Mare păcat şi patimă trândăvia


Cea mai importantă este nevoinţa de noapte. Toată ziua repetăm troparul: „Iată Mirele vine în miezul nopţii…”, dar facem noi ce citim?…
Unde este pace şi dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace şi dragoste cu ceilalţi, să ştii că Dumnezeu este cu tine.
Despre canonul călugăresc: „Trebuie să-ţi faci în primul rând datoria, mai repede sau mai încet, mai atent sau mai împrăştiat, şi Dumnezeu va vedea râvna noastră şi va arăta mila Lui. Important este să-l faci (canonul)”.
În biserică, când stăm la strană şi ascultăm slujba să spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”, pentru că este o rugăciune de obşte. Urechea şi mintea să fie pe cât se poate la ce se citeşte la strană iar cu buzele să zicem: „Doamne Iisuse”.
Mare păcat şi patimă trândăvia. Lenea e păcat de moarte. În toată vremea: sau rugăciune, sau închinare, sau lucru. Iar odihnă după măsura dată de Sfinţii Părinţi: 4-5 ore ajung călugărului. Altfel, dacă dormim, mâncăm, vorbim după măsura mirenilor, nu mai suntem călugări.
(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 296)

E AŞA UN CURENT SATANICESC, CĂ LUMEA ACUMA MAI MULT IUBEŞTE FĂRĂ­DELEGEA ASTA CU BĂRBAŢII DECÂT CU FEMEILE

Îmi spunea cineva venit din ţară că s-o dus cinci demnitari de afară la Patriarh [Teoctist] şi i-au spus:

 „- Noi suntem toţi sodomişti, niciunul n-avem femeie. Aşa vrem noi, aşa ne place, şi aşa să le daţi voie tuturor, ca să vă băgăm în Uniunea Europeană.”

 Patriarhul le-ar fi zis: 

,,- Voi faceţi ce vreţi, eu sub nici un motiv nu aprob lucrul ăsta.” „- Dacă n-aprobi, n-o să te mai băgăm în Uniunea Europeană.” 

„- Eu sunt apostolul neamului, apostolul Bisericii, sub nici un motiv nu aprob asta.” 

Au zis: „ – Ei, nu-i nimica”, şi apoi s-au dus la conducătorii Parlamentului. Vezi? Sunt lucruri înfricoşat de serioase, adică clar ne declarăm împotriva lui Dumnezeu. Ce să mai zici? O venit timpurile din urmă, o venit timpurile acelea. 

– Dar sunt oameni, atei, care spun: ”Eu nu vreau să cred în Dumnezeu, nu cred în Dumnezeu. Ε dreptul meu, nu?” Cum vine asta? 

– Cum îi asta? Na, drepturile omului. Vezi că o proorocit Sfinţii Părinţi că în timpurile astea, al optulea veac, lumea va ajunge să spună… „eu nu vreau să cred”. Dar pe ei nu i-a silit nimeni, cum a fost în timpul comuniştilor. Ei singuri se declară aşa.

 – Cum poate omul să facă asta când el e creat de Dumnezeu? Dumnezeu e izvorul vieţii lui, e totul pentru el.

 – Pentru cel care crede. Cel care nu crede în Dumnezeu crede că aşa trebuie să fie, cum fac acuma ăştia, „europenii”. Dacă nu crede omul în Dumnezeu s-a terminat, orice i-ai face. Eh, să lăsăm astea, să nu iscodim noi astea, că ne dărâmăm. Aşa-i, aşa-i, că acuma-i libertate. „Libertate”. Acuma-i o diplomaţie satanicească. Vezi, în timpurile de demult şi-o vărsat sângele atâtea sute de mii şi milioane de oameni, fiindcă credeau in Hristos. Aşa era atuncea, era idolatrie şi, dacă nu erai ca idolatrii, îţi tăiau capul. Dar conducătorii de acuma, toată răutatea aceea au luat-o cu diplomaţie. Nu-ţi mai taie capul, dar te conving sa zici ca ei, să te atragă de partea lor, ca tu singur sa lepezi adevărul şi să te întorci după dânşii. Când s-o mai pomenit sau cine ar fi prooro­cit vreodată ca neamurile astea care conduc acum omenirea – ştim că sunt oameni depărtaţi de adevăr – să dea miliarde de euro; unde? In Sfântul Munte, să se reînnoiască mănăstirile. Vezi ce diplomaţie? Astea toate vin de la Uniunea Europeană. Dar ce face Uniunea Europeană? Cele mai mari fărădelegi. Conducătorii Uniunii Europene sprijină făţiş păcatul ăsta, cu sodomia. Cică aşa trebuie: „Aşa am plăcerea eu, nu-mi trebuie femeie, dă-o încolo că-i spurcată. Eu vreau băiat, vreau bărbat”. Dar te convinge în aşa fel, e aşa un curent satanicesc, că lumea acuma mai mult iubeşte fără­delegea asta cu bărbaţii decât cu femeile. (18-11-2003). Lumea în cel rău zace. Mântuitorul însuşi a zis: „Iată, vine stăpânitorul lumii acesteia, şi întru Mine nu află nimic”. Vezi? Stăpânitorul lumii acesteia este ispititorul. De aceea trebuie să ne osârduim să nu ne depărtăm de adevăr, că acuma conducăto­rii lumii acesteia vor ca omenirea să meargă după ideile lor. Nu mai ţin cont de păcat, şi nici oame­nii nu mai ţin cont decât numai de ceea ce ordonă conducătorii. Cum îmi spunea un părinte: „O să devină tim­pul ca noi, creştinii, să nu mai zicem: «Aşa zice Sfânta Scriptură, ş-aşa zice şi în Sfânta Evanghelie.» O să zicem: «Aşa ne ordonă Uniunea Europeană.» Acolo au ei scopul să aducă omenirea. Dar noi să facem răbdare, că nădejdea-i la Bunul Dumnezeu, cum a hotărî Părintele ceresc. Totuşi, noi trebuie să ne osârduim. ,,Osârduiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia Cerurilor”, ne spune Mântuitorul. Ştim. Da’ acestea trebuie să fie, căci după toate proorociile Sfinţilor Prooroci, trebuie să vină împărăţia lui Antihrist. Vezi? S-o apropiat. Si acuma, conducătorii şi ascultătorii împărăţiei lui Antihrist se osârduiesc să îngenuncheze Ortodoxia, că, dacă ar îngenunchea Ortodoxia, mai uşor ar veni împărăţia lui Antihrist. Eh!… Bunul Dumnezeu să ne fie de ajutor şi să avem nădejde la Bunul Dumnezeu. (26-12-2003) Conducătorii omenirii vor să îngenunche adevărul, fiindcă se apropie împărăţia lui Antihrist, şi, cu diplomaţia lor, se osârduiesc să facă lesnicios drumul pentru Antihrist. Şi ca să fie lesnicios drumul, na!… fac şărlătăniile lor. – Ei mai susţin că Biserica n-are voie să se ames­tece în treburi politice. Apoi vezi? „N-are dreptul”. Biserica n-are drep­tul să spună adevărul. Da, da, e „bun”. Ei găsesc Biserica vinovată, vinovată de fărădelegile lor. Dar Biserica propovăduieşte adevărul, iar adevărul este Dumnezeu. Numai Dumnezeu e fără greşeală şi numai lui Dumnezeu nu-i poţi găsi pricină, că-i Dumnezeu, că-i Adevărul, bunătate. De aceea vine Antihrist, pentru că e învederat contra lui Hristos, contra Adevărului. – Dar Biserica are voie să se amestece în tre­buri de morală, în viaţa publică, în viaţa societăţii? Conducătorii lumii spun că nu are voie. – Apoi nu ne lasă ei să le îndreptăm, dar după Sfinţii Părinţi, sigur, eşti dator ca să arăţi adevărul. Adevărul este că nu se termină omenirea cu viaţa asta. Adevărul este să facem fapte bune, ca să putem căpăta veşnicia. Dar ei, fiindcă nu cred în veşni­cie, ci numai în viaţa aceasta, spun că trebuie să-ţi faci toate poftele. Şi cu ocazia asta lumea îi ascultă, de aceea se depărtează de adevăr. Incet, încet… – Despărţirea Bisericii de problemele sociale, de stat, asta a cui lucrare e? – Asta e direct lucrarea Satanei, ca să n-aibă dreptul Biserica să te sfătuiască spre mântuire. Ca să poţi intra în veşnicie trebuie să nu fii trupesc, trebuie să nu-ţi faci voile. Da’ ei, nu vezi că deoda­tă au pus „Drepturile Omului”, ca prin ele să ia tot dreptul Bisericii de a-l sfătui pe om cum să lucreze cu viaţa şi cu patimile şi cum să lucreze pe drumul adevărului ca să poată câştiga veşnicia. Acuma toată lumea, orice fărădelege de pe faţa pământului ar face, aşa zice: „Aşa e dreptul omu­lui, aşa doresc eu“. N-a fost poate de când lumea legea asta, „dreptul omului”. Vezi cu ce diplomaţie, cu ce şarlatanie se lucrează? Dacă ar fi „Drepturile Omului” contra nedreptăţilor care se fac pe faţa pă­mântului, atuncea da… Da’ vezi că drepturile omului sunt pentru ca omul să facă numai rău. Orice doreşte el, să n-aibă dreptul nici Biserica, nici nime­nea să-i zică ceva. Dacă te amesteci în treburi de-astea politice de-acuma, te omoară, da’ dacă mergi după drep­turile omului, astea trupeşti, nu, nu! Ce te învaţă Biserica, Hristos, Dumnezeu, proorocii, toate acelea n-ai dreptul să le faci, vezi? Impărăţia lui Antihrist este, părinte. (19-01-2004) Lumea acuma s-o amestecat, naţiuni cu alte naţiuni, şi încep oamenii a spune: „Nu-i nimic cuta­re, nu-i nimic cutare, nu-i nimic cutare”. Avorturile le fac întru nimic, fel de fel de necuraţii de mici copii… Ei, cum să se pogoare harul Sfântului Duh peste tine dacă tu, de mic copil, eşti spurcat, eşti dedat în mâinile vrăjmaşului? „Fiţi sfinţi“, zice Sfânta Scriptură, însuşi Mântuitorul. „Fiţi sfinţi”, adică fiţi curaţi, „fiţi sfinţi că Eu sfânt sunt, şi aşa puteţi veni către Mine“. Da’ dacă lumea merge după cum e moda astăzi… Vezi, chiar conducătorii omenirii, astăzi, nu se gândesc deloc la adevăr. Ei fac propagandă titanica că aici e iadul şi aici e raiul. Nu zic asta pe faţă, dar ăsta e scopul lor. Cele mai mari păcate, strigătoare la cer, păcate de care Biserica nici să n-audă, nici cu gândul, acuma conducătorii omenirii, Uniunea Europeană le socoteşte o nimica toată. „Dreptul omului!” Ei, se poate? Cum dreptul omului? Dreptul omului, adică omul s-o dedat în braţele Satanei. Şi ce-i zice Satana, aceea vrea să facă omul: „Ei, şi, daca vreau să fac orice fărădelege, aceea o fac, că aşa îmi place mie! Nu vreau să mă căsătoresc cu o fată cu frica lui Dumnezeu, vreau să mă căsătoresc cu alt bărbat”. Şi ceea ce nici prin gând n-o fost până acuma in omenire, acuma îţi dă voie să faci, cea mai mare fărădelege pe faţa pământului. Asta învaţă conducătorii actuali, cu Uniunea Europeană. Ei, ce aştepţi? Aştepţi mila lui Dumnezeu? O făcut Dumnezeu aşa de mare minune, Sodoma şi Gomora le-o afundat în fundul iadului, toată omenirea ştie că acolo o fost fărădelegile cele mai mari, şi acum ei zic: „Nu-i nimic, nu contează, nu-i nimica asta.” Şi lumea îi ascultă. Vezi? E sfârşitul. Am intrat în al VIII-lea veac. Să ştii că urgiile cele mai mari încep de-acum înainte. Aşa scriu Sfinţii Prooroci, aşa scriu Sfinţii Apostoli. Aşteptăm pe Antihrist. Dar apostolii lui Antihrist ştiu cum să se poarte ca să îngenuncheze adevărul, să îngenuncheze Ortodoxia. Cât timp va fi Ortodoxia la înălţime ei ştiu că nu poate împărăţia lui Antihrist să guverneze, să conducă, şi se osârduiesc cu fel de fel de meşteşugiri ca foarte cu înlesnire să vină Satana ca să conducă omenirea. Eh!… Cât putem şi cât am auzit şi cât ne luminează Dumnezeu, să ne ţinem de adevăr. Adevărul nu-l poţi găsi nicăieri decât numai în Biserică, numai în Ortodoxie, că acolo avem sute şi mii de învăţături pe care dacă le respectăm ne ajută Dumnezeu să putem căpăta Impărăţia Cerurilor. Că aici, oricat am trăi, se isprăveşte viaţa, oricât am trăi, se sfârşesc anii. Trebuie să ne ducem dincolo, unde nu mai este sfârşit, decât veşnic fericire şi bucurie. (2003) Staretul Dionisie Extras din ”Lumea în vremurile de pe urma”, Ed. Prodromos, 2010

https://www.aparatorul.md/e-asa-un-curent-satanicesc-ca-lumea-acuma-mai-mult-iubeste-fara­delegea-asta-cu-barbatii-decat-cu-femeile/

PARINTELE DIONISIE DE LA COLCIU: “Conducatorii lumii vor sa schimonoseasca firea omului. O SA FIE UN RAZBOI INFRICOSAT. Si acum o sa fie foarte multi mucenici. NU NE-A RAMAS ALTCEVA DECAT SA NE PREGATIM PRIN POCAINTA”


Sa avem nadejdea la Dumnezeu, dar timpurile sunt critice. Timpurile-s foarte critice. Dupa cum spun Sfintii Parinti, Sfintii Prooroci, noi am intrat in veacul al VIII-lea, si ei asa scriu ca, intrand in al VIII-lea veac, multe necazuri o sa vina peste omenire, mari schimbari o sa fie in lume.

Dupa scrierile Sfintilor Parinti, omenirea as­teapta doua pericole infricosate: un razboi infricosat de mare si imparatia lui Antihrist. Acuma numai Dumne­zeu stie care va apuca inainte, razboiul acela care se as­teapta sau imparatia lui Antihrist. Noua nu ne-a ramas altceva decat sa ne pregatim. Sa ne pregatim prin poca­inta, spre marturisire curata, ca nimenea nu se poate mantui decat numai prin pocainta, adica prin marturisirea pacatelor inaintea parintelui duhovnic.

O sa fie un razboi infricosat, poate nu acum, dar in cativa ani. Asa va fi ca nu vor mai cunoaste ca au fost oameni cei omorati. Suntem in vremurile de pe urma. Sunt semne vadite.

Conducatorii omenirii de astazi sunt hotarati sa distruga omul, atat duhovniceste, cat si fireste; adica nu se mai pune problema de a fi un bun crestin, asta e departe, dar nu mai poti fi om firesc. Vor sa schimonoseasca firea omului. Conducatorii europeni se vede bine treaba ca au luat locul lui Satan insusi, ca de acum ei, cu ideile lor, introduc rautatea in omenire. Dar pentru ce? Ca sa distruga cu desavarsire tot ce-i duhovnicesc in om, dar nu numai atat, ci si tot ce-i omenesc.

Ăstia vor sa faca lumea ca pe niste dobitoace, sa nu stie ca este Viata Vesnica. Chiar daca zic ca este Dumnezeu, ei spun ca totul este aici, viata asta sa fie bine.

Uniunea Europeana este Casa Faradelegilor, este distrugerea omului, nu numai a crestinului sau a monahului. Lasam asta la o parte [monahismul sau crestinismul], dar vedem ca legile Uniunii Europene duc la distrugerea omului, fiindca dau drepturi lui Satan. Ei legifereaza ca pacatul impotriva firii este ceva bun.

Vezi, astia de la Comunitatea Europeana o tin (considera) pe Romania ca cea mai inapoiata. De ce? Pentru ca crede in Biserica, fiindca are multi preoti si monahi. Adica crede in Viata Vesnica si nu crede in ideile lor. Vor sa bage ideile lor si Biserica le sta in cale.

O sa fie schimbari mari. Ce, crezi ca Comuni­tatea Europeana este dupa Dumnezeu? O sa-i schimbe pe toti, o sa le schimbe mintea. Aceasta schimbare este spre daramare iar nu spre zidire.

– Parinte, ce se intelege prin veacul al VIII-lea? 

– Ca am intrat in a opta mie de ani, dupa numaratoarea Bisericii. [Nota explicativa a editorilor: Potrivit cronologiei traditionale bizantine, dupa care se ghideaza toate scrierile vechi bisericesti, anul Nasterii lui Hristos este anul 5508 “de la facerea lumii“. Prin urmare, in 2010, suntem in anul 7518 “de la facerea lumii”. Sfantul Nil Atonitul, Sfantul Cosma Etolianul, Sfantul Moise Arapul si Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica sunt doar cativa dintre Parintii Bisericii carora le-a descoperit Dumnezeu in vedenie ca la a doua jumatate a veacului al optulea, cand se va inmulti faradelegea, se va apropia sfarsitul lumii.Despre acest veac pomeneste adesea parintele Dionisie in dialogurile sale].

Vezi? E sfârşitul. Am intrat în al VIII-lea veac. Să ştii că urgiile cele mai mari încep de-acum înainte. Aşa scriu Sfinţii Prooroci, aşa scriu Sfinţii Apostoli. Aşteptăm pe Antihrist. Dar apostolii lui Antihrist ştiu cum să se poarte ca să îngenuncheze adevărul, să îngenuncheze Ortodoxia. Cât timp va fi Ortodoxia la înălţime ei ştiu că nu poate împărăţia lui Antihrist să guvernele, să conducă, şi se osârduiesc cu fel de fel de meşteşugiri ca foarte cu înlesnire să vină Satana ca să conducă omenirea.
Eh!… Cât putem şi cât am auzit şi cât ne luminează Dumnezeu, să ne ţinem de adevăr. Adevărul nu-l poţi găsi nicăieri decât numai în Biserică, numai în Ortodoxie, că acolo avem sute şi mii de învăţături pe care dacă le respectăm ne ajută Dumnezeu să putem căpăta Impărăţia Cerurilor. Că aici, oricat am trăi, se isprăveşte viaţa, oricât am trăi, se sfârşesc anii. Trebuie să ne ducem dincolo, unde nu mai este sfârşit, decât veşnic fericire şi bucurie.  (2003)
(Extrase din: Staretul Dionisie. Lumea in vremurile de pe urma. Vol. II, Editura Prodromos, 2010)

***
“Familia ortodoxa”, nr. 5 (64)/ mai 2014:

Ortodoxia este Adevarul

– Parinte, se spune ca va fi un sinod pus la cale de Patriarhia Ecumenica si ca acolo ar urma sa se schimbe niste lucruri, nimeni nu stie exact ce.

– O sa fie, daca or face, ca Sfintii Parinti au spus ca se va pregati “al Optulea” Sinod, dar ca n-o sa se faca. Multi dintre Sfintii Parinti au spus ca nu se va face sau, de se va face, n-o sa fie cu succes. Acuma nu se stie. Ei se pregatesc de mult timp. Sa vedem…

– Daca, de exemplu, se vor adopta niste hotarari care nu sunt in accord cu hotararile celorlalte Sfinte Sinoade, ce trebuie facut?

– Noi sa facem rabdare pana se va hotari Soborul al Optulea si o sa constate si o sa se vada de la sine ca, daca vor fi dupa Dumnezeu, o sa uneasca toata omenirea. Dar fiindca o sa faca schimbari mari in Ortodoxie, eu socotesc ca n-o sa se poata uni. N-o sa se poata uni.

– Dar daca li se va cere ortodocsilor sa abandoneze unele dintre invataturile lor si li se va spune: “Renuntati, ca Sinodul cutare n-a fost chiar dupa adevar?”

– Nu exista! Ortodocsii au hotarat numai adevarul. De-acuma, sigur, aceia care n-au ramas in Ortodoxie gasesc pricini, ca “de ce s-a discutat la Soborul acela asa si de ce cutare si cutare”, dar sunt motive neadevarate. (iulie 1999)
O sa vina vremuri cand o sa inceapa a iscodi ca Soborul cutare are o greseala, ca nu trebuia sa faca asa si apoi vor spune felurite ca sa te convinga ca intr-adevar a avut greseala: “Au fost si ei oameni si au avut greseli”. 

Asta-i lucrarea dusmanilor Ortodoxiei, ca sa ne darame. Si, daca nu bagam de seama, o sa ne darame. Sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu, ca daca or veni niste timpuri critice, sa stim ce sa raspundem, ca sa nu cadem. Si, mila lui Dumnezeu! (13 august 2003)
“Ca om sa-l iubesti, dar nu sa iubesti eresurile lui ”

Adevarul este Ortodoxia. Ortodoxia este cea mai adevarata credinta, dupa toate sfaturile Bisericii. Ortodoxia, are, cum sa spun, temelie, adancime, Adevarul, cu atatea sute, mii si milioane de minuni pe care le-a facut Dumnezeu prin Sfintii Parinti. Temelia Ortodoxiei, cea mai mare temelie a ei sunt invataturile celor sapte Sfinte Soboare Ecumenice. Inca de la inceputurile inceputurilor au fost dusmani ai Ortodoxiei, dar Sfintii Parinti au discutat toate invataturile, au dat tot ce e rau la o parte si a ramas adevarul. Nu numai o data; de sapte ori s-au adunat Sfintele Soboare Ecumenice de au clarificat adevarul. De aceea, noi nu gasim nicio meteahna in Ortodoxie, ca sa zicem ca trebuie sa acceptam alte credinte.
Ceea ce spun acuma toti dusmanii Adevarului e un viclesug. Adica, ei iau si din cartile noastre, de unde scrie: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot cugetul tau, din toata virtutea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22:39) si-ti spun asa: “Cine e aproapele nostru, al fiecaruia dintre noi? Orice om. Fie el din orice natiune, orice credinta ar avea, trebuie sa-l iubesti.” Da, sa-l iubesti, dar asta nu inseamna sa iubesti si credinta lui, ratacirea lui, neadevarul lui! Ca om sa-l iubesti, ca Dumnezeu are grija de fiecare. Fie ca-i jidan, ca-i mahomedan, orice o fi, tu trebuie sa-l iubesti, pentru ca-i om, e zidirea lui Dumnezeu – dar nu sa iubesti credinta lui, eresurile lui. Dar ei, prin viclesug, vor sa se apropie omenirea, vor sa te apropii de alte credinte si sa defaimi adevarul. Nu este alt adevar decat Iisus Hristos. Ortodoxia este Adevarul. (6 aprilie 2002)
“Si acum, in timpurile din urma, o sa fie foarte multi mucenici”

Vezi, de aceea scriu Sfintii Parinti ca o sa fie multi mucenici acum, fiindca dusmanii Adevarului cu o alta subtilitate, cu un alt mestesug vor vrea sa te distruga, nu asa cum a fost cu idolii. In primele secole ti se spunea: “Daca nu te inchini la idoli si nu aduci jertfa, de-acuma trebuie sa te tai. S-a terminat”. Si, cu toate acestea, s-au facut sute si mii si milioane de mucenici. Dar Sfintii Parinti spun ca si acum, in timpurile din urma, o sa fie foarte multi mucenici – adica n-o sa lase Dumnezeu ca toata crestinatatea sa se inchine la Baalii actuali. N-o sa lase Dumnezeu. Dar trebuie rabdare, trebuie rabdare.
Ca sa avem rabdare trebuie rugaciune, ca numai Bunul Dumnezeu sa ne intareasca. Noi suntem slabi, omu-i foarte neputincios si incepi sa zici: “O, stie Dumnezeu ca nu pot avea rabdare!”. Dar daca ne uitam dupa adevar, toti Sfintii Apostoli, cei mai mari Sfinti Apostoli au suferit cele mai infricosate morti. I-au omorat ca pe cei mai mari raufacatori ai omenirii. Dumnezeu putea sa-i scape, dar uite ca i-a lasat sa fie omorati, ca sa-i incununeze cu bunatatile Lui pe care noi, oamenii, nu le putem cuprinde.
– Dar azi e greu de facut jertfa…
– De ce e greu de facut jertfa?
– Asta-i intrebarea: de ce-i greu? Crestinii se tem astazi de jertfa, de osteneala…
–  Da, asta e. Ne-am amestecat si incepem sa nu mai tinem cu respect si cu sinceritate Adevarul. Incepem sa spunem: “Eee, stie Dumnezeu, nu-i nimica daca nu respectam cutare”…
Ortodoxia se bazeaza pe cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, sa avem speranta ca Bunul Dumnezeu o sa ne faca parte sa ne putem mantui. Ca nu avem nicio alta dorinta decat numai si numai sa putem capata raiul, sa putem capata Imparatia lui Dumnezeu. Trebuie sa tii adevarul – si Dumnezeu te va ajuta. Sigur ca o sa fie timpuri grele, imparatia lui Antihrist, ce mai vorba! De aceea trebuie sa ne luptam. Sunt unele scrieri bisericesti care spun ca atatia mucenici o sa se faca in timpurile de pe urma, de o sa-i intreaca pe cei dintai. Vezi? Acuma numai Dumnezeu stie cum va fi asta, ca noi vedem ca a slabit crestinatatea fata de cum citim ca a fost in trecut. Crestinatatea si Ortodoxia au slabit, dar are Dumnezeu grija si are ascunsii Lui. (14 iulie 2003)
“Cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui”

Sa ne osarduim sa nu ne indepartam de ceea ce ne sfatuieste vesnic Biserica, ca Biserica are temelie titanica – cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, care au scos afara tot ce a fost rau si a ramas Adevarul. Prin zeci de minuni dumnezeiesti s-au incredintat Sfintele Soboare ca vesnic asta-i adevarul. Acuma, noi sa le respectam cat putem, ca o sa fie timpuri grele! Sa respectam ce ne porunceste si ne sfatuieste Biserica si cu Dumnezeu inainte!
Trebuie sa suferim. Daca suferim, “cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10:22), scrie Sfanta Scriptura. Ca vedeti, ca sa spunem adevarul, cei mai mari sfinti ai Ortodoxiei au suferit cele mai mari schingiuiri. Dar asa-I voia lui Dumnezeu – ca, prin greutatile prin care treci in viata asta sa ne rasplateasca Dumnezeu in Imparatia Cerurilor.
Cei mai mari Apostoli ai Mantuitorului, Petru si Pavel, si toti ceilalti care au raspandit Ortodoxia in toata lumea, care L-au propovaduit pe Iisus Hristos, au suferit mai mult decat ceilalti. Dar toate acestea se petrec cu slobozirea lui Dumnezeu, sunt lucruri pe care mintea omului nu poate sa le judece; de aceea spune Sfanta Scriptura: “cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui”.
Sfintii astia au fost rapiti pana la al treilea cer, asa de sfinti erau – si, uite, a ingaduit Dumnezeu sa aiba niste morti ca ale celor mai rai oameni de pe pamant. Ingaduinta lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa facem rabdare, orice ne-ar da Dumnezeu, ca adevarul acesta este – Ortodoxia, Biserica, credinta, Iisus Hristos.
Si, cu Dumnezeu inainte!”
(din: “Familia ortodoxa”, nr. 5 (64)/ mai 2014)

Sursa

Stareţul Dionisie Ignat de la Colciu († 11 mai 2004)

Părintele Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. Bătrânul Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte. Părintele Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an şi ceva.
Din cauza condiţiilor vitrege din timpul Primului Război Mondial şi de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi doi ani de şcoală profesională.
Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, mai întâi în România, începând din 1923, şi apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. În timp ce Gheorghie a primit numele de Ghimnazie la Schitul Măgura din Moldova, unde a fost hirotonit ierodiacon, Dumitru avea să devină monah în Muntele Athos.
Cei doi fraţi au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăşi, veniţi şi ei de la Schitul Măgura. Dumitru avea pe atunci doar 17 ani. După un scurt pelerinaj prin Athos, fraţii Ignat încearcă să se stabilească la Schitul Românesc Prodromu, dar nu sunt primiţi, din cauza problemelor existente în acea vreme la schit.
Împreună cu un alt călugăr român, schimonahul Sebastian, Părintele Ghimnazie şi cu Dumitru împrumută o sumă apreciabilă de bani şi cumpără Chilia „Bunavestire” de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator. Pentru a-şi putea plăti datoria, cei doi fraţi muncesc din greu, timp de trei ani, ca argaţi la Mănăstirea Iviru. Deşi viaţa le era foarte aspră, la Chilia „Bunavestire” Dumitru şi Părintele Ghimnazie au avut cele mai mari bucurii duhovniceşti, care i-au ajutat să treacă cu bine peste multele ispite ale demonilor.
În 1927 Dumitru este tuns călugăr cu numele Dionisie, iar în 1931 este hirotonit ierodiacon. După moartea părintelui Sebastian, stareţul lor, fraţii Ignat merg în 1933 la Chilia „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Capsala, condusă de Stareţul Ghedeon Chelaru. Împreună cu acesta, vor prelua din 1937 Chilia „Sfântul Gheorghe” din Colciu, pe care au refăcut-o din temelii şi de care Părintele Dionisie nu se va mai despărţi niciodată. Este făcut ieromonah în 1937 la Chilia „Sfântul Tihon”, de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei, iar duhovnic devine în 1945.
Decenii la rând Bătrânul Dionisie s-a nevoit în tăcere, urmând exemplul de viaţă al fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfinţenie înainte de sfârşitul său pământesc, în 1965. După moartea Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Părintele Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Şova, iar celor doi li s-au adăugat în următoarele decenii şi alţi vieţuitori.
Bucurându-se de-a lungul vieţii de sfaturile duhovniceşti ale unor părinţi sporiţi, ca Antipa Dinescu, Elisei Filibiu, Macarie Untan, Ioan Guţu şi Dometie Trihenea, Stareţul Dionisie a devenit unul dintre cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini veniţi din întreaga lume ca să găsească la Colciu linişte sufletească şi sfat duhovnicesc. Bătrânul Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.
(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Ahtos, Editura Prodromos, 2009, pp. 299-301)

Sursa Doxologia

PR. GH. CALCIU: Ortodoxia si ecumenismul

ARTICOL AL PR. GH. CALCIU din 1997, aparut in cartea “Rugaciune si Lumina Mistica – Eseuri si meditatii religioase”, Editura Dacia, Cluj, 1998.

Revista “Nouvelle du Monde Orthodoxe”, Seria Nouă, nr. 28 din octombrie 1997, publică o stire îmbucurătoare pentru ortodocsii care înteleg erezia pe care o reprezintă miscarea ecumenică din vremea noastră:
“Sfântul Consiliu al Episcopilor Bisericii Sârbe, cu ocazia sesiunii normale din lunile mai-iunie 1997, a hotărât ca Biserica Ortodoxă Sârbă să iasă din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, a cărui membră a fost din 1965. Bazându-se pe concluziile Comisiei pentru reexaminarea relatiilor cu C.E.B. si luând în consideratie marea neliniste a poporului credincios din Serbia, ca si Apelul adresat de circa 300 de preoti si monahi sârbi Sfântului Sinod al Episcopilor, Sinodul a luat această hotărâre de a iesi din C.E.B.
Argumentele pe care Sinodul Ortodox Sârb le aduce în favoarea deciziei se referă la faptul că miscarea ecumenică are ca punct de plecare dorinta specifică a cultelor protestante de a reface unitatea Bisericii, începând cu anii 1910. Bisericile ortodoxe au participat la această miscare zisă ecumenică, fiecare in felul ei, mai ales după 1920, spre a pune în lucrare cuvântul lui Iisus: “Ca toti să fie una”. Teologii ortodocsi cei mai eminenti si-au avut contributia lor la această miscare.
Pozitia fundamentală a acestor teologi a fost si este că fără unitate în credintă nu poate exista unitatea în biserică, în calitatea ei de organism divino-uman. În activitatea sa, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a neglijat tot mai mult această pozitie originală, în special începând cu anii ‘70. De aceea, Biserica Ortodoxă Sârbă, împreună cu alte biserici locale, mărturisind credinta si etosul Bisericii, una, sfântă, universală si apostolică a lui Hristos, anuntă iesirea din C.E.B. si renuntarea la calitatea de membru organic al acestei organizatii. (Asa cum deja au făcut Patriarhatul din Ierusalim si Biserica din Georgia.)
Acest pas fiind de o mare importantă, care nu priveste numai viata si misiunea Bisericii Sârbe, ci întreaga Ortodoxie în misiunea ei salvatoare, înainte de a părăsi definitiv C.E.B. Sinodul Episcopilor a decis să-si expună punctul de vedere fată de hotărârea luată, notificând Patriarhului Ecumenic de Constantinopol decizia si motivele, ca si tuturor Bisericilor locale, cerându-le convocarea cât mai curând posibil a unui Sinod Panortodox, pentru a se discuta continuarea sau necontinuarea participării Ortodoxiei la C.E.B.”.
Această decizie ni se pare de bun augur pentru purificarea Ortodoxiei. De peste 70 de ani, Ortodoxia participantă la miscarea ecumenică se face părtasă la rătăcirea protestantă si la secularizarea bisericii. Miscarea ecumenică a sustinut toate guvernele de stânga, cele mai criminale si distrugătoare de biserici, s-a ferit să ia apărarea preotilor si a credinciosilor care au luptat pentru credintă si pentru libertătile religioase si, ceea ce este cel mai periculos, este faptul că această miscare promovează drepturile religioase ale asa-ziselor “minorităti”:

homosexuali, lesbiene, face femei preoti si exclude pe cât posibil, numele lui Iisus din slujbele lor religioase. Ca să nu mai amintim de faptul că dintre membrii acestei miscări se recrutează toti teologii care contestă adevărul Bibliei, neagă dumnezeirea lui Iisus si declară Noul Testament o “colectie de legende create ulterior, spre a se putea răspândi crestinismul în lume”.
Teologii greci numesc miscarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru. Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc si într-o măsură iresponsabilă în această miscare. A trimis studenti la seminariile teologice ecumeniste din Elvetia, unde acestia au învătat laxitatea fată de principiile crestine, nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, amestecarea învătăturii divine cu învătăturile umane si rationaliste ale protestantismului.

Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolventii seminarului ecumenic si fost profesor la acest seminar, si-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei “Cărti de slujbă ecumenică” – versiunea românească editată de Mitropolia lasului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă si inventiile protestante eretice. În timpul acestei “liturghii” participantii schimbă între ei, la un moment dat, “un semn al păcii”! Oare ce înteleg editorii cărtii prin acest termen? Înainte de împărtăsire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se rusinează ei de termenul ortodox? Sau “semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Si preotul care redactează această carte plină de erezii, el însusi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?
Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns tinta atacurilor satanice mai mult decât alte biserici. Treziti-vă credinciosi! Treziti-vă preoti ai lui Hristos! Treziti-vă, ierarhi, loctiitori ai Domnului pe pământ! Puneti capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!
Nădejdea noastră este că preoti si monahii, împreună cu credinciosii, vor cere Patriarhiei Române Ortodoxe să părăsească miscarea ecumenică si toate rătăcirile legate de ea, în care se prăbusesc unii preoti si chiar ierarhi, punînd deasupra celor dumnezeiesti ideile ecumenice, căci ei caută mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
Pentru o mai bună lămurire a cititorilor, dăm mai jos schema Liturghiei Ecumenice din brosura “Reconcilierea – dar al lui Dumnezeu si început de viată nouă”, publicată la Editura Trinitas din Iasi, în 1995, după originalul englez, cum afirmă editorii. Cei care au redactat documentul sunt: Preot Prof. Dr. Viorel Ionită (care nici măcar nu-si pune titlul de preot), P. Dr.Langcedorfer SJ si Dr. Roger Williamson. Celelalte nume nu ne mai interesează.

LITURGHIA ECUMENICÃ A RECONCILIERII

(S= Sãvârsitorul slujbei, A= Adunarea credinciosilor)

  • 1. BINECUVÂNTAREA DE DESCHIDERE S: Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.
  •  2. INVOCÃRI A: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori). S: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. A: Dumnezeule în Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne, curãteste pãcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino si curãteste pãcatele noastre pentru Sfânt numele Tãu. S: Tatãl nostru… 
  • 3. CITIREA EVANGHELIEI (vezi textele din Vechiul si Noul Testament enumerate mai sus) (De când o Evanghelie din V.T. se citeste la liturghie? – n.n., pr. Gh.C.) 
  • 4. RUGÃCIUNI SPONTANE PENTRU RECONCILIERE în tãrile unde sunt conflicte, cu urmãtoarea Încheiere: A: Dumnezeule vesnic si atotputernic, adunã ceea ce a fost despãrtit si condu-ne spre unitate; priveste cu dragoste la Biserica Fiului Tãu. Te rugãm ca, întru unitatea credintei si prin legãturile iubirii dintre oameni, sã unesti toti oamenii care s-au sfintit prin unul singur Botez, prin Iisus Hristos, Fiul Tãu si Domnul si Dumnezeul nostru, care împreunã cu Tine si cu Sfântul Duh va trãi si va împãrãti, acum si pururea si-n vecii vecilor. Cu totii schimbã un semn al pãcii si împãcãrii. (!?)
  • 5. MÃRTURISIREA PÃCATELOR SI RUGÃCIUNEA DE IERTARE: S: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea Ta este mai tare ca vina noastrã si Tu primeste-i pe toti cei care se întorc la Tine; priveste cu milostivire cãtre noi. Mãrturisim cã am gresit Tie. Sã sãrbãtorim acum taina milostivirii Tale si schimbã vietile noastre, astfel încât, împreunã cu Tine, sã ne putem bucura vesnic. Prin Iisus Hristos, Stãpânul nostru.
  • 6. IMN: “Uneste-ne, Doamne, în pace si tine-ne cu dragostea Ta… ” (”Seigneur, rassemble nous dans la paix de ton amour”), de Dominique Ombrie.
  • 7. RUGÃCIUNE: A: Doamne Iisuse Hristoase, ai venit sã-i împaci pe oameni cu Tatãl Tãu si al nostru, vrednic esti de toatã lauda! Miluieste-ne pe noi. Miluieste-ne pe noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta pãcatele acestei lumi, ca întru Tine sã ne putem mântui, mãrire tie! Miluiestc-ne pe noi. Tu esti alãturi de Tatãl Tãu si ne duci la El întru comuniunea Sfântului Duh, mãrire tie! Miluieste-ne pe noi.
  • 8. RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI FRANCISC: S: Doamne, fã-mã unealtã a pãcii Tale; Unde este urã, sã sãdesc dragoste; Unde este dezbinare, unitate; Unde este gresealã, adevãr; Unde este jignire, iertare; Unde este deznãdejde, sperantã; Unde este întuneric, luminã; Unde este întristare, bucurie; O stãpâne ceresc, fã mai mult sã mângâi decât sã fiu mângâiat; Sã înteleg decât sã fiu înteles; Sã iubesc decât sã fiu iubit; Cãci numai dãruind, noi primim; Numai iertând, suntem iertati; Numai murind, suntem nãscuti la viata vesnicã.
  • 9. IMN 10. BINECUVÂNTAREA DE SFÂRSIT S: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de întelegere, ne tine inima si mintea în cunoasterea si dragostea lui Dumnezeu si a Fiului Sãu, Domnul nostru Iisus Hristos; si binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatãl, Fiul si Sfântul Duh, sã fie printre noi si sã rãmânã cu noi pururea.

În aceastã “Liturghie” desfiguratã, s-au strecurat cu viclenie unele rugãciuni frumoase si puternice, cum sunt: Sfinte Dumnezeule sau rugãciunea lui Francisc d’Assisi. Toate s-au fãcut însã cu intentia satanicã de a ne muia inima cu jumãtãti de adevãr si a ne face sã uitãm cã textul liturgic a fost mutilat ca într-o liturghie neagrã.
DOAMNE, TREZESTE INIMA DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI!

Sursa

Parintele Gheorghe Calciu (VIDEO): “NU VA LASATI ADEMENITI DE ECUMENISM!”. Ce planuri are MASONERIA cu omenirea si cu credinta crestina?

Colaj video despre ecumenism si masonerie cu parintele Calciu


(extrase din interviul dat pentru postul tv N24 în anul 2005 si din conferinta tinuta la o biserica din Zalau in acelasi an):

“- Care este ispita cea mai mare cu care trebuie sa se confrunte un ortodox astazi? – 

Ecumenismul!”

Intreg interviul dat lui Marian Oprea pentru N24:



Sursa