ÎNCĂ O CĂDERE… UNITATE ÎN SATANA. EPISCOPATUL BISERICII ORTODOXE UCRAINENE CANONICE, TRĂDEAZĂ BISERICA ŞI PE HRISTOS

Notă: Oare aceasta nu reprezintă o cădere duhovnicească şi o lepădare de Hristos? Pe de o parte, mitropolitul Onufrie împreună cu episcopatul său, se află într-o opoziţie cu masonul Bartolomeu de Constantinopol care susţine autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene schismatice, iar pe de altă parte îl trădează pe Hristos, rugîndu-se împreună cu schismaticii-eretici şi luptători contra Domnului. Deci ce doreşte mitropolitul Onufrie de fapt?! Ajutorul Domnului?! Nu va avea parte de acest ajutor, atîta timp cît împreună cu obştea sa de episcopi şi preoţi îl trădează pe Hristos. Ierarhi ale celor trei jurisdicţii ortodoxe ucraineie – Biserica Ortodoxă Ucraineană / Patriarhia Moscovei (canonică), Biserica Ortodoxă a Ucrainei / Patriarhia Kievului (schismatici), şi Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană – împreună au sfinţit un tunel pe tronsonul de cale ferată “Beskid – Skotarske” în Transcarpatia, pe data de 24 mai. Liturghia comună, la care a asistat şi actualul preşedinte al Ucrainei, Petr Poroşenco, a fost condusă de arhiepiscopul Teodor (Mamasuev) de Mukachevo şi Uzhgorod al Bisericii Ortodoxe Ucraineie / Patriarhia Moscovei, “episcopul” schismatic Varsanufii de Uzhgorod şi Zakarpatia al Bisericii Ortodoxe Ucrainene / Patriarhia Kievului, şi “episcopul” Victor (Bedi) de Mukachevo şi Carpaţi al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei. În partea de vest a tunelului căii ferate a fost instalată o statuie a sfintei aşa-numitei mari-mucenice Varvara, pe care aceştia o cinstesc ca ocrotitoarea minerilor. Însă de fapt această statuie nu reprezintă o sfîntă ortodoxă, ci al unei doamne împopoţate. Cu toate acestea, acest fapt nu a fost unul deranjant pentru episcopul ortodox din partea Patriarhiei Moscovei, astfel că el împreună cu ereticii şi schismaticii au luat parte la sfinţirea statuii.

 
https://www.aparatorul.md/inca-o-cadere-unitate-in-satana-episcopatul-bisericii-ortodoxe-ucrainene-canonice-tradeaza-biserica-si-pe-hristos/

Reclame

DOUĂ CĂI: hirotonie, har și… Duh Sfânt. Sau trădare a lui Hristos, erezie împotriva Duhului Sfânt și iad veșnic

Trădător al harului. Doamne, dă-i pocăință!

Trădător al harului. Doamne, dă-i pocăință!

Sa luam aminte!

Când Hristos vorbește despre vărsarea Duhului Sfânt în Biserică și în inimile credincioșilor, nu vorbește în mod abstract, nu spune că Îl va trimite pe Duhul Sfânt la fel în întreaga Biserică, la modul general al cuvântului. Nici nu spune că pentru că episcopii și preoții au o succesiune apostolică prin hirotonie, toată Biserica va primi în aceeași măsură pe Duhul Sfânt…

Nici nu vrea să spună Hristos că din cauza hirotoniei episcopilor, există neapărat garanția că Duhul Sfânt va locui permanent în (acea) ierarhie…

Pentru că nu existența episcopului (sau a episcopatului participant la un sinod, cum a fost și cel din Creta, iunie, 2016 – n.trad.) este garanția că un sinod este inspirat de Duhul Sfânt. Dovadă în acest sens este că au existat în Biserică mulți episcopi care au fost condamnați apoi ca eretici…

Dacă acei episcopi aveau viu și prezent și lucrător pe Duhul Sfânt în ei, nu ar fi căzut în erezie (cum au căzut cei din Creta, iunie, 2016). Așadar, hirotonia întru treapta de episcop nu este dovada, nici garanția că în acest episcop se sălășluiește Duhul Sfânt ((permanent și fără condiții, ci harul se dă de SUS, dar el trebuie pus în lucrare de cel care îl primește JOS)

(Pr. Prof. Dr. Ioannis Romanidis, Teologie patristică)

traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Ecumenism blestemat! Sfinţii Chiril şi Metodiu socotiţi “predecesori ai ecumenismului.” Calea catre Antihrist…


aparatorul.md: În data de 11 mai iezuitul-satanist, papa Francisc, s-a întilnit la Vatican cu arhiepiscopul Rotislav de Presov, mitropolit al Cehiei şi Slovaciei, care pentru prima dată a făcut un pelerinaj la Roma, în calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe locale.

În fotografii: papistasii şi protestanţii prezenţi la ceremonia de investire a mitropolitului Rostislav, în catedrala Alexadru Nevskii din Presov, 2014.

1

Ales în ianuarie 2014 ca întîi-stătător al celei mai tinere Biserici Ortodoxe Locale din lume, mitropolitul Rostislav a efectual o vizită la Vatican în perioada 9 – 12 mai 2018. Această vizită vină după întrevederea cu cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitătii Creştinilor, la Bratislava şi Presov, care a avut loc în luna octombrie anul trecut.

Joi, 10 mai, mitropolitul Rostislav a liturghisit la mormîntul Sfîntului Chiril Întocmai cu Apostolii, în bazilica Sf. Clement.

Vineri, 11 mai, a fost programată o vizită a mitropolitului Rostislav la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine, şi o întîlnire cu cardinalul Koch, precum şi o audienţă cu Papa Francisc şi o călătorie la catacombele Sf. Sebastian.

Papa şi-a început discursul către ierarhul ortodox, citîndu-l pe Apostolul Pavel: “Să urmărim lucrurile care aduc pacea și cele prin care ne zidim unii pe alții!” , mulţumind apoi Domnului “pentru legăturile spirituale care ne leagă şi încurajarea continuării pe acest drum edificator în căutarea păcii comune, prin darul Celui Înviat”. În rîndul acestor “legături spirituale” papa a remarcat îndeosebi mormîntul Sf. Chiril, apostolul slavilor, care se află în bazilica antică romană a Sf. Clement.

Papa a mai adăogat că datorită propovăduirii de către Sf. Chiril, “credinţa s-a răspîndit pe pămînturile unde la moment Biserica voastră îşi desfăşoară misiunea”, reamintind că potrivit legendei, anume Chiril şi Metodiu au fost cei care au adus moaştele Sf. Clement lui papa Adrian II, unul din primii episcopi ai Romeni, care a murit în exil sub persecuţia împăratului Traian.

“Gestul lui Chiril şi Metodiu, – a explicat papa, – ne aduce aminte că noi, creştinii, împreună am moştenit o mare comoară de sfinţenie şi permanent avem nevoie în a o împărtăşi cu alţii”.

1.jpg

Sfinţii Chiril şi Metodiu, a continuat papa să spună, ne amintesc de relaţia dintre evanghelizare şi cultură. Fraţii bizantini au îndrăznit să traducă mesajul Evangheliei într-un limbaj accesibil popoarelor slave din Moravia Mare. Astfel, aceşti apostoli ai slavilor, au reuşit să “învingă diferenţele dintre comunităţile creştine şi diferite culturi şi tradiţii străine”, de aceea papa Ioan Paul al II-lea i-a numit pe ei “adevăraţi premergători ai ecumenismului”!!! Ei ne amintest nouă că “unitatea nu înseamnă şi uniformitate, ci o multitudine de mijloace, folosite de Sfîntul Duh”.

Papa şi-a exprimat bucuria faţă de participarea Bisericii Ortodoxe a Cehiei şi Slovaciei în lucrul Comisiei Mixte Internaţionale în dialogul teologic dintre Bisericile Catolice şi Ortodoxe, şi s-a rugat Domnului “prin mijlocirea lui Chiril şi Metodiu să putem atinge cîndva o unitate deplină, spre care acum ne îndreptăm“.

Ce fel de colaborare poate să existe între Biserica ortodoxă şi eretici-pederaşti? Vinderea lui Hristos…

“Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” 2 Corinteni 6:15

1

aparatorul.md: În data de 7 mai 2018 în Helsinki / Finlanda, a avut loc o reuniune a Grupului de lucru de colaborare dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi “Biserica” Evanghelică Luterană din Finlanda, anunţă site-ul Relaţiilor externe a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Decizia privind formarea Grupului de lucru privind dialogul cu organizaţia pseudo-bisericească al cărui fost şef a susţinut căsătoriile sodomite, a fost luată la şedinţa Sfîntului Sinod din 6 octombrie 2017. La începutul întrunirii, ambele părţi au prezentat rapoarte cu privire la evenimentele actuale din ultima vreme care au avut loc în ambele comuniţăţi religioase.
Reprezentaţii Bisericii Ortodoxe Ruse le-au vorbit ereticilor în special despre Sinodul Episcopilor care a avut loc în decembrie 2017, şi despre deciziile acestuia – “Situaţia mănăstilor”“Despre aspectele canonice ale căsătoriilor religioase” ş.a.

Apare o întrebare rezonabilă – de ce ortodocşii ar trebui să dea raport luteranilor, cei care deschis neagă şi se opun insituţiei monahale, astfel neavînd nici o mică legătură cu aceasta? Iar despre aspectele canonice ale cununiei religioase, oare îşi mai amintesc luteranii despre canoanele bisericeşti? Oare nu Luther a fost cel care a respins cinstirea sfintelor icoane, sfintelor moaşte, îndemnînd la respingerea închinării la sfinţi şi la Maica Domnului şi respingerea tuturor Tainelor Biserieşti în afară de Botez şi Sfinta Împărtăşanie? Acest lucru e ca şi cum ai vorbi cu cineva într-un limbaj necunoscut lui.
Mai apoi au fost prezentate rapoarte despre dialogul interconfesional, şi despre prigoana asupra creştinilor din lumea contemporană şi eforturile Bisericii de a acorda ajutor celor suferinzi.

În cadrul întrunirii, participanţii l-au cunoscut pe noul-şef ales al “Bisericii” Evanghelice Luterane din Finlanda, “episcopul” Tapio Juhani Luoma. Astfel că reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse, arhiepiscopul Ambrozie l-a felicitat pentru alegerea sa în acest post, din numele Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii Chiril, şi i-a înmînat cadouri. “Episcopul” T. Luoma a cerut să i să transmită patriarhului Chiril salutări, astfel anunţîndu-şi intenţia fermă de a dezvolta în continuare cooperarea cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Pseudo-teologul Mihai Chirilă si iconomia

ortodoxos.ro: Potrivit practicii canonice riguroase a Bisericii,rugăciunea în comun cu ereticii sau cu schismaticii este cu desăvârșire oprită.Pedepsele canonice stabilite de Sfintele Canoane pentru cei care se roagă împreună cu ereticii sunt foarte grave: caterisire pentru clerici și afurisire, adică tăiere din Trupul Bisericii, pentru laici.

Amintim câteva din Canoanele Bisericii:

Canonul 10 al Sfinților Apostoli: Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.

Canonul 45 al Sfinților Apostoli:Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva cu ereticii ( să săvârşească cele sfinte) să se caterisească.

Canonul 33 al Sinodului al Sinodului de la Laodiceea: Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii.

Autointitulatul teolog Mihai Silviu Chirilă introduce ca noutate teologică ideea că rugăciunea în comun cu Episcopul Longhin, Mitropolitul Onufrie sau Mitropolitul Serafim de Pireu este îngăduită, fără ca prin acest lucru să avem de-a face cu o încălcare a Sfintelor Canoane și fără să existe vreo consecință a acestei acțiuni.

Cînd se poate face derogare de la Canoanele Bisericii? Se poate face iconomie atunci când, datorită nevoilor membrilor Bisericii, cu discernământ și sub anumite premise este îngăduită abaterea temporară sau permanentă de la acrivia canonică, rămânând însă neatinse credința și integritatea dogmatică. Patriarhul Chiril al IV-lea al Constantinopolului spune că iconomia se aplică doar problemelor ”în care credința nu este atinsă”. Patriarhul Evloghie al Alexandriei spune ”nu este permisă îngăduința în ceea ce privește învățăturile credinței ortodoxe”.

Așadar cine are nevoie de derogare de la Canoanele Bisericii în acest moent în care se încurajază rugăciunea în comun cu acești ierarhi ce pomenesc eretici și se roagă cu eretici? Au nevoie membrii Bisericii cumva de această îngăduiță? Am eu nevoie să merg în altă patriarhie și să ma rog cu episcopul din altă tară? Ai tu această nevoie cititorule? Mai ales că acei episcopi sau mitropoliți nu au întrerupt pomenirea? Cine are nevoie de rugăciune în comun cu ereticii ierarhi Longhin, Onufrie sau Serafim de Pireu? Nu cumva Mihai Chirilă folosește conceptul de iconomie pentru a-i scoate ”basma curată” pe acești ierarhi care pomenesc pe eretici și sunt în comuniune cu ereticii? Cine sunt adevărații beneficiari ai acestei iconomii?

De fapt, învățătura promovată de Mihai Chirilă duce la încălcarea rânduielii bisericești, cu consecințe foarte grave pentru viața bisericească. Deja Mihai Chirilă a povocat Bisericii mari vătămări,sminteli și schismă și a tulburat foarte mult comunitatea de ortodocși care s-a îngrădit de eretici.

Iconomia se aplică atunci când există o nevoie arzătoare , astfel încât prin aplicarea ei să se evite o gravă vătămare duhovnicească sau să se urmărească folosul duhovnicesc pentru membrii Bisericii. Analizând realitatea, observăm că numai acești ierarhi amintiți mai sus beneficiază de acestă ”iconomie” propovăduită de Mihai Chirilă. Se dovedește însă , că noua teologie a compromisului aduce dezbinare în Biserică. Dacă noi, ortodocșii am urma învățăturii lui Mihai Chirilă, am anula pur și simplu îngrădirea de eretici pe care am aplicat-o. Am încălca în primul rând canonul 15. Putem să ne riscăm mântuirea doar de dragul lui Mihai Chirilă? Dacă evaluăm rezultatele ”iconomiei” propovăduite de Mihai Chirilă observăm că nu a adus nimic bun, precum nici pretinsul dialog al ecumeniștilor cu papistașii, protestanții etc nu a adus nimic bun în ultima sută de ani.

Ca o ”dovadă a dragostei” pe care Mihai Chirilă o poartă ortodocșilor, îi numește pe aceștia ”extremiști”, el și gruparea pe care o conduce intitulându-se ”echilibrați”. Iată ce spune Sfântul Chiril al Alexandriei despre acești ”extremiști”: cei ce urmează acrivia nu pot fi înfierați prin caracterizari defăimătoare din acest motiv, ci dimpotrivă, Biserica ”fiind o mamă adevărată îi laudă mult pe cei care vor să trăiască după o astfel de rigoare”(Epistola a 56-a, PG 77,320).

După Sfăntul Vasile cel Mare ”iconomiile legate de Biserică, pe de o parte, se folosesc de către cei cărora li s-a încredințat păzirea canoanelor și pe de altă parte, sunt adeverite de poporul credincios” PG 32,860. Cine i-a dat autoritatea lui Mihai Chirilă de a fi păzitor al Canoanelor Bisericii? A validat sau adeverit poporul credincios asemenea compromisuri dogmatice? Nicidecum. A nu se confunda poporul credincios cu gruparea condusă de Mihai Chirilă.

Este grăitoare întâmplarea petrecută în timpul patriarhului Gherman al II-lea când Sinodul Patriarhal a vrut să se arate îngăduitor și să permită ierarhiei cipriote ca ”după iconomie” să se supună anumitor cerințe ale cuceritorilor latini. De îndată ce hotărârea s-a făcut cunoscută, o mulțime înfuriată de clerici, monahi și laici a năvălit în sala de ședință a Sinodului și după ce au spus cu tărie că ei socotesc acestă supunere față de latini drept o tăgăduire a credinței, au cerut patriarhului respingerea hotărârii. Sinodul Patriarhal, prețuind conștiința poporului credincios, a retras hotărârea luată după iconomie.

Este foarte limpede că, iconomia și compromisul propovăduit de Mihai Chirilă nu îndeplinește cerințele de mai sus. Avem de a face cu o iconomie falsă, absurdă, rea și prefăcută, ”fiind conștienți de faptul că nicidecum nu este o cale a iconomiei, ci este o fărădelege și o încălcare a dumnezeieștilor canoane” după cum spune Sfântul Teodor Studitul PG 99,984.

Cercetând textele Sfinților Părinți ai Bisericii și ale canoniștilor de seamă pe tema iconomiei, înțelegem cu ușurință că ei sunt foarte bucuroși să aplice pe mai multe planuri iconomia, atunci când vreun eretic își reneagă rătăcirea și vrea să se întoarcă în Biserică. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: ”De dragul iconomiei, nu trebuie să fim foarte riguroși cu cei care se pocăiesc, căci este nevoie de multă iconomie în acest lucru” epistola a 37-a către diaconul Maxim din Antiohia. Să ne gandim la situația noastră actuală: este acesta cazul ierahilor Longhin, Onufrie sau Serafim de Pireu? I-a auzit cineva pe aceștia că se pocăiesc și că le pare rău de erezia lor? L-a auzit cineva pe preotul Claudiu Buză că îi pare rău pentru că s-a rugat cu ereticii ecumeniști la Consistoriu? Nicidecum. Mihai Chirilă îi prezintă pe aceștia ca fiind niște mari luptători contra ereziei, niște oameni echilibrați ”pe calea împărătească” .

Să observăm mai atent câteva situații:

1.Oare ”neajunsurile locului” îngăduie după iconomie împreună-rugăciunea cu ereticii?

Ce înseamnă ”neajunsurile locului”? Lipsa bisericilor ortodoxe și mulțimea bisericilor ereticilor. Sau după cum afirma pseudo-teologul Mihai Chirilă: ”Mitropolitul Onufrie îl pomenește pe patriarh (Kirill)din necesitatea de a nu se destabiliza Biserica ucraineană, în condițiile extrem de grele în care se află Biserica de acolo în acea țară, fiind acoperit de canoane și de gândirea patristică pentru aceasta, nu din atașament față de gândirea patriarhului moscovit, știut fiind că mitropolitul Onufrie are o gândire și trăire ortodoxe.”

Răspunsul pe care îl dă Patriarhul Theodor Valsamon al Antiohiei, unul dintre cei mai vestiți tâlcuitori ai Sfintelor Canoane este: Nu! La întrebarea Patriarhului Marcu al Alexandriei, dacă, din pricina ”neajunsurilor locului” se poate ”sluji sau ruga fără primejdie împreună cu ereticii în biserica lor sau a noastră”, patriarhul Valsamon, după ce face referire la Canoanele 64 ale Sfinților Apostoli și 6, 33 și 34 ale Sinodului de la Laodiceea, arată:”Au fost dați anatemei cei care plecau la eretici. De aceea și noi hotărâm nu numai că afurisirea și caterisirea să fie aruncate asupra laicilor și clericilor care se roagă împreună cu ereticii în biserica ortodocșilor sau a ereticilor sau oriunde altundeva în mod liturgic…, dar încă și mai mult să fie osândiți, după dumnezeieștile canoane pomenite pe scurt mai sus” și încheie: ”așadar, neajunsurile locului și mulțimea ereticilor nu au schimbat deplinătatea credinței ortodoxe”.

2.Oare ”nevoia arzătoare” permite după iconomie împreună-rugăciunea cu ereticii?

Nu! Afirmă Nichifor Grigoras (sec al XIV-lea). La întrebarea ucenicului său, Agathaghel, ”dacă este îngăduit într-o situație de nevoie grabnică să ne rugăm împreună cu unii eterodocși” răspunde categoric: ”mai bine sub cerul liber, în pustiu și în munți să dăruim liturghisire adevărată și nemincinoasă lui Dumnezeu, decât, având comunune cu ereticii rău-credincioși, să mergem în bisericile lor cele mărețe și cu aur împodobite”.

Care sunt consecințele acestei noi învățături propovăduite de Mihai Silviu Chirilă:

1.Sfântul Nectarie spune despre cei care pot cu ușurință să se înstrăineze în credință din pricina apropierii de eretici: ”lipsa de comuniune exterioară izbăvește de înstrăinarea interioară”. ”Înstrăinare” avem atunci când credinciosul va refuza Adevărul evanghelic și va înainta în rătăcirea diavolească. Tot înstrăinare înseamnă stricarea sau tocirea simțului ortodox și încetarea deosebirii adevărului de minciună. Va identifica Ortodoxia cu negarea ei.

2.Sfântul Ioan Hrisostom spune clar: ”Iubirea adevărată nu se arată în comuniunea la masă, nici în adresarea înaltă, nici în lingușirea prin cuvinte, ci în a îndrepta și a urmări interesul aproapelui și a-l ridica pe cel căzut, acesta este iubirea adevărată” PG 54,623.Deci o dovadă de iubire față de episcopul Longhin ar fi să-i spunem că se află în greșală. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată: ”eu numesc ură de oameni și rupere de iubirea dumnezeiască a încerca să întărești rătăcirea, căci acesta mai mult îi distruge pe cei pe care i-a biruit”. Așadar cei ce urmează învățăturii ”iubiristice” și ”echilibrate” a lui Mihai Chirilă învață că a-i mustra pe ierarhii așa zis ortodocși (Longhin,Onufrie și Serafim) este ceva rău, ceva negativ și chipurile ”din iubire” nu trebuie să le spunem acestora că sunt în comuniune cu ereticii. Îndemnul lui Mihai Chirilă este de a baga adevărul sub preș și de a merge mai departe fără nicio urmă de regret.

Lui Silviu Mihai Chirilă și tuturor celor care falsifică mărturisirea credinței ortodoxe le răspundem cu cuvintele Sfântului Teodor Studitul: ”Sa-mi fie cu iertare, dar acesta nu este cale de comuniune, ci fărădelege și incălcare a Sfintelor Canoane” PG 99,984. Sau fragment din Scrisoarea monahilor aghioriți către Mihail al VIII-lea Paleologul în legătură cu unirea de la Lyon în 1274: ”Dar ca iconomie vom înfăptui aceasta? Și cum va fi primită iconomia care pângărește cele dumnezeiești? Și ce ar putea fi mai păgubitor decât acestă iconomie?Comuniunea cu aceștia este o trădare și o pierdere a tuturor bunurilor și zădărnicirea lor. Căci cel care îl primește pe eretic devine părtaș la fărădelegile lui. Și cel care are părtășie cu cei afurisiți este și el afurisit, ca unul care încalcă rânduiala Bisericii”.

Preoții din gruparea lui Chirilă sunt în schismă

ortodoxos: „Sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și cei care se află în comuniune cu ereticii.”(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Pe orice cleric a cărui credință, cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu nu îl primim în casa noastră, ci să ne îndepărtăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă va învia și morți și va face nenumărate minuni.”(Sfântul Simeon Noul Teolog).

Cine are voie să întrerupă comuniunea cu episcopul?

Canonul 15 permite clericilor să se despartă de episcopii lor în cazul în care acești întâi-stătători sunt eretici. Cu alte cuvinte un preot care observă că episcopul de care aparține propovăduiește erezii se desparte de un astfel de episcop fiind vrednic ”de cinstea cea cuvenită ca niște dreptslăvitori”.

După întreruperea comuniunii cu episcopul eretic se poate relua comuniunea cu un alt episcop?

Sunt câțiva preoți din Romania care s-au despărțit de episcopul X de care aparțineau în eparhie, mai precis au întrerupt comuniunea bisericească cu acest episcop, dar care acum sunt în comuniune bisericească cu un alt episcop (să-i spunem episcopul Y) care de asemenea pomenește pe eretici. Mai exact acești preoți au fugit de un episcop pentru că pomenea pe eretici dar acum s-au dus la alt episcop care pomenește eretici. Canonic nu este permis asa ceva. Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol condamnă pe acești clerici ca fiind schismatici.

Sfântul Maxim Mărturisitorul nu se împărtășea cu nimeni din nici o patriarhie și la întrebarea care i s-a pus referitor la împărtășirea lui cu ei, a răspuns: „de asemenea îmi porunciți, cu toate că eu am acestea scrise în cartea inimii mele, să vin și să mă împărtășesc cu Biserica în care se propovăduiesc dogme de acest fel. Îmi porunciți, de asemenea, să fiu în comuniune cu cei care cred că se ridică împotriva diavolului cu ajutorul lui Dumnezeu, când de fapt în realitate se ridică împotriva lui Dumnezeu? Dumnezeu-Cuvântul, care S-a născut fără de păcat pentru noi ca om să nu îngăduie să fac aceasta! Eu nu voi fi niciodată în comuniune cu cei care acceptă aceste inovații.”

Cine sunt noii episcopii sau mitropoliții eretici?

Mitropolitul Serafim de Pireu se roagă împreună cu colegii lui episcopi și mitropoliți deși aceștia au aprobat oficial conținutul Sinodului eretic din Creta 2016. Similar episcopul Longhin pomenește pe mitropolitul Onufrie care in 2017 a participat la rugaciuni comune cu musulmani, papistași și protestanți. Ambii episcopi pomenesc pe eretici.

Atunci care este sensul ca un preot să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopul lui care pomenește pe eretici și să aibă comuniune cu alt episcop care de asemnea pomenește pe eretici? Este un non-sens și mai mult decat atât: Canonul 15 îi numește schismatici pe acești preoți care procedeaza în acest fel.

Cine sunt preoții care au părăsit un episcop eretic și s-au alăturat altui alt episcop eretic?

În cadrul grupării lui Mihai Chirilă este vorba de ieromonah Grigorie Sanda și preot Claudiu Buză. Ne vom opri doar la unul dintre ei, la ieromonahul Grigorie Sanda. Acesta provine din Arhiepiscopia Râmnicului unde conduce IPS Varsanufie care nu a participat în Creta la semnarea documentelor eretice în 2016. Ieromonahul Grigorie Sanda a întrerupt comuniunea cu acest episcop și a fost caterisit. Doi ani mai târziu ieromonahul Grigorie se află în comuniune bisericească cu mitropolitul Serafim de Pireu și cu episcopul Longhin ambii pomenind pe eretici. Care este folosul pentru această manifestare? Încă un exemplu care dovedește că degeaba întrerupi comuniunea și pomenirea episcopului eretic dacă nu cunoști canoanele și credința ortodoxă. Un astfel de preot sfârșește și în schismă și în erezie.

Acum pe bună dreptate și canonic un astfel de preot poate fi tras la raspundere și caterisit întrucât încalcă canoanele. Ar mai putea acum acești preoți să se apere în fața lui Hristos? Ce argumente ar putea aduce?

Sfântul Nicodim Aghioritul și marele învățător al Bisericii noastre ne spune „că mai presus de orice trebuie să păzim neclintite Sfintele Canoane. Căci cei care nu le păzesc sunt supuși la pedepse cumplite.” Există undeva noțiunea de canoane facultative? Sau derogări de la canoane pentru diverse motive?

Radiografia momentului: Aprilie 2018

ortodoxos.ro: Întrucât sunt persoane care au auzit de erezia ecumenismului dar sunt nehotărâte în luarea unei decizii, am decis sa publicăm un rezumat al stării de fapt din Biserică la sfârșit de aprilie 2018.

1.Ecumeniștii eretici (scuzați pleonasmul) sunt în aceeași stare de erezie. Nu s-a schimbat nimic în atitudinea lor eretică. Un singur episcop a luat atitudine verbală și faptică împotriva ereziei: episcopul Artemie din Serbia ucenic al Sfântului Iustin Popovici. A mai fost episcopul Serafim de Pireu care a vorbit împotriva ecumenismului înainte de Sinodul eretic din 2016, dar după momentul Creta, slujește împreună cu ereticii la diferite ocazii. La fel episcopul Longhin vorbește împotriva ereziei ecumeniste dar pomenește un mitropolit ecumenist. De asemenea a fost avansat recent la rangul de arhiepiscop de către ecumeniști.

2.Unii dintre ortodocși au urmat Sfintele Canoane ale Bisercii Ortodoxe, s-au îngradit atât de erezia ecumenistă cât și de eretici. Aceștia urmează din toate puterile lor Credința Ortodoxă. Evident au și ei patimile lor, greșelile lor omenești. Dumnezeu văzând însă voința lor de mântuire și totodată de a păstra credința Sfinților Părinți, îi ajută . Monahii aghioriți din Sfantul Munte Athos contribuie foarte mult la păstrarea drumului drept pe calea Ortodoxiei, a Sfinților Părinți. Cine sunt acești monahi? Cel mai cunoscut este Gheron Sava Lavriotul. Cine intră în contact cu ei sau ascultă conferintele lor va vedea o credință autentic ortodoxă . De asemnea sunt și preoti sau ieromonahi din Romania care au luat atitudine împotriva ecumenismului și au suferit prigoană din partea ierarhiei eretice: Ierom Elefterie, Ierom Spiridon, preot Ciprian Staicu , pr Xenofont etc. Să îmi fie cu iertare faptul ca nu i-am scris pe toți. Sunt multe pericole și greutăți pentru ortodocșii care s-au îngradit de eretici: pericolul schismei, fanatism, compromis cu ereticii , patimi personale etc. Cu ajutorul lui Dumnezeu aceștia nădăjduiesc să țină dreapta credință și să își biruiască patimile.

3.În afară de ereticii (descriși la punctul 1 mai puțin episcopul Artemie) și de ortodocșii descriși la punctul 2, mai există diferite grupări care pretind că doar ei dețin adevarul. Amintim aici:

  • gruparea preotului Ioan Miron . Acesta sustine în mod necanonic cum că nu mai există har și Sfinte Taine la nimeni decât la el și la alți preoți care fac parte din gruparea lui (pr Claudiu Maria, preotul Tudor ,pr Onisim). De asemnea acestia au adoptat calendarul vechi renuntând la calendarul nou care este canonic.
  • gruparea lui Mihai Chirilă. Acesta este un autointitulat teolog, vechi colaborator al Patriarhiei române,un fel de guru modern care a modificat concepția despre erezie. Mihai Chirilă a introdus un nou concept , acela de părtășie la erezie. Adică există 3 stari: eretic, ortodox și părtaș la erezie. Cu alte cuvinte o persoană poate să fie ortodoxă și eretică în același timp(ortodox 40% și eretic 60% etc). Cei care au aderat la gruparea acestuia se află tot în erezia ecumenismului , și-au schimbat doar ”stăpânul”: în loc de episcopi au acadăgăm la finalul acestei scurte radiografii pe Ierom Antim Gâdioi cu ucenicii lui, care în mod public afirmă că nu se alătura nimanui și niciunei grupări. În realitate însă, îl favorizează pe Mihai Chirilă prin neparticipare la sinaxele ortodoxe. Au fost cazuri cand ucenici ai părintelui Antim au dorit să meargă la sinaxele ortodocșilor, dar au fost întorși din drum la sugestia episcopului Longhin. O mare greșeală pe care o urmează și parintele Antim, este aceea că trimite pe unii credincioși la episcop pentru dezlegarea unor păcate grele care chipurile nu pot fi dezlegate de un simplu preot, ceea ce nu este în concordanță cu învățătura Bisericii. La episcopul Longhin(eretic) și alți episcopi ecumeniști neîngrădiți de erezie. O similitudine cu ecleziologia papistă(Papa are har 100%, cardinalii 70%, preoții 50% iar laicii puțin sau deloc). Nu persoana preotului sau a episcopului iartă păcatele ci harul Dumnezeirii Treimice în virtutea Tainei Preoției ca stăpân pe Mihai Chirilă care îi stăpânește prin intermediul ereziilor pe car ele-a creat. Practic cine vrea să scape de ecumeniști și aderă la această grupare, este tot în erezie!

Mihai Chirila a atras diverși preoți , adepți ai compromisului liturgic și canonic. Mai exact este vorba despre preoți care îmbrățișează diferite înșelări , având evlavie la pseudo-sfinți sau preoți care au ambiții politice de a stăpânii peste cât mai mulți adepți , de a fi “recunoscuți” ca fiind “cei mai ortodocși”, “cei care țin credința dreaptă” etc. Amintim aici pe ieromonahul Grigorie Sanda victimă a înșelării cu pseudo-sfântul Nil Dorobanțu;urmarea acestei înșelări a fost Împărtășania dată acasă credincioșilor; preotul Claudiu Buză care s-a rugat împreună cu ereticii la consistoriu și adept al înșelării cu “taica Visarion”.

  • adăgăm la finalul acestei scurte radiografii pe Ierom Antim Gâdioi cu ucenicii lui, care în mod public afirmă că nu se alătura nimanui și niciunei grupări. În realitate însă, îl favorizează pe Mihai Chirilă prin neparticipare la sinaxele ortodoxe. Au fost cazuri cand ucenici ai părintelui Antim au dorit să meargă la sinaxele ortodocșilor , dar au fost întorși din drum la sugestia episcopului Longhin. O mare greșeală pe care o urmează și parintele Antim, este aceea că trimite pe unii credincioși la episcop pentru dezlegarea unor păcate grele care chipurile nu pot fi dezlegate de un simplu preot, ceea ce nu este în concordanță cu învățătura Bisericii. La episcopul Longhin(eretic) și alți episcopi ecumeniști neîngrădiți de erezie . O similitudine cu ecleziologia papistă(Papa are har 100%, cardinalii 70%, preoții 50% iar laicii puțin sau deloc). Nu persoana preotului sau a episcopului iartă păcatele ci harul Dumnezeirii Treimice în virtutea Tainei Preoției.

Din păcate diavolul are o “ofertă” foarte bogată de așa zis credințe și religii : musulmană, budistă, hinduistă, catolică etc. Credința dată de Dumnezeu este una singură : Ortodoxia. Dar și aici au apărut lupi în piele de oaie care pretind că ei sunt cei care dețin adevărul. Aceștia pot fi recunoscuți ușor:

  • au diferite înșelări cu Arsenie Boca, Nil Dorobanțu , taica Visarion, Maglavit, Oastea Domnului etc
  • au vedenii , viziuni , se luptă cu diavoli în timpul somnului dar și în realitate
  • sunt foști pușcăriași, care au îmbrăcat o față creștină , care pretind că au înțeles învățătura ortodoxă și care ademenesc pe cine pot (Vasile Vieru alias Saccssiv de la ortodoxinfo.ro , Emanuel Iscru din Pitești condamnat pentru trafic de persoane).
  • Au dorință de stăpânire , vor să aibă mulți adepți , să predice după Liturghie chiar dacă sunt simplii mireni.
  • Sunt infiltrați de sistem fiind vechi colaboratori ai acestuia (Mihai Chirilă fost colaborator al Patriarhiei)
  • Nu au înțeles Ortodoxia și de aceea intră in conflict cu scrierile Sfinților Părinți. Pretind că ai au ”calea de mijloc” sau ”calea împărătescă”
  • Au ca armă manipularea, înșelăciunea și frica ce o insuflă adepților
  • Acești “duhovnici” ai înșelării, pretind că dezleagă păcatele pe bandă rulantă, împărtășesc oricand și oricum. Nu au înțeles Taina Sfintei Împărtășanii .
  • Diferența față de ecumeniști este că ei vorbesc despre erezie. În realitate sunt in comuniune cu ereticii, spunând că evită extremismul.
  • Luptă contra ortodocșilor , denigrandu-i și calomniindu-i public (foștii pușcăriași Vasile Vieru alias Saccsiv și Emanuel Iscru). De fapt ei nu luptă contra ecumeniștilor ci contra ortodocșilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă.
  • Cine nu îi urmează pe ei și învățăturii lor sunt considerați dușmani, extremiști , fanatici
  • Consideră că dacă au întrerupt comuniunea cu ereticii dobândesc o infailibilitate și orice fac și spun este corect și este plăcut în fața lui Dumnezeu.
  • Duhovnicii grupării Chirilă nu corectează pe fiii duhovnicești, atunci când aceștia se află în înșelare, pentru a nu se micșora numărul de adepți.
  • Unii dintre acești preoți au fost caterisiți în mod corect canonic și ca să exercite rolul de preot în continuare, s-au transformat in “antiecumeniști”
  • pentru aceștia nu contează rânduiala ortodoxă ci satisfacerea clienților din grupare (ex : daca cineva vrea să cânte la Liturghie în alt mod decăt este rânduit, închinarea la icoane necanonice , permisiunea de a trăi în concubinaj, etc). Este ca la magazin:dai bani și ”primești” iertare de păcate.

Cum îi deosebim pe cei care într-adevar sunt ortodocși? Iată cum:

  • Țin credința Sfinților Părinți și nu acceptă înșelarile contemporane. Nu admit nicio inovație adusă învățăturii ortodoxe.
  • Au intr-adevăr dragoste față de aproapele. Nu urmăresc nimic, niciun folos.
  • Au o formare ortodoxă (ex: Monahii Aghioriți din Sfăntul munte Athos)
  • Sunt duhovnici veritabili : nu dau împărtășania acasă la pachet, nu au viziuni, vedenii. Nu fac minuni, învață ortodox.
  • Luptă pentru credință în mod real. Nu confundă credința cu lupta împotriva cipurilor sau a CNP-ului , care sunt lucruri secundare. A nu se înțelege ca ortodocșii sunt de acord cu acestea.
  • Vor tot timpul sa urmeze Sfinților Părinți, învățăturii ortodoxe. Nu au dorință de a fi deasupra celorlalți, nu au dorinșă de stăpânire, nu silesc pe nimeni la nimic. Nu învață nimic de la ei ci numai de la Sfinții Părinți.
  • Nu așteaptă răsplată pentru binele pe care îl fac.
  • Urmează Sfintelor Canoane și nu se roagă împreună cu ereticii.
  • Caută să citesca scrierile Sfinților Părinți mai întâi și nu alte nvățături și sfaturi contemporane.
  • Nu creează alianțe sau grupări . Biserica nu constă în numărul de membri.