Păgânism și homosexualitate la Vatican

Păgânism și homosexualitate la Vatican

Criticii care îl acuză pe Papa Francisc că împinge Biserica Catolică spre stânga au primit recent muniție nouă din partea Suveranului Pontif.

Vaticanul a fost printre primii care au reacționat la apelurile disperate ale lui Macron („Notre maison brûle”) pentru salvarea Amazoniei. „Acest plămân de păduri este vital pentru salvarea planetei”, le spunea Papa Francisc în august miilor de credincioși adunați în Piața San Pietro, într-un acord perfect cu neo-marxismul agresiv promovat de Greta Thunberg și acoliții ei.
Într-un interviu pentru La Stampa, Papa Francisc declara că „amenințările care planează asupra populațiilor și teritoriilor amazoniene sunt provocate de interese economice și politice ale păturilor dominante ale societății”.
Suveranul Pontif a mers până acolo încât a organizat un sinod special dedicat Amazoniei, care a început luni, 7 octombrie, și va dura până pe 27 octombrie. Înainte de sinod, vineri, 4 octombrie, Papa a participat la o ceremonie bizară desfășurată în grădinile Vaticanului. Urmașul Sfântului Petru a plantat un copac alături de mai mulți șefi indigeni din zona Amazonului, care au adus ofrande zeiței Pământului și s-au prosternat în fața unor statuete de idoli sculptate în lemn, care reprezentau femei însărcinate goale.

Pământul în care Papa și indigenii au plantat copacul a fost adus special din Amazon („celebrând bogăția culturilor și tradițiilor bioregiunii”, „pământ scăldat în sângele celor care au murit luptând împotriva distrugerilor”, a explicat Vatican News) și India. De asemenea, a fost adus și „pământ reprezentând refugiații și imigranții forțați să-și părăsească vetrele din cauza războiului, sărăciei și devastării ecologice”, a adăugat ziarul Vaticanului, care a precizat: „A fost pământ din locuri în care are loc trafic de ființe umane și din alte locuri, din întreaga lume, unde se desfășoară proiecte durabile”.
O femeie îmbrăcată în haine tradiționale s-a apropiat de Papă și i-a pus inele pe degete, apoi și-a făcut semnul crucii.

 
Penele băștinașilor și pălăriile preoților

Mulți au comentat pe rețelele de socializare că ceea ce s-a petrecut în grădinile Vaticanului a semănat cu un ritual păgân de fertitilitate. Părintele Ryan Hildebrand a comentat pe Twitter: „Ceremonia pare ruptă din campusul de la Berkeley din anii ‘60 (epoca Hippie și a Flower Power – n.r.) Cum s-o iei în serios?”
Luni, la deschiderea Sinodului, Papa a denunțat „cuvintele ofensatoare” la adresa băștinașilor amazonieni: „Am fost întristat să aud, chiar aici, un comentariu sarcastic despre un bărbat evlavios care a adus ofrande cu pene în cap. Spuneți-mi: ce diferență există între penele din cap și tricornul folosit de anumiți oficianți în instituțiile catolice?”

 

Organizatorii evenimentului au fost Rețeaua Bisericească Pan-Amazoniană, Ordinul Călugărilor Franciscani Minoriți și foarte stângista Mișcare Catolică Globală pentru Climat. Aceasta din urmă include grupuri de lucru care „coordonează angajarea catolică în Acordul de la Paris” și promovează „grevele climatice” și „renunțarea la combustibilii fosili” în rândul tinerilor, scrie Life Site News. De asemenea, grupul a creat un ghid gratuit care învață cum trebuie formate „echipele verzi” în interiorul parohiilor, „implementarea în rândul enoriașilor a stilurilor de viață cu emanații reduse de carbon” și „activismul pentru justiție climatică”.

Încurajare și sprijin” pentru LGBT

În aceeași săptămână, luni 30 septembrie, Papa Francisc le-a oferit criticilor care îl acuză de neo-marxism un alt motiv de atac: Suveranul Pontif l-a primit pe preotul iezuit american James Martin, unul dintre principalii promotori ai cauzei LGBT în sânul Bisericii Catolice, într-o audiență privată de 30 de minute în Palatul Apostolic.

După întrevederea dintre cei doi, la care nu a asistat decât un translator, Martin a scris pe Twitter vădit satisfăcut: „Am împărtășit cu el (Papa) bucuriile și speranțele, dar și durerile și anxietățile catolicilor LGBT și ale persoanelor LGBT din toată lumea”. Iar revista American, la care James Martin este editor, a calificat întâlnirea drept „un foarte semnificativ gest public de recunoaștere, încurajare și sprijin”.

Sursa

Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând și rugându-ne împreună

Sursa
03.06.2019, Vatican (Catholica) –

 În cadrul conferinței de presă cu jurnaliștii aflați la bordul avionului cu care s-a întors în Roma, în ziua de duminică, 2 iunie 2019, chiar Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, Papa Francisc a răspuns mai întâi, așa cum se obișnuiește, la 2 întrebări ale adresate de mass-media din țara în care a fost. La încheierea călătoriei sale apostolice în România, din perioada 31 mai – 2 iunie, întrebările jurnaliștilor români au vizat fenomenul amplu al celor care merg să muncească în străinătate și de asemenea relațiile cu Biserica Ortodoxă Română.
Diana Dumitrașcu de la TVR l-a întrebat: „Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care își lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viață mai bună?” „Înainte de toate”, a răspuns Pontiful, „aceasta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărțirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărțirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire”. A subliniat că motivul plecărilor în străinătate nu este turismul, ci necesitatea. „De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidență asupra acestui lucru… Atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câștige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Și aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferință.”
Papa a propus să se lupte împotriva acestei situații „încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este ușor; nu este ușor în situația mondială actuală a finanțelor, a economiei. Dar gândiți-vă că voi aveți un nivel de nașteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâția tineri. Și pentru aceasta urez să se rezolve această situație care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câștiga mai mult…”
Cristian Micaci de la Radio Maria – România l-a întrebat pe Sfântul Părinte „Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica Catolică și cea Ortodoxă – minoritatea catolică și majoritatea ortodoxă – raportul dintre diferitele etnii și raportul dintre lumea politică și societatea civilă?” Papa Francisc a răspuns: „În general, eu aș spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o țară în dezvoltare, cu un nivel ridicat de nașteri cum sunteți voi, cu acest viitor nu își poate permite luxul de a avea dușmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creștine.”
Legat de relațiile cu ortodoxia a spus: „Voi aveți un mare Patriarh, un om cu inimă mare și un mare studios. Cunoaște mistica Părinților din deșert, mistica spirituală, a studiat în Germania… Este și un om al rugăciunii. Este ușor să te apropii de Daniel, este ușor, pentru că eu îl simt frate și noi am vorbit ca frați… Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârșitul partidei, al discuțiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui… Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioșii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta.”
Următoarea întrebare, pusă de Xavier Lenormand, de la mass-media franceză, a fost tot pe tema relațiilor cu Biserica Ortodoxă: „În prima zi a acestei călătorii, ați mers în Catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar și puțin dur, al rugăciunii Tatăl nostru… Dacă ortodocșii și catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai ați vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Așadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-ați gândit când ați rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl nostru în română? Și care sunt următorii pași concreți în acest ‘a merge împreună’?”
În răspunsul său, Papa a făcut o destăinuire: „Eu nu am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl nostru în italiană… Și am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl nostru, că majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, conducătorii: noi, conducătorii, trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura mersul împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună… Și noi, catolicii, avem oameni închiși, care nu vor și spun: ‘Nu, ortodocșii sunt schismatici’. Sunt lucruri vechi. Ortodocșii sunt creștini. Dar există grupuri catolice puțin fundamentaliste: trebuie să îi tolerăm, să ne rugăm pentru ei ca Domnul și Duhul Sfânt să le înmoaie puțin inima. Dar eu m-am rugat. La amândouă rugăciunile. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.”

Ereticul  Papa Francisc a aprobat modificarea rugăciunii „Tatăl nostru”. 

Papa Francisc a aprobat schimbarea rugăciunii Tatăl nostru” pentru slujbele catolice. De remarcat că modificarea se referă strict la sintagma „nu ne duce pe noi în ispită”.  Astfel, un fragment de frază din celebra rugăciune din Evanghelia după Matei, mai precis „nu ne duce pe noi în ispită”, devine „nu ne abandona/ nu ne lăsa să cădem în ispită”.  Anunțul modificării a fost făcut de reprezentanţii Conferinţei episcopale italiene care au precizat că noua versiune a fost aprobată de Sfântul Scaun pe 22 mai.
Papa Francisc schimbă rugăciunea „Tatăl nostru”!

Papa Francisc a considerat că noua versiune este mai bună, pentru că cea anterioară putea implica faptul că Dumnezeu duce oamenii în ispită, o acţiune care este contrară naturii bune şi sfinte a acestuia. De remarcat că pe 2 iunie, Papa Francisc și-a încheiat vizita de 3 zile în România.  La finalul slujbei oficiate pe Câmpia Libertății din Blaj, Sfântul Părinte a ținut un discurs emoționant şi le-a mulţumit tuturor celor care au luat parte la acest eveniment istoric.

„Înainte de a termina această Dumnezeiască Liturghie, doresc să vă salut încă o dată pe voi toți aici prezenți și pe cei pe care i-am întâlnit în aceste zile, mulțumindu-vă tuturor pentru primirea călduroasă, îi salut cu respect pe domnul președinte al republicii și pe celelalte autorități, exprimându-mi recunoștința sinceră pentru colaborarea rodnică în ceea ce privește pregătirea și desfășurarea acestei vizite” , și-a început Papa Francisc discursul

Papa Francisc schimbă rugăciunea „Tatăl nostru”! Papa Francisc

Papa Francisc a vizitat preț de 3 zile România. Sursă foto – facebook


Papa Francisc, discurs emoționant în România

Suveranul Pontif și-a exprimat recunoștința față de Biserica Ortodoxă Română, pentru primirea în spirit fratern de care a avut parte, de-a lungul celor trei zile de vizită în țara noastră: „Sunt recunoscător Preafericirii Sale, Patriarhul Daniel, Sfântului Sinod, Clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe din România, care m-au primit în spirit fratern! Domnul să binecuvânteze aceasta străveche și distinsă Biserica și s-o susțină în misiunea ei”.

Preacurata Fecioară Maria să reverse ocrotirea ei maternă asupra tuturor cetățenilor României, care în decursul istoriei s-au încredințat  mereu mijlocirii ei. Ei vă încredințez pe voi toți și îi cer să vă călăuzească pe drumul de credință, pentru a înainta spre un viitor de un autentic progres și de pace și pentru a contribui la construirea unei patrii din ce în ce mai dreaptă, mai armonioasă și mai fraternă” , a mai spus Papa Francisc, în încheierea discursului rostit pe Câmpia Libertății din Blaj.

Sursa

ERETICUL PAPA FRANCIS: ESTE O GREȘEALĂ PENTRU BISERICĂ SĂ ÎNCERCE SĂ PĂSTREZE VECHILE TRADIȚII SAU SĂ AIBĂ RĂSPUNSURI CLARE PENTRU TOT

ESTE O GREȘEALĂ PENTRU BISERICĂ SĂ ÎNCERCE SĂ PĂSTREZE VECHILE TRADIȚII SAU SĂ AIBĂ RĂSPUNSURI CLARE PENTRU TOT”, A SPUS PAPA FRANCIS JOI.

 „Iisus a omis în ​​mod intenționat să le spună ucenicilor multe lucruri, astfel încât Biserica să învețe să renunțe la dorința de claritate și ordine”, a spus Papa participanților la cea de-a 21-a Adunare Generală a Caritas Internationalis, programul carității globale a Bisericii. „Când păgânii au îmbrățișat pentru prima oară credința creștină, a apărut întrebarea dacă ar trebui să respecte toate preceptele legii evreiești, despre care Iisus nu a vorbit niciodată”, a spus Papa. Neavând mereu „reguli clare” care ar rezolva rapid problemele, Iisus a protejat Biserica de ispita „eficientismului”, a spus Francis, care este dorința ca Biserica să aibă totul sub control, evitând surprizele, cu agenda sa întotdeauna în ordine. „Acesta nu este modul în care Domnul acționează”, a continuat el. El nu trimite răspunsuri din ceruri. „El trimite Duhul Sfânt”. „Iisus nu vrea ca biserica să fie un model perfect, mulțumită cu propria sa organizație și capabilă să-și apere bunul nume”, a spus el. „Iisus nu a trăit așa, ci într-o călătorie, fără să se teamă de rătăcirile vieții”. „A trăi așa cum Iisus cere „curajul renunțării”, a spus pontiful, „este dorința de a renunța la tradițiile dragi nouă”.

SCHIMBAREA ȘI ADAPTAREA NU ÎNSEAMNĂ A IMPUNE CEVA NOU”, A SPUS EL, „CI LĂSÂND LA O PARTE CEVA VECHI.”

„Acești creștini timpurii au trebuit să învețe să lase în urmă „tradiții și precepte religioase importante, dragi poporului ales„, a spus el, „prin care era în joc și „identitatea lor religioasă”. „În cele din urmă, nu aveau nevoie de o grămadă de doctrine și tradiții, doar simplul anunț că „Dumnezeu este iubire”, a spus Francisc și, în fața acestui mare adevăr, „chiar și convingerile și tradițiile umane pot și trebuie abandonate, deoarece sunt mai mult un obstacol decât un ajutor„. „Dumnezeu deseori purifică, simplifică și ne face să creștem îndepărtănd, nu adăugănd, așa cum am putea face”, a spus el. „Credința adevărată curățată de atașamente”, a spus el. „Ca biserică, nu suntem chemați la compromisuri corporative, ci la întreprinderi evanghelice”. Criticii papei s-au plâns de multe ori că el în mod intenționat semănă „ambiguitate”, iar cuvintele pontifului, joi, par să sugereze că el deține această critică ca o insignă de onoare deoarece vede dorința de claritate doctrinară ca fiind anti-evanghelică. Francis a refuzat să răspundă la patru cardinali care i-au prezentat cinci întrebări sau „dubia” pentru a clarifica anumite învățături presupuse neclare în scrisoarea sa de invătare din 2016, Amoris Laetitia („Bucuria iubirii”). În 2017, fostul șef doctrinar al Conferinței Episcopilor din SUA (USCCB) a scris o scrisoare puternică către Papă, criticând învățătura lui „intenționat ambiguă”, ironizarea conservatorilor și rezistența față de criticile constructive. Thomas Weinandy, capuccin si unul dintre teologii cei mai importanți din lume, n-a fost admis la Conferința Episcopală americana dupa ce a scris o scrisoare critică. Preotul capucin, părintele Thomas Weinandy, pe care propriul Papa Francisc l-a numit în 2014 la Comisia Internațională de Teologie a Vaticanului, a prezentat cinci puncte care ilustrează „confuzia cronică” care pare să caracterizeze pontificatul Francisc, și anume ambiguitatea intenționată, disprețul pentru doctrină, numirea episcopilor heterodoxi, semănatul diviziunii în Biserică și spiritul de razbunare în fața criticii. Îndrumarea Papei „uneori pare a fi intenționat ambiguă„, a spus teologul, lăsând credincioșii confuzi și spiritual in derivă. „A învăța cu o astfel de lipsă de claritate aparent intenționată riscă inevitabil exista riscul să păcătuiască împotriva Duhului Sfânt, Duhul adevărului„, a spus preotul. În timp ce Papa îi acuză pe criticii săi de a converti doctrina într-o ideologie, „este tocmai doctrina creștină care eliberează oamenii de ideologiile lumești și asigură că in realitate propovăduiesc și învață Evanghelia autentică și dătătoare de viață„, a spus Weinandy. Alți observatori au atribuit neclaritatea obișnuită a Papei la formarea sa în ordinul iezuit. „Pentru cei care nu sunt familiarizați cu iezuiții”, a scris Dominic Lynch în The Federalist, „doctrina vagă și poroasă este aproape rațiunea lor de a fi. De fapt, este atât de inrădacintă în ordin încât găsirea unui iezuit conservator este mai dificilă decât găsirea unui liberal în vestul Texasului „. Sursa: https://www.breitbart.com/faith/2019/05/23/pope-francis-church-must-learn-abandon-old-traditions/

Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului, papa

Interviu cu Gheronda Gavriil aghioritul cu tema ”Papa și ecumeniștii”

Gheronda, ce este Papa, în fond? Ce spun Părinții Bisericii despre acesta?

Născocitor de dogme neortodoxe, foarte îndeletnicit. Izvoditor al denaturării adevărului, foarte abil. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, de neîntrecut. Cap și plăsmuitor al tuturor învățăturilor strâmbe. Măsluitor al învățăturilor drepte, cu neputință de imitat. Răstălmăcitor al învățăturilor sănătoase, cu totul necruțător.Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului. Călăuzitor pe drumul pierzaniei și plăsmuitor al învățăturilor eretice și rău-slăvitoare. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, fără egal în istoria omenirii. Lucrarea lui unică și exclusivă o reprezintă reaua și cu totul străina învățătură pe care a adus-o în umanitate, faptul de a nu urma dogmele Apostolilor, ale Învățătorilor și Sfinților Părinți. Inovator foarte iscusit al miilor de reforme în credință, în viață și în Biserică. După învățătura Sfinților Părinți, Papa este hristos mincinos și antihrist, cel mai mare eretic din toate timpurile și veacurile. Ce au fost arienii în secolul al patrulea, sunt acum papistașii. Gheronda Filόtheos Zervákos, unul dintre cei mai mari combatanți contemporani ai papismului și a următorilor acestuia, spunea că papismul este înainte-mergător al Antihristului. Sfântul Cosma Etolianul, înflăcăratul pentru credință, întocmai cu apostolii și martir al neamului, predica: ”Pe Papa să-l blestemați, căci acesta este pricina răutății” (a nouăzecea Prorocie). Sfântul Justin Popovici, acest mare sfânt contemporan sârb, ne-a învățat faptul că ”în istoria neamului omenesc, există trei mari căderi: a lui Adam, a lui Iuda și a Papei”(Omul și Dumnezeu-Omul – precizare: cartea este publicată cu titlul Omul și Dumnezeul Om, care, după părerea mea sună puțin eretic, de aceea eu am tradus Omul și Dumnezeu-Omul). Este începătorul răutăților și dezastrelor din întreaga umanitatea. Papa este personificarea perfectă a înșelării și întruchiparea deplină a ereziei. Născocitor eminent al stricăciunii și întinării adevărului. Protagonist și specialist fără asemănare al inițiativelor anti-canonice și anti-tradiționale. Catalizator negativ și batjocoritor neîntrecut al Canoanelor Apostolice și al Canoanelor Ecumenice și Locale. Dezbinator și sfâșietor neasemuit al veșmântului celui de sus al Bisericii, nefăcut de mână omenească. Plin de egoism luciferic și suveran, de vreme ce se proclamă pe sine infailibil și se poziționează deasupra Sinoadelor Locale și Ecumenice. Scrutător inovator al învățăturilor păcătoase.

Papa este începătorul ereziilor și conducătorul învățăturilor eretice. Înaintemergător al Antihristului, după cum spun Sfinții Părinți. Cel mai mare arhieresiarh și paneresiarh al tuturor veacurilor și vremurilor.

Gheronda Gavriil, biserica papistașă este Biserică?

Sfântul Nicodim Aghioritul spune despre ei, în Pidalion, că sunt eretici foarte vechi și nebotezați (Erminie la Canonul 47 Apostolic).”Biserica” papistașă nu este Biserică. Nu are Taine. Hristos, pe planeta Pământ, a întemeiat o singură Biserică. Atunci când rostim Simbolul Credinței, ce mărturisim? Faptul că noi credem ”Întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Nu a făurit Hristos mai multe Biserici. Papa nu este Biserică. Papistașii nu au Taine.

Gheronda, pentru papistași ce este valabil, în realitate?

În vremea aceea, în afara mănăstirii bulgare, într-o chilie, viețuia un bătrân. Într-o seară, pe când spunea Acatistul Buneivestiri înaintea icoanei Maicii Domnului și ajunsese la ”Bucură-te, Mireasă nenuntită”, i-a vorbit Maica Domnului din icoană și i-a spus: ”Nu te teme! Aleargă la mănăstire și le spune părinților că vrăjmașii mei și vrăjmașii Fiului meu se apropie. Și toți care vor dori să scape, să fugă în păduri. Iar cei care vor voi, să rămană să se trudească”. Atunci, bătrânul a alergat la mănăstire și le-a spus părinților toate câte i le spusese Maica Domnului. Câțiva părinți au fugit în păduri. Douăzeci și șase părinți împreună cu egumenul s-au închis în turn, iar Maica Domnului însăși a mers la ei să îi întărească. Au ajuns așadar latinii și le cereau monahilor să recunoacă drept cap al Bisericii pe Papa. Au refuzat cu toții, răspunzând: ”Noi recunoaștem doar pe Domnul Iisus Hristos drept cap al Bisericii”. După un asemenea răspuns, nu au mai așteptat și le-au dat foc, iar numele lor s-au scris în sinaxarele bulgare. Cine face prieteșug cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului, se face automat el însuși vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și se va pierde împreună cu aceia. Dumnezeiescul Gură de Aur spune: ”celui ce face tovărășie cu dușmanii împăratului, nu îi este cu putință a fi prieten al împăratului, și nici vieții nu se face face vrednic, ci cu vrăjmașii se pierde”. Se face referire încă și la un ascet care a văzut, într-o seară, în afara chiliei sale, pe Maica Domnului și doi bărbați sfinți. A alergat către ei, le-a pus metanie și a zis: ”Maica Domnului, rogu-te, vino să-mi blagoslovești chilia.” Iar Maica Domnului a răspuns: ”Nu vin, pentru că îl ai înăuntru pe vrăjmașul meu”. Gheronda s-a mâhnit, căci nu avea pe nimeni în chilie… Înainte cu ceva vreme împrumutase o carte de la un alt ascet. Și, citind-o, spre sfârșit, a descoperit că erau două cuvinte ale Nestorie împotriva Născătoarei de Dumnezeu. Acesta o numea hristotόkos, adică ”născătoare de Hristos” și anthropotόkos – ”născătoare de om”, iar nu theotόkos, adică Născătoare de Dumnezeu. Aceasta era pricina pentru care Maica Domnului a spus: ”Nu vin, pentru că îl ai înăuntru pe vrăjmașul meu”. Papistașii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. La minunea care s-a întâmplat cu monahul aghiorit care viețuia într-o chilie a mănăstirii Zográfou, și au mes acolo latinii să îi convingă pe părinții agioriți să accepte unirea, însăși Maica Domnului a spus ce sunt papistașii. Se întâmpla în vremea domniei Împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și Patriarhului latinofil Ioánnis Vékkos (1275 – 1282). Pe Sfântul Kosmás Vatopedinul (numit și Prόtosul (martirizat în 1280 și prăznuit anual la 5 decembrie , n.tr.) l-au spânzurat, pe ceilalți părinți Kareόți i-au decapitat, iar pe Iviríți i-au înecat.

Mulți patriarhi și episcopi, Gheronda, auzim că spun despre Papa că este, într-adevăr, Biserică. Noi ce trebuie să facem? Trebuie să facem ascultare față de aceștia?

Avem datorie față de părinții noștri duhovnicești și avem datorie față de Dumnezeu. Datoria față de Dumnezeu, însă, este mai maredecât datoria față de părinții noștri duhovnicești. Dacă datoria față de părintele duhovnicesc este în opoziție cu datoria față de Dumnezeu, atunci aceea se anulează. Iată ce le spune și Apostolul Pavel galatenilor: ”Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!” (Gal 1, 8). Era, oare, cu putință, ca un Înger să meargă la galateni și să îi învețe altele decât le predase lor Apostolul Pavel? Desigur, nu. Așadar, pentru ce a scris aceasta Pavel? Fără sens? Să fie de prisos? Să fie fără vreun scop? I s-a năzărit și a scris așa, la întâmplare? Dacă citiți viața Sfântului Simeon Noul Teolog, vedeți ce scrie: Sfântul, vrând să lase scaunul stăreției, l-a chemat pe noul egumen și întreaga obște pentru a le da ultimele îndrumări. La sfârșit, ce le-a spus? ”Dacă acesta (noul stareț), ca om, va face ceva străin de învățătura Bisericii, atunci să faceți vremelnic ascultare, iar bătrânii să meargă și să îi spună cele spre îndreptare. Dacă nu se va îndrepta, să încetați a-i face ascultare, nu numai lui, ci și vreunui înger din cer de ar veni să vă ceară ascultare.” Acestea sunt, iubiților, cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog. Cum tâlcuiește, însă, dumnezeiescul Hrisostom cuvântul: ” Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor”? Întreabă Sfântul Ioan: ”Ce vei face, dar, când va veni cineva cu viclenie și va încerca să te convingă? Ce înseamnă viclean? Acela care, chipurile, îți va vorbi în numele credinței; dar tu fugi și lasă-l, nu doar om de va fi, ci și înger din cer să coboare” (Comentariu la Epistola către Evrei, Omilia a paisprezecea, 1, EPE 25).Când vlădica ne cere ceva în conformitate cu învățătura Bisericii, suntem datori să ascultăm, însă când spune ceva contrar Bisericii, cum vom face ascultare? Celor care spun că trebuie să facem ascultare necondiționată, le răspunde un fericit bătrân aghiorit cu viață sfântă: ”Aceștia sunt niște evlavioși proști!”Acolo vom merge, împreună cu Ánna și Caiafa, în focul gheenei, dacă urmăm Vlădicilor noștri care spun că Papa este Biserică și că acolo sunt Taine și că trebuie să ne unim.Acel Patriarh, Arhiepiscop, Episcop, sau orice ar fi el, care spune lucruri în dezacord cu Biserica, în contradicție cu cele predate de Sfinții Apostoli și de Părinții Bisericii, acela nu este păstor, ci lup deghizat în păstor și vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului. Vin la chilia mea mulți candidați la preoție și mă întreabă: ”E blagoslovit să mă fac preot?”, iar eu îi întreb, la rândul meu: ”ai avut vreo legătură trupească înainte, cu vreo femeie sau vreun bărbat? Sau, cumva, căsătorit fiind, ai preacurvit?” și îmi spun: ”Dar Vlădica mi-a spus că pot”. Eu le răspund că ”în ziua Judecății, nu te va judeca episcopul, ci Stăpânul Hristos” și îmi spun, iarăși: ”Mi-au spus că dacă există pocăință adevărată, dragostea lui Dumnezeu poate să acopere”. Important nu este ce vă spun eu, sau ce îmi spuneți frățiile voastre, sau cele pe care vi le spun alții, ci cele spuse de Sfinți. Important este să vedem care este voia lui Dumnezeu. Mulți spun: ”De vreme ce este episcop și spune acestea, vom face ascultare”. Dar, atunci când Nestorie, care era patriarh, spunea despre Maica Domnului că a fost anthropotόkos și hristotόkos, creștinii trebuiau să asculte de el pentru că era patriarh și să spună creștinii că ”dacă o spune Patriarhul, trebuie să facem ascultare”? Ce-ar fi fost atunci? Ce s-ar fi ales? Ar fi devenit cu toții eretici și s-ar fi pierdut. Nu se mai mântuia nimeni, dacă îl urmau pe acel patriarh. Dacă vreunul dintre aceștia, fie Patriarh, Episcop sau orice ar fi el, nu respectă Canoanele Apostolice, nu respectă Canoanele sinoadelor Ecumenice și Locale, nu păstrează cele predate de marii Părinți ai Bisericii, acesta nu este păstor. Ce este, vă intrebați? Ne spune un mare Părinte al Bisericii din veacul întâi: ”Tot cel ce face sau vorbește străin de cele rânduite, fie el cineva vrednic de crezare, sau postitor, sau feciorelnic, sau semne și minuni să facă, tu să îl ai ca pe un lup care lucrează stricăciunea în staulul oilor” (Sfântul Ignatie Teoforul, P.G. 5, 912). Marele Atanasie, acest stâlp al Ortodoxiei, spune în scrierile sale: ”Dacă episcopul sau preotul, ochii vii ai Bisericii, umblă strâmb și smintesc poporul, să îi scoateți ca pe niște… χρή αυτούς εκβάλλεσθαι. Dacă vor avea interes străin, συναθροίζεσθαι εις ευκτήριον οίκον ή μετ’αυτών, εμβρηθήναι ως μετά Άννα και Καιάφα εις την γέεναν του πυρός”… (P.G. 35, 33 – VEPES 33, 199)

Spun unii creștini: ”Dacă așa a spus Vlădica, trebuie să facem ascultare!”. Dar întrebăm și noi: dacă ți-ar fi spus Vlădica să nu mănânci timp de jumătate de an, ai fi făcut ascultare? ”–Nu, în aceasta nu facem ascultare!”, mi-ați fi răspuns. Vedeți, când e vorba de hrana trupului, nu facem ascultare, căci ne vatămă ceea ce ne cere vlădica, însă în chestiunile duhovnicești care ne primejduiesc veșnicia, cum facem ascultare? Vin unii preoți și îmi spun: ”- Mi-a spus episcopul să cunun ortodox cu eterodox. Dacă i-am spus că acest lucru nu se face, că este interzis de canoane, după cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul în Pidalion, mi-a răspuns: – Acela nu e Sfânt. Noi suntem! Ce zice Apostolul? Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor…(Evrei 13, 17)”. Și iată cum cer preoților să facă ascultare în lucruri potrivnice învățăturii Bisericii. A scris aceasta ca să nu fim tentați să spunem că stăpânul nostru este Sfânt. Cu rugăciunea lui poate învia și morți, sau îndrepta paralizați și deschide ochii orbilor, încă și să mute munții cu porunca sa. Pe toate acestea le poate face, însă dacă va spune ceva potrivnic învățăturii Bisericii, se cuvine să nu îi dăm ascultare. Avem drept exemplu Sfânta Scriptură. Ce citim în Faptele Apostolilor? Cărturarii și fariseii, arhiereii iudei erau liderii duhovnicești în vremea Mântuitorului. I-au prins pe Apostoli, i-au închis în temnițe și le-au interzis să mai predice. După ce ieșeau din temnițe, Apostolii mergeau iar la propovăduire și iarăși erau prinși și iarăși erau întrebați: ”- Ce v-am spus? De ce nu faceți ascultare? Noi suntem conducătorii spirituali!”. A răspuns, atunci, Sfântul Apostol Petru: ”Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”(Fapte 5, 29). Suntem datori să ascultăm de stăpânii noștri, de duhovnicii noștri atunci când aceștia drept învață cuvântul Adevărului. Când, însă, ei nu învață drept cuvântul Adevărului, și spun lucruri eretice, nu doar că suntem datori să nu facem ascultare față de aceștia, ci și înger din cer dacă ar coborî să ne spună altele decât cele predate de Biserică, trebuie să nu le dăm ascultare.

Gheronda, ce poziție trebuie să avem noi, laicii, față de preoții papistași și față de simpatizanții Papei?

Sfântul Gherman al doilea, Patriarhul Constantinopolului (1222 – 1240) le-a scris atunci o epistolă ciprioților și le-a spus: ”Vă conjur pe toți creștinii care sunteți fii adevărați ai Bisericii Universale Ortodoxe, să fugiți în cea mai mare grabă de la preoții care au căzut în supunerea latină, și să nu vă mai adunați în bisericile lor, nici vreo binecuvântare să nu mai luați din mâinile lor. Mai de folos este să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre, singuri, decât să vă adunați la un loc cu latinofronii. Altfel, veți fi părtași aceluiași iad cu ei”. În perioada stăpânirii franceze, în Cipru, episcopii ortodocși au fost izgoniți și s-a impus, în bisericile ortodoxe și în mănăstiri, pomenirea episcopilor latini. Poporul ortodox, însă, nu mai mergea în acele biserici și mănăstiri, din cauză că se pomeneau episcopii catolici.

Gheronda, este importantă păstrarea credinței cu acrivie și netăgăduire? Trebuie să ne luptăm pentru păstrarea acesteia?

Tot în viața Sfântului Atanasie cel Mare vedem că ani întregi a fost chinuit și surghiunit. Până și Marele Constantin l-a trimis în exil, din cauză că Împăratul fusese atras, pentru o vreme, în învățătura strâmbă a lui Evsevie al Nicomidiei, dar și de către sora lui, Constanția, care își însușise cugetările arianiste. Împotriva unui ”i” s-a luptat Sfântul! Arienii spuneau că Fiul este omoioúsios, adică are fire asemănătoare cu a Tatălui. Sfântul le spunea că Fiul nu este omoioúsios, după cum susțineau ei, ci omooúsios, adică de o ființă cu Tatăl, are aceeași fire cu El. Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi au aceeași ființă (Dumnezeu este o singură ființă în trei ipostasuri, n.tr.). Și, drept exemplu, le-a spus despre câine că seamănă cu lupul, însă câinele nu este lup, sau arama seamănă cu aurul, dar arama nu este aur. Argintul, de asemenea, seamănă cu cositorul (staniul), dar argintul nu este cositor. Vedeți, împotriva unui ”i” (omoioúsios) s-a luptat Sfântul și a fost trimis în exil pentru atâția ani (16 ani a petrecut în exil; din cauza ridicărilor și căderilor influenței arianismului, Sfântul Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci ori, n. tr.). Nu putem să ne trădăm Credința și să nu luăm în seamă până și cel mai neînsemnat, în aparență, lucru. Citim în viața Marelui Paisie († 19 iunie) următoarele: L-a trimis Sfântul, într-o zi, pe ucenicul său cu o treabă. Pe drum, ucenicul întâlnește un evreu care îi spune că Mesia încă nu S-a născut și că omenirea Îl așteaptă încă. Ucenicul îi răspunde: ”-Se poate să fie și așa”, deci nu a fost cu totul de acord. Iar când s-a întors la bătrânul său, voind să-i pună metanie, Sfântul îi spune: ”- Nu te cunosc, cine ești?”, iar cu acest cuvânt S-a îndepărtat Harul Lui Dumnezeu de la ucenic.

Există, Gheronda, vreo șansă să îi acceptăm vreodată pe Papă și pe acoluții lui?Filioque este erezie. Sfinții Bisericii noastre au condamnat-o ca fiind erezie, pentru că așa este. Sfântul Duh purcede numai din Tatăl, nu și din Fiul. În Sfânta Treime există monarhie (puterea supremă aparține unei singure persoane, n.tr.), nu diarhie (guvernare simultană a doi suverani, n.tr.).

Îl vom accepta pe Papă și vom purcede la unire numai atunci când va renega toate doctrinele eretice și va accepta faptul că Biserica Ortodoxă este singura Biserică. Atunci ne vom uni. Însă, tocmai acest lucru este foarte greu. S-ar putea vreodată ca Soarele să înceteze să mai răsară de la Est și să meargă la Apus, să răsară de acolo, însă Papa nu va renunța niciodată la Primat, niciodată nu va renunța la infailibilitate, niciodată nu va denunța dogma Filioque. Ar putea, pesemne, în chestiuni mai mici să facă pogorăminte, dar de la acestea nu va face niciodată concesie.

Gheronda, mulți preoți ne spun că ne putem ruga împreună cu catolicii, că nu este nimic rău în a se ruga unul aici, celălalt acolo, alături, adică.Sfântul Spiridon, s-a arătat în vis guvernatorului, două nopți la rând, îmbrăcat în port monahal ortodox și i-a poruncit să nu facă ce și-a pus în gând, altfel va regreta. Pizánis nu a luat în seamă. În seara următoare, santinela de la intrarea în fortăreață, chiar lângă depozitul de praf de pușcă, vede un monah oarecare cu o făclie aprinsă în mână că se apropie și vrea să intre în fort. Îl întreabă santinela: ”Cine ești?”, iar răspunsul fu: ”Sunt Spiridon” și, imediat, fortăreața a fost aruncată în aer și toate casele din jurul ei. Au murit o mie de oameni, inclusiv guvernatorul Pizánis.Canonul 45 Apostolic spune: ”Dacă vreun episcop, preot sau diacon se va fi rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a îngăduit acestora(ereticilor) ca să facă vreo faptă, ca și clerici, să se caterisească”. Așadar, Patriarhul care a adus în 2006 pe Papa la sărbătoarea tronului, și l-a primit la Sfânta Liturghie și i-a permis să spună Rugăciunea Domnească, după Canonul 45 Apostolic, este afurisit și se află, de fapt, sub caterisire. Ar trebui să se întrunească Sinod și să-l înlăture.

Nu poate fi amestecată Ortodoxia cu Papismul. E imposibil. Nu se cuvine să ne rugăm cu împreună cu ereticii. Acest lucru este interzis de sfintele canoane, precum și a primi catolici în biserică, sau a le da anafură.

– În 1716 turcii au asediat Kérkira, și de pe mare, și de pe uscat. Sfântul Spiridon a fost acela care a salvat atunci, în chip minunat, insula. Guvernatorul insulei, din vremea aceea, Andréas Pizánis, dorind să mulțumească Sfântului pentru că i-a scăpat, a hotărât să ridice în biserica Sfântului un jertfelnic, un altar, și să se facă pe acesta taina Sfintei Euharistii după dogma latină, alături de Sfânta Masă a ortodocșilor. În acel loc, așadar, s-ar fi săvârșit Sfânta Liturghie de către preot catolic.

Gheronda Gavriil, sunt unii preoți care susțin că și catolicii au preoție. Ce le răspundem acestora?

Ce sunt ”catehumenii”? Sunt cei chemaţi să devină creştini, cărora li se fac cateheze și sunt pregătiți în tinda Bisericii pentru primirea botezului, dar nici acestora nu le este îngăduit să participe la toată Sfânta Liturghie, ci doar până la acest moment al ”ecteniei catehumenilor”.Să vă mai spun ceva: Patriarhul Athinagόras a procedat la ridicarea anatemelor. Și a murit. Părintele Theόklitos Dionisiatul trăia și, într-o seară, i se arătă în somn Athinagόras, ca un urs, și îi spuse părintelui Theόklitos: ”-Theόklite, Theόklite, ce am făcut, ce am făcut?…”.

Când săvârșiți Dumnezeieasca Liturghie, teatru faceți? Oare nu credeți celor pe care le spuneți acolo? Cum să primești un eretic și să îi dai și anafură (în gr. aντίδωρο înseamnă ”în loc de (Cinstitele) Daruri”)?

– Nu, nu au preoție. O spun chiar Sfinții. Sfântul Nicodim, în Pidalion, spune că papistașii sunt nebotezați, eretici din cele mai vechi timpuri. Cum să aibă preoție? Și apoi să-i întrebăm și acești preoți care spun că papistașii sunt Biserică și că trebuie să ne unim cu ei, și îi mai aduc și în bisericile noastre și le dau anafură: Când săvârșesc Dumnezeiasca Liturghie și citesc ectenia catehumenilor, ce se spune acolo? ”Câți sunteți chemați, ieșiti… cei chemați, ieșiți… Câți sunteți chemați, ieșiți, ca nimenea din cei chemați să nu rămână…”

Gheronda, care sunt consecințele căderii unui om în erezie?

Ereticii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. Nu se cuvine să avem, așadar, prietenii cu aceștia. Papa este arhieresiarh. Este Antihrist, înaintemergătorul lui Antihrist. Unealtă a satanei. Citiți anatemele. Citiți și vedeți ce anateme se citesc în Biserică în Duminica Ortodoxiei, pentru acești eretici.

– Cândva, au mers la Avva Agaton niște părinți să încerce răbdarea bătrânului. Îi spun: ”- Ești curvar”. ”- Sunt”, răspunde. ”- Ești lacom”, îi spun din nou, iar el răspunde: ”- Sunt”. ”- Ești mânios”. ”- Sunt și mânios”. I-au mai spus că e plin de mândrie, flecar şi bârfitor. Pe toate le-a primit senin și cu smerenie. ”- Ești eretic!”… Atunci bătrânul a refuzat să primească această acuzație. L-au întrebat părinții de ce a făcut asta. „- Cele dintâi (acuze) mi le însuşesc, pentru că sunt de folos sufletului meu“. Iar apoi le explică: „a fi eretic înseamnă a te rupe de Dumnezeu, iar eu nu vreau să mă rup de Dumnezeu“.

Gheronda, dar în cele ce privesc credința, Dumnezeu cum îl vrea pe om?

Merge cineva la Sfântul și îi spune: ”Sunt întristat, părinte, din cauză că s-a pierdut Împăratul Solomon, deși avea atâta înțelepciune”. Și îi răspunde Sfântul: ”Și eu fusesem biruit de această tristețe, într-o vreme”. Închinătorul îl rugă, atunci, stăruitor, pe Sfântul, să-i spună mai multe cu privire la acel lucru. Lăsându-se înduplecat de rugăminți, Sfântul îi spune: ”Și eu am avut acest gând, că Solomon s-a pierdut, dar mi-a apărut Domnul Hristos și mi-a spus: « – Nu s-a pierdut Solomon, după cum socotiți voi. A fost înșelat de către țiitoare și a ridicat altare idolilor păgâni, dar cu cuvântul nu s-a lepădat de Mine. De aceea, Eu, ca un Dumnezeu care mântuiesc pe câți voiesc, am văzut câți ani s-a chinuit în Iad și l-am mântuit».Domnul cu îngăduință va judeca pe creștinii care au slăbiciuni, dar se luptă și se pocăiesc. În cele ale credinței, însă, va fi foarte aspru. Nu se va mântui nimeni din cei care își vor nega credința. Fie și un lucru neînsemnat, dar care primejduiește credința, va fi pricină de osândire.

Apostolul Pavel scrie într-una dintre Epistolele sale: ”Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele”(Evrei 11, 32 – 33). Samson, care era nazireu, căzuse în păcatul curviei cu Dalila, care era idololatră și, cu toate acestea, Marele Pavel îl așază împreună cu cei mântuiți, iar aceasta pentru că Samson nu și-a negat credința.

– Se povestesc, într-o carte a Sfântului Nifon, următoarele:

Spun, Gheronda, o parte a clerului, că bine face Patriarhul că se apropie în acest fel, spre papistași. Pentru că, dacă se va face unirea, să spunem așa, toți acești romano-catolici (pe care, unii, îi consideră deja catehumeni!) vor recunoaște temeinicia credinței noastre și vor deveni ortodocși.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) este în afara legii, pentru că nu primește poruncă de Sus. Oare nu știa Apostolul Pavel ce scria? Un eretic nu se întoarce niciodată, dacă nu intervine Dumnezeu să îl lumineze. ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”. Pleacă, depărtează-te de el. Nu te mai preocupa, ci mai curând fă rugăciune, ca să îl lumineze Dumnezeu.

– Am spus-o la început. Mai lesne i-ar fi Soarelui să înceteze să mai răsară de la Est și să meargă la Apus, să răsară de acolo, decât Papei să renunțe vreoodată la Primat. Niciodată nu își va renega infailibilitatea, niciodată nu va denunța dogma Filioque. Nu ne va urma pe noi Papa niciodată, ci pretinde ca noi să-l urmăm și să i ne închinăm. Ce spune dumnezeiescul Pavel în Epistola către Tit? ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3, 10).

Gheronda, când se va ajunge ca să ne ceară să ne împărtășim din același potir, noi de la catolici și ei de la noi, când se va ajunge la pomenirea numelui Papei în cadrul Dumnezeieștilor Liturghii ortodoxe, atunci ce vom face?

Ne vom despărți de aceia și nu vom avea nici o legătură cu dânșii, pentru că dacă îi vom urma, vom ajunge împreună cu ei în iad.

Gheronda, sunt unii care cred că Patriarhul Ecumenic, precum și alți Patriarhi, Arhiepiscopul Atenei și mulți episcopi, nu sunt creștini ortodocși, ci masoni în loje înalte și, de fapt, nici nu ar crede în Dumnezeu. Se întreabă, cum este posibil să fie ortodocși, de vreme ce, cu atâta nerușinare și fără nici o teamă, încalcă și nesocotesc Canoanele Apostolice, Sinoadele Ecumenice și Locale, înlătură și se dezic de învățătura marilor Părinți ai Bisericii noastre? Se întreabă dacă, în cele din urmă, cred în Dumnezeu, în veșnicia sufletului, în lumea nevăzută, în Îngeri și demoni, în Iad și Rai, în Judecata de Apoi și în răsplată (după fapte, n.tr)? Oare nu consideră toate acestea ca fiind povești?

Numele de Arhierei cele mai înfricoșătoare și, în plus, cele mai respingătoare pe care le-a cunoscut lumea din toate timpurile precreștine și postcreștine, în decursul veacurilor, sunt două: Anna și Caiafa, ucigașii de Hristos și ucigașii de Dumnezeu.Cu adevărat, văzând cineva și cercetând toate aceste mișcări, își amintește, printre altele, și de acele referiri din Epistola către Evrei: ”fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură”(Evrei 6, 6). Răstignirea din nou a Domnului Hristos se întâmplă întocmai, iar aceasta din cauză că, deși credința în Dumnezeirea lui Hristos suferă, dar este denaturată învățătura dreaptă Dogmatică, așa cum o deține Biserica Ortodoxă, atunci simpla credința nu folosește la nimic și nu poate conduce pe om la mântuire.Altminteri, cum scrie și Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, în Epistola lui sobornicească: ”Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19). Ați vrea, oare, să spunem ”Repede, repede, unește-ne cu înșelarea papistașă”, care înseamnă ”Ia-L (”repede”, de la gr. ᾶρον)! Ia-L! Răstignește-L” pe Hristos, iarăși și de multe ori?Noi nu încuviințăm și nu vom accepta vreodată toate câte faceți și plănuiți să mai faceți.

Noi îmbrățișăm hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice și învățăturile Sfinților și de Dumnezeu purtătorilor Părinți și propovăduim Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Papismul susține faptul că recunoaște firea dumnezeiască a lui Hristos, dar prin pângărirea și neacceptarea Dogmelor, în esență, reneagă și batjocurește Dumnezeirea. Vă purtați ca niște noi ”Ánne și Caiáfe”. În cumplitele și antiortodoxele fapte și afirmații ale voastre, atunci când noi le combatem și denunțăm, nu vă rupeți veșmintele, ci fie în ascuns, fie în mod vădit, ne asupriți, ne mustrați, ne amenințați pe noi, adevărații ortodocși, din mila lui Dumnezeu, și ne ”botezați” antiecumeniști, fundamentaliști, ș.a. Ecumenismul, cu toate consecințele lui, desființează în mod flagrant Singura Apocalipsă (descoperire) a lui Dumnezeu, de care ne asigură învățătura Dogmatică Ortodoxă, care s-a păstrat dreaptă și neîntinată. Ar putea cineva să se adreseze Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cu respect neîmpuținat față de sfântul Tron Ecumenic, care a fost izvor și apărător al dogmelor ortodoxe până la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, spunându-i astfel: ”Preafericite, întrunirile acestea ”liturgice” și toate lucrurile inadmisibile care s-au semnat ca și înțelegeri, și, chipurile, texte teologice, amintesc de însuși Sinediul Iudaic al lui Caiafa, acel nelegiut Sinedriu care a consimțit Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. – Ne rugăm să fie ortodocși și să creadă în Dumnezeu. Măcar să nu fie, într-adevăr, masoni și vrăjmași ai Lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului și antihriști. Dar, dacă aceștia sunt masoni, atei și necredincioși, cu toate însemnele (gradelor), vor avea parte de cele mai cumplite chinuri ale Iadului.

Traducere Mihaela Teșcu

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Acest text încape exact pe o foaie A4, față/verso. Primele două propoziții cu font 12, iar restul textului cu font 11.

Despre venirea papei Francisc în România

Pentru creștin-ortodocși!

NU participați la ceremoniile de primire a papei în România!

NU asistați la slujbele făcute de papă pe teritoriul României!

NU participați la rugăciuni în comun cu catolicii (supușii papei)!

NU credeți minciunile despre „Bisericile surori” sau despre „cei doi plămâni ai Bisericii”!

În contextul vizitei pe care o face papa în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, orice ortodox trebuie să știe că acesta (papa) este conducătorul unei structuri numite impropriu „Biserica Romano-Catolică”.

Conform Crezului ortodox, Biserica este UNA. Nu pot exista două Biserici sau mai multe!

Hristos este Capul Bisericii și Trupul Lui este Biserica. Există un singur Cap – Hristos și un singur Trup – Biserica!

Singura structură bisericească păstrătoare a Harului și continuatoare a tradiției începute de Mântuitorul Iisus Hristos, prin apostoli și urmașii lor episcopii, este BISERICA ORTODOXĂ!

Biserica Ortodoxă este reprezentată pe plan local de Bisericile Locale: B. O. Română, B. O. Rusă, B. O. Sârbă, B. O. Bulgară, B. O. Georgiană, B. O. a Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei etc.

Fosta Biserică Locală a Romei (Patriarhia Romei) s-a despărțit de Biserică/a ieșit în afara Ortodoxiei în anul 1054.Atunci, existau 5 Patriarhii (Biserici Locale): Patriarhiile Romei, Constantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei. Împreună, ele constituiau Biserica.

Biserica Locală a Romei, din cauza pretențiilor de supremație ale papilor și din cauza ereziilor pe care au început să le inventeze aceștia, a intrat în conflict cu Biserica Constantinopolului și implicit cu celelalte Patriarhii/Biserici Locale și s-a separat de ele. Constantinopolul, Ierusalimul, Alexandria și Antiohia au rămas în credința adevărată ortodoxă, continuând să formeze Biserica.

Roma, cu papa de atunci și cu toți ce au urmat și i-au urmat, s-au auto-exclus din Biserică. Ereziile și exagerările romano-catolicilor (papistașilor) au fost condamnate și înainte și după anul 1054.

Ereziile, printre care filioque și primatul papal, pe care le practicau înainte de ruperea lor de Biserică, au fost condamnate de sinodul din 879-880, organizat de Sfântul Fotie cel Mare la Constantinopol (numit și al optulea Sinod Ecumenic). Continuând în practicarea ereziilor și având pretenții necanonice, a fost trimisă în Constantinopol o Delegație papală care a provocat anatemizareaclericilor catolici și a colaboratorilor lor, nominal, de sinodul din 20-24 iulie 1054, organizat de patriarhul Mihail Cerularie. Papii și cei care li se supun au fost condamnați și de sinoade ulterioare. La Sinodul din timpul Sfântului Grigorie Palama, dintre 1341-1351 (9 Ecumenic) au fost condamnate din nou ereziile papale și scolasticismul latin.

Ca urmare, ceea ce în mod greșit se numește Biserica Romano-Catolică NU mai este BisericăNu mai există Har în adunarea papistașilor! Așa-zișii preoți și episcopi (cardinali) catolici NU sunt preoți și nici episcopi. Papa NU este episcop sau patriarh al Bisericii Romei, căci aceasta nu mai există. Adevărata Biserică, în Italia și în tot Occidentul o reprezintă ortodocșii plecați acolo sau convertiții la Ortodoxie.

Papa este reprezentantul unei structuri eretice pe care e mai potrivit să o numim Adunare Papistașă!

Patriarhul NU are voie să se roage cu ereticul papă și nici să-l primească în catedrală sau biserică!

„Toate Sinoadele Ecumenice interzic această… co-rugă în legătură cu toți care sunt aparte de Ortodoxie.”– Pr. Gheorghe Calciu

***

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 6 Laodiceea 343 – Ereticii să nu intre în biserică: Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres [Apostolic, can. 45, 65] TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.

*** Catolicii (papistașii) sunt anatemizați!

,,Anatema înseamnă pogorîre de viu in iad cu dracii și tăiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe eretici poți să-i dai anatema, că s-au rupt de la Trupul lui Hristos care este Biserica.,, – Pr. Cleopa Ilie

„Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit” Sf. Marcu Eugenicul– Către Teofan din Euripos, p. 343).

Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (Sf. Marcu Eugenicul – Despre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).

La 1755 a fost dat „Orosul Bisericii celei Mari a lui Hristos” semnat de patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului și Alexandriei, care a stabilit că ereticii vin la Ortodoxie prin Botez. Inclusiv catolicii! Hotărârea este valabilă și azi! – „Mărturisesc un Botez” de Gheorghe Metallinos


Puteți descărca și de aici:

Despre venirea papei Francisc în România

MITROPOLIT BULGAR DESPRE VIZITA PAPEI: CUM SĂ NE UNIM CU TOȚII? NU E POSIBIL SĂ SE UNEASCĂ LUMINA CU ÎNTUNERICUL

Mitropolitul Nikolai al Plovdivului a lansat un atac vitriolant la adresa vizitei Papei Francisc la Sofia. „Vizita Papei de la Roma este un act politic, scopul fiind acela de a uni toate bisericile din jurul Romei, iar atunci când vine Antihristul, Papa să-l întâlnească”, a declarat Nikolai în timpul slujbei pentru sărbătorirea Sfântului Gheorghe, celebrat de Biserica Ortodoxă Bulgară la 6 mai, scrie site-ul sofiaglobe.com, citat de Active News BISERICA ORTODOXĂ BULGARĂ NU POATE SUSȚINE PE LINIE RELIGIOASĂ ACEST ACT POLITIC CARE ESTE VIZITA PAPEI, A ADĂUGAT NIKOLAI. „Îl întâmpinăm pe Papa de la Roma ca șef al unui stat suveran – Vaticanul – însă nimeni nu ne poate obliga să avem o liturghie comună cu el”, a spus Mitropolitul Nikolai. Cu toții vrem ca bisericile creștine să se unească. Acest lucru însă poate veni doar de la oamenii din interiorul bisericilor, când episcopii se întrunesc și discută despre modul în care poate avea loc acest lucru. Politicienii nu vor asta, ei vor exact opusul. S-a creat, de exemplu, așa-numita mișcare ecumenică, care urmărește unirea tuturor religiilor. Dar nu-i așa că știți că există și o religie a Satanei. Cum să ne unim cu toții? Nu e posibil să se unească lumina cu întunericul”, a spus înaltul ierarh. În discursul său, Mitropolitul Nicolai a mai afirmat că suspectează și un atac asupra Bisericii Ortodoxe, în pregătirea călătoriei papale și legat de informațiile din presă.

 Sursa: https://sofiaglobe.com/2019/05/06/bulgarian-orthodox-church-plovdiv-metropolitan-nikolai-launches-stinging-attack-on-popes-visit/

https://www.aparatorul.md/mitropolit-bulgar-despre-vizita-papei-cum-sa-ne-unim-cu-totii-nu-e-posibil-sa-se-uneasca-lumina-cu-intunericul/