Cei drepți vor fi considerați nebuni” – Profeția pustnicilor nemțeni despre vremurile din urmă

Document domnesc descoperit de Paul de Alep intr-un sipet al lui Duma Negru despre vremurile din urma ale Moldovei, de la Mitropolitul Varlaam

“Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca) o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu. Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.

Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.
Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.
Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.
La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.
Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine.
La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.
Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.
La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.
Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.
Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.
Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor“.
(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile Neamtului – cu titlu l „Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei”)
Sursa: “Profetii si marturii pentru vremea de acum“

PRINCIPALUL ESTE SĂ NU FIE PRIMITĂ PECETEA LUI ANTIHRIST PE MÂNA DREAPTĂ ŞI PE FRUNTE

În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi. Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească. Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni. Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor. Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor. ”Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul. Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici. Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană. Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist. Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine. Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte. Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist. În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin. Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte. Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor. La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi. La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragoste, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu. Arhimandritul Gavriil (Urghebadze)

 Sursa

Profețiile Sfintei Schimonahia Macaria 

Intrebare: Matuska, anul asta ne simtim asa de rau – oare fiindca imbatranim?

 – Raspuns: Nu, asa sunt vremurile; puterea noastra este sapata de catre vrajitori. Va fi chiar mai rau – de-ar da Dumnezeu sa nu apucam acele vremuri . Curand omul nu va mai fi bun; aceasta se va intampla curand. Sfarsitul lumii este nimic; dar atunci va fi daramare si cladire, iar oamenii – totul va fi amestecat cu uraciune, si veti fi pana la genunchi in sange .

– Curand o sa se intample ceva…

– Ce anume, Matuska?

– Razboi, razboi va fi pretutindeni, vor incepe sa se bata cu bate, batandu-se intre ei, iar multi oameni vor fi omorati.

 Cand au sa se bata cu bâtele toti vor rade, dar cand au sa inceapa sa traga cu pusca toti vor plange (4 martie 1992).

Mortii sunt lasati asa cum trebuie sa fie, dar noi toti vom fi rasuciti. Nu va mai fi cine sa ingroape mortii – o sa-i arunce doar intr-un sant si o sa-i ingroape (28 mai 1992).

Vedeti ce intuneric s-a facut? Vrajitorii au intunecat totul. Am zis si mai devreme: curand va fi intuneric, va veti poticni in intuneric (17 noiembrie 1987). Soarele stralucea si iarna, dar acum nu mai straluceste nici vara – vrajitorii arunca blesteme asupra soarelui (27 august 1987). Vrajitorii au intunecat cerul, ca faptele lor sa nu se vada; ei iubesc intunericul (5 octombrie 1987). Oamenii intunecati au lucrat la innegrirea pamantului, iar puterile raului sporesc. Curand fiecare va sti aceasta meserie (adica vrajitoria, n. aut). Toate duhurile necurate se vor aduna in jurul celui rau. Le va aduna gramada si vor incepe. Va fi viata rea (28 octombrie 1987). Acum vine vremea lor, iar vremurile bune se sfarsesc (27 martie 1987). Vor amagi poporul si se vor arata cu degetul unul pe altul.

Acum este cu neputinta de trait in apartamentele asezate la inaltime. Sunt aglomerate, peste tot oameni josnici; acum ii asupresc pe credinciosi cu poftele lor necurate (18 februarie 1989).

Biruinta intunericului

Vrajitorii vor acoperi intreaga lume cu intuneric, iar fara soare nimic nu va mai creste. Dar nimeni nu va lua in seama aceasta (18 februarie 1988). Soarele va razbate de patru ori iar apoi va fi din nou intuneric. Vom fi in intuneric (27 august 1987). Si nu ne vor lasa sa aprindem luminile; vor zice ca trebuie sa facem economie de energie (28 iunie 1988).

Acesta e doar inceputul – apoi se va face frig. Curand va fi zapada la Pasti, iar iarna va incepe cu Acoperamantul (praznicul Acoperemantului Maicii Domnului, 1/14 octombrie, n. trad, american). Nu va fi iarba pana la Sanpetru (29 iulie). Soarele va descreste la jumatate (27 august 1987). Va fi rau vara, si inca mai rau iarna. Zapada se va troieni si nimeni nu o va mai curata. Apoi va fi un ger strasnic (29 aprilie 1988).

Foamete mare

Curand veti ramane fara paine (29 ianuarie 1989). Curand nu veti mai avea apa, nici mere, nici cartofi (19 decembrie 1987). Mare foamete, fara paine – vom rupe cojile in doua ca sa le impartim (18 februarie 1988).

Va avea loc o mare razvratire. Oamenii vor incepe sa fuga din cele inaltate (din orase, n. aut.). Vor porni sa fuga incolo si incoace; nimeni nu va mai sta in odaia lui – nu va fi nimic de mancare, nici macar paine (28 decembrie 1990). Dar daca ne rugam Mantuitorului, Maicii Domnului si lui Ilie Prorocul, ei nu ne vor lasa sa murim de foame; ii vor pazi pe cei ce au crezut in Dumnezeu si s-au rugat cu nefatarnicie (27 iunie 1988).

Cand vor incepe sa surghiuneasca pe calugari, nu se vor mai face grane.

Neoranduieli bisericesti

Vor tipari o Biblie neadevarata. Ei (se pare ca e vorba de evreii fariseici, n. aut.) vor scoate tot ce nu le convine. Nu vor sa fie invinovatiti (14 martie 1989).

Se pregatesc schimbari ale Credintei. Cand aceasta o sa se intample, sfintii vor pleca si nu se vor mai ruga pentru Rusia. Cei ce raman (dintre credinciosi, n. aut.) vor fi luati de Domnul la El. Episcopii ce au sa ingaduie aceasta nu-L vor vedea pe Domnul – nici aici, nici acolo (in lumea cealalta, n. aut.) (3 august 1988).

Curand slujbele se vor injumatati. Se vor scurta (11 noiembrie 1988). Vor pastra slujbele numai in manastirile mari, dar in alte locuri vor face schimbari (27 aprilie 1988). Un singur lucru pot spune: Va fi vai de preoti; se vor risipi rand pe rand si vor trai singuri (28 iunie 1989).

Curand vrajitorii vor spurca prescurile, si nu va mai fi cu ce sa se slujeasca. Impartasania se va putea primi doar o data pe an. Maica Domnului va spune alor sai unde si cand sa primeasca Impartasania. Trebuie doar sa ascultam! (28 iunie 1989).

Maica Domnului, nadejdea mea

Cand va fi intuneric ca noaptea la ora 4:00 dupa-amiaza, atunci va veni Maica Domnului. Va strabate pamantul, va fi in toata slava Sa si va veni in Rusia sa faca Credinta dreapta. Cand are sa vina, Maica Domnului va netezi toate, nu dupa voia lor (a celor de la putere sau a vrajitorilor, n. aut.), ci dupa voia Ei, dupa cum porunceste Mantuitorul. Va veni vremea cand fiecare se va gandi nu la cat a mancat in ziua aceea, ci la cat s-a rugat. Pentru scurta vreme Ea va reface Credinta (11 iulie 1986).

Vremea prigoanei e aproape

Vor face lucrurile asa de incurcate, ca omul nu va mai fi in stare sa-si mantuiasca sufletul (ianuarie 1990). Vor face liste cu cei ce merg la biserica (10 februarie 1988). Va vor prigoni fiindca va rugati lui Dumnezeu (20 mai 1989). Trebuie sa va rugati asa incat sa nu stie nimeni, rugati-va in tacere! Vor incepe sa urmareasca oamenii si sa-i ridice (15 mai 1987). Intai vor inlatura cartile, apoi icoanele. Icoanele vor fi confiscate (1 iulie 1988). Va vor chinui: „Nu avem nevoie de credinciosi”, vor zice ei (14 iulie 1988).

Cu timpul va fi tot mai rau. Vor inchide bisericile. Nu vor mai fi slujbe; oamenii vor face slujbe pe unde vor putea. Vor face astfel ca bisericile sa fie foarte departe, unde sa nu se poata ajunge. In orase vor fi asezate in locuri cat mai ascunse (14 iulie 1988).

Aceste biserici ce sunt construite si reparate vor ajunge in mainile celorlalti; nu vor fi de folos nimanui. Vor fi inregistrate foarte dibaci: vor continua sa se cheme biserici, dar inauntru va fi cine stie ce, vreo nascocire de-a lor – vor gasi ei ce sa faca in ele (11 iulie 1988).

Cei cuviosi nu-l vor vedea pe antihrist (7 ianuarie 1988). Li se vor dezvalui multe, unde anume sa mearga. Domnul stie cum sa-i ascunda pe ai Sai, si nimeni nu are sa-i gaseasca (17 noiembrie, 1987).

Fericiti cei ce tin poruncile lui Dumnezeu

Traim vremurile biblice numite „Plinire” (2 iulie 1987). Curand toate vor veni una dupa alta – pamantul va fi aproape, cerul aproape, toate vor fi din plin, asa un Stapan (…) va fi aici (8 iunie, 1990). Ea (Maica Domnului, n. aut.) a spus ca a mai ramas foarte putin timp. Ea se va pogori pe pamant impreuna cu Mantuitorul si vor sfinti totul; iar pe pamant va fi ca in Rai (4 aprilie, 1988)”.

(in: Ghenadie Durasov, “Cuvioasa Macaria, mangaietoarea celor suferinzi”, Editura Sophia)

 Vor fi dureri atat de mari, incat se spune ca cel drept abia se va mantui 

Dorinta de a trai pana la venirea antihristului este una gresita. Atunci vor fi dureri atat de mari, incat se spune ca cel drept abia se va mantui. Iar a cauta si a dori suferinte este un lucru primejdios si gresit. Aceasta se intampla din pricina mandriei si a nesocotintei. Umpleti-va de Duh… (…). Ce inseamna aceasta?  Doar noi [Crestinii ortodocsi] ne-am invrednicit sa primim la Botez darurile Sfantului Duh. Dar cati oare isi mai aduc aminte despre aceasta? Este mai putin important ca l-am primit, trebuie sa-l pastram, sa-l desavarsim, sa-l inmultim. Pentru aceasta trebuie aprinsa ravna. Cum? 

  • 1. Sa citim Sfanta Scriptura, care este scrisa de Duhul Sfant. Duhul rasufla din Sfanta Scriptura. Nici o multumire lumeasca nu ne poate da acea pace, acea bucurie pe care ne-o da Duhul Sfant.

  •  2. Sa luam aminte la sine. 

  • 3. Sa participam mai des la savarsirea Sfintelor Taine. Sfantul Duh se impartaseste omului prin acestea. 

  • 4. Sa mergem mai des la sfanta biserica, deoarece biserica este locul deosebit al prezentei Duhului Sfant.

  •  5. Rugaciunea. Sa rostim mai ales rugaciunea Imparate Ceresc. Trebuie sa o ascultam cu deosebita evlavie nu doar in biserica, ci sa o rostim si cand lucram, cerand ajutorul Duhului Sfant. (…)”.

Din: Monahia Maria,  VIAŢA SFÂNTULUI NICON, ULTIMUL STAREŢ DE LA OPTINA, Editura Predania, 2009
Sursa: Apărătorul Ortodox

Urâciunea pustiirii și cea de-a 4-a fiară văzută de Daniel. Antiecumeniștii ecumeniști și ”teologia” a la grec. Turma cea mică a lui Hristos

Să ne reamintim că în cuvintele Sale despre vremurile din urmă, relatate în Evanghelia de la Matei, Domnul nostru Iisus Hristos amintea de o urâciune a pustiirii :

Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.” (Matei 24, 15-18)

Dacă vom citi cartea prorocului Daniel, pe care Însuşi Domnul ne-a îndemnat să o citim ca să înţelegem ce se va întâmpla în vremurile din urmă, aflăm că în acele vremuri va fi o perioadă de trei ani şi jumătate de urâciune a pustiirii ca urmare a încetării jertfei celei de-a pururea:

Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.” (Daniel 12, 11-12)

Dar noi, studiind problema validităţii tainelor în BOR după sinodul tâlhăresc din Creta, chiar vedem în România o astfel de urâciune a pustiirii. Cei cărora chiar ne pasă de Domnul nostru Iisus Hristos şi am văzut în ce fel L-au vândut minciuno-arhiereii noştri în Creta, căutăm cu disperare preoţi nepomenitori ai acestor pseudoepiscopi, preoţi cu credinţă ortodoxă, din mâinile cărora să fim siguri că vom primi jertfa cea de-a pururea amintită la Daniel, adică Sfânta Împărtăşanie. Iar în această căutare a noastră constatăm cu stupefacţie că nici în această rămăşiţă minusculă a celor câtorva preoţi nepomenitori de eretici nu găsim vreunul despre care să fim siguri că mai are dreapta credinţă. Vedem ca într-un coşmar prelungit cum o altă fiară, fiara cea a 4-a din visul lui Daniel, fiara care mănâncă, sfărâmă şi calcă în picioare chiar şi rămăşita, şi-a arătat colţii. Dar iată o parte concludentă din visul lui Daniel despre această fiară:

„În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, şi vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară. Atunci el a scris visul şi a povestit ceea ce era mai de seamă dintre fapte.

Daniel a început a grăi, zicând: „Văzutam în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om. Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: „Scoală-te! Mănâncă multă carne!”

Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea patru capete, şi i s-a dat putere.În urmă am privit în vedeniile mele de noapte şi iată o a patra fiară înspăimântătoare şi înfricoşătoare şi nespus de puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă; mânca şi sfărâma, iar rămăşiţa o călca în picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare de mai înainte şi avea zece coarne.M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care grăia lucruri mari.

Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător.

Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.

Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului.

Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o vreme şi un anumit timp.

Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.

Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.” (Daniel 7, 1-15)

Vedeniile care îl înspăimântau pe prorocul Daniel acum mai bine de 2500 de ani ni se arată aievea. Prorocul a văzut şi el ieşind din mare aceleaşi fiare asemănătoare cu animalele prin care Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan descria fiara ecumenistă sincretică: leul, ursul şi leopardul. Dintre acestea aflăm amănunte noi despre urs căruia i s-a poruncit să se scoale şi să mănânce multă carne. Să înţelegem prin carnea mâncată de fiara cu înfăţişare de urs pe cei neduhovniceşti care alcătuiesc comunitatea ecumenistă eretică şi nu vor cu niciun chip să plece din ea? Să înţelegem prin cele 3 coaste din gura ursului rămăşiţele celor trei mari neamuri ortodoxe, anume românii, grecii şi sârbii, neamuri pe care erezia ecumenistă le-a devorat ca un urs în urma sinodului din Creta? Să înţelegem că rămăşiţa mâncată, sfărâmată şi călcată în picioare aproape în întregime de fiara a 4-a este chiar rămăşiţa de preoţi şi de credincioşi nepomenitori de eretici?

Cele 3 întrebări de mai sus, dar mai cu seamă ultima referitoare la rămăşiţă se potrivesc perfect vremurilor pe care le trăim. Într-adevăr, falsa problemă a harului şi a validităţii tainelor în BOR ni se arată ca fiara îngrozitoare care, cel puţin în România, a mâncat şi sfărâmat aproape în întregime şi rămăşiţa de preoţi nepomenitori şi, odată cu ea, şi o mare parte din rămăşiţa credincioşilor care-i înconjoară. Cum? Prin faptul că majoritatea preoţilor nepomenitori din România sunt cei mai mari apărători ai validităţii tainelor comunităţii ecumeniste pomenitoare a ereticilor care în Creta şi în sinodul din 29 octombrie 2016 l-au vândut pe Domnul Iisus Hristos, comunitate pe care ei încă o mai recunosc de Biserică cu numele de BOR. Ca să nu mai vorbim de faptul că şi în această comunitate eretică există preoţi care, deşi pomenesc eretici, se declară antiecumenişti.

Trebuie să stabilim din capul locului că însăşi credinţa că ereticii ar constitui Biserică şi că tainele lor ar fi valide reprezintă o mare erezie, cu nimic diferită de erezia semnată de sinodalii români în Creta, în care la punctual 6 din secţiunea a 6-a îi recunoşteau pe ereticii participanţi la CMB drept Biserici. Astfel, prin credinţa în validitatea tainelor ereticilor, fie pomenitorii de eretici fie nepomenitorii de eretici sunt ei înşişi eretici.

Cum de s-a ajuns la asemenea aberaţii, ca tocmai preoţii care se pretind antiecumenişti să-i pomenească pe ereticii ecumenişti, şi tocmai nepomenitorii de eretici ecumenişti să fie cei mai înfocaţi apărători ai tainelor acestor eretici de care s-au îngrădit prin nepomenire? Răspunsul îl aflăm în lucrarea fiarei înspăimântătoare văzute de Daniel, fiară care mânca şi sfărâma rămăşiţa. Aşa cum fiara ecumenistă sincretică leopard-urs-leu a fost bine pregătită dinainte ca să facă ravagiile pe care le vedem, tot aşa şi fiara distrugătoare de rămăşiţă a fost pregătită dinainte. Prea puţini dintre nepomenitorii de eretici care s-au arătat la români sunt autentici. Majoritatea acestora sunt cu această misiune a fiarei văzute de Daniel care urmăreşte să distrugă rămăşiţa. E greu de găsit un preot nepomenitor oficial, căci sunt sub 20 cei despre care am auzit, dar printre aceşti preoţi nepomenitori oficiali este cu mult mai greu de găsit vreunul cu credinţa neafectată de erezii. Fie că cred în validitatea tainelor ecumeniştilor, fie că sunt discipoli înfocaţi ai ereticului Arsenie Boca, cel care L-a pictat în biserica de la Drăgănescu pe Mântuitorul înviat în chip de fantomă sau pe papistaşul Francisc de Asisi şi pe arianul Ulfila gotul ca sfinţi, fie că sunt discipoli ai lui Nil Dorobanţu, minunistul ucenic al lui Arsenie Boca, de astfel de preoţi ne vom lovi în cazul majorităţii preoţilor nepomenitori oficiali din România. Iar cel care ne-a umplut de conferinţe, în care la niciuna nu a omis să ne arate cât de mântuitoare sunt tainele ereticilor pentru cei neştiutori şi cât de nocive sunt ele pentru cunoscătorii ereziei din Creta, a fost monahul atonit Sava Lavriotul. Iată câteva fragmente din mesajul lui pentru români „legat de existenţa sau non existenţa harului Sfântului Duh în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat Creta”:

„(…) Aşa cum ştim, pâna la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, sfinţii şi de Dumnezeu insuflaţii părinţi ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucrătoare toate hirotoniile şi slujbele săvârşite de Nestorie pâna în momentul condamnării lui şi a ereziei lui de către Sfântul Sinod, chiar dacă acesta propovăduia erezia în public şi o impunea prin forţă şi violenţă. De aceea şi noi credem că în Sfânta Liturghie săvârşită în Bisericile unde s-au semnat documentele din Creta, Duhul Sfânt vine şi preface pâinea in Trupul şi vinul în Sângele lui Hristos.

Sfânta Împărtăşanie, aşa cum ştiţi, se dă unora spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică iar altora se dă spre osândă. Hristos este foc care pe unii îi luminează iar pe alţii îi arde. Credincioşii care, cunoscând blasfemia semnată în Creta, se împărtăşesc cu Preacuratele Taine din mâna celor care au semnat în Creta sau a preoţilor care pomenesc pe episcopii care au semnat în Creta, sau sunt de acord cu Creta, încurajând astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos în Creta, ca şi cum nimic nu s-a petrecut, aceia se împărtăşesc cu Hristos spre osânda lor, arătând nepăsarea lor faţă de Adevărul lui Hristos, arătând prin împărtăşirea din mâna lor că au aceeaşi credinţă cu ecumeniştii şi ajutând la răspândirea molimei ecumeniste.

Cei care datorită vârstei, a nepriceperii, cei care abia acum descoperă Biserica lui Hristos, cei care sunt lipsiţi de cunoştinţa asupra marii trădări petrecute, se împărtăşesc cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, nimic ştiind de lepădarea ierarhilor prin semnătura lor la Creta, aceia se împărtăşesc spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. (…)

Preoţii care au oprit pomenirea să nu judece, să nu-i acuze pe cei care nu au oprit-o, ci să-i primească cu multă dragoste la Sfintele Liturghii şi să conslujească, cu condiţia ca atunci când conslujesc să nu pomenească pe ierarh. Părinţii care nu pomenesc să nu stea retraşi şi ascunşi, ci să iasă la mărturisire. Întreruperea pomenirii este doar începutul luptei şi o formă a ei, nu finalul luptei. Datoria noastra este să mărturisim în continuu. Preotul care a oprit pomenirea este dator să facă acest lucru public (oprirea pomenirii) şi să îşi înştiinţeze episcopul de care aparţine canonic. Altfel este ca şi cum nu a oprit pomenirea şi nu are valoare de mărturisire. Preoţii care nu pomenesc să nu facă selecţii între credincioşi, ci să-i primească pe toţi cu dragoste. (…)

Să ne gândim la scopul lucrării noastre (de întrerupere a pomenirii şi mărturisire) anume de a se reveni la Adevăr, de a se înmuia episcopii şi de a le trezi conştiinţa prin jertfa şi fermitatea noastră şi a poporului drept credincios.(…)”

Acest mesaj a fost scris pentru români mult după ce Sava Lavriotul a ţinut conferinţa din septembrie de la Bucureşti în care i s-a atras atenţia că erezia ecumenistă a fost deja anatematizată de sinodul ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei) în anul 1983, fapt pe care misionarul atonit a spus atunci că nu-l ştia. Iată însă textul anatemei, reconfirmate în septembrie 2006 de către Sinodul episcopilor ROCOR ca făcând parte din actele de comuniune canonică cu Patriarhia Moscovei:

«Celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ”ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor care cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai înainte pomeniţi sau celor care susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!»

Citind anatema dată de ROCOR ereziei ecumeniste, începem să înţelegem de ce Sava Lavriotul nu avea niciun interes să o cunoască. Misiunea lui, căci în toate conferinţele sale ne-a vorbit despre felul în care tainelor ereticilor sunt foarte bune pentru mântuirea celor neştiutori, ar fi fost curmată brusc de această anatemă care îi este perfect aplicabilă. Or, faptul, că prin mesajul lui încă îşi mai susţinea erezia anatematizată de ROCOR deşi la Bucureşti i se atrăsese cu mult înainte atenţia că trebuie să cunoască această anatemă, înseamnă că o cunoştea, dar o ignora pentru că era o piedică în calea misiunii sale de a strecura subtil printre celelalte sfaturi perfect ortodoxe această otravă letală a valabilităţii tainelor ereticilor. Timeo danaos et dona ferentes (Teme-te de greci şi de darurile oferite). Dacă stăm să ne gândim acum la conferinţele acestui Sava Lavriotul, practic tot ce am reţinut din ele faţă de ceea ce deja ştiam şi nu era o noutate, este această ”teologie” a la grec despre tainele ereticilor. Iar rezultatul a fost pe măsura misiunii asumate. ”Aflând” că încă mai au taine valide, majoritatea preoţilor români pomenitori de eretici chiar dacă sunt antiecumenişti au rămas cu Veliar şi majoritatea credincioşilor pomenitori de eretici nici nu mai vor să ştie ceva despre Creta ca nu cumva tainele să le fie spre osândă. Cât despre nefericiţii credincioşi nepomenitori care au aflat că sinodul din Creta este tâlhăresc, aceştia, dacă nu cumva nimeresc pe listele întocmite de nepomenitorii cu misiunea de a-i identifica şi localiza, îi caută şi în gaură de şarpe pe preoţii nepomenitori şi cu adevărat ortodocşi care încearcă disperaţi să nu fie mestecaţi de fiara îngrozitoare văzută de prorocul Daniel. Preoţi antiecumenişti rămaşi cu ereticii crezând că se mai află în Biserică, credincioşi pomenitori de eretici care nu doresc nici în ruptul capului să cunoască ceva despre Creta ca nu cumva să ia tainele spre osândă în loc de mântuire, credincioşi nepomenitori păcăliţi să ia taine nevalide de la preoţi nepomenitori eretici cu misiune, preoţi nepomenitori autentici păcăliţi să se arate la vederea ereticilor, iată ”roadele” la care îndeamnă ”învăţătura” lui Sava Lavriotul despre ”existenţa sau non existenţa harului Sfântului Duh în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat Creta.” Câţi preoţi români nepomenitori cu adevărat ortodocşi au mai apărut în mod oficial după conferinţele lui?? Misiune îndeplinită.

Când în Grecia singurii care au avut curajul să nu-l mai pomenească în grup pe ereticul Bartolomeu au fost monahii români de la Schitul Prodromu, ce încredere mai putem avea noi că sinaxa de anatematizare a ecumenismului pe care vor să o organizeze pe 4 aprilie 2017 acest grec şi adepţii români ai ereziei lui nu va fi una ratată, poate chiar o adunare frăţească cu sinodul tâlhăresc cretan? Oare ce şanse ar avea un creştin adevărat, care-şi cunoaşte bine credinţa şi ştie să combată ereziile de tot felul, să ia cuvântul şi să fie ascultat la această sinaxă organizată de ei? Ce nevoie mai era de această sinaxă la care nu se ştie dacă va participa vreun arhiereu, când erezia ecumenistă a fost anatematizată acum 34 de ani de către un sinod adevărat constituit din 14 arhierei care au avut dreapta credinţă?

După asaltul fiarelor ecumeniste, foarte puţini sunt astăzi creştinii din România, dar încă sunt. Există chiar şi preoţi care au Sfinte Taine, fapt ce mă face să nu pot afirma precis dacă prorocia lui Daniel despre cele 1290 de zile a început. Numai că aceste Sfinte Taine se mai pot găsi în România într-o Biserică de catacombă şi nu în fostele biserici BOR, devenite după ziua de 29 octombrie 2016 aproape în totalitate locaşe ale ereticilor în care s-a instalat urâciunea pustiirii în locul jertfei celei de-a pururea. Dar nu trebuie să ne temem, căci nouă, celor care am rămas în dreapta credinţă, Domnul Iisus Hristos ne-a spus:

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.” (Luca 12, 29-32)

Fragment din Theodor Leontescu – Între conlucrare şi erezie – problema harului şi a Sfintei Împărtăşanii în Biserică şi actualizarea ei la situaţia creată în România după sinodul tâlhăresc din Creta pag. 14-19

Glasul Strămosesc