În zilele din urmă monahii vor suferi o mare prigoană de la eretici şi atunci viaţa monahicească va fi pângărită

Fiul meu, să ştii că, în zilele din urmă, precum zice Apostolul, vor veni vremuri grele. Şi aşa, din cauza împuţinării bunei cuviinţe, în biserică vor apărea erezii şi dezbinări, şi nu vor fi atunci, după cum au prezis Sfinţii Părinţi, oameni cu experienţă şi iscusiţi în viaţa duhovnicească nici pe prestolurile arhiereşti, nici în mănăstiri. De aceea ereziile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor amăgi. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu viclenie, ca să atragă în erezie, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi. El nu va respinge cu grosolănie dogma Sfintei Treimi, cea despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos, despre Născătoarea de Dumnezeu, ci pe neobservate va începe să strâmbe predanisirile Sfinţilor Părinţi, primite de la Duhul Sfânt-învăţătura Bisericii înseşi. Uneltirile vrăjmaşului şi rânduielile lui vor fi observate doar de puţini, de cei mai iscusiţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor prinde putere asupra Bisericii, vor pune peste tot slujitori de-ai lor şi buna cuviinţă va fi nesocotită. Dar Dumnezeu nu va lăsa pe robii Săi fără apărare şi în neştiinţă. El a spus: După roadele lor îi veţi cunoaşte (Matei 7:16). La fel şi tu, după roadele lor, adică după faptele ereticilor, să te străduieşti a-i deosebi pe aceştia de păstorii cei adevăraţi. Aceştia sunt hoţi duhovniceşti, care fură turma duhovnicească, şi nu intră prin uşi în staulul oilor, ci sar pre aiurea (Ioan 10:1), precum a zis Domnul, adică intră pe căi fără de lege, nimicind prin silnicie rânduielile lui Dumnezeu. Domnul îi numeşte pe aceştia tâlhari… Monahii vor suferi o mare prigoană de la eretici şi atunci viaţa monahicească va fi pângărită. Se vor împuţina mănăstirile şi călugării; cei care vor rămâne vor fi asupriţi. Aceşti urâtori ai vieţii monahiceşti, ce poartă doar la suprafaţă chipul cuvioşiei, se vor sili să atragă călugării de partea lor, promiţându-le ocrotire şi bunătăţi vremelnice, iar cei ce nu se vor supune vor fi ameninţaţi cu izgonirea. Din cauza acestor ameninţări, cei slabi cu duhul vor fi foarte umiliţi. Dacă vei ajunge aceste timpuri, fiul meu, bucură-te, pentru că atunci celor credincioşi, care nu vor dori alte bunătăţi, le vor fi gătite cununi doar pentru răbdarea în credinţă, după cuvântul Domnului. Tot cela ce va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pre dânsul înaintea Tatălui Meu, Carele eşti în ceruri (Matei 10:32). (…) Dimpreună cu erezia va intra în mănăstire şi dracul, şi atunci aceasta nu va mai fi sfântă mănăstire, ci simple ziduri. (…) Să nu vă fie frică de scârbe, ci de obrăznicia ereticilor, ce se înverşunează să despartă pe om de Hristos, fapt pentru care Hristos a poruncit să-i socotim drept păgâni şi vameşi. Aşadar, fiul meu, întăreşte-te prin harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te spre nevoinţele mărturisirii dreptei credinţe şi rabdă suferinţele, ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a zis: Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii (Apoc. 2:10). Căci Lui, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, I se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor Amin. (Cuviosul Anatolie, 2, p. 44) Îmi scrieţi despre al vostru N. la care vieţuiţi, numindu-l ideal al moralităţii în toate privinţele, dar adăugând că acesta crede „în felul său” – la nimereală. Dar această credinţă originală nu este nicicum semnul unui om ideal moraliceşte. Dimpotrivă, astfel de oameni au fost şi sunt dintotdeauna numiţi eretici… (Cuviosul Anatolie, 23, Partea I, p.200) Sursa: Filocalia de la Optina, vol. 1.

Sursa: În zilele din urmă monahii vor suferi o mare prigoană de la eretici şi atunci viaţa monahicească va fi pângărită | Apărătorul Ortodox

Timpul venirii sfarsitului sta in mainile lui Dumnezeu, dar si in mainile oamenilor. Biserica lui Hristos va fi prigonita pana la limita, pana la a incerca sa o stearga de pe fata pamantului.

Sosind la usa chiliei sale, l-am intrebat pe batran prin slujitorul chiliei daca ne-ar putea folosi cu binecuvantarea si cu unele cuvinte de invatatura. Batranul si-a aratat bunavointa sa se supuna cererii noastre si, cerand sa ni se aduca ceva de-ale gurii, ne-a indemnat sa sedem pe iarba, aproape de chilia sa, si sa ne odihnim de calatorie. Indata a venit si el. Era tot numai par alb, era de statura medie, oarecum aplecat de spate; avea un zambet calduros si se uita cu bunatate in jur la fiecare dintre noi. Adesea ochii lui se umpleau de tristete, caci i se facea mila de intreaga lume care se afundase in pacate si nenorociri. Ori de cate ori vorbea de acestea, batranul isi pleca capul si plangea.
Ne-am asezat in semicerc si l-am ascultat pe batran atent cufundati in cuvintele lui. Ne vorbea de cat de mult doreste Dumnezeu mantuirea noastra, si cum a facut toate cele de trebuinta pentru aceasta. Mila si ajutorul Sau plin de har sunt fara masura si se intind atat catre pacatosi, cat si catre drepti, fara partinire, cerand din parte-ne foarte putin pentru mantuirea sufletelor noastre. Masa ospatului credintei este plina pana la refuz, dar oamenii nu se ingrijesc de mantuirea sufletelor lor si nu vor sa auda chemarile Domnului.
Chiar cuvintele “mantuire” si “a te mantui” arata o primejdie cumplita: alaturam aceste cuvinte unei intelegeri conform careia ele ar prevesti o mare primejdie sau nenorocire; de pilda “mantuit de foc”, “mantuit de la pieire”, “mantuit in timpul unui atac vrajmas” etc. Iar ele trebuie sa dea pricina omului sa fie deosebit de prevazator in viata si sa aiba o dorinta arzatoare de a se mantui; ele trebuie sa ne aprinda credinta in Mantuitorul si dragostea pentru El. Dar acum, oamenii nu au nici o grija de aceasta, zicand ca aceasta lume pamanteasca, cea care ni se arata ochilor, este singura lume care exista. Ei nu stiu ca lumea intelegatoare este temeiul si esenta lucrurilor. Asadar intreaga lume pamanteasca, materialnica, cuprinsa in masuri precum inaltimea, latimea, adancimea si greutatea, fiinteaza pe taramul timpului, care pe toate le duce spre nimicire, caci timpul este slujitorul mortii. Timpul a inceput odata cu caderea omului in pacat si va dainui numai pana la sfarsitul istoriei acestei omeniri muritoare. Prin contrast, lumea intelegatoare este in afara acestor marginiri, in afara legaturilor si masurilor; este nesfarsit de imbelsugata, vesnica si nestricacioasa.
Cuviosul batran mai zicea si ca vremuri groaznice se apropie. Vrajmasii Domnului Iisus Hristos vor lua in captivitate intreg pamantul, iar Marea Biserica va inceta sa fie biserica a lui Dumnezeu. Mari nenorociri se vor abate pe pamantul romeilor, si, prin marea judecata a lui Dumnezeu, va inceta sa mai fie. Oamenii vor pieri, orase vor fi nimicite, chiar neamuri intregi vor pieri, caci nimic nu este nou sub soare decat sufletul omului, care este facut dupa chipul si [spre] asemanarea lui cu Dumnezeu. Nu cautati ajutor la crestinii din Apus, nadajduind ca ei sa ia armele si sa apere mostenirea crestina obsteasca. Nu nadajduiti in aceasta. Caci crestinii apuseni nu sunt crestini; ei sunt pagani. Chiar si noi, ortodocsii, avem multe lucruri care sunt pagane.
Frate, nu te intrista la cuvintele mele, ci cerceteaza-ti sufletul. Uita-te numai cati idoli primesti: Mercur – zeul lacomiei; Afrodita – zeita concupiscentei; Ares – zeul maniei etc.; si, in centru, Zeus – tu cu iubirea de sine si iubirea placerilor. Da, frate, avem multe paganatati, caci noi, ortodocsii, suntem pacatosi, atat din parte cat si ca neam. Totusi, noi suntem pagani la suprafata, in vreme ce in adancul sufletelor suntem crestini, caci in smerenia noastra noi il avem pe Hristos in inimile noastre. Si, de aceea, in ciuda pacatelor noastre, intru smerenia noastra adusu-Si-a aminte de noi Domnul. Neamurile apusene sunt crestine la suprafata, dar in inimile lor, in sufletele lor, ei sunt pagani.

Noi, ortodocsii, ne intristam pentru idolii care traiesc in sufletele noastre, dar intru smerenia noastra cadem inchinandu-ne inaintea Domnului, dorind din toata inima sa fim ai Lui. Cu toate acestea, in cazul apusenilor, crestinismul lor este ca o arama cu un strat subtire de aur; restul este cu totul pagan, caci inauntrul sufletelor lor ei se pleaca idolilor lor, iar acesti idoli imparatesc intru ei. Sunt mandri, si Hristos nu locuieste in inimile lor. Din aceasta pricina, noi, ortodocsii, suntem cu adevarat pagani – la suprafata – dar in adanc suntem crestini; in vreme ce latinii apuseni sunt crestini la suprafata, dar pagani pe dinauntru. De aceea, nu va asteptati ca ei sa ne ajute. Noi, ortodocsii, le suntem straini.

Bineinteles, in fiecare neam exista oameni buni si smeriti care-L poarta pe Hristos in inimile lor si in modul lor de viata. Dar nu exista nimic in stare sa egaleze sau care sa se compare cu harul Ortodoxiei. Aceasta este o credinta de-suflet mantuitoare; aceasta este o credinta care ne aduce smerenie; aceasta este o credinta care ne ridica la Hristos; aceasta este o credinta plina de bucurie, o credinta care imbratiseaza pe toti oamenii, o credinta de o frumusete de negrait, o credinta dumnezeiasca! O, crestini ortodocsi, fiti recunoscatori lui Dumnezeu ca sunteti ortodocsi! O, ce fericiti suntem noi, crestinii ortodocsi, ca suntem ortodocsi!

Dar aceasta inca nu este sfarsitul lumii. Sfarsitul lumii va veni mai tarziu, iar timpul venirii sfarsitului sta in mainile lui Dumnezeu – dar si in mainile oamenilor.

Atunci cand raul omenesc isi atinge punctul culminant, Dumnezeu Isi va trimite secera pentru seceris. Cata vreme sunt impreuna cu cei rai, dreptii inca vor trai pe pamant, si cata vreme Biserica lui Hristos va dainui, fara a-Si manji hainele (cf. Apoc. 3: 4),raul din lume n-are nici o putere sa se desavarseasca. Dar atunci cand nici un drept nu va mai fi pe pamant, cand oceanul raului va inunda intreaga lume, atunci va veni sfarsitul lumii; va arde si va disparea in uitare pentru ca o lume noua si desavarsita sa se nasca si in care dreptatea sa locuiasca (cf. II Petru 3: 9-12).

La venirea sfarsitului lumii, toate suferintele prin care lumea si neamurile au trecut pana atunci nu se pot compara cu acele suferinte care vor veni asupra lor in aceasta vreme. Un timp de nenorociri va cuprinde intreaga lume; oamenii se vor uri unii pe altii, se vor teme unii de altii, nu se vor increde unii intr-altii; suferintele vor lasa loc altor suferinte si mai mari: frica – unei frici mai mari; primejdia – unei primejdii mai mari; durerea – unei dureri mai mari; tristetea – unei tristeti mai mari. Dar oamenii nu se vor invata minte; nu vor alerga la Dumnezeu, Care-i poate izbavi. Dimpotriva, oamenii se vor impietri din ce in ce mai mult, si toata viata duhovniceasca se va vesteji.
Omul va deveni atât de plin de răutate, atât de înjosit ca urmare a întărâtării şi stăpânirii patimilor celor josnice asupra sa, atât de împietrit la inimă, întunecat şi cu totul epuizat de singura grijă de a supravieţui, încât pentru viaţa duhovnicească el nu va avea nici bunăvoinţă, nici loc în inima sa. Nu va mai rămâne nici o călăuză duhovnicească, deoarece şi aceştia vor urma căile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni fie goale, fie duhovniceşte profanate de către păstori nevrednici. La apogeul acestor suferinţe şi al haosului din lume va apărea Antihrist.
El va veni ca un făcător de pace, un conducător bun şi înţelept, care poate aduce lumea în rânduială. Cu toate acestea, de fapt, el va fi un vrăjmaş al tuturor, un urâtor a tot ceea ce este bun, un tiran şi un făcător de rău, un distrugător a toate; asemenea lui, lumea n-a văzut pe nimeni niciodată şi nici nu va vedea vreodată.
Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului. Toată lumea va purta „măşti de piatră”. Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist.

Vor fi dezastre naturale: valuri chinuitoare de căldură vor alterna cu perioade de ger aspru, seceta cu inundaţiile; tornade şi furtuni cumplite vor pricinui distrugeri înspăimântătoare; erupţii vulcanice, cutremure şi boli între oameni, animale şi plante; toate acestea vor fi atât de îngrozitoare, încât îi vor duce pe oameni la disperare. Pământul, nemaiprimindu-şi binecuvântarea pentru a da roade, va fi lovit de foamete îngrozitoare, şi astfel se va sărăci cu totul. Şi numai celor care au primit pecetea Fiarei, adică a Satanei, li se va îngădui să existe pentru o vreme, deşi în cele mai slugarnice şi josnice condiţii de sărăcie totală şi dispreţ pentru demnitatea umană, pe care omul a primit-o de la Făcătorul său. Toate se umplu de Antihrist: pământul, marea, aerul. Toate se vor face cu singurul scop de a înlătura cu totul numele lui Hristos din inima omului. Aceasta va fi cu adevărat o împărăţie drăcească pe pământ. Vor veni nenorociri cum n-au mai fost, un timp de agonie intensă nu numai pe pământ, ci în tot universul, căci ele [stihiile] sunt împreunate într-un singur plan al creaţiei, iar tot acest univers urmează să piară pentru ca, după aceasta, să poată fi îmbrăcat în nestricăciune, în statornicie, în veşnicie, după cuvintele Apostolului: Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune (I Cor. 15: 53)”.

Ati auzit cuvintele Mantuitorului:

Iar indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui(Matei 24: 29).

Iar Proorocul zice:

Soarele se va intuneca si luna va fi rosie ca sangele, inainte de venirea zilei celei mari si infricosatoare a Domnului (Ioil 2:31).

Un alt Prooroc zice:

Luceferii de pe cer si gramezile de stele nu-si vor mai da lumina lor; soarele se va intuneca in rasaritul lui si luna nu va mai straluci (Is. 13: 10).

Si iarasi:

Pentru aceea, blestem va manca pamantul, ca au pacatuit cei ce locuiesc pe dansul: pentru aceea, saraci vor fi cei ce locuiesc pe dansul, si vor ramane oameni putini…Trecut-a toata bucuria pamantului…Tulbura-se-vor apele marii… Se vor clatina temeliile pamantului, cu tulburare se va tulbura pamantul, si cu lipsa se va lipsi pamantul… Si se vor cutremura toate puterile cerului, si se va invalui cerul ca o hartie. Si toate stelele vor cadea ca frunzele pe vita, si cum cad frunzele de smochin. (Is. 24: 6, 11, 14, 18-19; 34: 4).

Iar in Apocalipsa citim:

Si m-am uitat cand a deschis pecetea a sasea si s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de par si luna intreaga s-a facut ca sangele. Si stelele cerului au cazut pe pamant, precum smochinul isi leapada smochinele sale verzi, cand este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat in laturi, ca o carte de piele pe care o faci sul, si toti muntii si toate insulele s-au miscat din locurile lor (Apoc. 6: 12-14).

Dupa cuvintele unui vechi scriitor, va veni

“o astfel de vreme in care nimeni nu va mai dori sa traiasca; nelinistea va creste de pe-o noapte pe alta, iar ingrijorarea de pe-o zi pe alta”.

Inainte de sfarsitul lumii, neamurile vor vedea agonia universului care trebuie sa piara pentru ca Dumnezeu sa le faca din nou pe toate nestricacioase si nepieritoare. Si intocmai cum trupurile noastre se vor face la Inviere nestricacioase, tot astfel este cu putinta ca si noul univers sa fie patruns de materia duhovniceasca. In zilele noastre, prin “materie” si “duh” intelegem doua lucruri fara legatura intre ele, dar ele se vor uni intr-o singura intelegere, fara deosebire.

Aceasta lume a imbatranit si s-a istovit din pricina pacatului si a raului din lumea intreaga. Noua lume va fi condusa prin dreptatea lui Dumnezeu, drept care ea va fi vesnica si frumoasa. Marele Apostol zice:

Si am vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dantai si pamantul cel dintai au trecut.. Si Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, noi le facem pe toate (Apoc. 21: 1, 5).

Dar inainte ca aceasta sa vina, vor fi nenorociri infricosatoare, iar Biserica lui Hristos va fi prigonita pana la limita, pana la a incerca sa o stearga de pe fata pamantului,dar atata vreme cat dumnezeiasca Liturghie se va savarsi de catre preoti plini de har, imparatia lui Satan nu se poate instaura pe pamant. In fiecare dumnezeiasca Liturghie, Dumnezeu este prezent pe pamant, iar Liturghia este o vestire a biruintei lui Hristos asupra diavolului si a mortii.
Prigonirea Bisericii va fi pe fata si intr-ascuns, in taina si aratata, lovind in oameni luati in parte si lovind in toti, peste tot si prin toate mijloacele. Vor fi un anumit numar de mucenici: cati la numar, numai Dumnezeu stie; vor fi de asemenea si multi apostati, care vor primi pecetea Fiarei; intr-un numar foarte mare vor fi cei indiferenti, care si ei se vor supune in toate lui Antihrist. Puterile raului i-au pregatit pe acesti apostati cu mult timp in urma, pe aceste fiinte slabe si bune de nimic. Secole de-a randul puterile raului au sapat la temelia Bisericii. Asa cum a trebuit sa treaca secole pentru a se pregati venirea lui Hristos, tot asa si pregatirile pentru venirea lui Antihrist au inceput inca din primii ani ai crestinismului, dupa cum scrie Sfantul Apostol Pavel: Taina faradelegii se si lucreaza (II Tesal. 2:7).
Dar sa stiti ca chiar si cele mai mari puteri ale iadului, portile iadului, nu vor birui Biserica (Mt. 16: 18), impreuna cu care Domnul nostru Iisus Hristos a fagaduit sa fie pana la sfarsitul veacului (cf. Mt. 28: 20). Aceasta Biserica va fi prigonita neincetat si fara mila; ea se va ascunde in pesterile si adancurile deserturilor. Harul lui Dumnezeu se va odihni peste slujitorii Ei, si Dumnezeu nu va ingadui ca marele vrajmas sa-i ucida.

Dumnezeiasca Liturghie va fi savarsita pana in ultima zi a existentei acestei lumi. Fratilor, luati aminte la semnele venirii sfarsitului lumii, semne pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a descoperit, si nu va slabiti credinta in Dumnezeu.

Extras din cartea “Cugetarile unei inimi smerite”. Un document din secolul al XV-lea despre viata duhovniceasca“, continand profetia cutremuratoare, de o insemnatate exceptionala, a unui batran duhovnicesc anonim din zona Constantinopolului de pe la 1400, consemnata de un anume monah Vasile

1

[VIDEO] PRIGOANĂ și în episcopia Maramureșului și Sătmarului: episcopul Iustin Sigheteanul vrea CATERISIREA a doi preoți ce au întrerupt pomenirea

Duminică, 1 octombrie 2017, la Lunca Potăului, jud. Satu Mare, unde episcopul Iustin Sigheteanul a fost huiduit de oameni, pentru că are intenția de a-i caterisi pe preoții Emanuel Oros, din parohia Mesteacăn și Popa Daniel, din parohia Aliceni, acuzându-i de ”neascultare și nesupunere față de Biserică”. Preoții în cauză, au întrerupt pomenirea episcopului Iustin Sigheteanul, în urmă cu un an, pentru ca acesta a semnat la București, în cadrul Sinodului BOR, în luna octombrie, documentele impuse la Sinodul tâlhăresc din Creta, iunie 2016.
Sursa

Ortodocsii din orasul Colomeea sunt impusi sa paraseasca Biserica Ortodoxa Ucraineana canonica si sa cedeze biserica greco-papistasilor


De sarbatoarea Sfintei Treimi slujitori greco-papistasi au patruns in biserica si au oficiat liturghia lor.

Prin sustinerea autoritatilor locale si a activistilor “Sutimea neagra”, greco-papistasii au incercat sa captureze Biserica Buneivestiri din orasul Colomeea, regiunea Ivano-Frankovsk, ne anunta Ivano-frankivsk.church.ua.
Dupa cum povesteste parohul Bisericii Buneivestiri, protoiereul Vasilii Kobelskii, slujitori greco-catolici prin inselaciune au patruns in biserica. “In aceasta zi activistii si slujitorii greco-catolici au organizat marsul traditional catre mormintul puscasilor din Sich, care se afla nu departe de biserica noastra. Am fost abordat de un reprezentant al Serviciului de Securitate, cu rugamintea de a le permite sa intre in biserica sa se roage. Noi am fost de acord. Insa slujitorii greco-catolici, care erau in numar de 13, indata au mers catre altar si au inceput sa savirseasca liturghia lor. Noi la acest fapt nu ne-am asteptat”, relateaza preotul.

Potrivit greco-papistasilor, scopul lor a fost sa convinga mirenii din biserica sa paraseasca de buna voie jurisdictia Patriarhiei Moscovei, iar biserica care legitim apartine Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, sa fie predata greco-papistasilor.
Actiunile greco-catolicilor au provocat proteste ale comunitatii locale, iar la poarta bisericii s-a iscat un conflict.
Anterior pe 23 mai, deputati ai consiliului orasenesc au incercat sa ia o decizie de transfer a Bisericii Buneivestiri in jurisdictia Patriarhiei Kievului necanonice, sau catre greco-papistasi. Atunci deputatii afirmau ca biserica nu va fi luata cu forta, ci se va solicita parerea comunitatii religioase a acestei biserici.
Dupa spusele protoiereului Vasliii Kobelskii, careva declaratii din partea oficialilor nu au parvenit, insa reprezentantii parohiei s-au adresat catre observatorii internationali OSCE si au avertizat reprezentatii locali ai Serviciului de Securitate despre posibile provocari ulterioare.
Biserica Buneivestiri e un monument arhitectural de importanta nationala din regiunea Ivano-Frankovsk, si este sub protectia statului.

aparatorul.md

Scandal cu amenințări la Mănăstirea Gai. Arhiepiscopia se pregătește să-l „debarce” pe părintele Cleopa

Știri Arad. Un incident mai puțin obișnuit s-a petrecut în ultimele zile la Mănăstirea Gai din Arad. Măicuțele îl acuză pe părintele Cleopa Jurj, duhovnicul mănăstirii, de presiuni și amenințări. Conflictul din Mănăstirea Gai nu este unul nou, în urmă cu aproximativ un an Sinodul din Creta a semnat un document care a iscat mai multe dispute în rândul Bisericii Ortodoxe. Între timp, starea de sănătate a părintelui Cleopa s-a înrăutățit, în acest moment aflându-se în concediu medical. De cealaltă parte, Arhiepiscopia Aradului intenționează să-l destituie pe părintele Cleopa de la Mănăstirea Gai.
În continuare redăm poziția emisă de Arhiepiscopia Aradului:
„În legătură cu incidentul produs la Mănăstirea Gai din Arad  în data de 14 martie 2017,   în   care   Preacuviosul   Părinte   Protosinghel   Cleopa Jurj – duhovnicul sfintei mănăstiri, în fața presei, a adus, la adresa conducerii eparhiale, acuze de erezie și schismă, întrucât promovează desfășurarea ecumenismului local, ca de exemplu în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștină, totodată a amenințat maicile de aici pentru atitudinea de corectare avută față de el și întrucât, întregul personal nu a aderat la poziția sa, la solicitarea mass-mediei locale, se face cunoscut că s-a procedat la liniștirea sus numitului cu lămurirea că manifestările de bună conviețuire a cultelor religioase nu afectează viața mănăstirii, nici învățătura sau practica Bisericii Ortodoxe.
Având în vedere starea sanitară a sus numitului părinte, care a fost externat din spital de numai câteva zile, beneficiind în continuare de îngrijiri medicale și pentru a-i asigura condițiile optime de vindecare, s-a procedat la amânarea rezolvării cauzei create, cel puțin până la data de expirare a concediului medical, adică 29 martie a.c., mai ales că în perioada postului în care suntem, legislația bisericească oprește orice judecată și luare de măsuri disciplinare. Este potrivit a sublinia aici că părintele Cleopa, până în prezent s-a dovedit un slujitor devotat și duhovnic căutat de mulțime de credincioși, care și-a câștigat un merit unanim recunoscut în înălțarea noii biserici  mănăstirești, ca și în a frecventării acesteia de către pelerini. Suntem îndemnați la înlăturarea intențiilor de tulburare a atmosferei de evlavie, cuvenite mănăstirii în întâmpinarea sfintelor sărbători, care în anul acesta, prin Pronia divină sunt la aceeași dată pentru toate cultele din țara noastră. Între timp, Centrul eparhial se îngrijește de delegarea unui slujitor pentru suplinirea atribuțiilor   părintelui  duhovnic   și   pentru   evitarea   imixtiunilor celor doritori de a prelua conducerea mănăstirii. Menționăm că problema creată de o vreme a fost permanent în atenția celor responsabili pentru a nu aduce vreo sminteală în rândul credincioșilor.”

Sursa

 Duminica 14 Mai 2017 ,la Pietroasa – Sutesti ,jud Valcea ,la marturisitorul impotriva ecumenismului PR.CLAUDIU VASILE MARIA au venit ecumeniştii sa slujeasca

                        *

                          *

                           *

Duminică 14 mai, la Parohia Pietroasa -Sutesti Jud Vâlcea ,in urma anunțului public de Preotul Claudiu Vasile Maria ca a întrerupt pomenirea Ierarhului Varsanufie, a fost trimis pentru a sluji Sfânta Liturghie alt Preot pomenitor ,iar Preotul Claudiu Vasile Maria a refuzat să slujească Sfânta Liturghie împreună cu acesta si a părăsit biserica impreuna cu crediniosii, nedorind sa participe la  slujba in cadrul careia  se pomenește ierarhul eretic. 

 Iata  ce scrie o enoriasa pe facebook Ana Nitu: https://www.facebook.com/ana.nitu.904) ,care a fost la fata locului si de unde am primit aceste filmulete:

Prigoana impotriva noastra este in plina desfasurare.Nu mai au frica de Dumnezeu ,iar de credinta nu se mai pune problema. Vin in sleata si sunt in cardasie cu politia ,insotiti fiind si de badigarzi. Pot face orice ; legea este de partea lor ,ne sfideaza pe fata.          Azi Duminica , 14 Mai 2017 ,la Pietroasa – Sutesti ,jud Valcea ,la marturisitorul impotriva ecumenismului  PR.CLAUDIU VASILE MARIA au venit sa aplice legile lor strambe.  Sunt ocrotiti de politie si sunt ca niste stane imbracate in sutane. Au toate drepturile din lume. Sa intre in Altar in timpul slujbei , sa schimbe yala de la usa Bisericii, sa introduca bete de chibrituri in cealalta ,sa ne filmeze ,sa ne legitimeze ,sa ne ia nr.de la masini , sa caute in geanta parinteluiin lipsa lui si sa- i fure stampila si chitantierul Singura dorinta a protopopului la interpelarile noastre a fost sa murmure printre dinti ( unu- i crestin care a indraznit sa- l filmeze )  in timp ce- l calca cu ura pe pantof: –  Asa te- as calca si pe cap … Comunistii puteau sa ia lectii de la acesti tradatori de Hristos  si au fost mici copii pe langa aceasta adunatura de popi care au sufletele pline de ura . Frati crestini ortodocsi , va trimit mai multe filmulete in care va veti edifica de ce am scris.