ÎN CERURI NOI AVEM O MAMĂ!

ÎN CERURI NOI AVEM O MAMĂ!

                      de Preot Sorin Croitoru
Cu totul înghițiți de lume,

Ba prea nervoși, ba plini de glume,

Distrați, nu mai băgăm de seamă

Că-n Ceruri noi avem o Mamă
Prin multe greutăți trecută,

Atât de blândă și tăcută,

Dispusă să ne-ajute-n toate,

Căci orice își dorește, poate..
Credință e aceasta, oare,

Să ne-ncruntăm de-ngrijorare,

Cu totul consumați de teamă,

Dar ignorând pe-a noastră Mamă?..
Ea ne privește cu durere,

Văzând că nu i se mai cere

Ca înainte ajutorul..

O fi uitat-o, vai, poporul?..
De-i recunoaștem Maicii rostul,

Văzând că îi începe Postul,

De mâine pân’ la Adormire,

Să-l ținem, demonstrând iubire!
Cu paraclise și-acatiste

Ne vom feri de zile triste,

Iar renunțarea la mâncare..

Ne-o va plăti cu-mbelșugare!
Creștin de ești, acum se vede!

De nu ții Postul, cin’ te crede??

Păcat e și ce scoți din gură,

Și să mănânci în Post friptură!
Măicuță Sfântă, dă-mi credință

Ca să postesc în nevoință,

Să te cinstesc cum se cuvine,

Arzând păcatele din mine!

                    Amin

Ruga bătrânilor

  • O, tineri, vă rugăm pe voi,

Să aveţi milă şi de noi,

Ca ieri am fost tineri şi eroi,

Azi murim de griji şi de nevoi.

  • Viaţa ne-a trecut iute ca gândul,

În timp ce pentru voi munceam pământul,

Prin soare, ploi şi mult noroi,

Cu drag să vă creştem pe voi

  • Să n-aveți de noi ruşine

Că cerem un colţ de pâine,

Cui oare, i-ar fi trecut prin gând

Că ne-om ruga s-ajungem în mormânt…

  • Să aşteptăm ca viaţa să ne treacă,

S-ajungem la Domnul pe lumea cealaltă,

Să nu mai suferim aici din greu,

Să fim îmbrăţişaţi de îngeri şi de Dumnezeu.
Sursa

Sursa foto: teologie.net

​NE-AU LEPĂDAT ARHIEREII?o poezie de prof. Paraschiva Radoi

 

                          *

holyandgreat_logo.png


Ne-au lepădat arhiereii

Şi-au reuşit să ne-nvrăjbească !

Şi-au luat părtaşe caprele, iar mieii

Se pregătesc înspre apus ca să-i jertfească !

 

Engolpion şi mitră noi le-am dat–

POPORUL,care vrednici i-a crezut  !

La ceas de strâmtorare ne-au lăsat

Din vrednicie în trădare au căzut !

 

De noi că nu le pasă—ne uimim

Şi nu-nţelegem cu ce le-am greşit  !?!

De spaimă îns-aproape ne-ngrozim :

Pe faţă mint, cu cap descoperit !

 

Le plânge turma şi se risipeşte,

Jelim după o binecuvântare !

Hristos Se-ntreabă-n vreme ce priveşte :

— „De ce şi cum,pe cât M-au vândut ,oare ?!”

 

Că au greşit…e omeneşte-o vreme !

De-ntoarcere e loc şi de iertare !

Dar de Hristos nu pare că s-ar teme

Şi merg tot înainte, spre pierzare !

 

Străjeri Ortodoxiei nu mai sunt ,

Cu cei străini slujesc, tocmai cu cine !?!

Îşi amărăsc şi întristează Duhul Sfânt

Şi fac binele rău şi răul – bine !

 

— Sunteţi ai noştri, cei de-odinioară ?

Părinţi sfinţiţi, fără de pată ?

Ori numai hainele şi cele din afară

Au mai rămas din ce eraţi odată ?!?

 

Atât de mult v-am fost iubit, Părinţi,

Şi-atâta bine ne-aţi făcut şi voi !…

Un pic de mai era…vă credeam Sfinţi !

Dar măştile-au căzut —şi-i vai de noi !

 

Nici chipurile nu mai sunt la fel :

Eraţi frumoşi , dar v-aţi întunecat !

Păreaţi icoană-n braţe cu un miel !!!

Vicleanul însă…v-a desfigurat !

 

Oaie nătângă sunt (şi-i bine aşa !)

Poate de-aceea nu pot înţelege

Cum de-aţi putut potrivnic  a schimba

Din lege de-aţi făcut fărădelege !

 

Ori ne-aţi minţit meseriaş, la greu !

Nimic din ce spuneaţi – nu aţi crezut  !

Ori v-aţi îndepărtat de Dumnezeu

Şi duhul rău v-a prins şi aţi căzut !

 

— Şi totuşi , vă iubim, vă aşteptăm

Spre ortodocşi să vă întoarceţi faţa !

Lupta cea dreaptă împreună s-o luptăm

În ADEVĂR, că doar în EL e viaţa !

 

Să putrezească al discordiei vechi măr !

Lăsaţi străinii cu-ale lor dileme !

Fiţi doar ai noştri , dar în ADEVĂR !

Avem nevoie de păstori de ceva vreme !

 

Redeveniţi Părinţii care-aţi fost ,

De lupii cei vicleni – vă depărtaţi !

Nu vor să se întoarcă, n-are rost

Să credeţi c-ar dori să fim iar fraţi !

 

prof. Paraschiva Radoi