Mărturisire de credință împotriva ecumenismului și a globalizării din partea fratelui Sandu Tașca, fost viețuitor al Mănăstirii Pătrunsa


Mărturisire de credință împotriva ecumenismului și a globalizării din partea fratelui Sandu Tașca, fost viețuitor al Mănăstirii Pătrunsa

“Au trecut acele timpuri îndepărtate de prigoane deschise când în fața mucenicilor așezau uneltele de tortură și tămâia jertfei. Acum ne propun câștigul cu binecuvântare patriarhală sau pecetea rascolnicilor, făcătorilor de pace sau dușmanii renașterii Rusiei. În acest fel, în fața fiecărei generații de creștini stă alegerea între Cruce și pâine” (Schiarhimandrit Hristofor de Tula).

Hristos a înviat! Sunt Sandu Tașca, fost viețuitor la mănăstirea Pătrunsa. Ca mădular al Bisericii Ortodoxe Române am simțit că trebuie să scriu o scrisoare de mărturisire a Dreptei Credințe cu ajutorul lui Dumnezeu, mai ales că am văzut și văd cu durere în inimă cum “cozile de topor ale Apusului” au pus mâna pe cârma Bisericii.
Vreau să vă mărturisesc faptul că în majoritatea mănăstirilor din țară a pătruns erezia ecumenismului și din păcate luările de poziție ale monahilor lipsesc cu desăvârșire.

Mulți nu știu faptul că ecumenismul are rădăcini mult mai profunde, mai exact prin apariția Bibliei “tipărită de Sinodul rusesc în 1751, sub influența iluministă a apusenilor, unde Vechiul Testament a fost tălmăcit după Textul Masoretic. Și în limba română, prin presiunile Societății Biblice, instituție transnațională înființată în Marea Britanie de ANGLICANI, s-au publicat, din 1874 (Biblia ce poartă semnătura Prof. Dr. Nitzulescu care nu s-a bucurat de binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române) până azi, tălmăciri făcute după Textul Masoretic al Vechiului Testament.
Textul evreiesc al Vechiului Testament (Tanakh) s-a păstrat de către Evrei într-o formă numită «text masoretic». Masoreții (necreștini, n.a.) au fost cei ce au adăugat vocalele, punctuația și paragrafele textului Scripturii, lucrând cu o acrivie nebunească (se spune că numărau semnele fiecărei copii și, dacă nu ieșeau la fel, distrugeau copia). Ei au folosit alfabetul aramaic, renunțând la cel paleo-ebraic. De altfel, după întoarcerea din robia babiloniană, Iudeii au renunțat la folosirea limbii ebraice, îmbrățișând aramaica, ebraica fiind folosită numai în sinagogi. Adoptarea alfabetului aramaic în veacurile 1 – 2 după Hristos pentru textele scripturistice a fost una din primele reforme talmudice. Ne-am putea aștepta ca textul masoretic să fie unul și același cu cel al Septuagintei (este traducerea Pentateuhului și ale celorlalte cărți ale Vechiului Testament din ebraică în greacă fiind destinată evreilor din diaspora, iar aceasta a fost realizată în cea de a doua jumătate a secolului III î.H. de către 72 de învățați evrei, care au lucrat separat sub asistența Duhului Sfânt, versiunile lor dovedindu-se în final identice), pentru că și aceasta a fost tălmăcită din ebraică. Dar adevărul este altul: în comparație cu cel al Septuagintei, el e plin de omisiuni și de adaosuri. Și – ținând seama de certurile dintre Creștini și Iudei, din vremea ucenicilor Sfinților Apostoli, cu privire la anumite pasaje din Vechiul Testament – afirmăm că Iudeii de la sfârșitul primului veac începuseră schimbarea textului Scripturii, sub foarte atentă purtare de grijă a unor rabini cu multă ură față de adevărul Scripturii, cărora vrăjmașul le-a întunecat mintea, astfel încât au făcut numeroase greșeli.” (extras din cartea “Tâlcuirea Psalmilor Împăratului Proroc David a Fericitului Teodorit”, episcopul Kirului, Petru Vodă, 2003, pp. 473, 474, 483).
Trebuie precizat faptul că:
„ultima versiune, realizată în jurul anului 900 d.H. de către Ben Asher și Ben Neftali, a primit aprobarea autorităților rabinice și s-a constituit în ceea ce se cheamă, până astăzi, Textul Masoretic al Vechiului Testament. El stă la baza traducerilor moderne, devenind astfel echivalentul unui textus receptus (text standard, n.a.) pentru «creștinătatea» protestantă (ghilimelele îmi aparțin, n.a.).” (extras din Biblia lui Anania, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2009, pag. 10).
Ca parte a lumii ortodoxe, poporul român și-a avut Biblia tradusă după Septuaginta până la apariția în 1936 a Bibliei traduse după textul masoretic, în ceea ce privește Vechiul Testament, de către Gala Galaction, Vasile Radu și Nicodim Munteanu. Această opțiune a fost motivată de Galaction prin trebuința ca și noi, ortodocșii, să avem textul folosit de sectele neoprotestante, spre a le combate mai ușor.
„Tălmăcirea din ebraică NE ZDRUNCINĂ DIN TEMELII. Rezultă NOI GÂNDURI, O NOUĂ BISERICĂ, O NOUĂ ERĂ.” (extras din cartea “Tâlcuirea Psalmilor Împăratului Proroc David”, a Fericitului Teodorit, episcopul Kirului, Petru Vodă, 2003, pag. 484).

Vă dau următorul exemplu în legătură cu acest subiect:
În cazul Psaltirei (tipărită cu binecuvântarea patriarhilor Teoctist sau Daniel) tradusă în mare parte după Textul Masoretic, s-a lovit puternic în Taina Pocăinței fiind modificate mai multe versete în acest sens:
“Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine și în iad cine te va LĂUDA pe Tine?” (Ps. 6,5; Biblia sinodală 2008 – verset tâlcuit după T.M.).
“Căci nu este în moarte pomenirea Ta; și în iad cine se va MĂRTURISI Ție?” (Ps. 6,5; Biblia de la 1688 – cu ușoare îndreptări pentru înțelegerea textului – verset tâlcuit după Septuaginta).
Aceeași modificare s-a efectuat și în cazul Psalmilor/versetele…: 9,1; 73,20; 118,7 etc.

Însuși Mântuitorul a citat din Septuaginta. Nu mă credeți? Luați ca exemplu versetul de la Mt. 4,7 care face referire la textul de la Deut. 6,16 unde apare termenul “ispitești” la singular, în timp ce în Textul Masoretic apare același cuvânt dar la plural ceea ce nu e în concordanță cu citatul din Noul Testament.
Ca să dau o definiție, ecumenismul este o infernală mișcare globală a sionismului, politică și religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanității sub un conducător universal (antihrist) și unirea tuturor religiilor într-o panreligie, astfel încât să dispară Creștinismul, să dispară mântuitoarea Credință Ortodoxă și la sfârșit, în locul adevăratului Dumnezeu, să fie închinat satana.
În 1961, Biserica Ortodoxă Română a intrat în “Consiliul Mondial al Bisericilor”. Adunând sub egida sa majoritatea sectelor “creștine”, ce susțin și împărtășesc numeroase erezii, consiliul se dovedește a fi cea mai desăvârșită formă de atac la adresa Bisericii lui Hristos, iar aceasta a demonstrat-o din plin de-a lungul celor 10 adunări ale CMB.
Marcat de carențe, pseudosinodul ce a avut loc în data de 16-26-2016 (așa cum apare în broșura Patriarhiei despre “sinod”) la Kolymbari, în insula Creta, nu numai că nu a reprezentat totalitatea episcopilor și credincioșilor ortodocși, din acest motiv neavând caracter panortodox și neexprimând nici unitatea Bisericii, dar în primul rând nu a exprimat cugetul ortodox al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice și a atacat dogme și învățături fundamentale și esențiale. Dar ce dogme s-au modificat? S-au modificat “două dogme fundamentale, dogma despre unitatea și unicitatea Bisericii, dogma eclesiologică, precum și dogma soteriologică, potrivit căreia numai în Biserica cea Una și Unică ne putem mântui….” (Protoprezbiterul Theodoros Zisis).
De altfel, Mitropolitul Ieremia al Gortinei a adus și alte lămurări vizavi de acest subiect: “Când se vor publica Procesele Verbale ale Sinodului, în care se înregistrează punctele de vedere ale celor care au hotărât și au semnat textele, atunci se va vedea limpede că în Sinod au dominat TEORIA RAMURILOR, TEOLOGIA BAPTISMALĂ și mai ales PRINCIPIUL INCLUZIUNII (ATENȚIE – toate aceste teorii sunt ERETICE, n.a.), adică alunecarea de la principiul exclusivității la principiul incluziunii.” (extras din revista “Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 3 (241), Martie 2017, pag.15, revistă tipărită cu binecuvântarea PS Galaction, episcop al Alexandriei și Teleormanului)).
Din acest motiv e lesne de înțeles de ce a trebuit și trebuie întreruptă pomenirea ierarhului ce a semnat documente eretice în Creta.
“Ecumenismul cade sub incidența cerinței Canonului 15 al Sinodului I-II, potrivit căreia erezia propovăduită de episcop trebuie să fie «osândită de Sfintele Sinoade sau de Părinți?» Dincolo de faptul că Sfinții Părinți au condamnat deja această erezie, învățăturile care stau la baza ei au fost condamnate de Sfinți din vechime și de vechi sinoade, de Sfânta Scriptură însăși, fiindcă atacă dogme esențiale ale Bisericii, este chintesența tuturor ereziilor, de aceea și este numită panerezie. Nu e nevoie de multe cunoștințe și studii teologice pentru ca cineva să îi numească eretici pe cei care nu acceptă că Hristos este singurul Mântuitor și Izbăvitor, potrivit învățăturii Sfintei Scripturi, mărturisite în multe locuri și în multe feluri (…) Este cu putință ca însăși Biserica, într-un canon al unui sinod oficial și celebru, la care a prezidat chiar Sfântul Fotie cel Mare, ilustru învățător, teolog, canonist, jurist, filosof, precum și mulți alți episcopi, să recomande săvârșirea schismei și nu doar împotriva Bisericii, ci chiar și împotriva lor înșiși, ca episcopi? Prin sinoade Biserica încearcă să își păstreze membrii în cadrul hotarelor sale, păzindu-i de erezii și de schisme. Este posibil să le spună «întrerupeți pomenirea episcopului și ieșiți din Biserică?»” (extrase din cartea “Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate” de Protoprezbiter Theodoros Zisis, Suceava 2018, pp. 36, 42).
Chiar într-o revistă ortodoxă găsim un fragment care ne sugerează faptul că trebuie întreruptă pomenirea episcopului care a semnat în Creta:
“Eu vă dau un exemplu de episcop care a semnat în Creta, și în practică s-ar putea spune că el chiar se comportă cumva ca un episcop ortodox. Deci viața lui, în afară de problema Creta, e ca și cum ar fi a unui episcop ortodox. Ce facem în această situație?
– Este o situație foarte dificilă. Dar, cred că, de fapt, și acest episcop este un episcop cu două fețe. Pentru că, Creta și ecumenismul sunt același lucru.
– Vă spun despre ce situație este vorba. În Moldova, mitropolitul Moldovei a semnat în Creta după care a dat un comunicat în care a arătat poporului moldovean, credincioșilor, că toată activitatea Înalt Prea Sfinției sale este de fapt ortodoxă.
– E un episcop mai bun decât ceilalți. Ceea ce îi lipsește este faptul că nu condamnă Creta.
– Și e suficient pentru a i se întrerupe pomenirea?
– Eu cred că sinodul din Creta este criteriul pentru a ÎNTRERUPE POMENIREA.” (interviu luat Protoprezbiterului Theodoros Zisis, extras din revista “Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 5 (243), Mai 2017, pag.16, revistă tipărită cu binecuvântarea PS Galaction, episcop al Alexandriei și Teleormanului)).
Dar iată ce gasim scris într-o altă altă revistă ortodoxă:
– “Chiar dacă duhovnicul face vreo greșeală sau poate că episcopul greșește cu ceva, facem ascultare de ei. DAR ÎN PROBLEME DE CREDINȚĂ, DE DOGMĂ, ESTE INTERZIS SĂ FACEM ASCULTARE TOTALĂ DE EI, ci este nevoie să îi verificăm, să-i controlăm, chiar și un mirean poate să-l certe pe un preot sau un episcop. În Constantinopol, când Nestorie a predicat în Biserica Sf. Sofia că Maica Domnului nu e Născătoare de Dumnezeu și a numit-o născătoare de Hristos, și-a ridicat glasul un mirean care era în biserică. Nestorie era sus la amvon și mireanul i-a zis: ceea ce spui tu este erezie! Un mirean de jos…
– Întreruperea pomenirii este schismă?
– Nu este schismă. O spune și canonul. NU ESTE SCHISMĂ CI FEREȘTE DE SCHISMĂ! ECUMENIȘTII FAC SCHISMĂ PRIN EREZIA ECUMENISMULUI. CANONUL SCRIE CĂ NU FAC SCHISMĂ CEI CE ÎNTRERUP POMENIREA, EI APĂRĂ BISERICA DE SCHISMA EREZIEI. Trebuie să spunem aceasta: că și dacă întrerupem pomenirea, aceasta nu este schismă. NOI CONTINUĂM SĂ RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ. Ea nu se întinează, nu se întinează toți dacă doar câțiva episcopi… cad în erezie. NOI RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ.” (interviu luat Protoprezbiterului Theodoros Zisis, extras din revista “Credința Ortodoxă”, anul XX, Nr.12 (238), Decembrie 2016, pag. 12, revistă tipărită cu binecuvântarea PS Galaction, episcop al Alexandriei și Teleormanului, dar articolul a fost preluat din revista “Atitudini” după cum se evidențiază sus în pagină).
De altfel există mai multe cărți ortodoxe unde se arată foarte clar că “sinodul” din Creta a fost tâlhăresc:
Întrebat fiind de “sinodul” din Creta în 2013 Cuviosul Părinte Justin Pârvu avea să răspundă:
“O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu Sinodul de la Ferrara-Florența. Tot așa va fi și acum, vor fi aceleași dispute dogmatice și, slavă Domnului, vom avea niște ierarhi care, cred eu, că nu vor trăda Ortodoxia (precum a fost ÎPS Justinian Chira, n.a.). Și doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocși în dreapta credință, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu…” (extras din cartea “Biserica și noile erezii”, Editată de Fundația Justin Pârvu, iunie 2016, pag. 5).
Ce mult ne lipsește Cuviosul Părinte Mărturisitor Justin Pârvu care spunea lucrurilor pe nume. Acum majoritatea clericilor dau răspunsuri vagi la adevăratele probleme, adevărul fiind ținut sub obroc.
În cartea “Ecumenismul fără mască” scrisă de arhim. Haralambie D. Vasilopoulos găsim un fragment dintr-o epistolă de mare însemnătate care aparține Sf. Justin Popovici și care a fost adresată Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei:
“În scrisoarea sa, de o mare importanță istorică majoră, Arhimandritul Justin Popovici acuză că se încearcă o întrunire a Sinodului fără Hristos și reliefează: «Dacă problemele contemporane ale Bisericii Ortodoxe nu se rezolvă prin Dumnezeu-Omul și într-o manieră dumnezeiesc-omenească, apostolească și patristică, este cu neputință ca ele să se rezolve într-un mod ortodox și plăcut lui Dumnezeu. Va duce neapărat la catastrofă, schisme, eresuri și la o varietate de rătăciri umaniste, la nihilism și anarhism. Asta este valabil, din toate punctele de vedere și în ceea ce privește convocarea unui nou Sinod Ecumenic, care în ultima vreme se precipită și este IMPUSĂ de anumite GRUPĂRI…” (extras din cartea “Ecumenismul fără mască”, ed. a II-a, pag. 101).
Trebuie specificat și faptul că există o poziție oficială vizavi de pseusinodul din Creta exprimată printr-un document de Sfântul Sinod al Bisericii autocefale Georgiene care e canonică. Iată ce scrie la punctul 4:
“«Documentele din Creta trebuie să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe; ceea ce nu se întâmplă în cazul prezentului set de texte.» Punctul 4 al deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene afirmă fără echivoc faptul că documentele sinodului din Creta NU SUNT ORTODOXE, deoarece ele nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe. Or, dacă nu sunt ortodoxe, este de la sine înțeles că ele SUNT ERETICE…” (extras de pe situl OrtodoxINFO care a preluat la rându-i materialul de pe Orthodoxethos.com).
Ierarhii au semnat documente eretice în contul pleromei în care s-a hotărât și legiferat ca sectele să fie numite biserici ceea ce e inadmisibil. Să nu uităm că protestanții și neoprotestanții o defaimă pe Maica Domnului și totodată Sf. Cruce, Sf. Moaște, Sf. Icoane etc. Acum dacă îi întrebi pe majoritatea clericilor de ce au semnat acel document în care sunt denumite biserici sectele protestante și neoprotestante, aceștia răspund de cele mai multe ori că e vorba de denumirea istorică a acestora. Însă de ce se aplică în majoritatea cazurilor ereticilor protestanți și neoprotestanți (și papistași) doar mirungerea și nu și botezul? Pentru că le e RECUNOSCUT botezul din cauza teoriei baptismale (conform căreia toți oamenii care sunt botezați în numele Sfintei Treimi sunt “creștini”) care a fost legiferată în Creta. Interesant e că a fost scoasă toată rânduiala de primire la Ortodoxie a ereticilor din Molitfelnic. De ce oare?
Biserica noastră Ortodoxă e bolnavă într-adevăr însă trebuie să recunoaștem faptul că Harul mai lucrează în Biserică până când se va întruni un sinod care să condamne pseudosinodul din Creta.
Sf. Chiril, Mitropolitul de Kazan, pomenit la 26 ianuarie spune un cuvânt foarte de folos în acest sens:
“… Dar Tainele săvârșite de serghianiștii care sunt hirotoniți corect și nu sunt caterisiți de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc în credință, în simplitate, fără discuții și îndoieli privind eficiența lor, și nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii. Dar, în acelasi timp, ele slujesc spre judecată și spre condamnare pentru cei ce le săvârșesc și pentru cei care se apropie de ele înțelegând bine neadevărul care există în serghianism și, prin lipsa lor de opoziție față de aceasta, arată o indiferență criminală față de batjocorirea Bisericii. De aceea este esențial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se rețină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiștii. Acelasi lucru este esențial pentru laicii care au o atitudine conștientă față de detalile vieții bisericești.” (extras din cartea “Sfinților Catacombelor Rusiei”, București, 2015, pp. 221, 222).
Una din consecințele acestui pseudosinod este venirea pseudopapei Francisc în România care este profetul mincinos din Apocalipsă, fapt dovedit foarte clar de Arhimandritul Nectarie Moulatsiotis în Omilia sa din 23 februarie 2013 (pe care o puteți găsi în cartea “Dictatura numerică”, ed. a III-a, pag. 97). Să nu uităm de clipul cu papistașii care-l pomenesc pe Lucifer în timpul misei lor în 2015. Îl puteți viziona aici: https://m.youtube.com/watch?v=IQXN13EHAnc
Vedeți cu cine vor să ne unească ierarhii BOR­? De așteptat este ca mulți dintre clericii BOR să sărute mâna înaintemergătorului lui antihrist ceea ce semnifică LEPĂDARE.
Nu trebuie uitat faptul că
“Patriarhul Bartolomeu… presat fiind de forțe politice, a acceptat cererea acordării autocefaliei pseudopatriarhiei schismatice a Kievului precum și a pseudobisericii schismatice din Skopje, punând în acest fel o bombă la temelia unității panortodoxe și creând baze solide pentru o nouă schismă în sânul Bisericii Ortodoxe.” (extras din cartea “Ortodoxia și Kolymbari, 2 ani mai târziu, Rm. Vâlcea, 2018, pag 57).
Există o prorocie a Sf. Lavrentie de Cernigov în acest sens:
“Se vor deschide bisericile și mănăstirile și vor fi reparate, și toate învățăturile cele mincinoase (false) vor ieși la suprafață cu dracii, și cei strâmb credincioși (catolicii, uniații, ucrainienii autocefali și mulți alții) și tulburare mare va fi în Ucraina, căci mulți se vor opune unității Bisericii Ortodoxe Ruse. Această organizație eretică va fi condusă de puteri necurate, de aceea le vor lua ortodocșilor bisericile (ceea ce se întâmplă deja, n.a.) și pe cei drept-credincioși îi vor prigoni. Atunci Mitropolitul Kievului (nevrednic de acest nume), împreună cu arhiereii și protoiereii vor cârti grav împotriva Bisericii Ruse. Toată lumea se va mira de fărădelegile lui și mult se va înfricoșa. El singur își va semna sentința la moartea veșnică și se va pierde ca și Iuda. Dar toate aceste ispite și sminteli ale diavolului vor dispărea, căci Rusia are adevărați rugători și va fi din nou o Biserică Unică Rusă.” (extras din cartea “Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum”, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2008, pag. 83 – a apărut cu binecuvântarea PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului).
Cuviosul Părinte Justin Pârvu ne-a atenționat că: “Ecumenismul merge strategic împreună cu globalizarea.” (extras din cartea “Biserica și noile erezii, iunie 2016, pag. 53 ).
Globalizarea semnifică guvernarea electronică care are scopul ca fiecare om de pe pământ să fie conectat cu un număr la sistemul «fiarei» , calculatorul de la Bruxelles, pentru a se construi împărăția «fiarei» când oamenii se vor preface într-o biomasă depersonalizată, cibernetizată, în bioroboți cu microcipuri implantate, adică în purtători ai numelor numerice implantate sub piele.
La noi în România, globalizarea a început odată cu introducerea CNP-ului ca
“element OBLIGATORIU de identificare în actele de identitate, de starea civilă și în alte acte personale printr-un decret prezidențial semnat de Nicolae Ceaușescu la data de 2 martie 1978. (…) Ceaușescu a împrumutat niște bani de la FMI, garanția fiind chiar populația României plus valoarea pe care o produce. Le-a făcut un plan de afacere cămătarilor, la cererea acestora. În acest plan era nevoie să se știe câți bătrâni sunt, câți sunt apți de muncă, copiii, tot…” (din cartea “Dictatura numerică”, ediția a III-a, pp. 17, 18).
Așa cum e necesar să se taie răul de la rădăcină (“taie așadar rădăcina, ca să nu rodească fructul otrăvit” – Sf. Ioan Gură de Aur, cartea “Problemele Vieții”, Ed. Egumenița, pag. 47) în cazul patimilor și a ereziei așa trebuie procedat și în cazul globalizării, mai ales în zilele noastre când trăim sub influența noii ordini mondiale care reprezintă împărăția lui antihrist.
Marele stareț al vremurilor noastre Sf. Paisie Aghioritul ne preîntâmpina: “Cine va primi buletin nou cu cod de bare sau cartelă cu trei de șase, cu NUMĂRUL DE IDENTIFICARE, acela va pierde harul lui Dumnezeu și în el se va sălășlui energia drăcească.” (extras din cartea “Stareții despre vremurile din urmă, Petru Vodă, 2007, pag. 30).
Sf. Paisie Aghioritul a avut parte de o descoperire de la Dumnezeu în privința actelor antihristice. În revista «Salvați-ne sufletele noastre» (Nr.8, 2012) este descrisă întâlnirea Sf. Paisie Aghioritul cu Sf. Eufimia (traducere din limba rusă). Starețul Paisie povestește:
“Pe 27 februarie 1974 eu eram în chilia mea de rugăciune. De-odată am auzit o bătaie în ușă și un glas de femeie care a spus: «Cu rugăciunile Sfinților Părinți…» Mirându-mă de unde pe Muntele Athos e o femeie întreb: «Cine-i acolo?» Ușa s-a deschis singură cu toate că era încuiată. Sfânta după salutare a intrat. (…) În discuția noastră ea a rezolvat problema ce mă necăjea pe mine, adică despre NUMĂRUL PERSONAL și documentele de plastic. Sfânta mi-a arătat o mulțime de aceste DOCUMENTE DE PLASTIC și a spus CĂ E FOARTE PERICULOS DE PRIMIT.”
“Când ieșise prima carte a lui și poporul a cumpărat-o, la al doilea tiraj, Sinodul a rupt foaia în care Sf. Paisie spunea SĂ NU PRIMIM DOCUMENTELE, zicând că ei nu sunt de acord.”(extras din cartea Dictatura numerică, Ediția a III-a, pag. 70).
Sf. Paisie Aghioritul, n-a fost de acord ca în Sf. Munte Athos să se facă drum, sau să intre femeile acolo, sau să primească bani și ajutoare de la UE, într-adevăr este un gigant al Ortodoxiei.
Totodată starețul cu viață sfântă, Antonie (a fost un bătrân duhovnicesc care a slujit, după detenția din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei și s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre vremurile din urmă) avea să spună:
“Așa va găsi o scuză și pentru NUMERELE PERSONALE și pentru pașapoarte și pentru … 666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea și nici nu vor adormi simțurile oamenilor, nu nicidecum. Toți, toți vor înțelege, dar rațiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autoliniști cu argumentele rațiunii.” (extras din cartea “Viziunile dumnezeiești ale starețului ortodox rus Antonie – Pentru cele ce vor veni peste oameni până la sfârșitul lumii acesteia”, pp. 53, 54).
Poate că în România nu este cunoscut Schiegumenul Gavriil Vinogradov († 2005), dar în Rusia s-a remarcat mai ales datorită lucrării care îi poartă numele: «Numărul de identificare» care a apărut cu binecuvântarea arhimandritului Pustiei din Optina. Urmează fragmente din această lucrare:
“Părintele Gavriil pe nimeni nu judeca, ci totul lăsa în voia lui Dumnezeu. (…) Ei au schimbat prigonirea Bisericii pe dreptul de a se dezvolta și construi, însă cu condiția, neînțeleasă atunci de mulți. Condiția consta într-aceea ca Biserica să nu se împotrivească la darea pentru creștini a NUMĂRULUI DE IDENTIFICARE PERSONAL.
(…) Odată pelerinii, îngrijorați de problema identificării prin cifre, l-au întrebat pe părinte: «Se poate de primit numărul de identificare?» Părintele a plecat capul, se vede că se ruga, însă pe urmă a răspuns clar: «Să-ți iei NUMĂR DE IDENTIFICARE PERSONAL înseamnă să-ți pui ștreangul de gât.» Așa simplu, clar, fără compromisuri a răspuns părintele.” (traducere din lb. rusă din ziarul Mir, N30, 2017). (extras din «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7).
Dar ca să vedeți cât de periculoasă este atribuirea pe viață a CNP-ului vă redau mai jos câteva rânduri din cartea “Taina Fiarei”, pp. 23, 24, care a fost tradusă și tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, arhiepiscop al Poceaevului:
“Atribuirea pe viață a CODULUI NESCHIMBAT DE IDENTIFICARE este, de fapt, înlocuirea substantivului cu numeralul. Să comparăm: Petru – Cine?; 123 – al câtulea? Adică al câtulea ești, care îți este numărul? Toate acestea vorbesc despre DEPERSONALIZARE, despre PIERDEREA PERSONALITĂȚII ȘI A NUMELUI, adică înseamnă și PIERDEREA VIEȚII VEȘNICE. NUMĂRUL PERSONAL se dă de sistemul computațional și se utilizează în toate sferele de existență pentru ca NUMELE OMULUI PE TOTDEAUNA SĂ SE ȘTEARGĂ DIN CARTEA VIEȚII.”
Tânărul Andrei din regiunea Volgograd a fost mort și a înviat, și-a fost dus în iad și-n rai. Dar atenție!Sfinții Nicolae, Serafim de Sarov, Serghie de la Radonej și Iov de la Poceaev i-au transmis un mesaj de foc cu bătaie lungă valabil pentru fiecare dintre noi: “…Apoi oamenii sfinți mi-au spus să nu primesc NICI UN FEL DE DOCUMENTE…”
(…) “…Vestea că Rusia va renaște, care a adus-o Maica Domnului, va întări pe mulți oameni SĂ NU PRIMEASCĂ SIMBOLICA SATANEI, să o respingă. PRIN REFUZUL DE A PRIMI ACESTE PAȘAPOARTE, DOCUMENTE, OAMENII DE ACUM VOR PUTEA SĂ SE MÂNTUIASCĂ. IAR CEI CE LE-AU PRIMIT, TREBUIE SĂ LE ÎNTOARCĂ, SĂ SE POCĂIASCĂ DE GREȘEALA FĂCUTĂ.” (fragmente culese din cartea “Minuni din vremea noastră – Viața după moarte”, Editura Axa, pp. 99-100; 102-103).
“Săptămâna trecută cu ajutorul lui Dumnezeu am tradus din limba rusă în limba română cartea monahilor din pustiul Caukazului pe tema aceasta, editată în 2012. Una din concluziile acestei cărți este bazată pe chemarea Sfintei Scripturi: «Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți», adică să ieșim din noua orânduire mondială, pe care o organizează sataniștii și de ce este necurat să NU VĂ ATINGEȚI, în acest caz NUMĂRUL PERSONAL (2 Cor. 6, 14-18).” (extras din Seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2018-44).
Dumnezeu când l-a zidit pe om, i-a dat NUME nu NUMĂR. Căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul? Și ce învoire este între Hristos și Veliar, numele creștin și numărul format din “cifre impersonale, moarte care nu pot aparține decât dușmanului neamului omenesc, diavolul.” (extras din “Taina Fiarei”, pag. 25, carte tradusă și tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, arhiepiscop al Poceaevului).
Există și o proorocie legată de CNP:
“După cum spun călugării de la m-rea Diveevo antihristul nu va trece peste șanțul ce înconjoară mănăstirea. Da, el nu va trece dar va spune: «Cel ce are număr să vină la mine! L-ai primit de bunăvoie? Ai scris cerere?» «Da.» Antihristul nu este un orișicare. El are putere și forță, are duh demonic. Și cel ce are NUMĂR nu se va putea opune și va ieși la dânsul. Și toate călugărițele de la m-rea Diveevo care au NUMĂR, vor pleca la dânsul și i se vor închina.” (extras din cartea “Dictatura numerică”, Ed. a III-a, pag. 110).
Semnătura pentru prelucrarea datelor reprezintă o altă problemă. Unii spun că e în regulă să semnăm doar pentru instituția unde lucrăm. Dar să vedem ce au spus Sfinții și Cuvioșii Părinți în legătură cu acest subiect:
“Copilașii mei (așa îi numea pe vizitatorii cu adevărat ortodocși), NU VĂ SUPUNEȚI AUTORITĂȚII SOVIETICE, PENTRU CĂ NU ESTE O AUTORITATE DE LA DUMNEZEU. Nu mergeți la fermele colective sub niciun pretext. Lăsați-vă proprietatea și drepturile; dar nu vă duceți la ei, NU SEMNATI pentru ei.” (Sf. Agata din Bielorusia, extras din cartea “Sfinții Catacomblor Rusiei”, București 2015, pag. 370).
Acum nu mai avem de-a face cu comuniștii, adică cu vrăjmași ai lui Hristos, ci cu politica lui antihrist. Deci cu atât mai mult NU TREBUIE SĂ NE SUPUNEM.
Toate aceste semnături vor fi introduse în idolul acestui veac – supercomputerul din Bruxelles. Să ne reamintim ce spunea Gheron Gavriil, ucenicul Sf. Paisie Aghioritul:
“…Dacă luăm buletin sau pașaport sau ORICE ALTCEVA CARE ARE LEGĂTURĂ CU PECETLUIREA, s-a terminat. Împărăția lui Dumnezeu N-O MAI VEDEM.” (sursa: Apologeticum.ro)
“Dacă cineva a SEMNAT pentru ridicarea CNP-ului sau A ALTUI DOCUMENT, trebuie să predea documentul respectiv și să scrie cerere de predare a actelor.” (pr. Gurie Cheznov – “Sarea pământului 5”, film apărut cu binecuvântarea PS Diomid, episcop de Anadâr și Ciukotka).
“Învoirea de a primi acest număr, care este număr de identificare, personal, de asemenea învoirea de a da la PRELUCRARE DATELE PERSONALE (iar această prelucrare nu se face fără numărul personal), totodată intrarea în Reestr, toate acestea SUNT FAPTE DE INCHINARE FIAREI APOCALIPTICE, ADICĂ INCHINARE SISTEMULUI ELECTRONIC, BAZAT PE NUMĂRUL 666.” (extras din Seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina 2017- 7).
Fiind OBLIGATORIE semnătura pentru prelucrarea datelor, se vădește astfel că este o lucrare demonică ca și CNP-ul căci Dumnezeu ne-a lăsat LIBERI.
“…De aceea acordul nostru de azi cu primele elemente ale viitoarei dictaturi antihristice înseamnă, conform Apocalipsei, ÎNCHINARE LA «FIARĂ» , coparticipare la construirea împărăției «fiarei»…” (extras din “Taina Fiarei”, pag. 27, carte tradusă și tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, arhiepiscop al Poceaevului).
În legătură cu codurile de bare, Părintele Arhimandrit Tavrion (Sarea pământului 4) a demascat în ce constă viclenia care se află în spatele lor încă din 1970:
“…«atunci când vor apărea niște liniuțe, unele mai lungi, iar altele mai scurte, în număr de 30, exact după numărul celor 30 de arginți cu care a fost Mântuitorul vândut, să știți că aceea e pecetea (lui antihrist, n.a.)». Un alt amănunt e că acel cod de bare e reprezentat cu acele gratii care simbolizează de fapt o închisoare în care omul se va îndrepta de bunăvoie. Un detaliu important e și folosirea cifrei 13 din sintagma EAN-13 pentru că în capitolul 13 din Apocalipsă se vorbește despre însemnarea oamenilor cu numărul Fiarei: 666, ceea ce e pe placul lui antihrist.” (extras din cartea “Dictatura numerică”, Ediția a III-a, pag. 62).
Părintele Petroniu Tănase:
“…Ei bine, s-a descoperit că acest sistem de linii, decodat în cifre, devine 666. A fost un protest vehement al episcopilor, al întregii Biserici…” (extras din cartea “ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip! Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 169, carte tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).
“Liniile sunt puse acolo nu pentru computere, ci pentru OAMENI. Scannerele iau în considerare doar lățimea barelor. Și acele «bare cu 666» sunt aproape întotdeauna mai lungi d.p.d.v vizual decât celelalte, ca să putem vedea «semnul stăpânitorului acestei lumi.»”(Ierom. Metodie, Sf. Lavră a Optinei – extras din cartea Dictatura numerică, ed. a III-a, pag. 62)
În privința actelor electronice cuvântul protoereului Nicolae Ragozin mi se pare cel mai potrivit:
“Mai întâi ne vor inunda cu hârtii, înainte de pecete. Nu vor prezenta pecetea de la început pentru că nimeni nu o va accepta. Aceste acte PARCĂ LIPSESC PE OM DE MINTE. Abia apoi, omul lipsit de minte va primi pecetea. Vor fi multe numere pentru ca omul să nu înțeleagă că este semnul (fiarei, n.a.) 666. Persoanele cu mintea deschisă vor calcula și vor afla, ceilalți nu vor înțelege nimic. Cineva a primit buletin rusesc verde, părintele i-a spus că greu va trece vămile. Acelea roșii, numite de părintele «jidovești», spunea să nu fie acceptate nicidecum. La fel despre CARTELELE DE PLASTIC, zicea că sunt de asemenea jidovești și ÎN NICIUN CAZ NU TREBUIE PRIMITE.” (extras din “Sarea pământului 1”, film apărut cu binecuvântarea PS Diomid, episcop de Anadâr și Ciukotka). Acest părinte care a avut o viață sfântă a fost descoperit cu Moaște întregi.
Întrebat fiind de actele cu cip Părintele Justin Pârvu a răspuns:
“Ce creștin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? CREȘTINUL ADEVĂRAT ȘTIE CĂ LA CEA MAI MICĂ LEPĂDARE ÎL PĂRĂSEȘTE HARUL LUI DUMNEZEU, ȘI CU CÂT ESTE MAI SPORIT, CU ATÂT SIMTE ACEASTĂ PĂRĂSIRE PE PIELEA LUI.” (extras din cartea “Români, apărați-vă libertatea! Refuzați actele cu cip”, Editura Credința strămoșească, 2013, pp. 19, 20, carte tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).
“Nu luați documentele electronice, fiindcă în ele numărul personal e împletit prin codul de bare (ștrihcod) cu numărul diavolului 666.” (Schiegumenul Gavriil Vinogradov, extras din «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7)
În privința actelor biometrice cu cip v-ați pus întrebarea: De ce statul cheltuie sume enorme pentru procurarea unei astfel de aparaturi dacă fotografia nu diferă mult de cea simplă? De asemenea există patentul lui Thomas Hitrow din 1999 ce constă în imprimarea de coduri barate nevăzute pe corpul uman pentru facilitarea operațiunilor financiare și comerciale.
Gheron Gavriil (ucenicul Sf. Paisie Aghioritul) a dat un răspuns foarte concis:
“Vor lua buletinele și pașapoartele biometrice. Da. Vor lua. NU SE VOR MÂNTUI. Le spune Apocalipsa…” (sursa: Apologeticum).
Totodată și părintele Nicolae Ragozin a spus foarte clar că:
“În privința buletinelor va fi o dezbinare în popor, pentru că oamenii nu vor mai știi pe cine să creadă. Aceasta va fi o mare nenorocire. Clericii se vor dezbina în această problemă, iar poporul nu va știi pe cine să creadă. ÎN URMA PRIMIRII BULETINELOR, CEI CARE LE-AU PRIMIT VOR ACCEPTA ȘI SCHIMBAREA CREDINȚEI.” (Protoereul Nicolae Ragozin, extras din “Sarea pământului 1”, film apărut cu binecuvântarea PS Diomid, episcop de Anadâr și Ciukotka).
Dar au oare vreo legătură aceste acte biometrice cu pecetluirea?
“Într-un articol interesant citim cu uimire că Dr. Heldeman, specialist și președinte al sectorului de analiză statistică al Pieții Comune, informează în Bruxelles că se pregătește un sistem electronic inteligent, care se va ocupa cu probleme de interes mondial…întregul sistem este NUMERIC. Fiecare om de pe pământ va primi un număr al său. Numărul acesta va da sistemului eletronic date despre fiecare individ, și pe baza acestui număr va putea să întreprindă relații de schimb în sectorul mondial. Numărul va fi NEVĂZUT și IMPRIMAT fie pe FRUNTE, fie pe MÂNĂ, cu UTILIZAREA RAZELOR LASER. Cu un dispozitiv special se va citi de pe fiecare semn numărul înscris. După cum deja am amintit, sistemul este pregătit în întregime și DEJA ESTE PUS ÎN APLICARE. Așadar începe să se pună în aplicare la nivel mondial, fiindcă noua metodă de tranzacție se va aplica sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem de vânzare și cumpărare, cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stăpânire pe fiecare individ, odată cu numărul special 666, care va fi plasat cu cifre, cu raze laser, pe frunte sau pe mâna dreaptă, care nu se pot șterge…” (extras din cartea “ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip! Ed. Credința strămoșească 2013, pp. 171-172, carte tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).
De altfel și Sf. Paisie Aghioritul ne-a avertizat în acest sens:
“Cei care încearcă să impună dictatura mondială vor înainta cu VICLENIE și la PUNEREA PECEȚII PE FRUNTEA OAMENILOR, astfel încât URMĂRILE VOR FI CUMPLITE.” (extras din cartea “Semnele vremurilor din urmă – Mărturii ale monahilor și ale închinătorilor”, Ed. Egumenița, 2013, pag. 92).
Totodată în cartea “Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 220, stă scris:
“În multe țări ale lumii, unde nu a fost opusă rezistență, DEJA a fost aplicată o însemnare cu raze laser pe frunte sau pe mână, pentru că astfel poate fi realizat controlul despre care scrie în Apocalipsă: «încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul (Apoc. 13:17). »” (Sf. Paisie Aghioritul).
“Iar prin așa numită FOTOGRAFIERE la ei acest ștrihcod (adică numărul personal împletit prin codul de bare cu numărul 666, n.a.) cu laserul îl pun pe fruntea întemnițatului lagărului de concentrare electronic.” (Schiegumenul Gavriil Vinogradov, extras din «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7).
Iată ce spunea și un programator rus vizavi de acest subiect:
“Am aflat că în procesul prelevării datelor biometrice, persoana ESTE MARCATĂ CU LASER (rece și invizibil, n.a.). Pentru ce fac ei acest lucru? Pentru a identifica persoana …în câteva minute (așa ca în lagărele naziste). De ce nu este identificată persoana în baza amprentelor digitale sau a retinei ochilor? Fiindcă pentru aceasta va fi nevoie de mult timp (cam vreo lună).” (sursa: ortodoxinfo.ro).
Părintele Hristofor de Tula a explicat foarte clar de ce a îngăduit Dumnezeu însemnarea cu laser pe fruntea omului în mod viclean: “Dumnezeu, din cauza vieții noastre viclene și fără de căință a permis și un alt tip de pecete la fel de vicleană, care se va aplica cu laserul și va fi invizibilă.” (extras din “Sarea pământului 2”, film apărut cu binecuvântarea PS Diomid, episcop de Anadâr și Ciukotka).
În revista Atitudini nr. 34/2014 am găsit scris:
“Dacă împotriva ecumenismului a avut ca susținere anumite canoane ale Sf. Părinți care demonstrează că ecumenismul este erezie, împotrivirea sa față de noile acte biometrice cu cip, a avut-o ca descoperire directă de la Duhul Sfânt, lucru susținut și de pr. Mihai Valica: «Și vă mărturisesc că ceea ce eu am studiat ca teolog la Freiburg și mă refer la tehnica RFID și la biometrie, pr. Justin a primit prin viziune dumnezeiască.»”
În legătură cu pașapoartele biometrice s-a anunțat în 2009 la TV că acestea conțin numărul fiarei 666. Deci ce scuze mai avem? Iată și dovada: https://youtu.be/fN1hoK_MiTk
Dar nu numai pașapoartele biometrice ci orice act care conține cip, cod de bare sau bandă magnetică neagră (“…încercarea societății de a edita noile buletine care ar fi cuprins, așa cum s-a descoperit în cele din urmă în banda care are culoarea neagră de pe carduri numărul 666 și chipul diavolului, Bătrânul s-a exprimat mai mult”). (Sf. Paisie Aghioritul, extras din “Semnele vremurilor din urmă, mărturiile monahilor și ale închinătorilor, ed. Egumenița, 2013, pp. 83, 84). Se știe că actualul buletin conține bandă magnetică, deci nu duce lipsă de numărul fiarei 666 (de altfel s-au depistat în el și simboluri oculte cu ajutorul lampei UV – pentru mai multe detalii puteți viziona clipul: https://www.youtube.com/watch?v=iJ8P0RJ77PY). Totodată pe poza mică din dreapta este în zona frunții cuvântul “card”, care citit invers dă “DRAC”.
“Această observație a făcut-o Cuviosul Părinte Justin Pârvu, care spunea: «Uitați, unde noi vă miluim (miruim, n.a.), după slujbă ei au venit cu numele diavolului.»” (extras din cartea “Dictatura numerică”, ed. a III-a, pag. 26).
Oamenii acceptă cu ușurință actele antihristice deoarece nu conștientizează ce semnifică numărul fiarei 666 și pentru că nu realizează ce este Harul. Căci acceptând aceste documente “Harul lui Dumnezeu s-a retras de la noi, iar îngerul stă și plânge.” (Vrednicul de pomenire Părintele Mărturisitor Vasile Novikov; sursa: https://youtu.be/umUAiN3AloU)
După spusele Sf. Efrem Sirul “a ȘASEA zi a săptămânii (Vineri) a corespuns cu a ȘASEA zi a creației când Adam a PĂCĂTUIT și a fost alungat din Rai.” (extras din “Imnele Bisericii”, 51:8 – Eseul “The Luminous Eye, Cistercian Studies 124, 1992, pag. 33). Totodată și Gheorghe Chedrinul scriitorul a scris:
“Aceasta adevărată este, cum că în ziua a ȘASEA, adică Vineri și în ceasul al ȘASELEA a fost greșeala Strămoșilor noștri în Rai, și în ceasul al nouălea a fost izgonirea, ci nu chiar întru aceeași Vineri întru care și zidiți au fost, ci mai pe urmă în altă Vineri a fost aceea.” (extras din cartea “Hronograf”, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 2005, Ediția a II-a, pag. 31).
Deci, cifra “6” simbolizează nașterea PĂCATULUI în om, iar “666” (adică un șase întreit) reprezintă semnul de împotrivire față de Dumnezeu, o replică la adresa Sfintei Treimi.” Totodată “666” mai are o semnificație:
“Pentru evrei numărul 666 este simbolul economiei. Evreii, precum se arată în Vechiul Testament, au pus o taxă fixă neamurilor pe care le-au supus în diferite războaie. Birul anual era de 666 talanți de aur. Acum, ca să supună toată lumea, pun iarăși acest număr de impozit vechi, care se leagă de trecutul lor slăvit. De aceea nu vor să-l înlocuiască cu alt număr. Adică 666 este simbolul lui mamona. L-au luat de la greutatea aurului – nu știau oare ce spune Sf. Ioan în Apocalipsă? Dar nu încetează să fie mamona. Evanghelia însă spune: «sau Hristos sau mamona». Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona.” (Sf. Paisie Aghioritul, extras din cartea “Trezire duhovnicească”, vol. 2, Ed. Evanghelismos, București, 2003, pag. 195).
În primăvara acestui an au anunțat la TV că a fost adusă aparatură NOUĂ pentru scanare/fotografiere (în majoritatea regiunilor țării) în ceea ce privește actele biometrice. DAR ATENȚIE! În cazul pașapoartelor temporare și a oricărei variante de buletin nou (să nu uităm nici de permisul auto) se va utiliza aceleași aparate noi (gândiți-vă, de ce nu te lasă să aduci poză de acasă?). Care-i scopul? Marcarea izotopică. În ce constă marcarea izotopică?
„Marcarea izotopică este cea mai periculoasă formă de inscripționare a persoanei umane dintre toate formele de inscripționare electronică. Este vorba de nanoparticule conducătoare de semnal electric, care sunt inserate prin intermediul laserului în codul ADN, adică în organism pentru totdeauna. Acest program, odată demarat, începe să-l distrugă pe om. Inscripționarea intră în funcțiune după 8-12 luni de la momentul aplicării. Această inserare are loc printr-o simplă procedură de FOTOGRAFIERE, iar nanoparticulele sunt trimise în zona frunții. Acest tip de cip nu necesită alimentare cu energie din afară, întrucât este alcătuit din celule vii (celulele corpului uman/animalului cipat), care funcționează în mod firesc. Persoana căreia i se aplică un astfel de marcaj poate fi controlată cu ajutorul oricărui satelit, care devine astfel o antenă psihotropică. Spre deosebire de oricare cip implantat, care se poate scoate din corp prin diferite acțiuni, marcarea izotopică E IMPOSIBIL de scos din corp.” (extras din transcriptul unui clip rusesc: https://youtu.be/HNRINJ0xvoo).
Mai e de precizat faptul că e nevoie și de tehnologia 5G pentru marcarea izotopică prin care se va îndeplini planul sioniștilor după spusele inginerului Mircea Vlad; aceasta se testează deja în țara noastră, mai exact în cartierul Florești din Cluj și mai nou în București; Bruxelles e primul oraș care refuză tehnologia 5G în timp ce România a devenit un laborator de experimente căci iată ce a declarat de curând Celine Fremault, ministrul guvernului regiunii Bruxelles – Capitale, responsabil cu calitatea vieții, mediul și energia: “…oamenii din Bruxelles nu sunt cobai, a căror stare de sănătate o pot vinde pentru un profit. Nu putem lăsa nimic la voia întâmplării.” (sursa: uzp.org.ro).
Iată ce i s-a descoperit unei persoane anul trecut în legătură cu pașaportul biometric:
“Azi m-am convins încă o dată în plus ce înseamnă pașaportul biometric. O colegă de serviciu și-a făcut pașaport, ea purtând breton pe frunte. La secția pașapoarte i s-a spus să-și elibereze fruntea de păr, însă ea a zis că permanent poartă breton, dar funcționarul a spus că e OBLIGATORIU să fie FRUNTEA LIBERĂ. Se pune întrebarea pentru ce? Deci clar că se imprimă codul de bare…” (extras din cartea “Dictatura numerică, Ed. a III-a, pag. 96).
De altfel pentru cei care tot nu le vine să creadă că sunt însemnați oamenii pe frunte în timpul fotografierii pentru dobândirea unui act biometric există un clip care este foarte elocvent în această privință, pe care îl puteți găsi aici:

Cei mai mulți monahi cu care am stat de vorbă așteaptă ca să fie “siliți” ca să primească actele antihristice sau însemnarea. Ei consideră că actele actuale nu reprezintă niciun obstacol în calea mântuirii deoarece se dau fără condiții religioase și fără “silire”. Iată cum o astfel de concepție lumească te învață a merge pe drumul larg și să te adaptezi «veacului acestuia» nevăzând în acesta păcat.
Însă mulți nu știu că traducerea corectă a versetului 16 din capitolul 13 din Apocalipsă e următorul:
“Și FACE pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei săraci, și pe cei volnici și pe cei robi, ca să le dea lor însemnare peste mâna lor cea dreaptă sau peste fruntea lor.” (Biblia de la 1688).
“«Face» (cum apare și în Biblia lui Anania) este un termen mult mai cuprinzător și mai pervers decât «silește». Dintr-o dată trebuie să fii de 1000 de ori mai vigilent pentru că nu mai știi din ce parte vine pericolul. Adică «face» înseamnă că vine din toate părțile, 360 de grade, pe când «silește» înseamnă că pericolul vine dintr-o singură direcție.” (ing. Mircea Vlad, autorul cărții “Apocalipsa 13 – Sfârșitul libertății umane”).
Următorul exemplu l-am pus mai ales pentru cei care se îndreptățesc în privința actelor antihristice:

“De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s-a poruncit creștinilor să mărturisească religia închinătorilor la idoli și creștinii care au mărturisit și au jertfit idolilor, au primit un CERTIFICAT, scăpând astfel de mucenicie. Dar nu numai aceștia s-au lepădat de Hristos, ci și cei care au dat bani închinătorilor și AU LUAT CERTIFICATUL FĂRĂ SĂ SE LEPEDE DE HRISTOS, așa numiții «libellus». Dar și pe aceștia Biserica noastră i-a considerat LEPĂDAȚI, căzuți.” (extras din cărticica “Semnele vremurilor, 666 – Sfântul Munte Athos, ed. Evanghelismos, 2006, pag. 12).
Multe sunt capcanele sioniștilor, însă o să vă mai redau în rândurile de mai jos doar un fragment ce aparține Cuviosului Părinte Justin despre vaccinuri:
“…deja s-a început, uciderea omului la nivel oficial, prin otrăvurile care ni le introduc prin mâncare, prin OTRĂVURILE DIN VACCINURI toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luăm pe toate de bune, pentru că așa spune ziarul ori televiziunea.” (Români, apărați-vă libertatea! Refuzați actele cu cip!, ed. Credința strămoșească, 2013, pag. 143 – tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).
Sf. Ier. Mc. Ermoghen a prorocit că:
“…Adevărațíi credincioși din împărăția antihristului (evreii susțin de ceva timp că-l au pe «Mesia», adică pe antihrist, n.a.) – societatea vremurilor din urmă – vor viețui în singurătate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societății, nu vor avea niciun fel de obligații civice. Cei ce vor recunoaște legile societății și se vor supune, chiar din neplăcere, se vor face părtași antihristului prin aceasta și vor fi lepădați de la fața lui Dumnezeu.” (sursa: OrtodoxINFO)
Ce-i de facut în vremurile pe care le trăim? Ar fi bine să ne simplificăm viața și să alegem un mod de viață mai pustnicesc. Dar totodată avem datoria de a mărturisi adevărul aproapelui.
“Căci pe aceasta se bazează puterea celui rău: pe intimidarea noastră, pe frică, pe supunerea oarbă, pe paralizanta convingere că nu se mai poate face nimic. Nu ne lipsește decât un singur lucru: curajul de a-L mărturisi pe Hristos și a lupta pentru El ca Domnul să plinească neputințele noastre și să ne aducă biruința.” (schiarhimandrit Hristofor de Tula, “Sarea pământului 5”, film apărut cu binecuvântarea episcopului Diomid).
Important e să nu cădem în capcanele lor și să ne retragem ușor-ușor căci”Biserica se va păstra în grupuri-grupuri”, după cum scrie Dr. Alexandros Kalomiros în cartea sa: “Împotriva falsei uniri”, pag. 78.
În cartea “Întru slujirea Bisericii”, Râmnicu Vâlcea, 2018, pp. 38, 39 am găsit un fragment care m-a impresionat foarte mult:
“Am mai vorbit și cu alți părinți care au întrerupt pomenirea și cam toți au ajuns la aceeași concluzie: că este probabilitatea ca aceasta să fie ultima luptă a Ortodoxiei pe tărâmul românesc. Că avem foarte multe păcate, foarte multe greșeli înaintea lui Dumnezeu, avem câteva zeci de milioane de avorturi, avem pe Sfinții mărturisitori și mucenici din temnițele comuniste care nu au fost canonizați. Deci Biserica noastră nu-și mai atinge scopul ei, țelul ei, adică să cinstească pe Sfinți. Cinstind pe Sfinți îl cinstim pe Dumnezeu. Și se poate ca aceasta să fie ultima luptă, iar dacă noi nu vom fi uniți, în principal poporul, atunci se poate să vină mânia lui Dumnezeu asupra noastră și să vină tot răul. Nu trebuie să ne gândim la sfârșitul lumii când va fi. Înainte de a fi sfârșitul lumii poate să fie sfârșitul României.”
Cuvioasa Aspazia Oțel Petrescu ne-a dat următorul sfat din propria experiență: “În închisoare, asta am înțeles că nu poți să urci pe Tabor pe alt drum ocolit, decât urcând Golgota.”
Înainte de final, țin să precizez că mă dezic de Textul Masoretic, CMB, toate documentele eretice semnate de ierarhi în cadrul unor întruniri ecumeniste (precum Porto Alegre, Busan, Balamand etc.), pseudosinodul din Creta, CNP și toate actele antihristice astfel încât prefer, după cum spunea Sf. Episop Ioan să fiu un “cetățean al munților Carpați”, nepunându-mi nădejdea într-o bucată de plastic sau de hârtie ci doar în bunul Dumnezeu căruia îi mulțumesc pentru toate binefacerile de care m-a învrednicit pe mine nevrednicul robul Său.
Conchid cu următorul verset din Apocalipsă care este spre îmbărbătarea tuturor:
“Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc, și pe BIRUITORII FIAREI și-ai chipului ei ȘI-AI NUMĂRULUI NUMELUI EI, stând pe marea de sticlă și având țiterele lui Dumnezeu.” (Apoc. 15, 2; Biblia lui Anania).

Sursa ortodoxinfo

semnatura_fratele_sandu-768x1321573224826.jpg

Mărturisirea de credință a adevăratului creștin ortodox

Partea întâi

1. Cred întru unul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, și a pătimit și S-a îngropat, și a înviat a treia zi după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.

2. În plus față de acestea, îmbrățișez și accept cele șapte Sfinte Sinoade Ecumenice, convocate în scopul protejării dogmelor ortodoxe ale Bisericii și Sinoadele Locale, pe care acestea le-au acceptat și confirmat.

3. Îmbrățișez toate hotărârile Dreptei Credințe stabilite de Sfinții Părinți, iluminați de harul Duhului Sfânt, precum și Sfinte Canoanele, pe care acești oameni binecuvântați le-au lăsat moștenire Bisericii lui Hristos pentru buna ei orânduire și a orânduirilor morale, după Tradiția Apostolică și duhul Învățăturilor Dumnezeiești ale Evangheliei.

4. Tot ceea ce mărturisește și învață Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserică, mărturisesc și cred și eu, fără a adăuga ceva, fără a scădea ceva, fără a schimba ceva, nici din dogme nici din Tradiții, ci rămânând credincios și le primesc cu frică de Dumnezeu și cu conștiință curată. Tot ceea ce Biserica condamnă și respinge ca învățături heterodoxe, pe toate acestea le condamn și le resping și eu pentru totdeauna.

5. Mă supun cu bunăvoință hotărârilor bisericești și ale Sfântului Sinod, ca cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, constituind continuarea Unei, Sfintei, Sobornicești și Apostolicești Biserici în România, cât și a episcopilor și preoților canonici ai acesteia și găsindu-se în comuniune de credință și în Taine cu Adevăratele Biserici Ortodoxe locale de pretutindeni.

6. Cred și mărturisesc că Credința Ortodoxă nu este „de la oameni”, ci a fost revelaă de Iisus Hristos, propovăduită de Sfinții Apostoli, confirmată de Sfintele Sinoade Ecumenice, transmisă de cei mai înțelelpți Dascăli ai lumii și confirmată cu sângele Sfinților Mucenici.

7. Accept, împreună cu hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice, și pe cele ale celui dintâi și celui de-al doilea Sinod din 861. De asemenea, îmbrățișez hotărârile Sfântului Sinod convocat de Sfântul Fotie în Constantinopol, în 879-880, precum și Tomul Sinodal al Sinodului de la Vlaherne în Constantinopol, în anul 1351, din timpul Sfântului Grigorie Palama și Sfântului Patriarh Calist I, cu convingerea fermă că aceste Sinoade au autoritatea și validitatea ecumenică și sobornicească în Biserica Ortodoxă.

8. În plus, îmbrățișez și mă supun hotărârilor Sfintelor Sinoade Pan-Ortodoxe convocate în anii 1583, 1587 și 1593, care au respins și condamnat introducerea în Biserica Ortodoxă a așa-numitului calendar gregorian (nou), promulgat de papa Grigorie al III-lea în anul 1582.

9. În plus, accept și recunosc ca documentele ecumenice și sobornicești ale Credinței Ortodoxe, Tomul Patriarhal din 1756 privind botezul heterodocșilor și Enciclica Sinodală din 1848 a Sfinților Părinți de Răsărit, Decretul Sinodal din 1872, care a condamnat filetismul (naționalismul religios), precum și Enciclica Sinodală din 1895, care a constiuit ultima Proclamație a adevăratei ecleziologii ortodoxe a Patriarhiei de Constantinopol, înainte de intrarea ei în apostazia Ecumenismului.

Partea a doua

1. Consider Ecumenismul ca pan-erezie sincretistă, și participarea la așa-numită Mișcare Ecumenică, care a fost inaugurată la începutul secolului al XX-lea, ca o negare a adevăratei sobornicități și unicități a Bisericii Ortodoxe, fiind convins că cel care acceptă și participă la orice fel de erezie este căzut din adevărul de credință și din comuniunea cu Biserica, deci, prin urmare nu este în comuniune cu Adevărata Ortodoxie, pentru că „cei care nu sunt în Adevăr, nu aparțin Bisericii lui Hristos” (Sfântul Grigorie Palama), fiind lipsiți de Harul sfințitor și îndumnezeitor al ei.

2. De asemenea, resping și nu accept deloc Proclamația Patriarhiei de Constantinopol din 1920 „Către toate Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care conține un plan complet pentru punerea în practică a ereziei Ecumenismului și prevede reforma calendarului pregătită de așa-numitul Congres Pan-Ortodox din 1923 și aplicată în Romania în 1924, în acest fel încălcând hotărârile celor trei Sinoade Pan-Ortodoxe din sec. al XVI-lea.

3. Ca urmare a celor de mai sus, consider, de asemenea, căzuți din credință pe ortodocșii care au participat la fondarea „Consiliului Mondial al Bisericilor” în 1948 și constituie de atunci membrii activi ai acestuia, cultivând astfel așa-numitul ecumenism inter-creștin și inter-religios.

4. Neg și nu accept așa-numitele Conferințe Pan-Ortodoxe (din 1961 până în prezent), care au pregătit vrednica de condamnare, invalida și fără temei „ridicare a Anatemelor dintre Bisericile de Răsărit și Apus” din 1965, introducând în continuare și ridicarea în faptă a necomuniunii în rugăciune și în Taine dintre variații Ecumeniști. De atunci, acestea cultivau terenul în perspectiva ecumenistă pentru convocarea așa-numitului Mare Sinod Pan-Ortodox, în vederea acceptării pe deplin, ratificării și dogmatizării ereziei sincretiste a ecumenismului.

5. În cele din urmă, accept hotărârile Sinodale a Adevăratelor Biserici Ortodoxe locale, care au condamnat Ecumenismul sincretist, adică a Rusiei din Diaspora (1983), a Greciei (1998) și a României (2014), considerând în același timp pe cei care au semnat proclamații ecumeniste, precum și pe cei care au fost în orice fel de comuniune cu aceștia – clerici și laici – care sau au acceptat sau au îngăduit sau au fost indiferenți față de duhul Păstorilor lor Ecumenițti, ca fiind căzuți împreună cu ei din Adevărata Biserică Ortodoxă.

sursa

Martiriul preotului Vladimir Kreslyansky

Pe 31 iulie 2014, Protopopul Vladimir Kreslyansky, un cleric ucrainean al Bisericii Ortodoxe „Sf. Gheorghe”, a fost ucis în timpul bombardamentelor de la Lugansk, cu bombe cu dispersie interzise. Părintele Vladimir, care a fost rănit mortal, a îngenuncheat înainte de a muri, să se roage ca restul bombelor cu dispersie, aruncate din paraşută, să nu explodeze. Dumnezeu a revelat o minune prin mijlocirile preotului pe moarte, iar bombele au căzut treptat pe pământ şi într-adevăr, nu au explodat.

În centrul oraşului Lugansk se află biserica în cinstea icoanei Maicii Domnului „Umilenia”. La data de 31 iulie, la ora 19:30, după slujba de seară, părintele Vladimir a ieșit din acea biserică pe stradă şi condus acasă. Aceasta a fost în ajunul prăznuirii unuia dintre sfinţii cei mai veneraţi în Biserica Ortodoxă Rusă, Sfântul Serafim de Sarov: 1 august celebrează găsirea moaștelor sale, care a avut loc în 1903. Mergând pe stradă, Părintele Vladimir a văzut deodată pe cer un bombardier care a aruncat opt bombe cu dispersie de 500 de kilograme de pe paraşute. Părintele Vladimir Kreslyansky a fost lovit de tijele unei bombe de 500 de kg, aruncată din avion și care a explodat în apropierea sa. Rănit mortal în piept și brațul stâng, cu hemoragie puternică, ţinând brațul rănit la piept şi făcându-şi cruce cu mâna dreaptă care nu fusese rănită, a găsit puterea de a se așeza pe genunchi și a se ruga pentru ca celelalte șapte bombe să nu explodeze la contactul cu solul. Minunea aceasta este cu frică și cutremur povestită de martori. Bombele au străpuns asfaltul precum cuţitul străpunge untul, fără să explodeze.
După această minune, părintele Vladimir şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. A murit în genunchi, la fel cum Sfântul Serafim de Sarov a murit cu mulţi ani înainte. În 1833, Sfântul Serafim a murit în timp ce se ruga, îngenuncheat în faţa icoanei Maicii Domnului „Umilenia”.

Sursa

Mărturisirea credintei de către copiii volohi din Ucraina pusi in situatia de a se lepăda de Cruce, în schimbul unor ajutoare umanitare din România

Într-o comunitate românească din Ucraina copiilor l-i s-a smuls cruciulița de la gât de câtre misionari baptisti plecati din România .

Copiii au fost pusi in situatia de a alege ajutoare umanitare sau a renunța la crucea de la gât. Ei nu au vrut sa se lepede de credinta lor străbună! Cuvintele Mântuitorului despre curatia sufleteasca a copiilor sunt actuale si pentru comunitate româneasca din Ucraina care ne dau o lectie de credinta prin gesturi pline de dragoste in Dumnezeu.

Poroskova este un sat in care vietuiesc aproximativ 1700 români numiți volohi,probabil de la faptul că ei,î urmă cu sute de ani,erau recunoscuti în istorie ca un popor vorbitor de limbă latină. Ei vorbesc o limba română arhaică asa cum se vorbea in satele românesti din Ardeal in urmă cu câteva veacuri.Acest sat este situat, în vestul Ucrainei, la aproximativ 165 km de Satu Mare si 30 km de granita cu Polonia, aparținând administrativ de raionul Perecin, regiunea Transcarpatia.

Istoria lor nu poate fi știută cu exactitate, dar istoricii ucraineni spun că ei s-au retras în zonă acum câteva sute de ani în urma unei revolte din Ardeal, căutând refugiu, iar la origine au fost ortodocși. Cert este că acest teritoriu nu a aparținut niciodată României.
În prezent au o viață grea, trăiesc în sărăcie și lipsiți de educație, teren bun pentru prozelitismul sectar care își adună adepți profitând de astfel de situații. În urmă cu mai bine de 6 ani, acolo a fost trimis de către cultul babtist din Cernăuți un pastor care să-i convertească pe volohi de la ortodoxie, sub pretextul „misiunii creștine”. Nu cunoaștem salariul pastorului Ioan Pătraș, dar aflăm de la localnici că are mulți bani din America și din România. Datorită ajutoarelor care prind teren în comunitățile sărace și lipsite de educație, azi foarte mulți dintre volohi au îmbrățișat cultul baptist, unii dintre ei negociind suma primită pentru a accepta botezul. Nu așa se întâmplă cu copiii care nu dau importanță situației materiale, ci rămân curați în manifestările lor.
Am făcut această introducere pentru a înțelege contextul în care se petrec anumite „întâmplări”, azi, când în sufletele unora se duc lupte grele pentru a accepta un mic ajutor, sau pentru a rămâne fidel Crucii lui Hristos.
În țara vecină Ucraina, școala începe la 1 septembrie, în fiecare an. Cu câteva zile înainte de începerea școlii, pastorul Ioan Pătraș de la casa de adunare baptistă (unde se predică în limba română), aduce ghiozdane și ajutoare doar pentru copiii ai căror părinți frecventează cultul baptist. Așa s-a întâmplat și în acest an. Printre copiii baptiștilor au mers după ghiozdane și copii ortodocși. Mulți dintre ei aveau cruciuliță la gât, legată cu o ață subțire. Cei care purtau cruciuliță nu aveau voie să primească nici măcar cel mai mic ajutor. Erau dați afară sau li se spunea să arunce cruciulița de la gât, dacă vor să primească ceva, cât de puțin. Nici un copil nu vroia să dea cruciulița jos de la gât, dar văzând că ceilalți copii primesc ghiozdane și încălțăminte, își doreau și ei.
Au insistat să li se dea și lor, dar unul dintre cei de față, care împărțea ghiozdane, le-a spus în limba română, dar pe un ton revoltat: „Ieși afară de aici cum îți permiți! Aruncă crucea de la gât!”. Copiii au refuzat să arunce crucea, dar totuși au vrut și ei ghiozdane noi aduse din România.
Mai mulți volohi cu care am stat de vorbă ne spuneau același lucru. Pentru ei era ceva nou, ca cineva să le smulgă crucea de la gât, pentru a primi ajutoare: „Jon ne spunea că dacă nu lăpădăm crucea nu ne dă nimică, dar până amu nu s-o întâmplat să o lepede cu putere (forța) cineva crucea de la grumazul (gâtul) nostru sau a pruncilor noști” ne spune Maria, o mamă al cărui copil povestea că i-a fost smulsă crucea de la gât și aruncată pe jos. Relatările copiilor și ale părinților sunt impresionante.
Un domn, pe nume Canaloș Vasile ne spune că au fost după ghiozdane și nepoții săi: „Au fost și onucurile (nepoți) mele la beserica românească după tașcă (geantă) dă școală da nu le-o dat că dă ce are cruce la grumaz (gât). Un om ce o fost acolo o tras crucea de la grumazul pruncului si o rupt ața cu care era legată. O plâns pruncu până io dat-o înapoi.”
O altă fetiță, cu numele Voloșin Maria, ne povestea plângând că, unul dintre misionarii baptiști veniți din România, i-a smuls crucea de la gât și a pus-o să aleagă între cruce și ghiozdan: „O fost un om de la Romania care împărțea tăști la beserica lui Jon. M-o pus să lapăd cruce dă la grumaz, da n-am lăpădat-o. Apoi o lăpădat-o el de la mine cu brânca (mâna) lui. Nu o vrut să mi-o întoarcă înapoi până ce am strâgat. Apoi mi-o zis că îmi dă tașcă numa dacă lapăd cruce. Am spus că nu mai vreu tașcă, numa să îmi deie cruce înapoi.”
Un băiețel, pe nume Mihai, ne spunea că a fost și el la casa de adunare baptistă pentru a primi ghiozdane dar a fost pus să aleagă între cruce și ghiozdan: „Și dă la mine o vrut să lepede cruce, da nu am lăsat. Am prins cu brânca dă cruce și omul mo strâns tare dă brâncă apoi m-o lăsat. O grăit pă rumânește că să stau a mă gândi ce oi vre cruce sau tașca. Am zâs că io cruce nu oi lăpăda-o și nu mi-o mai dat nimică. Oi mere cu tașca veche la școală, da crucea nu oi lăpăda dă la grumazul meu”. Mihai povestea că mama lui i-a promis că îi va cumpăra alt ghiozdan, să nu mai plângă, că nu va fi el mai prejos decât copiii care au avut dreptul la ghiozdane din România.
Am prezentat câteva exemple, povestite de copiii și părinții lor, de unde reiese credința unor oameni săraci, dar fără prea multă educație, care își păstrează convingerile fără să cedeze la cadourile sau ajutoarele materiale oferite de „misionarii” protestanți din România sau Cernăuți. Amintim că toate acestea s-au petrecut în casa de adunare unde predică pastorii Ioan Pătraș și Vasile Lăcătuș din Poroșkovo.
Jertfa copiilor de la Poroșkovo ne amintește de jertfa noului mucenic Evghenie, din armata rusă, care fiind prizonier la musulmani, a preferat să i se taie capul decât să se dezică de cruciulița de la gâtul său pe care a primit-o de la bunica înainte de a merge pe front.
Acestor copii, Apostolul Pavel le spune: „Cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18), iar Mântuitorul Iisus Hristos le zice: „Cel ce nu-și ia Crucea și nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Mat. 10,38). Copiii sunt conștienți că au renunțat la ceva pentru Crucea lui Hristos. Un exemplu viu pentru fiecare dintre noi.

Loredana Matei

Vasile Nasta

IPS Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului – Mărturisire împotriva ecumenismului, a pseudo-sinodului din Creta și tuturor ereziilor

Mărturisirea de credință ortodoxă împotriva tuturor ereziilor a Preafericitului Părinte Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și credem ortodox suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului Lui.
În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii.

Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică și propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul.” – Ioan 17, 17). Hristos e „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola sa către romani: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” (Rom. 12, 4-6), iar în Epistola I către corinteni spune: „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase.” (I Cor. 12, 21-22), arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor. 12, 26-27).

Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, Noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

– rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;

– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii.

Arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

1.prezența Bisericii Ortodoxe în «Consiliul Mondial al Bisericilor».

2.erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte din Biserică.

3.erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.

4.erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.

5.erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.

6.erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.

7.erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor).

8.erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).

9.erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».

10.erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și papism (romano-catolicism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi Primatul Papal.

11.acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.

12.acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord care a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.

13.erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).

14.așa-zisa «ridicare a anatemelor» dintre ortodocși și romano-catolici, precum și cele asupra monofiziților, monoteliților și monoenergiștilor, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.

15.erezia conform căreia ar exista har mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).

16.erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.

17.erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.

18.erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.

19.transformarea pogorământului (iconomiei) în dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la acrivie, de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstanțe excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Când, însă, în absența unor circumstanțe excepționale, continuarea aplicării iconomiei tulbură și ocolește rânduiala canonică, atunci adaptarea nu este o măsură înțeleaptă, ci sfidare a așezămintelor sfinte, conducând la nesocotirea Ortodoxiei.

20.așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Cununiei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați și practicanți. Taina Cununiei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea, căsătoria mixtă este lovită de nulitate, și în același timp constituie rugăciune în comun cu eterodocșii.

21.desfășurarea dialogului dintre Biserica Ortodoxă și erezii pe criteriile platformei protestante (CMB) și nu pe Mărturisirea Ortodoxă, aşa zisa «restaurare a unităţii creştinilor» şi denumirea istorică de „biserici” pentru eretici.

22.Constituţia aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» ca bază a dialogului cu ereticii – minimalismul dogmatic.

Declaraţia de la Toronto din 1950 care afirmă că:

1. există membri ai Bisericii în afara zidurilor Bisericii Ortodoxe

2. Biserica lui Hristos este mai mult decât confesiunea fiecărui membru al aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» în parte;

3. a fi membru al Bisericii lui Hristos este mai mult decât a fi membru al propriei Biserici (confesiuni).

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (Universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice Ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt elaborate de sinoade panortodoxe (ca în Creta 2016), sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Noi, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, împăciuitoare și tacită, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Amin.

Am luat la cunostință textul de mai sus citit mie de către clericul ortodox (preotul Matei Vulcănescu), datorită problemelor pe care le am cu ochii, și sunt întru totul de acord cu conținutul textului, dând, de altfel, această Mărturisire Ortodoxă și Patristică la hirotonia mea întru Episcop.

† Al Sinaiului, Damianos,

Vineri, 26 ianuarie 2018

1

4

5

3

1

Biserica Ortodoxă a Sinaiului este o Biserică Creștină Ortodoxă autonomă, al cărei teritoriu este format din Mănăstirea Sfânta Ecaterina (care este situată în Peninsula Sinai, la piciorul Muntelui Sinai în Egipt), împreună cu câteva dependințe. Biserica este păstorită de un arhiepiscop care, în mod tradițional, este hirotonit de către Patriarhul Ierusalimului și în același timp este și starețul mănăstirii.123456ortodoxiacatholica

Ierodiacon Antonie Cazacu, Mănăstirea Doroteia, jud. Suceava: Mărturisire Ortodoxă despre Sinedriul din Creta

ortodoxinfo: Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

În urma opririi de la slujire de către stareț, după întreruperea pomenirii, am rugat să anunțe atitudinea mea la episcopie, în mod oficial, pentru a obține o decizie arhierească în legătură cu acest fapt. Întreruperea pomenirii ierarhului are ca scop tocmai conștientizarea problemelor canonice și dogmatice apărute, care determină reacția de conștiință a clericilor și mirenilor pentru îndreptarea situației și revenirea la ortodoxie. Pentru acest motiv am cerut ca situația și atitudinea mea să fie prezentate ierarhului. Am primit ca răspuns că sunt schismatic și rupt de Biserică și atât timp cât nu îmi pomenesc ierarhul eu nu aparțin de nici un ierarh și el nu anunță pe nimeni. Meționez iarăși că a fi schismatic înseamnă să refuzi tu însuți să ai comuniune cu obștea și restul comunității ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, ci am fost oprit de ei de la Sfânta Împărtășanie și de la slujire. Acest lucru demonstrează că ei nu au mai vrut să aibă comuniune cu mine și prin urmare ei sunt schismatici. Cât privește atitudinea mea în raport cu ierarhul, eu am oprit pomenirea pentru că îmi pasă de ierarhul meu și doresc să îl conștientizez de problemele în care se află, și deci am ierarh și mă procupă mântuirea lui… „Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”(II Tesaloniceni 2: 10-12).

Ca rezultat al celor întâmplate am fost invitat să părăsesc mănăstirea în mod tacit pentru a nu face tulburare. Mi s-a spus explicit: „du-te frate, nu mai face tulburare, du-te la cei care nu pomenesc.” Desigur acest lucru ar fi rămas secret după plecarea mea iar starețul ar fi răspuns că am plecat pentru că nu am făcut ascultare sau nu am făcut față la viața monahală, în cazul în care aș fi plecat așa cum mi s-a sugerat. Deși eu am încercat să urmez această cerere și să o pun în aplicare, Iubitorul de oameni Dumnezeu a refuzat și a dorit ca eu să îmi prezint mărturisirea public în fața arhiereului, sau / și a credincioșilor. Astfel, nu a fost posibilă plecarea mea fără o întâlnire cu arhiereul și nici plecarea mea fără o mărturisire publică, întrucât secretariatul nu mi-a eliberat acte și arhiereul nu a aprobat plecarea. În această situație sunt nevoit să mărturisesc public atitudinea și convingerea mea, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4-5).

Revenind la istoria evenimentelor, ei bine, eu nu am plecat și am acceptat cinci luni, tacit, aceasta dublă pedeapsă necanonică, sperând ca starețul să revină asupra deciziei sau să se rezolve situația la nivelul episcopului sau a sinodului. Această așteptare a fost un răspuns la acuzațiile de schismă și lipsă de răbdare. În ciuda răbdării mele nimic nu s-a îndreptat nici în sinod, nici la episcopie și nici în mănăstire, așteptarea fiind zadarnică.

Trebuie să observ aici că ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, au fost alungați și exilați în diferite moduri, uneori brutale, din mănăstirile sau parohiile lor pe motivul păstrării dreptei credințe și împotrivirii față de sinodul cretan și față de ecumenism. Stareții, starețele și protopopii care i-au alungat precum și ierarhii care i-au caterisit pe unii dintre ei au susținut și susțin public că au plecat pentru neputințe și păcate, mințind loruși, poporului și Duhului Sfânt, arătându-se pe ei ca lupi în piei de oaie care răpesc și risipesc turma lui Hristos din interior. „Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ”(Matei 7:15-16).

Când, în sfârșit, am ajuns la episcopie și mi-a fost dat să mărturisesc înaintea arhiepiscopului, am fost uimit să aflu din gura sa că nu consideră sinodul din Creta ca fiind sfânt și mare, ci lipsit de valoare, unde s-au semnat fleacuri și prostii, și neputând fi considerat în rând cu celelate șapte sinoade ale sfinților părinți. Astfel se scuză pentru semnătura dată prin faptul că nu are nici o valoare, nici sinodul și nici semnătura. La întrebarea mea de ce a mai semnat sau de ce nu își retrage semnătura dacă nu are nici o valoare am primit răspuns că singura soluție este un alt sinod care să decline și să conteste sinodul din Creta. Desigur alt sinod care să împlinescă acestă mărturisire de credință este de dorit și așteptat, dar până atunci nu putem să ne ascundem și trebuie să mărturisim. Cu siguranță nu se va organiza nici un sinod care să retracteze sau să repare răul facut, cu sau fără valoare, daca nu vor fi mărturisitori care să lupte pentru aceasta. Iar noi, credincioșii, nu putem aștepta în stare de lepădare de Hristos, ci suntem nevoiți și forțați de conștiința noastră să mărturisim adevărul și să ne lepădăm de erezie și necurăție în fiecare secundă a vieții noastre. Cu atât mai mult cu cât nu există garanții că un asemenea sinod se va organiza vreodată, întrucât mulți din arhiereii care au trădat credința au făcut-o intenționat, convinși fiind de ereziile pe care le susțin public. „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire.”( 2 Petru 2:1).

În urma acestei întâlniri nu-mi rămâne decât să afirm și eu un singur lucru către și despre arhiepiscopul Pimen: ori sunteți inconștient și vă lipsește cu desăvârșire discernământul, ori cei ce vă amenință și șantajează au făcut o treabă destul de bună. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28); „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

Regret atitudinea ierarhilor români care nu mai au frică de Dumnezeu și așteaptă un sinod ulterior care să rezolve problema pe care ei însiși au creat-o, fără a-și asuma răspunderea și repararea situației. Să aștepți pe Dumnezeu să repare ceea ce tu însuți ai stricat este greșit și nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ajută omul după ce acesta a făcut tot ce ține de el, a mărturisit greșeala, a făcut tot ce poate pentru a o repara, chiar prin sacrificii și jertfe, arătând adevărată pocăință pentru faptele sale rele. „Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”(Matei 6: 23-24).

Regret deci atitudinea ierarhilor români care au fost într-un accord deplin în lepădarea de Hristos, chiar așa nesemnificativă cum li se pare că e, dar uriașă în fapt, așa cum Domnul descoperă iubiților săi în Duh. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4:1).

Gândiți-vă că pe baza semnăturii voastre sunt protopopi, stareți, starețe care sunt proecumeniști sau fără discernământ, învață, aplică sau propovăduiesc aceste erezii, învățând și îndoctrinând poporul, având acoperire de la ierarh. Încă peste acestea prigonesc pe adevărații creștini care susțin și trăiesc în adevăr. Și mai spuneți că sinodul acesta nu a făcut nici un rău! Dacă situația este lăsată așa pe un termen mai lung nu va mai rămâne nimeni ortodox în Biserica Ortodoxă Română.

Acele detalii nesemnificative pe care le-ați aprobat se manifestă în lucrare puternică de smintire a credincioșilor și de prigonire a adevăraților clerici și mireni ortodocși. Sunt scrise cărți și se dau norme de către ierarhii ecumeniști, despre cum să se facă cununii între ortodocși si eterodocși, sunt modificate manuale privind dogmele și canoanele bisericii. Lucruri condamnate și de neconceput pentru sfinții părinți ai bisericii. „Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi.”(Apocalipsa 2:2).

Eu am întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta, sau au aprobat ulterior, nu pentru că vă judec, de care sunt nevrednic, nici pentru a mă separa într-o atitudine schismatică, care este de asemenea greșită înaintea Domnului, ci pentru a susține adevărul și a mărturisi credincioșilor și episcopului însuși despre Adevăr. Prin această atitudine fac un apel către conștiința, nădăjduiesc încă neadormită în totalitate a ierarhilor români, și a tuturor celor ce au semnat pentru sinodul din Creta, erezia ereziilor, voluntar sau involuntar.

Eu cred cu tărie că hotărârile adunării din Creta sunt hulă împotriva Duhului Sfânt și cei ce au votat, încuviințat și semnat pentru ele au hulit și hulesc necontenit, până la retragerea semnăturii împotriva Duhului Sfânt. Acestea fiind spuse declar că nu pot fi în comuniune liturgică cu aceștia care s-au lepădat și hulesc atâta timp cât se află în această stare. În momentul în care se vor întoarce și se vor pocăi în mod public și se vor uni cu Dumnezeu, voi reveni la comuniune liturgică. În acest timp însă voi recunoaște pozițiile administrative de clerici sau ierarhi atât timp cât nu sunt decăzuți din poziții de un sinod ortodox. Prin această atitudine doresc și susțin că sunt în Adevăr, și nu cad nici în schismă nici în erezie. „Oricine va mărturisi întru Mine (en emi) înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui.”(Matei 10: 32-36).

Având în vedere toate cele menționate mai sus și situația în care ne aflăm, am dorit să plec din eparhia Sucevei și Rădăuților pentru a-mi trăi viața conform cu conștiința, într-un loc unde se practică și propovăduiește ortodoxia fără compromisuri. Acest lucru este în acord cu cerința Starețului și a obștii de a pleca. Întrucât ați afirmat în prezența starețului că mă veți caterisi așa cum m-ați hirotonit dacă voi pleca, vă aduc la cunoștință că plecarea nu este motiv de caterisire canonică, iar mănăstirea nu este pușcărie sau lagăr. Am venit la mănăstire liber și de bunăvoie pentru mântuire și am dreptul să plec liber și oricând doresc pentru a-mi urma conștiința spre mântuire. De asemenea vă reamintesc că hirotonirea se face în numele Lui Hristos nu a ierarhului, iar ierarhul prin care se împlinește nu are autoritatea să dispună de sluga altuia dupa cum doreste! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.”(Romani 14:4).

Prin urmare biserica are în Sfânta Tradiție și regulamente, judecarea clericului pe baza unei comisii și nu doar a dorinței episcopului. Dacă aceste reguli sunt călcate în picioare și vă pronunțați în legătură cu caterisirea mea înaintea oricarei judecăți, sunteți dovada clară a funcționării defetuoase și neortodoxe a episcopiei pe care o slujiți. Aceste practice sunt papistașe și dovedesc rezultatele atitudinii ecumeniste prin care v-ați asumat o gândire eretică și greșită, în afara bisericii.

Eu înaintea Lui Dumnezeu sunt cu conștiința împăcată și curată, căci așa după cum spune Domnul: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”(Apocalipsă 22: 11-12).

Doresc să vă transmit de asemenea că ceea ce ați afirmat: „semnătura pe care am pus-o pe erezie nu are nici o valoare și nu contează” este fals, iar eu vă contrazic și susțin că are valoare și contează, datorită faptului că prin aceasta, pentru a vă păstra scaunul de ierarh l-ați trădat pe Hristos și ați încălcat jurământul pe care l-ați depus înaintea Lui; prin urmare consider că semnătura pe care ați pune-o pe caterisirea mea nu are nici o valoare și nu contează, întrucât eu slujesc în continuare Lui Hristos de care v-ați lepădat!

După cum au arătat și alți mărturisitori s-ar putea obiecta că acţiunile de apropiere ecumeniste nu trebuie luate drept normative. Însă, din păcate, argumentele teologice folosite pentru justificarea mişcării ecumeniste sunt la fel de defectuoase şi tulburi, cum au fost caracterizate de foarte mulţi teologi de seamă. Enumerăm câteva idei concrete, indubitabil eronate, pe lângă alte numeroase expresii interpretabile, care se regăsesc în documentele Sinodului din Creta:

Simbolul de Credinţă a fost răstălmăcit în mod manipulatoriu.

Art. 1: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei [de sine – cuvinte omise în traducerea românească oficială] eclezială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.”

Surprinzător, participarea la „promovarea unităţii creştine” este întemeiată chiar din primul paragraf al Documentului 6 pe faptul că Biserica Ortodoxă este „Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Această afirmaţie pare a fi desprinsă din Crez şi ar fi trebuit să ducă la concluzia contrară, anume că Biserica, fiind una (unică), nu poate participa la promovarea unei alte unităţi ecleziastice. La nivel social este de dorit formarea unei unităţi creştine, dar formularea are în vedere „conştiinţa de sine (self-consciousness) eclezială”, adică propria identitate, care este una dogmatică. Mai mult, unitatea creştină este prezentată ca fiind evident una dogmatică şi în restul documentului (art. 5, 6, 12, 24). Ne întrebăm cum poate ocupa Biserica Ortodoxă un loc în promovarea unei astfel de unităţi alături de celelalte confesiuni, chiar dacă ar fi unul central?

Cum se poate accepta că Biserica Ortodoxă ocupă un loc central în promovarea unității creștinilor când s-a acceptat în chip viclean că Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, Trupul Lui Hristos, este dezbinată și într-un cuvânt că Hristos nu este Dumnezeu? Căci unitatea Bisericii dovedește venirea Lui Hristos în Trup, Dumnezeirea Lui și faptul că Hristos este trimis de Tatăl. „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”(Ioan 17: 22-23). „În aceasta să cunoașteți duhul Lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine, și acum este chiar în lume.” (Ioan 4: 2-3).

Sunt recunoscute drept Biserici celelalte Confesiuni și erezii.

Art. 6: „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi tulburată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici şi Confesiuni creştine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu ea… ”

Natura ontologică a Bisericii ar trebui să fie una harică, dată de lucrarea lui Hristos în ea. Atunci care Biserică este avută aici în vedere? Cea Ortodoxă? Cum se poate spune că unitatea ei potrivit naturii ontologice nu este afectată de apariţia unor eventuale schisme şi erezii? Sau este vorba cumva de o Biserică mai largă, ce cuprinde şi celelalte Confesiuni, cu care noi nu am fi în comuniune, dar le recunoaştem apartenenţa la Biserica lui Hristos prin decizie sinodală? Pentru că doar o astfel de Biserică poate avea o unitate „netulburată” de schisme şi erezii.

Biserica este privită ca un conglomerat neomogen din diferite Confesiuni, nefiind limitată doar la Ortodoxie.

Art. 18: „Biserica Ortodoxă… în timp ce participă la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional.”

Deşi este un lucru pozitiv faptul că nu este acceptată „ideea egalităţii confesiunilor”, totuşi Biserica a cărei unitate este avută în vedere aici nu poate fi cea Ortodoxă pentru simplul motiv că unitatea ei nu ţine de celelalte confesiuni. Mai degrabă este vorba de un compozit „interconfesional” inegal ce se doreşte să ajungă la unitate pentru a forma Biserica. Iarăşi, este un lucru lăudabil că este exclus orice compromis, însă implicarea în realizarea acestei unităţi porneşte de la compromisul acceptării că Biserica lui Hristos este formată din toate confesiunile creştine, lucru contrar dogmelor ortodoxe. Ce fel de încredere putem avea într-un astfel de demers?

Este recunoscută și validată teoria eretică a lui Calvin despre Biserica văzută şi nevăzută.

Art. 19: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii.”

Citatul acesta din „Declaraţia de la Toronto” vorbeşte limpede de existenţa mai multor Biserici, dar şi de o Biserică ce le cuprinde pe toate şi a cărei unitate trebuie studiată şi dezbătută. Pe lângă faptul că Declaraţia menţionată cuprinde multe alte afirmaţii inacceptabile, ce nu o fac deloc să fie „de o importanţă capitală”, chiar şi asumarea tezei de mai sus reprezintă recunoaşterea unor teorii eretice despre Biserică, vehiculate în lumea protestantă începând cu Calvin şi Zwingli şi conturate sub forma teoriei ramurilor sau a Bisericilor surori sau a Bisericii văzute şi nevăzute. Cum pot fi acceptate astfel de concepţii în documente interne sinodale ale Bisericii Ortodoxe?

Sunt acordate privilegii cezaro-papiste episcopilor adunaţi în Sinod.

„…păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal…” (art. 22).

Credem că exprimarea, iar nu păstrarea credinţei ortodoxe este asigurată prin Sinoade. Păzitorul credinţei este întreg trupul Bisericii, format din cler şi credincioşi fideli credinţei apostolice. „Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!” (Faptele apostolilor 15:23).

Citatele scripturistice sunt folosite denaturat pentru a promova un spirit sincretist contrar cuvintelor și mesajului real ale Mântuitorului. Astfel, El S-a rugat „ca toţi să fie una” (In. 17, 21) având în vedere o unitate de iubire adevărată între cei drept-credincioşi, nu una de credinţă provenită din „dialogurile cu ceilalţi creştini” (art. 8). Mai mult, chiar de la Cincizecime s-a format „o turmă şi un Păstor” (In. 10, 16) şi ea a fost păstrată până astăzi în sânul Bisericii Ortodoxe, neavând nevoie „să se apropie ziua” (art. 24) în care să se reunească această turmă. Distorsionarea mesajului biblic până la concepţii eretice nu este o cinste pentru un Sinod ortodox, ci o ruşine de neimaginat.

Credem că sunt suficiente exemplele de mai sus pentru a documenta convingerea că deciziile luate au un caracter dogmatic şi sunt în contradicţie flagrantă cu doctrina Bisericii noastre. Pe lângă acestea, documentul legat de relaţii cu restul lumii creştine este plin de afirmaţii îndoielnice de la cap la coadă, ce vădesc o inspiraţie ecumenistă, nu patristic ortodoxă. Învăţătura dreaptă despre Biserică afirmă că unitatea Bisericii se păstrează prin condamnarea ereticilor, prin scoaterea lor din sânul ei pentru a scăpa restul trupului de boala ereziei. Aceştia pot fi primiţi din nou la unitatea Bisericii dacă se pocăiesc de atitudinea lor. Aceasta este cugetarea tuturor Sfinţilor Părinţi, în conformitate cu canonul 95 Trulan, care îi tratează pe eretici ca fiind în afara Bisericii, cu posibilitatea de a reveni în sânul ei.

Documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” dă posibilitatea de a face o iconomie interzisă de canonul 72 Trulan în privinţa căsătoriilor mixte. Deşi este menţionată acrivia ce interzice căsătoriile cu necreştinii şi cu cei de altă religie, totuşi este legiferată şi iconomia în privinţa căsătoriilor mixte cu ne-ortodocşi (art. II.5). Cum se poate explica această nouă reglementare, ce intră în contradicţie cu norme canonice mai vechi, de vreme ce canonul 72 Trulan hotărăşte desfacerea căsătoriilor mixte dacă acestea ar fi contractate?

Alte două subiecte ce ţin de dogmă, care se regăsesc în rândurile „Enciclicei” şi ale documentului „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, sunt teologia persoanei si ecleziologia euharistică. Primul a fost prezentat elocvent de IPS Ierotheos Vlachos în intervenţiile sale şi nu pare a fi fost rezolvat suficient de convingător. Iar al doilea reprezintă teoria conform căreia împărtăşania sfinţeşte în mod automat pe credincioşi şi se regăseşte în textele menţionate prin tâlcuirea eronată a ecfonisului „Sfintele sfinţilor!” (Enciclica, 1.4).

În rândurile de mai sus au fost prezentate câteva din problemele mai grave ce le-am sesizat în articolele documentelor sinodului din Creta, așa cum sunt ele de fapt, nu cum mi-au fost prezentate de arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, și în nici un caz așa cum sunt ele prezentate mai nou în acea broșură emisă de patriarhie, în care patriarhul Daniel ține să ne convingă că ecumenismul nu e aprobat de un Sinod Ortodox nici ca dogmă și nici condamnat a fi erezie. Prin această afirmație ce să înțelegem, că ar fi bun, că se poate manifesta și că nu e nimic de condamnat la mișcarea ecumenistă, lucru susținut și vădit în multe locuri din broșura pe care a lansat-o. Îl vedem pe Mântuitorul nevoit să le spună și acestora de azi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.”(Matei 23:13); „Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.”(Luca 6:24); „Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.” (Luca 6:25).

Fraților luați bine aminte la voi înșivă să nu vă înșele unii ca aceștia, ce nu sunt altceva decât lupi în piei de oaie, să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte: ecumenismul este erezia ereziilor. Nu cum afirmă și susține patriarhul Daniel despre catolici, romano-catolici, protestanți, etc. că sunt confesiuni creștine și recunoscute ca biserici de către sinodul din Creta. „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15:14); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23:15).

Această învățătură a patriarhului Daniel este eretică și total în contradictoriu cu învățăturile celor șapte Sinoade ale Sfinților Părinți, chiar dacă el a învelit-o sub diferite forme, încercând să ascundă mizeria făcută, care în cele din urmă tot o mizerie este, deși acoperită, ambalată frumos și prezentată ca un cadou credincioșilor, prin declarațiile din acea broșură tipărită de patriarhie. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.”(Matei 23:25); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.” (Matei 23:27).

În acea broșură, despre cei ce mărturisesc adevărul și au oprit pomenirea ierarhilor ce au semnat pentru sinodul din Creta, patriarhul Daniel afirmă că aceștia sunt schismatici, eretici și că nu mai fac parte din Biserica Ortodoxă, iar pe catolici, romano-catolici, protestanți, etc. îi numesc biserici. Stupoarea mea crește și mai mult, referitor la această broșura editată de patriarhie, unde se aduce ca argument al unității Bisericii tocmai pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a refuzat unirea cu ereticii, pentru a păstra Adevărul-Hristos. „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.” (Luca 11:52); „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44).

În concluzie cine vrea să deschidă ochii și să vadă adevărul o poate face, trebuie doar să vrea și Dumnezeu îl va ajuta, Adevărul ne face liberi. „V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21); „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37); „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” (Romani 1:18); „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.”(Romani 2:2).

Închei această mărturisire tot cu o mărturisire, dau slavă Lui Dumnezeu că sunt botezat ortodox, că mama și tata m-au crescut ortodox, am fost tuns în monahism ortodox, am fost hirotonit ortodox, sunt ortodox și vreau cu ajutorul Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să rămân în veci ortodox. Amin.

Data: 06.12.2017
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu
Mănăstirea Doroteia Județul Suceava

MMB își continuă campania de instigare a lor. Părintele Ioan de la Schit Orășeni îi cheamă pe toți sătenii la iertare și împăcare.

ortodoxinfo: Părintele Ioan Ungureanu a adresat tuturor credincioșilor din parohia sa o invitație părintească la iertare, la împăcare și împreună-slujire cu prilejul Nașterii Domnului. Mesajul îi vizează și pe acei credincioși din parohie care s-au lăsat manipulați de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei și au participat la acțiunile MMB de înlăturare a preotului paroh.

Mesajul a fost lansat de mai multe ori de la Sfântul Altar, de către părintele Ioan, care i-a invitat pe toți credincioșii să depășească manipulările MMB, să redescopere frățietatea care i-a unit zeci de ani în jurul bisericii parohiale și să revină la biserica parohială, alături de cei ce au apărat-o în cursul acestui an plin de grele încercări.

Mesajul se regăsește și în afișul pe care părintele l-a pus în tot satul, prin care își anunță venirea cu ajunul în parohie. În predicile din ultimele săptămâni, părintele a afirmat că și acei credincioși care îl neagă, la instigarea MMB, sunt bineveniți în biserica parohială, dacă doresc să se adauge comunității, așa cum au făcut în anii trecuți, și să participe la slujbele fără pomenire a ierarhului eretic ținute de către preotul lor paroh.
Nu același duh de pace și împăcare îi animă însă și pe cei de la MMB, care în cursul acestei zile și-au trimis în parohie un preot pomenitor, preotul Ovidiu Lăzărescu, care să meargă cu ajunul la casele oamenilor. Acesta a fost primit doar de câteva familii, în general, cei ce îl contestă pe părintele Ioan Ungureanu, ceilalți afirmând că au preot paroh și că nu doresc să îl primească pe alt preot în parohia lor. La sfârșitul zilei, preotul trimis de MMB a fost primit de 15 familii, pe când peste 100 au refuzat să îl primească.

Prezenți în localitate astăzi, însoțiți de trei echipaje de poliție, angajații Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, inspector preot Florin Chirilă și vicar administrativ preot Marian Timofte, l-au informat astăzi pe părintele Ioan Ungureanu despre hotărârea Consistoriului Superior Bisericesc de a propune sinodului Bisericii Ortodoxe Române respingerea recursului părintelui Ioan Ungureanu, conform art. 162, lit. b) din RACDIJBOR.

Documentul prin care părintele Ioan a fost înștiințat de această respingere a recursului este Decizia nr. 672/2017, emisă de sectorul administrativ al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și semnată de mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Teofan, prin care părintelui Ioan Ungureanu i se comunică faptul că MMB a anulat două decizii anterioare: decizia de confirmare a părintelui Ioan ca preot la Schit Orășeni și decizia de suspendare a părintelui Ioan de la slujire pe perioada procesului intentat de MMB.
Decizia luată de către sinodul BOR de a aproba respingerea recursului părintelui Ioan Ungureanu este cea mai rapidă dintre toate deciziile de acest fel, dacă ne gândim că alți preoți nepomenitori au recursuri formulate încă din timpul verii, iar în privința acelor recursuri încă nu s-a luat nicio decizie.

În decizia mitropolitană se face precizarea că hotărârea Consistoriului mitropolitan a fost aprobată de Sinodul Mitropolitan, fără a se face precizarea când s-a ținut acest sinod, având în vedere că nu s-a ținut în niciun caz în 28 octombrie, când spune adresa MMB comunicată în noiembrie părintelui Ioan Ungureanu.

În articolul 2 al hotărârii Deciziei mitropolitane se precizează că de la 1 ianuarie 2018 încetează efectele Deciziei nr. 246/05.05.2017, prin care părintele Ioan este oprit de la slujirea celor sfinte și este înlocuit temporar de către preotul Ovidiu Lăzărescu din parohia Draxini. Odată cu încetarea acestei decizii, preotul Lăzărescu de la Draxini ar trebui să înceteze a se mai preumbla prin parohia Schit Orășeni, așa cum a făcut chiar și astăzi, când a fost primit de câteva familii cu ajunul Nașterii Domnului, fiind respins de cel mai multe.

După ce vorbește în două pagini despre cum preotul Ioan Ungureanu nu mai poate fi numit preot și nu se mai poate pretinde singur a fi preot, art. 5 al Deciziei afirmă că “prezenta decizie va fi comunicată preotului Ioan Ungureanu”, prin aceasta recunoscându-se într-un document cât se poate de oficial al MMB, sub semnătura mitropolitului, că părintele Ioan Ungureanu continuă să fie preot, în ciuda deciziilor consistoriilor care l-au judecat. Dacă nu ar fi așa, atunci înseamnă că vicarul pr. Marian Timofte și inspectorul pr. Florin Chirilă au comunicat decizia altcuiva decât le cere textul deciziei!!! Ceea ce ar face ca decizia să fie inoperantă.

Decizia primită astăzi de către părintele Ioan Ungureanu nu schimbă prea mult situația din teren, dat fiind faptul că sătenii continuă să fie uniți în jurul preotului lor, caterisit pentru că s-a opus ereziei ecumeniste promovate de sinodul din Creta și, urmând prevederile sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe și practica Sfinților Părinți în situație de erezie, a încetat pomenirea ierarhului care a semnat documentele eretice ale acelui sinod.

Faptul că mitropolitul i-a însărcinat cu îndeplinirea prevederilor prezentei decizii pe cei de la sectorul administrativ, de la oficiul canonic0-juridic și protopopiatul Botoșani nu înseamnă că angajații acestor instituții sunt autorizați să dea din nou năvală în biserica din Schit Orășeni, așa cum au făcut în data de 12 noiembrie 2017, când au atacat cu răngile și cu topoarele ușile bisericii, în încercarea de a intra cu forța și a-l înlocui pe părintele Ioan, alegându-se cu plângeri penale și cu autosesizări ale organelor de cercetare de specialitate.
Niciun cult recunoscut din România nu are posibilitatea punerii în aplicare manu militari a unei decizii a unei instanțe bisericești, nici nu poate implica forțele de ordine ale statului în punerea cu forța în aplicare a acesteia, fără ca acestea să aibă o decizie definitivă și executorie din partea unei instanțe de judecată civile, pe care să o pună în aplicare o instituție autorizată de lege în acest sens.