EUROPENII, VEZI CÂT SUNT DE DIPLOMAŢI? ÎNTÂI PE CAPII BISERICII VOR SĂ-I ÎNŞELE… DAR DACĂ TE DAI DUPĂ DÂNŞII, ASTA-I PIEIREA!

EUROPENII, VEZI CÂT SUNT DE DIPLOMAŢI? ÎNTÂI PE CAPII BISERICII VOR SĂ-I ÎNŞELE… DAR DACĂ TE DAI DUPĂ DÂNŞII, ASTA-I PIEIREA!

-Părintele Dionisie: Uniunea asta Europeană e după Dumnezeu? Ε desăvârşit după Satana. Desăvârşit, sigur. Că după Dumnezeu este numai Biserica. Biserica Ortodoxă e după Dumnezeu. -Dar vedeţi că şi oamenii Bisericii zic că Uniunea Europeană e un lucru bun.

-Părintele Dionisie: S-a terminat. Oamenii Bisericii au alunecat. Fiindcă ăştia, europenii, vezi cât sunt de diplomaţi? Întâi pe capii Bisericii vor să-i înşele. Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur… s-a terminat, e sfârşitul. Ei, măi, măi, măi. Vezi ce se lucrează? (2003)

-Părintele Dionisie: Conducătorii omenirii vor să îngenunche adevărul, fiindcă se apropie împărăţia lui Antihrist, şi aceia, cu diplomaţia lor, se osârduiesc să facă lesnicios drumul pentru Antihrist. Şi ca să fie lesnicios drumul, na, fac şărlătăniile lor. Ei, ce să-i faci? Răbdare trebuie, răbdare, şi dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trăit. Dar dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea. (1999)” Staretul Dionisie, Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos

Europenii, vezi cât sunt de diplomaţi? Întâi pe capii Bisericii vor să-i înşele… Dar dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea!

Ecumenism: Eparhia Patriarhiei ruse din Belgia a anulat liturghia duminicală de dragul sabatului ecumenic


Notă: Dragi fraţi şi surori întru Hristos! Aceştia sunt ierarhii noştri care participă la slujbe comune de lepădare de Dumnezeu. Aceste fapte se petrec anume cu acordul tacit al nostru, iar prin tăcerea noastră îl trădăm pe Hristos. Cine are urechi de auzit, să audă!
Ştirea sună în felul următor: “Duminică, 5 mai (!!!) cu ocazia celei de-a 51 aniversări a fondării comunităţii ecumeniste din Anvers, în catedrală a avut loc o messă festivă condusă de cardinalul Louis Rafael I Saco, patriarhul Babilonului şi a Caldeilor. La ceremonie au fost invitaţi conducătorii tuturor cultelor creştine (inclusiv reprezentante ale “preoţiei” de gen feminin) prezente în Belgia”, relatează site-ul Bisericii Ortodoxe Ruse din Belgia.
Pe lîngă invitaţii din Biserica Ortodoxă Rusă, la festivitate au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Patriarhii de Constantinopol, mitropolitul Athenagoras, precum şi clerului Bisericii Ortodoxe Române. Clericii Eparhiei Ortodoxe Belgiene participă în mod regulat la astfel de sabate ecumenice. Spre exemplu pe 16 aprilie în biserica Sf. Carolus Borromei, preotul Dimitri Yatsun a luat parte la o slujbă ecumenică de seară, dedicată memoriei “mucenicilor timpurilor noastre”.

Sursa

ADEVĂRUL DESPRE SCHISMATICII UCRAINENI, RECUNOSCUŢI DE PATRIARHIA ECUMENICĂ: MEMBRII NAZIŞTI SE NUMĂRĂ PRINTRE SFINŢI

Apostazie şi Ecumenism Într-un discurs dezgustător, de altfel neașteptat de tragic, a ieșit la iveală că încă un „preot” al „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” (BOU) schismatică, glorifică literalmente naziștii. Pe 28 iulie 2019, Vasily Sagan, un „preot” al BOU schismatică, recunoscută doar de Patriarhia Ecumenică, a declarat recent că este sigur că mulți membri ai diviziei SS Nazist Galicia, care au luptat cu Adolf Hitler în cel de-al doilea război mondial, se numără printre sfinți. „Clericul” a declarat acest lucru în timp ce efectua o înmormântare în satul Chervone din districtul Zolochiv din provincia Lviv. Înmormântarea a fost, de fapt, o slujbă de reînhumare pentru 29 de membri efectivi ai diviziei SS Nazist Galicia, care au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial și ale căror resturi au fost redescoperite. Preotul BOU schismatică a slujit împreună cu membrii Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, iar luptătorilor SS, decedați, care au fost reînhumați, li s-au acordat onoruri militare complete. Mai exact, Sagan a spus în timpul ceremoniei: „Cred că va exista un moment anume, nu numai pentru recunoașterea Diviziei SS a Galiției, ci un moment în care mulți dintre acești eroi ai bisericii vor fi recunoscuți în felul lor, la vremea hotărată. Recunoscuți nu numai ca eroi, ci ca sfinți, mulți dintre ei fiind deja… Slavă eroilor! ”

La înmormântare, a participat garda de onoare îmbrăcată nu doar în uniforma militară ucraineană modernă, ci si în uniforma militară fascistă din cel de-al doilea război mondial a Diviziei SS Galiția. S-au făcut remarcate steagurile roșu și negru ale Armatei Insurgente Ucrainene. În videoclipul slujbei este prezentată, de asemenea, o pictura murală blasfemiatoare, ce nu poate fi numita icoană, la care „preotul” atrage atenția oamenilor.

 

Așa-numita „icoană” îi înfățișează pe soldații în uniforme germane din cel de-al doilea război mondial, unul dintre ei având ceea ce pare a fi o mitralieră MP-40. Cuvintele „Dumnezeu și Ucraina” pot fi văzute pe „icoană”. Acestea se referă probabil la afirmația schismatică „Dumnezeu este cu noi și Ucraina [este cu noi]”, care a fost descrisă ca temă a unei alte imagini similare și hulitoare pe care noi am prezentat-o pe larg în articolul „Falsul Patriarh Filaret binecuvântează o pictură murală naționalistă cu un simbol nazist.” Mă refer, desigur, la faptul că falsul patriarh Filaret a binecuvântat o pictură murală imensă, care înfățișează pe Duhul Sfânt drept stema ucraineană, Aeroportul Donețk arzând cu oameni mistuiți de flăcari, simboluri naziste și Sfântul Gheorghe ucigând un vultur cu două capete.

Aceste imagini reminiscențe afișează același stil etno-filetist, în special neo-nazismul caracteristic multor schismatici ucrainieni și ultra-naționaliști. Luăm, ca exemplu, pe „preotul” schismatic Alexander Dedyukhin, cunoscut pentru postarea discursurilor lui Adolf Hitler pe pagina sa de Facebook; ironic, „preotul” naționalist ucrainiean postează discursurile în limba rusă. Dedyukhin s-a făcut cunoscut prin mai multe puncte de vedere extremiste și anti-creștine, și anume: -Negarea miracolului Focului Sfânt. -Definirea loviturii de stat Maidan, care a răsturnat guvernul ucrainean drept acțiune a Duhului Sfânt, comparând cocktailurile Molotov folosite, cu flăcările Duhului Sfânt. -A declarat un atac terorist în Rusia, în urma căruia 15 persoane au fost ucise, drept răspunsul la rugăciunile Patriarhiei de la Kiev. -Drogurile și prostituția ar trebui legalizate. -Și cine ar putea uita învățăturile „părintelui” Dedyukhin despre iertare, pe care o consideră neortodoxă în toate sensurile cuvântului, ca să nu mai vorbim de o subestimare a ei. Conform acestui cleric schismatic, cea mai buna modalitate de a ierta un dușman este pur și simplu uciderea lui. Acesta este un model din rândurile clericilor schismatici, și acest preot cu totul special a fost premiat rușinos de Patriarhul Bartolomeu! Să oferim Înalt Prea Sfinției Sale beneficiul îndoielii și să spunem că nu cunoștea tenebroasele ramificări neo-naziste ale acestei individ tulburat. Chiar dacă acesta este situația, ea subliniază cât de superficial cunoaște Fanarul extremiștii și naziștii literal vorbind, cu care sunt acum în comuniune. Cu toate acestea, preotul schismatic care a slujit la înmormântarea nazistă la Chervone nu este pur și simplu o figură obscură în BOaU. Vasily Sagan este, de fapt, protopopul districtului Zolochiv din provincia Lviv, de aceea prin extensie logică, părerile sale au importanță în cadrul BOaU. Cartierul Zolochiv este unul dintre punctele fierbinți în care Biserica Ortodoxă a avut de suferit, așa cum este descris în acest articol detaliat și edificator de către Arhiepiscopul ucrainean, profesorul Rostislav Yarema. În ceea ce privește schismaticii, merită menționat faptul că această tendință de susținere a naziștilor, ne conduce în timp până în perioada celui de-al doilea război mondial. La 24 ianuarie 1942, Reichskommissariatul Ucrainei a înregistrat o nouă generație a BOU schismatice care a colaborat cu ocupantul nazist. Primatul lor din acel timp, „Arhiepiscopul” Polycarp, „hirotonit ca episcop” Mstyslav (Skrypnyk), rudă a lui Simon Petliura, este unul dintre cei mai prolifici schismatici ucrainieni, așa-numitul „Patriarh al Kievului”. Iată un fragment dintr-un articol scris de Mstyslav, publicat în ziarul Volyn, la 7 mai 1942, care glorifica în mod deschis pe Hitler și nazismul. Includ aici ambele documente, atât ​​originalul ucrainean, cât și traducerea mea în engleză: „Și astăzi, eliberați din lanțurile groaznice ai celor douăzeci și trei de ani de sclavie muscalo-iudeo-asiatică prin sângele și forța de muncă a soldaților germani, cu capetele ridicate, ucrainenii revin cu mândrie într-o nouă Europă, în acea Europă, care a apărut în viziunea genială a marelui european, Adolf Hitler. Este această Europă în care credem, această Europă pe care o propovăduim în predica noastră; am visat la o astfel de Europă timp de douăzeci și trei de ani. Pentru această Europă am vărsat o mare de sânge prețios ucrainean. De asemenea, trebuie menționat că, în contextul acestei înmormântări naziste, BOU schismatică a slujit împreună cu clerul Uniat. Comuniunea și rugăciunea cu uniații greco-catolici este o tendință pe care schismaticii au făcut-o cunoscută atât înainte, cât și după recunoașterea lor de către Constantinopol și este o problemă pe care Fanarul nu a abordat-o niciodată, ei înșiși recunoscuți fiind pentru ecumenismul lor. Este greu de justificat dragostea autentică pentru Ucraina cu pro-uniatismul, luând în considerare atrocitățile violente comise de uniați, împotriva ortodocșilor din țările ucrainene. Clerul Uniat a slujit de asemenea o serie de ceremonii de pomenire pentru naziști, cu gărzi de onoare îmbracate în uniforme naziste. De menționat un incident, când un preot uniat de rang înalt, glorificând colaboratorii naziști din cel de al doilea război mondial, a militat literalmente pentru teroare și asasinat. El a subliniat, de asemenea, necesitatea de a opri pe oricine „băieți chinezi, negri, evrei sau muscali (un termen peioroativ pentru ruși)”, care în mintea lui complotează pentru a fura pământuri ucrainene. Cel mai trist lucru este că discursul de la slujba de înmormântare de la Chervone, este un exemplu relativ facil de neo-nazism, ceea ce suna ridicol chiar si să scrii, dar aceasta este lumea în care trăim.


Sagan și-a încheiat discursul rostit la înmormântare cu salutul tradițional Galitian și Carpato-Rus „Slavă lui Iisus Hristos”, cu toate acestea, cu greu s-a putut auzi cineva care știa răspunsul adecvat, care este „Slavă pentru totdeauna”, el fiind urmat imediat de salva focurilor de armă, după care s-a intonat imnul național ucrainean. Acest lucru mi-a amintit de o situație asemănătoare, care a expus cu adevărat Uniatii și schismaticii. Este vorba de un incident în care e implicat un videoclip al vicleanului preot uniat, Nikolai Medinsky. Nu fac referire la vremea când a agresat persoane ortodoxe vârstnice, în timp ce sechestra o biserică din Kolomyya, timp în care, el și colegii săi, preoți greco-catolici declarau: „Nu vă vom arunca resturi, porci din Moscova. Sunteți o masă amorfă lipsită de drepturi. Vom smulge nu numai această biserică de la voi, ci vă vom lua totul. Vă vom da afară de pe pământul nostru și din Lavra Peșterilor de la Kiev! ” Acest incident este o afișare complet diferită a degenerării față de incidentul de sechestrare al bisericii care a fost acoperit aici. Mă refer în mod special la acest videoclip, în care Nikolai Medinsky desfășoară o slujbă de pomenire, cu steagurile neo-naziste negre și roșii în fundal. Aici poate fi urmărit un microcosmos al etnofiletismului. Aproape de final, preotul rostește urarea tradițională „Slava Isusu Khristu” („Slavă lui Iisus Hristos”), dar a primit un răspuns anemic de la doar câțiva care au știut să răspundă corect „Slava na viki” („Slavă pentru totdeauna”). Dar în momentul în care a rostit sloganuri naționaliste și naziste, precum „Slava Ukraini — Heroyam slava” („Slavă Ucrainei – Slavă Eroilor”), a obținut un răspuns răspicat și mândru. El a încheiat alocuțiunea, rostind de trei ori sloganul „Slava Natsii — Smert Voroham” („Slavă națiunii – Moarte dușmanilor”) și oamenii au început să scandeze ca și cum ar fi fost posedați, „Moarte dușmanilor!”, în timp ce focurile de armă răsunau. (Apropo, anul trecut la procesiunea Calea Crucii a lui Filaret, s-a intonat cântecul popular „Moarte dușmanilor” după cum reiese din acest videoclip.)


Fenomenul observat la grupul lui Medinsky este același cu cel pe care l-am văzut aici la Chervone. „Preotul” a rostit tradiționalul salut național „Slavă lui Iisus Hristos”, la care orice adevărat Galitian, Volhynian, Carpato-Rus sau Ucrainean, ar trebui să știe să răspundă imediat „Slavă pentru totdeauna”, la fel ca în videoclipul de mai sus, cand abia s-a auzit un răspuns. Foarte mulți oameni păreau să nu aibă nicio problemă însă la intonarea imnului național. Mi s-a părut, de asemenea, că „preotul” a acordat o atenție deosebită cuvintelor „Slavă Eroilor”, dar în final a rostit „Slavă lui Iisus Hristos” ca și cum s-ar fi răzgândit în ultimul moment. Puteți viziona singuri videoclipul și puteți să vă exprimați părerea.

Sagan și Medinsky greșesc, întrucât Ucrainenii nu mai au nevoie să glorifice membrii diviziei SS Galicia, în fața poporului evlavios.. În schimb, aceștia ar trebui să slăvească toți sfinții Galiției, din Volhynia, Zaporozhye și Ruso-Carpati ”. În concluzie, spre marea mea întristare amintesc faptul că această formă de neo-nazism și etnofiletism, care este autodistructivă, are rădăcini printre munții stâncoși ai pământurilor Galiției salvate de Dumnezeu. De asemenea, este clar, istoric vorbind, că sursa acestei schisme și a extremismului nu provine din aceste meleaguri în mod natural, ci a fost o ideologie străină, adusă inițial de Iezuiți și Uniați. Acest naționalism radical a fost atent stimulat atât de ocupanți precum Austro-Ungaria, care căuta să împartă și să cucerească slavii, cât și de regimul ateist bolșevic sub Stalin și Hrușciov, care a încercat să distrugă Sfânta Rusie și să împartă popoarele ei. Dar după cum ne amintește Sfântul Lavrentie din Cernigov: „Este imposibil să împărțiți Rusia, Ucraina și Belarusia, pentru căci acestea împreună sunt Sfânta Rusie”. Știți, amintiți-vă și să nu uitați! ” Prin rugăciunile sale, precum și ale tuturor Sfinților Galiciei, din Volhynia si Ruso-Carpati, Domnul Atotputernic poate face ca oamenii din aceste meleaguri să-și amintească tradițiile ortodoxe și să rămână credincioși Bisericii lor și să-i facă de necucerit împotriva celor care ar provoca învrăjbire. Sursa: http://orthochristian.com/122772.html Traducere: Mărturisirea Ortodoxă
https://www.aparatorul.md/schismaticii-ucraineni-membrii-nazisti-se-numara-printre-sfinti/

Este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos, comuniunea cu ereticul

Să luptăm prin stăruitoare luare aminte împotriva vrajmașilor nevăzuți. Să fugim de comuniunea cu ereticii

Frați și părinți, scurt este cuvântul îndemnului nostru, cei săraci în faptă și cuvânt. Totuși trebuie să vă îndemn și să vă trezesc duhovnicește atât cât îmi stă în putere. Căci dacă cei ce aleargă în stadion au nevoie de strigătul celor ce-i însoțesc și dacă cei ce luptă în războaie au nevoie de îndemnul tovarășilor de arme, cu cât mai mult voi, cei ce v-ați ridicat la război împotriva vrăjmașilor nevăzuți, aveți nevoie să fiți unși pentru luptă prin cuvinte de îndemn și să fiți desăvârșiți în duhul? Lupta voastră nu este o singură zi, ci pentru toată viața. Și pentru cei ce biruiesc, cununa nespusă a nestricăciunii. Iar pentru cei biruiți, ocara rușinii fără de sfârșit. Dar fie să nu pătimim aceasta, fraților, nici să fim rușinați din nădejdea noastră. Ci printr-o stăruitoare luare-aminte și luptă înverșunată să purtăm biruință, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva diavolului. Știți că și cei ce luptă după trup sunt deplini treji. Căci spun că li se schimbă fețele și par să fie alții prin cugetul concentrat și prin tăria minții. Nu-și mai amintesc în acest ceas de femeie, sau de copii, sau de părinți, sau de frați, și de nimic altceva dintre toate. Ci și mintea lor, și cugetul, și trupul este prezent la război. Aceleași dispoziții trebuie să avem și noi după omul cel dinlăuntru [Cf. Ef. 3, 16.], și să nu avem nici o teamă de cei potrivnici. Ci să ne stârnim prin râvnă și să ne înfierbântăm cu duhul [Cf.Rom. 12, 11.], ca niște buni soldați ai lui Hristos. Căci astfel văzându-ne pe noi, potrivnicii noștri vor ezita să ne atace. Dar dacă ne vor vedea temători și șovăitori, îndată tinzând arcurile vor răni sufletul nostru prin cugetele neleguite, ca niște săgeți. Dar nici așa nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne însănătoșim iarăși prin pocăință, și iarăși trebuie să luptăm, și aceasta pururea. Căci așa este războiul nevăzut revărsat peste toată lumea. Și, dacă vreți, ridicați ochii minții voastre și vedeți pământul cel de sub cer rănit de asemenea răni.

Căci balaurul nu-i trece prin sabia lui numai pe necredincioși și eretici, nici numai pe curvari și adulteri și pe cei ce lucrează asemenea fapte necuvioase, ci și pe cei care cu nepăsare sunt în comuniune cu aceștia, dacă este adevărat cuvântul: Cel ce se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș va fi asemenea lui [ Înț. Sir. 13, 1.]. Pentru care și acum aducem învinuire, fiindcă pe unul carefățărnicea Ortodoxia, dar se împărtășea de erezie în toate, l-am oprit să fie pomenit de un ortodox în sfintele pomeniri de la dumnezeiasca mistagogie. Căci dacă ar fi apucat măcar la moarte, prin mărturisire, să dobândească Sfintele Taine, ar fi putut ortodoxul să facă pomenire pentru el. Dar fiindcă a murit fiind în comuniune cu erezia, cum este cu putință să fie așezat unul ca acesta în comuniune ortodoxă? Căci spune Sfântul Apostol: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine [ I Cor. 10, 16-17.]. Așadar, în mod corespunzător, și comuniunea cu ereticul este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice. Și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos. Fiindcă nu este nici o împărtășire între lumină și întuneric, nici însoțire între dreptate și fărădelege, nici înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli, precum a strigat același Apostol în altă parte. Dar pentru unii ca aceștia trebuie să plângem și să ne rugăm pentru cei care încă traiesc, ca să scape aceștia din mrejele diavolului. Iar pentru noi înșine trebuie să mulțumim că ne-a ales pe noi Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfințirea duhului, și întru credința adevarului, spre a-I sluji Lui în credința ortodoxă până la prezenta mărturisire, pe care săvârșind-o fără prihană și fără reproș, să ne învrednicească de Împărăția Lui cerească, în Însuși Hristos, Dumnezeu nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Editura DOXOLOGIA, 2018- Iași, pag.503-505, Cateheza 129

*

”Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.”

(Sf. Iustin Popovici, Credinta Ortodoxa si viata in Hristos, Ed. Bunavestire)

ÎNĂLȚAREA DOMNULUI – CONSLUJIRE CU PAPISTAȘII DE ZIUA EROILOR LA MORMÂNTUL OSTAȘULUI NECUNOSCUT

                        ***


Atotslăvitul nostru Făcător a împlinit făgăduinţa pe care a dat-o strămoşului Adam atunci cînd l-a izgonit din Paradis, şi făgăduinţa pe care a formulat-o în cuvinte şi mai limpezi faţă de Avraam, şi pe care a repetat-o din ce în ce mai clar faţă de proroci şi de împăratul David.
Dumnezeu L-a ridicat din morţi şi L-a înălţat pe Hristos Omul – nu doar mai presus decît lumea vizibilă şi pieritoare, ci chiar mai presus decît lumea invizibilă şi veşnică a puterilor cereşti; mai presus decît toate ierarhiile celor nouă cete îngereşti; mai presus decît orice fiinţă creată, cunoscută sau necunoscută; şi mai presus decît orice nume din lumea materială sau cea spirituală, după înțeleapta gândire a Sfântului Nicolae Velimirovici.
Una dintre cauzele principale ale crizei pe care o parcurge creștinătatea modernă este lipsa ei de înțelepciune, de cunoaștere, de vigilentă observație și de promptă intervenție. Acest lucru s-a dovedit perfect valabil o data cu venirea pelerinului Francisc în „Gradina Maicii Domnului”.
“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Țara a pierdut acest nume prin primirea călduroasă, plină de afecțiune și entuziasm a „fratelui drag”, și a tuturor dușmanilor lui Hristos, de către sinodul BOR în frunte cu președintele său, de către mitropolitul Teofan și mitropolitul Iosif. Cei doi pseudoierarhi ecumeniști, spre rușinea întregii Ortodoxii, au mers mai departe, după exemplul dat de patriarh, testând reacția noastră, a nepomenitorilor , „răzvrătiți”: unul l-a întâmpinat cu onoarea cuvenită unui Înalt Ierarh ortodox, sărutându-l ca pe un frate, în Iași, celălalt a participat senin și deschis la mesa catolică din catedrala catolică Sf. Iosif.  Cu banerul de la Aeroportul Otopeni [Binecuvântat este cel ce vine intru numele Domnului – Ioan12, 13] destinat primirii pelerinului Francisc, s-au deschis larg porțile necredinței, al triumfului papistaș asupra purității Sfintei Ortodoxii.
„Prințul Bisericii”, mitropolitul ecumenist Teofan, prezent în Piața Palatului Culturii la adorarea papei

Creștinii ortodocși n-au gândit bine, n-au procedat bine și de aceea s-a împuținat harul lui Dumnezeu. Au fost mai „înțelepți” fiii întunericului. Este necesară din partea clerului laic și monahal și a pleromei ortodoxe, râvnă, căutare, muncă, jertfă, nebunie întru Hristos – și toate acestea pe fondul nevinovăției obtinută prin despătimire – ca să ne recăpătăm demnitatea de neam liber în credință ortodoxă strămoșească, pentru care și-au dat viața zeci de mii de Martiri, Mucenici și Mărturisitori, floarea întregului neam românesc.
Ce-ați realizat fraților ortodocși?
V-ați înghesuit să-l vedeți și să-i ascultați cuvintele mincinoase, când străzile și piețele, trebuiau să fie pustii, fiind convinși că toate religiile sunt adevărate și că oricum toată lumea merge cu același dumnezeu, din simplul motiv că dumnezeu, sau pelerinul pribeag al întunericului, merge cu toată lumea? Să știți că Dumnezeu zidește și când dărâmă.
Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

Hristos este totul și totul este în Hristos. Este scris să nu slujim la doi domni, dar domnii acestei lumi vor să ne stăpânească și noi oscilăm mereu între Dumnezeu și satana, și deci între nenumăratele aspecte dualiste ale condiției umane, spune Mărturisitorul Ioan Ianolide, vasul ales al Domnului Hristos.
Trăim în fiecare zi, fără pic de rușine și frică de Dumnezeu, acum când slujirea cu ereticii a devenit ceva normal și obișnuit, pentru clerul ortodox și poporul naiv, amețit și sufocat deja de suflul otrăvit al hidrei ecumeniste. În Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului, aflăm ca românii se războiesc cu maghiarii, deși slujbele de comemorare au avut loc separat.
„Fac un apel la bună înțelegere, la calm pentru toți participanții, indiferent de etnie! În memoria eroilor pe care astăzi îi pomenim cu toții, suntem datori să ne tratăm cu respect și bunăvoință! ”Să mergem împreună!”, așa cum ne-a îndemnat Sanctitatea Sa Papa Francisc, în timpul vizitei în România”, scria ministrul de interne, Carmen Dan pe pagina sa de Facebook.
Cum putem comenta acest apel, care ascunde incompetență, rea-credință și absența oricărui sentiment de dragoste pentru țară, neam și credință.
Comemorarea Eroilor a avut loc în capitala țării, la slujbă participând un grup de preoți ortodocși, care au slujit nestingherit alături de eretici, la Mormântul Eroului Necunoscut, în fața Gărzii Naționale și a unui număr mare de oficialități politice și militare.

Unde este solemnitatea momentului? Unde sunt cântările în cinstea slavei eroilor, căci acum de Înălțare se proslăvește vitejia și eroismul unui neam întreg, care s-a jertfit nu numai pe întreg pământul românesc, ci și dincolo de Prut și Tisa, până în depărtatele ținuturi siberiene.
Chiar dacă eroii neamului au fost nu numai ortodocșii, ci și cei de alte confesiuni religioase, acest lucru nu poate constitui o scuză în fața Dreptului Judecător  atunci când sunt călcate sfidător în picioare, Sfintele Canoane Apostolice.
Astfel, CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) spune:
„Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca  (unor) clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească”.
Evenimentul consemnat de trustul de agitație și propagandă ecumenistă Trinitas, dovedește o data în plus boala morala de care suferă o importantă parte a Trupului Bisericii, care prin faptele conducătorilor BOR, trădează suferința care l-a robit, l-a înlănțuit și l-a făcut prizonierul propriei neputințe și nevrednicii. Rânjetul lupilor a devenit un urlet asurzitor, dar câți îl aud?
A primit Domnul Slavei jertfa făcută de Patriarhia BOR în cinstea Eroilor Neamului?
Biserica se roagă pentru cei non-ortodocşi, dar nu se roagă împreună cu ei, iar asta, nu din dispreţ pentru ei, ci pentru că aceasta este rânduiala dumnezeiască a rugăciunii: ea se întemeiază nu pe ceea ce gândim sau vrem, ci pe ceea ce ne-a lăsat Domnul (Matei 18, 19-20). Aşadar, cei ce, în numele unei iubiri sentimentale şi bolnăvicioase, străine de Evanghelie, au ridicat Anatema din 1054, fără să înlăture şi cauzele ei, cad ei înşişi sub aceeaşi anatemă, pentru că au nesocotit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii… Cineva poate înceta să mai fie sub incidenţa anatemei prin lepădarea de greşeli şi prin pocăinţă. Dar o anatemă aruncată asupra unei erezii sau asupra unei fapte nelegiuite rămâne veşnică.. Anatema de la 1054 va rămâne fără urmări şi va cădea de la sine când Papalitatea se va lepăda de erezia Filioque şi de celelalte şi va reveni prin pocăinţă în Biserica Ortodoxă.
Chiar dacă nimic nu se schimbă și mai-marii Bisericii își văd liniștiți de propovăduirea panereziei ecumeniste, iar ministrul de interne cheamă poporul ortodox la calm și înțelegere prin cuvintele ereticului Francisc, noi vom continua neabătuți, neclintiți în credința sfântă ortodoxă, libera noastră „lucrare omenească” , care se așează înlăuntrul „lucrării lui Dumnezeu”, pentru ca aceasta ne face cu adevărat liberi.

Îndemnul la înțelepciune al Sfântului Ioan Ianolide, se referă la iscusința cu care creștinul știe: 1. să gândească; 2. să măsoare (să cântărească, să aprecieze); 3. să procedeze în așa fel încât să se situeze în realitate, să o cumpănească bine și să intervină cu pricepere.

Mântuitorul, în însăși iconomia dumnezeiască a întrupării Sale, cât și în toată activitatea Sa, face dovada unei adânci înțelepciuni. El ne învață când, cum, cu cine și ce să facem, procedând strălucit de fiecare dată. Folosește toată gama de a aborda omul de la preamărirea până la afurisirea lui. Minunile Sale sunt făcute cu meșteșug, cu artă și poartă în ele o strălucire sfântă și uimitor de frumoasă. Formulările Lui sunt sentințe ce merg atât la inima omului simplu, cât și a savantului. Nimic nu e făcut fără a purta pecetea înțelepciunii și a iscusinței de a acționa. Mântuitorul arată poziția corectă a omului în creație: nu de orgoliu, nici de nimicnicie, ci de putere și smerenie prin credință.
Unii au acceptat totul (preoți și pleroma după exemplul „mai marilor”, care știu ei mai bine ce fac și nu-i așa, nu am ajuns încă la împărtășirea din același potir), alții scârbiți, grăbiți, fără înțelepciune și discernământ, au căzut în înșelare și rătăcire, alții au tăcut și merg înainte ca năimiții orbi duhovnicește, conducându-i și pe alții spre prăpastie.

În cartea Apocalipsei, Fiara se ridică din mare. Deocamdată o vedem ridicându-se din marea de tăcere în care se îneacă sufletele neamului romanesc.
*Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Bonifaciu, București, 2012

Sursa

Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând și rugându-ne împreună

Sursa
03.06.2019, Vatican (Catholica) –

 În cadrul conferinței de presă cu jurnaliștii aflați la bordul avionului cu care s-a întors în Roma, în ziua de duminică, 2 iunie 2019, chiar Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, Papa Francisc a răspuns mai întâi, așa cum se obișnuiește, la 2 întrebări ale adresate de mass-media din țara în care a fost. La încheierea călătoriei sale apostolice în România, din perioada 31 mai – 2 iunie, întrebările jurnaliștilor români au vizat fenomenul amplu al celor care merg să muncească în străinătate și de asemenea relațiile cu Biserica Ortodoxă Română.
Diana Dumitrașcu de la TVR l-a întrebat: „Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care își lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viață mai bună?” „Înainte de toate”, a răspuns Pontiful, „aceasta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărțirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărțirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire”. A subliniat că motivul plecărilor în străinătate nu este turismul, ci necesitatea. „De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidență asupra acestui lucru… Atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câștige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Și aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferință.”
Papa a propus să se lupte împotriva acestei situații „încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este ușor; nu este ușor în situația mondială actuală a finanțelor, a economiei. Dar gândiți-vă că voi aveți un nivel de nașteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâția tineri. Și pentru aceasta urez să se rezolve această situație care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câștiga mai mult…”
Cristian Micaci de la Radio Maria – România l-a întrebat pe Sfântul Părinte „Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica Catolică și cea Ortodoxă – minoritatea catolică și majoritatea ortodoxă – raportul dintre diferitele etnii și raportul dintre lumea politică și societatea civilă?” Papa Francisc a răspuns: „În general, eu aș spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o țară în dezvoltare, cu un nivel ridicat de nașteri cum sunteți voi, cu acest viitor nu își poate permite luxul de a avea dușmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creștine.”
Legat de relațiile cu ortodoxia a spus: „Voi aveți un mare Patriarh, un om cu inimă mare și un mare studios. Cunoaște mistica Părinților din deșert, mistica spirituală, a studiat în Germania… Este și un om al rugăciunii. Este ușor să te apropii de Daniel, este ușor, pentru că eu îl simt frate și noi am vorbit ca frați… Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârșitul partidei, al discuțiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui… Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioșii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta.”
Următoarea întrebare, pusă de Xavier Lenormand, de la mass-media franceză, a fost tot pe tema relațiilor cu Biserica Ortodoxă: „În prima zi a acestei călătorii, ați mers în Catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar și puțin dur, al rugăciunii Tatăl nostru… Dacă ortodocșii și catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai ați vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Așadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-ați gândit când ați rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl nostru în română? Și care sunt următorii pași concreți în acest ‘a merge împreună’?”
În răspunsul său, Papa a făcut o destăinuire: „Eu nu am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl nostru în italiană… Și am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl nostru, că majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, conducătorii: noi, conducătorii, trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura mersul împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună… Și noi, catolicii, avem oameni închiși, care nu vor și spun: ‘Nu, ortodocșii sunt schismatici’. Sunt lucruri vechi. Ortodocșii sunt creștini. Dar există grupuri catolice puțin fundamentaliste: trebuie să îi tolerăm, să ne rugăm pentru ei ca Domnul și Duhul Sfânt să le înmoaie puțin inima. Dar eu m-am rugat. La amândouă rugăciunile. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.”