ÎNĂLȚAREA DOMNULUI – CONSLUJIRE CU PAPISTAȘII DE ZIUA EROILOR LA MORMÂNTUL OSTAȘULUI NECUNOSCUT

                        ***


Atotslăvitul nostru Făcător a împlinit făgăduinţa pe care a dat-o strămoşului Adam atunci cînd l-a izgonit din Paradis, şi făgăduinţa pe care a formulat-o în cuvinte şi mai limpezi faţă de Avraam, şi pe care a repetat-o din ce în ce mai clar faţă de proroci şi de împăratul David.
Dumnezeu L-a ridicat din morţi şi L-a înălţat pe Hristos Omul – nu doar mai presus decît lumea vizibilă şi pieritoare, ci chiar mai presus decît lumea invizibilă şi veşnică a puterilor cereşti; mai presus decît toate ierarhiile celor nouă cete îngereşti; mai presus decît orice fiinţă creată, cunoscută sau necunoscută; şi mai presus decît orice nume din lumea materială sau cea spirituală, după înțeleapta gândire a Sfântului Nicolae Velimirovici.
Una dintre cauzele principale ale crizei pe care o parcurge creștinătatea modernă este lipsa ei de înțelepciune, de cunoaștere, de vigilentă observație și de promptă intervenție. Acest lucru s-a dovedit perfect valabil o data cu venirea pelerinului Francisc în „Gradina Maicii Domnului”.
“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Țara a pierdut acest nume prin primirea călduroasă, plină de afecțiune și entuziasm a „fratelui drag”, și a tuturor dușmanilor lui Hristos, de către sinodul BOR în frunte cu președintele său, de către mitropolitul Teofan și mitropolitul Iosif. Cei doi pseudoierarhi ecumeniști, spre rușinea întregii Ortodoxii, au mers mai departe, după exemplul dat de patriarh, testând reacția noastră, a nepomenitorilor , „răzvrătiți”: unul l-a întâmpinat cu onoarea cuvenită unui Înalt Ierarh ortodox, sărutându-l ca pe un frate, în Iași, celălalt a participat senin și deschis la mesa catolică din catedrala catolică Sf. Iosif.  Cu banerul de la Aeroportul Otopeni [Binecuvântat este cel ce vine intru numele Domnului – Ioan12, 13] destinat primirii pelerinului Francisc, s-au deschis larg porțile necredinței, al triumfului papistaș asupra purității Sfintei Ortodoxii.
„Prințul Bisericii”, mitropolitul ecumenist Teofan, prezent în Piața Palatului Culturii la adorarea papei

Creștinii ortodocși n-au gândit bine, n-au procedat bine și de aceea s-a împuținat harul lui Dumnezeu. Au fost mai „înțelepți” fiii întunericului. Este necesară din partea clerului laic și monahal și a pleromei ortodoxe, râvnă, căutare, muncă, jertfă, nebunie întru Hristos – și toate acestea pe fondul nevinovăției obtinută prin despătimire – ca să ne recăpătăm demnitatea de neam liber în credință ortodoxă strămoșească, pentru care și-au dat viața zeci de mii de Martiri, Mucenici și Mărturisitori, floarea întregului neam românesc.
Ce-ați realizat fraților ortodocși?
V-ați înghesuit să-l vedeți și să-i ascultați cuvintele mincinoase, când străzile și piețele, trebuiau să fie pustii, fiind convinși că toate religiile sunt adevărate și că oricum toată lumea merge cu același dumnezeu, din simplul motiv că dumnezeu, sau pelerinul pribeag al întunericului, merge cu toată lumea? Să știți că Dumnezeu zidește și când dărâmă.
Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

Hristos este totul și totul este în Hristos. Este scris să nu slujim la doi domni, dar domnii acestei lumi vor să ne stăpânească și noi oscilăm mereu între Dumnezeu și satana, și deci între nenumăratele aspecte dualiste ale condiției umane, spune Mărturisitorul Ioan Ianolide, vasul ales al Domnului Hristos.
Trăim în fiecare zi, fără pic de rușine și frică de Dumnezeu, acum când slujirea cu ereticii a devenit ceva normal și obișnuit, pentru clerul ortodox și poporul naiv, amețit și sufocat deja de suflul otrăvit al hidrei ecumeniste. În Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului, aflăm ca românii se războiesc cu maghiarii, deși slujbele de comemorare au avut loc separat.
„Fac un apel la bună înțelegere, la calm pentru toți participanții, indiferent de etnie! În memoria eroilor pe care astăzi îi pomenim cu toții, suntem datori să ne tratăm cu respect și bunăvoință! ”Să mergem împreună!”, așa cum ne-a îndemnat Sanctitatea Sa Papa Francisc, în timpul vizitei în România”, scria ministrul de interne, Carmen Dan pe pagina sa de Facebook.
Cum putem comenta acest apel, care ascunde incompetență, rea-credință și absența oricărui sentiment de dragoste pentru țară, neam și credință.
Comemorarea Eroilor a avut loc în capitala țării, la slujbă participând un grup de preoți ortodocși, care au slujit nestingherit alături de eretici, la Mormântul Eroului Necunoscut, în fața Gărzii Naționale și a unui număr mare de oficialități politice și militare.

Unde este solemnitatea momentului? Unde sunt cântările în cinstea slavei eroilor, căci acum de Înălțare se proslăvește vitejia și eroismul unui neam întreg, care s-a jertfit nu numai pe întreg pământul românesc, ci și dincolo de Prut și Tisa, până în depărtatele ținuturi siberiene.
Chiar dacă eroii neamului au fost nu numai ortodocșii, ci și cei de alte confesiuni religioase, acest lucru nu poate constitui o scuză în fața Dreptului Judecător  atunci când sunt călcate sfidător în picioare, Sfintele Canoane Apostolice.
Astfel, CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) spune:
„Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca  (unor) clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească”.
Evenimentul consemnat de trustul de agitație și propagandă ecumenistă Trinitas, dovedește o data în plus boala morala de care suferă o importantă parte a Trupului Bisericii, care prin faptele conducătorilor BOR, trădează suferința care l-a robit, l-a înlănțuit și l-a făcut prizonierul propriei neputințe și nevrednicii. Rânjetul lupilor a devenit un urlet asurzitor, dar câți îl aud?
A primit Domnul Slavei jertfa făcută de Patriarhia BOR în cinstea Eroilor Neamului?
Biserica se roagă pentru cei non-ortodocşi, dar nu se roagă împreună cu ei, iar asta, nu din dispreţ pentru ei, ci pentru că aceasta este rânduiala dumnezeiască a rugăciunii: ea se întemeiază nu pe ceea ce gândim sau vrem, ci pe ceea ce ne-a lăsat Domnul (Matei 18, 19-20). Aşadar, cei ce, în numele unei iubiri sentimentale şi bolnăvicioase, străine de Evanghelie, au ridicat Anatema din 1054, fără să înlăture şi cauzele ei, cad ei înşişi sub aceeaşi anatemă, pentru că au nesocotit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii… Cineva poate înceta să mai fie sub incidenţa anatemei prin lepădarea de greşeli şi prin pocăinţă. Dar o anatemă aruncată asupra unei erezii sau asupra unei fapte nelegiuite rămâne veşnică.. Anatema de la 1054 va rămâne fără urmări şi va cădea de la sine când Papalitatea se va lepăda de erezia Filioque şi de celelalte şi va reveni prin pocăinţă în Biserica Ortodoxă.
Chiar dacă nimic nu se schimbă și mai-marii Bisericii își văd liniștiți de propovăduirea panereziei ecumeniste, iar ministrul de interne cheamă poporul ortodox la calm și înțelegere prin cuvintele ereticului Francisc, noi vom continua neabătuți, neclintiți în credința sfântă ortodoxă, libera noastră „lucrare omenească” , care se așează înlăuntrul „lucrării lui Dumnezeu”, pentru ca aceasta ne face cu adevărat liberi.

Îndemnul la înțelepciune al Sfântului Ioan Ianolide, se referă la iscusința cu care creștinul știe: 1. să gândească; 2. să măsoare (să cântărească, să aprecieze); 3. să procedeze în așa fel încât să se situeze în realitate, să o cumpănească bine și să intervină cu pricepere.

Mântuitorul, în însăși iconomia dumnezeiască a întrupării Sale, cât și în toată activitatea Sa, face dovada unei adânci înțelepciuni. El ne învață când, cum, cu cine și ce să facem, procedând strălucit de fiecare dată. Folosește toată gama de a aborda omul de la preamărirea până la afurisirea lui. Minunile Sale sunt făcute cu meșteșug, cu artă și poartă în ele o strălucire sfântă și uimitor de frumoasă. Formulările Lui sunt sentințe ce merg atât la inima omului simplu, cât și a savantului. Nimic nu e făcut fără a purta pecetea înțelepciunii și a iscusinței de a acționa. Mântuitorul arată poziția corectă a omului în creație: nu de orgoliu, nici de nimicnicie, ci de putere și smerenie prin credință.
Unii au acceptat totul (preoți și pleroma după exemplul „mai marilor”, care știu ei mai bine ce fac și nu-i așa, nu am ajuns încă la împărtășirea din același potir), alții scârbiți, grăbiți, fără înțelepciune și discernământ, au căzut în înșelare și rătăcire, alții au tăcut și merg înainte ca năimiții orbi duhovnicește, conducându-i și pe alții spre prăpastie.

În cartea Apocalipsei, Fiara se ridică din mare. Deocamdată o vedem ridicându-se din marea de tăcere în care se îneacă sufletele neamului romanesc.
*Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Bonifaciu, București, 2012

Sursa

Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând și rugându-ne împreună

Sursa
03.06.2019, Vatican (Catholica) –

 În cadrul conferinței de presă cu jurnaliștii aflați la bordul avionului cu care s-a întors în Roma, în ziua de duminică, 2 iunie 2019, chiar Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, Papa Francisc a răspuns mai întâi, așa cum se obișnuiește, la 2 întrebări ale adresate de mass-media din țara în care a fost. La încheierea călătoriei sale apostolice în România, din perioada 31 mai – 2 iunie, întrebările jurnaliștilor români au vizat fenomenul amplu al celor care merg să muncească în străinătate și de asemenea relațiile cu Biserica Ortodoxă Română.
Diana Dumitrașcu de la TVR l-a întrebat: „Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care își lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viață mai bună?” „Înainte de toate”, a răspuns Pontiful, „aceasta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărțirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărțirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire”. A subliniat că motivul plecărilor în străinătate nu este turismul, ci necesitatea. „De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidență asupra acestui lucru… Atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câștige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Și aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferință.”
Papa a propus să se lupte împotriva acestei situații „încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este ușor; nu este ușor în situația mondială actuală a finanțelor, a economiei. Dar gândiți-vă că voi aveți un nivel de nașteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâția tineri. Și pentru aceasta urez să se rezolve această situație care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câștiga mai mult…”
Cristian Micaci de la Radio Maria – România l-a întrebat pe Sfântul Părinte „Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica Catolică și cea Ortodoxă – minoritatea catolică și majoritatea ortodoxă – raportul dintre diferitele etnii și raportul dintre lumea politică și societatea civilă?” Papa Francisc a răspuns: „În general, eu aș spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o țară în dezvoltare, cu un nivel ridicat de nașteri cum sunteți voi, cu acest viitor nu își poate permite luxul de a avea dușmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creștine.”
Legat de relațiile cu ortodoxia a spus: „Voi aveți un mare Patriarh, un om cu inimă mare și un mare studios. Cunoaște mistica Părinților din deșert, mistica spirituală, a studiat în Germania… Este și un om al rugăciunii. Este ușor să te apropii de Daniel, este ușor, pentru că eu îl simt frate și noi am vorbit ca frați… Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârșitul partidei, al discuțiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui… Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioșii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta.”
Următoarea întrebare, pusă de Xavier Lenormand, de la mass-media franceză, a fost tot pe tema relațiilor cu Biserica Ortodoxă: „În prima zi a acestei călătorii, ați mers în Catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar și puțin dur, al rugăciunii Tatăl nostru… Dacă ortodocșii și catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai ați vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Așadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-ați gândit când ați rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl nostru în română? Și care sunt următorii pași concreți în acest ‘a merge împreună’?”
În răspunsul său, Papa a făcut o destăinuire: „Eu nu am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl nostru în italiană… Și am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl nostru, că majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, conducătorii: noi, conducătorii, trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura mersul împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună… Și noi, catolicii, avem oameni închiși, care nu vor și spun: ‘Nu, ortodocșii sunt schismatici’. Sunt lucruri vechi. Ortodocșii sunt creștini. Dar există grupuri catolice puțin fundamentaliste: trebuie să îi tolerăm, să ne rugăm pentru ei ca Domnul și Duhul Sfânt să le înmoaie puțin inima. Dar eu m-am rugat. La amândouă rugăciunile. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.”

„Acest lup a venit la cine? A venit la alți lupi îmbrăcați în piei de oaie, care s-au proțăpit în fața turmelor, dându-se păstori adevărați.” Cuvântul Părintelui Ieronim despre vizita Papei în România(transcript)

Sursa

„Cu durere în inimă spun că în zilele acestea, în România și Moldova s-a petrecut ceva, s-a scris o filă de istorie, una spre rușinea României și Moldovei. Poate ne vor condamna urmașii urmașilor noștri și poate ne vor și blestema. Dar nu numai atâta, că poate ne blestemă și cei din morminte, cei de la Putna sau de la Voroneț. Ne blestemă că ei au apărat cu sânge acest neam și această țărișoară.

Ce s-a întâmplat fraților? În țară a intrat un lup. De care lup, că cei din pădure-s mulți acuma? Știți că nu se mai împușcă lupii acuma că așa a dat comunitatea europeană că nu mai ai voie să mai împuști lupii, nici urșii. A intrat un lup mare, nu oricare. Putem spune astăzi că a intrat cel mai mare lup și anume papa de la Roma, de care Sfântul Cosma Etolianul zice: „Pe papa să-l blestemați ca unul ce este capul tuturor răutăților.”

Iată acest lup în blană de oaie este primit astăzi în țară să vină să aducă poporului ortodox de 2000 de ani, să aducă pace, ca și cum România nu are pace, trebuie să aducă el, sau mai bine spus să aducă dezbinare, să aducă dracii în România. Deci și acest papa, lăsat a fi rugat de lingușitori, de politicieni și de mai marii duhovnicești ai țării acesteia, el s-a făcut ca pisica căreia nu-I trebuie, „nu-mi trebuie dar haide că vin la rugămintea voastră”, a venit cu multă „dragoste” în țara aceasta să ne învețe pe noi ce? Să ne arate cât de proști suntem.

Fraților, rușine pentru acest neam. Rușine pentru lingușitorii și trădătorii acestui neam. Pământul acesta al Moldovei n-a fost călcat niciodată de vreun papă. De aceea, dacă acest pământ nu a fost călcat, pământul acesta care e presărat de sângele martirilor, pământul acesta stropit cu lacrimile cuvioșilor, pe acest pământ au trăit oameni sfinți, care au mărturisit adevărul și credința și au apărat-o cu sânge.

Iată însă, acest lup a venit la cine? A venit la alți lupi îmbrăcați în piei de oaie, care s-au proțăpit în fața turmelor, dându-se păstori adevărați. Cine a venit în pământul Moldovei, „locțiitorul lui Iisus Hristos”, cel care a spus că: „tatăl lui Iisus Hristos este lucifer”, cel care a dansat cu țigăncile, este cel care a spus că el are putere să schimbe Biblia, cel care a zis că Dumnezeu se ia după el dacă el schimbă judecățile lui Dumnezeu, iată cu cine s-au îmbrățișat pseudo-ierarhii noștri.

Ne întrebăm așa, și răspuns nu găsim: oare oamenii aceștia mai au rușine? Oare mai au obraz să dea ochi cu poporul acesta? Oare nu le e rușine la obraz că poartă cu nevrednicie haina aceasta a lui Hristos? Oare până la urmă cine sunt lupii? Că și atunci când am vorbit despre „sinodul” din Creta, răspunsul mitropolitului a fost: „cum să-mi apăr turma de lupi?”

Acum întrebăm așa, care-s lupii până la urmă, cel care se îmbrățișează cu el sau cei care prigonesc? După cuvântul lui, după cum a spus de fapt, noi suntem lupii. Să spunem că acest episcop mai are ochii minții treji? Eu nu cred. Putem să-l mai numim ortodox? Niciodată. Putem să spunem că acesta este om iubitor de țară? Nicidecum. Atuncea, rușine lor și tuturor asemenea lor.

Fraților, cine stă de veghe la straja patriei acesteia? Că a ajuns țara aceasta ca o cale bătătorită în care intră și vine cine vrea și cine poate. Vin străinii și fac harcea parcea țara aceasta și cu bogățiile și cu țara și cu credința. A ajuns țara ca un staul fără câini, dar cei care ar trebui să fie ciobani, astăzi sunt lupi. Ce răspuns dau ei în fața lui Dumnezeu, față de turma care-o încredințat-o Dumnezeu lor?

Fraților, cel care a venit în țară, că nici nu-i mai pomenesc numele că nu-i vrednic, acesta este dușmanul lui Iisus Hristos, așa cum l-a numit Maica Domnului în Athos, este dușmanul lui Hristos. S-a făcut pe sine dumnezeu. El se crede infailibil, că nu poate greși, el crede că aduce pace pe pământ, el schimbă judecățile lui Dumnezeu, el schimbă Biblia, el schimbă tainele (nu că ar avea vreo taină), el face totul, el este dumnezeu pe pământ, de aceea catolicii de ce fac numai cu patru degete? Cred în tata, fiu, duh sfânt și papa. Asta e explicația crucii cu patru degete, deci ei au doi dumnezei. Unul în cer și unul pe pământ.

Iată papalitatea și-a schimbat cămașa de lucru. Dacă în secolul XIII acel papa dădea inchiziția papală încât ardea pe rug, zdrobea cu toiege pe cei ce nu vroiau să treacă la papistași și secole întregi a aplicat această regulă, acum papalitatea și-a schimbat cămașa, blana, a îmbrăcat blana blândeții și a zâmbetului pentru oamenii proști și naivi. Acum vine cu zâmbetul pe buze să ne tuflească în obraz un scuipat, „beatificând” pe aceia care nu au vrut să treacă la ortodoxie în perioada comunistă. Acesta este scuipatul în obrazul românilor.

Fraților, oare ce durere ar trebui să ne cuprindă inima când vedem toate aceste lucruri? Când și pietrele plâng, când și natura se schimbă, vedeți și ne bate Dumnezeu cu gheață și cu ploi care nu se mai termină, de ce oare? Dar cine are ochi de văzut? Ei fraților, prin această vizită, România și-a pecetluit Creta. Ce-au început la Creta au finalizat în România, adică ne-au dat o lecție de demonstrație: măi proștilor români, asta ați semnat în Creta, acuma punem în practică și stați voi liniștiți, adormiți în paturile voastre până ce ajungem noi la potir, că nu o să ajungem niciodată la potir, stați voi liniștiți acolo în bisericile voastre că nu se schimbă nimica. Papa este viclean. Niciodată nu va cere religiilor subjugate schimbarea crezului lor. Nu. Ci doar supunerea tacită față de papă. Acesta este scopul.

Vedeți naivilor ecumeniști că v-au îmbrobodit ochii, nu vedeți lucrul acesta? Acesta este scopul lor. Acest este mesajul vizitei în România. Vedeți măi că eu sunt șeful vostru? Atunci de ce te temi așa de tare, cu toată securitatea? Pentru că e reprezentantul satanei și e trimis să aducă pacea diavolului, pacea ecumenistă.

Fraților, adevărat este ce a spus cineva că acesta este profetul mincinos din cartea Apocalipsei, deci în țara noastră Moldova a venit profetul mincinos din Apocalipsă. Mai urmează să vină antihristul. Acest profet merge din țară în țară, peste tot să compromită conștiințele oamenilor și oile săracele să țină stegulețe și să zică la lup: hai, vino la mine și mă mănâncă.

Fraților de ce suntem așa de orbi, poporul acesta de ce e așa de orb, nu mai faceți diferența între lup și oaie? Pentru că, întâi s-a orbit poporul cu păcatele. Atâtea avorturi, atâtea crime, atâta pornografie, atâta trădare de țară, atâta lipsă de frică de Dumnezeu, atâta superficialitate a credinței atâția ani de zile încât acum încununează cu trădare totală. Așa se întâmplă fraților.

Pecetluirea unei căderi morale a unui popor este în parte lepădarea de credință. Deci ereticii n-au căzut în erezie până întâi nu s-au compromis moral, cu păcate grele. Deci poporul acesta român, căruia azi trebuie să-i fie rușine, întâi a căzut moral, s-a depărtat de origini, de tradiții, s-a luat după Europa și a strigat cu brațe deschise: intrăm în Europa, deci s-a îndepărtat de originile lui, de tradiția părinților, de Sfinții Bisericii și a ales pleava Europei în loc de pământul străbunilor noștri. De aceea astăzi suferim și vom fi îngenuncheați și stați un pic, că nu se oprește aici. O să își dea seama oamenii mai târziu, când o să fie prea greu și imposibil de mai făcut ceva.

Deci fraților, ar trebui ca de la aceste amvoane să răsune glasul popimii și al episcopilor și să tune, cum tuna oarecând Augustin Kandiotis împotriva papei și împotriva papismului, cum tuna Sfântul Marcu Evghenicul sau sfântul Fotie cel Mare sau Sfântul Iustin Popovici și spuneau că nu e cădere mai mare ca papismul.

Deci, fraților, sperăm să ștergem aceste zile din istoria României, să le șteargă Dumnezeu, că spre rușinea poporului acestuia și nu numai al acestuia, așteptați-vă la consecințe. Consecințele o să le vedem. Fraților, cu durere vă spunem aceste lucruri pentru că vedem atâta indiferență și atâta orbire astfel încât nu mai știi să deosebești bine de rău. Nu mai vezi un om cu care să te înțelegi, să mai comunici în Duhul lui Dumnezeu, este groaznic acest lucru.

Astăzi s-au întâlnit orbii, și la Iași și la București și și-au scos ochii unul altuia să vadă care-i mai orb. Tu sau eu? Și au văzut că amândoi sunt orbi. Și s-au luat de mână și au zis: hai să ducem poporul acesta prost, să-l dăm în brațele antihristului, că noi trăim bine. Și au liniștit bine păstorii, i-a chemat pe preoți în sinagogi și-n adunări, sinoade, și stareții mănăstirilor: stați liniștiți, nu se întâmplă nimica, doar o vizită a papei. Așa deci, stați liniștiți, oilor, că vă papă ușor. Și preoțimea stă cu botul pe labe și se uită cu un ochi să vadă. Dacă iese unul: și eu eram cu tine. Dacă nu: o fost prost. Aceștia-s ochii popimii de astăzi.

Unde vă este curajul fraților? Să spuneți astăzi: nu sunt de acord. Măcar strigă, măi! De asta te-a pus Hristos acolo, să stai împotriva lupilor. Tu de asta ești păstor. Ce înseamnă păstor? Ai ciomagu-n mână, ai ciomagul cuvântului și să bați în lupi să nu mănânce oile. Și tu ce faci? Ce zice proverbul? Când străjerul doarme, vai de turmă.

Dar dacă lupii s-au schimbat astăzi? Dacă lupii suntem noi? Ei stau cu ochii asupra noastră. Să vadă ce mai zice Antim, ce mai zice Ieronim, ce mai zice Elefterie. Dar nu se uită să vadă ce fac cei mari. Rușine să le fie și tuturor asemenea lor.

Fraților, s-au întâlnit bine, orbii astăzi orbecăie împreună. S-au întâlnit să-și dea mâinile, să sfâșie turmele. Așa să tot conducă turmele în brațele satanei și a antihristului, că acesta este duhul modern. Astăzi domnește duhul spre ecumenism, spre pierzarea sufletului. De aceea, să ne ținem cu mâinile de Hristos strâns, de poalele Maicii Domnului. Să zicem: Maica Domnului, nu ne lăsa în aceste zile să ne întunece satana ochii, pentru că eu sunt sigur că cei care l-au văzut pe papa n-au venit cu o gândire negativă și contrară împotriva papei, sigur n-au venit. Ci au spus: da, e frumușel, e zâmbitor, da, ne-a dat mâna, da, ne-a pupat. Deci în contactul cu ereticul nu se poate să nu fii schimbat. De aceea evitați orice contact cu ereticul. Aceasta este poziția sfinților, fraților.

Dacă citim în Viețile Sfinților vedem acolo monahii ciprioți, în anul 1300, numai pentru faptul că au dat mâna cu catolicii sinodul a considerat să-i caterisească. Dar cu cei de acum ce ar trebui făcut? Dar cine să-i caterisească? Bunica din groapă. Ei pe înșiși să se caterisească? Dar nu le-a venit timpul. Va veni vremea când Dumnezeu va face dreptate și știe El pentru ce.

Fraților, să ne ținem de poalele Maicii Domnului, de această țărișoară sfântă, stropită cu sânge și cu lacrimi și ne va da Maica Domnului ajutor spre mărturisire. Amin.”

Slava lui Dumnezeu pentru toate

VINE BALAURUL DE LA ROMA… Românii conștient-ortodocși ce vor face?

Imagini VIDEO și FOTO de la PROTESTUL ÎMPOTRIVA PAPEI ȘI ECUMENISMULUI – 25 mai, București

După micuțul protest împotriva papei, la care au participat ortodoși nepomenitori moderați, cu vederi schismatice sau patrioți care nu prea aveau habar cu ce se mănâncă ecumenismul, mă întreb ce vom face în zilele când balaurul de la Roma sau „satana în sutană”, cum îl numea cineva, va fi în România?

Ce vor face românii ortodocși, care știu că papa este ereziarh fără succesiune apostolică, înaintemergător al antihristului, dezbinator al Ortodoxiei și  instigator al minorităților?

Vor sta acasă privind la televizor cum capul ereziilor Apusului, INFATUATUL IEZUIT CE SE CREDE „APOSTOL„ se va preumbla prin toată țara aruncându-și otrava papistă și ecumenistă prin București, Iași și prin tot Ardealul?

SUNTEȚI MULȚUMIȚI CU UN MINUSCUL PROTEST?!

CE VEȚI FACE CÂND PSEUDO-PATRIARHUL DANIEL ÎL VA  PRIMI CU ONORURI, CU CLOPOTE ȘI COR CA PE UN MARE IERARH (cum NU este) ÎN NOUA CATEDRALĂ?

CE VEȚI FACE CÂND SE VA RUGA CU EL, CÂND ÎL VA NUMI „SANCTITATE”, „SFÂNT PĂRINTE”, „FRATE ÎN HRISTOS”?? DAR CÂND VA NUMI ADUNAREA PAPISTAȘĂ „BISERICĂ SORĂ”??

VEȚI MĂRTURISI ORTODOXIA MĂCAR CU PREZENȚA, CU VORBA, CU ÎMPOTRIVIREA LA PROPAGANDA ECUMENISTĂ??

VEȚI MĂRTURISI CĂ HRISTOS NU ARE DECÂT O BISERICĂ ȘI NU MAI MULTE?? VEȚI SPUNE CELORLAȚI ROMÂNI IGNORANȚI ȘI NEȘTIUTORI ȘI, DE CE NU, LUMII CĂ ACEA UNICĂ BISERICĂ A LUI HRISTOS ESTE ORTODOXIA??

Iată cum l-a primitPOPORUL ORTODOX GEORGIAN în 2016:

CINSTE ORTODOCȘILOR GEORGIENI – Nu au participat la messa papei Francisc de pe stadionul Meshki – PROTESTE masive împotriva vizitei acestuia în Georgia

VA SPĂLA CINEVA CINSTEA ORTODOXIEI ÎN ROMÂNIA?

Dar UNDE este marea masă a ortodoșilor?

UNDE SUNTEȚI PREOȚILOR CARE V-AȚI ÎNGRĂDIT DE ECUMENISM CU COMUNITĂȚILE VOASTRE DE CREDINCIOȘI? UNDE SUNT SUTELE DE ORTODOCȘI VII AI BISERICII ROMÂNEȘTI? AȚI OBOSIT MĂRTURISIND?!

UNDE SUNTEȚI CĂLUGĂRILOR „ASCULTĂTORI„ CE AȚI RĂMAS ÎN MÂNĂSTIRI? VOI, CARE SPUNEȚI CĂ ÎI SLUJIȚI LUI HRISTOS, DAR TOLERAȚI LA INFINIT GREȘELILE ȘI EREZIILE IERARHIEI TRĂDĂTOARE?

UNDE SUNTEȚI VOI, CEI CARE N-AȚI RUPT COMUNIUNEA CU IERARHII ECUMENIȘTI PRETINZÂND CĂ NU VREȚI SĂ CĂDEȚI ÎN SCHISMĂ?! AȚI AMUȚIT? VOI, CARE ÎI PRIGONIȚI PE FRAȚII VOȘTRI MĂRTURISITORI, ACUZÂNDU-I CĂ EXAGEREAZĂ CÂND SE ÎMPOTRIVESC ECUMENISMULUI? 

UNDE SUNTEȚI VOI, PREOȚILOR DE MIR CE VĂ PRETINDEȚI CUNOSCĂTORI AI DOGMELOR ORTODOXE, DAR CARE AȘTEPTAȚI CEVA MAI MULT PENTRU A ÎNTRERUPE POMENIREA? VINE ACUM, CAPUL EREZIILOR APUSULUI ȘI IERARHII ECUMENIȘTI ÎL VOR PRIMI CA PE UNUL DE-AL LOR (să nu fie). UNDE SUNT CREDINCIOȘII VOȘTRI, CARE VĂ URMEAZĂ ORBEȘTE? DE CE NU MĂRTURISIȚI?!

UNDE SUNTEȚI ROMÂNILOR DIN ARDEAL AI CĂROR STRĂMOȘI AU FOST MARTIRIZAȚI DE PAPISTAȘI? AȚI UITAT SĂ LUPTAȚI PENTRU CREDINȚA VOASTRĂ??

UNDE SUNTEȚI TEOLOGILOR ȘI CUNOSCĂTORILOR  AI CANOANELOR SFINȚILOR PĂRINȚI?? V-AȚI ASCUNS ÎN VIZUINELE LAȘITĂȚII?! 

DE CINE VA FI ÎNTÂMPINAT ERETICUL PAPA ÎN ROMÂNIA ORTODOXĂ? DE POLITICIENI TRĂDĂTORI, DE IERARHI ECUMENIȘTI, DE ELEVI NEȘTIUTORI ADUȘI SĂ-L APLAUDE CA PE UN VESTITOR AL NOII ERE, DE MULȚIMEA DE GURĂ-CASCĂ DE „ORTODOCȘI„ IGNORANȚI AMESTECȚI CU ERETICII LUI MINORITARI???

MĂRTURISIȚI-VĂ PUBLIC ȘI PAȘNIC CREDINȚA ORTODOXĂ! 

Constituția ne dă acest drept: 

ARTICOLUL 30

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă. 

Vedeți și:

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Sursa

Episcopie apostată prin preoţii săi impune un modernism păgubos. Biserică FĂRĂ iconostas!

aparatorul.md: În Săptămîna Luminată într-o biserică din Minsk cu hramul Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, a avut loc o “liturghie” în limba belorusă.

Parohul bisericii, protoiereul Igor Korostelev este de asemenea şi reprezentant al Departamentului Sinoidal care se ocupă de cazacii Bisericii Ortodoxe din Belarus.

Protoiereul Igor, care de altfel are deja peste 70 ani, a transformat biserica unde slujeşte într-un focar adevărat al modernismului. Pe lîngă faptul că slujeşte într-o limbă necunoscută enoriaşilor, în biserica absolventului Seminarului duhovnicesc din Moscova lipseşte icnostasul, de-asupra altarului atîrnînd candelabre, iar peste ferestre – jaluzele.

Însă aceasta e doar începutul. În biserică a avut loc concert al coriştilor, care dau reprezentaţii prin bisericile din Minsk. Organizatorul acesei mişcări este cunoscuta ecumenistă, rătăcită şi propagandista păcatului sodomit, Natalia Vasilevich, care a anunţat despre această noutate pe pagina ei de facebook.

4

2

1

3

ECUMENISMUL SĂVÂRŞEŞTE ÎNSTRĂINAREA ORTODOCŞILOR ECUMENIŞTI DE BISERICA LOR MAMĂ, ÎNTUNECAREA CONŞTIINŢEI LOR PRIN AMĂGIRI ERETICE NEORTODOXE

Prietenia ecumenistă ajută pe cineva să se obişnuiască cu păcatele neortodocşilor Regretatul arhiepiscop Serafim (Sobolev) scria: ,,Este greu de spus unde se abat mai mult ortodocşii ecumenişti de la credinţa ortodoxă: în scrierile lor, sau prin participarea la conferinţele ecumeniste”[1]. Această participare care implică acceptarea compromisului dogmatic şi îndepărtarea de Sfânta Tradiţie este, în esenţa sa, trădarea Ortodoxiei.Multe lucruri s-au schimbat în conştiinţa Bisericilor Ortodoxe locale, inclusiv în cea a Patriarhiei Moscovei, de când ele s-au alăturat mişcării ecumeniste[2]. La Sinodul lor de la Moscova din 1948, Patriarhia Moscovei definea ,,mişcarea ecumenistă ca fiind o nouă încercare de a ridica turnul Babel, ca un semn al înşelării obişnuite a omului … din cauza păcatului mândriei. Ea a înlocuit misiunea unei unificări lăuntrice, organice şi întemeiată dogmatic cu o unificare mecanică externă”. Este extrem de semnificativ că, la acea vreme, Patriarhia Moscovei socotea că ,,adevărata unitate a Bisericii era un concept străin înţelegerii” mişcării ecumeniste, şi că a-l adopta ar însemna ,,să respingă adevărata unitate a Bisericii … în spaţiu şi timp … să rupă lanţul neîntrerupt al harului care uneşte Biserica Ortodoxă cu sfinţii apostoli prin succesiunea apostolică … să vândă tezaurul nostru păzit cu multă râvnă al credinţei pentru blidul de linte al foloaselor pământeşti şi prin aceasta să participe la ademenirea sufletelor omeneşti”[3]. Aceste din urmă cuvinte sună deosebit de dureros, când sunt comparate cu laudele de astăzi cântate în cinstea ecumenismului de ,,ortodocşii” ecumenişti ai Patriarhiei Moscovei. Pe lângă abaterea acestor ,,ortodocşi” ecumenişti de la credinţa lor prin încălcarea sfintelor canoane şi dogmei Bisericii (pe care o mărturisim în articolul 9 al Crezului nostru), ecumenismul a zămislit alte roade rele. În special, prietenia care se dezvoltă între ecumenişti. Imperceptibil pentru ei înşişi, participanţii la întrunirile ecumeniste se abat de la convingerile lor anterioare şi dobândesc un limbaj special, o terminologie şi un mod de a gândi care se dezvoltă în procesul dialogului. Astfel se săvârşeşte înstrăinarea ortodocşilor ecumenişti de Biserica lor Mamă, întunecarea conştiinţei lor prin amăgiri eretice neortodoxe. Exact aşa cum a remarcat Sfântul Apostol Pavel: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune (I Corinteni 15, 33). Există un astfel de concept precum ,,curăţia duhovnicească” (arhimandrit Constantin Zaiţev) fără care loialitatea faţă de Hristos este de neconceput. Potrivit unui scriitor religios contemporan, ,,întrunirile, rugăciunile şi slujbele comune ecumeniste hrănesc o lipsă de loialitate constantă a participanţilor faţă de propria credinţă, şi inculcă în sufletele lor o stare rea de adulter duhovnicesc”[4]. Ecumeniştii au devenit conştienţi de mult timp de importanţa comunicării personale pentru cultivarea indiferenţei confesionale şi lipsei de scrupule.Ei au un motiv serios să nu se limiteze doar la publicaţii tipărite; mai presus de toateei încurajează îndeosebi contactele personale care sunt stabilite la conferinţele şi adunările lor, la tot felul de dialoguri şi întruniri. În occident, ca o regulă, ecumenismul a fost propagat pe scară largă decenii la rând, ţintind, în primul rând, la demoralizarea credinţei ortodoxe: alte confesiuni nefiind de un interes deosebit pentru vrăjmaşul omenirii, deoarece ele se află deja, în parte sau pe deplin, în puterea sa. Funcţionarii mişcării ecumeniste, atât din occident cât mai ales din Rusia sovietică, au fost întotdeauna foarte atraşi de călătoriile gratuite în străinătate şi de toate avantajele aferente. Şcolile teologice ale Patriarhiei Moscovei sunt corupte cu ajutorul ecumenismului potrivit unui plan menit să proiecteze multe decenii din viitor. Preoţii viitori sunt inoculaţi făţiş cu perspectiva ecumenistă în locul credinţei ortodoxe. Mulţi dintre ei sunt trimişi la studiu în centrele ecumeniste din occident, în timp ce mulţi studenţi neortodocşi străini studiază la seminariile şi academiile teologice ale Patriarhiei Moscovei, şi îşi obţin acolo rangurile (!) teologice. Ereticii apuseni sunt invitaţi nu numai să ţină ocazional câte o prelegere, ci cursuri întregi. Astfel, în decursul unui număr de ani, la sfârşitul anilor ’1970 şi începutul anilor ’1980, profesorul de la Institutul Răsăritean din Roma, iezuitul Michael Arranz a ţinut cursuri de liturgică la Academia Teologică din Leningrad. El însuşi a primit un doctorat în teologie din mâinile mitropolitului ,,ortodox” Nicodim (Rotov), şi înveşmântat ca un preot ortodox, s-a împărtăşit în altarul bisericii academiei. În acest fel, trădătorii atestaţi ai Ortodoxiei sunt formaţi în Patriarhia Moscovei. În timpul anilor ,,reconstrucţiei”, sute de preoţi de mir din Patriarhia Moscovei au fost doar prea fericiţi să participe la ,,schimbul de experienţă” şi să fie formaţi în comunităţile protestante şi catolice din occident, în vreme ce nenumăraţi misionari occidentali, din cauza complicităţii binevoitoare a Patriarhiei Moscovei, au fost implicaţi pe faţă în coruperea poporului ortodox din Rusia. Aşa cum spunea recent arhipreotul patriarhal Ioan Sviridov, pe când se afla la Roma: ,,Rusia este ţara misiunii”[5]. Şi foarte recent, a început o mituire directă a clerului ortodox al Patriarhiei Moscovei de către catolici. Într-adevăr, toate aceste excese şi fărădelegi ale ecumeniştilor nu sunt decât ,,adulter duhovnicesc” ! Această expresie a fost folosită de preotul Timotei Selski[6]. Sursa: Ecumenismul – calea către pierzare, de Ludmilla Perepiolkina Traducere: Catacombele Ortodoxiei

[1] Arhiepiscop Serafim (Sobolev), ,,Ar trebui să ia parte Biserica Ortodoxă Rusă la mişcarea ecumenistă ?” (Nado li Russkoi Pravoslavnoi Tserkvi uchastvovat’ v ekumenicheskom dvizhenii ?), raport din Actele Conferinţei întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale … (Deianiia Soveshchaniia glav i predstavitelei Avtokefalnykh Pravoslavnikh Tserkvei …), vol. 2, Moscova, 1949, p. 376. [2] Patriarhia Moscovei a devenit membră a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) în 1961 la cea de-a III-a Adunare a CMB din New Delhi. [3] Actele Conferinţei întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale …, vol. 2, p. 414-415. [4] A. Tuskarev, op. cit., p. 60. [5] A se vedea nota de subsol 7. [6] Preot Timotei Selski, ,,Despre curăţia duhovnicească” (O dukhovnom tselomudrii), Orthodox Russia, Jordanville, 1995, nr. 1/1526, p. 9.
https://www.aparatorul.md/ecumenismul-savarseste-instrainarea-ortodocsilor-ecumenisti-de-biserica-lor-mama-intunecarea-constiintei-lor-prin-amagiri-eretice-neortodoxe/

BLASFEMII DIRECT DE PE AMVON. SĂ NU NE MIRĂM APOI DE NECAZURILE CE VOR VENI…

“Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23, 13) Notă: Dragi fraţi şi surori întru Hristos! Necătînd la aceste feţe şi costume drăgălaşe pentru copii, a poeziilor şi cîntecelelor încîntătoare, a organiza spectacole şi concerte în Biserica Domnului, şi, de asemenea, participarea la acestea, este un păcat foarte grav. Şi se mai miră mai apoi părinţii că copiii lor mai apoi trec prin nenorociri şi suferinţe… Cine are ochi de văzut, să vadă! La 5 mai 2019, după slujba din biserica Sf. M. Mc. Pantelimon din oraşul Dubna, a avut un spectacol de Paşti, care a adunat un număr mare de spectatori. Au fost invitaţi elevii şi profesorii şcolii duminicale Sf. Ioan Botezătorul. Spectatorii au avut parte de două reprezentări teatrale numite “Cum o oaie caută o viată mai bună” şi “Adevărul e nemuritor”, se anunţă pe site-ul parohiei din Dubna. Organizatorul unei astfel de blasfemii a fost parohul bisericii, preotul Leonid Saltîkov. Pregătirile pentru piesa “Adevărul e nemuritor” au început în februarie. Au existat foarte mulţi doritori de a participa, încît a fost nevoie să se organizeze încă un spectacol, anume pentru cei mai mici. Copiii împreună cu profesorii şcolii duminicale şi părinţii lor şi-au exersat rolurile, au învăţat cîntecelele, poeziile şi şi-au pregătit costumele. După finisarea pieselor, parohul bisericii Sf. M. Mc. Pantelimon, preotul Leonid Saltîkov, a invitat copiii la o petrecere de ceai festiv, unde elevii împreună cu preotul Pavel Nekrasov au cîntat cîntece sub acordurile chitarei.

Sursa Fotografii: http://dubna-blago.ru//nov2019/190503_dubna3vs.html

https://www.aparatorul.md/blasfemii-direct-de-pe-amvon-sa-nu-ne-miram-apoi-de-necazurile-ce-vor-veni/