Ecumenism blestemat! Sfinţii Chiril şi Metodiu socotiţi “predecesori ai ecumenismului.” Calea catre Antihrist…


aparatorul.md: În data de 11 mai iezuitul-satanist, papa Francisc, s-a întilnit la Vatican cu arhiepiscopul Rotislav de Presov, mitropolit al Cehiei şi Slovaciei, care pentru prima dată a făcut un pelerinaj la Roma, în calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe locale.

În fotografii: papistasii şi protestanţii prezenţi la ceremonia de investire a mitropolitului Rostislav, în catedrala Alexadru Nevskii din Presov, 2014.

1

Ales în ianuarie 2014 ca întîi-stătător al celei mai tinere Biserici Ortodoxe Locale din lume, mitropolitul Rostislav a efectual o vizită la Vatican în perioada 9 – 12 mai 2018. Această vizită vină după întrevederea cu cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitătii Creştinilor, la Bratislava şi Presov, care a avut loc în luna octombrie anul trecut.

Joi, 10 mai, mitropolitul Rostislav a liturghisit la mormîntul Sfîntului Chiril Întocmai cu Apostolii, în bazilica Sf. Clement.

Vineri, 11 mai, a fost programată o vizită a mitropolitului Rostislav la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine, şi o întîlnire cu cardinalul Koch, precum şi o audienţă cu Papa Francisc şi o călătorie la catacombele Sf. Sebastian.

Papa şi-a început discursul către ierarhul ortodox, citîndu-l pe Apostolul Pavel: “Să urmărim lucrurile care aduc pacea și cele prin care ne zidim unii pe alții!” , mulţumind apoi Domnului “pentru legăturile spirituale care ne leagă şi încurajarea continuării pe acest drum edificator în căutarea păcii comune, prin darul Celui Înviat”. În rîndul acestor “legături spirituale” papa a remarcat îndeosebi mormîntul Sf. Chiril, apostolul slavilor, care se află în bazilica antică romană a Sf. Clement.

Papa a mai adăogat că datorită propovăduirii de către Sf. Chiril, “credinţa s-a răspîndit pe pămînturile unde la moment Biserica voastră îşi desfăşoară misiunea”, reamintind că potrivit legendei, anume Chiril şi Metodiu au fost cei care au adus moaştele Sf. Clement lui papa Adrian II, unul din primii episcopi ai Romeni, care a murit în exil sub persecuţia împăratului Traian.

“Gestul lui Chiril şi Metodiu, – a explicat papa, – ne aduce aminte că noi, creştinii, împreună am moştenit o mare comoară de sfinţenie şi permanent avem nevoie în a o împărtăşi cu alţii”.

1.jpg

Sfinţii Chiril şi Metodiu, a continuat papa să spună, ne amintesc de relaţia dintre evanghelizare şi cultură. Fraţii bizantini au îndrăznit să traducă mesajul Evangheliei într-un limbaj accesibil popoarelor slave din Moravia Mare. Astfel, aceşti apostoli ai slavilor, au reuşit să “învingă diferenţele dintre comunităţile creştine şi diferite culturi şi tradiţii străine”, de aceea papa Ioan Paul al II-lea i-a numit pe ei “adevăraţi premergători ai ecumenismului”!!! Ei ne amintest nouă că “unitatea nu înseamnă şi uniformitate, ci o multitudine de mijloace, folosite de Sfîntul Duh”.

Papa şi-a exprimat bucuria faţă de participarea Bisericii Ortodoxe a Cehiei şi Slovaciei în lucrul Comisiei Mixte Internaţionale în dialogul teologic dintre Bisericile Catolice şi Ortodoxe, şi s-a rugat Domnului “prin mijlocirea lui Chiril şi Metodiu să putem atinge cîndva o unitate deplină, spre care acum ne îndreptăm“.

Reclame

Ce fel de colaborare poate să existe între Biserica ortodoxă şi eretici-pederaşti? Vinderea lui Hristos…

“Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” 2 Corinteni 6:15

1

aparatorul.md: În data de 7 mai 2018 în Helsinki / Finlanda, a avut loc o reuniune a Grupului de lucru de colaborare dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi “Biserica” Evanghelică Luterană din Finlanda, anunţă site-ul Relaţiilor externe a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Decizia privind formarea Grupului de lucru privind dialogul cu organizaţia pseudo-bisericească al cărui fost şef a susţinut căsătoriile sodomite, a fost luată la şedinţa Sfîntului Sinod din 6 octombrie 2017. La începutul întrunirii, ambele părţi au prezentat rapoarte cu privire la evenimentele actuale din ultima vreme care au avut loc în ambele comuniţăţi religioase.
Reprezentaţii Bisericii Ortodoxe Ruse le-au vorbit ereticilor în special despre Sinodul Episcopilor care a avut loc în decembrie 2017, şi despre deciziile acestuia – “Situaţia mănăstilor”“Despre aspectele canonice ale căsătoriilor religioase” ş.a.

Apare o întrebare rezonabilă – de ce ortodocşii ar trebui să dea raport luteranilor, cei care deschis neagă şi se opun insituţiei monahale, astfel neavînd nici o mică legătură cu aceasta? Iar despre aspectele canonice ale cununiei religioase, oare îşi mai amintesc luteranii despre canoanele bisericeşti? Oare nu Luther a fost cel care a respins cinstirea sfintelor icoane, sfintelor moaşte, îndemnînd la respingerea închinării la sfinţi şi la Maica Domnului şi respingerea tuturor Tainelor Biserieşti în afară de Botez şi Sfinta Împărtăşanie? Acest lucru e ca şi cum ai vorbi cu cineva într-un limbaj necunoscut lui.
Mai apoi au fost prezentate rapoarte despre dialogul interconfesional, şi despre prigoana asupra creştinilor din lumea contemporană şi eforturile Bisericii de a acorda ajutor celor suferinzi.

În cadrul întrunirii, participanţii l-au cunoscut pe noul-şef ales al “Bisericii” Evanghelice Luterane din Finlanda, “episcopul” Tapio Juhani Luoma. Astfel că reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse, arhiepiscopul Ambrozie l-a felicitat pentru alegerea sa în acest post, din numele Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii Chiril, şi i-a înmînat cadouri. “Episcopul” T. Luoma a cerut să i să transmită patriarhului Chiril salutări, astfel anunţîndu-şi intenţia fermă de a dezvolta în continuare cooperarea cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Pseudo-teologul Mihai Chirilă si iconomia

ortodoxos.ro: Potrivit practicii canonice riguroase a Bisericii,rugăciunea în comun cu ereticii sau cu schismaticii este cu desăvârșire oprită.Pedepsele canonice stabilite de Sfintele Canoane pentru cei care se roagă împreună cu ereticii sunt foarte grave: caterisire pentru clerici și afurisire, adică tăiere din Trupul Bisericii, pentru laici.

Amintim câteva din Canoanele Bisericii:

Canonul 10 al Sfinților Apostoli: Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.

Canonul 45 al Sfinților Apostoli:Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva cu ereticii ( să săvârşească cele sfinte) să se caterisească.

Canonul 33 al Sinodului al Sinodului de la Laodiceea: Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii.

Autointitulatul teolog Mihai Silviu Chirilă introduce ca noutate teologică ideea că rugăciunea în comun cu Episcopul Longhin, Mitropolitul Onufrie sau Mitropolitul Serafim de Pireu este îngăduită, fără ca prin acest lucru să avem de-a face cu o încălcare a Sfintelor Canoane și fără să existe vreo consecință a acestei acțiuni.

Cînd se poate face derogare de la Canoanele Bisericii? Se poate face iconomie atunci când, datorită nevoilor membrilor Bisericii, cu discernământ și sub anumite premise este îngăduită abaterea temporară sau permanentă de la acrivia canonică, rămânând însă neatinse credința și integritatea dogmatică. Patriarhul Chiril al IV-lea al Constantinopolului spune că iconomia se aplică doar problemelor ”în care credința nu este atinsă”. Patriarhul Evloghie al Alexandriei spune ”nu este permisă îngăduința în ceea ce privește învățăturile credinței ortodoxe”.

Așadar cine are nevoie de derogare de la Canoanele Bisericii în acest moent în care se încurajază rugăciunea în comun cu acești ierarhi ce pomenesc eretici și se roagă cu eretici? Au nevoie membrii Bisericii cumva de această îngăduiță? Am eu nevoie să merg în altă patriarhie și să ma rog cu episcopul din altă tară? Ai tu această nevoie cititorule? Mai ales că acei episcopi sau mitropoliți nu au întrerupt pomenirea? Cine are nevoie de rugăciune în comun cu ereticii ierarhi Longhin, Onufrie sau Serafim de Pireu? Nu cumva Mihai Chirilă folosește conceptul de iconomie pentru a-i scoate ”basma curată” pe acești ierarhi care pomenesc pe eretici și sunt în comuniune cu ereticii? Cine sunt adevărații beneficiari ai acestei iconomii?

De fapt, învățătura promovată de Mihai Chirilă duce la încălcarea rânduielii bisericești, cu consecințe foarte grave pentru viața bisericească. Deja Mihai Chirilă a povocat Bisericii mari vătămări,sminteli și schismă și a tulburat foarte mult comunitatea de ortodocși care s-a îngrădit de eretici.

Iconomia se aplică atunci când există o nevoie arzătoare , astfel încât prin aplicarea ei să se evite o gravă vătămare duhovnicească sau să se urmărească folosul duhovnicesc pentru membrii Bisericii. Analizând realitatea, observăm că numai acești ierarhi amintiți mai sus beneficiază de acestă ”iconomie” propovăduită de Mihai Chirilă. Se dovedește însă , că noua teologie a compromisului aduce dezbinare în Biserică. Dacă noi, ortodocșii am urma învățăturii lui Mihai Chirilă, am anula pur și simplu îngrădirea de eretici pe care am aplicat-o. Am încălca în primul rând canonul 15. Putem să ne riscăm mântuirea doar de dragul lui Mihai Chirilă? Dacă evaluăm rezultatele ”iconomiei” propovăduite de Mihai Chirilă observăm că nu a adus nimic bun, precum nici pretinsul dialog al ecumeniștilor cu papistașii, protestanții etc nu a adus nimic bun în ultima sută de ani.

Ca o ”dovadă a dragostei” pe care Mihai Chirilă o poartă ortodocșilor, îi numește pe aceștia ”extremiști”, el și gruparea pe care o conduce intitulându-se ”echilibrați”. Iată ce spune Sfântul Chiril al Alexandriei despre acești ”extremiști”: cei ce urmează acrivia nu pot fi înfierați prin caracterizari defăimătoare din acest motiv, ci dimpotrivă, Biserica ”fiind o mamă adevărată îi laudă mult pe cei care vor să trăiască după o astfel de rigoare”(Epistola a 56-a, PG 77,320).

După Sfăntul Vasile cel Mare ”iconomiile legate de Biserică, pe de o parte, se folosesc de către cei cărora li s-a încredințat păzirea canoanelor și pe de altă parte, sunt adeverite de poporul credincios” PG 32,860. Cine i-a dat autoritatea lui Mihai Chirilă de a fi păzitor al Canoanelor Bisericii? A validat sau adeverit poporul credincios asemenea compromisuri dogmatice? Nicidecum. A nu se confunda poporul credincios cu gruparea condusă de Mihai Chirilă.

Este grăitoare întâmplarea petrecută în timpul patriarhului Gherman al II-lea când Sinodul Patriarhal a vrut să se arate îngăduitor și să permită ierarhiei cipriote ca ”după iconomie” să se supună anumitor cerințe ale cuceritorilor latini. De îndată ce hotărârea s-a făcut cunoscută, o mulțime înfuriată de clerici, monahi și laici a năvălit în sala de ședință a Sinodului și după ce au spus cu tărie că ei socotesc acestă supunere față de latini drept o tăgăduire a credinței, au cerut patriarhului respingerea hotărârii. Sinodul Patriarhal, prețuind conștiința poporului credincios, a retras hotărârea luată după iconomie.

Este foarte limpede că, iconomia și compromisul propovăduit de Mihai Chirilă nu îndeplinește cerințele de mai sus. Avem de a face cu o iconomie falsă, absurdă, rea și prefăcută, ”fiind conștienți de faptul că nicidecum nu este o cale a iconomiei, ci este o fărădelege și o încălcare a dumnezeieștilor canoane” după cum spune Sfântul Teodor Studitul PG 99,984.

Cercetând textele Sfinților Părinți ai Bisericii și ale canoniștilor de seamă pe tema iconomiei, înțelegem cu ușurință că ei sunt foarte bucuroși să aplice pe mai multe planuri iconomia, atunci când vreun eretic își reneagă rătăcirea și vrea să se întoarcă în Biserică. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: ”De dragul iconomiei, nu trebuie să fim foarte riguroși cu cei care se pocăiesc, căci este nevoie de multă iconomie în acest lucru” epistola a 37-a către diaconul Maxim din Antiohia. Să ne gandim la situația noastră actuală: este acesta cazul ierahilor Longhin, Onufrie sau Serafim de Pireu? I-a auzit cineva pe aceștia că se pocăiesc și că le pare rău de erezia lor? L-a auzit cineva pe preotul Claudiu Buză că îi pare rău pentru că s-a rugat cu ereticii ecumeniști la Consistoriu? Nicidecum. Mihai Chirilă îi prezintă pe aceștia ca fiind niște mari luptători contra ereziei, niște oameni echilibrați ”pe calea împărătească” .

Să observăm mai atent câteva situații:

1.Oare ”neajunsurile locului” îngăduie după iconomie împreună-rugăciunea cu ereticii?

Ce înseamnă ”neajunsurile locului”? Lipsa bisericilor ortodoxe și mulțimea bisericilor ereticilor. Sau după cum afirma pseudo-teologul Mihai Chirilă: ”Mitropolitul Onufrie îl pomenește pe patriarh (Kirill)din necesitatea de a nu se destabiliza Biserica ucraineană, în condițiile extrem de grele în care se află Biserica de acolo în acea țară, fiind acoperit de canoane și de gândirea patristică pentru aceasta, nu din atașament față de gândirea patriarhului moscovit, știut fiind că mitropolitul Onufrie are o gândire și trăire ortodoxe.”

Răspunsul pe care îl dă Patriarhul Theodor Valsamon al Antiohiei, unul dintre cei mai vestiți tâlcuitori ai Sfintelor Canoane este: Nu! La întrebarea Patriarhului Marcu al Alexandriei, dacă, din pricina ”neajunsurilor locului” se poate ”sluji sau ruga fără primejdie împreună cu ereticii în biserica lor sau a noastră”, patriarhul Valsamon, după ce face referire la Canoanele 64 ale Sfinților Apostoli și 6, 33 și 34 ale Sinodului de la Laodiceea, arată:”Au fost dați anatemei cei care plecau la eretici. De aceea și noi hotărâm nu numai că afurisirea și caterisirea să fie aruncate asupra laicilor și clericilor care se roagă împreună cu ereticii în biserica ortodocșilor sau a ereticilor sau oriunde altundeva în mod liturgic…, dar încă și mai mult să fie osândiți, după dumnezeieștile canoane pomenite pe scurt mai sus” și încheie: ”așadar, neajunsurile locului și mulțimea ereticilor nu au schimbat deplinătatea credinței ortodoxe”.

2.Oare ”nevoia arzătoare” permite după iconomie împreună-rugăciunea cu ereticii?

Nu! Afirmă Nichifor Grigoras (sec al XIV-lea). La întrebarea ucenicului său, Agathaghel, ”dacă este îngăduit într-o situație de nevoie grabnică să ne rugăm împreună cu unii eterodocși” răspunde categoric: ”mai bine sub cerul liber, în pustiu și în munți să dăruim liturghisire adevărată și nemincinoasă lui Dumnezeu, decât, având comunune cu ereticii rău-credincioși, să mergem în bisericile lor cele mărețe și cu aur împodobite”.

Care sunt consecințele acestei noi învățături propovăduite de Mihai Silviu Chirilă:

1.Sfântul Nectarie spune despre cei care pot cu ușurință să se înstrăineze în credință din pricina apropierii de eretici: ”lipsa de comuniune exterioară izbăvește de înstrăinarea interioară”. ”Înstrăinare” avem atunci când credinciosul va refuza Adevărul evanghelic și va înainta în rătăcirea diavolească. Tot înstrăinare înseamnă stricarea sau tocirea simțului ortodox și încetarea deosebirii adevărului de minciună. Va identifica Ortodoxia cu negarea ei.

2.Sfântul Ioan Hrisostom spune clar: ”Iubirea adevărată nu se arată în comuniunea la masă, nici în adresarea înaltă, nici în lingușirea prin cuvinte, ci în a îndrepta și a urmări interesul aproapelui și a-l ridica pe cel căzut, acesta este iubirea adevărată” PG 54,623.Deci o dovadă de iubire față de episcopul Longhin ar fi să-i spunem că se află în greșală. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată: ”eu numesc ură de oameni și rupere de iubirea dumnezeiască a încerca să întărești rătăcirea, căci acesta mai mult îi distruge pe cei pe care i-a biruit”. Așadar cei ce urmează învățăturii ”iubiristice” și ”echilibrate” a lui Mihai Chirilă învață că a-i mustra pe ierarhii așa zis ortodocși (Longhin,Onufrie și Serafim) este ceva rău, ceva negativ și chipurile ”din iubire” nu trebuie să le spunem acestora că sunt în comuniune cu ereticii. Îndemnul lui Mihai Chirilă este de a baga adevărul sub preș și de a merge mai departe fără nicio urmă de regret.

Lui Silviu Mihai Chirilă și tuturor celor care falsifică mărturisirea credinței ortodoxe le răspundem cu cuvintele Sfântului Teodor Studitul: ”Sa-mi fie cu iertare, dar acesta nu este cale de comuniune, ci fărădelege și incălcare a Sfintelor Canoane” PG 99,984. Sau fragment din Scrisoarea monahilor aghioriți către Mihail al VIII-lea Paleologul în legătură cu unirea de la Lyon în 1274: ”Dar ca iconomie vom înfăptui aceasta? Și cum va fi primită iconomia care pângărește cele dumnezeiești? Și ce ar putea fi mai păgubitor decât acestă iconomie?Comuniunea cu aceștia este o trădare și o pierdere a tuturor bunurilor și zădărnicirea lor. Căci cel care îl primește pe eretic devine părtaș la fărădelegile lui. Și cel care are părtășie cu cei afurisiți este și el afurisit, ca unul care încalcă rânduiala Bisericii”.

Preoții din gruparea lui Chirilă sunt în schismă

ortodoxos: „Sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și cei care se află în comuniune cu ereticii.”(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Pe orice cleric a cărui credință, cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu nu îl primim în casa noastră, ci să ne îndepărtăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă va învia și morți și va face nenumărate minuni.”(Sfântul Simeon Noul Teolog).

Cine are voie să întrerupă comuniunea cu episcopul?

Canonul 15 permite clericilor să se despartă de episcopii lor în cazul în care acești întâi-stătători sunt eretici. Cu alte cuvinte un preot care observă că episcopul de care aparține propovăduiește erezii se desparte de un astfel de episcop fiind vrednic ”de cinstea cea cuvenită ca niște dreptslăvitori”.

După întreruperea comuniunii cu episcopul eretic se poate relua comuniunea cu un alt episcop?

Sunt câțiva preoți din Romania care s-au despărțit de episcopul X de care aparțineau în eparhie, mai precis au întrerupt comuniunea bisericească cu acest episcop, dar care acum sunt în comuniune bisericească cu un alt episcop (să-i spunem episcopul Y) care de asemenea pomenește pe eretici. Mai exact acești preoți au fugit de un episcop pentru că pomenea pe eretici dar acum s-au dus la alt episcop care pomenește eretici. Canonic nu este permis asa ceva. Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol condamnă pe acești clerici ca fiind schismatici.

Sfântul Maxim Mărturisitorul nu se împărtășea cu nimeni din nici o patriarhie și la întrebarea care i s-a pus referitor la împărtășirea lui cu ei, a răspuns: „de asemenea îmi porunciți, cu toate că eu am acestea scrise în cartea inimii mele, să vin și să mă împărtășesc cu Biserica în care se propovăduiesc dogme de acest fel. Îmi porunciți, de asemenea, să fiu în comuniune cu cei care cred că se ridică împotriva diavolului cu ajutorul lui Dumnezeu, când de fapt în realitate se ridică împotriva lui Dumnezeu? Dumnezeu-Cuvântul, care S-a născut fără de păcat pentru noi ca om să nu îngăduie să fac aceasta! Eu nu voi fi niciodată în comuniune cu cei care acceptă aceste inovații.”

Cine sunt noii episcopii sau mitropoliții eretici?

Mitropolitul Serafim de Pireu se roagă împreună cu colegii lui episcopi și mitropoliți deși aceștia au aprobat oficial conținutul Sinodului eretic din Creta 2016. Similar episcopul Longhin pomenește pe mitropolitul Onufrie care in 2017 a participat la rugaciuni comune cu musulmani, papistași și protestanți. Ambii episcopi pomenesc pe eretici.

Atunci care este sensul ca un preot să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopul lui care pomenește pe eretici și să aibă comuniune cu alt episcop care de asemnea pomenește pe eretici? Este un non-sens și mai mult decat atât: Canonul 15 îi numește schismatici pe acești preoți care procedeaza în acest fel.

Cine sunt preoții care au părăsit un episcop eretic și s-au alăturat altui alt episcop eretic?

În cadrul grupării lui Mihai Chirilă este vorba de ieromonah Grigorie Sanda și preot Claudiu Buză. Ne vom opri doar la unul dintre ei, la ieromonahul Grigorie Sanda. Acesta provine din Arhiepiscopia Râmnicului unde conduce IPS Varsanufie care nu a participat în Creta la semnarea documentelor eretice în 2016. Ieromonahul Grigorie Sanda a întrerupt comuniunea cu acest episcop și a fost caterisit. Doi ani mai târziu ieromonahul Grigorie se află în comuniune bisericească cu mitropolitul Serafim de Pireu și cu episcopul Longhin ambii pomenind pe eretici. Care este folosul pentru această manifestare? Încă un exemplu care dovedește că degeaba întrerupi comuniunea și pomenirea episcopului eretic dacă nu cunoști canoanele și credința ortodoxă. Un astfel de preot sfârșește și în schismă și în erezie.

Acum pe bună dreptate și canonic un astfel de preot poate fi tras la raspundere și caterisit întrucât încalcă canoanele. Ar mai putea acum acești preoți să se apere în fața lui Hristos? Ce argumente ar putea aduce?

Sfântul Nicodim Aghioritul și marele învățător al Bisericii noastre ne spune „că mai presus de orice trebuie să păzim neclintite Sfintele Canoane. Căci cei care nu le păzesc sunt supuși la pedepse cumplite.” Există undeva noțiunea de canoane facultative? Sau derogări de la canoane pentru diverse motive?

Radiografia momentului: Aprilie 2018

ortodoxos.ro: Întrucât sunt persoane care au auzit de erezia ecumenismului dar sunt nehotărâte în luarea unei decizii, am decis sa publicăm un rezumat al stării de fapt din Biserică la sfârșit de aprilie 2018.

1.Ecumeniștii eretici (scuzați pleonasmul) sunt în aceeași stare de erezie. Nu s-a schimbat nimic în atitudinea lor eretică. Un singur episcop a luat atitudine verbală și faptică împotriva ereziei: episcopul Artemie din Serbia ucenic al Sfântului Iustin Popovici. A mai fost episcopul Serafim de Pireu care a vorbit împotriva ecumenismului înainte de Sinodul eretic din 2016, dar după momentul Creta, slujește împreună cu ereticii la diferite ocazii. La fel episcopul Longhin vorbește împotriva ereziei ecumeniste dar pomenește un mitropolit ecumenist. De asemenea a fost avansat recent la rangul de arhiepiscop de către ecumeniști.

2.Unii dintre ortodocși au urmat Sfintele Canoane ale Bisercii Ortodoxe, s-au îngradit atât de erezia ecumenistă cât și de eretici. Aceștia urmează din toate puterile lor Credința Ortodoxă. Evident au și ei patimile lor, greșelile lor omenești. Dumnezeu văzând însă voința lor de mântuire și totodată de a păstra credința Sfinților Părinți, îi ajută . Monahii aghioriți din Sfantul Munte Athos contribuie foarte mult la păstrarea drumului drept pe calea Ortodoxiei, a Sfinților Părinți. Cine sunt acești monahi? Cel mai cunoscut este Gheron Sava Lavriotul. Cine intră în contact cu ei sau ascultă conferintele lor va vedea o credință autentic ortodoxă . De asemnea sunt și preoti sau ieromonahi din Romania care au luat atitudine împotriva ecumenismului și au suferit prigoană din partea ierarhiei eretice: Ierom Elefterie, Ierom Spiridon, preot Ciprian Staicu , pr Xenofont etc. Să îmi fie cu iertare faptul ca nu i-am scris pe toți. Sunt multe pericole și greutăți pentru ortodocșii care s-au îngradit de eretici: pericolul schismei, fanatism, compromis cu ereticii , patimi personale etc. Cu ajutorul lui Dumnezeu aceștia nădăjduiesc să țină dreapta credință și să își biruiască patimile.

3.În afară de ereticii (descriși la punctul 1 mai puțin episcopul Artemie) și de ortodocșii descriși la punctul 2, mai există diferite grupări care pretind că doar ei dețin adevarul. Amintim aici:

  • gruparea preotului Ioan Miron . Acesta sustine în mod necanonic cum că nu mai există har și Sfinte Taine la nimeni decât la el și la alți preoți care fac parte din gruparea lui (pr Claudiu Maria, preotul Tudor ,pr Onisim). De asemnea acestia au adoptat calendarul vechi renuntând la calendarul nou care este canonic.
  • gruparea lui Mihai Chirilă. Acesta este un autointitulat teolog, vechi colaborator al Patriarhiei române,un fel de guru modern care a modificat concepția despre erezie. Mihai Chirilă a introdus un nou concept , acela de părtășie la erezie. Adică există 3 stari: eretic, ortodox și părtaș la erezie. Cu alte cuvinte o persoană poate să fie ortodoxă și eretică în același timp(ortodox 40% și eretic 60% etc). Cei care au aderat la gruparea acestuia se află tot în erezia ecumenismului , și-au schimbat doar ”stăpânul”: în loc de episcopi au acadăgăm la finalul acestei scurte radiografii pe Ierom Antim Gâdioi cu ucenicii lui, care în mod public afirmă că nu se alătura nimanui și niciunei grupări. În realitate însă, îl favorizează pe Mihai Chirilă prin neparticipare la sinaxele ortodoxe. Au fost cazuri cand ucenici ai părintelui Antim au dorit să meargă la sinaxele ortodocșilor, dar au fost întorși din drum la sugestia episcopului Longhin. O mare greșeală pe care o urmează și parintele Antim, este aceea că trimite pe unii credincioși la episcop pentru dezlegarea unor păcate grele care chipurile nu pot fi dezlegate de un simplu preot, ceea ce nu este în concordanță cu învățătura Bisericii. La episcopul Longhin(eretic) și alți episcopi ecumeniști neîngrădiți de erezie. O similitudine cu ecleziologia papistă(Papa are har 100%, cardinalii 70%, preoții 50% iar laicii puțin sau deloc). Nu persoana preotului sau a episcopului iartă păcatele ci harul Dumnezeirii Treimice în virtutea Tainei Preoției ca stăpân pe Mihai Chirilă care îi stăpânește prin intermediul ereziilor pe car ele-a creat. Practic cine vrea să scape de ecumeniști și aderă la această grupare, este tot în erezie!

Mihai Chirila a atras diverși preoți , adepți ai compromisului liturgic și canonic. Mai exact este vorba despre preoți care îmbrățișează diferite înșelări , având evlavie la pseudo-sfinți sau preoți care au ambiții politice de a stăpânii peste cât mai mulți adepți , de a fi “recunoscuți” ca fiind “cei mai ortodocși”, “cei care țin credința dreaptă” etc. Amintim aici pe ieromonahul Grigorie Sanda victimă a înșelării cu pseudo-sfântul Nil Dorobanțu;urmarea acestei înșelări a fost Împărtășania dată acasă credincioșilor; preotul Claudiu Buză care s-a rugat împreună cu ereticii la consistoriu și adept al înșelării cu “taica Visarion”.

  • adăgăm la finalul acestei scurte radiografii pe Ierom Antim Gâdioi cu ucenicii lui, care în mod public afirmă că nu se alătura nimanui și niciunei grupări. În realitate însă, îl favorizează pe Mihai Chirilă prin neparticipare la sinaxele ortodoxe. Au fost cazuri cand ucenici ai părintelui Antim au dorit să meargă la sinaxele ortodocșilor , dar au fost întorși din drum la sugestia episcopului Longhin. O mare greșeală pe care o urmează și parintele Antim, este aceea că trimite pe unii credincioși la episcop pentru dezlegarea unor păcate grele care chipurile nu pot fi dezlegate de un simplu preot, ceea ce nu este în concordanță cu învățătura Bisericii. La episcopul Longhin(eretic) și alți episcopi ecumeniști neîngrădiți de erezie . O similitudine cu ecleziologia papistă(Papa are har 100%, cardinalii 70%, preoții 50% iar laicii puțin sau deloc). Nu persoana preotului sau a episcopului iartă păcatele ci harul Dumnezeirii Treimice în virtutea Tainei Preoției.

Din păcate diavolul are o “ofertă” foarte bogată de așa zis credințe și religii : musulmană, budistă, hinduistă, catolică etc. Credința dată de Dumnezeu este una singură : Ortodoxia. Dar și aici au apărut lupi în piele de oaie care pretind că ei sunt cei care dețin adevărul. Aceștia pot fi recunoscuți ușor:

  • au diferite înșelări cu Arsenie Boca, Nil Dorobanțu , taica Visarion, Maglavit, Oastea Domnului etc
  • au vedenii , viziuni , se luptă cu diavoli în timpul somnului dar și în realitate
  • sunt foști pușcăriași, care au îmbrăcat o față creștină , care pretind că au înțeles învățătura ortodoxă și care ademenesc pe cine pot (Vasile Vieru alias Saccssiv de la ortodoxinfo.ro , Emanuel Iscru din Pitești condamnat pentru trafic de persoane).
  • Au dorință de stăpânire , vor să aibă mulți adepți , să predice după Liturghie chiar dacă sunt simplii mireni.
  • Sunt infiltrați de sistem fiind vechi colaboratori ai acestuia (Mihai Chirilă fost colaborator al Patriarhiei)
  • Nu au înțeles Ortodoxia și de aceea intră in conflict cu scrierile Sfinților Părinți. Pretind că ai au ”calea de mijloc” sau ”calea împărătescă”
  • Au ca armă manipularea, înșelăciunea și frica ce o insuflă adepților
  • Acești “duhovnici” ai înșelării, pretind că dezleagă păcatele pe bandă rulantă, împărtășesc oricand și oricum. Nu au înțeles Taina Sfintei Împărtășanii .
  • Diferența față de ecumeniști este că ei vorbesc despre erezie. În realitate sunt in comuniune cu ereticii, spunând că evită extremismul.
  • Luptă contra ortodocșilor , denigrandu-i și calomniindu-i public (foștii pușcăriași Vasile Vieru alias Saccsiv și Emanuel Iscru). De fapt ei nu luptă contra ecumeniștilor ci contra ortodocșilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă.
  • Cine nu îi urmează pe ei și învățăturii lor sunt considerați dușmani, extremiști , fanatici
  • Consideră că dacă au întrerupt comuniunea cu ereticii dobândesc o infailibilitate și orice fac și spun este corect și este plăcut în fața lui Dumnezeu.
  • Duhovnicii grupării Chirilă nu corectează pe fiii duhovnicești, atunci când aceștia se află în înșelare, pentru a nu se micșora numărul de adepți.
  • Unii dintre acești preoți au fost caterisiți în mod corect canonic și ca să exercite rolul de preot în continuare, s-au transformat in “antiecumeniști”
  • pentru aceștia nu contează rânduiala ortodoxă ci satisfacerea clienților din grupare (ex : daca cineva vrea să cânte la Liturghie în alt mod decăt este rânduit, închinarea la icoane necanonice , permisiunea de a trăi în concubinaj, etc). Este ca la magazin:dai bani și ”primești” iertare de păcate.

Cum îi deosebim pe cei care într-adevar sunt ortodocși? Iată cum:

  • Țin credința Sfinților Părinți și nu acceptă înșelarile contemporane. Nu admit nicio inovație adusă învățăturii ortodoxe.
  • Au intr-adevăr dragoste față de aproapele. Nu urmăresc nimic, niciun folos.
  • Au o formare ortodoxă (ex: Monahii Aghioriți din Sfăntul munte Athos)
  • Sunt duhovnici veritabili : nu dau împărtășania acasă la pachet, nu au viziuni, vedenii. Nu fac minuni, învață ortodox.
  • Luptă pentru credință în mod real. Nu confundă credința cu lupta împotriva cipurilor sau a CNP-ului , care sunt lucruri secundare. A nu se înțelege ca ortodocșii sunt de acord cu acestea.
  • Vor tot timpul sa urmeze Sfinților Părinți, învățăturii ortodoxe. Nu au dorință de a fi deasupra celorlalți, nu au dorinșă de stăpânire, nu silesc pe nimeni la nimic. Nu învață nimic de la ei ci numai de la Sfinții Părinți.
  • Nu așteaptă răsplată pentru binele pe care îl fac.
  • Urmează Sfintelor Canoane și nu se roagă împreună cu ereticii.
  • Caută să citesca scrierile Sfinților Părinți mai întâi și nu alte nvățături și sfaturi contemporane.
  • Nu creează alianțe sau grupări . Biserica nu constă în numărul de membri.

Pseudo-patriarhul Bartolomeu vrea să dețină monopolul total în Ortodoxie, blocând chiar intrarea ortodocșilor din Macedonia sub jurisdicția Bisericii bulgare

Preasfinția sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului s-a întâlnit cu diferiți reprezentanți politici și religioși din Bosnia-Herțegovina și Macedonia pe 10 și 11 aprilie, folosind ocazia pentru a aborda problema acordului prin care Biserica Ortodoxă Bulgară ajută Biserica Macedoneană schismatică să dobândească canonicitate și autocefalie , raportează site-ul delegației permanente a Patriarhiei Ecumenice la Consiliul Mondial al Bisericilor (https://www.ecupatria.org/2018/04/16/ecumenical-patriarch-the-mother-church-of-all-balkan-peoples-is-constantinople/).

Biserica Ortodoxă Macedoneană, înființată schismatic din Biserica Ortodoxă Sârbă, a apelat la Biserica Ortodoxă Bulgară (http://orthochristian.com/108364.html) în noiembrie, pentru a-și asuma rolul de ”Biserică Mamă” și pentru a mijloci în numele ei față de celelalte Biserici Ortodoxe Locale autocefale, pentru a o aduce înapoi în comuniune cu Biserica Ortodoxă. Biserica Bulgară a decis, pe 27 noiembrie, să ajute macedonenii (http://orthochristian.com/108666.html), o mișcare care de asemenea a ridicat critici serioase din partea Bisericilor Sârbe (http://orthochristian.com/109158.html) și Grecești (http://orthochristian.com/109236.html).

La 10 aprilie, președintele Mladen Ivanic din Bosnia-Herțegovina și președintele Gjorge Ivanov din Macedonia au fost primiți cu entuziasm de Patriarhul Bartolomeu la sediul patriarhal din regiunea Fanar a Constantinopolului. Întâiul patriarh s-a întâlnit de asemenea, în privat, cu președintele macedonean, împreună cu soția și fiul său, diverși colegi, și cu ambasadorul macedonean la Ankara , discutând diverse subiecte și schimbând daruri pascale.

A doua zi, un grup de profesori și studenți ai Seminarului Teologic Sf. Clement din Ohrid din Skopie, Macedonia, au fost primiți de Patriarhul Ecumenic.

Printre alte lucruri, Preasfinția Sa a abordat tema deciziei recente a Bisericii Ortodoxe Bulgare de a deveni ”Biserica-Mamă” a Bisericii Macedonene schismatice și de a-i ajuta să se întoarcă la comuniunea cu Biserica Ortodoxă, ca o Biserică locală autocefală. În acest sens, el a subliniat rolul istoric al Patriarhiei Constantinopolului ca Biserică-Mamă pentru credincioșii ortodocși din Balcani.

”Mă gândesc la aceasta pentru că vreau să fiu total sincer cu voi”, a început patriarhul, ”această acțiune a Bisericii-soră Bulgare a fost greșită. Nu ajută. Aceasta complică lucrurile. Biserica-Mamă a tuturor popoarelor balcanice este Constantinopol. Aceasta este ceea ce spune adevărata istorie. Ceea ce se discută este o mamă fictivă”, a declarat fără echivoc Patriarhul Bartolomeu.

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice s-a referit și mai devreme la această chestiune, emițând un comunicat din ședința sa periodică, ce a avut loc între 7 și 9 februarie, în care a declarat că acțiunile Bisericii Ortodoxe Bulgare în această chestiune sunt considerate ne-canonice.

”Bulgaria nu vă poate introduce în canonicitate, în relații normale cu celelalte Biserici. Trebuie să existe adresare directă, onestitate și sinceritate în relațiile inter-ortodoxe” a adăugat patriarhul.

Desfășurând o paralelă cu Sinodul din Creta în vara anului 2016, Presfinția sa a vorbit despre deciziile Bisericilor Antiohiene, Bulgare, Georgiene și Ruse de a nu participa, spunând că ”nu este arătată cinste și sinceritate din partea acestor patru Biserici, de vreme ce am fost de acord și am semnat deciziile împreună”, referindu-se la întâlnirea din ianuarie 2016 a Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe. din Chambésy, în care au fost convenite textele și regulile de funcționare ale consiliului.

După aceste comentarii ale sale, patriarhul i-a încurajat pe studenți să viziteze des Constantinopolul, subliniind din nou rolul istoric al Patriarhiei Ecumenice: ”Să știți că noi vă iubim și să veniți ori de câte ori doriți în acest oraș frumos și istoric, unde este sediul Bisericii-Mamă, din care voi, toate popoarele balcanice și Rusia ați primit Botezul și lumina creștinismului”.

La rândul său, Mitropolitul Ilarion (Alfeyev) al Departamentului pentru relații externe al Patriarhiei Moscovei a subliniat necesitatea rolului Bisericii Ortodoxe Sârbe în această chestiune: ”Suntem convinși că soluționarea problemei Bisericii Macedonene trebuie rezolvată în cadrul cadrul canonic și este de neconceput să nu luăm în considerare în acest proces rolul conducător al Bisericii Ortodoxe Sârbe, din care ‘Biserica macedoneană’ s-a separat acum 50 de ani”.

orthochristian.com

Cum pot fi primiți în Biserică clericii ce au apostaziat


g.s.: Spun unii antiecumeniști, preoți, mireni sau teologi, prin sinaxe, rezoluții sau viu grai, că îi așteaptă pe ”episcopii” ce au semnat documentele eretice din Creta să se lepede de semnătură, astfel putând să îi pomenească la sfintele slujbe ca episcopi ortodocși. Se naște astfel următoarea întrebare: Dacă un minciuno-episcop va da un comunicat prin care va susține că se leapadă de semnătura din Creta, acest fapt îl va transforma în episcop ortodox?

Pentru a afla răspunsul, să vedem ce spun sfintele canoane:

CANONUL 3 al Sfântului Atanasie cel Mare † 373: (PRIMIREA ERETICILOR ÎN BISERICĂ)

„Tu scrii precum se cuvine fiului iubitor către tatăl, deci, și eu, apropiindu-te prin scrisoare, Rufiniene, te îmbrățișez, ca pe cel ce-mi ești mai presus de toți dorit. Dar, și eu, punând să-ți scriu ca unui fiu de la început și la mijloc și la sfârșit, am luat aminte ca nu din scrisori să se cunoască comuniunea și mărturia; căci tu-mi ești epistolă după cea scrisă, cunoscută și citită în inimă. Deci crede că așa mă aflu, crede într-adevăr, te îndemn, și te rog să-mi scrii; căci nu puțin, ci mult mă înveselesc făcând aceasta. Și fiindcă cu iubire și bisericește (căci aceasta iarăși se cuvine cucerniciei tale) ai întrebat în privința celor ce cu forța au fost târâți, dar nu s-au stricat, în credința cea rea, și ai voit ca să-ți scriu cele hotărâte în privința lor în sinoade și pretutindeni, să știi, stăpâne al meu preadorit, că la început după ce a încetat violența, ce se făcea, s-a ținut sinod, fiind de față episcopi din părțile dinafară; dar s-a ținut sinod și la împreună slujitorii, cei ce locuiesc în Elada, tot așa cu nimic mai puțin la cei din Spania și Galia, și s-a hotărât ceea ce aici și pretutindeni s-a lucrat, ca celor ce au căzut și au apărat nelegiuirea pocăindu-se să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în cler; iar celor ce nu și-au însușit nelegiuirea, ci s-au târât de silă și prin forță, s-au hotărât nu numai să li se dea iertare, ci să aibă și loc în cler, mai ales că au adus apărare vrednică de crezământ, și s-au părut că aceasta s-a făcut cu oarecare iscusință; deci au dovedit că nu s-au convertit la nelegiuire. Dar, ca să nu se pună oarecare nelegiuit să strice bisericile, au preferat să accepte calea violenței și să poarte greutatea, decât să piardă popoarele. Și zicând ei aceasta ni s-a părut că ne spun în chip demn de crezut și cu scopul ca să se și dezvinovățească că Aron, fratele lui Moise, în pustiu a acceptat păcătuirea poporului, și astfel să se justifice, ca nu cumva întorcându-se poporul în Egipt, să rămână în idolatrie. Dar, se și părea a fi probabil că dacă ar fi rămas în pustie puteau să se rețină de la nelegiuire, iar mergând în Egipt, s-ar fi întețit nelegiuirea în ei; din cauza aceasta li s-a admis acestora să fie în cler; iar celor care au fost amăgiți și au suferit violențe să li se dea iertare. Acestea le fac cunoscute și evlaviei tale nădăjduind că și cucernicia ta va primi cele hotărâte, și nu va osândi slăbiciunea celor ce s-au învoit astfel. Binevoiește dar, a citi acestea preoțimii și poporului supus ție, ca, cunoscându-le și ei, să nu te învinuiască pentru această atitudine a ta față de unii ca aceștia; căci nu se cuvine să-ți scriu, dacă și cucernicia ta poate să le expună concepția noastra în privința acestora, și să plinească toate ce lipsesc. Laudă fie Domnului, care te-a desăvârșit în tot cuvântul și în toată cunoștința. Deci cei ce se căiesc cu adevărat să anatemisească în special credința cea deșartă a lui Eudoxiu și Euzoiu; deoarece ei hulind pe Fiul lui Dumnezeu, a fi creatură, s-au înscris drept apărători ai eresului arian; și să mărtusisească credința mărturisită de Părinții de la Niceea, și să nu prefere nici un alt sinod față de acesta. Salută frățimea cea de lângă tine, iar cea de pe lângă mine, te salută în Domnul.”

Canonul cuprinde conținutul unei epistole de răspuns al Sfântului Atanasie către episcopul Rufinian, care întreabă cum trebuie să se primească în Biserică cei ce au aderat, în timpul prigoanei, la eresul arian.

Sfântul Atanasie cere să se respecte hotărârile sinoadelor care au dezbătut această chestiune (Spania, Galia, Elada), și să urmeze calea hotărâtă la sinodul din Alexandria din anul 362, ținut sub președenția sa, unde s-au hotarat ca toți aceia care au fost siliți prin violență să treacă de partea arienilor, dar care în fond, după convingerea lor, nu s-au făcut arieni, să fie iertați și să li se permită să rămână în demnitatea treptei ierarhice în care au fost; dar, conducătorii și apărătorii eresului, dacă se convertesc și se pocăiesc, de asemenea se pot primi în Biserică însă nu mai pot face parte din cler.

Având în vedere faptul că în acel timp Eudoxiu, episcopul Constantinopolului (360-370) și Euzoriu, episcopul Antiohiei (364-374) au fost aderenții cei mai aprigi ai doctrinei lui Arie și au proclamat credința ariană drept ortodoxă, sfântul Atanasie face atent pe Rufinian ca să pretindă de la toți care se convertesc de la arianism în Biserică, să anatemizeze în public mărturisirea de credință a acestor două persoane și să mărturisească în chip solemn Simbolul Niceean. – fragment din Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, pag.337

Așadar, de se va pocai vreun minciuno-episcop și va anatemiza ecumenismul și sinodul tâlhăresc din Creta, acesta poate fi primit ca mirean. Să presupunem prin absurd că Patriarhul României va face pocăință sinceră și se va lepăda de ecumenism, de sinodul tâlhăresc și de iudeo-masonerie, îl vom primi cu bucurie în Biserică pe fratele Daniel Ilie Ciobotea. Să nu fim naivi totuși…

Același lucru ni-l confirmă șiCanonul 62 Apostolic (APOSTAZIA CLERULUI):

„Dacă pentru frica omenească fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapădă numele lui Hristos, să se îndepărteze din Biserică (să se dea anatemei); iar dacă leapadă numele de cleric să se caterisească; dar pocăindu-se să fie primit ca laic.”

Dacă din pricina presiunilor pe care le-a exercitat asupra creștinilor diverși necreștini și eretici, în timpul persecuțiilor sau în alte împrejurări, unii dintre clerici s-au lepădat fie de credință, fie numai de calitatea de clerici. Cei dintâi se dau anatemei, adică excomunicării celei mai grave. Ei sunt excluși pentru totdeauna din Biserică și predați celui rău, nefiind vrednici a se numara nici între laici.

Desigur că această pedeapsă li se aplică numai după ce mai înainte sunt supuși caterisirii.

Cei din a doua categorie, prin slăbiciune sau prin lipsă de hotărâre s-au făcut nevrednici de a mai fi clerici, de aceea se caterisesc pentru totdeauna, așa încât chiar dacă se pocăiesc, nu mai pot fi reprimiți în cler, ci numai în randul laicilor. – fragment din Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, pag.39

CANONUL 10 SINODUL I ECUMENIC (CEI CE AU CAZUT ODATĂ DE LA CREDINȚĂ NU POT INTRA IN CLER)

„Oricâți dintre cei căzuți (de la credință) au fost înaintați (în cler) fie din neștiință, fie cu știință mai dinainte (a stării lor) din partea celor ce i-au înaintat, aceasta nu aduce slăbire(prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se vor cunoaște, se caterisesc.”

Canonul prevede măsura caterisirii pentru cei care au fost făcuți clerici dintre cei ce căzuseră de la credință, în timpul persecuțiilor. Măsura aceasta urmează a se aplica îndată ce vor fi descoperiți astfel de clerici, care fusesera hirotoniți, fie cu știință, fie cu neștiința episcopilor hirotonisitori. – fragment din Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, pag.57-58

CANONUL 1 AL SINODULUI DIN ANCIRA 314 (PREOTII CARE AU JERTIFT IDOLILOR)

„În privința presbiterilor, care au jertfit idolilor, și apoi iarăși s-au luptat în prigoane pentru credință, nu însă prin vreo prefăcătorie, ci cu adevărat, nici punând lucrurile la cale de mai înainte, nici lucrând cu intenție vicleană, nici înduplecând pe prigonitor ca să pară numai că s-au supus chinurilor, atrăgându-le pe acestea asupra lor numai la aparență și de formă; sinodul a hotărât ca aceștia să se împărtășească de cinste și ședere; dar nu este iertat ca ei să aducă jertfă, sau să propovăduiască, sau în general să săvârșească ceva din slujbele ierarhicești.”

Sinodul de la Ancira fiind convocat în mod expres pentru a reglementa stările de fapt create de persecuția lui Maximilian, – în timpul căreia mulți dintre creștini, – clerici și laici, – s-au făcut vinovați de apostazie (lepădare de credință), a analizat în amănunt cazurile de speță stabilind condițiile reprimirii în Biserică a acelora dintre apostați, care, pocăindu-se, au cerut să fie reprimiți în Biserică.

În primul canon se reglementează situația reprimirii în Biserică a presbiterilor care din teamă sau lipsă de tărie sufletească au jertfit idolilor, abătându-se astfel de la credință și făcându-se vinovați de infracțiunea de apostazie.

În privința sancțiunii ce trebuie să se aplice în speță, părinții pun în aplicare prevederile can.62 apostolic care dispune să se excludă din Biserică toți cei ce au decăzut de la credință, cu mențiunea ca cei ce se pocăiesc dintre clerici, să se reprimească în comunitate, dar numai ca laici. Prezentul canon întregește partea a doua a canonului apostolic, reglementând situația acelora dintre presbiteri căzuți de la credință (apostați), care pocăindu-se cu adevărat au făcut și dovada acestui fapt prin zelul lor pentru Hristos, suportând cu neînfricare chinurile la care au fost supuși de către persecutori, dispunând ca unii ca aceștia, dacă cer, să fie reprimiți, și să poarte și pe mai departe numele de presbiter să se se bucure de cinstea șederii între preoți; dar pentru că au păcătuit jertfind idolilor sunt considerați nevrednici de a mai avea preoția lucrătoare, interzicându-le în mod expres de a mai sluji în calitate de preoți, adică de a aduce Sfânta Jertfă, de a propovădui, și peste tot, de a săvârși vreo funcțiune preoțească de conducere. Favorul acordat se condiționează însă de dovada ce trebuie să o facă aceștia în mod sincer și adevărat aratând zel pentru credință și nu în mod viclean.
Menționând aceasta părinții au avut în vedere pe aceia dintre presbiteri care pentru a se reabilita tratau cu prigonitorii pentru a fi supuși la chinuri numai în mod aparent și nu în fapt, arătând în mod expres ca numai față de acei presbiteri va opera grațierea, la care se va dovedi că s-au pocăit sincer și care n-au intenționat să obțină aceasta prin viclenie.

Deși nu se face mențiune, se consideră că la aceleași sancțiuni vor fi supuși și episcopii apostați. Practica existentă în Biserică, așa cum se confirma și de Sfântul Ciprian în scrisoarea despre Vasilide și Marcian (nr 68), episcopii apostați, pledează pentru aceasta. – fragment din Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, pag.183-184