ADEVĂRUL DESPRE SCHISMATICII UCRAINENI, RECUNOSCUŢI DE PATRIARHIA ECUMENICĂ: MEMBRII NAZIŞTI SE NUMĂRĂ PRINTRE SFINŢI

Apostazie şi Ecumenism Într-un discurs dezgustător, de altfel neașteptat de tragic, a ieșit la iveală că încă un „preot” al „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” (BOU) schismatică, glorifică literalmente naziștii. Pe 28 iulie 2019, Vasily Sagan, un „preot” al BOU schismatică, recunoscută doar de Patriarhia Ecumenică, a declarat recent că este sigur că mulți membri ai diviziei SS Nazist Galicia, care au luptat cu Adolf Hitler în cel de-al doilea război mondial, se numără printre sfinți. „Clericul” a declarat acest lucru în timp ce efectua o înmormântare în satul Chervone din districtul Zolochiv din provincia Lviv. Înmormântarea a fost, de fapt, o slujbă de reînhumare pentru 29 de membri efectivi ai diviziei SS Nazist Galicia, care au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial și ale căror resturi au fost redescoperite. Preotul BOU schismatică a slujit împreună cu membrii Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, iar luptătorilor SS, decedați, care au fost reînhumați, li s-au acordat onoruri militare complete. Mai exact, Sagan a spus în timpul ceremoniei: „Cred că va exista un moment anume, nu numai pentru recunoașterea Diviziei SS a Galiției, ci un moment în care mulți dintre acești eroi ai bisericii vor fi recunoscuți în felul lor, la vremea hotărată. Recunoscuți nu numai ca eroi, ci ca sfinți, mulți dintre ei fiind deja… Slavă eroilor! ”

La înmormântare, a participat garda de onoare îmbrăcată nu doar în uniforma militară ucraineană modernă, ci si în uniforma militară fascistă din cel de-al doilea război mondial a Diviziei SS Galiția. S-au făcut remarcate steagurile roșu și negru ale Armatei Insurgente Ucrainene. În videoclipul slujbei este prezentată, de asemenea, o pictura murală blasfemiatoare, ce nu poate fi numita icoană, la care „preotul” atrage atenția oamenilor.

 

Așa-numita „icoană” îi înfățișează pe soldații în uniforme germane din cel de-al doilea război mondial, unul dintre ei având ceea ce pare a fi o mitralieră MP-40. Cuvintele „Dumnezeu și Ucraina” pot fi văzute pe „icoană”. Acestea se referă probabil la afirmația schismatică „Dumnezeu este cu noi și Ucraina [este cu noi]”, care a fost descrisă ca temă a unei alte imagini similare și hulitoare pe care noi am prezentat-o pe larg în articolul „Falsul Patriarh Filaret binecuvântează o pictură murală naționalistă cu un simbol nazist.” Mă refer, desigur, la faptul că falsul patriarh Filaret a binecuvântat o pictură murală imensă, care înfățișează pe Duhul Sfânt drept stema ucraineană, Aeroportul Donețk arzând cu oameni mistuiți de flăcari, simboluri naziste și Sfântul Gheorghe ucigând un vultur cu două capete.

Aceste imagini reminiscențe afișează același stil etno-filetist, în special neo-nazismul caracteristic multor schismatici ucrainieni și ultra-naționaliști. Luăm, ca exemplu, pe „preotul” schismatic Alexander Dedyukhin, cunoscut pentru postarea discursurilor lui Adolf Hitler pe pagina sa de Facebook; ironic, „preotul” naționalist ucrainiean postează discursurile în limba rusă. Dedyukhin s-a făcut cunoscut prin mai multe puncte de vedere extremiste și anti-creștine, și anume: -Negarea miracolului Focului Sfânt. -Definirea loviturii de stat Maidan, care a răsturnat guvernul ucrainean drept acțiune a Duhului Sfânt, comparând cocktailurile Molotov folosite, cu flăcările Duhului Sfânt. -A declarat un atac terorist în Rusia, în urma căruia 15 persoane au fost ucise, drept răspunsul la rugăciunile Patriarhiei de la Kiev. -Drogurile și prostituția ar trebui legalizate. -Și cine ar putea uita învățăturile „părintelui” Dedyukhin despre iertare, pe care o consideră neortodoxă în toate sensurile cuvântului, ca să nu mai vorbim de o subestimare a ei. Conform acestui cleric schismatic, cea mai buna modalitate de a ierta un dușman este pur și simplu uciderea lui. Acesta este un model din rândurile clericilor schismatici, și acest preot cu totul special a fost premiat rușinos de Patriarhul Bartolomeu! Să oferim Înalt Prea Sfinției Sale beneficiul îndoielii și să spunem că nu cunoștea tenebroasele ramificări neo-naziste ale acestei individ tulburat. Chiar dacă acesta este situația, ea subliniază cât de superficial cunoaște Fanarul extremiștii și naziștii literal vorbind, cu care sunt acum în comuniune. Cu toate acestea, preotul schismatic care a slujit la înmormântarea nazistă la Chervone nu este pur și simplu o figură obscură în BOaU. Vasily Sagan este, de fapt, protopopul districtului Zolochiv din provincia Lviv, de aceea prin extensie logică, părerile sale au importanță în cadrul BOaU. Cartierul Zolochiv este unul dintre punctele fierbinți în care Biserica Ortodoxă a avut de suferit, așa cum este descris în acest articol detaliat și edificator de către Arhiepiscopul ucrainean, profesorul Rostislav Yarema. În ceea ce privește schismaticii, merită menționat faptul că această tendință de susținere a naziștilor, ne conduce în timp până în perioada celui de-al doilea război mondial. La 24 ianuarie 1942, Reichskommissariatul Ucrainei a înregistrat o nouă generație a BOU schismatice care a colaborat cu ocupantul nazist. Primatul lor din acel timp, „Arhiepiscopul” Polycarp, „hirotonit ca episcop” Mstyslav (Skrypnyk), rudă a lui Simon Petliura, este unul dintre cei mai prolifici schismatici ucrainieni, așa-numitul „Patriarh al Kievului”. Iată un fragment dintr-un articol scris de Mstyslav, publicat în ziarul Volyn, la 7 mai 1942, care glorifica în mod deschis pe Hitler și nazismul. Includ aici ambele documente, atât ​​originalul ucrainean, cât și traducerea mea în engleză: „Și astăzi, eliberați din lanțurile groaznice ai celor douăzeci și trei de ani de sclavie muscalo-iudeo-asiatică prin sângele și forța de muncă a soldaților germani, cu capetele ridicate, ucrainenii revin cu mândrie într-o nouă Europă, în acea Europă, care a apărut în viziunea genială a marelui european, Adolf Hitler. Este această Europă în care credem, această Europă pe care o propovăduim în predica noastră; am visat la o astfel de Europă timp de douăzeci și trei de ani. Pentru această Europă am vărsat o mare de sânge prețios ucrainean. De asemenea, trebuie menționat că, în contextul acestei înmormântări naziste, BOU schismatică a slujit împreună cu clerul Uniat. Comuniunea și rugăciunea cu uniații greco-catolici este o tendință pe care schismaticii au făcut-o cunoscută atât înainte, cât și după recunoașterea lor de către Constantinopol și este o problemă pe care Fanarul nu a abordat-o niciodată, ei înșiși recunoscuți fiind pentru ecumenismul lor. Este greu de justificat dragostea autentică pentru Ucraina cu pro-uniatismul, luând în considerare atrocitățile violente comise de uniați, împotriva ortodocșilor din țările ucrainene. Clerul Uniat a slujit de asemenea o serie de ceremonii de pomenire pentru naziști, cu gărzi de onoare îmbracate în uniforme naziste. De menționat un incident, când un preot uniat de rang înalt, glorificând colaboratorii naziști din cel de al doilea război mondial, a militat literalmente pentru teroare și asasinat. El a subliniat, de asemenea, necesitatea de a opri pe oricine „băieți chinezi, negri, evrei sau muscali (un termen peioroativ pentru ruși)”, care în mintea lui complotează pentru a fura pământuri ucrainene. Cel mai trist lucru este că discursul de la slujba de înmormântare de la Chervone, este un exemplu relativ facil de neo-nazism, ceea ce suna ridicol chiar si să scrii, dar aceasta este lumea în care trăim.


Sagan și-a încheiat discursul rostit la înmormântare cu salutul tradițional Galitian și Carpato-Rus „Slavă lui Iisus Hristos”, cu toate acestea, cu greu s-a putut auzi cineva care știa răspunsul adecvat, care este „Slavă pentru totdeauna”, el fiind urmat imediat de salva focurilor de armă, după care s-a intonat imnul național ucrainean. Acest lucru mi-a amintit de o situație asemănătoare, care a expus cu adevărat Uniatii și schismaticii. Este vorba de un incident în care e implicat un videoclip al vicleanului preot uniat, Nikolai Medinsky. Nu fac referire la vremea când a agresat persoane ortodoxe vârstnice, în timp ce sechestra o biserică din Kolomyya, timp în care, el și colegii săi, preoți greco-catolici declarau: „Nu vă vom arunca resturi, porci din Moscova. Sunteți o masă amorfă lipsită de drepturi. Vom smulge nu numai această biserică de la voi, ci vă vom lua totul. Vă vom da afară de pe pământul nostru și din Lavra Peșterilor de la Kiev! ” Acest incident este o afișare complet diferită a degenerării față de incidentul de sechestrare al bisericii care a fost acoperit aici. Mă refer în mod special la acest videoclip, în care Nikolai Medinsky desfășoară o slujbă de pomenire, cu steagurile neo-naziste negre și roșii în fundal. Aici poate fi urmărit un microcosmos al etnofiletismului. Aproape de final, preotul rostește urarea tradițională „Slava Isusu Khristu” („Slavă lui Iisus Hristos”), dar a primit un răspuns anemic de la doar câțiva care au știut să răspundă corect „Slava na viki” („Slavă pentru totdeauna”). Dar în momentul în care a rostit sloganuri naționaliste și naziste, precum „Slava Ukraini — Heroyam slava” („Slavă Ucrainei – Slavă Eroilor”), a obținut un răspuns răspicat și mândru. El a încheiat alocuțiunea, rostind de trei ori sloganul „Slava Natsii — Smert Voroham” („Slavă națiunii – Moarte dușmanilor”) și oamenii au început să scandeze ca și cum ar fi fost posedați, „Moarte dușmanilor!”, în timp ce focurile de armă răsunau. (Apropo, anul trecut la procesiunea Calea Crucii a lui Filaret, s-a intonat cântecul popular „Moarte dușmanilor” după cum reiese din acest videoclip.)


Fenomenul observat la grupul lui Medinsky este același cu cel pe care l-am văzut aici la Chervone. „Preotul” a rostit tradiționalul salut național „Slavă lui Iisus Hristos”, la care orice adevărat Galitian, Volhynian, Carpato-Rus sau Ucrainean, ar trebui să știe să răspundă imediat „Slavă pentru totdeauna”, la fel ca în videoclipul de mai sus, cand abia s-a auzit un răspuns. Foarte mulți oameni păreau să nu aibă nicio problemă însă la intonarea imnului național. Mi s-a părut, de asemenea, că „preotul” a acordat o atenție deosebită cuvintelor „Slavă Eroilor”, dar în final a rostit „Slavă lui Iisus Hristos” ca și cum s-ar fi răzgândit în ultimul moment. Puteți viziona singuri videoclipul și puteți să vă exprimați părerea.

Sagan și Medinsky greșesc, întrucât Ucrainenii nu mai au nevoie să glorifice membrii diviziei SS Galicia, în fața poporului evlavios.. În schimb, aceștia ar trebui să slăvească toți sfinții Galiției, din Volhynia, Zaporozhye și Ruso-Carpati ”. În concluzie, spre marea mea întristare amintesc faptul că această formă de neo-nazism și etnofiletism, care este autodistructivă, are rădăcini printre munții stâncoși ai pământurilor Galiției salvate de Dumnezeu. De asemenea, este clar, istoric vorbind, că sursa acestei schisme și a extremismului nu provine din aceste meleaguri în mod natural, ci a fost o ideologie străină, adusă inițial de Iezuiți și Uniați. Acest naționalism radical a fost atent stimulat atât de ocupanți precum Austro-Ungaria, care căuta să împartă și să cucerească slavii, cât și de regimul ateist bolșevic sub Stalin și Hrușciov, care a încercat să distrugă Sfânta Rusie și să împartă popoarele ei. Dar după cum ne amintește Sfântul Lavrentie din Cernigov: „Este imposibil să împărțiți Rusia, Ucraina și Belarusia, pentru căci acestea împreună sunt Sfânta Rusie”. Știți, amintiți-vă și să nu uitați! ” Prin rugăciunile sale, precum și ale tuturor Sfinților Galiciei, din Volhynia si Ruso-Carpati, Domnul Atotputernic poate face ca oamenii din aceste meleaguri să-și amintească tradițiile ortodoxe și să rămână credincioși Bisericii lor și să-i facă de necucerit împotriva celor care ar provoca învrăjbire. Sursa: http://orthochristian.com/122772.html Traducere: Mărturisirea Ortodoxă
https://www.aparatorul.md/schismaticii-ucraineni-membrii-nazisti-se-numara-printre-sfinti/

Este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos, comuniunea cu ereticul

Să luptăm prin stăruitoare luare aminte împotriva vrajmașilor nevăzuți. Să fugim de comuniunea cu ereticii

Frați și părinți, scurt este cuvântul îndemnului nostru, cei săraci în faptă și cuvânt. Totuși trebuie să vă îndemn și să vă trezesc duhovnicește atât cât îmi stă în putere. Căci dacă cei ce aleargă în stadion au nevoie de strigătul celor ce-i însoțesc și dacă cei ce luptă în războaie au nevoie de îndemnul tovarășilor de arme, cu cât mai mult voi, cei ce v-ați ridicat la război împotriva vrăjmașilor nevăzuți, aveți nevoie să fiți unși pentru luptă prin cuvinte de îndemn și să fiți desăvârșiți în duhul? Lupta voastră nu este o singură zi, ci pentru toată viața. Și pentru cei ce biruiesc, cununa nespusă a nestricăciunii. Iar pentru cei biruiți, ocara rușinii fără de sfârșit. Dar fie să nu pătimim aceasta, fraților, nici să fim rușinați din nădejdea noastră. Ci printr-o stăruitoare luare-aminte și luptă înverșunată să purtăm biruință, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva diavolului. Știți că și cei ce luptă după trup sunt deplini treji. Căci spun că li se schimbă fețele și par să fie alții prin cugetul concentrat și prin tăria minții. Nu-și mai amintesc în acest ceas de femeie, sau de copii, sau de părinți, sau de frați, și de nimic altceva dintre toate. Ci și mintea lor, și cugetul, și trupul este prezent la război. Aceleași dispoziții trebuie să avem și noi după omul cel dinlăuntru [Cf. Ef. 3, 16.], și să nu avem nici o teamă de cei potrivnici. Ci să ne stârnim prin râvnă și să ne înfierbântăm cu duhul [Cf.Rom. 12, 11.], ca niște buni soldați ai lui Hristos. Căci astfel văzându-ne pe noi, potrivnicii noștri vor ezita să ne atace. Dar dacă ne vor vedea temători și șovăitori, îndată tinzând arcurile vor răni sufletul nostru prin cugetele neleguite, ca niște săgeți. Dar nici așa nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne însănătoșim iarăși prin pocăință, și iarăși trebuie să luptăm, și aceasta pururea. Căci așa este războiul nevăzut revărsat peste toată lumea. Și, dacă vreți, ridicați ochii minții voastre și vedeți pământul cel de sub cer rănit de asemenea răni.

Căci balaurul nu-i trece prin sabia lui numai pe necredincioși și eretici, nici numai pe curvari și adulteri și pe cei ce lucrează asemenea fapte necuvioase, ci și pe cei care cu nepăsare sunt în comuniune cu aceștia, dacă este adevărat cuvântul: Cel ce se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș va fi asemenea lui [ Înț. Sir. 13, 1.]. Pentru care și acum aducem învinuire, fiindcă pe unul carefățărnicea Ortodoxia, dar se împărtășea de erezie în toate, l-am oprit să fie pomenit de un ortodox în sfintele pomeniri de la dumnezeiasca mistagogie. Căci dacă ar fi apucat măcar la moarte, prin mărturisire, să dobândească Sfintele Taine, ar fi putut ortodoxul să facă pomenire pentru el. Dar fiindcă a murit fiind în comuniune cu erezia, cum este cu putință să fie așezat unul ca acesta în comuniune ortodoxă? Căci spune Sfântul Apostol: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine [ I Cor. 10, 16-17.]. Așadar, în mod corespunzător, și comuniunea cu ereticul este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice. Și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos. Fiindcă nu este nici o împărtășire între lumină și întuneric, nici însoțire între dreptate și fărădelege, nici înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli, precum a strigat același Apostol în altă parte. Dar pentru unii ca aceștia trebuie să plângem și să ne rugăm pentru cei care încă traiesc, ca să scape aceștia din mrejele diavolului. Iar pentru noi înșine trebuie să mulțumim că ne-a ales pe noi Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfințirea duhului, și întru credința adevarului, spre a-I sluji Lui în credința ortodoxă până la prezenta mărturisire, pe care săvârșind-o fără prihană și fără reproș, să ne învrednicească de Împărăția Lui cerească, în Însuși Hristos, Dumnezeu nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Editura DOXOLOGIA, 2018- Iași, pag.503-505, Cateheza 129

*

”Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.”

(Sf. Iustin Popovici, Credinta Ortodoxa si viata in Hristos, Ed. Bunavestire)

ÎNĂLȚAREA DOMNULUI – CONSLUJIRE CU PAPISTAȘII DE ZIUA EROILOR LA MORMÂNTUL OSTAȘULUI NECUNOSCUT

                        ***


Atotslăvitul nostru Făcător a împlinit făgăduinţa pe care a dat-o strămoşului Adam atunci cînd l-a izgonit din Paradis, şi făgăduinţa pe care a formulat-o în cuvinte şi mai limpezi faţă de Avraam, şi pe care a repetat-o din ce în ce mai clar faţă de proroci şi de împăratul David.
Dumnezeu L-a ridicat din morţi şi L-a înălţat pe Hristos Omul – nu doar mai presus decît lumea vizibilă şi pieritoare, ci chiar mai presus decît lumea invizibilă şi veşnică a puterilor cereşti; mai presus decît toate ierarhiile celor nouă cete îngereşti; mai presus decît orice fiinţă creată, cunoscută sau necunoscută; şi mai presus decît orice nume din lumea materială sau cea spirituală, după înțeleapta gândire a Sfântului Nicolae Velimirovici.
Una dintre cauzele principale ale crizei pe care o parcurge creștinătatea modernă este lipsa ei de înțelepciune, de cunoaștere, de vigilentă observație și de promptă intervenție. Acest lucru s-a dovedit perfect valabil o data cu venirea pelerinului Francisc în „Gradina Maicii Domnului”.
“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Țara a pierdut acest nume prin primirea călduroasă, plină de afecțiune și entuziasm a „fratelui drag”, și a tuturor dușmanilor lui Hristos, de către sinodul BOR în frunte cu președintele său, de către mitropolitul Teofan și mitropolitul Iosif. Cei doi pseudoierarhi ecumeniști, spre rușinea întregii Ortodoxii, au mers mai departe, după exemplul dat de patriarh, testând reacția noastră, a nepomenitorilor , „răzvrătiți”: unul l-a întâmpinat cu onoarea cuvenită unui Înalt Ierarh ortodox, sărutându-l ca pe un frate, în Iași, celălalt a participat senin și deschis la mesa catolică din catedrala catolică Sf. Iosif.  Cu banerul de la Aeroportul Otopeni [Binecuvântat este cel ce vine intru numele Domnului – Ioan12, 13] destinat primirii pelerinului Francisc, s-au deschis larg porțile necredinței, al triumfului papistaș asupra purității Sfintei Ortodoxii.
„Prințul Bisericii”, mitropolitul ecumenist Teofan, prezent în Piața Palatului Culturii la adorarea papei

Creștinii ortodocși n-au gândit bine, n-au procedat bine și de aceea s-a împuținat harul lui Dumnezeu. Au fost mai „înțelepți” fiii întunericului. Este necesară din partea clerului laic și monahal și a pleromei ortodoxe, râvnă, căutare, muncă, jertfă, nebunie întru Hristos – și toate acestea pe fondul nevinovăției obtinută prin despătimire – ca să ne recăpătăm demnitatea de neam liber în credință ortodoxă strămoșească, pentru care și-au dat viața zeci de mii de Martiri, Mucenici și Mărturisitori, floarea întregului neam românesc.
Ce-ați realizat fraților ortodocși?
V-ați înghesuit să-l vedeți și să-i ascultați cuvintele mincinoase, când străzile și piețele, trebuiau să fie pustii, fiind convinși că toate religiile sunt adevărate și că oricum toată lumea merge cu același dumnezeu, din simplul motiv că dumnezeu, sau pelerinul pribeag al întunericului, merge cu toată lumea? Să știți că Dumnezeu zidește și când dărâmă.
Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

Hristos este totul și totul este în Hristos. Este scris să nu slujim la doi domni, dar domnii acestei lumi vor să ne stăpânească și noi oscilăm mereu între Dumnezeu și satana, și deci între nenumăratele aspecte dualiste ale condiției umane, spune Mărturisitorul Ioan Ianolide, vasul ales al Domnului Hristos.
Trăim în fiecare zi, fără pic de rușine și frică de Dumnezeu, acum când slujirea cu ereticii a devenit ceva normal și obișnuit, pentru clerul ortodox și poporul naiv, amețit și sufocat deja de suflul otrăvit al hidrei ecumeniste. În Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului, aflăm ca românii se războiesc cu maghiarii, deși slujbele de comemorare au avut loc separat.
„Fac un apel la bună înțelegere, la calm pentru toți participanții, indiferent de etnie! În memoria eroilor pe care astăzi îi pomenim cu toții, suntem datori să ne tratăm cu respect și bunăvoință! ”Să mergem împreună!”, așa cum ne-a îndemnat Sanctitatea Sa Papa Francisc, în timpul vizitei în România”, scria ministrul de interne, Carmen Dan pe pagina sa de Facebook.
Cum putem comenta acest apel, care ascunde incompetență, rea-credință și absența oricărui sentiment de dragoste pentru țară, neam și credință.
Comemorarea Eroilor a avut loc în capitala țării, la slujbă participând un grup de preoți ortodocși, care au slujit nestingherit alături de eretici, la Mormântul Eroului Necunoscut, în fața Gărzii Naționale și a unui număr mare de oficialități politice și militare.

Unde este solemnitatea momentului? Unde sunt cântările în cinstea slavei eroilor, căci acum de Înălțare se proslăvește vitejia și eroismul unui neam întreg, care s-a jertfit nu numai pe întreg pământul românesc, ci și dincolo de Prut și Tisa, până în depărtatele ținuturi siberiene.
Chiar dacă eroii neamului au fost nu numai ortodocșii, ci și cei de alte confesiuni religioase, acest lucru nu poate constitui o scuză în fața Dreptului Judecător  atunci când sunt călcate sfidător în picioare, Sfintele Canoane Apostolice.
Astfel, CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) spune:
„Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca  (unor) clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească”.
Evenimentul consemnat de trustul de agitație și propagandă ecumenistă Trinitas, dovedește o data în plus boala morala de care suferă o importantă parte a Trupului Bisericii, care prin faptele conducătorilor BOR, trădează suferința care l-a robit, l-a înlănțuit și l-a făcut prizonierul propriei neputințe și nevrednicii. Rânjetul lupilor a devenit un urlet asurzitor, dar câți îl aud?
A primit Domnul Slavei jertfa făcută de Patriarhia BOR în cinstea Eroilor Neamului?
Biserica se roagă pentru cei non-ortodocşi, dar nu se roagă împreună cu ei, iar asta, nu din dispreţ pentru ei, ci pentru că aceasta este rânduiala dumnezeiască a rugăciunii: ea se întemeiază nu pe ceea ce gândim sau vrem, ci pe ceea ce ne-a lăsat Domnul (Matei 18, 19-20). Aşadar, cei ce, în numele unei iubiri sentimentale şi bolnăvicioase, străine de Evanghelie, au ridicat Anatema din 1054, fără să înlăture şi cauzele ei, cad ei înşişi sub aceeaşi anatemă, pentru că au nesocotit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii… Cineva poate înceta să mai fie sub incidenţa anatemei prin lepădarea de greşeli şi prin pocăinţă. Dar o anatemă aruncată asupra unei erezii sau asupra unei fapte nelegiuite rămâne veşnică.. Anatema de la 1054 va rămâne fără urmări şi va cădea de la sine când Papalitatea se va lepăda de erezia Filioque şi de celelalte şi va reveni prin pocăinţă în Biserica Ortodoxă.
Chiar dacă nimic nu se schimbă și mai-marii Bisericii își văd liniștiți de propovăduirea panereziei ecumeniste, iar ministrul de interne cheamă poporul ortodox la calm și înțelegere prin cuvintele ereticului Francisc, noi vom continua neabătuți, neclintiți în credința sfântă ortodoxă, libera noastră „lucrare omenească” , care se așează înlăuntrul „lucrării lui Dumnezeu”, pentru ca aceasta ne face cu adevărat liberi.

Îndemnul la înțelepciune al Sfântului Ioan Ianolide, se referă la iscusința cu care creștinul știe: 1. să gândească; 2. să măsoare (să cântărească, să aprecieze); 3. să procedeze în așa fel încât să se situeze în realitate, să o cumpănească bine și să intervină cu pricepere.

Mântuitorul, în însăși iconomia dumnezeiască a întrupării Sale, cât și în toată activitatea Sa, face dovada unei adânci înțelepciuni. El ne învață când, cum, cu cine și ce să facem, procedând strălucit de fiecare dată. Folosește toată gama de a aborda omul de la preamărirea până la afurisirea lui. Minunile Sale sunt făcute cu meșteșug, cu artă și poartă în ele o strălucire sfântă și uimitor de frumoasă. Formulările Lui sunt sentințe ce merg atât la inima omului simplu, cât și a savantului. Nimic nu e făcut fără a purta pecetea înțelepciunii și a iscusinței de a acționa. Mântuitorul arată poziția corectă a omului în creație: nu de orgoliu, nici de nimicnicie, ci de putere și smerenie prin credință.
Unii au acceptat totul (preoți și pleroma după exemplul „mai marilor”, care știu ei mai bine ce fac și nu-i așa, nu am ajuns încă la împărtășirea din același potir), alții scârbiți, grăbiți, fără înțelepciune și discernământ, au căzut în înșelare și rătăcire, alții au tăcut și merg înainte ca năimiții orbi duhovnicește, conducându-i și pe alții spre prăpastie.

În cartea Apocalipsei, Fiara se ridică din mare. Deocamdată o vedem ridicându-se din marea de tăcere în care se îneacă sufletele neamului romanesc.
*Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Bonifaciu, București, 2012

Sursa

Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând și rugându-ne împreună

Sursa
03.06.2019, Vatican (Catholica) –

 În cadrul conferinței de presă cu jurnaliștii aflați la bordul avionului cu care s-a întors în Roma, în ziua de duminică, 2 iunie 2019, chiar Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, Papa Francisc a răspuns mai întâi, așa cum se obișnuiește, la 2 întrebări ale adresate de mass-media din țara în care a fost. La încheierea călătoriei sale apostolice în România, din perioada 31 mai – 2 iunie, întrebările jurnaliștilor români au vizat fenomenul amplu al celor care merg să muncească în străinătate și de asemenea relațiile cu Biserica Ortodoxă Română.
Diana Dumitrașcu de la TVR l-a întrebat: „Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care își lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viață mai bună?” „Înainte de toate”, a răspuns Pontiful, „aceasta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărțirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărțirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire”. A subliniat că motivul plecărilor în străinătate nu este turismul, ci necesitatea. „De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidență asupra acestui lucru… Atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câștige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Și aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferință.”
Papa a propus să se lupte împotriva acestei situații „încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este ușor; nu este ușor în situația mondială actuală a finanțelor, a economiei. Dar gândiți-vă că voi aveți un nivel de nașteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâția tineri. Și pentru aceasta urez să se rezolve această situație care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câștiga mai mult…”
Cristian Micaci de la Radio Maria – România l-a întrebat pe Sfântul Părinte „Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica Catolică și cea Ortodoxă – minoritatea catolică și majoritatea ortodoxă – raportul dintre diferitele etnii și raportul dintre lumea politică și societatea civilă?” Papa Francisc a răspuns: „În general, eu aș spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o țară în dezvoltare, cu un nivel ridicat de nașteri cum sunteți voi, cu acest viitor nu își poate permite luxul de a avea dușmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creștine.”
Legat de relațiile cu ortodoxia a spus: „Voi aveți un mare Patriarh, un om cu inimă mare și un mare studios. Cunoaște mistica Părinților din deșert, mistica spirituală, a studiat în Germania… Este și un om al rugăciunii. Este ușor să te apropii de Daniel, este ușor, pentru că eu îl simt frate și noi am vorbit ca frați… Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârșitul partidei, al discuțiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui… Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioșii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta.”
Următoarea întrebare, pusă de Xavier Lenormand, de la mass-media franceză, a fost tot pe tema relațiilor cu Biserica Ortodoxă: „În prima zi a acestei călătorii, ați mers în Catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar și puțin dur, al rugăciunii Tatăl nostru… Dacă ortodocșii și catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai ați vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Așadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-ați gândit când ați rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl nostru în română? Și care sunt următorii pași concreți în acest ‘a merge împreună’?”
În răspunsul său, Papa a făcut o destăinuire: „Eu nu am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl nostru în italiană… Și am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl nostru, că majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, conducătorii: noi, conducătorii, trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura mersul împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună… Și noi, catolicii, avem oameni închiși, care nu vor și spun: ‘Nu, ortodocșii sunt schismatici’. Sunt lucruri vechi. Ortodocșii sunt creștini. Dar există grupuri catolice puțin fundamentaliste: trebuie să îi tolerăm, să ne rugăm pentru ei ca Domnul și Duhul Sfânt să le înmoaie puțin inima. Dar eu m-am rugat. La amândouă rugăciunile. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.”

„Acest lup a venit la cine? A venit la alți lupi îmbrăcați în piei de oaie, care s-au proțăpit în fața turmelor, dându-se păstori adevărați.” Cuvântul Părintelui Ieronim despre vizita Papei în România(transcript)

Sursa

„Cu durere în inimă spun că în zilele acestea, în România și Moldova s-a petrecut ceva, s-a scris o filă de istorie, una spre rușinea României și Moldovei. Poate ne vor condamna urmașii urmașilor noștri și poate ne vor și blestema. Dar nu numai atâta, că poate ne blestemă și cei din morminte, cei de la Putna sau de la Voroneț. Ne blestemă că ei au apărat cu sânge acest neam și această țărișoară.

Ce s-a întâmplat fraților? În țară a intrat un lup. De care lup, că cei din pădure-s mulți acuma? Știți că nu se mai împușcă lupii acuma că așa a dat comunitatea europeană că nu mai ai voie să mai împuști lupii, nici urșii. A intrat un lup mare, nu oricare. Putem spune astăzi că a intrat cel mai mare lup și anume papa de la Roma, de care Sfântul Cosma Etolianul zice: „Pe papa să-l blestemați ca unul ce este capul tuturor răutăților.”

Iată acest lup în blană de oaie este primit astăzi în țară să vină să aducă poporului ortodox de 2000 de ani, să aducă pace, ca și cum România nu are pace, trebuie să aducă el, sau mai bine spus să aducă dezbinare, să aducă dracii în România. Deci și acest papa, lăsat a fi rugat de lingușitori, de politicieni și de mai marii duhovnicești ai țării acesteia, el s-a făcut ca pisica căreia nu-I trebuie, „nu-mi trebuie dar haide că vin la rugămintea voastră”, a venit cu multă „dragoste” în țara aceasta să ne învețe pe noi ce? Să ne arate cât de proști suntem.

Fraților, rușine pentru acest neam. Rușine pentru lingușitorii și trădătorii acestui neam. Pământul acesta al Moldovei n-a fost călcat niciodată de vreun papă. De aceea, dacă acest pământ nu a fost călcat, pământul acesta care e presărat de sângele martirilor, pământul acesta stropit cu lacrimile cuvioșilor, pe acest pământ au trăit oameni sfinți, care au mărturisit adevărul și credința și au apărat-o cu sânge.

Iată însă, acest lup a venit la cine? A venit la alți lupi îmbrăcați în piei de oaie, care s-au proțăpit în fața turmelor, dându-se păstori adevărați. Cine a venit în pământul Moldovei, „locțiitorul lui Iisus Hristos”, cel care a spus că: „tatăl lui Iisus Hristos este lucifer”, cel care a dansat cu țigăncile, este cel care a spus că el are putere să schimbe Biblia, cel care a zis că Dumnezeu se ia după el dacă el schimbă judecățile lui Dumnezeu, iată cu cine s-au îmbrățișat pseudo-ierarhii noștri.

Ne întrebăm așa, și răspuns nu găsim: oare oamenii aceștia mai au rușine? Oare mai au obraz să dea ochi cu poporul acesta? Oare nu le e rușine la obraz că poartă cu nevrednicie haina aceasta a lui Hristos? Oare până la urmă cine sunt lupii? Că și atunci când am vorbit despre „sinodul” din Creta, răspunsul mitropolitului a fost: „cum să-mi apăr turma de lupi?”

Acum întrebăm așa, care-s lupii până la urmă, cel care se îmbrățișează cu el sau cei care prigonesc? După cuvântul lui, după cum a spus de fapt, noi suntem lupii. Să spunem că acest episcop mai are ochii minții treji? Eu nu cred. Putem să-l mai numim ortodox? Niciodată. Putem să spunem că acesta este om iubitor de țară? Nicidecum. Atuncea, rușine lor și tuturor asemenea lor.

Fraților, cine stă de veghe la straja patriei acesteia? Că a ajuns țara aceasta ca o cale bătătorită în care intră și vine cine vrea și cine poate. Vin străinii și fac harcea parcea țara aceasta și cu bogățiile și cu țara și cu credința. A ajuns țara ca un staul fără câini, dar cei care ar trebui să fie ciobani, astăzi sunt lupi. Ce răspuns dau ei în fața lui Dumnezeu, față de turma care-o încredințat-o Dumnezeu lor?

Fraților, cel care a venit în țară, că nici nu-i mai pomenesc numele că nu-i vrednic, acesta este dușmanul lui Iisus Hristos, așa cum l-a numit Maica Domnului în Athos, este dușmanul lui Hristos. S-a făcut pe sine dumnezeu. El se crede infailibil, că nu poate greși, el crede că aduce pace pe pământ, el schimbă judecățile lui Dumnezeu, el schimbă Biblia, el schimbă tainele (nu că ar avea vreo taină), el face totul, el este dumnezeu pe pământ, de aceea catolicii de ce fac numai cu patru degete? Cred în tata, fiu, duh sfânt și papa. Asta e explicația crucii cu patru degete, deci ei au doi dumnezei. Unul în cer și unul pe pământ.

Iată papalitatea și-a schimbat cămașa de lucru. Dacă în secolul XIII acel papa dădea inchiziția papală încât ardea pe rug, zdrobea cu toiege pe cei ce nu vroiau să treacă la papistași și secole întregi a aplicat această regulă, acum papalitatea și-a schimbat cămașa, blana, a îmbrăcat blana blândeții și a zâmbetului pentru oamenii proști și naivi. Acum vine cu zâmbetul pe buze să ne tuflească în obraz un scuipat, „beatificând” pe aceia care nu au vrut să treacă la ortodoxie în perioada comunistă. Acesta este scuipatul în obrazul românilor.

Fraților, oare ce durere ar trebui să ne cuprindă inima când vedem toate aceste lucruri? Când și pietrele plâng, când și natura se schimbă, vedeți și ne bate Dumnezeu cu gheață și cu ploi care nu se mai termină, de ce oare? Dar cine are ochi de văzut? Ei fraților, prin această vizită, România și-a pecetluit Creta. Ce-au început la Creta au finalizat în România, adică ne-au dat o lecție de demonstrație: măi proștilor români, asta ați semnat în Creta, acuma punem în practică și stați voi liniștiți, adormiți în paturile voastre până ce ajungem noi la potir, că nu o să ajungem niciodată la potir, stați voi liniștiți acolo în bisericile voastre că nu se schimbă nimica. Papa este viclean. Niciodată nu va cere religiilor subjugate schimbarea crezului lor. Nu. Ci doar supunerea tacită față de papă. Acesta este scopul.

Vedeți naivilor ecumeniști că v-au îmbrobodit ochii, nu vedeți lucrul acesta? Acesta este scopul lor. Acest este mesajul vizitei în România. Vedeți măi că eu sunt șeful vostru? Atunci de ce te temi așa de tare, cu toată securitatea? Pentru că e reprezentantul satanei și e trimis să aducă pacea diavolului, pacea ecumenistă.

Fraților, adevărat este ce a spus cineva că acesta este profetul mincinos din cartea Apocalipsei, deci în țara noastră Moldova a venit profetul mincinos din Apocalipsă. Mai urmează să vină antihristul. Acest profet merge din țară în țară, peste tot să compromită conștiințele oamenilor și oile săracele să țină stegulețe și să zică la lup: hai, vino la mine și mă mănâncă.

Fraților de ce suntem așa de orbi, poporul acesta de ce e așa de orb, nu mai faceți diferența între lup și oaie? Pentru că, întâi s-a orbit poporul cu păcatele. Atâtea avorturi, atâtea crime, atâta pornografie, atâta trădare de țară, atâta lipsă de frică de Dumnezeu, atâta superficialitate a credinței atâția ani de zile încât acum încununează cu trădare totală. Așa se întâmplă fraților.

Pecetluirea unei căderi morale a unui popor este în parte lepădarea de credință. Deci ereticii n-au căzut în erezie până întâi nu s-au compromis moral, cu păcate grele. Deci poporul acesta român, căruia azi trebuie să-i fie rușine, întâi a căzut moral, s-a depărtat de origini, de tradiții, s-a luat după Europa și a strigat cu brațe deschise: intrăm în Europa, deci s-a îndepărtat de originile lui, de tradiția părinților, de Sfinții Bisericii și a ales pleava Europei în loc de pământul străbunilor noștri. De aceea astăzi suferim și vom fi îngenuncheați și stați un pic, că nu se oprește aici. O să își dea seama oamenii mai târziu, când o să fie prea greu și imposibil de mai făcut ceva.

Deci fraților, ar trebui ca de la aceste amvoane să răsune glasul popimii și al episcopilor și să tune, cum tuna oarecând Augustin Kandiotis împotriva papei și împotriva papismului, cum tuna Sfântul Marcu Evghenicul sau sfântul Fotie cel Mare sau Sfântul Iustin Popovici și spuneau că nu e cădere mai mare ca papismul.

Deci, fraților, sperăm să ștergem aceste zile din istoria României, să le șteargă Dumnezeu, că spre rușinea poporului acestuia și nu numai al acestuia, așteptați-vă la consecințe. Consecințele o să le vedem. Fraților, cu durere vă spunem aceste lucruri pentru că vedem atâta indiferență și atâta orbire astfel încât nu mai știi să deosebești bine de rău. Nu mai vezi un om cu care să te înțelegi, să mai comunici în Duhul lui Dumnezeu, este groaznic acest lucru.

Astăzi s-au întâlnit orbii, și la Iași și la București și și-au scos ochii unul altuia să vadă care-i mai orb. Tu sau eu? Și au văzut că amândoi sunt orbi. Și s-au luat de mână și au zis: hai să ducem poporul acesta prost, să-l dăm în brațele antihristului, că noi trăim bine. Și au liniștit bine păstorii, i-a chemat pe preoți în sinagogi și-n adunări, sinoade, și stareții mănăstirilor: stați liniștiți, nu se întâmplă nimica, doar o vizită a papei. Așa deci, stați liniștiți, oilor, că vă papă ușor. Și preoțimea stă cu botul pe labe și se uită cu un ochi să vadă. Dacă iese unul: și eu eram cu tine. Dacă nu: o fost prost. Aceștia-s ochii popimii de astăzi.

Unde vă este curajul fraților? Să spuneți astăzi: nu sunt de acord. Măcar strigă, măi! De asta te-a pus Hristos acolo, să stai împotriva lupilor. Tu de asta ești păstor. Ce înseamnă păstor? Ai ciomagu-n mână, ai ciomagul cuvântului și să bați în lupi să nu mănânce oile. Și tu ce faci? Ce zice proverbul? Când străjerul doarme, vai de turmă.

Dar dacă lupii s-au schimbat astăzi? Dacă lupii suntem noi? Ei stau cu ochii asupra noastră. Să vadă ce mai zice Antim, ce mai zice Ieronim, ce mai zice Elefterie. Dar nu se uită să vadă ce fac cei mari. Rușine să le fie și tuturor asemenea lor.

Fraților, s-au întâlnit bine, orbii astăzi orbecăie împreună. S-au întâlnit să-și dea mâinile, să sfâșie turmele. Așa să tot conducă turmele în brațele satanei și a antihristului, că acesta este duhul modern. Astăzi domnește duhul spre ecumenism, spre pierzarea sufletului. De aceea, să ne ținem cu mâinile de Hristos strâns, de poalele Maicii Domnului. Să zicem: Maica Domnului, nu ne lăsa în aceste zile să ne întunece satana ochii, pentru că eu sunt sigur că cei care l-au văzut pe papa n-au venit cu o gândire negativă și contrară împotriva papei, sigur n-au venit. Ci au spus: da, e frumușel, e zâmbitor, da, ne-a dat mâna, da, ne-a pupat. Deci în contactul cu ereticul nu se poate să nu fii schimbat. De aceea evitați orice contact cu ereticul. Aceasta este poziția sfinților, fraților.

Dacă citim în Viețile Sfinților vedem acolo monahii ciprioți, în anul 1300, numai pentru faptul că au dat mâna cu catolicii sinodul a considerat să-i caterisească. Dar cu cei de acum ce ar trebui făcut? Dar cine să-i caterisească? Bunica din groapă. Ei pe înșiși să se caterisească? Dar nu le-a venit timpul. Va veni vremea când Dumnezeu va face dreptate și știe El pentru ce.

Fraților, să ne ținem de poalele Maicii Domnului, de această țărișoară sfântă, stropită cu sânge și cu lacrimi și ne va da Maica Domnului ajutor spre mărturisire. Amin.”

Slava lui Dumnezeu pentru toate

VINE BALAURUL DE LA ROMA… Românii conștient-ortodocși ce vor face?

Imagini VIDEO și FOTO de la PROTESTUL ÎMPOTRIVA PAPEI ȘI ECUMENISMULUI – 25 mai, București

După micuțul protest împotriva papei, la care au participat ortodoși nepomenitori moderați, cu vederi schismatice sau patrioți care nu prea aveau habar cu ce se mănâncă ecumenismul, mă întreb ce vom face în zilele când balaurul de la Roma sau „satana în sutană”, cum îl numea cineva, va fi în România?

Ce vor face românii ortodocși, care știu că papa este ereziarh fără succesiune apostolică, înaintemergător al antihristului, dezbinator al Ortodoxiei și  instigator al minorităților?

Vor sta acasă privind la televizor cum capul ereziilor Apusului, INFATUATUL IEZUIT CE SE CREDE „APOSTOL„ se va preumbla prin toată țara aruncându-și otrava papistă și ecumenistă prin București, Iași și prin tot Ardealul?

SUNTEȚI MULȚUMIȚI CU UN MINUSCUL PROTEST?!

CE VEȚI FACE CÂND PSEUDO-PATRIARHUL DANIEL ÎL VA  PRIMI CU ONORURI, CU CLOPOTE ȘI COR CA PE UN MARE IERARH (cum NU este) ÎN NOUA CATEDRALĂ?

CE VEȚI FACE CÂND SE VA RUGA CU EL, CÂND ÎL VA NUMI „SANCTITATE”, „SFÂNT PĂRINTE”, „FRATE ÎN HRISTOS”?? DAR CÂND VA NUMI ADUNAREA PAPISTAȘĂ „BISERICĂ SORĂ”??

VEȚI MĂRTURISI ORTODOXIA MĂCAR CU PREZENȚA, CU VORBA, CU ÎMPOTRIVIREA LA PROPAGANDA ECUMENISTĂ??

VEȚI MĂRTURISI CĂ HRISTOS NU ARE DECÂT O BISERICĂ ȘI NU MAI MULTE?? VEȚI SPUNE CELORLAȚI ROMÂNI IGNORANȚI ȘI NEȘTIUTORI ȘI, DE CE NU, LUMII CĂ ACEA UNICĂ BISERICĂ A LUI HRISTOS ESTE ORTODOXIA??

Iată cum l-a primitPOPORUL ORTODOX GEORGIAN în 2016:

CINSTE ORTODOCȘILOR GEORGIENI – Nu au participat la messa papei Francisc de pe stadionul Meshki – PROTESTE masive împotriva vizitei acestuia în Georgia

VA SPĂLA CINEVA CINSTEA ORTODOXIEI ÎN ROMÂNIA?

Dar UNDE este marea masă a ortodoșilor?

UNDE SUNTEȚI PREOȚILOR CARE V-AȚI ÎNGRĂDIT DE ECUMENISM CU COMUNITĂȚILE VOASTRE DE CREDINCIOȘI? UNDE SUNT SUTELE DE ORTODOCȘI VII AI BISERICII ROMÂNEȘTI? AȚI OBOSIT MĂRTURISIND?!

UNDE SUNTEȚI CĂLUGĂRILOR „ASCULTĂTORI„ CE AȚI RĂMAS ÎN MÂNĂSTIRI? VOI, CARE SPUNEȚI CĂ ÎI SLUJIȚI LUI HRISTOS, DAR TOLERAȚI LA INFINIT GREȘELILE ȘI EREZIILE IERARHIEI TRĂDĂTOARE?

UNDE SUNTEȚI VOI, CEI CARE N-AȚI RUPT COMUNIUNEA CU IERARHII ECUMENIȘTI PRETINZÂND CĂ NU VREȚI SĂ CĂDEȚI ÎN SCHISMĂ?! AȚI AMUȚIT? VOI, CARE ÎI PRIGONIȚI PE FRAȚII VOȘTRI MĂRTURISITORI, ACUZÂNDU-I CĂ EXAGEREAZĂ CÂND SE ÎMPOTRIVESC ECUMENISMULUI? 

UNDE SUNTEȚI VOI, PREOȚILOR DE MIR CE VĂ PRETINDEȚI CUNOSCĂTORI AI DOGMELOR ORTODOXE, DAR CARE AȘTEPTAȚI CEVA MAI MULT PENTRU A ÎNTRERUPE POMENIREA? VINE ACUM, CAPUL EREZIILOR APUSULUI ȘI IERARHII ECUMENIȘTI ÎL VOR PRIMI CA PE UNUL DE-AL LOR (să nu fie). UNDE SUNT CREDINCIOȘII VOȘTRI, CARE VĂ URMEAZĂ ORBEȘTE? DE CE NU MĂRTURISIȚI?!

UNDE SUNTEȚI ROMÂNILOR DIN ARDEAL AI CĂROR STRĂMOȘI AU FOST MARTIRIZAȚI DE PAPISTAȘI? AȚI UITAT SĂ LUPTAȚI PENTRU CREDINȚA VOASTRĂ??

UNDE SUNTEȚI TEOLOGILOR ȘI CUNOSCĂTORILOR  AI CANOANELOR SFINȚILOR PĂRINȚI?? V-AȚI ASCUNS ÎN VIZUINELE LAȘITĂȚII?! 

DE CINE VA FI ÎNTÂMPINAT ERETICUL PAPA ÎN ROMÂNIA ORTODOXĂ? DE POLITICIENI TRĂDĂTORI, DE IERARHI ECUMENIȘTI, DE ELEVI NEȘTIUTORI ADUȘI SĂ-L APLAUDE CA PE UN VESTITOR AL NOII ERE, DE MULȚIMEA DE GURĂ-CASCĂ DE „ORTODOCȘI„ IGNORANȚI AMESTECȚI CU ERETICII LUI MINORITARI???

MĂRTURISIȚI-VĂ PUBLIC ȘI PAȘNIC CREDINȚA ORTODOXĂ! 

Constituția ne dă acest drept: 

ARTICOLUL 30

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă. 

Vedeți și:

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Sursa