Ai păcătuit? Ridică-te!

Şi chiar dacă şi la bătrâneţe ai păcătuit, pocăieşte-te şi vino în Biserică. Aici este spital, nu tribunal. Aici se dă iertare, nu ți se cere a răspunde pentru păcate.
Ai păcătuit? Vino în Biserică şi şterge păcatul tău. Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te şi ridici; astfel, ori de câte ori păcătuieşti, de atâtea ori să te şi pocăieşti. Nu deznădăjdui, nu fi nesârguincios, ca să nu-ţi pierzi nădejdea în bunătăţile cereşti care s-au pregătit pentru noi. Şi chiar dacă şi la bătrâneţe ai păcătuit, pocăieşte-te şi vino în Biserică. Aici este spital, nu tribunal. Aici se dă iertare, nu ți se cere a răspunde pentru păcate. Spune-I lui Dumnezeu, „Ţie unuia am greşit şi răul în faţa Ta l-am făcut” (Psalmi 50, 4), şi te va ierta. Arată-I pocăinţă şi te va milui. Căci unele depind de noi iar altele de Dumnezeu. Dacă noi facem ceea ce depinde de noi, va face şi Dumnezeu ceea ce depinde de El.
Aşadar, de vreme ce Domnul tuturor este atât de iubitor de oameni, să nu fim nepăsători faţă de mântuirea noastră. Ne aşteaptă Împărăţia Cerurilor, pe care ochiul n-a văzut-o şi urechea n-a auzit-o şi la inima omului nu s-a suit. Nu trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să n-o pierdem? Nu trebuie să dăm ceva, fie şi cât de mic, pentru a le dobândi pe cele mari şi nepreţuite? Să ne pocăim, deci, să obişnuim mâinile noastre să dea milostenie, să ne smerim, să ne întristăm, să plângem. Toate acestea sunt mici. Mari, mai presus de puterile noastre, sunt cele pe care ni le va da Dumnezeu, raiul şi împărăţia cerurilor, în care fie să intrăm cu toţii, cu harul Lui.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 88)

Inima omului care trăieste in păcate

Acest tablou arată inima unui om din lume, ceea ce numeşte Biblia „păcătos”; asta înseamnă o inimă condusă de duhul lumii şi de dorinţele şi poftele cărnii. Ăsta este adevăratul tablou al inimii, aşa cum Dumnezeu îl vede. Ochii tulburaţi vorbesc de beţie, cum scrie în Proverbe 23:29-33: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cind curge roş’ şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii”Pe acest prim tablou, vezi inima omului locuită de diferite animale, care reprezintă multe păcate. Pentru că inima este locuinţa păcatelor noastre. Prin gura profetului Ieremia, Dum¬nezeu ne spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Iisus Însuşi confirmă spunând: „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om“ (Marcu 7:21-23).
Păunul -Fiecare admiră frumuseţea lui. Aici în inima omului repre¬zintă păcatul trufiei. Lucifer, un fost înger de lumină a lui Dumnezeu, a căzut prin mândria lui şi a devenit vrăşmaşul lui Dumnezeu, Satan (Isaia 14:9-17; Ezechiel 28:12-17). Mân¬dria vine din adâncul iadului şi se manifestă în diferite feluri. Unii oameni sunt mândri de bogăţia lor, creşterea lor bună, înţel¬epciunea lor sau toaletele lor prin care îşi expun corpul lor fără ruşine. Alţii se împodobesc cu tot felul de podoabe cum scrie în Isaia 3:17-24. Alţii iarăşi se mândresc cu strămoşii lor, cu naţionalitatea lor, cultura lor, sportul lor, uită însă că în 1 Petru 5:5 scrie: „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”. Dumnezeu urăşte mândria şi trufia (Proverbe 8:13). „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii“ (Proverbe 16:18).
Ţapul -Un animal rău mirositor, plin de poftă şi râvnire. El repre¬zintă desfrâul, curvia şi preacurvia. Aceste păcate întrece orice măsură în vremurile noastre moderne. Este timpul de pe urmă. Trebuie să fim conştienţi de adevărul cuvintelor lui Isus, când a spus cu 2000 de ani în urmă: …”Timpul de pe urmă va fi ca zilele Sodomei şi Gomorei”. Acest duh modern al lumii, nu a cuprins numai bărbaţi şi femei, ci a pătruns şi în familia creştină, în şcoli şi cercuri studenţeşti. Şi anume, această sâmânţă a răului este semănată draconic şi rafinat prin cinematrografe, teatre şi literatură pornografică etc. Şi aceea ce Dumnezeu clar numeşte „păcat” este pur şi simplu „moralitate modernă”. Mii de oameni tineri îşi iau ca exemple pentru viaţa lor personaje din filme sau romane; o sfârşesc însă cu suferinţă, ruşine şi căinţă. Artişti şi artiste care duc o viaţă desfrânată sunt eroii şi eroinele generaţiei de astăzi. Localurile de dans sunt locuri de imoralitate. Însă adevăraţii eroi sfinţi cum îi arată Dumnezeu pe Iosif (Geneza 39:9) nu mai sunt luaţi ca exemplu. Chiar şi cel mai rău păgân din tribul Zulu, nu ezită a condamna la moarte curvarii, iar civilizaţia noastră, chiar de la eilar putea să înveţe ceva, căci în ziua judecăţii el ne va acuza. Dumnezeu ne spune, să nu ne jucăm cu desfrâul, ci să-l evităm. „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Căci cei doi se vor face un singur trup. Dar cine se lipeşte de Dom¬nul, este un singur duh cu EL. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:16-19). „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi“ (1 Corinteni 3:17).
Porcul- El reprezintă aici beţia şi necumpătarea. Este un animal murdar care înghite tot ce găseşte în drumul său curat sau necurat. Aşa face şi o inimă păcătoasă. Ea primeşte tot ce e necurat, orice i se oferă, orice expresie atrăgătoare, orice gând rău, orice literatură sau tablou pornografic. Corpul ome¬nesc care e destinat a fi Templul Dumnezeului Viu, e murdărit cu hrană necurată, obiceuri proaste şi patimi. Fumatul stăpâneşte omenirea ca niciodată. Numai puterea lui Dumnezeu poate să elibereze aceste suflete robite de Satan. Oamenii religioşi niciodată nu şi-ar permite să fumeze într-o biserică în timpul serviciului divin; ar fi o profanare pentru Casa lui Dumnezeu. Ei nu se gândesc însă că-şi profanează trupul, care de fapt e Templul lui Dumnezeu. „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:16-17; 1 Corinteni 6:18-19).Îmbuibarea este de asemenea o urâciune înaintea lui Dum¬nezeu. Noi mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca. Foamea poate fi potolită cu o hrană sănătoasă. Însă pofta nesătulă strigă mereu: „Mai mult, mai mult, dă-mi, dă-mi!” Pofta niciodată nu e sătulă, ea niciodată nu are destul. După Vechiul Testament, beţivii şi destrăbălaţii au fost omorâţi cu pietre (Deuteronom 18:21). „Căci beţivul şi cel ce se dedă la îm¬buibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe“ (Proverbe 23:21). „…cel ce umblă cu cei desfrânaţi, face ruşine tatălui său“ (Proverbe 28:7). Aminteşte-ţi că un anumit om bogat, un destrăbălat, rob al acestei patimi a murit, şi şi-a ridicat ochii din iad, unde a fost chinuit groaznic. Nu cred că este nevoie să amintesc ce mizerie aduce beţia. Este o realitate prea mare ca să se vorbească doar superficial despre ea. Dumnezeu ne spune foarte clar că un beţiv nu va moşteni niciodată Împărăţia cerului. Cei ce prepară băuturile tari şi cei ce le vând, sunt şi ei vinovaţi, pentru că Dumnezeu spune: „Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari“ (Isaia 5:22). „Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spu¬moasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea“ (Habacuc 2:15). „…Arfa şi alăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mâinilor Lui“ (Isaia 5:12). „Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahi, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9-10).Păcatele firii pământeşti ne sunt arătate în Galateni 5:19-21. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum v-am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi „nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18).Invitaţia lui Iisus spune: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” (Isaia 55:1). „Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da EU, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va pre¬face în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică“ (Ioan 4:14).
Broasca ţestoasă -Ea întruchipează lenevia, care amână cea ce trebuie făcut, de pe o zi pe alta, şi vrăjitoria. Căci necredinţa este un păcat al vrăjitoriei. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile“ (Proverbe 21:25-26). Iosua a trebuit să spună copiilor lui Israel: „Nu fiţi leneşi în recoltarea pământului”. Fiinţa omenească este foarte nepăsătoare şi leneşă pentru moştenirea lucrurilor Dumnezeieşti. Iisus Hristos spune: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă“ (Luca 13:24). „Cine caută găseşte“ (Luca 11:9). „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi ceice dau năvală, pun mâna pe ea“ (Matei 11:12). Lenea duce în spatele ei osândirea şi ruina sufletului nostru în privinţa vindecării. Ne împiedică la rugăciune, ne împiedică să cercetăm conştiincios tainele lui Dumnezeu, şi la apucare în stăpânire a bogatelor promisiuni ale lui Dumnezeu. Ea duce la distrugere. Când Dumnezeu îţi vorbeşte şi stăruieşte să-I dai AZI inima ta, atunci diavolul spune: „Dăi-o numai MÂINE sau în altă zi” care poate nu mai vine de loc. Iar tu mori fără să fi salvat, fără Iisus Hristos. Dumnezeu spune: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile“ (Evrei 3:7-8). Câţi oameni s-au prăpădit deja, deoarece au amânat ziua când se puteau vindeca în Iisus, zi care însă nu a mai venit. Ziua de „MÂINE” nu îţi aparţine ţie.Carapacea broaştei ţestoase serveşte multor vrăjitori pen¬tru vrăjile lor şi arată în acest chip păcatul vrăjitoriei. Fie că e credinţa în puterile vrajei, sau practica în ghicire, în loc să ne punem toată încrederea în viul Dumnezeu. Mai ales în timpul încercărilor, bolilor sau sărăciei, Sfânta Scriptură ne spune să-L chemăm pe Dumnezeul cel viu. care este pregătit să ne ajute, nu să ne lase în voia unei întâmplări bune sau rele. „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână“ (Psalmul 37:23-24). „Ci Dumnezeu este Cel ce judecă. El scoboară pe unul şi înalţă pe altul“ (Psalmul 75:7-S). Dumnezeu a dat copiilor lui Israel porunci, cu urmă¬toarele cuvinte: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşte¬şugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul. Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta“ (Deuteronom 18:10-12). „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii,.uci¬gaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:15). „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vos¬tru“ (Levitic 19:31). „Dacă vi se zice însă: Întrebaţi pe ceice cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, cari şoptesc şi bol¬borosesc, răspundeţi: Nu va întreba oare un popor pe Dum¬nezeul său? Va întreba el pe cei rnorţi pentru cei vii? La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta“ (Isaia 8:19-20).În timp ce citeşti această cărticică, Dumnezeu vorbeşte cu tine şi te cheamă la căinţă şi să părăseşti drumul tău. Dar duhul broaştei ţestoase care se află în inima ta îţi şopteşte în toate felurile să-ţi părăseşti hotărârea pentru Hristos şi se osteneşte să-ţi umple inima ta cu neîncredere. „Ce vor spune ai mei, prietenii mei, lumea, dacă mă pocăiesc? Ce se va întâmpla dacă nu voi mai putea dansa şi dacă nu voi mai participa la distracţiile lumeşti?” În locul bogăţiei de nepătruns pe care o avem în Iisus; a păcii Lui minunate, a bucuriei Sale de negrăit, minunăţia Lui, viaţa veşnică umplută cu fericire; tu vezi doar lucrurile pe care le-ai părăsit, pe care trebuie să le părăseşti dacă Îl primeşti pe Iisus în inima ta. Atunci frica ta de oameni şi de moarte te va face un ucenic al Satanei. Iisus însă a apărut, pentru că prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavol şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2:14-15). Acest duh care te împinge să-ţi amâni legămintul de pe o zi pe alta, îţi întăreşte inima în aşa fel, încât devine atât de tare, ca şi carapacea broaştei ţestoase.
Leopardul -este un animal fioros. El reprezintă ura, mânia, proasta dis¬poziţie care conduce des inima omenească şi duce de multe ori la violenţă. Tu poţi să încerci să-ţi stăpâneşti proasta dispoziţie, şi îţi poate reuşi, până când, într-o bună zi, iar îţi explodează ca o bombă în tine. Cel mai bun lucru este atunci să o recunoşti şi să-L rogi pe Isus să te elibereze de această mânie diavolească. „Acum nu vă întristaţi!” (Geneza 45:5).„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). „Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei“ (Proverbe 27:4). „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăşmăşie. de răutate, de clevetire“ (Coloseni 3:8).Sunt mulţi oameni care încearcă să-şi potolească mânia prin băutură şi fumat sau prin a se răzbuna. „Vinul lor este venin de şarpe, este otravă cumplită de aspidă” (Deuteronom 32:33). Răzbunarea este dulce pentru inima păcătoasă, dar Domnul spune: „A Mea este răzbunarea!” Isus spune: „Iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi! Iubeşte şi pe duşmanul tău!” Dumnezeu a promis că ne iartă păcatele, dacă iertăm şi noi pe acei care ne-au jignit. Grija excesivă şi sensibilitatea ne despart de asemeni de Dumnezeu. Cheful de a începe cearta şi de a pune sângele în mişcare se găseşte în inima omului. De aceea Iisus ne va dărui pacea adevărată în inima noastră, pentru întotdeauna, dacă vrem această pace. Dumnezeu eli¬berează de mânie.
Şarpele -a ademenit-o pe Eva în paradis. El a distrus cea mai frumoasă legătură de armonie cu Dumnezeu. Satana, îngerul cel căzut a fost cuprins de gelozie împotriva lui Adam şi Eva, când i-a văzut în armonie deplină cu Dumnezeu şi nu cu Lucifer. Din gelozie. Satan, s-a hotărât să distrugă minunata ar¬monie şi viaţa lor cu Dumnezeu, cea ce i-a şi reuşit. Aceeaşi gelozie drăcească şi acelaşi chef locuieşte în multe inimi, când văd pe alţii fericiţi şi mulţumiţi. „Gelozia este neînduple¬cată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6). Ea aduce gânduri rele în inimă şi distruge fericirea altora, ea poate duce şi la crimă. Acesta este cazul în anumite căsnicii. Este izvorul multor suferinţe şi invidiei în viaţa comercială şi în alte laturi ale vieţii. Chiar şi lucrătorii pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pre¬dicatori şi preoţi, nu sunt imuni la asemenea atacuri. Să facă bine să vegheze, pentru a fi plini de înţelepciune, astfel ca funcţia lor să nu fie tulburată de un duh drăcesc, de invidie, dacă Dumnezeu foloseşte cumva un alt slujitor al Său.
BROASCA- se hrăneşte cu pământ şi reprezintă dragostea pentru bani şi zgârcenia. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Un om zgârcit nu este pregătit să-şi deschidă mâna pentru săraci şi nenorociţi, el încearcă prin mijloace cinstite şi necinstite, să-şi adune bogăţiile acestei lumi, care însă vor fi distruse prin molii şi rugină. Iisus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii“ (Matei 6:19). „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Matei 6:21). Acan şi ai săi s-au prăpădit fiindcă au iubit aur, argint, pietre preţioase şi haine frumoase (Iosua 7). Iuda Iscarioteanul, ucenicul lui Hristos s-a spânzurat findcă dragostea de bani l-a făcut să-şi trădeze stăpânul. Aurul şi argintul nu sunt lucruri propriu-zis rele, dar dragostea de bani este peri¬culoasă pentru inima omului. Mii de bărbaţi şi femei îşi ruinează viaţa prin faptul că dau sume mari de bani în săli de joc sau la curse de cai pentru a se îmbogăţi, ca la urmă să piardă tot. Dorinţa de a se îmbogăţi fără multă trudă, duce de multe ori la crimă şi sinucidere. Dragostea de bani şi zgârcenia merg de multe ori împreună cu dorinţa de onoare, putere, de exemplu puterea politică, adică puterea de a stăpini peste alţii, sau puterea banului pentru a asupri pe cei săraci. Şi puterea religioasă care îi face pe oameni să râvnească organizaţiile bisericeşti, şi nu pe Dumnezeu. Cei ce fac aceste lucruri, au tupeul să-i condamne pe sfinţii lui Dumnezeu, care Îl urmează pe Cristos, dar fără să aparţină vreunei biserici oarecare (Marcu 9:38). Iisus a spus: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui“ (Luca 12:15). Şi povestea omului bo¬gat: „Ţarina unui om bogat rodise. Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile”. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele. şi voi zice sufletului meu: „Suflete ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, chiar în noaptea asta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:17-21). Şi „Ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă îşi pierde sufletul său“ (Marcu 8:36). Iisus spune: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea… nu este viaţa mai mult decât mâncarea?… Fiindcă toate aceste lucruri neamu¬rile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Pentru că unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră (Matei 6:19-
34).Satana -Satana – tatăl minciunii este născocitorul tuturor păca¬telor. El stăpâneşte inima. Iisus spune: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr pentru că în el nu există adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44). O minciună nevinovată este la fel de rea ca una grosolană. Există minciuni pe care le spui, le scrii sau le faci. Un făţarnic este un mincinos pentru că se vinde pentru lucruri care nu există. Dumnezeu nu poate minţi. „Dacă zicem că avem părtăşie cu EL, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6). „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, uci¬gaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună“ (Apocalipsa 22:15). „Şase lucruri urăşte Domnul: ochi trufaşi, limbă mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevi¬novat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău şi martorul mincinos care spune min¬ciuni“ (Proverbe 6:16-19).
STEAUA -arată conştiinţa din fiecare inimă de om. În acest prim tablou conştiinţa este neagră, rea şi probabil pe adormite din cauza repetatelor şi conştientelor păcate. Este orbită şi stricată în aşa fel încât numai poate judeca nici propriile acţiuni. Această conştiinţă rea are câteodată linişte, dar este foarte împrăştiată. Ea acuză acolo unde trebuia să se scuze şi se scuză acolo unde trebuia să acuze. Duhul însă spune: „În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţăr¬nicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor“ (1 Timotei 4:1-2). Conştiinţa rea este în aşa fel de parcă ar fi arsă cu un fier înroşit. Credinţa în Domnul Iisus Hristos ne poate elibera de conştiinţa rea (Evrei 10:22).
OCHIUL DOMNULUI -vede tot ce se întâmplă în inimă. Nimic nu scapă ochiului Său de foc. De aceea El vede şi toate gândurile ascunse şi toate inten¬ţiile inimii (În aceste tablouri achiul omului corespunde exact cu starea inimii lui).
Micile limbi de foc din jurul inimii- reprezintă dragostea lui Dumnezeu, care înconjoară inima păcătosului. Este adevărat că Dumnezeu urăşte păcatul, dar El ne iubeşte şi El nu vrea moartea păcă¬tosului, ci să se pocăiască şi să trăiască. Iisus a venit pentru a-i elibera pe păcătoşi. Bucurie mare este în cer, când un păcătos se căieşte. Micile limbi de foc vorbesc şi de sângele lui Iisus Hristos, care ne curăţă de toate păcatele. „Priveşte, acesta este Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii”.
Îngerul -reprezintă vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu do¬reşte să vorbească cu el care este descurajat de povara păcatului, pentru ca omul să se aplece şi să se căiască, apoi lumina şi dragostea lui Dumnezeu va putea pătrunde în inima lui.
Porumbelul -este simbolul Duhului Sfânt, Duhul Adevărului, care dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte păcatul. Porumbelul mai este şi simbolul dreptăţii şi a judecăţii. Duhul Sfânt se află aici în afara inimii omului. Nu poate locui în inimia unde mai locuieşte păca¬tul. Dacă acest tablou arată starea inimii tale, atunci nu mai rămâne altceva de făcut decât să strigi la Dumnezeu. Deschide¬-ţi inima şi lasă să pătrundă înăuntru lumina Cuvântului Său. „Crede în Domnul Iisus Hristos şi vei fi mântuit”. Domnul vrea doar să te ajute şi să te salveze. El a promis să-ţi dea o inimă nouă, un duh nou.

De ce este păcat să te atașezi de animale?

image

Fericitul Stareţ mi-a fost un mare dar de sus şi o deosebită experienţă. Era chipul adevăratului creştin, ce mă izbea prin desăvârşirea lui; zăream în el o uimitor de armonioasă îmbinare a ceea ce ar fi extremităţi de neîmpăcat. Astfel, pe de-o parte, vedeam în el o neobişnuită compătimire faţă de tot ce este viu, faţă de toată făptura, atingând măsuri unde, în chip firesc, s-ar naşte gândul că ar fi vorba de o sensibilitate patologică, neobişnuită oamenilor de o asemenea bărbăţie; şi totodată întâmpinai aci o altă latură a vieţii sale ce vădea faptul că cea dintâi nu fusese un fenomen patologic, ci cu adevărat o mareţie mai presus de fire şi o milostivire a harului.

Stareţul se purta cu grijă până şi faţă de plante: chiar şi faţă de ele orice grosolănie ce putea să le aducă daună o socotea potrivnică învăţăturii harului. Îmi amintesc cum odată mergeam cu el pe poteca ce ducea de la Mănăstire la coliba unde am petrecut un an. Coliba se afla la un kilometru de Mănăstire. Stareţul venea să vadă sălaşul meu. Purtam în mână toiege, lucru obişnuit în locuri muntoase. Pe amândouă părţile potecii creşteau smocuri rare de ierburi sălbatice înalte. Cu gândul de a nu lăsa iarba să crească peste potecă am lovit cu toiagul una din tulpinile acelea lângă vârf, spre a împiedica seminţele să se coacă. Această mişcare Stareţului i-a părut sălbatecă şi, mirat, a clătinat uşor din cap. Am înţeles ce însemna, şi m-am ruşinat.

Stareţul spunea că Duhul lui Dumnezeu învaţă să te doară pentru întreaga făptură, astfel încât “fără a fi nevoie” nici frunzei de pom nu-ţi vine să-i faci rău.

Iată o frunză în pomul înverzit, iar tu ai rupt-o fără a fi nevoie. Măcar că nu este un păcat, dar parcă te doare şi pentru frunzuliţă; pentru toată făptura te doare inima, dacă a învăţat să iubească.

Însă mila pentru frunza verde din pom sau pentru floarea câmpului de sub picior se împreunau la el cu cea mai firească purtare faţă de tot ce este în lume. Creştin fiind, ştia că toată făptura este zidită spre a sluji omului, drept care, când este “nevoie”, omul se poate folosi de toate. El însuşi cosea fânul, tăia pădurea, spărgea lemne pentru iarnă, mânca peşte.

Luaţi aminte, în scrierile Stareţului, la gândurile şi simţirile sale în privinţa vietăţilor. Este uimitoare aci, pe de-o parte mila sa faţă de fiece făptură, în privinţa căreia ne putem face o idee din povestirea lui despre cum îndelung şi-a plâns “cruzimea faţă de făpturi”, când “fără a fi nevoie” a omorât o muscă, sau când a opărit un liliac ce se aşezase pe balconul magaziei sale, sau cum “i s-a făcut milă de întreaga făptură şi de toată zidirea ce suferă” când a văzut pe drum un şarpe omorât şi tăiat în bucăţi; şi, pe de altă parte, desprinderea sa faţă de toată făptura în fierbintele său avânt către Dumnezeu.

Despre animale, despre fiare, gândul lui era că sunt “pământ”, de care nu trebuie a se alipi omul, că el pe Dumnezeu trebuie să-l iubească din toată mintea, din toată inima, din toată puterea, adică din tot deplinul său, uitând de pământ.

Adesea observata alipire a oamenilor faţă de animale, ducând până la “prietenia” cu ele, Stareţul o socotea ca pe o stricare a rânduielii statornicite de Dumnezeu şi potrivnice stării fireşti a omului (vezi Fac. 2:20). A mângâia pisica zicând “Pisi, pisi!” sau a te juca şi a vorbi cu câinele, părăsind gândul la Dumnezeu, sau, din grijă faţă de animale, a uita de suferinţa aproapelui, sau din pricina lor a intra în ceartă cu oamenii – toate acestea pentru Stareţ erau o încălcare a poruncilor lui Dumnezeu, a căror pază credincioasă desăvârşeşte omul. În tot Noul Legământ nu găsim nici un singur loc unde s-ar arăta că Domnul şi-a oprit atenţia asupra animalelor, iar El, desigur, a iubit întreaga făptură. Atingerea acestei desăvârşiri omeneşti, după chipul Omului-Hristos, este o sarcină corespunzătoare firii noastre zidite după chipul lui Dumnezeu, şi de aceea legătura sufletească şi împătimirea faţă de animale Stareţul o socotea o înjosire a chipului omenesc a fiinţării. Despre aceasta el scrie astfel:

Unii se alipesc de animale, dar astfel mâhnesc pe Făcătorul, căci omul este chemat spre a trăi vecinic cu Domnul, a împărăţi cu El şi a iubi pe Singur Dumnezeu. Către animale nu se cade să avem împătimire, ci trebuie doar să avem o inimă ce se milostiveste de fiece făptură.

El spunea că totul este zidit spre a sluji omului şi, drept aceea, când este neapărată nevoie, ne putem folosi de tot ce este în zidire; dar în acelaşi timp asupra omului cade îndatorirea de a se griji de toată zidirea, şi deci toată dauna adusă fără nevoie animalului sau chiar plantei este potrivnică legii harului. Dar şi toată împătimirea faţă de animale este aşijderea potrivnică poruncii lui Dumnezeu, căci se slăbeşte dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.

Cel ce cu adevărat iubeşte omul, şi în rugăciunile sale plânge pentru întreaga lume, acela nu se poate alipi de animale.

Extras din “Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Părintele Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009

Sursa

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: DESPRE PĂCATUL CÂRTIRII

  „…Cârtirea nu este un rău mic. Eu nu spovedesc, deoarece nu există pocăinţă. „Nu am nimic, părinţele”, îţi zice şi râde. „N-am omorât, n-am furat. Sunt un om bun”. Dar cârtirea, văicăreala, mârâitul tău nu este un păcat? Şi este un mic păcat? Deschideţi Vechiul Testament, ca să vedeţi ce-au păţit iudeii cârtitori.
Dumnezeu le-a aruncat în pustie mana, a deschis stâncile şi i-a adăpat cu apşoară răcoritoare şi cu un nor îi acoperea. Şi ei cârteau zi şi noapte. Au cârtit împotriva lui Moise, au cârtit împotriva lui Aaron, au cârtit împotriva căpeteniilor lor (vezi Ieşire 16, 6-7; 17, 3; Numeri 14, 27; 16, 11). Dar citiţi să vedeţi ce s-a întâmplat. În acel ceas în care cârteau s-a deschis pământul şi i-a înghiţit; i-a îngropat în măruntaiele lui (vezi Numeri 16, 32). Acestea le zice Vechiul Testament.

       Aşadar, care este concluzia? Nu v-o spun. Dacă veţi căuta în Noul Testament, o veţi găsi. Semnele vremurilor sunt aproape. Şi oamenii – citiţi Scriptura, ca să vedeţi -, în loc să se pocăiască pentru răutăţile care vor veni peste ei, vor cârti împotriva lui Dumnezeu.
Fraţii mei, să ne temem de cârtire, de acest păcat înfricoşător. În loc să cârtim, să-L slăvim pe Dumnezeu pentru nesfârşita Lui milă, ca să ne fie milostiv în ziua aceea.”
Fragment din volumul 20 din seria “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”

Sursa

PORNOGRAFIA, efecte: Afectarea LOBULUI FRONTAL si MICSORAREA CREIERULUI

Să fim onești: toți ne uităm la filme porno, într-o măsură mai mică sau mai mare. Știm deja că ne distorsionează percepția asupra relațiilor umane și așteptările sexuale, dar se pare că impactul negativ asupra creierului este mai mare decât te-ai fi așteptat.

Un nou studiu efectuat asupra adolescenților din Noua Zeelandă, care consumă pornografie cu regularitate, demonstrează acest lucru. Un tânăr  pe nume Gabe Deem a fondat pagina numită Reboot Nation, unde tinerii care au căpătat diverse deprinderi din cauza consumului exagerat de pornografie își oferă suport unul altuia.

„Nu aveam idee că are un impact psihologic atât de mare. Nu am realizat că am o problemă până când nu m-am confruntat cu o disfuncție erectilă la 23 de ani. Nu mai puteam simți dorință sexuală față de o persoană reală, ci eram dependent de filmele porno”.

Don Hilton, neurochirurg din San Antonio, a studiat mult timp efectele pornografiei asupra creierului uman. Acum patru ani, a lansat teoria controversată potrivit căreia pornografia dă dependență precum cocaina. Dacă la momentul respectiv a părut exagerată, cercetătorii de la Universitatea Cambridge au scanat creierele a 19 consumatori compulsivi, în paralel cu același număr de bărbați fără aceleași ocupații, în timp ce aceștia vizionau filme explicite. Cercetătorii au vrut să vadă ce se întâmplă în centrul pentru recompensă, adică partea creierului care se activează când facem lucruri care ne plac, alimentată de cantități mari de dopamină. Dacă al doilea grup nu a prezentat reacții remarcabile, în cazul primului „creierele s-au aprins precum luminițele de Crăciun”, potrivit celor de la 3News.

Criticii spun că nu există dependență de pornografie, ci doar persoane cu un apetit mai mare, care acționează în consecință. Totuși, cei de la Max Planck Institute în Germania au identificat două schimbări fizice în creierele consumatorilor. În primul rând, lobul frontal, cel care coordonează autocontrolul și funcționează ca o frână pentru impulsurile necontrolate, a prezentat schimbări. Cu alte cuvinte, s-a defectat. În al doilea rând, poate cea mai uimitoare descoperire neurologică în această arie e că e posibil chiar să se micșoreze creierul.

Asta înseamnă mai puțină materie cenușie în partea creierului asociată cu luarea deciziilor și motivație. Apoi, ar mai fi un punct de vedere îngrijorător. Cu cât te uiți mai mult la filme porno, cu cât crește nevoia de adrenalină a creierului. De ce se întâmplă asta?

„Creierul capătă dorința de a învăța lucruri noi, dar din păcate nu se orientează către cele utile. Noutatea înseamnă agresivitate și nu numai”, a mai explicat Hilton.

Sursa

SEXUL ORAL cauzează răspândirea „SUPER GONOREEI” netratabile, rezistentă la medicamente, avertizează OMS

Organizația Mondială a Sănătății a emis un avertisment în privința gonoreei rezistente la medicamente

Superbacteria a putut să se răspândească datorită sexului oral și reducerea frecvenței uzului prezervativelor Bacteria cu transmitere sexuală poate trăi în gât, unde este expusă la medicamente Această expunere i-a permis bacteriei cu transmitere sexuală să devină imună

Sexul oral cauzează răspândirea periculoasei superbacterii de gonoree, au avertizat experții.
Tulpina netratabilă a gonoreei se răspândește rapid prin lume amenințând milioane de vieți, a avertizat Organizația Mondială a Sănătății.
Experții spun că gonoreea incurabilă a început să se răspândească după ce a devenit incurabilă la antibiotice, ceea ce a fost într-o anumită măsură cauzată de sexul oral și reducerea frecvenței uzului prezervativelor.
Bacteria cu transmitere sexuală poate trăi în spatele gâtului, iar astfel a dobândit imunitate la antibioticile administrate pentru a trata banale infecții ale gâtului.
OMS a emis un avertisment după ce s-a confirmat că trei persoane au contractat superbacteria.

Ascensiunea ‘super gonoreei’

Infecția bacteriană este de obicei tratată cu o scurtă și simplă doză de antibiotice.
Dar gonoreea a devenit tot mai rezistentă la antibioticile uzuale.
Bacteriile devin imune la antibiotice dezvoltând noi mecanisme de auto-apărare pentru a împiedica medicamentele să fie eficiente
Rezistența antibiotică este în principal cauzată de supra-prescrierea antibioticilor, conform cercetătorilor.
În 2016, experți de la OMS au avertizat că o ‘super’ tulpină de gonoree ar putea deveni imună la antibiotice într-o ‘chestiune de ani’.
Dar acum experții de la OMS au declarat că este ‘doar o chestiune de timp’ înainte ca antibioticele de ultim resort ce pot trata gonoreea vor deveni inutile.

‘Gonoreea este o bacterie foarte inteligentă’, a declarat Teodora Wi, specialistă în reproducere umană la agenția sanitară ONU bazată în Geneva.
‘De fiecare dată când introduci un nou tip de antibiotice pentru a o trata, bacteria dezvoltă rezistență.’

Rolul sexului oral în răspândirea maladiei

A adăugat că răspândirea rapidă a bacteriilor rezistente la antibiotice a fost cauzată într-o anumită măsură de sexul oral.
Această bacterie cu transmitere sexuală poate trăi în spatele gâtului și astfel este frecvent expusă la antibiotice administrate pentru a trata infecții ale gâtului.
Expunerea repetată la antibiotice facilitează bacteria să dezvolte rezistență la medicamente.
‘Atunci când iei antibiotice pentru a trata infecții precum o durere de gât obișnuită, acestea intră în contact cu specia Neisseria [bacteria gonoreei] în gât iar asta rezultă în dobândirea rezistenței’, a declarat Dr. Wi pentru BBC..
O scădere în uzul prezervativelor, cauzată de temeri nefondate că pot cauza HIV în țarile în curse de dezvoltare este de asemenea suspectată că a facilitat răspândirea infecției, a adăugat.
Prezervativele protejează împotriva răspândirii bolii, ce este transferată prin fluide sexuale.
Dr. Wi a declarat că medicii au documentat trei cazuri singulare – câte unul în Japonia, Franța și Spania – de pacienți cu tulpini de gonoree pentru care niciun antibiotic cunoscut nu este eficient.
‘Acestea sunt cazuri ce pot duce la infectarea altor persoane. Poate fi transmisă’, a mai spus.
‘Iar aceste cazuri pot fi doar vârful iceberg-ului din moment ce sistemele necesare pentru a diagnostica și raporta infecțiile netratablile lipsesc în țarile cu un venit redus unde gonoreea este mai răspândită.’
‘O nevoie urgentă’ de noi medicamente

OMS a descoperit că maladia a dobândit o rezistență pe scară largă la antibioticul obișnuit ciprofloxacin și devine tot mai rezistentă la azithromycin.
În majoritatea țărilor, antibiotice de ultim resort sunt acum singurele care râmăn eficiente pentru tratarea gonoreei, conform cercetătorilor.
Manica Balasegaram, director al Parteneriatului Global de Cercetare și Dezvoltare Antibiotică, a declarat că situația e ‘sumbră’ și e o ‘nevoie urgentă’ pentru noi medicamente.
Conducta e foarte subțire, cu numai trei potențiale noi medicamente de gonoree în faza de dezvoltare și fără garanții că se vor dovedi eficiente în testările finale, a declarat.
‘Trebuie să profităm urgent de oportunitățile de care dispunem cu medicamentele existente și cele experimentale’, a adăugat.
‘Orice noi tratamente dezvoltate trebuie să fie accesibile pentru toți cei ce au nevoie de ele, asigurându-ne în același timp că sunt utilizate corespunzător pentru a încetini rezistența pe cât e posibil.’
Explicat:  Chlamydia, Gonoreea și Sifilis

Chlamydia 
Ce este?

Chlamydia este o boală cu transmitere sexuală ce poate infecta atât bărbații cât și femeile. Este cauzată de bacteria denumită chlamydia trachomatis. Este transmisă prin contact, prin sexul vaginal, anal sau oral.Dacă este lăsată netratată poate afecta tuburile falopiene cauzând infertilitate în cazul femeilor. În cazuri foarte rare poate cauza de asemenea infertilitate bărbaților.

Care sunt simptomele?  

Majoritatea persoanelor nu manifestă simptome. Doctorii recomanda teste BTS (de urină sau mostră) la un interval regulat pentru a o detecta.
Totuși, unele persoane prezintă anumite efecte secundare.

Simptome pentru femei:

Secreții vaginale anormale

Senzație arzătoare în timpul urinării

Durere de ochi

Durere în abdomen

Durere în pelvis

Durere în timpul sexului

Hemoragie vaginală

Simptome pentru bărbați:

Secreții ale penisului

Senzație arzătoare în timpul urinării

Rar: Durere și inflamare într-unul sau ambele testicule

Simptome în urma sexului anal:
Durere în rect

Secreții

Hemoragie

Cum este tratată?

Infecția este cu ușurință tratată cu antibiotice.
Doctorii prescriu în general antibiotice orale, de obicei azithromycin (Zithromax) sau doxycycline.

Gonoreea
Ce este?

O boală cu transmitere sexuală foarte similară cu chlamydia, gonoreea este de asemenea bacteriană, transmisă prin contact.
Este cauzată de bacteria denumită neisseria gonorrhoeae.

Care sunt simptomele.

Femeile de obicei nu prezintă simptome, doar bărbații.
Atunci când femeile prezintă simptome, sunt foarte slabe și pot fi confundate cu o infecție urinară.
Doctorii recomanda teste BTS (de urină sau mostră) la un interval regulat pentru a o detecta.

Simptome pentru bărbați:

Senzație arzătoare în timpul urinării

Secreții albe, galbene sau verzi din penis

Rar: Testicule dureroase sau inflamate

Simptome pentru femei: 

Senzație arzătoare în timpul urinării

Secreții vaginale crescute

Hemoragii vaginale în afara ciclurilor

Cum este tratată

Gonoreea este tratată cu antibiotice, deși oficialii sanitari se tem că ar putea deveni prima BTS ‘netratabilă’ pe măsură ce bacteria dezvoltă rezistență la modalitățile de tratament standard.
CDC recomandă tratarea infecției cu o combinație de două antibiotice: azithromycin și ceftriaxone.
Infecția a devenit deja imună la penicilină, tetracycline și fluoroquinolones.
Gonoreea dezvoltă o tot mai mare rezistență la medicamente specifice.

Sifilis
Ce este?

O boală bacteriană cronică, sifilisul poate fi transmis și prin alte mijloace dar este în mod normal o boală cu transmitere sexuală.
În cazuri foarte rare poate fi transmis prin sărut prelungit, cât și prin mijloacele obișnuite de transmisie: sex vaginal, anal și oral.
Este cauzat de bacteria Treponema pallidum.

Care sunt simptomele?

Pacienții dezvoltă inflamații, deși acestea sunt adeseori ignorate.
Infecția se dezvoltă în mai multe stadii

Stadiul 1: 

Inflamații minuscule și nedureroase (precum ulcere) pe zona genitală sau în gură

Apar în 10 până la 90 de zile de la expunere

Dispar până la șase săptămâni și nu lasă cicatrici înainte de trecerea la stadiul 2

Stadiul 2:

Erupții rozalii pe palme și tălpi

Negi umezi în zona genitală

Zone albe în gură

Glande inflamate

Febră

Pierdere în greutate

Toate acestea dispar fără tratament până la trecerea la stadiul 3

Sifilis latent:
Dormant, fără simptome

Stadiul 3:

În lipsa tratamentului poate progresa la probleme grave pentru inimă, creier și nervi

Paralizie

Orbire

Demență

Asurzire

Impotență

Deces

Cum este tratat? 

În fazele incipiente, pacienților li se poate administra o injecție de penicilină Benzatină G. Aceasta nu poate reface leziunile interne dar va elimina infecția.
Pentru cei cu sifilis latent – și nesiguri de cât timp îl au – doctorii recomandă trei doze de penicilină injectabilă, la șapte zile distanță între ele.

Sursa

Ai căzut, ridică-te! Ai căzut iarăși, ridică-te iarăși!

Imagine

Sa nu ne grăbim și să nu ne obosim, ci pururea să punem din nou început. Ai căzut, ridică-te! Ai căzut iarăși, ridică-te iarăși! Numai pe Doctorul tău să nu-L părăsești, căci atunci vei fi osândit de deznădejde mai rău decât un sinucigaș. Stăruie pe lângă El, și El își va face milă cu tine fie prin întoarcerea ta, fie prin încercare, fie prin altă faptă a purtării Sale de grijă, fără să știi tu.
Căci diavolul are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața sufletului, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și cu deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșita nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt. Și, simplu grăind, cu materia pe care o află în fiecare suflet, cu aceea îl atacă spre a nu-i fi de folos… (…)
De aceea, pentru tot lucrul bun trebuie să întrebe omul, ca Sfântul Antonie, nu pe oricine se nimerește, ci pe cei ce au darul deosebirii, ca nu cumva, cei întrebați, fiind necercați (lipsiți de experiență) să cadă amândoi în groapă, după pilda Evangheliei (Matei 15, 14). Pentru că fără dreapta socoteală nu se face nici un lucru bun, chiar dacă li se pare celor neștiutori că e bun, fie pentru că se face nelavreme și fără să fie de trebuință, fie că nu se ține seama de măsura lucrului sau de tăria omului, sau de cunoștința lui și de alte multe. Iar cel ce are darul deosebirii l-a primit prin smerita cugetare. De aceea toate le cunoaște după har și la vremea sa vine la puterea străvederii.
(Sfântul Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia V, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 2004-205)