Minunea Părintelui IUSTIN și cum monahul Teodot se crede buricul pământului

După cum s-a aflat în cursul zilei de ieri, 10 iunie, după parastasul de 4 ani al marelui duhovnic român:
Fotografia Părintelui IUSTIN PÂRVU a izvorât mir, la mormântul său
Dar iată că aflăm că monahul Teodot, cel pe care l-am admirat pentru curajul mărturisirii, de multe ori în anii care au trecut de la trecerea la Domnul a Părintelui Iustin, pune această minune (a izvorârii de mir) în legătură cu noile sale indoieli cu privire la întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști.
Mai precis susține că minunea de la mormântul părintelui e un fel de răspuns din lumea de dincolo la întrebarea dacă e bine sau nu ca preoții să întrerupă pomenirea ierarhului ce promovează erezii.
Iată ce citim într-un comentariu pe blogul său:
Semnificatia acestei minuni este urmatoarea :

– la Sf.Liturghie a slujit IPS Pimen al Sucevei si Radautilor, care l-a pomenit pe IPS Teofan.

– in timpul Sf.Liturghii am avut o discutie in contradictoriu cu un ucenic al unui preot nepomenitor in care cautam sa-i arat cum mi-am dat seama ca este gresita oprirea pomenirii acum dupa Creta, desi am sustinut-o si eu un timp.

– pana la urma, acel credincios mi-a pus intrebarea : P.Justin ar fi intrerupt pomenirea acum dupa Creta ? Eu i-am raspuns : cu toata certitudinea, P.Justin nu ar fi intrerupt pomenirea. Ar fi combatut sinodul de la Creta, dar nu ar fi intrerupt pomenirea.

-i-am spus : Sa-l intrebam pe Sfantul P.Justin daca ar fi intrerupt pomenirea. Eu cred ca nu, i-am spus.

– Dupa parastas a izvorat mirul din fotografiile lui, ceea ce pentru mine a insemnat ca daca aici unde a slujit IPS PImen si a fost pomenit Mitropolitul Teofan a avut loc minunea, inseamna ca nu este dupa Dumnezeu oprirea pomenirii acum dupa Creta. – monahulteodot.wordpress.comAșadar, Părintele Iustin, după socoteala monahului Teodot, ar fi făcut această minune, tocmai ca răspuns pentru el și pentru a-i confirma că nepomenirea ierarhilor nu este după Dumnezeu. Deci nu pentru întărirea oamenilor, nu pentru că este pur și simplu sfânt, nu pentru că Dumnezeu îl proslăvește după moarte, ci pentru a-i arăta lui Teodot și interlocutorului său (în special) și altora (în general) că întreuperea pomenirii ar fi un lucru rău.Părerea mea este că Teodot exagerează cu interpretările. Cu atât mai mult cu cât, chiar el spunea altă dată că Pr. Iustin era convins de înrădăcinarea în rău a mitropolitului Teofan și că nu este posibil să devină mai bun (în sens ortodox) dar mai rău da. ÎPS Pimen al Sucevei și Rădăuților, chiar dacă l-a pomenit pe controversatul mitropolit Teofan, este totuși unul dintre episcopii cu cele mai puține bube în cap din BOR. Iar în cadrul slujbei Parastasului, nu se pomenește numele ierarhului locului. Cu care dintre slujbe are legătură minunea de la mormânt? Cu Sfânta Liturghie sau cu Parastasul? Cu niciuna! Dumnezeu a vrut să-l arate încă o dată sfânt în fața mulțimii adunate acolo.Cu toți știm că Părintele era la curent cu situația din Georgia, când în 1997, stareții mai multor mânăstiri (inițial 4), la care s-au adăugat în scurt timp alții, inclusiv preoți de mir și mireni, au avertizat sinodul georgian și pe patriarhul Ilia al II-lea, că vor întrerupe pomenirea în bloc (comuniunea euharistică), dacă Biserica Georgiană nu se retrage din Consiliul Mondial al „Bisericilor”. Lupta cea bună: cum s-a petrecut ieşirea Bisericii Georgiei din Consiliul Mondial al bisericilor în 1997
Sinodul și patriarhul georgian au cedat și au retras Biserica Georgiană din Consiliul Mondial al Ereziilor, culminând printr-o rezoluție dată la nivel sinodal – o adevărată mărturisire ortodoxă: Biserica Ortodoxă Georgiană: Rezoluţie împotriva ecumenismului (1998)
Părintele Iustin știa aceasta și cu siguranță și-ar fi dorit și la noi o ripostă asemănătoare împotriva ierarhilor trădători. Dar cred că era conștient că nu avea cu cine, căci majoritatea stareților și starețelor erau și sunt stabiliți nu după criteriul duhovniciei, ortodoxiei și capacităților reale de a a administra mânăstirile, ci după slugărnicia în a îndeplini interesele meschine ale episcopilor apostați.
Acum, când situația a devenit mai gravă și când ierarhia trădătoare și compromisă din BOR și din alte 9 țări, a legiferat, în Creta ecumenismul (în cârdășie cu ereticul Bartolomeu al Constantinopolului) la nivel oficial și când s-au ridicat preoți mărturisitori, care au întrerupt pomenirea (înmulțindu-se încet, dar sigur), brusc nu mai e bine… Nu mai e după Dumnezeu întreruprea pomenirii unor trădători, unii dintre ei complet eretici. Nu mai e bine căci așa a stabilit monahul Teodot, cel care îl „traduce” pe Părintele Iustin, pentru noi, muritorii de rând.
Dar cine va luptă cu trădarea ierarhilor? Cine li se va opune? Acum când s-au ridicat atâția preoți dispuși să se jertfească pentru Hristos, de ce nu se ridică și toată suflarea ortodoxă românească să-i susțină?
Așa suntem noi românii… Ni se pare că suntem mai deștepți prin „cumințenia” noastră. S-a putut în Georgia și în Bulgaria? S-ar putea și în România, dacă ar exista unitate și curaj.
Ce răspuns vom da la Înfricoșătoarea Judecată, noi ca neam, când ne va întreba Hristos: „Unde sunt mărturisitorii voștri din vremurile din urmă?” Aceștia sunt – preoții care au întrerupt pomenirea ierarhilor duplicitari și apostați! Lor ar trebui să ne alăturăm în număr cât mai mare, până ce vor da înapoi din ereziile și hulele pe care le-au semnat arhiereii cu comportament de iude.
Întrerupurea pomenirii ierarhilor trădători (eretici sau partași la erezie) este perfect canonică și patristică. Avem exemplele sfinților: Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Fotie cel Mare, Grigorie Palama, Iustin Popovici, chiar și Paisie Aghioritul (într-o perioadă), Ioan Iacob Hozevitul, părintele Dionisie de la Colciu etc.Voi completa acest articol cu trecerea în revistă a ereziilor mitropolitului Teofan, cel pe care Teodot a început să-l disculpe, pretinzând că s-ar fi pocăit de ereziile semnate în urma tratatului de la Chambesy și de altele

Sursa

Împotriva ecumenismului -Monah Teodot

Recomandare din partea patriarhului Alexandriei, Teodor al II-lea, catre patriarhul Romaniei: “Sa ramanem statornici in tot ceea ce Sfanta noastra Biserica a instituit prin Sinoadele ecumenice si locale”

Împotriva Ecumenismului Papalităţii – Prea Cucernicul Părinte Theodoros Zisis, Grecia

„Pe eretici nu-i cinstim, ci îi condamnăm. Este sau nu este eretic papa? Cinstindu-l în vreun oarecare fel pe papa, îi necinstim pe Sfinţii care au luptat împotriva lui! Uităm şi ştergem din memoria colectivă şi istorică a poporului lui Dumnezeu care este Biserica – inovaţiile şi faptele lui, nu conglăsuim cu credinţa de veacuri şi dispreţuim ceea ce… s-a crezut întotdeauna şi de către toţi. Credinţa şi Predania noastră nu le vom trăda! Limba bisericească din scrierile Sfinţilor nu este limba diplomaţiei, ci a Ortodoxiei, a dreptăţii şi a sincerităţii. Este clar sau nu?… Ne interesează părerea lui Dumnezeu, nu părerea lumii! Vrem să fim plăcuţi lui Dumnezeu şi nu lumii! În anii sclaviei, cu credinţa cea vie a înflorit şi a triumfat Ortodoxia. Cu ecumenismele şi cu îmbrăţişările însă, 44 începînd cu secolul XX, am fost exterminaţi din Pont şi din Asia Mica. Oraşul (Constantinopol), peste puţin timp, va fi pustiu şi cu totul nelocuit de ortodocşi, dacă nu vom reveni pe linia Sfinţilor Părinţi. Nu este proprietatea personala a nimănui Credinţa Ortodoxă! La sfîrşit, Hristos şi Biserica vor învinge şi nu antihristul papă! Mielul şi nu fiara! Fericiţi toţi cîţi sunt prieteni ai Mielului şi potrivnici ai fiarei! Episcopii reprezintă Biserica doar atunci cînd conglăsuiesc în timp cu Sfinţii şi credincioşii din toate epocile, cînd sunt următori şi posesori (părtaşi) nu ai tronurilor, ci ai Adevărului. Ortodoxia a trasat limpede graniţa între erezie şi înşelare. Biserica se găseşte toată pe Sfîntul Disc al Proscomidiei. Cîţi nu sunt pomeniţi acolo, sunt în afara Bisericii, eretici şi schismatici.” (Teodromia, 2002)