Biserică și Simulacru (2): soarta celor care se supun autorității Fanarului

1

spzh.news: Cât de probabilă este unirea Constantinopolului cu Roma și care vor fi urmările pentru Ortodoxia mondială.

În ultimul timp activitatea Patriarhului Bartolomeu în promovarea ideii de unificare cu latinii s-a activizat semnificativ.

La 12 noiembrie 2019 Patriarhul Bartolomeu, împreună cu starețul mănăstirii atonite Xenofont arhimandritul Alexie, ieromonahul mănăstirii Pantokrator Teofil și alți călugări de pe Athos au participat la slujba de seară comună la mănăstirea catolică Notre-Dame de Saint-Remy din Rochefort.

1

În timpul unei vizite pe Athos, în perioada 19-22 octombrie, Primatul Fanarului a declarat că nu dogmele îi despart pe catolici și pe ortodocși, ci unele diferențe istorice și, prin urmare, unitatea lor este inevitabilă.

La 23 noiembrie Patriarhul Bartolomeu a găzduit o delegație a Universității Sulhan Saba Orbeliani din Tbilisi, condusă de episcopul catolic al Caucazului Giuseppe Pasotto. În cadrul întâlnirii, patriarhul a declarat că dialogul cu Biserica Romano-Catolică este una dintre prioritățile Patriarhiei de la Constantinopol.

Iar în vara anului 2019 Arhiepiscopul de Telmis Iov (Ghecea), în fruntea unei delegații fanariote, a adus la Vatican o scrisoare de la Patriarhul Bartolomeu cu următorul conţinut: „Restaurarea comunicării (euharistice) între Bisericile noastre rămâne speranța noastră sinceră, obiectul principal al rugăciunilor noastre și obiectivul unui dialog al adevărului stabilit între Bisericile noastre”.

1

Ca răspuns, Papa Francisc a menționat: „În calitate de episcop al Romei, aș dori să subliniez încă o dată că pentru noi, catolicii, scopul dialogului este unitatea completă în diferențele permise, nu o aliniere unificatoare, și cu atât mai mult nu putemvorbi despre o absorbție”. Iar apoi, pe neașteptate (conform versiunii oficiale), el a dăruit delegației fanariote un chivot cu moaștele Sfântului Apostol Petru.

Este foarte probabil ca papa Francisc și Patriarhul Bartolomeu o să profite de o ocazie foarte frumoasă pentru a-și realiza planurile privind unificarea structurilor subordonate, și anume a 1700-a aniversare a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, care va avea loc în 2025.

Acesta nu este doar pur şi simplu un jubileu frumos. În timpul Primului Sinod, încă nu apăruse problema originii Duhului Sfânt, așa-numitul filioque. Prin urmare, este foarte convenabil să fie scoasă în evidenţă această cea mai majoră divergenţă între ortodocși și latini și să se daclare că în prezent nici învăţătura Bisericii Ortodoxe, nici cea a Bisericii Catolice nu se seosebesc de învăţătura Sinodului de la Niceea.

Desigur, aceasta va fi o minciună, dar o minciună frumoasă și destul de acceptabilă pentru susținătorii uniei. În pofida faptului că până la acest jubilieu sunt mai mult de cinci ani, a rămas foarte puțin timp. Atât Papa cât și Patriarhul Bartolomeu au desemnat pentru ei programul maxim – adică unirea completă a confesiilor lor. Pentru realizarea acestui scop, nu pentru un simplu șirag de rugăciuni ecumenice, este într-adevăr puțin timp.

Și prima sarcină pentru pregătirea acestei noi uniri se realizează sub ochii noștri. Ea constă în crearea unei organizații religioase, pe care Patriarhul Bartolomeu o va duce la unificarea cu catolicii. Într-adevăr, Bisericile Ortodoxe Locale au început acum să se împartă nu numai în cele care recunosc și care nu recunosc Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), ci şi în cele care recunosc supremația Patriarhului Constantinopolului asupra lor, şi Bisericile care recunosc că această supremație îi aparţine în exclusivitate lui Hristos.

Există un alt criteriu de separare, care nu este atât de evident la prima vedere. Recunoașterea schismaticilor de către Fanar și oficierea comună a liturghiei cu cei care nu au demnitate ierarhică reală sunt niște acțiuni atât de nelegiuite, încât recunoașterea lor de către alte Biserici Locale nu poate avea loc decât sub presiune externă puternică.

Dacă Bisericile Locale ar fi înfâptuit acest lucru în conformitate cu convingerea lor internă sau, după cum a spus Patriarhul Alexandriei Teodor, după rugăciuni sincere, nu ar fi trăgănat cu recunoașterea BOaU timp de aproape un an.

Ca rezultat, călătoriile reprezentanților Departamentului de Stat din SUA și presiunea lor asupra Bisericilor Locale în scopul recunoașterii BOaU au fost atât de evidente, încât nu există nici un dubiu: toți cei care au recunoscut BOaU au fost înfrânți de către oficialii americani.

Bisericile Ortodoxe au început acum să se împartă nu numai în cele care recunosc și care nu recunosc Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), ci şi în cele care recunosc supremația Patriarhului Constantinopolului asupra lor, şi Bisericile care recunosc că această supremație îi aparţine în exclusivitate lui Hristos.

Şi iată că acum împărțirea Bisericilor Locale se faceşi după acest criteriu: cei care pot fi înfrânţi și cei care nu pot fi. Iar cei care au fost odată impuși să comită fărădelegea, nu va fi greu de le impus să comită o altă fărădelege din nou și din nou …

Putem să-i compătimim cu sinceritate pe Patriarhul Alexandriei Teodor, Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe a Greciei Ieronim și starețul mănăstirii atonite Xenofont Arhimandritul Alexie, și pe mulți alți care au cedat în faţa Departamentului de Stat. „Fiindca ceea ce te biruie, aceea te și stapâneşte” (2 Petru 2, 19). Recunoscând supremația Patriarhului de la Constantinopol în problema recunoașterii ilegale a BOaU, ei vor fi obligați să recunoască şi alte decizii ilegale ale Fanarului, inclusiv decizia de unire cu Vaticanul.

Care este esența lucrurilor realizate de Fanar? Unilateral a decis cu privire la BOaU și îi obligă pe ceilalți să recunoască această decizie. Pentru că Fanarul nu organizat o dezbatere sobornicească a acestui fapt.

Aşa se va hotărî şi problema unirii cu latinii. Fanarul va decide și toți ceilalți se vor supune. Dacă va fi cazul, se vor alătura angajații Departamentului de Stat și vor dezbate explicit „politica partidului”. În prezent se formează o structura dintr-un contingent prelucrat, înfrânt și gata să facă ascultare.

Am scris deja prin ce Simulacrul se deosebeşte de adevărata Biserică a lui Hristos:

  • recunoașterea în Biserică a supremației Patriarhului Constantinopolului, şi nu a lui Hristos;
  • recunoașterea hirotoniilor false ale „ierarhiei” BOaU, adică recunoașterea lucrării Duhului Sfânt acolo unde El nu este prezent.

Deja Bisericile Greciei și a Alexandriei s-au alăturat acestui Simulacru. Este adevărat că nu în întreaga lor componenţă. În aceste Biserici mai sunt ierarhi care categoric nu sunt de acord să se afle în Simulacru. Deocamdată ei sunt puțini și încă nu se știe dacă le va ajunge hotărâre să-şi apere părerea până la sfârşit. Dacă vor părăsi subordonarea canonică a ierarhiei lor sau vor rămâne în cadrul Bisericilor lor locale.

Nu se știe câte și care Biserici vor mai recunoaşte supremația Patriarhului Bartolomeu. Dar oricâte nu ar fi, ele vor forma o organizație religioasă în numele căreia Patriarhul va vorbi în timpul negocierile sale cu Vaticanul privind unificarea.

Apropo, sub acest aspect Papa Francisc nu are asemenea probleme, fiindcă el este șeful incontestabil al Simulacrului său.

Sfinții Părinți au recunoscut că Biserica este una și unică în lume. Iisus Hristos nu a creat două sau mai multe Biserici. El a creat Una pe care porțile iadului nu o vor birui.

Este inconsistentă teoria că această Biserică Unică a fost împărțită în ramuri de-a lungul timpului. În acest caz trebuie recunoscut faptul că Biserica ca atare nu există pe pământ, dar există un anumit număr de „quasi biserici”. Cum spunea apostolul Pavel, „să nu fie astfel!”

Și aici ajungem la întrebarea: de ce să nu ne unim într-adevăr cu catolicii. Pentru că Dumnezeu a zis: „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21). Dar de fapt Dumnezeu i-a chemat să fie una în Adevăr și nu în minciună. „Pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi, ca lumea sa creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21).

Iar Patriarhul Bartolomeu ne cheamă să fim una în minciună. Și dovada acestui lucru sunt cuvintele sale sale rostite pe Sfântul munte Athos că între ortodocși și catolici nu există diferențe dogmatice, ci doar istorice. „Cu cât mai monstruos vei minți, cu atât mai tare vei fi crezut”, este fraza atribuită lui Goebbels, care de fapt i-a aparținut lui Hitler. Diferențele dintre ortodocși și latini sunt anume dogmatice. Este problema mântuirii sufletului omului, și nu numai așa cum cred oamenii obișnuiți – că ortodocșii îşi fac semnul sfintei cruci de la dreapta la stânga, iar catolicii de la stânga la dreapta.

Să amintim pe scurt care sunt aceste diferențe.

În primul rând, este filioque în Crez. Latinii au decis că Duhul Sfânt nu purcede numai de la Dumnezeu Tatăl, ci și de la Dumnezeu Fiul. Pe lângă faptul că această afirmație contrazice Sfânta Scriptură, aceasta duce la negarea propriu-zisă a divinității Duhului Sfânt și, prin urmare, a întregii Sfinte Treimi. Dumnezeu este unul în esență și triplu în Persoane. Fiecare Persoană a Preasfintei Treimi poate avea fie proprietăți generale ale Divinului – existența eternă, omniscientă, omniprezentă, etc., fie proprietăți personale care sunt inerente numai acestei Persoane a Sfintei Treimi: Tatăl naște Fiul și izvorăşte Duhul Sfânt, Fiul se naște din Tatăl, Sfântul Duhul purcede de la Tatăl.

Odată cu acceptarea filioque, este acceptată doctrina Sfintei Treimi, unde Tatăl și Fiul posedă o proprietate pe care Duhul Sfânt nu o posedă. Astfel, în dogma Treimii pătrunde faptul că există o oarecare inferioritate a Duhului Sfânt în comparație cu Tatăl și cu Fiul. Și deoarece, prin definiție, Dumnezeu nu poate fi defect, filioque duce la negarea divinității Duhului Sfânt. Din nou, prin cuvintele sfântului Apostol Pavel: „să nu fie astfel!”

Patriarhul Bartolomeu ne cheamă să fim una în minciună. Și dovada acestui lucru sunt cuvintele sale sale rostite pe Sfântul munte Athos că între ortodocși și catolici nu există diferențe dogmatice, ci doar istorice.

Pe lângă denaturarea pur speculativă a dogmei Sfintei Treimi, doctrina filioque duce la cea mai practică consecință. Dacă Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, atunci cine sfințește sfintele daruri în timpul liturghiei? Căci Dumnezeu, Dumnezeu fără cea mai mică inferioritate (care este introdusă din filioque) poate preschimba Darurile în Trupul și Sângele lui Hristos. „Cu Darul Duhul Tău cel Sfânt…” (rugăciunea preotului la liturghie).

Dacă nu este așa, atunci de ce ne împărtăşim? Și avem speranță la mântuire fără a ne împărtăşi cu adevăratul Trup și Sânge al lui Hristos? Căci Evanghelia mărturisește foarte clar: „Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 53).

De fapt, catolicii simt acest lucru, pentru că nu au rugăciunea de invocare a Sfântului Duh la liturghie.

În al doilea rând, este dogma aupremaţiei papei. „Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt” (Rom. 11, 16). Dacă Capul Trupului Bisericii este Hristos, ne mântuim. Dar dacă este papa?

Sfântul Ignatie Breanceaninov a descris această dogmă cu următoarele cuvinte: „Papismul îi însușește papei caracteristicile lui Hristos și, prin urmare, îl respinge pe Hristos. Unii scriitori occidentali au rostit explicit această renunțare, spunând că este mult mai mic păcatul renunțării la Hristos decât păcatul renunțării la papă. Papa este idolul papiștilor, el este divinitatea lor. Din cauza acestei erori teribile harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat de papiști; ei sunt devotați lori înșiși și lui satana – inventatorul și tatăl tuturor ereziilor, inclusiv al papismului … Nici o erezie nu exprimă atât de deschis și arogant orgoliul său exorbitant, disprețul crunt față de oameni și ura față de ei”.

Odată cu îndepărtarea lui Hristos de la supremaţia în Biserică, Biserica încetează să mai existe. „Nu au o biserică (un latin), pentru că uniunea cu Capul a fost ruptă” (arhimandritul Ioan (Krestyankin).

Nu este necesar să menţionăm că această dogmă contrazice Sfânta Scriptură din cauza evidenţei absolute.

În al treilea rând, este dogma concepției imaculate a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Desigur, catolicii nu susțin că Maica Domnului a fost concepută, precum Hristos, din Duhul Sfânt. Dar ei spun că în momentul concepției sale, Ea a fost eliberată de păcatul originar al lui Adam. Pe lângă faptul că acest lucru este în contradicție cu Sfânta Scriptură („De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Rom. 5, 12), dogma Concepției imaculate duce la faptul că Jertfa lui Hristos pe Sfânta Cruce a fost în zadar în raport cu Maica Domnului. Ea nu a avut nevoie de această Jertfă în cazul dat. Ce este asta dacă nu o blasfemie împotriva Mântuitorului?

În al patrulea rând, este doctrina catolică despre mântuire. Anselm de Canterbury a inventat această doctrină la scurt timp după ce latinii s-au desprins de Biserică în 1054. Această învățătură este exprimată în categorii pur juridice. Adam a încălcat porunca și, astfel, l-a jignit pe Dumnezeu. Jignirea trebuie răsplătită prin satisfacție. Dar, întrucât Dumnezeu este infinit, este infinită şi jignirea, și deci satisfacția trebuie să fie și ea infinită. Și o astfel de satisfacție nesfârșită nu putea fi achitată decât de Domnul Dumnezeu Iisus Hristos cel nesfârşit.

Astfel, relația dintre Dumnezeu și om este un proces judecătoresc: cine , cui şi cât îi datorează. Aici nu există loc pentru iubire, la fel cum nu există loc pentru îndreptarea naturii căzute a omului. Pentru noi, mântuirea este întoarcerea la Tatăl ceresc care ne iubește, iar pentru catolici – plata datoriei.

Din această doctrină, care transpune relația dintre Dumnezeu și om în plan juridic, s-a dezvoltat învăţătura despre meritele deosebite ale sfinților, indulgențe, etc. Apropo, cu părere de rău infulgenţele există şi în prezent – Vaticanul adoptat în 1967 „Ghidul pentru indulgențe” („Enchiridion Indulgentiarum”).

Nu mai puțin semnificative sunt diferențele dogmatice în conceptul de sfințenie și rugăciune. Dacă în Ortodoxie o viață duhovnicească corectă duce la înţelegerea propriilor păcate, în catolicism este considerată corectă viața care duce la conștientizarea propriei sfințenii.

Odată cu îndepărtarea lui Hristos de la supremaţia în Biserică, Biserica încetează să mai existe.

Sfântul Sisoe cel Mare (sec. V) înainte de moarte a spus: „Nu știu nici măcar dacă am pus începutul pocăinței mele”. Toți sfinții ortodocși au resimțit aceeași smerenie, conștiința păcătoșeniei sale și a speranței în mila lui Dumnezeu. Dar „sfinții” din catolicism recunosc exact opusul. „Nu cunosc la mine nici un păcat pe care nu l-aș putea ispăși prin mărturisire și pocăință” (Francisc din Assisi, sec. XIII).

Felul lucrării duhovnicești, cultivat în catolicism, în Ortodoxie este numită direct și clar – erezie.

Fondatorul ordinului iezuit Ignatius Loyola (secolul XVI) în cartea „Exerciții spirituale” recomandă să ni-l imaginăm pe Dumnezeu, pe Hristosul răstignit, îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sfinții, etc.

Sfinții Părinți ortodocși interzic categoric acest lucru care duce la rătăcire. De exemplu, Sfântul Cuvios Grigore Sinaitul (sec. XIV) scrie: „Se spune că rătăcirea se arată în două forme, sau, mai degrabă, vine sub formă de vise și acțiuni, deși începutul și cauza se află în singura mândrie. <…> Prima formă a rătăcirii duhovnicești este din vise. A doua formă <…> are un început <…> în voluptate, născută din pofta naturală. În această stare, cel ispitit este ajunge la profeție, face predicții false. <…> Demonul netrebniciei, care îi întunecă mintea cu un foc voluptuos, îl înnebunește, prezentându-i în imaginație niște sfinți, lăsându-l să audă cuvintele lor și să le vadă fețele”.

Toate aceste divergențe ale latinilor cu învățăturile Bisericii lui Hristos, care au fost stabilite în catolicism de aproape o mie de ani, nu lasă nici o îndoială: latinismul s-a transformat de mult în Simulacru, care în zilele noastre pierde până și semnele exterioare ale Bisericii lui Hristos, ca să nu mai vorbim de esență. Și cu toate acestea Patriarhul Bartolomeu ne propune să ne unim.

Fără îndoială, în așteptarea unificării emergente a acestor două Simulacre, cei care au fost forțați să recunoască BOaU, după ce au închis ochii la lipsa de har în „ierarhia” lor, vor fi nevoiți să închidă ochii și la toate rătăcirile susmenționate ale catolicilor.

Singurul lucru care poate influența oarecum cursul evenimentelor este refuzul celorlalte Biserici Locale, care încă nu au recunoscut supremația Fanarului, să participe la asemenea nelegiuiri, și totodată mărturisirea fermă a credinței de către acei episcopi ai Bisericilor Greciei și a Alexandriei, care înțeleg ce săvârșește Patriarhul Bartolomeu

BOaU şi BUGC: 7 paşi către o nouă unie

1

spzh.news: Imediat după crearea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Epifanie și Sveatoslav Șevciuk au vorbit doar despre unitate. Acum putem observa exemple concrete.

Odată cu apariția BOaU, putem observa o intensificare accentuată a contactelor între fanarioţi și schismatici cu uniaţii și romano-catolicii.

În general, se consideră că astfel de afirmaţii sunt exagerări, o escaladare și conspirologie. Totuşi, în acest video o să prezentăm doar fapte concrete ale unei astfel de comunicări și coslujiri care au avut loc numai în toamna anului 2019.

De la apariția BOaU, liderul său Epifanie Dumenko a dus negocieri active cu șeful Uniaţilor Sveatoslav Șevciuk. Epifanie a declarat că ei au elaborat o foaie de parcurs pentru cooperare.

Epifanie Dumneko: Am conturat o anumită cale pentru viitoarea noastră cooperare. Adică în viitor vom căuta acele puncte comune care ne vor uni.

Sveatoslav Șevciuk a declarat că a venit timpul să se caute unitatea. Unitatea Bisericii de la Kiev, care cândva a fost una.

Sveatoslav Șevciuk: Această foaie de parcurs despre care a vorbit Preafericitul Epifanie nu este altceva decât intențiile noastre concrete de a servi poporului nostru împreună. Și pentru a dezvolta tradiția odată unite, iar astăzi, din păcate, a Bisericii de la Kiev împărțite. Pentru că în prezent putem deja să ne unim.

Mitropolitul Uniat Boris Gudzeak spune că unitatea cu BOaU nu este o teorie, ci un lucru foarte real.

Boris Gudzeak: Este rău dacă ne obișnuim cu faptul că suntem despărțiți.

Sonea Koşkina: Mă refer la practică, în contextul relațiilor interconfesionale.

Boris Gudzeak: În practică, trebuie să mergem spre această unitate (BOau și BUGC). Este un lucru real, nu teorii înalte ale cerului. Preafericitul Sveatoslav a vorbit foarte clar și bucuros, spunând că întindem o mână frăţească pentru a merge împreună spre această unitate.

Ierarhii Fanarului spun același lucru. Exarhul Daniil Zelinski care a lucrat în toamna anului 2018 în Ucraina, a declarat: „Sunt sigur că unificarea este posibilă. Încă părinții spirituali ai BUGC, Mitropolitul Andrei Şeptiţki, Iosif Orbul și alți ierarhi au declarat în repetate rânduri că atunci când Biserica Ortodoxă din Ucraina va avea propria identitate, greco-catolicii vor trebui să găsească calea către unitatea cu această Biserică”.

Părintele Igor Șaban, șeful Comisiei BUGC pentru promovarea unității creștine, a vorbit mai concret despre unitate. El a spus clar că mai întâi trebuie să se înţeleagă Roma și Constantinopolul, iar BOaU trebuie să recunoască supremația Romei.

Aproape același lucru a declarat Epifanie la Lviv pe 17 septembrie 2019, spunând că cheia unificării BOaU cu BUGC nu se află în Ucraina, ci la Roma și Constantinopol.

În aceeași zi Șevciuk s-a întâlnit la Roma cu Patriarhul Bartolomeu, unde părțile au decis să creeze o comisie specială pentru a „da un nou impuls dialogului ecumenic”.

Dar acestea toate sunt teorii. Iată ce avem în practică. Vom analiza cazuri concrete ale acestor uniuni și dialoguri ecumenice.

1
„Ierarhul” BOaU Simeon (Şostaţki) împreună cu colegii îl salută pe Nunțiul Apostolic Claudio Gugerotti

22 septembrie 2019. La Viniţa a avut loc o Procesiune religioasă a Bisericii Catolice, care s-a încheiat cu o mesă. Trei „ierarhi” ai BOaU au luat parte la această acțiune, printre aceștia – Simeon (Şostaţki). Pe înregistrarea video a acestui eveniment observăm clar – catolicii nu manifestă o atitudine egal de respectuoasă față de ei. Membrii BOaU au fost invitați doar ca decorații, care nuanțează personajul principal – Nunțiatul Apostolic Claudio Gugerotti, care comunică activ cu ucrainenii.

1
Epifanie Dumenko a săvârşit comuniune liturgică cu preotul catolic Vasilii Plahotka

14 octombrie 2019. În orașul Varaş preotul catolic Vasilii Plahotka s-a rugat împreună cu Epifanie Dumenko și alți membri ai Bisericii Ortodoxe în altarul unei biserici ortodoxe.

Acordaţi atenţie veșmintelor sale. Această panglică de mătase cu cruci se numește „stolă” și face parte din veșmintele liturgice ale preotului catolic.

1
Vasilii Plahotka în altarul bisericii BOaU din Varaş

Acest eveniment a avut un ecou internațional larg, iar purtătorul de cuvânt al BOaU Evstratie Zorea a fost nevoit să prezinte scuze. El a declarat că Plahotka a fost „îmbrăcat în veşminte care sunt folosite în Biserica Romano-Catolică în timpul liturghiei” din „respect pentru eveniment și faţă de comunitatea BOaU”. Zorea a negat și faptul comuniunii liturgice.

Să face, o analiză.

Plahotka îngenunchează în altar împreună cu ceilalți episcopi și preoți ai BOaU în timpul rugăciunii generale.

El împreună cu preoții BOaU iese din altar și stă în rând cu ei.
În altar catolicul se roagă și citește bileţelele de pomenire la fel ca şi preoții BOaU.
El îşi face semnul Crucii atunci când toți ceilalți îşi fac semnul Crucii.
El împreună cu alți membri ai BOaU sărută icoana de pe Iconostas și intră în altar prin Porțile Împărăteşti.
El împreună cu alți membri ai BOaU se atinge de crucea din Sfântul Altar, pe care o ţine în mână Epifanie Dumenko.

Dacă totul ce este descris, așa cum susține Zorea, nu este o comuniune liturgică, atunci ce este comuniunea liturgică?

1
Preotul” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei Vladimir Stefanko la liturghia BUGC din Ghermakovka

La 4 noiembrie în satul Ghermakovka, regiunea Ternopil, preotul paroh al bisericii locale Vladimir Stefanko a participat la slujba festivă a BUGC împreună cu episcopul uniat Dmitrii Grigorak și cu preoţii greco-catolici.

1
Coslujirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene (structura Fanarului) şi BUGC în SUA

La 16 noiembrie la Catedrala Sf. Patrick din New York a avut loc o slujbă de pomenire a victimelor Holodomorului din Ucraina, care a fost săvârşită de clericii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din jurisdicţia Fanarului în Statele Unite împreună cu Biserica Ucraineană Greco-Catolică.

Slujba a fost oficiată de şeful Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Statele Unite, Mitropolitul Antonie Şerba și de nişte personalități pe care deja le cunoaştem: Mitropolitul uniat Boris Gudzeak, care a declarat că „unitatea cu BOaU nu este o teorie, ci un lucru foarte real”, și exarhul Fanarului Daniil Zelinski, care și-a exprimat încrederea că unirea dintre BOaU și BUGC este posibilă.

Constatăm că episcopii și preoții celor două Biserici sunt îmbrăcați în veșminte liturgice, deci are loc anume comuniunea liturgică. Acest eveniment este deosebit de interesant deoarece confirmă cuvintele lui Epifanie – că cheia unității Bisericilor se află la Roma și la Constantinopol. Adică uniaţii din Ucraina au slujit împreună cu episcopii Fanarului.

1
Epifanie, Sveatoslav Șevciuk și Drabynko după o slujbă comună de comemorare a victimelor Holodomorului

La 23 noiembrie în Parcul Gloriei a avut loc o slujbă de pomenire săvârşită de BOaU și uniaţi, dedicată zilei de comemorare a victimelor Holodomorului. Epifanie şi Drabynko au participat pe de o parte, iar Sveatoslav Șevciuk cu preoții săi, pe de altă parte. Vom reține că litia a fost săvârşită ca parte a evenimentelor guvernamentale, la care au participat şi ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Însă au stat deoparte și nu au luat parte la slujbă.

Din nou notăm că Epifanie, Șevciuk și Drabynko erau, spre deosebire de ei, în veșminte liturgice. Prin urmare, din nou, avem o slujire comună.

1
„Ierarhul” BOau Alexandr Drabynko

La 25 noiembrie „ierarhul” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei Alexandr (Drabynko) s-a rugat în Catedrala Catolică din Bruxelles cu aceiași uniați și catolici. Împreună cu el a slujit rectorul comunității locale a uniaţilor Nazarie Mihailiuk și alți preoți greco-catolici. Pe fotografii vedem că acolo nu erau episcopi uniați, de aceea Drabynko a condus slujba. Și din nou Drabynko și uniaţii au fost în veșminte liturgice.

Aproape toate exemplele anterioare au vizat contactele confesionale din interiorul Ucrainei. Următorul exemplu se situează la un nivel superior.

3
Patriarhul Bartolomeu în timpul vecerniei la mănăstirea catolică din Sheveton

La 12 noiembrie în abaţia catolică din Belgia Notre Dame de Saint-Remy de la Rochefort, ordinul monahal al cistercienilor, a avut loc o slujbă comună săvârşită de comunitatea catolică locală, Patriarhul Bartolomeu și reprezentanții Muntelui Athos – egumenul mănăstirii Xenofont arhimandritul Alexie și ieromonahul Teofil de la Mănăstirea Pantokrator.

Clericii catolici de la abaţia Sheveton relatează că aceste persoane s-au rugat la vecernie. Se comunică totodată că Patriarhul după slujbă și-a exprimat bucuria pentru prezența sa în abație și comunicarea cu nevoitorii săi.

***

În fiecare an în ziua Biruinţei Ortodoxiei la ectenia mare ne rugăm ca Dumnezeu să păstreze Biserica Sa nevătămată și nebiruită de erezii și schisme, și să ne apere cu pacea Lui. Dar nicăieri în Biserică nu există rugăciuni pentru unirea cu cei care ei înșiși s-au situat în afara Ei.

Învățătura ortodoxă subînţelege faptul că Biserica lui Hristos este una și toate formaţiunile care cu toleranță sunt numite cu acest cuvânt nu sunt Biserică, ci sunt nişte apostaţi și eretici care au căzut din ea, inclusiv catolicii. Ne rugăm pentru întoarcerea în sânul Bisericii a celor căzuți din ea, dar nu pentru unirea cu ei.

Știm cu siguranţă că Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos și că în Ea este mântuirea noastră. Și nu condamnăm eterodocşii, dar problema mântuirii catolicilor în vizează doar pe catolici.

Cuviosul Teofan Zăvorâtul a spus: „Nu vreau să intru în judecată: dacă catolicii se vor mântui; dar știu un lucru: dacă voi abandona ortodoxia și voi merge la latinism, voi fi mort cu siguranță”.

Totuși responsabilitatea coslujirii cu ereticii, deci și cu catolicii, este definită concomitent în mai multe reguli ale Sfinților Apostoli și sună foarte dur – un astfel de cleric trebuie excomunicat și destituit din demnitate.

Şi această duritate nu este o manifestare a urii sau a mâniei față de cei care se află în afara Bisericii. Este o acțiune a sistemului imun al organismului Bisericii – protecția împotriva virusurilor externe.

Atât timp cât suntem în adevărata Biserică, suntem protejați în mod sigur. Dar ce se va întâmpla cu noi dacă protecția va fi înlăturată?

Patriarhul Chiril: dezbinarea în Ortodoxie este rezultatul presiunii externe

2

spzh.news: Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a subliniat că reprezentanții Bisericii locale îi vorbesc direct despre presiunea exercitată asupra lor.

Contradicțiile care astăzi provoacă dificultăți majore pentru menținerea unității Bisericii Ortodoxe sunt rezultatul presiunii forţelor externe. Preafericirea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Cihrill a declarat acest lucru în timpul liturghiei în Catedrala Mântuitorului nostru Iisus Hristos miercuri, 20 noiembrie 2019, informează TASS.

„Aș dori să-i mulțumesc întregului episcopat, clerului și oamenilor credincioși pentru sprijinul enorm pe care îl simt când iau decizii foarte dificile în ceea ce privește vindecarea acelor schisme, dezbinări, contradicții, care au fost, fără îndoială, insuflate de diavol, care lucrează mereu prin oameni și adesea nu prin oamenii bisericii, și creează dificultăți enorme pentru menținerea unității Bisericii Ortodoxe. Și ceea ce vedem astăzi nu este o inițiativă a conducătorilor bisericii, ci o inițiativă a forțelor externe la adresa Bisericii”, a menționat Primatul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Potrivit Preafericirii Sale, anumite forțe politice externe acţionează consecvent pentru a certa lumea ortodoxă rusă cu cea greacă:

„Prin urmare, ceea ce vedem astăzi nu este rezultatul inițiativelor Bisericii, ci rezultatul faptului că unele Biserici nu au putut să reziste presiunii, despre ce îmi spun direct reprezentanții anumitor Biserici: că apasă asupra lor”.

Exprimându-şi speranța că în curând vor înceta schismele și dezbinarea Ortodoxiei, Preafericirea Sa Patriarhul Chiril i-a binecuvântat pe credincioșii să se consolideze în unitatea credinței.

„Ca răspuns la încercările de a rupe legăturile dintre Bisericile Ortodoxe Locale, trebuie să ne consolidăm în unitate, și atât timp cât această unitate va fi impecabilă, vom avea puterea să rezistăm tuturor încercărilor din exterior să ne dezbine Ortodoxia universală”, a subliniat Patriarhul.

Patriarhul Bartolomeu s-a rugat în Belgia cu clerul papistaș

9

spzh.news: Întâistătătorul Fanarului a sosit în Belgia ca oaspete onorific să participe la sărbătoarea cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea Mitropoliei Belgiene.

Sâmbătă, 9 noiembrie 2019, Patriarhul Bartolomeu din Constantinopol a condus Vecernia în Catedrala greacă a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Bruxelles, la care au participat politicieni și episcopi catolici, relatează „Orthodox Times„.

„A a fost un moment istoric pentru Ortodoxia din Belgia”, menționează jurnaliştii. „Pe lângă clerul Sfintei Mitropolii a Belgiei, au participat ierarhi ortodocși și un grup de episcopi ai Bisericii Romano-Catolice, conduse de arhiepiscopul de Mechelen-Bruxelles cardinalul Joseph de Quesel. Totodată au fost prezenţi politicieni din Belgia, diplomați din diferite țări ortodoxe și reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice din Europa și America”.

În cadrul recepției organizate cu prilejul „Jubileului de Aur” al Mitropoliei Ortodoxe a Greciei din Belgia, Patriarhul Bartolomeu a discutat despre istoria și viitorul ei cu mitropolitul belgian Athenagora (Pextadt) şi „cu deosebit entuziasm” au remarcat progresul actual.

Amintim că Mitropolia belgiană este o dieceză a Patriarhiei Constantinopolului cu centrul la Bruxelles, care cuppinde teritoriul Belgiei, Olandei și Luxemburgului. În 2018 Mitropolitul Belgiei, Exarhul de Olanda și Luxemburg Athenagora (Pextadt) a vizitat eparhia de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și s-a întâlnit cu Mitropolitul Odesei și al Izmailului Agafanghel. „Noi, ca reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe, trebuie să colaborăm pentru a-l mărturisi pe Hristos în lumea contemporană, deoarece oamenii, în special în Europa de Vest, viețuesc de parcă Dumnezeu nu ar exista”, a menționat mitropolitul Athenagora în conversaţia sa cu ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Starețul Gavriil din Kareia l-a numit pe Patriarhul Bartolomeu dușman și trădător al Bisericii, acuzându-l că a încălcat canoanele și a acordat azil ereziilor

Starețul Gavriil din Kareia.

Starețul Gavriil din Kareia.

Starețul Gavriil din Kareia l-a numit pe Patriarhul Bartolomeu dușman și trădător al Bisericii, acuzându-l că a încălcat canoanele și a acordat azil ereziilor.
 
 
 
Călugărul atonit l-a îndemnat pe liderul Fanarului să se pocăiască și să părăsească calea alunecoasă care dăunează unității panortodoxe a milioane de creștini ortodoxi din întreaga lume. Scrisoarea deschisă a starețului Gavriil din 24 octombrie 2019 adresată Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolui a fost publicată la 4 noiembrie 2019 pe site-ul katanixi.gr. UJO oferă traducerea scrisorii din limba greacă.
 
„Sanctitatea Voastră,
 
Am dorit cu adevărat, în timpul vizitei Dvs. recente pe Sfântul Munte a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să primeasc binecuvântarea Dvs. și să Vă sărutat picioarele, dar nu o pot face pentru că acest fapt de multă vreme deja este amoral. Vreţi să ştiţi de ce?
 
1. În dialoguri sterpe și viclene cu ereticii, ați trădat Biserica Unică, Ortodoxia, recunoscând de multe ori „diversitatea” în sfintele învățături ale Bisericii noastre și caracterul eclesiast în adunările sectare ale monofiziților, papiştilor și luptătorilor cu cinstirea Maicii Domnului, ale protestanților şi  iconoclaştilor; mai devreme i-ați blestemat oficial și ireversibil pe Sfinții Părinți, ca „victime nefericite ale șarpelui celui rău”, pentru a vă crea iluzia că v-ați eliberat de necesitatea de a face ascultare la învăţămintele lor inspirate.
 
2. Sunteți dușmanul Unului nostru Dumnezeu în Trei Ipostase și al Maicii Domnului, pentru că purtaţi prietenie instituțională cu ereticii conștienți şi nepocăiţi, și cu neamuri de altă credință, „acesta s-a abătut și a căzut în păcat fiind singur de sine osândit” cu primații ereziilor (Tit: 3.11),  precursorii necinstirii, și veți avea cu ei același viitor sterp, departe de Pământul celor Vii, dacă nu vă veți întoarce la Credință. Căci Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cel care acceptă dușmanii Împăratului nu poate fi prieten cu Împăratul, și nu este vrednic de viață, dar coboară împreună cu vrăjmașii şi îşi unge mâinile” şi „ura pentru Hristos este mult mai bună decât prietenia de dragul Lui”. Oare nu vă amintiți de cuvântul inspirat al Sfintei Scripturi: „Nebunii râd de păcat iar în mijlocul celor drepți este bunăvoința” (Înțelepciunea lui Solomon 14, 9)?
 
3. Din cauza bolii Dvs. patriarhalei şi sub protecția Dvs. a găsit refugiu orice erezie și inovație și  nu numai în eparhiile aflate sub jurisdicția Scaunului, ci și în Biserica Greciei și în alte părți. Clerul Dvs., conferințele și publicațiile teologilor și gânditorilor aprobate de Dvs., lăudătorii „Patriarhiei luminate” care au fost premiați de Dvs. cu mențiuni, toți ei sunt pionierii și exarhii noilor erori teologice și inovațiilor instituționale, de la teologia post-patristică și închinarea ecologică și păgână Pământului până la restabilirea fără de penitență a schismaticilor din Ucraina. Toți acești lupi duhovniceşti găsesc alături de Dvs. justificare și refugiu de condamnările puternice ale clerului și păstoriților Dvs., iar Dvs. sunteți păstorul și Mecenatul lor; iar în formularea patristică, sunteți absolut unanim și vinovat împreună cu ei: „Cum nu ești egal cu ei în necinstire <…>?”
 
4. Ca un alt Papă, timp de trei decenii cultivați în Biserică percepția că tot ceea ce doreşte în mod abuzib orice „episcop”, și în special Patriarhul ecumenic,este lege pentru Biserică. Cât de mult vă critică, ca Papă, toți Sfinții pe care Dvs. pentru aceasta îi mustraţi! Cât mult vi se potriveşte acuzarea Sfântului Palama pentru predecesorul Dvs.,  ereticul condamnat Patriarhul Ioan Kaleka, „el însuși a fost Sinodul <…>”.
 
5. Prin ceea ce faceţi și ceea ce învăţaţi, nu cinstiţi Sfintele Canoane Apostolice şi Sfintele Sinoade Locale și Ecumenice și învățăturile Sfinţilor Păriniți, care interzic cu stricteţe rugăciunile comune, prietenia și închinarea împreună cu ereticii, iar Biserica consideră că „nu este potrivit pentru ortodocși să îndeplinească sfintele canoane pe jumătate…”. Astfel arătați că nu credeţi în Dumnezeu, în nemurirea sufletului, în lumea nevăzută, în Rai și în Iad, în Judecata de Apoi și în răsplată. Sanctitatea Voastră, poate că întâlnirile frecvente cu reprezentanții și filantropii lojelor masonice și ale altor ordine în conexiune cu ele mărturisesc despre statutul și poziția Dvs. incredibil de ridicată, incompatibilă și ostilă credinței ortodoxe?
 
6. Din păcate, cât de bine cunosc cei care au avut experiența să se afle sub conducerea Dvs. și a colegilor Dvs., care nu este bazată pe procesele bisericești legitime, cei care se opun metodelor voastre de răspândire a ecumenismului, se izolează în mediul lor și sunt nevoiți fie să se retragă, fie să tacă. Acolo unde este posibil, recurgeţi la intervenţia politică, așa cum aţi procedat pe Sfântul Munte – ceea ce Atanasie cel Mare consideră critic de caracteristic pentru ereticii Arianofili <…>.
 
De multe ori, desigur, Sanctitatea Voastră, aţi reprezentat Ortodoxia în declarațiile voastre contrar acțiunilor și datoriei voastre principale. Dar, cum spune Grigore Palama, chiar dacă aţi avea pe jumătate ezitări în privinţa Ortodoxiei, aţi fi nevrednic de cinul clerical <…>.
 
Ați forțat sufletul fiecărui grec ortodox să rezolve dilema: „Să se dedice pe sine iubirii lui Hristos Dumnezeu sau ierisiarhondului patriarhului neamului?”. Exact aşa scrie Sfântul Chiril al Alexandriei Primatului eretic al Constantinopolului și predecesorului Dvs. Nestorie cu 1600 de ani în urmă: „Ce s-a întâmplat cu noi, că necesităm cu evlavie să-L iubim pe Hristos Mântuitorul mai presus de noi? Noi în Ziua Judecăţii de Apoi <…>”. Şi bineînţeles, Sanctitatea Voastră, răul pe care l-ați adus Trupului lui Hristos, Bisericii, este o revoltă împotriva Mântuitorului Însuși.
 
În cei 28 de ani ai Patriarhiei Voastre, nu ați ușurat niciodată inimile creștinilor ortodocși adevărați, îi despovărați doar pe îngrijitorii laici, din cauza slavei și onorurilor cu care v-au răsplătit arhonzii „căzuți în răutatea lumii”(1 Ioan 5:19), nu pentru slăvirea Ortodoxiei mântuitoare, ci pentru ca să laude căderea sa prin bunăvoința voastră (care se întâmplă – trad.aprox.) prin toate mijloacele posibile.
 
Sanctitatea Voastră,
 
Pocăiți-vă și părăsiţi calea largă și alunecoasă pe care continuați să păşiţi, care  aduce pagubă dreptei purtări de grijă pentru Ortodoxe și unității panortodoxe a milioane de suflete botezate, pentru care veți da un răspuns groaznic, „ecumenic”, Judecătorului Suprem. Să vă temeți că iadul necreat și nesfârșit este plin de preoți, întâistâtâtori și patriarhi nepocăiți, așa cum se ştie în istoria bisericii despre eresiarhii patriarhi condamnați și slujitorii lor înalţi, cu primul dintre cei căzuți Apostolul și trădătorul Iuda Iscariotul, căci judecata lui Dumnezeu începe cu noi, oamenii bisericii: „Căci vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Pet. 4:17). Deci, „mergeţi”, Sanctitatea Voastră, „cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul, când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 12:35, 9: 4).
 
Monahul G. Gavriil
 
Chilia Kutlumuș a Cuviosului Christodoul din Patma”.
 
Conform informaţiei oferite de UJO, în perioada 19-22 octombrie Patriarhul Bartolomeu a făcut o vizită la Athos pentru a participa la sărbătorirea a 200 de ani de la sfințirea catoliconului mănăstirii Xenofont. Împreună cu patriarhul pe Muntele Athos au sosit 5 „episcopi” ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
 
Sursa

O biserică ortodoxă din Moscova va fi construită după proiectul unui MUSULMAN

aparatorul.md: Notă: Dragi fraţi şi surori întru Hristos! În Rusia se ajunge ca un arhitect musulman să proiecteze o biserică ortodoxă, pe care la sigur o vor construi tot musulmanii. Mirenii nu o dată au văzut cum bisericile ortodoxe se construiesc de către uzbeci sau tadjici (locuitori ai Uzbekistanului şi Tadjikistanului, care sunt musulmani), făcîndu-şi “rugăciunile” chiar în viitoarele biserici ortodoxe. Unde s-a mai auzit de aşa situaţii în trecutul vre-o unei ţări ortodoxe? Doamne milueşte-ne!

1

A devenit cunoscut faptul că la Moscova se intenţionează să se construiască o biserică ortodoxă după proiectul unui arhitect care a proiectat şi catedrala-moschee din Moscova.

Site-ul pro-papistaşi şi modernist “Blagovest-info” informează că au primit deja permisiunea de a se construi biserica din Krylatskoe, care va fi numită în numele Sfîntului Alexei Omul Lui Dumnezeu.

Proiectul bisericii a fost dezvoltat de către arhitectul Moscovei, musulmanul Igor Tazhiev, care a proiectat şi moscheea capitalei ruse.

Potrivit proiectului lui Tazhiev, aceştia de fapt vor construi nu o biserică, ci un complex care va cuprinde biserica, serviciile parohiale şi şcoala duminicală pentru copiii.