cauza degradării mintale? Cine sunt acești oameni care racolează oameni vârstnici și beţivi pentru a fi în număr cât mai mare? Ce urmăresc ei de fapt ? Care e scopul? Ce rost are un asemenea ritual, dacă tu cât ai trăit pe pământ până în momentele de faţă, nu ai vrut să auzi de așa ceva, acum când omul e în situația care se vede, la ce îl ajută? La ce ajuta ca ați “botezat” în alt caz un alcoolic care după baia respectiva bea în continuare? Mă repet, care e scopul vostru? Am atâtea întrebări și nu pot sa găsesc un răspuns logic! Poate mă ajută cineva cu explicații”, se a mai spus nepoata bătrânei.

Sursa

Preot Cleopa:

Este pilda din Evanghelie cu neghinele tarinii, ca a intrebat pe Stapanul : Doamne, n-ai semanat samanta buna in tarina Ta ? De unde are zazanii ? ( Matei 27, 25 ). Adica, de unde are neghine ?
Si a zis Stapanul tarinii : un om vrajmas a facut aceasta. Ai auzit ? Adica diavolul. Tarina este toata lumea – cum spune Mantuitorul. Tarina crestina, daca se socotesc toti crestinii care cred in Sfanta Treime, suntem peste doua miliarde pe glob. Aproape o jumatate din populatia lumii este crestina intr-un fel. In aceasta tarina mare, satana a semanat neghine, ca sa nu fie graul curat, adica credinta dreapta. Si aceasta neghina sunt sectele. Ele sunt niste buruieni care au crescut la umbra Bisericii, la temelia Bisericii, si nu trebuie ca noi sa dam graul pe neghina sau sa amestecam graul cu neghina.Voi, care v-ati nascut crestini, care ati crescut crestini din parinti crestini, din stramosi crestini, este o mare rusine si un mare pacat sa lasati radacina voastra si sa va duceti la vrajmasii lui Dumnezeu, care nu cinstesc pe Maica Domnului pe sfinti si sfintele moaste; care hulesc icoanele, Sfanta Cruce, cele sapte Sfinte Taine si tot ce este sfant in Biserica dreptmaritoare a lui Iisus Hristos.

SATANISM LA sectari

Urmariti de la minutul 17 ,demonizare în masă cu hohote de râs ,acestia sunt înainemergatorii antihristi de care ne-a vorbit Parintele Cleopa:
Voi știți că acum la sfârșitul lumii o să iasă înaintemergătorii lui Antihrist și au să facă minuni și semne mari?
Dacă tu acum crezi în acești nebuni și îndrăciți (n.b.: sectari), ce-o să faci când ai să vezi că vine înaintea ta și din paie uscate are să-ți facă pâine caldă; și din viță uscată o să curgă vinul cel mai bun și ai să vezi munții că pleacă?

Vezi sectarii? Sunt înaintemergătorii lui Antihrist, că strâmbă credința. Aceștia care strâmbă dreapta credință sunt înaintemergătorii lui Antihrist, orice sectă ar fi. Păziți-vă de aceștia ca de foc, ca de lucrurile întunericului!

Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, ediția a 2-a, vol. 3, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 36-37

Sectele sub dominația diavolului: Spovedania unei foste penticostale

– M-am născut în Creta în anul 1975 şi am venit prin 1989 cu toată familia în Atena, unde m-am stabilit definitiv. Aparţin unei familii creştine ortodoxe evlavioase şi din pruncie am primit botezul ortodox. Totdeauna îmi amintesc cu drag de acei ani frumoşi ai copilăriei petrecuţi în sânul Bisericii Ortodoxe, cu slujbele de duminică şi de marile praznice.
M-am înstrăinat de dreapta credinţă în 2005, într-o şcoală particulară din Atena, unde predam (sunt profesoară). În acea şcoală am făcut cunoştinţă cu o elevă de-a mea, Anna, cu patru ani mai mică decât mine, care a fost (şi încă este) membră a „bisericii apostolice libere penticostale” (aşa cum le place să se intituleze) din Atena. Ca să intru direct în subiect, Anna, dându-mi foarte grabnic un Nou Testament, mă abordă făţiş, începând să-mi vorbească de Hristos „cel de la început”, iar mai apoi despre biserica ei penticostală.
Aproape zilnic venea la mine, iar mama nu bănuia nimic, mai ales că odată, la un Sfânt Maslu făcut la noi acasă, Anna a venit ca de obicei şi a participat – nimeni dintre noi nu a priceput ce credinţa avea ea. Cu timpul, însă, începu să-şi dezvăluie încet-încet „identitatea”. Iniţial am arătat un oarecare interes faţă de această nouă „biserică”, despre care îmi zicea că este, chipurile, prima biserică apostolică. Şi, fireşte, a urmat spălarea creierului! A reuşit în două săptămâni să mă facă să-mi schimb părerea în privinţa unor lucruri în care credeam şi faţă de care aveam o preţuire aparte. Nici nu-mi vine să cred prin ce am trecut! Mi-a schimbat radical toate convingerile despre Maica Domnului, icoane, cruce, preoţi – în cele din urmă am ajuns să-mi fac griji cu privire la calea pe care eram.

– Maria, ai mers la casa de rugăciune a penticostalilor?

– Da, bineînţeles că am mers. Anna m-a luat cu ea ca să ascult „propovăduirea Evangheliei”. Am mers devreme, ca să prind şi orele de rugăciune. Când am intrat în „biserica” lor centrală din Atena, m-am simţit aşa de ciudat, că îmi venea să urlu de ceea ce vedeam! Nu numai că nu mi-a plăcut, dar găseam cele văzute atât de deplasate – mai ales două „prorociţe”, ce răcneau aşa de tare. Cei din jur credeau că, în acele clipe, ele vorbeau în limbi străine! Dar răcnetele lor nu au reuşit decât să-mi provoace silă – să-mi fie cu iertare că o spun aşa, pe şleau! Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar m-am simţit ca într-o sinagogă a iudeo-sataniştilor. Acea zi a fost pentru mine o zi neagră – Anna a început să mă convingă că, vezi Doamne, aşa era în prima biserică apostolică! Îmi petreceam zilele ascultând predici ale pastorilor penticostali de pe CD, mărturii de-ale oamenilor care „L-au cunoscut pe Hristos”, citeam Biblia. Pe zi ce trece, începusem şi eu să îngenunchez la rugăciune şi să cer „naşterea din nou”, aşa cum ziceau ei. În toate acestea ceva nu era în regulă. Nu mă puteam concentra la serviciu, pierdeam din orele de somn ca să ascult CD-urile cu predici, aşa că am început să mă întreb de ce ajunsesem în halul acela. Anna îmi spunea întruna că trebuie să plâng şi să-L primesc pe Hristos ca Mântuitor personal al meu. Eu îi ziceam că pe Hristos L-am primit la botez şi aveam conştiinţa Lui de mic copil, pentru că întotdeauna fusesem creştină. Niciodată nu mă lepădasem de El, dar ea tot insista că nu L-am cunoscut aşa cum ar fi trebuit.

Într-o zi de noiembrie a anului 2006, Anna mi-a propus să mergem la „biserică”, să îngenunchez pe o perniţă în faţa amvonului şi să îi cer lui Hristos să mi Se descopere, să-mi mărturisesc păcatele, să plâng – şi „fraţii” se vor ruga să mă nasc din nou. Acolo, Hristoase al meu, nu se putea mai rău decât atât! Am uitat cu desăvârşire felul în care se comportau acei oameni, sila şi dezgustul pe care mi le provocau „slujbele” lor, cu răcnetele lor sălbatice, care ei pretindeau că reprezintă „vorbirea în limbi”. Îmi pierdusem minţile. Atunci a venit pastorul, şi-a pus mâinile peste baticul pe care mi-l dăduseră să-l port pe cap şi a început să zbiere ceva într-un grai care îmi părea a fi o limbă greacă cu accent şi terminaţii arăbeşti. Mă simţeam foarte rău, eram indispusă şi enervată şi îi rugam pe Iisus Hristos şi Maica Domnului să mă scape din acea experienţă dezgustătoare. Voiam să-mi fac semnul crucii, dar nu puteam, deoarece mi-era frică să nu mă dea afară. Pastorul continua să se „roage în limbi” şi, deodată, o femeie a început să răcnească de parcă era posedată. Înfricoşătoare clipe! Răcnea, repetând aceleaşi cuvinte, rupea ceva în engleză de genul „my God” („Dumnezeul meu”), iar cei din jur îmi tălmăceau ceea ce credeau că răcnea Dumnezeu pentru mine, prin gura ei: „Fiica mea, Eu te-am călăuzit în casa Mea, rămâi cu Mine, vine sfârşitul. Eu te voi păzi!” Am intrat în panică, căci mi-am dat seama că devenisem victima unor înşelători, ce-şi băteau joc de mine şi mă „prelucrau” legal. Auzi, îmi vorbea Dumnezeu prin gura acelei nebune! Doamne miluieşte! Înfricoşată foarte, am găsit puterea să mă ridic în grabă şi să mă duc la toaletă. Acolo am început să plâng de frică. O „soră” care stătea lângă mine mi-a zis că în acea clipă a avut o descoperire… cum că foarte curând o să mă nasc din nou. Hristoase al meu, ce descoperiri, ce vedenii! Iarăşi m-am speriat, m-am sculat şi am fugit de îndată din acea adunare de descreieraţi…

1A doua zi, când m-a sunat Anna, i-am spus că m-am speriat foarte tare. Ea a căutat să mă liniştească, spunându-mi că o să se roage în camera ei şi o să-I ceară lui Dumnezeu să ridice frica de la mine. În acea noapte am avut coşmaruri atât de vii şi atât de intense, încât m-am sculat foarte transpirată, plângând cu sughiţuri. Atunci a fost pentru prima dată după atâtea luni când mi-am făcut din nou semnul sfintei cruci! Dimineaţă am povestit totul mamei şi fratelui meu. Ei m-au sfătuit să nu mă mai încurc cu acei oameni, iar mama a aprins candela şi am văzut-o rugându-se în ascuns pentru mine. Atunci mi s-a înmuiat inima, am început din nou să plâng şi am alergat în braţele tatălui meu, care mi-a zis că observase o schimbare majoră în comportamentul meu de când căzusem în mrejele penticostalilor. M-a mângâiat şi m-a asigurat că nu o să lase pe nimeni să-mi facă vreun rău. În aceeaşi zi, după-amiază, m-a sunat Anna şi mi-a zis că văzuse în vedenie în seara precedentă, când eu avusesem acele oribile coşmaruri, cum Iisus mă îmbrăţişa şi mă ducea la „biserica” penticostalilor. În acel moment mi-am dat seama că aveam de-a face cu oameni maniaci, periculoşi, care pot fi în stare de orice. I-am zis că nu vreau să o mai văd niciodată, i-am închis telefonul – şi, de atunci, nu m-am mai întâlnit cu ea.

M-a salvat faptul că nu m-am „botezat” la acei nebuni şi că nu m-am adâncit în credinţa lor absurdă. Ei cred că îmbrăţişează creştinismul. Dar ce fel de creştinism? Ceea ce am văzut şi am trăit pe propria-mi piele la penticostali nu seamănă a Biserică, nu are nimic dumnezeiesc. Comportamentul lor este atât de deplasat, iar vorbele de neînţeles şi răcnetele lor te fac să te simţi de parcă ai fi la o întâlnire a musulmanilor sau a iudeo-arabilor. Este foarte clar, nu au absolut nimic de-a face cu Biserica întemeiată de Hristos. Fac prietenii numai între ei, iar toţi ceilalţi sunt socotiţi pierduţi. Au convingerea că numai ei se mântuiesc. Niciodată nu mai vreau să trec prin ce-am trecut. Nu-i urăsc, dar mi-e frică de ei. Îi compătimesc şi mă rog pentru ei, ca să-şi înţeleagă rătăcirile. Am văzut pe net multe pagini web sau bloguri referitoare la acest fenomen; de aceea, m-am gândit să mărturisesc mica, dar înfricoşătoarea mea experienţă.

– Maria, sunt unii care consideră că astfel de mărturisiri, spovedanii ca ale tale sunt născociri…

– Să spună ce vor. Dar dacă vreun fost neoprotestant, mai ales penticostal, vrea să depună mărturie că aşa stau lucrurile şi că nu sunt născocirile mele şi să povestească experienţa lui, bine ar fi să nu se teamă. Iar dacă se teme, să mărturisească sub anonimat, dând mărturie despre rătăcirile lor, aşa încât să se păzească şi alţii de această organizaţie care se pretinde a fi biserică.
Traducere de Gherontie Monahul, din periodicul Aghios Minás, nr. 42, ianuarie-martie 2010 |familiaortodoxa.ro

Sursa

Care sunt greșelile și abaterile protestanților?

1

„Deci dar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tes. 2, 15).

Biserica ortodoxă este biserică apostolică, întrucât credința ei se sprijină pe credința Sfinților Apostoli și se identifică cu ea. Biserica ortodoxă de astăzi provine, ca o continuare neîntreruptă, de la sfinții Apostoli înșiși și în special, arhiereii și preoții ei sunt urmașii lor direcți.
Aceeași trăire, aceeași credință, același Duh există și astăzi în Biserica Ortodoxă, ca și în epoca Sfinților Apostoli. Ceea ce a preluat fiecare generație de la cea anterioară a păstrat neschimbat cu mărturiile și ostenelile ascetice și luptele Sfinților fiecărei epoci. „Grecii ortodocși sunt moștenitorii adevăratei forme de creștinism pe care strămoșii lor, au păstrat-o cu jertfe, lipiți fiind de Adevăr, ca să nu li se răpească înfierea cerească” (Ierom. Symeon, Beția trează, p. 20, ed. Agra, Athena, 1985). Desigur, există dezvoltări concrete în teme exterioare totuși și secundare, dar credința în esența ei și în deplinătatea ei rămâne aceeași cu credința Sfinților Apostoli. Vedem că s-au dezvoltat de-a lungul istoriei arhitectura sfintelor Biserici, iconografia, tipicul Bisericii și cl. dar toate aceste noi forme accentuează și exprimă o singură credință Apostolică, izvorăsc și provin de la Unul Duhul Sfânt și sfârșesc totdeauna în slavoslovia Dumnezeului celui în Treime. Încă și hotărârile dogmatice ale Sinoadelor ecumenice nu sunt nimic altceva decât formulări ale adevărurilor care de la început au fost crezute și au constituit trăirea Bisericii. Când s-au arătat cu timpul unii eretici care se îndoiau de dreapta credință sau propovăduiau ceva diferit de ea, atunci Biserica prin învățăturile Sfinților și prin Sinoadele Ecumenice formula și propovăduia Adevărul Credinței ei, pe care de la început a predat-o Domnul și de la început Biserica a crezut-o și a trăit-o. Nu avem așadar, adăugiri și schimbări în credința Bisericii Apostolice, ci numai diferite expresii, în funcție de necesitățile fiecărei epoci, ale Uneia Sfinte, sobornicești Apostolești și Ortodoxe Credințe, pe care din ziua Cincizecimii până astăzi o păstrează cu harul lui Dumnezeu nefalsificată Biserica noastră ortodoxă.
Poate acum poate să înțeleagă cineva în ce mare eroare au căzut Protestanții, care socotesc că nu le este necesară Sfânta Tradiție a Bisericii noastre cu sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți, ci ei singuri, prin faptul că se sprijină în chip mândru pe deșteptăciunea lor, pot să tâlcuiască corect și autentic Sfânta Scriptură. Vor să ignore faptul că Sfânta Scriptură este rodul și creația experienței duhovnicești a Bisericii primare, a Bisericii Apostolice. Nu este o carte oarecare pe care poate cineva să o tâlcuiască așa cum vrea el. Ci este o creație a Bisericii destinată credincioșilor și nu poate fi înțeleasă și tâlcuită corect decât numai în spațiul Bisericii Ortodoxe prin luminarea Duhului Sfânt. „Astfel așadar, putem să spunem că în esență Evanghelia este o carte «privată». Aparține Bisericii care are apostolie universală. Sau altfel, în afara Bisericii Evanghelia este o carte pecetluită și neînțeleasă. Caracteristică este așezarea ei pe Sfânta Masă a Bisericii Ortodoxe pe care se slujește Liturghia” (Eisodikon, p. 16).
Protestanții, prin faptul că se află în afara spațiului Bisericii sunt rătăciți. Ei pot să citească Sfânta Scriptură și să discute despre ea, dar în esență le rămâne necunoscută, findcă Adevărul Evangheliei nu este o idee, ci o persoană, Dumnezeu-Omul. Și Îl cunoaște cu adevărat nu cel care citește despre El, ci cel care trăiește tainic întru El împreună cu toți sfinții. Dovadă este faptul că au desființat Sfintele Taine ale Bisericii, pe care ni le-a predat Însuși Domnul și mai cu seamă Sfânta Taină a dumnezeieștii Euharistii. Și aceia dintre ei care susțin că au tainele sfinte ale Botezului și Dumnezeieștii Euharistii, ei înșiși nu le consideră cu adevărat Sfinte Taine, ci ca pe niște slujbe comemorative, fără caracter de taină.

(Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfântul Munte, 1995)

sursa