Sfântul Irineu al Lyonului († 202): Despre eretici și erezie

1. Întrucât anumiți oameni lasă adevărul la o parte și aduc  cuvinte mincinoase și genealogii deșarte (Tit 3, 9), care, după cum zice Apostolul, sunt „mai degrabă certuri, decât buna luminare, care este în credință” (I Tim. 1, 4) și, prin aceste înțelegeri construiesc planuri rele, drumuri „credibile” pentru acele minți fără experiență și care cad în plasa lor, eu m-am simțit constrâns, dragul meu prieten, să compun tratatele următoare, pentru a expune și a contracara mașinațiile lor.

Acei oameni, care falsifică cărțile lui Dumnezeu, se arată pe ei înșiși a fi răi interpreți ai cuvintelor bune ale Revelației. Ei răstoarnă credința multora, prin demersul lor, sub pretenția unei învățături superioare, dela Cel, Care înconjoară și împodobește universul; dacă, într-adevăr, ei au ceva mai mult sau sublim de arătat, decât Dumnezeu, Care a creat cerul și pământul și toate lucrurile care sunt în ele.

Prin înțelegeri aparent veridice și cuvinte, care par plauzibile, aceștia ispitesc, în mod viclean, pe cei simpli cu înțelegerea, care întreabă despre sistemul lor de gândire. Însă nu e nicidecum greu să-i distrugi, când ei inițiază pe aceia în păreri necredincioase și pline de blasfemii, ca acelea despre Demiurg. Căci și numai acestea singure sunt neputincioase și, referindu-ne la ele, putem să distingem falsitatea de adevăr.

2. Căci, într-adevăr, eroarea nu este niciodată o simplă diformitate, numai dacă, fiind astfel expusă, va fi, prin aceasta, ușor de găsit. Ci este împodobită viclean, într-o haină atractivă, așa încât, prin forma exterioară, face să pară mai adevărată lipsa de experiență(oricât de ridicolă ar părea această expresie), decât adevărul însuși.

Cineva, mult mai înalt decât mine în cunoștință, a zis foarte bine, referindu-se la acest lucru, că„ o bună imitație a sticlei turnate, sfidează cel mai prețios rubin sau smarald (care sunt prețuite foarte mult de către unii), numai dacă nu cade sub ochii unuia, capabil să testeze și să expună contrafacerea. Însă, ce persoană lipsită de experiență poate să discearnă cu ușurință prezența alamei, când ea este amestecată cu argintul?”. Așadar, datorită neglijenței mele, aceștia au răpit, deși ca niște oi, care erau, de fapt, lupi, pe cei care nu au înțeles adevăratul caracter al acestor oameni, fiindcă pe afară ei se îmbrăcau cu blană de oaie (față de care Domnul ne-a învățat să ne ferim) și fiindcă limbajul lor semăna cu al nostru, dar sentimentele lor erau diferite, – eu am considerat de datoria mea (după ce am citit câteva Comentarii, așa cum le numesc ei, din cele ale ucenicilor lui Valentin, și după ce m-am familiarizat eu însumi cu credințele lor, prin relații personale cu câțiva dintre ei) să ți le dezvălui și ție, prietenului meu, aceste prevestitoare de rău și profunde taine, care nu au făcut să cadă prin ele orice minte, fiindcă nu toți sunt suficient de curați ca mințile lor. și fac aceasta, pentru ca tu să obții o cunoaștere cu referire la aceste lucruri, încât să poți să le întorci toate explicațiile lor, cu cele pe care tu le-ai dobândit, și să îi rogi pe ei să evite asemenea abis de nebunie și blasfemie (abyss of madness and of blasphemy) împotriva lui Hristos.

Intenționez astfel, pe cât voi putea eu de bine, cu concizie și claritate, să prezint opiniile acelora, care acum răspândesc erezia. și mă refer, în special, la ucenicii lui Ptolemeu, a căror școală poate fi descrisă ca un mugur reieșit din aceea a lui Valentin.

Și doresc, ca după puțina mea putere, cu înțelegerile furnizate de cele spuse de către ei să arăt, cât de absurde și de neconforme cu adevărul sunt propriile lor declarații. și nu fac aceasta ca și când aș fi exersat în ale scrierii sau ale oratoriei, ci simțămintele mele mă îndeamnă să-ți fac cunoscute, ție, și tuturor prietenilor tăi, acele învățături, care au fost ținute în taină până acum, dar care, în cele din urmă, prin bunătatea lui Dumnezeu, au fost date la lumină, „pentru că nu e nimic, care să nu fie descoperit, nici nu există o taină, care să nu fie până la urmă cunoscută” (Mat. 10, 26).

3. Însă, să nu te aștepți de la mine, care am trăit între celți [un limbaj elevat] și care am deprins, în mare parte, un dialect barbar și fără valențe retorice (pe care nu le-am învățat niciodată) sau vreo compoziție excelentă (pe care n-am practicat-o nicicând) sau vreo frumusețe și putere de convingere a stilului (pentru care eu nu pretind că le am).

Dacă tu vei accepta, cu duh binevoitor, ceea ce eu ți-am scris cu acela și duh, adică în mod simplu, cu adevărat și în modul meu propriu, atunci tu însuți (care ești mult mai în stare decât mine), vei putea lărgi acele idei pe care eu ți le trimit, (acum ele existând, numai în semințele lor principale) și prin înțelegerea lor detaliată, vei dezvolta întreaga lor înțelegere, pe care eu ți-am spus-o pe scurt și, pe care, poți să o prezinți cu putere înaintea prietenilor tăi, adică lucrurile pe care eu le-am rostit cu slăbiciune.

În cele din urmă, eu (cu mulțumire pentru dorința ta statornică, pentru informațiile privitoare la credințele acelor persoane) am semănat fără durere, nu numai cu referire la acele învățături cunoscute de tine, ci ți-am furnizat și arătat pe de-a-ntregul falsitatea lor, în așa fel încât, după harul dat ție de către Domnul să dovedești, că ești un serios și eficient învățător al altora, căci oamenii nu pot prea mult să înțeleagă, în mod convingător, sistemele acestor eretici, pe care acum voi începe să ți le descriu.

Sursă: Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Lyonului, ”Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor”, Volumul 1, Prefață,Teologie pentru azi, București 2007.

Patriarhul Teodor – Patriarhului copt: „Suntem o singură Biserică”

1

spzh.news: Primatul Bisericii Alexandriei a vizitat sediul Patriarhiei Copte pentru a-l felicita pe Patriarhul Tavadros II cu ocazia celebrării Epifaniei.

La 20 ianuarie 2020 Patriarhul Teodor al Alexandriei l-a felicitat pe Primatul Bisericii Copte Patriarhul Tavadros II cu ocazia Sărbătorii de Bobotează, și a declarat că Biserica din Alexandria și Biserica Coptaă sunt o singură Biserică condusă de Iisus Hristos, relatează „Romfea„.

1

Patriarhul Teodor a remarcat activitatea misionară a Bisericii Alexandriei în Africa şi a discutat cu Patriarhul copt despre dificultăţile misionarismului pe continent.

„Bisericile noastre sunt o singură Biserică, condusă de Iisus Hristos”, a declarat Patriarhul Teodor . „Știu că vă rugați, pentru că aveți o turmă de păstorit, iar pământul este inundat de sângele enoriașilor Bisericii Copte”.

La rândul său, Patriarhul Tavadros II i-a mulțumit Primatului Bisericii Alexandriei pentru vizita frăţească și felicitări. „De fiecare dată când vă întâlnesc, simt o bucurie lăuntrică. <…> Avem un singur nume, lucrăm în acelaşi domeniu și suntem copiii Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu”, a menționat Patriarhul copt.

Am scris în legătură cu acțiunile anticanonice ale Patriarhului Alexandriei Teodor că Biserica Ortodoxă Rusă și-a scos din jurisdicția Patriarhiei Alexandriei parohiile sale de pe continentul african.

Patriarhul Alexandriei: Ortodocșii și copții sunt o singură Biserică

alexandreias koptes 2

alexandreias koptes 2

alexandreias koptes 2

alexandreias koptes 2

alexandreias koptes 2

alexandreias koptes 2

În ciuda împărțirii îndelungate, Biserica Ortodoxă Greacă din Alexandria și Biserica Coptă din Alexandria sunt aceeași Biserică, crede Patriarhul Theodoros din Alexandria.
Șeful Bisericii Ortodoxe din Alexandria l-a vizitat pe Patriarhul Tawadros II, șeful Bisericii Copte ieri, 20 ianuarie, la sediul Patriarhiei Copte din Alexandria, pentru a-l saluta și a-l felicita cu sărbătoarea Teofaniei, sărbătorită cu o zi înainte, relatează Romfea .
Referindu-se la activitatea misionară a Patriarhiei Alexandriei în toată Africa, Pat. Theodoros a spus Patriarhului copt: „Bisericile noastre sunt o singură Biserică, condusă de Isus Hristos.”
„Grecia și Egiptul luptă pentru pace în Libia și știu că vă rog pentru că aveți o turmă acolo, iar pământul este udat cu sângele martirilor Bisericii Copte și acest sânge strigă pentru libertate și pace”, a continuat primatul Alexandrian.
Mulțumind Pat. Theodoros pentru salutul său fratern, Pat. La rândul său, Tawadros a spus: „De fiecare dată când ne întâlnim, simt o bucurie interioară. Prezența ta și cuvintele tale ne umplu pe toți cu sentimente fericite. Îți monitorizez și admir ministerul tău în toate țările africane, în special în domeniile educației și alăptării și în toate domeniile de îngrijire a celor care suferă. Avem același nume, lucrăm în același domeniu și suntem copii ai sfântului Marcu Evanghelistul. ”
Biserica coptă s-a despărțit de Biserica Ortodoxă în urma celui de-al patrulea Sinod ecumenic de la Calcedon, în anul 451, conform căruia Hristos este o persoană în două naturi – Divin și uman. Biserica coptă împreună cu celelalte biserici „ortodoxe orientale” îl mărturisesc pe Hristos într-o singură natură.

Sursa

Un teolog grec îl acuză pe Patriarhul Bartolomeu de erezie

8

spzh.news: Protopresbiterul Ioan K. Diotis consideră că prin acordarea „autocefaliei” BOaU, Patriarhul Bartolomeu a respins ordinea canonică din Biserică.

Preotul și teologul grec Ioan K. Diotis consideră că acțiunile patriarhului Bartolomeu privind acordarea „autocefaliei” BOaU pot fi considerate ca erezie. Părintele a declarat acest lucru în adresarea sa publicată pe site-ul „Orthodox Typos„.

În special, comentând faptul acordării Tomosului BOaU de către Patriarhul Bartolomeu, părintele Ioan observă că „nici o autocefalie nu a fost acordată cu o încălcare atât de teribilă, prin încălcarea și respingerea Sfintelor Canoane, așa cum s-a întâmplat acum”.

Părintele consideră că în acest caz „acțiunile Patriarhului Bartolomeu au devenit o adevărată încercare și ispită pentru Biserică”.

În opinia sa, liderul Fanarului a încălcat o serie de canoane, printre care a menţionat „invazia clară pe teritoriul unei jurisdicții canonice străine, doi episcopi într-o regiune, nerecunoașterea penitenţelor bisericești ale altei Biserici Locale, care au fost recunoscute de toate celelalte Biserici, etc.”.

În același timp, părintele a subliniat că „respingerea Sfintelor Canoane este o erezie”.

Protopresbiterul Ioan K. Diotis s-a născut în 1930 în sat. Paleokatuna (Grecia). După ce a servit în marina, a absolvit facultatea de teologie a Universității de la Atena. Din 1957, timp de 40 de ani a slujit în biserica din Atena în cinstea Sf. Marelui Mucenic Panteleimon. Este deținătorul multor decoraţii de onoare, printre care se numără decoraţia Academiei de Științe din Atena și a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei.

Anterior, am scris că după părerea Protopresbiterului Ioan K. Diotis, BOaU este o formațiune malignă pseudo-bisericească.

Biserică și Simulacru (2): soarta celor care se supun autorității Fanarului

1

spzh.news: Cât de probabilă este unirea Constantinopolului cu Roma și care vor fi urmările pentru Ortodoxia mondială.

În ultimul timp activitatea Patriarhului Bartolomeu în promovarea ideii de unificare cu latinii s-a activizat semnificativ.

La 12 noiembrie 2019 Patriarhul Bartolomeu, împreună cu starețul mănăstirii atonite Xenofont arhimandritul Alexie, ieromonahul mănăstirii Pantokrator Teofil și alți călugări de pe Athos au participat la slujba de seară comună la mănăstirea catolică Notre-Dame de Saint-Remy din Rochefort.

1

În timpul unei vizite pe Athos, în perioada 19-22 octombrie, Primatul Fanarului a declarat că nu dogmele îi despart pe catolici și pe ortodocși, ci unele diferențe istorice și, prin urmare, unitatea lor este inevitabilă.

La 23 noiembrie Patriarhul Bartolomeu a găzduit o delegație a Universității Sulhan Saba Orbeliani din Tbilisi, condusă de episcopul catolic al Caucazului Giuseppe Pasotto. În cadrul întâlnirii, patriarhul a declarat că dialogul cu Biserica Romano-Catolică este una dintre prioritățile Patriarhiei de la Constantinopol.

Iar în vara anului 2019 Arhiepiscopul de Telmis Iov (Ghecea), în fruntea unei delegații fanariote, a adus la Vatican o scrisoare de la Patriarhul Bartolomeu cu următorul conţinut: „Restaurarea comunicării (euharistice) între Bisericile noastre rămâne speranța noastră sinceră, obiectul principal al rugăciunilor noastre și obiectivul unui dialog al adevărului stabilit între Bisericile noastre”.

1

Ca răspuns, Papa Francisc a menționat: „În calitate de episcop al Romei, aș dori să subliniez încă o dată că pentru noi, catolicii, scopul dialogului este unitatea completă în diferențele permise, nu o aliniere unificatoare, și cu atât mai mult nu putemvorbi despre o absorbție”. Iar apoi, pe neașteptate (conform versiunii oficiale), el a dăruit delegației fanariote un chivot cu moaștele Sfântului Apostol Petru.

Este foarte probabil ca papa Francisc și Patriarhul Bartolomeu o să profite de o ocazie foarte frumoasă pentru a-și realiza planurile privind unificarea structurilor subordonate, și anume a 1700-a aniversare a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, care va avea loc în 2025.

Acesta nu este doar pur şi simplu un jubileu frumos. În timpul Primului Sinod, încă nu apăruse problema originii Duhului Sfânt, așa-numitul filioque. Prin urmare, este foarte convenabil să fie scoasă în evidenţă această cea mai majoră divergenţă între ortodocși și latini și să se daclare că în prezent nici învăţătura Bisericii Ortodoxe, nici cea a Bisericii Catolice nu se seosebesc de învăţătura Sinodului de la Niceea.

Desigur, aceasta va fi o minciună, dar o minciună frumoasă și destul de acceptabilă pentru susținătorii uniei. În pofida faptului că până la acest jubilieu sunt mai mult de cinci ani, a rămas foarte puțin timp. Atât Papa cât și Patriarhul Bartolomeu au desemnat pentru ei programul maxim – adică unirea completă a confesiilor lor. Pentru realizarea acestui scop, nu pentru un simplu șirag de rugăciuni ecumenice, este într-adevăr puțin timp.

Și prima sarcină pentru pregătirea acestei noi uniri se realizează sub ochii noștri. Ea constă în crearea unei organizații religioase, pe care Patriarhul Bartolomeu o va duce la unificarea cu catolicii. Într-adevăr, Bisericile Ortodoxe Locale au început acum să se împartă nu numai în cele care recunosc și care nu recunosc Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), ci şi în cele care recunosc supremația Patriarhului Constantinopolului asupra lor, şi Bisericile care recunosc că această supremație îi aparţine în exclusivitate lui Hristos.

Există un alt criteriu de separare, care nu este atât de evident la prima vedere. Recunoașterea schismaticilor de către Fanar și oficierea comună a liturghiei cu cei care nu au demnitate ierarhică reală sunt niște acțiuni atât de nelegiuite, încât recunoașterea lor de către alte Biserici Locale nu poate avea loc decât sub presiune externă puternică.

Dacă Bisericile Locale ar fi înfâptuit acest lucru în conformitate cu convingerea lor internă sau, după cum a spus Patriarhul Alexandriei Teodor, după rugăciuni sincere, nu ar fi trăgănat cu recunoașterea BOaU timp de aproape un an.

Ca rezultat, călătoriile reprezentanților Departamentului de Stat din SUA și presiunea lor asupra Bisericilor Locale în scopul recunoașterii BOaU au fost atât de evidente, încât nu există nici un dubiu: toți cei care au recunoscut BOaU au fost înfrânți de către oficialii americani.

Bisericile Ortodoxe au început acum să se împartă nu numai în cele care recunosc și care nu recunosc Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), ci şi în cele care recunosc supremația Patriarhului Constantinopolului asupra lor, şi Bisericile care recunosc că această supremație îi aparţine în exclusivitate lui Hristos.

Şi iată că acum împărțirea Bisericilor Locale se faceşi după acest criteriu: cei care pot fi înfrânţi și cei care nu pot fi. Iar cei care au fost odată impuși să comită fărădelegea, nu va fi greu de le impus să comită o altă fărădelege din nou și din nou …

Putem să-i compătimim cu sinceritate pe Patriarhul Alexandriei Teodor, Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe a Greciei Ieronim și starețul mănăstirii atonite Xenofont Arhimandritul Alexie, și pe mulți alți care au cedat în faţa Departamentului de Stat. „Fiindca ceea ce te biruie, aceea te și stapâneşte” (2 Petru 2, 19). Recunoscând supremația Patriarhului de la Constantinopol în problema recunoașterii ilegale a BOaU, ei vor fi obligați să recunoască şi alte decizii ilegale ale Fanarului, inclusiv decizia de unire cu Vaticanul.

Care este esența lucrurilor realizate de Fanar? Unilateral a decis cu privire la BOaU și îi obligă pe ceilalți să recunoască această decizie. Pentru că Fanarul nu organizat o dezbatere sobornicească a acestui fapt.

Aşa se va hotărî şi problema unirii cu latinii. Fanarul va decide și toți ceilalți se vor supune. Dacă va fi cazul, se vor alătura angajații Departamentului de Stat și vor dezbate explicit „politica partidului”. În prezent se formează o structura dintr-un contingent prelucrat, înfrânt și gata să facă ascultare.

Am scris deja prin ce Simulacrul se deosebeşte de adevărata Biserică a lui Hristos:

  • recunoașterea în Biserică a supremației Patriarhului Constantinopolului, şi nu a lui Hristos;
  • recunoașterea hirotoniilor false ale „ierarhiei” BOaU, adică recunoașterea lucrării Duhului Sfânt acolo unde El nu este prezent.

Deja Bisericile Greciei și a Alexandriei s-au alăturat acestui Simulacru. Este adevărat că nu în întreaga lor componenţă. În aceste Biserici mai sunt ierarhi care categoric nu sunt de acord să se afle în Simulacru. Deocamdată ei sunt puțini și încă nu se știe dacă le va ajunge hotărâre să-şi apere părerea până la sfârşit. Dacă vor părăsi subordonarea canonică a ierarhiei lor sau vor rămâne în cadrul Bisericilor lor locale.

Nu se știe câte și care Biserici vor mai recunoaşte supremația Patriarhului Bartolomeu. Dar oricâte nu ar fi, ele vor forma o organizație religioasă în numele căreia Patriarhul va vorbi în timpul negocierile sale cu Vaticanul privind unificarea.

Apropo, sub acest aspect Papa Francisc nu are asemenea probleme, fiindcă el este șeful incontestabil al Simulacrului său.

Sfinții Părinți au recunoscut că Biserica este una și unică în lume. Iisus Hristos nu a creat două sau mai multe Biserici. El a creat Una pe care porțile iadului nu o vor birui.

Este inconsistentă teoria că această Biserică Unică a fost împărțită în ramuri de-a lungul timpului. În acest caz trebuie recunoscut faptul că Biserica ca atare nu există pe pământ, dar există un anumit număr de „quasi biserici”. Cum spunea apostolul Pavel, „să nu fie astfel!”

Și aici ajungem la întrebarea: de ce să nu ne unim într-adevăr cu catolicii. Pentru că Dumnezeu a zis: „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21). Dar de fapt Dumnezeu i-a chemat să fie una în Adevăr și nu în minciună. „Pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi, ca lumea sa creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21).

Iar Patriarhul Bartolomeu ne cheamă să fim una în minciună. Și dovada acestui lucru sunt cuvintele sale sale rostite pe Sfântul munte Athos că între ortodocși și catolici nu există diferențe dogmatice, ci doar istorice. „Cu cât mai monstruos vei minți, cu atât mai tare vei fi crezut”, este fraza atribuită lui Goebbels, care de fapt i-a aparținut lui Hitler. Diferențele dintre ortodocși și latini sunt anume dogmatice. Este problema mântuirii sufletului omului, și nu numai așa cum cred oamenii obișnuiți – că ortodocșii îşi fac semnul sfintei cruci de la dreapta la stânga, iar catolicii de la stânga la dreapta.

Să amintim pe scurt care sunt aceste diferențe.

În primul rând, este filioque în Crez. Latinii au decis că Duhul Sfânt nu purcede numai de la Dumnezeu Tatăl, ci și de la Dumnezeu Fiul. Pe lângă faptul că această afirmație contrazice Sfânta Scriptură, aceasta duce la negarea propriu-zisă a divinității Duhului Sfânt și, prin urmare, a întregii Sfinte Treimi. Dumnezeu este unul în esență și triplu în Persoane. Fiecare Persoană a Preasfintei Treimi poate avea fie proprietăți generale ale Divinului – existența eternă, omniscientă, omniprezentă, etc., fie proprietăți personale care sunt inerente numai acestei Persoane a Sfintei Treimi: Tatăl naște Fiul și izvorăşte Duhul Sfânt, Fiul se naște din Tatăl, Sfântul Duhul purcede de la Tatăl.

Odată cu acceptarea filioque, este acceptată doctrina Sfintei Treimi, unde Tatăl și Fiul posedă o proprietate pe care Duhul Sfânt nu o posedă. Astfel, în dogma Treimii pătrunde faptul că există o oarecare inferioritate a Duhului Sfânt în comparație cu Tatăl și cu Fiul. Și deoarece, prin definiție, Dumnezeu nu poate fi defect, filioque duce la negarea divinității Duhului Sfânt. Din nou, prin cuvintele sfântului Apostol Pavel: „să nu fie astfel!”

Patriarhul Bartolomeu ne cheamă să fim una în minciună. Și dovada acestui lucru sunt cuvintele sale sale rostite pe Sfântul munte Athos că între ortodocși și catolici nu există diferențe dogmatice, ci doar istorice.

Pe lângă denaturarea pur speculativă a dogmei Sfintei Treimi, doctrina filioque duce la cea mai practică consecință. Dacă Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, atunci cine sfințește sfintele daruri în timpul liturghiei? Căci Dumnezeu, Dumnezeu fără cea mai mică inferioritate (care este introdusă din filioque) poate preschimba Darurile în Trupul și Sângele lui Hristos. „Cu Darul Duhul Tău cel Sfânt…” (rugăciunea preotului la liturghie).

Dacă nu este așa, atunci de ce ne împărtăşim? Și avem speranță la mântuire fără a ne împărtăşi cu adevăratul Trup și Sânge al lui Hristos? Căci Evanghelia mărturisește foarte clar: „Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 53).

De fapt, catolicii simt acest lucru, pentru că nu au rugăciunea de invocare a Sfântului Duh la liturghie.

În al doilea rând, este dogma aupremaţiei papei. „Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt” (Rom. 11, 16). Dacă Capul Trupului Bisericii este Hristos, ne mântuim. Dar dacă este papa?

Sfântul Ignatie Breanceaninov a descris această dogmă cu următoarele cuvinte: „Papismul îi însușește papei caracteristicile lui Hristos și, prin urmare, îl respinge pe Hristos. Unii scriitori occidentali au rostit explicit această renunțare, spunând că este mult mai mic păcatul renunțării la Hristos decât păcatul renunțării la papă. Papa este idolul papiștilor, el este divinitatea lor. Din cauza acestei erori teribile harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat de papiști; ei sunt devotați lori înșiși și lui satana – inventatorul și tatăl tuturor ereziilor, inclusiv al papismului … Nici o erezie nu exprimă atât de deschis și arogant orgoliul său exorbitant, disprețul crunt față de oameni și ura față de ei”.

Odată cu îndepărtarea lui Hristos de la supremaţia în Biserică, Biserica încetează să mai existe. „Nu au o biserică (un latin), pentru că uniunea cu Capul a fost ruptă” (arhimandritul Ioan (Krestyankin).

Nu este necesar să menţionăm că această dogmă contrazice Sfânta Scriptură din cauza evidenţei absolute.

În al treilea rând, este dogma concepției imaculate a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Desigur, catolicii nu susțin că Maica Domnului a fost concepută, precum Hristos, din Duhul Sfânt. Dar ei spun că în momentul concepției sale, Ea a fost eliberată de păcatul originar al lui Adam. Pe lângă faptul că acest lucru este în contradicție cu Sfânta Scriptură („De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Rom. 5, 12), dogma Concepției imaculate duce la faptul că Jertfa lui Hristos pe Sfânta Cruce a fost în zadar în raport cu Maica Domnului. Ea nu a avut nevoie de această Jertfă în cazul dat. Ce este asta dacă nu o blasfemie împotriva Mântuitorului?

În al patrulea rând, este doctrina catolică despre mântuire. Anselm de Canterbury a inventat această doctrină la scurt timp după ce latinii s-au desprins de Biserică în 1054. Această învățătură este exprimată în categorii pur juridice. Adam a încălcat porunca și, astfel, l-a jignit pe Dumnezeu. Jignirea trebuie răsplătită prin satisfacție. Dar, întrucât Dumnezeu este infinit, este infinită şi jignirea, și deci satisfacția trebuie să fie și ea infinită. Și o astfel de satisfacție nesfârșită nu putea fi achitată decât de Domnul Dumnezeu Iisus Hristos cel nesfârşit.

Astfel, relația dintre Dumnezeu și om este un proces judecătoresc: cine , cui şi cât îi datorează. Aici nu există loc pentru iubire, la fel cum nu există loc pentru îndreptarea naturii căzute a omului. Pentru noi, mântuirea este întoarcerea la Tatăl ceresc care ne iubește, iar pentru catolici – plata datoriei.

Din această doctrină, care transpune relația dintre Dumnezeu și om în plan juridic, s-a dezvoltat învăţătura despre meritele deosebite ale sfinților, indulgențe, etc. Apropo, cu părere de rău infulgenţele există şi în prezent – Vaticanul adoptat în 1967 „Ghidul pentru indulgențe” („Enchiridion Indulgentiarum”).

Nu mai puțin semnificative sunt diferențele dogmatice în conceptul de sfințenie și rugăciune. Dacă în Ortodoxie o viață duhovnicească corectă duce la înţelegerea propriilor păcate, în catolicism este considerată corectă viața care duce la conștientizarea propriei sfințenii.

Odată cu îndepărtarea lui Hristos de la supremaţia în Biserică, Biserica încetează să mai existe.

Sfântul Sisoe cel Mare (sec. V) înainte de moarte a spus: „Nu știu nici măcar dacă am pus începutul pocăinței mele”. Toți sfinții ortodocși au resimțit aceeași smerenie, conștiința păcătoșeniei sale și a speranței în mila lui Dumnezeu. Dar „sfinții” din catolicism recunosc exact opusul. „Nu cunosc la mine nici un păcat pe care nu l-aș putea ispăși prin mărturisire și pocăință” (Francisc din Assisi, sec. XIII).

Felul lucrării duhovnicești, cultivat în catolicism, în Ortodoxie este numită direct și clar – erezie.

Fondatorul ordinului iezuit Ignatius Loyola (secolul XVI) în cartea „Exerciții spirituale” recomandă să ni-l imaginăm pe Dumnezeu, pe Hristosul răstignit, îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sfinții, etc.

Sfinții Părinți ortodocși interzic categoric acest lucru care duce la rătăcire. De exemplu, Sfântul Cuvios Grigore Sinaitul (sec. XIV) scrie: „Se spune că rătăcirea se arată în două forme, sau, mai degrabă, vine sub formă de vise și acțiuni, deși începutul și cauza se află în singura mândrie. <…> Prima formă a rătăcirii duhovnicești este din vise. A doua formă <…> are un început <…> în voluptate, născută din pofta naturală. În această stare, cel ispitit este ajunge la profeție, face predicții false. <…> Demonul netrebniciei, care îi întunecă mintea cu un foc voluptuos, îl înnebunește, prezentându-i în imaginație niște sfinți, lăsându-l să audă cuvintele lor și să le vadă fețele”.

Toate aceste divergențe ale latinilor cu învățăturile Bisericii lui Hristos, care au fost stabilite în catolicism de aproape o mie de ani, nu lasă nici o îndoială: latinismul s-a transformat de mult în Simulacru, care în zilele noastre pierde până și semnele exterioare ale Bisericii lui Hristos, ca să nu mai vorbim de esență. Și cu toate acestea Patriarhul Bartolomeu ne propune să ne unim.

Fără îndoială, în așteptarea unificării emergente a acestor două Simulacre, cei care au fost forțați să recunoască BOaU, după ce au închis ochii la lipsa de har în „ierarhia” lor, vor fi nevoiți să închidă ochii și la toate rătăcirile susmenționate ale catolicilor.

Singurul lucru care poate influența oarecum cursul evenimentelor este refuzul celorlalte Biserici Locale, care încă nu au recunoscut supremația Fanarului, să participe la asemenea nelegiuiri, și totodată mărturisirea fermă a credinței de către acei episcopi ai Bisericilor Greciei și a Alexandriei, care înțeleg ce săvârșește Patriarhul Bartolomeu

BOaU şi BUGC: 7 paşi către o nouă unie

1

spzh.news: Imediat după crearea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Epifanie și Sveatoslav Șevciuk au vorbit doar despre unitate. Acum putem observa exemple concrete.

Odată cu apariția BOaU, putem observa o intensificare accentuată a contactelor între fanarioţi și schismatici cu uniaţii și romano-catolicii.

În general, se consideră că astfel de afirmaţii sunt exagerări, o escaladare și conspirologie. Totuşi, în acest video o să prezentăm doar fapte concrete ale unei astfel de comunicări și coslujiri care au avut loc numai în toamna anului 2019.

De la apariția BOaU, liderul său Epifanie Dumenko a dus negocieri active cu șeful Uniaţilor Sveatoslav Șevciuk. Epifanie a declarat că ei au elaborat o foaie de parcurs pentru cooperare.

Epifanie Dumneko: Am conturat o anumită cale pentru viitoarea noastră cooperare. Adică în viitor vom căuta acele puncte comune care ne vor uni.

Sveatoslav Șevciuk a declarat că a venit timpul să se caute unitatea. Unitatea Bisericii de la Kiev, care cândva a fost una.

Sveatoslav Șevciuk: Această foaie de parcurs despre care a vorbit Preafericitul Epifanie nu este altceva decât intențiile noastre concrete de a servi poporului nostru împreună. Și pentru a dezvolta tradiția odată unite, iar astăzi, din păcate, a Bisericii de la Kiev împărțite. Pentru că în prezent putem deja să ne unim.

Mitropolitul Uniat Boris Gudzeak spune că unitatea cu BOaU nu este o teorie, ci un lucru foarte real.

Boris Gudzeak: Este rău dacă ne obișnuim cu faptul că suntem despărțiți.

Sonea Koşkina: Mă refer la practică, în contextul relațiilor interconfesionale.

Boris Gudzeak: În practică, trebuie să mergem spre această unitate (BOau și BUGC). Este un lucru real, nu teorii înalte ale cerului. Preafericitul Sveatoslav a vorbit foarte clar și bucuros, spunând că întindem o mână frăţească pentru a merge împreună spre această unitate.

Ierarhii Fanarului spun același lucru. Exarhul Daniil Zelinski care a lucrat în toamna anului 2018 în Ucraina, a declarat: „Sunt sigur că unificarea este posibilă. Încă părinții spirituali ai BUGC, Mitropolitul Andrei Şeptiţki, Iosif Orbul și alți ierarhi au declarat în repetate rânduri că atunci când Biserica Ortodoxă din Ucraina va avea propria identitate, greco-catolicii vor trebui să găsească calea către unitatea cu această Biserică”.

Părintele Igor Șaban, șeful Comisiei BUGC pentru promovarea unității creștine, a vorbit mai concret despre unitate. El a spus clar că mai întâi trebuie să se înţeleagă Roma și Constantinopolul, iar BOaU trebuie să recunoască supremația Romei.

Aproape același lucru a declarat Epifanie la Lviv pe 17 septembrie 2019, spunând că cheia unificării BOaU cu BUGC nu se află în Ucraina, ci la Roma și Constantinopol.

În aceeași zi Șevciuk s-a întâlnit la Roma cu Patriarhul Bartolomeu, unde părțile au decis să creeze o comisie specială pentru a „da un nou impuls dialogului ecumenic”.

Dar acestea toate sunt teorii. Iată ce avem în practică. Vom analiza cazuri concrete ale acestor uniuni și dialoguri ecumenice.

1
„Ierarhul” BOaU Simeon (Şostaţki) împreună cu colegii îl salută pe Nunțiul Apostolic Claudio Gugerotti

22 septembrie 2019. La Viniţa a avut loc o Procesiune religioasă a Bisericii Catolice, care s-a încheiat cu o mesă. Trei „ierarhi” ai BOaU au luat parte la această acțiune, printre aceștia – Simeon (Şostaţki). Pe înregistrarea video a acestui eveniment observăm clar – catolicii nu manifestă o atitudine egal de respectuoasă față de ei. Membrii BOaU au fost invitați doar ca decorații, care nuanțează personajul principal – Nunțiatul Apostolic Claudio Gugerotti, care comunică activ cu ucrainenii.

1
Epifanie Dumenko a săvârşit comuniune liturgică cu preotul catolic Vasilii Plahotka

14 octombrie 2019. În orașul Varaş preotul catolic Vasilii Plahotka s-a rugat împreună cu Epifanie Dumenko și alți membri ai Bisericii Ortodoxe în altarul unei biserici ortodoxe.

Acordaţi atenţie veșmintelor sale. Această panglică de mătase cu cruci se numește „stolă” și face parte din veșmintele liturgice ale preotului catolic.

1
Vasilii Plahotka în altarul bisericii BOaU din Varaş

Acest eveniment a avut un ecou internațional larg, iar purtătorul de cuvânt al BOaU Evstratie Zorea a fost nevoit să prezinte scuze. El a declarat că Plahotka a fost „îmbrăcat în veşminte care sunt folosite în Biserica Romano-Catolică în timpul liturghiei” din „respect pentru eveniment și faţă de comunitatea BOaU”. Zorea a negat și faptul comuniunii liturgice.

Să face, o analiză.

Plahotka îngenunchează în altar împreună cu ceilalți episcopi și preoți ai BOaU în timpul rugăciunii generale.

El împreună cu preoții BOaU iese din altar și stă în rând cu ei.
În altar catolicul se roagă și citește bileţelele de pomenire la fel ca şi preoții BOaU.
El îşi face semnul Crucii atunci când toți ceilalți îşi fac semnul Crucii.
El împreună cu alți membri ai BOaU sărută icoana de pe Iconostas și intră în altar prin Porțile Împărăteşti.
El împreună cu alți membri ai BOaU se atinge de crucea din Sfântul Altar, pe care o ţine în mână Epifanie Dumenko.

Dacă totul ce este descris, așa cum susține Zorea, nu este o comuniune liturgică, atunci ce este comuniunea liturgică?

1
Preotul” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei Vladimir Stefanko la liturghia BUGC din Ghermakovka

La 4 noiembrie în satul Ghermakovka, regiunea Ternopil, preotul paroh al bisericii locale Vladimir Stefanko a participat la slujba festivă a BUGC împreună cu episcopul uniat Dmitrii Grigorak și cu preoţii greco-catolici.

1
Coslujirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene (structura Fanarului) şi BUGC în SUA

La 16 noiembrie la Catedrala Sf. Patrick din New York a avut loc o slujbă de pomenire a victimelor Holodomorului din Ucraina, care a fost săvârşită de clericii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din jurisdicţia Fanarului în Statele Unite împreună cu Biserica Ucraineană Greco-Catolică.

Slujba a fost oficiată de şeful Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Statele Unite, Mitropolitul Antonie Şerba și de nişte personalități pe care deja le cunoaştem: Mitropolitul uniat Boris Gudzeak, care a declarat că „unitatea cu BOaU nu este o teorie, ci un lucru foarte real”, și exarhul Fanarului Daniil Zelinski, care și-a exprimat încrederea că unirea dintre BOaU și BUGC este posibilă.

Constatăm că episcopii și preoții celor două Biserici sunt îmbrăcați în veșminte liturgice, deci are loc anume comuniunea liturgică. Acest eveniment este deosebit de interesant deoarece confirmă cuvintele lui Epifanie – că cheia unității Bisericilor se află la Roma și la Constantinopol. Adică uniaţii din Ucraina au slujit împreună cu episcopii Fanarului.

1
Epifanie, Sveatoslav Șevciuk și Drabynko după o slujbă comună de comemorare a victimelor Holodomorului

La 23 noiembrie în Parcul Gloriei a avut loc o slujbă de pomenire săvârşită de BOaU și uniaţi, dedicată zilei de comemorare a victimelor Holodomorului. Epifanie şi Drabynko au participat pe de o parte, iar Sveatoslav Șevciuk cu preoții săi, pe de altă parte. Vom reține că litia a fost săvârşită ca parte a evenimentelor guvernamentale, la care au participat şi ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Însă au stat deoparte și nu au luat parte la slujbă.

Din nou notăm că Epifanie, Șevciuk și Drabynko erau, spre deosebire de ei, în veșminte liturgice. Prin urmare, din nou, avem o slujire comună.

1
„Ierarhul” BOau Alexandr Drabynko

La 25 noiembrie „ierarhul” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei Alexandr (Drabynko) s-a rugat în Catedrala Catolică din Bruxelles cu aceiași uniați și catolici. Împreună cu el a slujit rectorul comunității locale a uniaţilor Nazarie Mihailiuk și alți preoți greco-catolici. Pe fotografii vedem că acolo nu erau episcopi uniați, de aceea Drabynko a condus slujba. Și din nou Drabynko și uniaţii au fost în veșminte liturgice.

Aproape toate exemplele anterioare au vizat contactele confesionale din interiorul Ucrainei. Următorul exemplu se situează la un nivel superior.

3
Patriarhul Bartolomeu în timpul vecerniei la mănăstirea catolică din Sheveton

La 12 noiembrie în abaţia catolică din Belgia Notre Dame de Saint-Remy de la Rochefort, ordinul monahal al cistercienilor, a avut loc o slujbă comună săvârşită de comunitatea catolică locală, Patriarhul Bartolomeu și reprezentanții Muntelui Athos – egumenul mănăstirii Xenofont arhimandritul Alexie și ieromonahul Teofil de la Mănăstirea Pantokrator.

Clericii catolici de la abaţia Sheveton relatează că aceste persoane s-au rugat la vecernie. Se comunică totodată că Patriarhul după slujbă și-a exprimat bucuria pentru prezența sa în abație și comunicarea cu nevoitorii săi.

***

În fiecare an în ziua Biruinţei Ortodoxiei la ectenia mare ne rugăm ca Dumnezeu să păstreze Biserica Sa nevătămată și nebiruită de erezii și schisme, și să ne apere cu pacea Lui. Dar nicăieri în Biserică nu există rugăciuni pentru unirea cu cei care ei înșiși s-au situat în afara Ei.

Învățătura ortodoxă subînţelege faptul că Biserica lui Hristos este una și toate formaţiunile care cu toleranță sunt numite cu acest cuvânt nu sunt Biserică, ci sunt nişte apostaţi și eretici care au căzut din ea, inclusiv catolicii. Ne rugăm pentru întoarcerea în sânul Bisericii a celor căzuți din ea, dar nu pentru unirea cu ei.

Știm cu siguranţă că Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos și că în Ea este mântuirea noastră. Și nu condamnăm eterodocşii, dar problema mântuirii catolicilor în vizează doar pe catolici.

Cuviosul Teofan Zăvorâtul a spus: „Nu vreau să intru în judecată: dacă catolicii se vor mântui; dar știu un lucru: dacă voi abandona ortodoxia și voi merge la latinism, voi fi mort cu siguranță”.

Totuși responsabilitatea coslujirii cu ereticii, deci și cu catolicii, este definită concomitent în mai multe reguli ale Sfinților Apostoli și sună foarte dur – un astfel de cleric trebuie excomunicat și destituit din demnitate.

Şi această duritate nu este o manifestare a urii sau a mâniei față de cei care se află în afara Bisericii. Este o acțiune a sistemului imun al organismului Bisericii – protecția împotriva virusurilor externe.

Atât timp cât suntem în adevărata Biserică, suntem protejați în mod sigur. Dar ce se va întâmpla cu noi dacă protecția va fi înlăturată?

Patriarhul Chiril: dezbinarea în Ortodoxie este rezultatul presiunii externe

2

spzh.news: Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a subliniat că reprezentanții Bisericii locale îi vorbesc direct despre presiunea exercitată asupra lor.

Contradicțiile care astăzi provoacă dificultăți majore pentru menținerea unității Bisericii Ortodoxe sunt rezultatul presiunii forţelor externe. Preafericirea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Cihrill a declarat acest lucru în timpul liturghiei în Catedrala Mântuitorului nostru Iisus Hristos miercuri, 20 noiembrie 2019, informează TASS.

„Aș dori să-i mulțumesc întregului episcopat, clerului și oamenilor credincioși pentru sprijinul enorm pe care îl simt când iau decizii foarte dificile în ceea ce privește vindecarea acelor schisme, dezbinări, contradicții, care au fost, fără îndoială, insuflate de diavol, care lucrează mereu prin oameni și adesea nu prin oamenii bisericii, și creează dificultăți enorme pentru menținerea unității Bisericii Ortodoxe. Și ceea ce vedem astăzi nu este o inițiativă a conducătorilor bisericii, ci o inițiativă a forțelor externe la adresa Bisericii”, a menționat Primatul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Potrivit Preafericirii Sale, anumite forțe politice externe acţionează consecvent pentru a certa lumea ortodoxă rusă cu cea greacă:

„Prin urmare, ceea ce vedem astăzi nu este rezultatul inițiativelor Bisericii, ci rezultatul faptului că unele Biserici nu au putut să reziste presiunii, despre ce îmi spun direct reprezentanții anumitor Biserici: că apasă asupra lor”.

Exprimându-şi speranța că în curând vor înceta schismele și dezbinarea Ortodoxiei, Preafericirea Sa Patriarhul Chiril i-a binecuvântat pe credincioșii să se consolideze în unitatea credinței.

„Ca răspuns la încercările de a rupe legăturile dintre Bisericile Ortodoxe Locale, trebuie să ne consolidăm în unitate, și atât timp cât această unitate va fi impecabilă, vom avea puterea să rezistăm tuturor încercărilor din exterior să ne dezbine Ortodoxia universală”, a subliniat Patriarhul.