O biserică ortodoxă din Moscova va fi construită după proiectul unui MUSULMAN

aparatorul.md: Notă: Dragi fraţi şi surori întru Hristos! În Rusia se ajunge ca un arhitect musulman să proiecteze o biserică ortodoxă, pe care la sigur o vor construi tot musulmanii. Mirenii nu o dată au văzut cum bisericile ortodoxe se construiesc de către uzbeci sau tadjici (locuitori ai Uzbekistanului şi Tadjikistanului, care sunt musulmani), făcîndu-şi “rugăciunile” chiar în viitoarele biserici ortodoxe. Unde s-a mai auzit de aşa situaţii în trecutul vre-o unei ţări ortodoxe? Doamne milueşte-ne!

1

A devenit cunoscut faptul că la Moscova se intenţionează să se construiască o biserică ortodoxă după proiectul unui arhitect care a proiectat şi catedrala-moschee din Moscova.

Site-ul pro-papistaşi şi modernist “Blagovest-info” informează că au primit deja permisiunea de a se construi biserica din Krylatskoe, care va fi numită în numele Sfîntului Alexei Omul Lui Dumnezeu.

Proiectul bisericii a fost dezvoltat de către arhitectul Moscovei, musulmanul Igor Tazhiev, care a proiectat şi moscheea capitalei ruse.

Potrivit proiectului lui Tazhiev, aceştia de fapt vor construi nu o biserică, ci un complex care va cuprinde biserica, serviciile parohiale şi şcoala duminicală pentru copiii.

Este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos, comuniunea cu ereticul

Să luptăm prin stăruitoare luare aminte împotriva vrajmașilor nevăzuți. Să fugim de comuniunea cu ereticii

Frați și părinți, scurt este cuvântul îndemnului nostru, cei săraci în faptă și cuvânt. Totuși trebuie să vă îndemn și să vă trezesc duhovnicește atât cât îmi stă în putere. Căci dacă cei ce aleargă în stadion au nevoie de strigătul celor ce-i însoțesc și dacă cei ce luptă în războaie au nevoie de îndemnul tovarășilor de arme, cu cât mai mult voi, cei ce v-ați ridicat la război împotriva vrăjmașilor nevăzuți, aveți nevoie să fiți unși pentru luptă prin cuvinte de îndemn și să fiți desăvârșiți în duhul? Lupta voastră nu este o singură zi, ci pentru toată viața. Și pentru cei ce biruiesc, cununa nespusă a nestricăciunii. Iar pentru cei biruiți, ocara rușinii fără de sfârșit. Dar fie să nu pătimim aceasta, fraților, nici să fim rușinați din nădejdea noastră. Ci printr-o stăruitoare luare-aminte și luptă înverșunată să purtăm biruință, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva diavolului. Știți că și cei ce luptă după trup sunt deplini treji. Căci spun că li se schimbă fețele și par să fie alții prin cugetul concentrat și prin tăria minții. Nu-și mai amintesc în acest ceas de femeie, sau de copii, sau de părinți, sau de frați, și de nimic altceva dintre toate. Ci și mintea lor, și cugetul, și trupul este prezent la război. Aceleași dispoziții trebuie să avem și noi după omul cel dinlăuntru [Cf. Ef. 3, 16.], și să nu avem nici o teamă de cei potrivnici. Ci să ne stârnim prin râvnă și să ne înfierbântăm cu duhul [Cf.Rom. 12, 11.], ca niște buni soldați ai lui Hristos. Căci astfel văzându-ne pe noi, potrivnicii noștri vor ezita să ne atace. Dar dacă ne vor vedea temători și șovăitori, îndată tinzând arcurile vor răni sufletul nostru prin cugetele neleguite, ca niște săgeți. Dar nici așa nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne însănătoșim iarăși prin pocăință, și iarăși trebuie să luptăm, și aceasta pururea. Căci așa este războiul nevăzut revărsat peste toată lumea. Și, dacă vreți, ridicați ochii minții voastre și vedeți pământul cel de sub cer rănit de asemenea răni.

Căci balaurul nu-i trece prin sabia lui numai pe necredincioși și eretici, nici numai pe curvari și adulteri și pe cei ce lucrează asemenea fapte necuvioase, ci și pe cei care cu nepăsare sunt în comuniune cu aceștia, dacă este adevărat cuvântul: Cel ce se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș va fi asemenea lui [ Înț. Sir. 13, 1.]. Pentru care și acum aducem învinuire, fiindcă pe unul carefățărnicea Ortodoxia, dar se împărtășea de erezie în toate, l-am oprit să fie pomenit de un ortodox în sfintele pomeniri de la dumnezeiasca mistagogie. Căci dacă ar fi apucat măcar la moarte, prin mărturisire, să dobândească Sfintele Taine, ar fi putut ortodoxul să facă pomenire pentru el. Dar fiindcă a murit fiind în comuniune cu erezia, cum este cu putință să fie așezat unul ca acesta în comuniune ortodoxă? Căci spune Sfântul Apostol: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine [ I Cor. 10, 16-17.]. Așadar, în mod corespunzător, și comuniunea cu ereticul este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice. Și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos. Fiindcă nu este nici o împărtășire între lumină și întuneric, nici însoțire între dreptate și fărădelege, nici înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli, precum a strigat același Apostol în altă parte. Dar pentru unii ca aceștia trebuie să plângem și să ne rugăm pentru cei care încă traiesc, ca să scape aceștia din mrejele diavolului. Iar pentru noi înșine trebuie să mulțumim că ne-a ales pe noi Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfințirea duhului, și întru credința adevarului, spre a-I sluji Lui în credința ortodoxă până la prezenta mărturisire, pe care săvârșind-o fără prihană și fără reproș, să ne învrednicească de Împărăția Lui cerească, în Însuși Hristos, Dumnezeu nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Editura DOXOLOGIA, 2018- Iași, pag.503-505, Cateheza 129

*

”Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.”

(Sf. Iustin Popovici, Credinta Ortodoxa si viata in Hristos, Ed. Bunavestire)

Sinodul BOR apreciază prozelitismul făcut de papa Francisc cu ocazia vizitei în România

Basilica.ro ne informează că în ziua de 19 iunie 2019, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția patriarhului Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române în cadrul căreia, printre altele, s-a luat act cu apreciere de prezentarea sinteză cu privire la vizita Sanctității Sale Papa Francisc, la Palatul Patriarhiei şi la Catedrala Naţională, în ziua de 31 mai 2019.

Care va să zică, degeaba ne tot avertizează Sfinții de erezia papistașă și de viclenia ereticului papă. Degeaba s-a revoltat plíroma ortodoxă de scandaloasa mediatizare a prozelitismului religios făcut de papa Francisc, de parcă am fi fost o țară majoritar catolică. Degeaba, căci ierarhii noștri aplaudă și apreciază, iar pe naivi îi duc întru adormire sufletească, așa cum ne avertiza Marele Duhovnic, Părintele Justin Pârvu:
”…Noi am avut soarta aceasta nefastă să avem niște creștini căldicei, cărora chipurile le-a plăcut mai mult liniștea. Pentru că întâistătătorii noștri ne-au dat mereu cu liniștea, cu pacea, cu cumințenia – virtute pusă la mare cinste în educația religioasă ateist-comunistă.

Dar această falsă cumințenie ne-a acoperit toate neghinele pătrunse cu vicleșug în sânul Bisericii noastre și de atâtea bălării aduse din Răsărit și din Apus, nu am mai avut ochi să le vedem, sau poate că a fost mai comod să le astupăm.”

extras din Părintele Justin Pârvu,”Biserica și noile erezii”

                        Sursa:ortodoxinfo

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Acest text încape exact pe o foaie A4, față/verso. Primele două propoziții cu font 12, iar restul textului cu font 11.

Despre venirea papei Francisc în România

Pentru creștin-ortodocși!

NU participați la ceremoniile de primire a papei în România!

NU asistați la slujbele făcute de papă pe teritoriul României!

NU participați la rugăciuni în comun cu catolicii (supușii papei)!

NU credeți minciunile despre „Bisericile surori” sau despre „cei doi plămâni ai Bisericii”!

În contextul vizitei pe care o face papa în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, orice ortodox trebuie să știe că acesta (papa) este conducătorul unei structuri numite impropriu „Biserica Romano-Catolică”.

Conform Crezului ortodox, Biserica este UNA. Nu pot exista două Biserici sau mai multe!

Hristos este Capul Bisericii și Trupul Lui este Biserica. Există un singur Cap – Hristos și un singur Trup – Biserica!

Singura structură bisericească păstrătoare a Harului și continuatoare a tradiției începute de Mântuitorul Iisus Hristos, prin apostoli și urmașii lor episcopii, este BISERICA ORTODOXĂ!

Biserica Ortodoxă este reprezentată pe plan local de Bisericile Locale: B. O. Română, B. O. Rusă, B. O. Sârbă, B. O. Bulgară, B. O. Georgiană, B. O. a Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei etc.

Fosta Biserică Locală a Romei (Patriarhia Romei) s-a despărțit de Biserică/a ieșit în afara Ortodoxiei în anul 1054.Atunci, existau 5 Patriarhii (Biserici Locale): Patriarhiile Romei, Constantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei. Împreună, ele constituiau Biserica.

Biserica Locală a Romei, din cauza pretențiilor de supremație ale papilor și din cauza ereziilor pe care au început să le inventeze aceștia, a intrat în conflict cu Biserica Constantinopolului și implicit cu celelalte Patriarhii/Biserici Locale și s-a separat de ele. Constantinopolul, Ierusalimul, Alexandria și Antiohia au rămas în credința adevărată ortodoxă, continuând să formeze Biserica.

Roma, cu papa de atunci și cu toți ce au urmat și i-au urmat, s-au auto-exclus din Biserică. Ereziile și exagerările romano-catolicilor (papistașilor) au fost condamnate și înainte și după anul 1054.

Ereziile, printre care filioque și primatul papal, pe care le practicau înainte de ruperea lor de Biserică, au fost condamnate de sinodul din 879-880, organizat de Sfântul Fotie cel Mare la Constantinopol (numit și al optulea Sinod Ecumenic). Continuând în practicarea ereziilor și având pretenții necanonice, a fost trimisă în Constantinopol o Delegație papală care a provocat anatemizareaclericilor catolici și a colaboratorilor lor, nominal, de sinodul din 20-24 iulie 1054, organizat de patriarhul Mihail Cerularie. Papii și cei care li se supun au fost condamnați și de sinoade ulterioare. La Sinodul din timpul Sfântului Grigorie Palama, dintre 1341-1351 (9 Ecumenic) au fost condamnate din nou ereziile papale și scolasticismul latin.

Ca urmare, ceea ce în mod greșit se numește Biserica Romano-Catolică NU mai este BisericăNu mai există Har în adunarea papistașilor! Așa-zișii preoți și episcopi (cardinali) catolici NU sunt preoți și nici episcopi. Papa NU este episcop sau patriarh al Bisericii Romei, căci aceasta nu mai există. Adevărata Biserică, în Italia și în tot Occidentul o reprezintă ortodocșii plecați acolo sau convertiții la Ortodoxie.

Papa este reprezentantul unei structuri eretice pe care e mai potrivit să o numim Adunare Papistașă!

Patriarhul NU are voie să se roage cu ereticul papă și nici să-l primească în catedrală sau biserică!

„Toate Sinoadele Ecumenice interzic această… co-rugă în legătură cu toți care sunt aparte de Ortodoxie.”– Pr. Gheorghe Calciu

***

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 6 Laodiceea 343 – Ereticii să nu intre în biserică: Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres [Apostolic, can. 45, 65] TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.

*** Catolicii (papistașii) sunt anatemizați!

,,Anatema înseamnă pogorîre de viu in iad cu dracii și tăiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe eretici poți să-i dai anatema, că s-au rupt de la Trupul lui Hristos care este Biserica.,, – Pr. Cleopa Ilie

„Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit” Sf. Marcu Eugenicul– Către Teofan din Euripos, p. 343).

Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (Sf. Marcu Eugenicul – Despre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).

La 1755 a fost dat „Orosul Bisericii celei Mari a lui Hristos” semnat de patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului și Alexandriei, care a stabilit că ereticii vin la Ortodoxie prin Botez. Inclusiv catolicii! Hotărârea este valabilă și azi! – „Mărturisesc un Botez” de Gheorghe Metallinos


Puteți descărca și de aici:

Despre venirea papei Francisc în România