Mesajul Mitropolitului Onufrie, privind “marșul pentru egalitate”, din Kiev: Nu putem observa în tăcere călcarea în picioare și degradarea relațiilor familiale tradiționale

Cu ocazia „Marșului pentru egalitate“ din Kiev, programat pentru data de 17 iunie 2018, Mitropolitul Kievului, Onufrie, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice (de sub Patriarhia Moscovei), a trimis următorul mesaj, încă din data de 11 iunie, adresat credincioșilor și reprezentanților autorităților municipale din capitala Ucrainei:

„Biserica Ortodoxă Sfântă întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos și ghidată prin acțiunea Duhului Sfânt, este preocupată de secole de păstrarea purității adevărurilor Evangheliei. De-a lungul secolelor, bunicii noștri și străbunicii au păstrat cu sfințenie și au transmis descendenților lor valorile și tradițiile familiale, construite pe poruncile lui Dumnezeu.
Instituția familiei – ca unire dintre un bărbat și o femeie – a fost stabilită și sfințită de Dumnezeu Însuși. Și astăzi noi, Ortodoxia Ucraineană, nu putem observa în tăcere călcarea în picioare și degradarea relațiilor familiale tradiționale, în același timp încercându-se să ni se impună opinii ale unei lumi nu doar străine, ci și păcătoase.

Din nou, Biserica noastră subliniază faptul că realizarea unor astfel de evenimente este o propagandă publică și deschisă făcută păcatului, în special perversiunilor sexuale. Acest lucru poate provoca daune ireparabile inimilor pure și sufletelor copiilor noștri, și cel mai important, atrage mânia divină pe pământul ucrainean, care este plătit, de mai mulți ani consecutivi, cu sângele nevinovat al ucrainenilor.

Sfânta Scriptură condamnă păcatul sodomiei și toate celelalte abateri împotriva firii. Respectăm concepțiile lumii și interesele celorlalți. Cu toate acestea, ei nu trebuie să propage perversiuni păcătoase. Este inadmisibil să plasezi la același nivel păcatul și libertatea dată nouă de Dumnezeu. De asemenea, simțind responsabilitatea noastră în fața lui Dumnezeu și a oamenilor din prezent și ai generațiilor viitoare, ne adesăm dumneavoastră, reprezentanți ai autorităților, cerându-vă să nu permiteți marșul membrilor asociațiilor LGBT în Kiev.

Având în vedere cele de mai sus, o slujbă de mijlocire pentru păstrarea valorilor familiale creștine și a păcii în Ucraina va avea loc în data de 17 iulie, la ora 14:30, în Parcul Mariinsky din Kiev, în apropiere de Cruce. Acordăm binecuvântarea noastră pentru a fi înălțate rugăciuni în biserici și mănăstiri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pentru ca Domnul să nu permită răspândirea, în rândul persoanelor dragi lui Dumnezeu, a păcatului sodomiei. Noi credem că rugăciunile întărite ale credincioșilor, înțelepciunea și chibzuința liderilor noștri vor călăuzi mila și binecuvântarea lui Dumnezeu către orașul slăvit al Kievului și pământul ucrainean!

+ Onufrie, Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Reclame

Patr. Neofit al Bulgariei a slujit un tedeum împreună cu ereticul patr. Kirill al Moscovei

mospat.ru / patriarchia.ru via l.o.

Pe 3 martie 2018 în Bulgaria se sărbătorește aniversarea a 140 de ani de la eliberarea țării de sub jugul otoman. Cu această ocazie pe muntele Șipca[1] s-a săvârșit un tedeum de mulțumire, la care a participat și o delegație a Patriarhiei Moscovei în frunte cu patriarhul ecumenist Kirill.

După tedeum a urmat o întâlnire a delegației ruse cu sinodalii bulgari. În cuvântarea sa cu această ocazie, patr. Neofit a spus: „Prezența voastră în mijlocul nostru este o mare onoare pentru Biserica noastră Ortodoxă, o adevărată sărbătoare duhovnicească și o nouă mărturie a legăturilor strânse dintre noi, pentru care noi toți îi mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos și Preafericirii Voastre, celui ce exprimați dragostea frățească întru Hristos și susținerea din partea Sfintei Biserici Ortodoxe Ruse pe care o conduceți și a întregului popor ortodox rus, pe care noi îl iubim din suflet și care este mereu în gândurile noastre și în rugăciunile noastre patriarhale”.

De asemenea la întâlnire a participat un alt ecumenist notoriu, mitropolitul Ilarion Alfeev, dar și episcopul Gavriil de Loveci, care avusese anterior declarații publice anti-ecumeniste.

Biserica Ortodoxă Bulgară a respins deciziile sinodului ecumenist din Creta și nu face parte din Consiliul Mondial al „bisericilor”, motiv pentru care s-a vehiculat în ultimul timp cum că sinodul bulgar ar avea o poziție ecleziologică sănătoasă.

Din păcate acest eveniment, alături de alte fapte și declarații, ridică semne de întrebare în privinței consecvenței poziției BOB.

[1] De fapt inițial denumirea muntelui era „Sf. Nicolae”, dar comuniștii l-au redenumit în 1977 în „Șipca”, în ciuda faptului că exista deja un munte denumit astfel.

Duminica Ortodoxiei

Praznicul Ortodoxiei nu este o sarbatoare fixa transferata in ciclul mobil, ci ea a fost nemijlocit instituita, pentru a fi serbata in prima duminica din Postul Mare, de catre patriarhul Metodie al Constantinopolului cu prilejul celei de-a doua restaurari definitive a sfintelor icoane, pe 11 martie 843. Aceasta sarbatoare solemna, cea mai importanta dintre comemorarile dogmatice repartizate in cursul anului liturgic, nu s-a generalizat insa imediat, impunerea ei definitiva fiind atestata abia in secolul XI. La Constantinopol, dupa o Panihida tinuta la biserica din Vlaherne si dupa privegherea de seara se facea o lunga procesiune pana la Sfanta Sofia, unde se celebra Liturghia, la sfarsitul careia patriarhul oferea la patriarhie un mare banchet oficialitatilor Bisericii si Imperiului. Aceste festivitati erau un prilej de adunare a unui mare numar de „monahi si de laici veniti din provincii, marcand astfel puternic sfarsitul primei saptamani a postului.

Praznicul Ortodoxei s-a suprapus peste vechea comemorare a profetilor Moise, Aaron si Samuel, pe care Typikon-ul Marii Biserici o indica drept singura praznuire a primei duminici din Postul Mare55, atestata cel putin in epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului (+ 740), fiindca sub numele sau gasim in unele manuscrise un canon imnografic in cinstea profetilor. Potrivit Kontakarion-ului de la Patmos 213 (secolul XI), Postul Mare era plin odinioara de comemorari biblice: in Saptamana a II-a era comemorat Noe, in Saptamana a IV-a jertfa lui Isaac si Isaac insusi in vinerea Saptamanii a V-a, astfel ca aceste praznuiri corespundeau lecturilor din cartea Facerii. Typikon-ul Marii Biserici nu face insa decat aceasta singura aluzie la Vechiul Testament in timpul Postului Mare, a carei origine, dupa Karabinov, ar fi mai putin lectura cartii Facerii, cai o amplificare a pericopei evanghelice citite la Liturghia acestei duminici (In 1, 44-52), unde se face limpede aluzie la profeti. Aceasta ar apartine unui vechi sistem de lecturi biblice, potrivit caruia Evanghelia dupa Ioan se citea in timpul Postului Mare, iar nu in timpul perioadei Penticostalului. Oricare ar fi motivele instituirii ei, aceasta sarbatoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima saptamana din Postul Mare si cu atmosfera vechi-testamentara a sistemului lecturilor. In chip fericit ea n-a fost cu totul suprimata de sarbatoarea Ortodoxiei, ramanand in imno-logie legata de aceasta intr-un mod armonios si pertinent din punct de vedere teologic, intrucat profetii figurau anticipat intruparea pe care o manifesta icoanele:

„Stralucit-a harul adevarului si cele ce de demult s-au preinchipuit umbros, acum s-au savarsit aratat. Caci iata Biserica, pe care o insemna mai inainte chipul cortului marturiei si care tine credinta dreapta [ortodoxa], se imbraca ca si cu o podoaba mai presus de lume cu icoana dupa trup al lui Hristos; ca tinand icoana Celui pe care-L cinstim, sa nu ratacim …”

Sfantul Ioan Damaschinul semnala deja, in discursurile sale despre icoane, analogia ce exista intre acestea si vedeniile prorocilor; acestia n-au privit vedeniile care le-au fost date cu ochii sensibili, ci cu „ochi duhovnicesti”, ca si apostolii pe Tabor, si au vazut „icoane” ale lui Dumnezeu, nu fiinta Sa. Ca intreaga Lege si prescriptiile sale, aceste vedenii care anuntau tipologic bunurile viitoare erau „imagini” a ceea ce avea sa fie dezvaluit pe deplin prin intrupare. Dupa sfasierea perdelei templului, prefigurarile s-au destramat si vedeniile profetilor au fost inlocuite de icoane: reprezentari analogice si actualizare efectiva a prezentei ipostatice a Cuvantului intrupat si a sfintilor. Vedeniile profetilor, ca si cele ale lui Moise, Isaia sau Iezechiel, erau prefigurari ale intruparii „Icoanei naturale a Tatalui”, pe care o reproduce imaginea sacra crestina; astfel, ele pot fi privite drept icoane ale acestor icoane, iar prorocii pot fi celebrati impreuna cu sfintele icoane in Duminica I a Postului Mare. Praznicul restabilirii icoanelor a fost intitulat Triumful Ortodoxiei, caci marca sfarsitul a 120 de ani de lupte si dispute de mai multe ori reluate si cu importante consecinte pentru definirea identitatii Bisericii Ortodoxe si a statului bizantin; dar si, pe un plan mai general dogmatic, pentru ca iconoclasmul reprezenta punctul final si consecinta tuturor ereziilor hristologice. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor sapte mari Sinoade Ecumenice. Desigur, ulterior vor aparea multe alte erezii, dar ele toate vor putea fi respinse de definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade Ecumenice si de teologia ortodoxa a venerarii icoanelor. Asa cum se exprima foarte vechiul tropar al praznicului Ortodoxiei, venerarea icoanei lui Hristos e o marturisire a intregii Iconomii dumnezeiesti si semnul supunerii credinciosului fata de integralitatea invataturii Bisericii:

„Preacuratei Tale icoane inchinandu-ne, Bunule, cerem iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Caci de bunavoie ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca sa izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai plasmuit. Pentru aceasta cu multumire strigam Tie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea!”

Icoanele restaurate sunt privite de imnografii nostri drept „podoaba Bisericii” si pecetea Ortodoxiei. De aceea, de la celebrarea particulara a icoanelor s-a trecut rapid la o sarbatoare a Ortodoxiei in general, instituita definitiv o data cu a doua jumatate a secolului XI.

Synodikon-vl Ortodoxiei, al carui strat initial privitor la icoane trebuie atribuit patriarhului Metodie insusi, s-a imbogatit incepand din secolul XI cu numeroase anatematisme formulate impotriva noilor erezii de sinoade cohstantinopolitane reunite sub imparatii Comneni. Au inserate si decizii ale unor sinoade locale, iar in secolul XIV anateme impotriva , lui Varlaam, Achindin si adversarii isihasmului, astfel incat acum Synodikon-ul apare marturia fidela a traditiei dogmatice bizantine si a continuitatii ei in timp si in spatiu. Lectura sa solemna devenise un adevarat oficiu liturgic in sine. Initial (in secolele IX-X), aceasta avea loc la Liturghie intre „Sfinte Dumnezeule” si lectura din Apostol. Apoi, dezvoltandu-se in lungime si in importanta, se facea dupa concedierea de la Utrenie si procesiunea in timpul careia se canta un canon al Sfantului Metodie despre restaurarea sfintelor icoane (redactat probabil in 843 si atribuit pe nedrept Sfantului Teodor Studitul80). Odinioara, Synodikon-ul era declamat din amvon cu aceleasi formule de introducere ca si Evanghelia. Triodul grec nu mai are aceasta rubrica, prezentandu-l drept lectura unei omilii. El indica totusi raspunsurile poporului care trebuie sa puncteze lectura sa cu exclamatii „Anatema sa fie!” sau „Vesnica pomenire!” dupa cum sunt mentionati ereticii sau aparatorii adevaratei credinte Aceasta participare a comunitatii la proclamarea Ortodoxiei poate fi legata de invatatura ortodoxa, potrivit careia, in ultima instanta, poporul insusi e garantul unitatii traditiei si validitatii Sinoadelor Ecumenice.
Proclamarea Synodikon-ului in manastiri si in catedrale are in constiinta ortodoxa o valoare cu adevarat „sacramentala”; asa cum scria un episcop rus, el este „Taina innoirii duhovnicesti, Sfanta Taina a intaririi in adevar”. Triumful Ortodoxiei asupra ereziei e o eliberare, o innoire, o primavara duhovniceasca. Biserica straluceste atunci cu „stralucirea dogmelor” in bucuria si lumina harului. Aceasta proclamare poate fi supusa si unei transpuneri duhovnicesti, putand fi privita ca un adevarat exorcism al ereziilor ce incoltesc in fiecare din cei ce inca nu si-au curatit cu totul patimile, caci in definitiv erezia nu e decat varianta intelectuala a acestor patimi. Prin definitie, erezia divizeaza si separa, in timp ce credinta ortodoxa strange in unitate si sobornicitate membrii Trupului lui Hristos86. Ea este semnul impacarii cosmice a tuturor fapturilor trupesti si netrupesti in participarea lor armonioasa la unitatea divino-umana si la plinatatea cunoasterii Adevarului pe care-l are Biserica.

„Pustie si pamantule, bucurati-va, munti picurati si dealuri saltati, caci Hristos, Cuvantul, a dat pace celor de pe pamant si sfintelor biserici unitatea credintei”.

Semnificatia acestei sarbatori, ca si cea a Sfantul Grigorie Palama, in iconomia duhovniceasca a Triodului sta tocmai in aceasta conceptie despre unitatea in credinta. Armonia crestinilor uniti in credinta lor in acelasi Hristos e conditia necesara pentru celebrarea duhovniceasca a praznicului Ortodoxiei si pentru a duce un post folositor.
Ortodoxia apare din plin in cateheza Triodului, caci, potrivit Sfantului Vasile cel Mare, ea face parte din virtutile monahului si ale adevaratului crestin. Marturisirea dreptei credinte e, potrivit Sfantului Grigorie din Nazianz, o „sfintire a limbii” si, prin urmare, curatirea mintii rationale. In timp ce erezia decurge in fond din mandria mintii nerastignite si netransfigurate, Parintii leaga Ortodoxia de smerenie si de infranare, adica de orice virtute care aduna fiinta pentru a o face sa urce spre Dumnezeu. „O credinta tare este maica lepadarii”, spunea Sfantul Ioan Scararul. Nu ne-am putea astfel angaja in viata duhovniceasca rezumata in Postul Mare, fara sa fi fost intariti inca de la inceputul acestuia in credinta ortodoxa.

„Pe acestea [arhetipurile lucrurilor stricacioase] le vom vedea, daca vom duce o viata dreapta si ne vom ingriji de credinta dreapta, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul”.

Fiindca este cu neputinta sa gasim pe Hristos, plinatatea virtutilor, fara marturisirea exacta a „ceea ce este El” si alipirea totala de Trupul Sau tainic, pentru ca numai credinta ortodoxa afirma realitatea indumne-zeirii si a participarii trupului si sufletului omului la viata dumnezeiasca, fara sa existe contopire a firilor. Faptele ascezei practicate in timpul Postului Mare reprezinta, asadar, manifestarea si stralucirea adevaratei credinte confirmate de lectura Synodikon-ului.

„… credinta fara fapte e moarta si lipsita de consistenta, iar faptele fara credinta sunt desarte si nefolositoare. Harul Duhului a reunit astazi, in acest timp de post si nevointa pentru virtute, vestirea celor ce au impartasit cu credinta cuvantul dreptei credintei si lepadarea celor care n-au vrut sa-l impartaseasca cu credinta, ca noi insine sa ne grabim, cum se cuvine, atat spre una, cat si spre cealalta: aratand adica credinta prin fapte si dobandind folosul ostenelilor noastre prin credinta”.

Duminica Ortodoxiei si lectura Synodikon-ului pot fi, asadar, privite ca o transpunere in Triod a recitarii Simbolului de credinta niceo-constantinopolitan la Liturghie, inaintea anaforalei”. Desigur, Synodi-kon-ul e mai dezvoltat decat Crezul, vizand cazuri de erezie si persoane precise, in marea lor majoritate dintr-o epoca posterioara iconoclasmului. Pe de alta parte, el se inscrie intr-o scara temporala mai vasta, fiindca pentru a ne cumineca trebuie sa asteptam 40 de zile, in timp ce Crezul precede doar cu putin Euharistia; in ambele cazuri insa scopul ramane acelasi: exprimarea unitatii adunarii crestine in credinta in Acelasi Hristos, pe care o pecetluieste Cuminecarea euharistica. In dimensiunea pregatirii in vederea Pastelui si a catehezei baptismale a Triodului, praznicul Ortodoxiei reprezinta, asadar, un element fundamental si prima etapa a incorporarii in Hristos si Patima Sa.

„Crestin este – spune Sfantul Ioan Scararul – cel ce imita pe Hristos pe cat e cu putinta oamenilor prin cuvinte si fapte si crede” cu o cugetare dreapta si neprihanita in Sfanta Treime”.

Ieromonahul Makarios Simonopetritul, Triodul explicat : mistagogia timpului liturgic – Makarios Simonopetritul, Editura Deisis

O nouă sărbătoare în Calendarul BOR: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca

basilica.ro: Pe lângă înscrierea Sfintei Matrona din Moscova, Calendarul Bisericii Ortodoxe Române din 2019 va fi îmbogățit cu încă o sărbătoare: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca de la Mănăstirea prahoveană Ghighiu în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.

Totodată, în ședința de joi a Sfântului Sinod au fost aprobate și textele Acatistului și Slujbei Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca.

Icoana Maicii Domnului – Siriaca, pictată pe lemn de santal, datează din secolul al șaisprezecelea și a fost adusă la Mănăstirea Ghighiu în 1958 de PS Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient.

De-a lungul timpului, numeroși credincioși care s-au rugat Maicii Domnului aducând cinstire icoanei de la Mănăstirea Ghighiu au mărturisit că au primit ajutor grabnic, vindecări și întărire în credință.

O altă icoană a Maicii Domnului a cărei cinstire s-a extins în Biserica Ortodoxă Română este Prodromița de la Muntele Athos, cu ziua de cinstire în 12 iulie.

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului.

În ultima întrunire a Sf. Sinod a fost aprobat textul Acatistului și al Slujbei Sfinților Mc. Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat (9 noiembrie) și cele ale Sfinților 26 de Mucenici din Goția (26 martie). De asemenea, au fost aprobate și textele a două Acatiste, anume Acatistul Sf. Apostol și Evanghelist Luca (18 octombrie) și cel al Acatistului Sf. Mc. Hristofor (9 mai).

Ereticul Bartolomeu va participa la sfinţirea Catedralei Naţionale, anunţă Patriarhul Daniel


basilica.ro: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu va participa la sfinţirea Catedralei Naţionale, a anunţat marţi Părintele Patriarh Daniel în cadrul şedinţei Consiliului Național Bisericesc întrunit la Reşedinţa Patriarhală.

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a fost invitat verbal de Părintele Patriarh Daniel în timpul „Sfântului și Marelui Sinod”!? care a avut loc în Creta în anul 2016, apoi prin intermediul unei scrisori oficiale.

1

Anul trecut, Patriarhul Ecumenic și-a exprimat dorința de a participa la acest eveniment deosebit de important pentru Ortodoxia românească într-un interviu acordat postului de televiziune al Patriarhiei Române.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, încă de anul trecut, după Sfântul și Marele Sinod din Creta, m-a chemat să iau parte la târnosirea acestei Catedrale. De fiecare dată, când revin în România, pentru mine este un prilej special de bucurie, veselie și cinstire, cu atât mai mult atunci când voi veni, dacă mă voi învrednici să vin, la un eveniment atât de mare și istoric, cum va fi inaugurarea noii Catedrale Patriarhale în inima Bucureștilor, spunea Sanctitatea Sa în interviul din 27 august 2017.

Festivitătile legate de sfințirea locașului de cult vor dura cinci zile, din 25 până în 30 noiembrie, a evidenţiat astăzi Patriarhul Daniel care prezentat şi stadiul actual al lucrărilor la Catedrala Naţională.

„Au fost realizate în proporție de 80% lucrările de execuție a suprastructurii Catedralei Naționale, între cotele + 36,00 – + 62,00 metri”, a spus Preafericirea Sa.

Zămislirea Bisericii

„Vino, am să-ţi arăt Mireasa, Femeia Mielului” (Apoc. 21:9)

„Cînd Hristos a fost înjunghiat ca un miel, El S-a logodit cu Biserica prin propriul Său Sînge. Precum femeia a fost făcută pentru Adam în timpul somnului lui prin scoaterea coastei, la fel şi Biserica a luat chip prin curgerea Sîngelui din coasta lui Hristos în timpul adormirii de bună voie pe cruce cu somnul morţii, şi s-a unit cu Cel ce S-a răstignit din iubire pentru noi”.

Sf. Andrei al Cezareei – Comentariu la Apocalipsă, cap. 67

sursa

Patriarhia Română infirmă că s-a discutat despre Basarabia la întâlnirea dintre Patriarhul Daniel și Patriarhul Chiril. PF Daniel, invitat la Moscova

Contactat de ActiveNews, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a infirmat faptul că la întâlnirea dintre cei doi patriarhi s-ar fi discutat despre problema celor două Mitropolii din Basarabia.

„În calitatea mea de purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, pot să infirm că la întâlnirea dintre PF Părinte Patriarh Daniel și PF Părinte Chiril s-a discutat despre problema Basarabiei. Subiectele de discuție au fost cele menționate în comunicatul oficial”, ne-a declarat domnul Vasile Bănescu.

Știrea inițială

Vizita Patriarhului Chiril la București ar fi prilejuit o discuție la nivelul cel mai înalt al Bisericii Ortodoxe despre situația canonică din Basarabia, acolo unde există două Mitropolii în conflict mai vechi, a scris agenția de stat, Itar Tass, citată de Vlad Cubreacov.

”Șefii celor două Biserici vor discuta despre conflictul legat de Mitropolia Basarabiei, care durează deja de un sfert de secol, precum și despre Legea educației din Ucraina, împotriva căreia Biserica Rusă ar dori să se pronunțe împreună cu Biserica Ortodoxă Română”, scria agenția de la Moscova înainte de vizita delegației la București.

Informația a fost confirmată indirect, chiar de către siteuloficial al Patriarhiei Moscovei:

„În cadrul dialogului, conducătorii celor două Biserici au făcut schimburi de informații cu privire la problemele bisericești și relațiile dintre cele două Patriarhii”.

Conform siteului Patriarhiei Ruse, discuția a durat peste două ore și s-a desfășurat într-un spirit „fratern”. De asemenea, conform aceleiași surse, s-a discutat despre problemele ortodocșilor din Ucraina, iar Patriarhul Daniel a primit invitația de a merge la Moscova, cu ocazia viitoarelor manifestări dedicate aniversării a 100 ani de la Sinodul din 1917-1918, restabilirea Patriarhatului și întronizarea patriarhului Tihon și persecutarea Bisericii Ortodoxe în perioada regimului comunist.

De asemenea, s-a discutat despre Sinodul din Creta, de anul trecut.

activenews.ro