Parintele Gavriil Stoica: SA NU TE FACI FRATE CU DRACUL PENTRU A TRECE PUNTEA!

Articol marturisitor scris de vrednicul de pomenire si regretatul Parinte Arhimandrit Gavriil Stoica, de o nestirbita actualitate:
“Fa-te frate cu dracu pana treci puntea”?!

“Poate va cade „prea trăs­nită” pentru un titlu de articol zisa aceasta, dar este totuşi o vor­bă nesăbuita pe care uneori o auzim rostita, din nefericire, chiar de creştinii noştri. Şi e greu păcat, pentru că presu­pune chiar lepă­dare de Dumne­zeu în anumite momente de în­cercare, mai lungi sau mai scurte, din viaţa omului. Cei care tră­dează sau com­promit Adevărul cu minciuna, cei care acceptă în viaţa lor necin­stea, nedreptatea, laşitatea în detrimentul alto­ra, şi mai ales al cauzei şi mărturisirii lui Dumne­zeu, şi n-au deci curajul să spună adevărul, acela se fac fraţi cu dracul, care este „tatăl minciunii“ (după cuvântul Mântuitorului Hristos) „şi care dintru început a fost mincinos”, adică încă din rai, de când i-a amăgit pe Adam şl Eva să mănân­ce din pomul oprit, că vor fi şi ei Dumnezei, cu­noscând binele şi răul. Cuvântul „Adevărul” nu este un cuvânt ca oricare altul. Adevărul mântui­tor este revelat în persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit să mărturisească ade­vărul (Ioan 18,23) şi este El Insuşi adevărul: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Pe acest adevăr, că Iisus Hristos este Dumnezeu şi Om, a întemeiat El Biserica Sa, numită tocmai de aceea „stâlp si temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15)”.
Pentru că la oamenii de nimic uneori ade­vărul pe care-l spun este mincinos sau neade­vărat, Domnul Hristos accentua uneori în cuvân­tările Sale cuvântul adevăr de două ori, zicând: „Adevărat, adevărat…”, sau „adevăr adevărat grăiesc vouă”, deci adevăr dumnezeiesc.

Lepădarea Sfântului Petru

Apostolul Petru nu L-a trădat, nu L-a vândut pe Domnul Iisus Hristos, ca Iuda; dar de frică să nu-l lege şi pe el, n-a spus adevărul, că este din­tre ucenicii Lui; s-a lepădat şi blestemat că nu-L cunoaşte, s-a făcut „frate cu dracu” de moment, până să treacă puntea prigoanei; dar când a cân­tat cocoşul a doua oară, şi-a adus aminte că s-a lepădat de Domnul Iisus de trei ori, şi a plâns cu amar (se spune la viaţa Sfântului Petru – deci în Sf. Tradiţie – că până la sfârşitul vieţii, de câte ori auzea cântând un cocoş, plângea cu amar).
Unii oameni nu s-au lepădat de Dumnezeu, dar recunosc că „n-am avut curajul să fim mar­tiri”, să arătăm ce hram purtăm; alţii zic: Eu cred şi Il iubesc pe Dumnezeu, dar în sufletul meu, în inima mea, nu cu vorba; nu-mi dă mâna să-mi arăt credinţa pe faţă (când trece pe lângă o bise­rică sau troiţă, nu se închină, sau îşi face cruce cu limba în gură, ca nu cumva să fie văzut de oa­meni). Greşit şi necreştinesc raţionament, căci Domnul Hristos spune: Cel ce se va lepăda de Mine – sau se va ruşina de Mine – înaintea oame­nilor, şi Eu Mă voi lepăda – respectiv ruşina – de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri, iar cel ce Mă va mărturisi, şi Eu îi voi mărturisi pe el.

Căinţa Sfântului Petru

Revenind la Sf. Apostol Petru, eu am spus lu­crurilor pe şleau, aşa cum descrie Sf. Evanghelie lepădarea lui de Hristos; n-am făcut-o eu pe judecătorul, căci l-a judecat şi mustrat însăşi conşti­inţa lui. A îngăduit Dumnezeu aşa, din iconomia Sa, lepădarea Sf. Petru, ca şi lui şi nouă să ne arate că îi place mai mult smerenia noastră cu căinţă sinceră şi lacrimi decât râvna şi devotamentul în­flăcărat născut din mândrie.
Dacă s-a căit cu lacri­mi, Domnul nu l-a lepădat pe Petru, ci cu aceeaşi iubire i-a purtat de grijă, ca să nu cadă în deznăde­jde ca Iuda (să-şi pună ştreangul de gât). Şi ime­diat după Inviere, când trimite cuvânt de mân­gâiere apostolilor, Domnul aminteşte şi de Petru, căci le spune mironosiţelor, prin înger: „Ci duceţi-vă şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că voi merge în Galileea mai înainte de voi”; şi într-adevăr, după înviere Domnul arătându-Se ucenicilor, îi zice lui Simon Petru: „Simone, fiul Iui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? [Deci, aşa cum spuneai înainte de patima Mea, că vei merge cu Mine şi la moarte?] Da, Doamne, i-a răspuns Petru. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. A ur­mat a doua şi a treia întrebare din partea Domnului şi acelaşi răspuns din partea apostolului; iar Domnul, spunându-i a treia oară: Paşte oile Mele, l-a repus în harul apostoliei, din care căzuse prin cele trei lepădări, şi este de observat cu câtă bună­tate şi delicateţe face Domnul Iisus acest lucru: nu-l ceartă pe Petru, nu-i face imputaţie că a fost un ticălos, un laş, un fricos, nerecunoscător şi lepă­dat, ci îi consideră de ajuns căinţa sinceră, lacrimi­le şi părerea de rău; că nu şi-a motivat lepădarea prin „cuvinte de vicleşug”, ca Adam şi Eva în rai călcarea de poruncă. După cuvântul Psalmistului: „Doamne, să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele”.
Pentru că la această arătare după Inviere către Sf. Apostoli Domnul s-a adresat numai Apostolului Petru şi i-a spus de trei ori: Paşte oile Mele, catolicii susţin că atunci Domnul Hristos l-a pus mai mare pe Apostolul Petru peste ceilalţi apostoli; deci (şi) aşa argumentează ei primatul şi inflailibllitatea Papei, adică cum că este negreşelnic. Că n-au dreptate, este foarte uşor de dovedit. Pretenţia de urmaş inflailibil al Sfântului Petru la Roma se spulberă ca praful stârnit de vânt, căci vedem că şi Sf. Petru a greşit lepădându-se de trei ori, iar apoi, smerindu-se, a rămas adevăratul Petru – pi­atră de neclintit. Papa ii seamănă Sfântului Apostol Petru numai cu mândria sau încrederea de sine pe care acesta a avut-o înainte de lepădare, şi pe care Papa şi-a amplificat-o la cote luciferice.

Provocările timpului nostru

Şi acum l-aş întreba şi eu chiar pe Papa de la Roma, cu toţi ai lui, şi pe toţi cărora ne-a dat Dumnezeu cap nu numai ca să avem pe ce pune căciula, cine in lumea asta se mâhneşte când este făcut mai mare? Cine se mâhneşte că este ales preşedinte, prim-ministru, senator, deputat etc, sau chiar în Biserică, ales episcop, mitropolit, pa­triarh? Nu numai că nu se mâhneşte, dar ne este dat să asistăm la cât se cheltuieşte şi cu câtă în­verşunare şi demagogie se duce lupta concurenţială în campaniile electorale din partea celor care vor să fie mai mari – la putere – şi care sunt în stare „să facă pe dracu în patru” (cum s-ar zice în grai popular), „să se facă frate cu dracu”, deni­grând calomnios pe concurenţii mai competenţi şi mai cinstiţi decât ei şi astfel ridicandu-se pe ruinele altora, prin cuvântări bombastice şi promi­siuni mincinoase, până trec de „puntea” alegerilor, văzându-se apoi demnitari onorabili, precum cei mai buni dintre cei buni, aleşi „democratic” de electorat, de poporul de bună-credinţă (ca să nu-i zic credul); căci, vezi Doamne, vox populi, vox Dei (glasul poporului este glasul lui Dumnezeu). Deci iată-i pe „aleşii lui Dumnezeu” – care de fapt s-au făcut frate cu dracu până au trecut puntea – ajunşi la putere şi uitând de promisiuni.
Intr-ade­văr, şi Sf. Apostol Pavel spune în Cartea Sfântă că „orice stăpânire de Dumnezeu este rânduită”, în sensul de îngăduită. Chiar dacă este ateistă sau liber-cugetătoare, ba chiar ne dărâmă bisericile, astfel că după fapte nu este plăcută nici lui Dumnezeu, El o îngăduie, totuşi, ca pedeapsă pentru păcatele noastre, şi ne ia mintea, aşa încât chiar noi să ne-o alegem. Şi avem ce ne-am ales!
De aceea, ar fi bine ca atunci când vom merge la votare să facem câte o rugăciune, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze mintea pentru cine să punem ştampila şi să nu greşim să votăm ciobani la stâna ţării din lupii in cojoc de oaie.

In loc de concluzie

De aceea, în încheiere, te rog mult, dragă române şi frate creştine, să nu accepţi să fii frate cu dracu până treci puntea, nici o clipă (crezând sau amăgindu-te că te vei căi precum Sf. Apostol Petru), căci, dacă mori pe punte, nu rămâi frate cu dracu în vecii vecilor? Căci scris este că „în ce te va găsi moartea, în aceea vei fi”. Ci rămâi frate cu Hristos Domnul – copil al lui Dumnezeu, deci – şi chiar de vei cădea de pe punte în valurile greutăţilor vieţii şi lumii acesteia, să ai nădejdea că Fratele Hristos te va scoate ca pe Petru din va­luri şi vei fi fericit cu El în vecii vecilor”.
(Publicat in revista “Lumea credintei”, in noiembrie 2004

Sursa

Reclame