Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Maxim” – 18 aprilie

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Maxim” este prăznuită pe 18 aprilie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată în anul 1299, după ce Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim, Mitropolitul Vladimirului (prăznuit pe 6 decembrie). Sinaxarul acestei sfinte icoane a fost scris pe piatra de mormânt a sfântului.

Fecioara Maria este zugrăvită în statură deplină, ținând pe Pruncul Hristos în mâna stângă. Cu mâna sa dreaptă, Născătoarea de Dumnezeu îi oferă Sfântului Mitropolit Maxim (care este zugrăvit stând în genunchi sau în picioare), omoforul episcopal.

Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim atunci când sfântul venise în vizită de la Kiev la Vladimir. Maica Domnului i-a spus: „Slujitorul meu Maxim, bine ai venit pentru a vizita orașul meu! Ia acest omofor și păstorește turma aceasta pe care ți-o încredințez”. Când sfântul s-a trezit, avea în mâinile sale omoforul oferit de Fecioara Maria.
Arătarea Maicii Domnului a fost un semn de binecuvântare pentru mutarea scaunului mitropolitan de la Kiev la Vladimir. Omoforul oferit de Maica Domnului a fost păstrat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir, timp de 112 ani. În anul 1412, în timpul unei invazii a tătarilor, portarul catedralei, Patrick, a ascuns la loc sigur omoforul, după care a fost martirizat de tătari.

Reclame

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” – 19 martie

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” este prăznuită pe 19 martie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1103, în Smolensk.

Mai există și o altă icoană, lângă Okopa (mai jos de Smolensk), de același tip și cu aceeași denumire, probabil o copie realizată după original.

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” s-a aflat între anii 1611-1613 în tabăra militară a armatei ruse care apăra orașul Smolensk de asediatorii polonezi. Soldații ruși, conduși de comandantul Sein, s-au rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, iar asediatorii polonezi au fost învinși.

Icoana Maicii Domnului din Moscova „Chezașa celor păcătoși” – 7 martie (29 mai)

Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției de pe icoană: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veşnică prin Mine”.
În această icoană, Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer mijlocirea.
Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.

În anul 1848, prin evlavia locotenent-colonelului Dimitrie Bonşeskul din Moscova, a fost zugrăvită o copie a icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”, pe care a aşezat-o cu cinste în casa lui.

Curând, din icoană a început să izvorască mir cu bună mireasmă, cu care ungându-se cei bolnavi de vreme îndelungată primeau tămăduire. Binecredinciosul locotenent a dăruit icoana Bisericii Sfântului Nicolae – Kamovniki, unde a fost construită o capelă în cinstea ei.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola – 1 februarie

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola este prăznuită în Biserica Ortodoxă Rusă pe 1 februarie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat pentru o vreme în biserica de la „Academia Teologică” (Seminarul Teologic) din Mănăstirea Socola, România.

Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului.
Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.
Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii Domnului. Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat și în Rusia. Unii dintre credincioșii ruși consideră icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev Tolstoi în romanul Război și pace.
Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi, până la sfârșitul lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie, icoana lăcrima tot mai rar, la intervale de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit, dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă până astăzi.
În timpul Războiului Crimeei (1854-1856), comandantul armatei austriece a auzit că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola lăcrimează și a trimis un colonel pentru a investiga. Colonelul a șters icoana cu un prosop, după care a cercetat-o cu atenție. Deodată, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au început să curgă lacrimi. Uimit, colonelul a sărutat icoana spunând: Aceasta este o mare minune!
Episcopul Melchisedesc Ștefănescu (unul dintre primii martori) a relatat minunea în lucrarea Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor (apărută la București în anul 1890) și a adăugat unele păreri personale despre semnificația acesteia. El știa că icoanele plâng înainte de mari calamități sau nenorociri pentru Biserică sau țară.
Afirmațiile episcopului s-au dovedit corecte. Soldații austrieci au ocupat Moldova în timpul Războiului Crimeei, cauzând multe neajunsuri locuitorilor. Mănăstirea Socola a fost desființată în anul 1886, iar Seminarul a fost mutat în centrul orașului Iași.
După construirea Catedralei Mitropolitane din Iași, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola a fost așezată vizavi de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, fiind ferecată în argint de boierul Nicolae Roznovanu, și având lățimea de 80 cm și înălțimea de 100 cm.

*

2

Mărturia generalului austriac Paar despre icoana Maicii Domnului de la Socola

Colonelul Costin negreşit a comunicat cele ce văzuse generalului Paar; căci într-o seară, după Pavecerniţă, generalul cu o numeroasă suită de ofiţeri ai săi, toţi călări, intrară în mănăstire şi se duseră drept la biserică, unde s-au grăbit, de asemenea, a se aduna persoanele bisericeşti şi profesorii, spre a vedea ceea ce se va petrece acolo.
Generalul vorbea franţuzeşte; el a întrebat de icoana cu minunea, apoi ducându-se la ea, a cerut o lumânare, ca să o poată vedea mai bine. I s-a spus cum lăcrimează icoana, i s-au arătat urmele lacrimilor.
Generalul, după ce a observat cu de-amănuntul faţa icoanei, a intrat în altar şi a observat cu aceeaşi minuţiozitate şi dosul ei; apoi a venit iarăşi în biserică şi sta înaintea icoanei uitându-se la faţa ei; când, deodată, acele două puncte sclipitoare iarăşi se iviră în luminile ochilor icoanei, treptat se măriră, până ce se lăsară în jos în formă de două şiroaie.
Generalul observă nemişcat acest fenomen, stătu destul de îndelung dinaintea icoanei, cu suita sa, apoi retrăgându-se în mijlocul bisericii, îşi făcu semnul Sfintei Cruci către icoană şi zise în auzul tuturor: „C’est un miracle! (Este o minune!)”. Ieşiră din biserică cu toţii şi se duseră la ale lor.

(Episcopul Melchisedec Ştefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica Orthodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România orthodoxă, București, 1890, pp. 28-41)

Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” – 12 ianuarie

Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” este prăznuită pe 12 ianuarie.

Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” este așezată pe iconostasul din katholikonul (biserica principală/centrală a unei mănăstiri sau a unui schit) Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos.
Aceasta este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist”, pentru că la izbucnirea unui incendiu în biserică (în anul 1837), călugării au săvârșit Acatistul Maicii Domnului înaintea sfintei icoane, iar focul a încetat, katholikonul rămânând nevătămat, spre bucuria călugărilor.

Această icoană a Maicii Domnului nu trebuie confundată cu Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” de la Mănăstirea Zografu (prăznuită pe 10 octombrie).

Icoana Maicii Domnului „Betleemita” – 26 decembrie

Un odor de mare preţ al Bisericii Naşterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemita”, aşezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării ce duce în Peştera Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de afecţiune şi linişte, iar zâmbetul de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor.

Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiţie, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur şi argint deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre preţioase, dăruită de ţarina Ecaterina în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Când a vizitat Ţara Sfântă, ţarina a dăruit veşmintele ei ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar şi bijuteriile personale, ca să fie aşezate în icoană şi a hotărât ca pe viitor ţarinele să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, icoana Maicii Domnului din Betleem a fost dusă în procesiuni atât în Ţara Sfântă, cât şi în Grecia şi Rusia.

Icoana Maicii Domnului Betleemita este prăznuită pe 26 decembrie, odată cu Soborul Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului „Ostrobramsk Vilnius” – 26 decembrie (15 februarie)


Icoana Maicii Domnului „Ostrobramsk Vilnius” este prăznuită pe 26 decembrie și 15 februarie.

În anul 1363, Marele Duce Algirdas Gediminovici (fiul lui Gediminas) din Lituania a ocupat orașul Chersonesus (Korsun). Printre obiectele luate ca pradă de război era și icoana Maicii Domnului, pe care Cneazul a oferit-o soției sale Iuliana, care a așezat-o în Mănăstirea „Sfânta Treime” (nou construită).
În secolul al XV-lea, în jurul orașului Vilna (Vilnius) a fost construit un zid de piatră, iar deasupra porții principale de intrare (Poarta Ostrý) a fost ridicată o capelă unde au așezat icoana Maicii Domnului din Korsun.
Cu timpul, numele de Icoana Maicii Domnului din Korsun a fost uitat, iar sfânta icoană a început să fie numită Icoana Maicii Domnului „Ostrobramskaya” (de la numele Ostrý și Brama care înseamnă poartă în limba poloneză).
În secolul al XVII-lea, icoana a fost preluată de uniați, iar după aceea de către călugării din Ordinul Carmelit. În 1773, Papa Clement al XVI-lea a desemnat-o drept protectoare a pontificatului său. După aceea, tipul acestei icoane a fost încorporat în iconografia Maicii Domnului din Biserica Romano-Catolică.
Icoana are dimensiunile de 200×162 cm și este pictată pe opt scânduri de stejar. Nu este exclusă nici varianta ca icoana să fi stat cândva pe catapeteasmă, ca parte a compoziţiei Bunei Vestiri. Ea o reprezintă pe Maica Domnului singură, cu mâinile încrucişate pe piept. Este încoronată şi are un cerc de stele în jurul capului. Un alt aspect neobişnuit este voalul foarte mare al Fecioarei, care îi acoperă îmbrăcămintea. Forma de semilună, din partea de jos a icoanei, este unică şi reprezintă un dar din partea unui credincios care a primit ajutor în urma rugăciunilor săvârșite înaintea sfintei icoane. Coroana dublă este un alt semn distinctiv al icoanei din Vilnius.

Icoana originală nu a avut podoabe de aur şi argint. Abia din 1670 s-a început decorarea ei, ca semn al cinstirii sale. Ferecătura este decorată cu cel puţin zece tipuri diferite de flori. Ele simbolizează puritatea Maicii Domnului şi pururea fecioria ei („grădina închisă” din Cântarea Cântărilor). În afară de ferecătură, icoana este împodobită cu bijuterii primite de la credincioşi, în semn de recunoştinţă pentru minunile săvârșite.