O prapastie de netrecut fara Lumina Ortodoxiei


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Biserica Sa, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca pururea respinge orice unire (uniune) spirituala, ecclesiala sau duhovniceasca bazata pe amestecul dintre Adevar si minciuna, fiindca dupa cum prea bine se stie, dar lesne se si uita, intre Lumina si intuneric nu poate exista nici o partasie. Intruparea Fiului lui Dumnezeu, la plinirea vremii, a insemnat in modul cel mai real al cuvantului, izbavirea lumii de toate ratacirile idolilor si credintelor mincinoase. Biruinta Sa asupra vrajmasilor, dinafara si dinauntrul Bisericii dreptslavitoare, este vesnica, dar se actualizeaza in fiecare timp, loc si imprejurare istorica, pana la sfarsitul veacurilor.

Invatatura de capetenie adusa de Fiul lui Dumnezeu din Cer este cea despre Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta si Dumnezeiasca Treime inchinat si slavit: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De intelegerea si trairea acestei invataturi, in duh si adevar, depinde intelegerea si trairea celorlalte invataturi ale Bisericii, depinde insasi mantuirea sufletului nostru. In Vechiul Testament, Dumnezeu S-a aratat ca prin ghicitura, in chip de ingeri, la stejarul Mamvri lui Avraam si Sarrei, iar in Noul Testament in chip desavarsit la raul Iordanului si pe Muntele Taborului. Mantuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu Omul, L-a facut cunoscut pe Tatal si voia Lui, Tatal L-a facut cunoscut pe Fiul Sau Cel Unul Nascut ca Mesia, iar Duhul Sfant, Care numai din Tatal purcede, trimis de Fiul peste Sfintii Apostoli la Cincizecime, L-a facut cunoscut pe Fiul, deschizand desavarsit intelegerea ucenicilor pentra Viata, Persoana si Invatatura Sa, unice in istoria omenirii prin iconomia cea dumnezeiasca, vesnic vie si nebiruita, pe langa care orice invatatura omeneasca paleste si dispare ca floarea campului, cum zice imparatul psalmist David!
Crearea lumii, dar si restaurarea ei, sunt opera Prea Sfintei si Dumnezeiestii Treimi. Biserica sfintitoare, slujitoare si luptatoare este opera Prea Sfintei Treimi. Ea este plina de Treimea cea de-o Fiinta si nedespartita. In numele Prea Sfintei Treimi ne-am botezat, in numele Prea Sfintei Treimi ne inchinam, facandu-ne semnul Sfintei Cruci dupa Sfanta Predanie, dupa pilda Sfintilor Apostoli, a dumnezeiestilor Parinti adunati de Duhul Sfant la Soboarele Ecumenice ale tuturor Sfintilor traitori in duhul apostolic, care au marturisit prin viu grai, apoi si in scris, credinta in Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit, al Carui har vrea sa lucreze dimpreuna cu noi, pacatosii si nevrednicii, mantuirea noastra.
Nimeni nu poate in veci sa desparta pe Tatal de Fiul, pe Fiul de Tatal, pe Tatal de Duhul Sfant, pe Duhul Sfant de Tatal, pe Fiul de Duhul Sfant si pe Duhul Sfant de Fiul, asa cum ni se infatiseaza in Dumnezeiestile Scripturi. Chiar daca marturisesc ca sunt crestini, toti credinciosii care-si doresc sincer mantuirea in Hristos Domnul, trebuie sa primeasca si pe Tatal si pe Duhul Sfant. Pe Tatal, Care a nascut pe Fiul mai inainte de toti vecii si pe Duhul Sfant, Care numai de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si Fiul este inchinat si slavit si Care a grait prin Prooroci. De asemenea, trebuie s-o primeasca, preacinsteasca si marturiseasca si pe Maica Domnului ca pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maica nenuntita si Pururea Fecioara Maria.
Trebuie sa primeasca cu inima deschisa si invatatura despre Sfanta Cruce, despre Biserica, despre Sfintele Taine si despre sfintele icoane. Exista o singura invatatura adevarata, dreptslavitoare si mantuitoare. Cea a Bisericii Ortodoxe, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Mantuitorul nostru Hristos, Imparatul Vietii si Dumnezeu Omul este nedespartit in veci de Tatal si de Duhul Sfant, nedespartit in veci de Maica Domnului, nedespartit in veci de Sfanta Cruce, de Biserica Ortodoxa si de poruncile Lui; nedespartit in veci de Sfintii Parinti, de Dumnezeiestii Mucenici si de toti Sfintii; nedespartit de Dumnezeiasca Scriptura si de Dumnezeiasca Predanie, Izvor nesfarsit al darurilor sfinte in Biserica Sa, dimpreuna cu Duhul Sfant; nedespartit de credinta Lui Care a biruit lumea; nedespartit de sfintele icoane; nedespartit de adevaratii inchinatori si rugatori in duh si adevar, drept invatand si savarsind cuvantul Adevarului Sau, numai dupa voia lui Dumnezeiasca si nu dupa a lor cea omeneasca!

sfanta-treime

Nu exista comuniune cu cei care nu cred in Prea Sfanta Treime

Desigur, in mod absolut si irevocabil, Domnul Iisus Hristos este vesnic neimpacat cu vicleanul diavol, tatal tuturor minciunilor. Evident, in mod firesc, Biserica Lui este neimpacata cu vrajmasii Ei si cu toate ereziile din toate timpurile si din toate locurile (nascocite numai de diavol si slugile sale), indemnandu-i, invatandu-i si intarindu-i pe toti fiii sai devotati, credinciosi cu fapta, sa se lepede de diavol si de toate lucrarile lui intunecate, indiferent prin cine ar fi ele introduse in lume, caci daca inger din cer ar propovadui alta evanghelie, anatema sa fie asupra lui, cum zic toti Sfintii Parinti credinciosi pana la moarte Sfintei Predanii si vietii in Hristos Domnul!
Biserica Ortodoxa nu are comuniune cu cei care nu cred, nu marturisesc, ba chiar hulesc Prea Sfanta si Dumnezeiasca Treime. Prin urmare, nu are (si nu va avea in veci) nici o comuniune cu mahomedanismul sau cu mozaismul. Nu are (si nici nu poate avea) comuniune nici cu catolicismul care marturiseste rau, ca Duhul Sfant ar purcede si de la Fiul, contrar Revelatiei exprimate de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Evanghelia sa, sustinand primatul papal pe temeiuri politice si pseudoreligioase.
Biserica Ortodoxa nu are comuniune de rugaciune cu protestantii si neoprotestantii. Nu are comuniune de rugaciune cu paganii, care nu cred in Intruparea Cuvantului Lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Biserica Ortodoxa nu are comuniune (si nu va avea in veci) cu cei ce lupta impotriva Prea Sfintei Treimi si a invataturilor Bisericii dreptslavitoare, pe fata sau in ascuns; asadar, nu are si nu poate avea nici o comuniune cu teomahii, ateii, ocultofilii, hulitorii, ereticii sau satanistii. Totusi, in marea si cotropitoarea Sa iubire pentru toti oamenii, cununa creatiei dumnezeiesti, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu vrea moartea pacatosului, ratacitului, necredinciosului sau demonizatului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Biserica Ortodoxa ii primeste si pe catolici, protestanti, musulmani, mozaici, copti, armeni sau alti rataciti si orbi sufletesti, de orice neam ar fi acestia, cu conditia rebotezarii, mirungerii si implinirii tainei pocaintei lor reale, sincere si statornice, facand pogoramant dupa caz.
1Dar, niciodata Biserica Ortodoxa nu binecuvanteaza erezia, pacatul si ratacirea, nici nu se uneste in vreun fel cu ele, fiindca aceasta ar insemna lepadarea de Intruparea, Persoana si Invatatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos si lepadarea de mantuire, întrucât numai El poate judeca, osandi si mantui oamenii. Nici un alt intemeietor de religie istorica (au fost destui!), de orice neam ar fi el, nu poate mantui pe nimeni, nici macar pe el insusi, ci va fi judecat, la randul sau, de Judecatorul tuturor, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia I S-a dat toata puterea in cer si pe pamant, dupa cum sta scris in Sfintele Scripturi si dupa cum a dovedit-o numai El prin Nasterea Sa mai presus de fire, prin viata si propovaduirea minunate, prin moartea pe Cruce si slavita Inviere a Lui cea de a treia zi, prin Inaltarea la cer si trimiterea Duhului Sfant, Mangaietorul, in chipul limbilor de foc, asupra Sfintilor Apostoli, in ziua Cincizecimii, si prin mainile lor asupra tuturor celor care au primit, primesc sau vor primi Botezul in numele Lui, dupa fagaduinta Sa de Trei ori Sfanta. Singurul Mantuitor al tuturor neamurilor este Cei ce S-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat. Si a patimit. Si S-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi, si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Intelegem, asadar, ce cadere infricosatoare a venit peste cei care s-au impacat cu ereziile de toate felurile, recunoscandu-le in mod naiv, imprudent sau interesat ca „biserici”. Biserica Ortodoxa ii numeste pe acestia ecumenisti (modernisti). Ei sunt cei care cred, in detrimentul Adevarului, ca ar avea mai multa dragoste decat Sfintii, desi nu au pus inceput bun unei reale vieti duhovnicesti (aceasta se vede pe chipurile lor intunecate, crispate si mereu nelinistite). Ei sunt cei care au parasit viata duhovniceasca, paza mintii, postul luminat, rugaciunea launtrica neincetata si cugetul Bisericii Ortodoxe. Cei care recunosc „tainele”, ereticilor, trecand necugetat peste doxologiile Prea Sfintei Treimi si canoanele Bisericii dreptslavitoare, peste Sfintii Parinti, se autoexclud de la Trupul tainic si vazut al Domnului nostru Iisus Hristos, ignorand sau chiar vrajmasind pe fata Canoanele Apostolice ale Sfintelor Sinoade si cuvantul de foc ceresc al tuturor Sfintilor.
Intre Biserica dreptslavitoare, drept invatand si savarsind cuvantul Dumnezeului cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit (numai dupa voia Lui cea Dumnezeiasca si nu dupa a noastra cea omeneasca) si panerezia ecumenismelor de tot felul, a fost, este si va fi o prapastie de netrecut. Pastorii care drept savarsesc, cu certitudine si drept ii invata pe pastoritii lor, dar pastorii care drept invata si stramb savarsesc, in mod la fel de evident osanda isi agonisesc, fiindca doar cu buzele Adevarul ei Il marturisesc, iar cu faptele Il rastignesc, inimile lor stand departe de El!
De curand, un astfel de nefericit pastor, „renumit” pentru excesele sale reformiste, ecumeniste, manageriale, ocultofile si declarativ umaniste, a cutezat sa „porunceasca” oficial excluderea cuvantul erezie din lexicul celor care au datoria sfanta de a-i invata pe pastoriti dreapta credinta… Respectivul amagit si amagitor, el insusi un ereziarh inrait si fatis, a uitat insa sa „porunceasca” si ce cuvant vor folosi de acum incolo Sfintii Parinti pentru a desemna ratacirile grave ale tuturor ereticilor! Trebuie sa-l dezamagim definitiv si irevocabil pe acest biet si intunecat ereziarh, declarandu-i fara cel mai mic echivoc ca nimeni dintre cei inviati launtric nu-i va urma vreodata indemnul aberant si eretic, iar toti crestinii cu fapta vor continua sa-i numeasca eretici pe cei care se indeparteaza din ignoranta, ispitire sau rea credinta de la Sfanta Predanie si Dreapta Credinta.

1

Nu te teme turma mica

Biserica Ortodoxa, credincioasa in duh si adevar Sfintei Predanii, respinge cu fermitate, fara nici o teama, transant, nenegociabil si irevocabil, orice pseudoteologie, pseudohristologie, pseudopneumatologie, pseudomariologie sau pseudoecclesiologie eretica, indiferent cine ar fi (sau s-ar crede ca este!) cel care o initiaza, sustine si promoveaza, crezandu-se pe el insusi, sarmanul inselat si patimasul inselator, in mod nebuneste, a fi deasupra intelepciunii Sfintilor Parinti, inspirati si calauziti in mod vadit numai de catre Duhul Sfant. Biserica Ortodoxa va ramane credincioasa pana la sfarsit numai Capului ei Vesnic, Mantuitorul Iisus Hristos, indiferent de cate pierderi si caderi va suferi, caci cu slujitorii ei nebiruiti de duhurile acestei lumi, este Dumnezeul Cei vesnic Viu, intelegeti neamuri si va plecati!
Toti cei care sustin erezia tuturor ereziilor, panerezia ecumenismului, se afla sub anatema Bisericii si a Sfintilor Parinti. Pe acesti nefericiti inselati si inselatori Domnul Iisus Hristos ii scoate din Biserica, la sorocul vremii, pentru ca aceasta, Mireasa Sa, sa ramana fara prihana pana la sfarsitul veacurilor. Unii ca acestia nu au nici o biruinta, caci se lovesc de Piatra cea din capul unghiului, de Insusi Mantuitorul Hristos, care a biruit pe diavolul, tatal tuturor ereziilor gnostice sau neognostice, dar si a tuturor pseudospiritualitatilor mincinoase si pierzatoare de suflet.
Dumnezeul Cei vesnic Viu si Mantuitorul nostru nu dispretuieste pe nimeni, caci pentru oaia cea ratacita, le lasa pe celelalte 99, mergand dupa aceea, oriunde s-ar afla, punand-o pe umerii Lui si bucurandu-se de salvarea ei mai mult decat pentru toate celelalte deja puse la adapost. Asa se bucura Mantuitorul Iisus Hristos de toti paganii, de toti catolicii, protestantii, musulmanii, mozaicii si de toti pacatosii care vin la Dreapta Credinta (la Sfanta si Dumnezeiasca Ortodoxie, singura mantuitoare si sfintitoare) cu cainta si sinceritate, oricat de mult ar fi ratacit dramul…
Dupa pilda Sfantului Mare Ierarh Nicolae, a Sfintilor Ierarhi capadocieni, a Sfantului Ioan Maximovici, a Sfantului Ierarh Ignatie Brianceaninov, a Sfantului Ierarh Nicolae Velimirovici etc., misionarul ortodox merge peste tot, in Occident si in orient, propovaduind pilduitor Sfanta Ortodoxie, oriunde in lume. Se inchina la sfintele moaste ale Sfintilor occidentali din primul mileniu, dar niciodata nu se roaga impreuna cu reprezentantii sau adeptii altor spiritualitati. Se roaga pentru ei in rugaciunile particulare, dar niciodata in public, laolalta cu ereticii sau sectarii, pentru a nu legitima cu prezenta si rugaciunea lui falsele spiritualitati.
Asa cum nu ne putem lasa trupul pe mainile unui oarecare amatori nepriceput si iresponsabil, in loc sa ne adresam unui chirurg cu experienta si bun renume, cu atat mai mult nu trebuie sa ne incredintam sufletul unor lupi ecumenisti, imbracati in blana de mieluti iubitori, oricat de iscusita, si „iluminata” le-ar fi vorbirea (si prosper managementul pseudoreligios!), ci numai Pastorului Cei Bun, Care-si pune sufletul pentru oile Sale, ele urmandu-L, fiindca-L cunosc si recunosc vocea fara nici o greseala, printr-o taina negraita si de peste doua milenii nebiruita! Numai in Sfanta Ortodoxie se poate canta cu deplin temei sublima si stravechea cantare din imnografia bisericeasca: „Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata. nedespartitei Sfintei Treimi închinându-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi!”
Mantuitorul
Avem incredere neclintita in cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci El va fi cu 15noi pana la sfarsitul veacurilor si nici portile iadului nu vor putea birui Biserica Sa, nici rapi turma cea mica si netematoare prin harul Sau; numai El ne va putea pazi si pe noi, pacatosii si nevrednici, prin mijlocirile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor Parintilor nostri, de lupii cei intelegatori si necrutatori, adica fratii cei mincinosi strecurati in randurile credinciosilor, preotilor si arhiereilor dreptmaritori, atata timp cat vom pastra, iubi si lucra cuvintele Sale, slujind neclintit, cu vreme si fara vreme, invataturii si randuielilor statornicite la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice ale Bisericii dreptslavitoare, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Cine are urechi de auzit sa auda, punand cu adevarat la inima cuvintele Mantuitorului, fiindca sulul vremii se strange tot mai mult, iar candelele noastre launtrice trebuie tinute aprinse. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

8 iunie 2009
Prea Sfanta Treime, Sfintii Mucenici Marcian si Nicandru
Ieromonahul Teoclit

sursa

Reclame

Mesajul Mitropolitului Onufrie, privind “marșul pentru egalitate”, din Kiev: Nu putem observa în tăcere călcarea în picioare și degradarea relațiilor familiale tradiționale

Cu ocazia „Marșului pentru egalitate“ din Kiev, programat pentru data de 17 iunie 2018, Mitropolitul Kievului, Onufrie, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice (de sub Patriarhia Moscovei), a trimis următorul mesaj, încă din data de 11 iunie, adresat credincioșilor și reprezentanților autorităților municipale din capitala Ucrainei:

„Biserica Ortodoxă Sfântă întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos și ghidată prin acțiunea Duhului Sfânt, este preocupată de secole de păstrarea purității adevărurilor Evangheliei. De-a lungul secolelor, bunicii noștri și străbunicii au păstrat cu sfințenie și au transmis descendenților lor valorile și tradițiile familiale, construite pe poruncile lui Dumnezeu.
Instituția familiei – ca unire dintre un bărbat și o femeie – a fost stabilită și sfințită de Dumnezeu Însuși. Și astăzi noi, Ortodoxia Ucraineană, nu putem observa în tăcere călcarea în picioare și degradarea relațiilor familiale tradiționale, în același timp încercându-se să ni se impună opinii ale unei lumi nu doar străine, ci și păcătoase.

Din nou, Biserica noastră subliniază faptul că realizarea unor astfel de evenimente este o propagandă publică și deschisă făcută păcatului, în special perversiunilor sexuale. Acest lucru poate provoca daune ireparabile inimilor pure și sufletelor copiilor noștri, și cel mai important, atrage mânia divină pe pământul ucrainean, care este plătit, de mai mulți ani consecutivi, cu sângele nevinovat al ucrainenilor.

Sfânta Scriptură condamnă păcatul sodomiei și toate celelalte abateri împotriva firii. Respectăm concepțiile lumii și interesele celorlalți. Cu toate acestea, ei nu trebuie să propage perversiuni păcătoase. Este inadmisibil să plasezi la același nivel păcatul și libertatea dată nouă de Dumnezeu. De asemenea, simțind responsabilitatea noastră în fața lui Dumnezeu și a oamenilor din prezent și ai generațiilor viitoare, ne adesăm dumneavoastră, reprezentanți ai autorităților, cerându-vă să nu permiteți marșul membrilor asociațiilor LGBT în Kiev.

Având în vedere cele de mai sus, o slujbă de mijlocire pentru păstrarea valorilor familiale creștine și a păcii în Ucraina va avea loc în data de 17 iulie, la ora 14:30, în Parcul Mariinsky din Kiev, în apropiere de Cruce. Acordăm binecuvântarea noastră pentru a fi înălțate rugăciuni în biserici și mănăstiri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pentru ca Domnul să nu permită răspândirea, în rândul persoanelor dragi lui Dumnezeu, a păcatului sodomiei. Noi credem că rugăciunile întărite ale credincioșilor, înțelepciunea și chibzuința liderilor noștri vor călăuzi mila și binecuvântarea lui Dumnezeu către orașul slăvit al Kievului și pământul ucrainean!

+ Onufrie, Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Patr. Neofit al Bulgariei a slujit un tedeum împreună cu ereticul patr. Kirill al Moscovei

mospat.ru / patriarchia.ru via l.o.

Pe 3 martie 2018 în Bulgaria se sărbătorește aniversarea a 140 de ani de la eliberarea țării de sub jugul otoman. Cu această ocazie pe muntele Șipca[1] s-a săvârșit un tedeum de mulțumire, la care a participat și o delegație a Patriarhiei Moscovei în frunte cu patriarhul ecumenist Kirill.

După tedeum a urmat o întâlnire a delegației ruse cu sinodalii bulgari. În cuvântarea sa cu această ocazie, patr. Neofit a spus: „Prezența voastră în mijlocul nostru este o mare onoare pentru Biserica noastră Ortodoxă, o adevărată sărbătoare duhovnicească și o nouă mărturie a legăturilor strânse dintre noi, pentru care noi toți îi mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos și Preafericirii Voastre, celui ce exprimați dragostea frățească întru Hristos și susținerea din partea Sfintei Biserici Ortodoxe Ruse pe care o conduceți și a întregului popor ortodox rus, pe care noi îl iubim din suflet și care este mereu în gândurile noastre și în rugăciunile noastre patriarhale”.

De asemenea la întâlnire a participat un alt ecumenist notoriu, mitropolitul Ilarion Alfeev, dar și episcopul Gavriil de Loveci, care avusese anterior declarații publice anti-ecumeniste.

Biserica Ortodoxă Bulgară a respins deciziile sinodului ecumenist din Creta și nu face parte din Consiliul Mondial al „bisericilor”, motiv pentru care s-a vehiculat în ultimul timp cum că sinodul bulgar ar avea o poziție ecleziologică sănătoasă.

Din păcate acest eveniment, alături de alte fapte și declarații, ridică semne de întrebare în privinței consecvenței poziției BOB.

[1] De fapt inițial denumirea muntelui era „Sf. Nicolae”, dar comuniștii l-au redenumit în 1977 în „Șipca”, în ciuda faptului că exista deja un munte denumit astfel.

Duminica Ortodoxiei

Praznicul Ortodoxiei nu este o sarbatoare fixa transferata in ciclul mobil, ci ea a fost nemijlocit instituita, pentru a fi serbata in prima duminica din Postul Mare, de catre patriarhul Metodie al Constantinopolului cu prilejul celei de-a doua restaurari definitive a sfintelor icoane, pe 11 martie 843. Aceasta sarbatoare solemna, cea mai importanta dintre comemorarile dogmatice repartizate in cursul anului liturgic, nu s-a generalizat insa imediat, impunerea ei definitiva fiind atestata abia in secolul XI. La Constantinopol, dupa o Panihida tinuta la biserica din Vlaherne si dupa privegherea de seara se facea o lunga procesiune pana la Sfanta Sofia, unde se celebra Liturghia, la sfarsitul careia patriarhul oferea la patriarhie un mare banchet oficialitatilor Bisericii si Imperiului. Aceste festivitati erau un prilej de adunare a unui mare numar de „monahi si de laici veniti din provincii, marcand astfel puternic sfarsitul primei saptamani a postului.

Praznicul Ortodoxei s-a suprapus peste vechea comemorare a profetilor Moise, Aaron si Samuel, pe care Typikon-ul Marii Biserici o indica drept singura praznuire a primei duminici din Postul Mare55, atestata cel putin in epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului (+ 740), fiindca sub numele sau gasim in unele manuscrise un canon imnografic in cinstea profetilor. Potrivit Kontakarion-ului de la Patmos 213 (secolul XI), Postul Mare era plin odinioara de comemorari biblice: in Saptamana a II-a era comemorat Noe, in Saptamana a IV-a jertfa lui Isaac si Isaac insusi in vinerea Saptamanii a V-a, astfel ca aceste praznuiri corespundeau lecturilor din cartea Facerii. Typikon-ul Marii Biserici nu face insa decat aceasta singura aluzie la Vechiul Testament in timpul Postului Mare, a carei origine, dupa Karabinov, ar fi mai putin lectura cartii Facerii, cai o amplificare a pericopei evanghelice citite la Liturghia acestei duminici (In 1, 44-52), unde se face limpede aluzie la profeti. Aceasta ar apartine unui vechi sistem de lecturi biblice, potrivit caruia Evanghelia dupa Ioan se citea in timpul Postului Mare, iar nu in timpul perioadei Penticostalului. Oricare ar fi motivele instituirii ei, aceasta sarbatoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima saptamana din Postul Mare si cu atmosfera vechi-testamentara a sistemului lecturilor. In chip fericit ea n-a fost cu totul suprimata de sarbatoarea Ortodoxiei, ramanand in imno-logie legata de aceasta intr-un mod armonios si pertinent din punct de vedere teologic, intrucat profetii figurau anticipat intruparea pe care o manifesta icoanele:

„Stralucit-a harul adevarului si cele ce de demult s-au preinchipuit umbros, acum s-au savarsit aratat. Caci iata Biserica, pe care o insemna mai inainte chipul cortului marturiei si care tine credinta dreapta [ortodoxa], se imbraca ca si cu o podoaba mai presus de lume cu icoana dupa trup al lui Hristos; ca tinand icoana Celui pe care-L cinstim, sa nu ratacim …”

Sfantul Ioan Damaschinul semnala deja, in discursurile sale despre icoane, analogia ce exista intre acestea si vedeniile prorocilor; acestia n-au privit vedeniile care le-au fost date cu ochii sensibili, ci cu „ochi duhovnicesti”, ca si apostolii pe Tabor, si au vazut „icoane” ale lui Dumnezeu, nu fiinta Sa. Ca intreaga Lege si prescriptiile sale, aceste vedenii care anuntau tipologic bunurile viitoare erau „imagini” a ceea ce avea sa fie dezvaluit pe deplin prin intrupare. Dupa sfasierea perdelei templului, prefigurarile s-au destramat si vedeniile profetilor au fost inlocuite de icoane: reprezentari analogice si actualizare efectiva a prezentei ipostatice a Cuvantului intrupat si a sfintilor. Vedeniile profetilor, ca si cele ale lui Moise, Isaia sau Iezechiel, erau prefigurari ale intruparii „Icoanei naturale a Tatalui”, pe care o reproduce imaginea sacra crestina; astfel, ele pot fi privite drept icoane ale acestor icoane, iar prorocii pot fi celebrati impreuna cu sfintele icoane in Duminica I a Postului Mare. Praznicul restabilirii icoanelor a fost intitulat Triumful Ortodoxiei, caci marca sfarsitul a 120 de ani de lupte si dispute de mai multe ori reluate si cu importante consecinte pentru definirea identitatii Bisericii Ortodoxe si a statului bizantin; dar si, pe un plan mai general dogmatic, pentru ca iconoclasmul reprezenta punctul final si consecinta tuturor ereziilor hristologice. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor sapte mari Sinoade Ecumenice. Desigur, ulterior vor aparea multe alte erezii, dar ele toate vor putea fi respinse de definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade Ecumenice si de teologia ortodoxa a venerarii icoanelor. Asa cum se exprima foarte vechiul tropar al praznicului Ortodoxiei, venerarea icoanei lui Hristos e o marturisire a intregii Iconomii dumnezeiesti si semnul supunerii credinciosului fata de integralitatea invataturii Bisericii:

„Preacuratei Tale icoane inchinandu-ne, Bunule, cerem iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Caci de bunavoie ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca sa izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai plasmuit. Pentru aceasta cu multumire strigam Tie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea!”

Icoanele restaurate sunt privite de imnografii nostri drept „podoaba Bisericii” si pecetea Ortodoxiei. De aceea, de la celebrarea particulara a icoanelor s-a trecut rapid la o sarbatoare a Ortodoxiei in general, instituita definitiv o data cu a doua jumatate a secolului XI.

Synodikon-vl Ortodoxiei, al carui strat initial privitor la icoane trebuie atribuit patriarhului Metodie insusi, s-a imbogatit incepand din secolul XI cu numeroase anatematisme formulate impotriva noilor erezii de sinoade cohstantinopolitane reunite sub imparatii Comneni. Au inserate si decizii ale unor sinoade locale, iar in secolul XIV anateme impotriva , lui Varlaam, Achindin si adversarii isihasmului, astfel incat acum Synodikon-ul apare marturia fidela a traditiei dogmatice bizantine si a continuitatii ei in timp si in spatiu. Lectura sa solemna devenise un adevarat oficiu liturgic in sine. Initial (in secolele IX-X), aceasta avea loc la Liturghie intre „Sfinte Dumnezeule” si lectura din Apostol. Apoi, dezvoltandu-se in lungime si in importanta, se facea dupa concedierea de la Utrenie si procesiunea in timpul careia se canta un canon al Sfantului Metodie despre restaurarea sfintelor icoane (redactat probabil in 843 si atribuit pe nedrept Sfantului Teodor Studitul80). Odinioara, Synodikon-ul era declamat din amvon cu aceleasi formule de introducere ca si Evanghelia. Triodul grec nu mai are aceasta rubrica, prezentandu-l drept lectura unei omilii. El indica totusi raspunsurile poporului care trebuie sa puncteze lectura sa cu exclamatii „Anatema sa fie!” sau „Vesnica pomenire!” dupa cum sunt mentionati ereticii sau aparatorii adevaratei credinte Aceasta participare a comunitatii la proclamarea Ortodoxiei poate fi legata de invatatura ortodoxa, potrivit careia, in ultima instanta, poporul insusi e garantul unitatii traditiei si validitatii Sinoadelor Ecumenice.
Proclamarea Synodikon-ului in manastiri si in catedrale are in constiinta ortodoxa o valoare cu adevarat „sacramentala”; asa cum scria un episcop rus, el este „Taina innoirii duhovnicesti, Sfanta Taina a intaririi in adevar”. Triumful Ortodoxiei asupra ereziei e o eliberare, o innoire, o primavara duhovniceasca. Biserica straluceste atunci cu „stralucirea dogmelor” in bucuria si lumina harului. Aceasta proclamare poate fi supusa si unei transpuneri duhovnicesti, putand fi privita ca un adevarat exorcism al ereziilor ce incoltesc in fiecare din cei ce inca nu si-au curatit cu totul patimile, caci in definitiv erezia nu e decat varianta intelectuala a acestor patimi. Prin definitie, erezia divizeaza si separa, in timp ce credinta ortodoxa strange in unitate si sobornicitate membrii Trupului lui Hristos86. Ea este semnul impacarii cosmice a tuturor fapturilor trupesti si netrupesti in participarea lor armonioasa la unitatea divino-umana si la plinatatea cunoasterii Adevarului pe care-l are Biserica.

„Pustie si pamantule, bucurati-va, munti picurati si dealuri saltati, caci Hristos, Cuvantul, a dat pace celor de pe pamant si sfintelor biserici unitatea credintei”.

Semnificatia acestei sarbatori, ca si cea a Sfantul Grigorie Palama, in iconomia duhovniceasca a Triodului sta tocmai in aceasta conceptie despre unitatea in credinta. Armonia crestinilor uniti in credinta lor in acelasi Hristos e conditia necesara pentru celebrarea duhovniceasca a praznicului Ortodoxiei si pentru a duce un post folositor.
Ortodoxia apare din plin in cateheza Triodului, caci, potrivit Sfantului Vasile cel Mare, ea face parte din virtutile monahului si ale adevaratului crestin. Marturisirea dreptei credinte e, potrivit Sfantului Grigorie din Nazianz, o „sfintire a limbii” si, prin urmare, curatirea mintii rationale. In timp ce erezia decurge in fond din mandria mintii nerastignite si netransfigurate, Parintii leaga Ortodoxia de smerenie si de infranare, adica de orice virtute care aduna fiinta pentru a o face sa urce spre Dumnezeu. „O credinta tare este maica lepadarii”, spunea Sfantul Ioan Scararul. Nu ne-am putea astfel angaja in viata duhovniceasca rezumata in Postul Mare, fara sa fi fost intariti inca de la inceputul acestuia in credinta ortodoxa.

„Pe acestea [arhetipurile lucrurilor stricacioase] le vom vedea, daca vom duce o viata dreapta si ne vom ingriji de credinta dreapta, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul”.

Fiindca este cu neputinta sa gasim pe Hristos, plinatatea virtutilor, fara marturisirea exacta a „ceea ce este El” si alipirea totala de Trupul Sau tainic, pentru ca numai credinta ortodoxa afirma realitatea indumne-zeirii si a participarii trupului si sufletului omului la viata dumnezeiasca, fara sa existe contopire a firilor. Faptele ascezei practicate in timpul Postului Mare reprezinta, asadar, manifestarea si stralucirea adevaratei credinte confirmate de lectura Synodikon-ului.

„… credinta fara fapte e moarta si lipsita de consistenta, iar faptele fara credinta sunt desarte si nefolositoare. Harul Duhului a reunit astazi, in acest timp de post si nevointa pentru virtute, vestirea celor ce au impartasit cu credinta cuvantul dreptei credintei si lepadarea celor care n-au vrut sa-l impartaseasca cu credinta, ca noi insine sa ne grabim, cum se cuvine, atat spre una, cat si spre cealalta: aratand adica credinta prin fapte si dobandind folosul ostenelilor noastre prin credinta”.

Duminica Ortodoxiei si lectura Synodikon-ului pot fi, asadar, privite ca o transpunere in Triod a recitarii Simbolului de credinta niceo-constantinopolitan la Liturghie, inaintea anaforalei”. Desigur, Synodi-kon-ul e mai dezvoltat decat Crezul, vizand cazuri de erezie si persoane precise, in marea lor majoritate dintr-o epoca posterioara iconoclasmului. Pe de alta parte, el se inscrie intr-o scara temporala mai vasta, fiindca pentru a ne cumineca trebuie sa asteptam 40 de zile, in timp ce Crezul precede doar cu putin Euharistia; in ambele cazuri insa scopul ramane acelasi: exprimarea unitatii adunarii crestine in credinta in Acelasi Hristos, pe care o pecetluieste Cuminecarea euharistica. In dimensiunea pregatirii in vederea Pastelui si a catehezei baptismale a Triodului, praznicul Ortodoxiei reprezinta, asadar, un element fundamental si prima etapa a incorporarii in Hristos si Patima Sa.

„Crestin este – spune Sfantul Ioan Scararul – cel ce imita pe Hristos pe cat e cu putinta oamenilor prin cuvinte si fapte si crede” cu o cugetare dreapta si neprihanita in Sfanta Treime”.

Ieromonahul Makarios Simonopetritul, Triodul explicat : mistagogia timpului liturgic – Makarios Simonopetritul, Editura Deisis

O nouă sărbătoare în Calendarul BOR: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca

basilica.ro: Pe lângă înscrierea Sfintei Matrona din Moscova, Calendarul Bisericii Ortodoxe Române din 2019 va fi îmbogățit cu încă o sărbătoare: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca de la Mănăstirea prahoveană Ghighiu în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.

Totodată, în ședința de joi a Sfântului Sinod au fost aprobate și textele Acatistului și Slujbei Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca.

Icoana Maicii Domnului – Siriaca, pictată pe lemn de santal, datează din secolul al șaisprezecelea și a fost adusă la Mănăstirea Ghighiu în 1958 de PS Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient.

De-a lungul timpului, numeroși credincioși care s-au rugat Maicii Domnului aducând cinstire icoanei de la Mănăstirea Ghighiu au mărturisit că au primit ajutor grabnic, vindecări și întărire în credință.

O altă icoană a Maicii Domnului a cărei cinstire s-a extins în Biserica Ortodoxă Română este Prodromița de la Muntele Athos, cu ziua de cinstire în 12 iulie.

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului.

În ultima întrunire a Sf. Sinod a fost aprobat textul Acatistului și al Slujbei Sfinților Mc. Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat (9 noiembrie) și cele ale Sfinților 26 de Mucenici din Goția (26 martie). De asemenea, au fost aprobate și textele a două Acatiste, anume Acatistul Sf. Apostol și Evanghelist Luca (18 octombrie) și cel al Acatistului Sf. Mc. Hristofor (9 mai).

Ereticul Bartolomeu va participa la sfinţirea Catedralei Naţionale, anunţă Patriarhul Daniel


basilica.ro: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu va participa la sfinţirea Catedralei Naţionale, a anunţat marţi Părintele Patriarh Daniel în cadrul şedinţei Consiliului Național Bisericesc întrunit la Reşedinţa Patriarhală.

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a fost invitat verbal de Părintele Patriarh Daniel în timpul „Sfântului și Marelui Sinod”!? care a avut loc în Creta în anul 2016, apoi prin intermediul unei scrisori oficiale.

1

Anul trecut, Patriarhul Ecumenic și-a exprimat dorința de a participa la acest eveniment deosebit de important pentru Ortodoxia românească într-un interviu acordat postului de televiziune al Patriarhiei Române.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, încă de anul trecut, după Sfântul și Marele Sinod din Creta, m-a chemat să iau parte la târnosirea acestei Catedrale. De fiecare dată, când revin în România, pentru mine este un prilej special de bucurie, veselie și cinstire, cu atât mai mult atunci când voi veni, dacă mă voi învrednici să vin, la un eveniment atât de mare și istoric, cum va fi inaugurarea noii Catedrale Patriarhale în inima Bucureștilor, spunea Sanctitatea Sa în interviul din 27 august 2017.

Festivitătile legate de sfințirea locașului de cult vor dura cinci zile, din 25 până în 30 noiembrie, a evidenţiat astăzi Patriarhul Daniel care prezentat şi stadiul actual al lucrărilor la Catedrala Naţională.

„Au fost realizate în proporție de 80% lucrările de execuție a suprastructurii Catedralei Naționale, între cotele + 36,00 – + 62,00 metri”, a spus Preafericirea Sa.

Zămislirea Bisericii

„Vino, am să-ţi arăt Mireasa, Femeia Mielului” (Apoc. 21:9)

„Cînd Hristos a fost înjunghiat ca un miel, El S-a logodit cu Biserica prin propriul Său Sînge. Precum femeia a fost făcută pentru Adam în timpul somnului lui prin scoaterea coastei, la fel şi Biserica a luat chip prin curgerea Sîngelui din coasta lui Hristos în timpul adormirii de bună voie pe cruce cu somnul morţii, şi s-a unit cu Cel ce S-a răstignit din iubire pentru noi”.

Sf. Andrei al Cezareei – Comentariu la Apocalipsă, cap. 67

sursa