OFICIAL: Patr. Daniel se va ruga cu papa Francisc în Catedrala Națională

În perioada 31 mai – 2 iunie a.c., Sanctitatea Sa Papa Francisc va efectua o vizită Apostolică în România. Vizita de stat a Sanctității Sale se desfășoară la invitația Președintelui României, Klaus Iohannis, care a adresat această invitație prima dată în luna mai 2015, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Sfântul Scaun, și a reînnoit-o prin scrisoarea transmisă Sanctității Sale în luna martie 2017, transmite Administraţia Prezidenţială.

Invitația Președintelui României a fost completată de cea a Conferinței Episcopilor Catolici din România, precum și de mesajul personal al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pregătirea și desfășurarea vizitei Apostolice în cele mai bune condiții fiind posibilă cu sprijinul tuturor autorităților responsabile, atât publice, cât și religioase.

Vizita Papei Francisc se va desfășura la București, în data de 31 mai a.c., la Șumuleu Ciuc și la Iași, pe 1 iunie a.c., respectiv la Blaj, în data de 2 iunie a.c.

Președintele României îl va întâmpina pe Sanctitatea Sa vineri, 31 mai a.c., ora 11:30, la Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, urmând ca ceremonia oficială de primire la Palatul Cotroceni să aibă loc la ora 12:00.

Vizita în România a Sanctității Sale Papa Francisc se va încheia duminică, 2 iunie a.c., ora 17:30, cu ceremonia plecării oficiale de pe Aeroportul Internațional Sibiu, în prezența Președintelui României, domnul Klaus Iohannis.

Vă redăm în continuare programul complet al papei Francisc în România:

Vineri, 31 mai 2019

11:30 – Aterizare pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București

Ceremonia de bun venit
12:00 – Ceremonia oficială de primire, Palatul Cotroceni

Ceremonial militar
Fotografie oficială
Convorbiri tête-à-tête dintre Președintele României, domnul Klaus Iohannis, și Sanctitatea Sa Papa Francisc

13:00 – Întâlnire cu autoritățile, societatea civilă și corpul diplomatic, Palatul Cotroceni

Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis
Discursul Sanctității Sale Papa Francisc
15:45 – Întâlnire privată cu Preafericirea Sa, Părintele Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei

Întâlnire cu Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei

Discurs al Sanctității Sale
Rugăciune „Tatăl Nostru”, alocuțiuni și cântări pascale, Catedrala Națională

Salut al Sanctității Sale
Sfânta Liturghie, Catedrala Catolică „Sfântul Iosif”

Omilia Sanctității Sale
Sâmbătă, 1 iunie 2019

11:20 – Sosire la Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc

11:45 – Sfânta Liturghie, Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc

Omilia Sanctității Sale
17:25 – Vizită la Catedrala „Sfânta Maria Regină” din Iași

Întâlnire Mariană cu tinerii și cu familiile, Palatul Culturii din Iași

Discurs al Sanctității Sale
Duminică, 2 iunie 2019

10:35 – Sosire la Câmpia Libertății din Blaj

10:45 – Divina Liturghie cu beatificarea a șapte episcopi martiri greco-catolici, Câmpia Libertății din Blaj

Omilia Sanctității Sale; „Regina Coeli”
15:40 – Întâlnire cu comunitatea romă din Blaj

Salut al Sanctității Sale
17:00 – Sosirea la Aeroportul Internațional din Sibiu

17:20 – Ceremonia oficială a plecării

Sfintele Canoane interzic rugăciunea împreună cu ereticii
CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI).

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

(11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII)

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.

(7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

Suhttps://ortodoxinfo.ro/2019/03/25/oficial-patr-daniel-se-va-ruga-cu-papa-francisc-in-catedrala-nationala/rsa

Ecumenism: Bulgaria: Papa se va ruga cu ortodocşii în principala lor catedrală

aparatorul.md: A fost publicat programul vizitei papale în ţările preponderent ortodoxe ca Bulgaria şi Macedonia de Nord, pentru data de 5-7 mai curent.

În dimineaţa zilei de 5 mai, papa va decola de la Roma pentru a ateriza la ora 10 la Sofia, unde va fi întîlnit de premierul Boyko Borisov. Apoi papa va face o vizită de curtoazie preşedintelui Rumen Radev la reşedinţa sa. Primul său discurs papa şi-l va ţine în faţa oficialilor guvernamentali, a persoanelor publice şi a corpului diplomatic care va fi prezent pe Piaţa Atanas Burov, în faţa palatului prezidenţial.

După aceea şeful papistasilor va vizita Patriarhia Bulgară. În catedrala ortodoxă a Sf. Alexandru Nevskii, papa se va ruga înaintea altarului către sfinţii Chiril şi Metodiu, luminătorii slavilor şi ocrotitorii Europei, după care va citi rugăciunea “Regina Coeli” (Regina Cerului) în faţa mulţimii. Spre seară el va ţine o mesă catolică în faţa Pieţii Cneazului Alexandru. După slujire, papa va ţine o predică.

În seara zilei de 6 mai, papa va zbura din Rakovski spre Sofia, unde va conduce o rugăciune pentru pace, la care vor participa adepţi ai diferitor culturi religioase.

PAPISTAŞII PREZENŢI LA LITURGHIA ORTODOXĂ. ACEST FENOMEN A DEVENIT UNUL NORMAL. VIDEO

Notă: Dragi fraţi şi surori întru Hristos! Arhiereii ortodocşi învaţă poporul că duşmanii Lui Hristos – papistaşii catolici prezenţi la liturghia ortodoxă e ceva normal. Iar poporul se obişnuiesc cu astfel de fapte, şi nu iau atitudine, fiind molipsiţi de laşitate, iar prin tăcerea lor Îl predau pe Dumnezeu. Doamne milueşte-ne!

01.02.2019 în catedrala Hristos Mîntuitorul a avut loc liturghia dedicată a 10 ani de patriarhat al iereziarhului Chiril Gundreaev.

Sursa

Scrisoarea a III-a. Problemele cotidiene ale evitării ecumeniștilor în Ortodoxia României

Partea a III-a. Problemele cotidiene ale evitării ecumeniștilor în Ortodoxia României

„După îndelungi căutări și analize, cercetătorii români au ajuns la concluzia că locul unde se găsește cea mai mare cantitate concentrată de vitamine este în farmacie”.

Am scris în partea a II-a acestei serii de articole cum am devenit conștient, cu ocazia experienței din Italia, că există trei întrebări care mă pot ajuta să mă lămuresc cu privire la poziția unui preot fără să intru în detalii sau să pierd vremea, așa că am început să le pun și preoților ortodocși români care slujesc în ”orașul Y”. Cele trei întrebări sunt:

Părinte, sunt unii care consideră că întâlnirile și rugăciunile ortodocșilor împreună cu catolicii reprezintă o formă de mărturisire și demonstrare a frumuseții ortodoxiei. Sunt alții care consideră că sunt o formă de trădare a ortodoxiei. Unde este adevărul?
Părinte, sunt unii care consideră că sinodul din Creta ar fi canonic pentru ortodoxie, sunt alții care consideră că acolo s-a produs o trădare a ortodoxiei. Dvs. ce credeți?
Părinte, au fost unii preoți ortodocși în România care au fost caterisiți de către BOR pentru faptul că au încetat să pomenească pe ierarhii lor după sinodul din Creta, invocând ecumenismul acestora. Credeți că respectivele caterisiri sunt valabile sau nu?
Am constatat că foarte rar este cazul să pun toate cele 3 întrebări, pentru că răspunsul de la prima întrebare este atât de clar ecumenist, încât nu mai are rost să le pun pe celelalte două.

Mi-am luat timp în mod particular pentru a vorbi cu zeci de preoți și călugări de la biserici și mănăstiri din România pe acest subiect, în mod special din ”orașul Y” unde locuiesc. Nu m-am apucat să intru în dezbateri cu ei, am vrut doar să le aflu punctul de vedere. Răspunsurile pe care le-am primit au fost în mare parte nuanțe diferite de ecumenism. Am primit un răspuns vehement de opoziție la ecumenism de la doi preoți dintr-un cartier mărginaș, dintre care unul m-a întrebat dacă sunt trimis de la Patriarhie ca să-i înregistrez pe ascuns și să-i pârăsc. El mi-a împărtășit convingerea lui că există persoane care se dau drept credincioși ca să-i descoasă pe preoții de parohii și apoi să-i raporteze la Patriarhie. Această convingere a fost întărită și într-o discuție cu un fost stareț al unei mănăstiri de maici, care a afirmat că ar fi reperat ocazional asemenea ”intruși” cu ocazia slujirii Sfintei Liturghii în Biserică.

Unele răspunsuri nu au fost ecumeniste, ci doar prudente: spre exemplu, sfatul de a mă informa doar de pe site-ul basilica.ro deoarece tot ce apare acolo este ”aprobat” și astfel pot să aflu care este poziția Patriarhiei față de temele care mă interesează. Altul a spus că el face ascultare de ierahia bisericească și nu îl preocupă asemenea lucruri. Cu ocazia aceasta, m-am lămurit că cel puțin în ”orașul Y”, cel puțin la bisericile și mănăstirile la care am reușit să vorbesc cu preoții despre aceste subiecte, regula pare să fie o consimțire a ecumenismului, iar excepția mărturisirea fermă împotriva acestuia.

Unii mireni se așteaptă de la preoți să fie exemple de mărturisire în ceea ce privește credința cea adevărată. Dacă mulți preoți se tem să facă această mărturisire, ce se presupune că ar putea să înțeleagă creștinul de rând, mireanul?

În perioada în care am stat acasă în ”orașul Y” din România, m-am spovedit la părintele meu duhovnic, A, care este stareț la o mănăstire importantă din ”orașul Y”. De regulă, mireanul se duce la duhovnic ca să-i ceară sfatul. Am avut surprinderea într-una din zile să constat, vorbind cu el despre agravarea problemei ucrainene, că m-a întrebat el pe mine ce să facă dacă Patriarhia va recunoaște tomosul de autocefalie al facțiunilor schismatice din Ucraina. Soluția pe care și-a propus-o în eventualitatea unei asemenea situații este părăsirea poziției de stareț și retragerea în munți. Până atunci, el continuă să pomenească pe ierarhul său și să slujească cu ierarhi ecumeniști români, fără însă a-i judeca pe cei care s-au îngrădit prin nepomenire de ecumenism, fără a-mi interzice participarea la sfintele slujbe oficiate de preoți caterisiți pe nedrept pentru că au întrerupt pomenierea ierarhului locului. Mie mi-a interzis să mai particip la slujbe care sunt ținute de preoți despre care știu că sunt ecumeniști. Iar dacă sunt ecumeniști sau nu se lămurește de la caz la caz, cel mai bine printr-o discuție față în față.

Din fericire, în 2018, am cunoscut în ”orașul Y” pe preotul F, care a fost caterisit pe nedrept de către Biserica Ortodoxă Română pentru îngrădirea de ecumenism prin nepomenirea ierarhului locului. El venea de 2-3 ori pe lună pentru a sluji comunitatea care se întâlnea în tot felul de spații mici, înghesuite, ba prin curtea unuia, ba prin apartamentul altuia. Am început să merg la slujbele ținute de el. În restul zilelor de sărbătoare, mi-am făcut obiceiul să merg la bisericile unde știam sigur că slujesc preoți care se pronunța clar împotriva ecumenismului. Paleta de alegeri era restrânsă la 3 parohii, aflate la distanțe foarte mari una de alta și de locul unde locuiam eu.

Preotul F mi-a dat răspunsuri teologice foarte clare și bine argumentate la toate întrebările cu care am venit și a avut multă răbdare cu mine, pentru că am avut multe zeci de întrebări și aproape după fiecare Sf. Liturghie căutam să vorbesc cu el. Sfătuirea cu el și cu părintele meu duhovnic, cu care am ținut legătura mai strâns, m-au menținut pe o linie duhovnicească ”de plutire”. În plus, un alt lucru uimitor s-a întâmplat fix în această perioadă în care am încetat să mai merg la slujbele oficiate de preoții ecumeniști și am căutat să merg la slujbe oficiate de preoți ortodocși dreptmărturisitori împotriva ecumenismului. Tatăl meu, care este alcoolic de mai bine de 40 de ani, s-a lăsat de băutură. Brusc și ferm. O fi o coincidență? Eu o consider o minune.

Efortul necesar de a bate mai mult drum, de a plăti mai mulți bani, de a petrece mai mult timp alocat strict pentru a ajunge să particip la Sf. Liturghie nu a devenit în timp mai mic sau mai ușor, ci mai mare și mai greu, din motive pe care urmează să le explic.

1.Încrederea mea în preoți ca mărturisitori ai ortodoxiei, ca sfătuitori s-a ruinat. Ca urmare a discuțiilor avute cu zeci de preoți și a documentării făcute pe internet, am ajuns cel puțin deocamdată la concluzia că regula trebuie să fie prezumția de vinovăție: pornesc de la premisa că un preot pe care nu-l cunosc este ecumenist și eu trebuie să-l ”verific” dacă nu este, iar el prin răspunsul pe care mi-l dă, trebuie să-mi demonstreze clar că este drept mărturisitor. Ori asta ridică niște probleme sensibile, de exemplu:

dacă la un Sf. Maslu slujesc 7 preoți, ce fac, mă duc și-i întreb pe fiecare ce crede?
dacă un prieten să căsătorește, iar slujba este oficiată de un preot pe care nu-l cunosc din altă localitate, ce ar trebui eu să fac? Să bat drumul până în localitatea respectivă ca să am o discuție între patru ochi cu preotul respectiv, să-l descos ce crede și ce nu crede sau să refuz din principiu să particip la slujba cununiei, participând doar la nuntă?
dacă preotul neecumenist la care merg se întâmplă să slujească într-o zi de sărbătoare cu un preot ecumenist, eu ce fac? Mai stau sau nu la slujbă? Și dacă e să plec, unde merg, având în vedere că opțiunile mele de participare la slujbe și-așa au devenit foarte limitate?
cum fac atunci când vreau să merg la Biserică împreună cu un prieten care ține să meargă la o anumită biserică, dar la care eu nu cunosc preotul?
când să mă așez la coadă la moaștele SF Parascheva, Sf. Dumitru, Sf. Nectarie și alții, astfel încât să particip la Sf. Liturghie slujită de un preot neecumenist și să prind totuși rând la coadă ca să ajung să mă închin la Sfânt de ziua lui evitând slujba ținută de preoți ecumeniști?
Prin urmare, participarea mea la slujbele bisericii a venit condiționată de un ghem de probleme pe care nici nu știam că este cazul să mi le pun. Trecute sunt vremurile în care puteam să mă duc într-o biserică sau o mănăstire oarecare și să mă simt la fel de confortabil închinându-mă la icoane și rugându-mă la Sfinți. Acum este bine să aștept un moment în care nu se face nicio slujbă și să mă grăbesc să mă închin cât încă mai este biserica deschisă pentru a reuși să fac acest lucru în tihnă. Bisericile ortodoxe, ca lăcașuri de cult sfințite, rămân în continuare Casa Domnului, dar nu știu câți dintre cei care le îngrijesc chiar Îi slujesc Domnului și mă simt descurajat constatând că sunt mai puțini decât credeam.

2. Perspectiva de a interacționa pe plan sentimental cu o femeie cu care să-mi fac speranțe de a întemeia o familie creștină tocmai a mai primit un obstacol mare în cale. Astfel, există trei mari posibilități:
fie femeia respectivă este credincioasă, dar merge pe principiul ascultării orbești de preoți (și are un preot ecumenist),
fie este credincioasă și suficient de flexibilă încât să înțeleagă argumentele și perspectiva mea cu respect,
fie este suficient de informată încât să fie în comunitatea nepomenitorilor.
Zburăm ultima perspectiva ca fantasmagorică, luând în considerare profilul psiho-socio-demografic din comunitatea preotului F. În legătură cu a doua perspectivă, am rețineri. Luând în considerare că pe fosta mea iubită nu am putut s-o conving nici măcar de ce o chestie despre care scrie foarte clar în cărțile ortodoxe că e păcat chiar e păcat, nu știu în ce măsură se poate să conduc chiar și cu dragoste o creștină mai nelămurită în primă instanță către importanța de a trăi în Biserică prin mărturisirea adevărului. Am să vă povestesc câte ceva mai mult despre prima categorie, căci m-am întâlnit mai curând cu aceasta.

La un Sf. Maslu, am cunoscut o tânără cu care m-am întâlnit ulterior la o plimbare prin parc, cu scopul de a o cunoaște mai bine. Nu era familiară cu ce s-a discutat în Creta în 2016, despre problema din Ucraina ce să mai vorbim? Și-a lăudat părintele duhovnic și m-a invitat la catehezele lui. Așa că m-am dus la preotul respectiv într-o duminică dimineață mai devreme… ca să-l descos în stilul meu caracteristic. M-am dus din timp, în așa fel încât să îl găsesc înainte să înceapă Sf. Liturghie și eu să am timp ulterior să ajung la biserica aleasă de mine, unde știam sigur că slujește un preot cu scaun la cap. Duhovnicul respectivei dudui, ca răspuns la întrebările mele, s-a lansat într-o halucinantă apologie politică a beneficiilor ecumenismului, lăudând înțelepciunea politică a Prefericitului Daniel care știe să apere cauzele ortodoxe, cum ar fi menținerea icoanelor în școli prin păstrarea de bune relații cu reprezentanții altor credințe (!?!). Drăguță ideea cu unitatea, atâta doar că se pune întrebarea: unitatea cu cine, împotriva ce? Ulterior, la o a doua întîlnire cu respectiva tânără, m-am lămurit că pentru ea scrierile părintelui Dumitru Stăniloaie par prea avansate (!!). Vorbim despre o tânără educată, cu studii universitare, cu o slujbă bună într-o corporație, cu o cultură religioasă și o viață duhovnicească activă, nu de vreo vânzătoare de margarete în piață. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Mai ușor să facă ce zice preotul ei duhovnic, de ce s-ar complica ea să citească pe Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe? Chestii prea avansate pentru unii.

După un alt Sf. Maslu, am cunoscut o altă tânără (medic), care până să ajungem cu discuția la ecumenism, m-a năucit cu părerea ei extrem de bună despre cipurile din actele biometrice, care venea… desigur, de la părintele ei duhovnic. Așa că m-am dus să vorbesc și cu părintele ei duhovnic. Om bătrân, cu barbă albă, cu privire ageră și voce fermă. L-am întrebat în legătură cu chestiunea actelor biometrice și a monitorizării electronice. Mi-a spus că el crede că este foarte bine chiar să se implanteze un cip, așa cum bine fac americanii cu unii deținuți, ca să știe tot timpul unde sunt și că sunt alte probleme mai arzătoare în Biserică decât flecuștețele astea. M-a încercat o mare mâhnire să stau să-l ascult aproape o oră pe omul ăsta gândindu-mă că el călăuzește spiritual pe enoriașii lui, inclusiv pe femeia cu care eu începusem să mă întâlnesc. Desigur, nu m-am mai întâlnit multă vreme cu ea.

Cu altă ocazie, pornind de la un forum creștin ortodox virtual, am intrat în comunicare cu o altă tânără, care avea o cultură teologică impresionantă și o activitate misionară activă. Era fiică de preot. Și nu orice preot. Un preot care a reprezentat BOR la nenumărate reuniuni ecumeniste internaționale încă de pe vremea lui Ceașcă. Ea fusese crescută de mică cu bucuria de a ajuta la pregătirea bagajului importantului preot, care lipsește ca tată de acasă ca să se ducă să mărturisească frumusețea ortodoxiei. De unde să încep să explic unei femei care a crescut cu această convingere în familie, care crede că ortodoxia și catolicismul sunt ”cei doi plămâni ai bisericii” sau cele două ramuri… Să o contrazic ar fi însemnat să-i spun că tatăl ei a lipsit de acasă… degeaba. S-a căsătorit ulterior cu un patron de farmacie.

Așadar, perspectivele mele de asumare a mântuirii împreună cu o femeie într-o familie se dovedesc sucombate chiar de unii preoți, într-o manieră indirectă.

Am sperat în trecut că deschiderea față de ceilalți, disponibilitatea de a învăța și disponibilitatea de a asculta într-un sistem reprezintă factori de personalitate care să predispună o femeie spre a face trecerea spre un stil de viață creștin care se bazează pe conștientizarea și mărturisirea dreptei credințe, căci dacă credem că și catolicii au dreptate, ce rost mai are să fim ortodocși? Totuși, constat cum în cele mai multe cazuri experimentate până acum pe cont propriu, pe baza multor interacții:

deschiderea se manifestă cel mai curând către ”iubirismul” tolerant al diversității de credință
femeia face ascultare de preotul duhovnic în ce-i convine, nu în ce nu-i convine, riscând să facă ascultare în ce nu e cazul și să nu facă ascultare în ce e cazul; și-așa la spovedanie poate alege ea ce să-i spună din ce i se pare ei că e păcat
disponibilitatea de a face ascultare loială într-un sistem există, atâta vreme cât acel sistem îi mângâiei ei orgoliul; așadar, impresia că cineva ar face schimbare a unui sistem cu alt sistem, înlocuind doar convingerile chiar și de dragul iubirii oricât de tentantă pare, nu am văzut-o materializându-se.
După cum mi-a spus un preot ortodox (fost catolic, convertit) din Occident, credința religioasă nu contează într-o căsătorie atunci când nu contează pentru niciunul din membrii cuplului. Nu mai trăim vremurile de început ale creștinismului, în care să zici că se aplică pogorământul lăsat de Sf. Apostol Pavel (care că veni vorba nici nu s-ar fi convertit de nu s-ar fi rugat Sf. Varnava la Dumnezeu pentru sufletul lui) care a lăsat scris că femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios. În ziua de astăzi, nu mai există scuză pentru neștiință. Dacă o întrebi pe o femeie dacă crede în Dumnezeu și merge la Biserică nu mai e suficient să zică ”da”, că dacă o întrebi cum Îl percepe ea pe Dumnezeu și să faci o colecție de asemenea percepții ajungi ca scenariștii care au scris versiuni diferite de personaj pentru fiecare din filmele ”Batman” și niciuna din ele nu se potrivește cu versiunea autentică. Această autenticitate, în cazul lui Dumnezeu, se găsește în Biblie și în scrierile Sfinților Părinți.

3.Participarea la o altă biserică în ”orașul Y”, care să fie închiriată de enoriașii care țin să participe la slujbele oficiate de un preot nepomenitor (F) care a fost alungat din parohia sa pe nedrept de reprezentanții Patriarhiei, implică niște costuri. Desigur, nu te obligă nimeni să dai ceva dacă nu ai sau dacă nu vrei. Dacă se merge pe principiul acesta și nimeni nu este încurajat să contribuie, nu s-ar mai putea organiza respectivele slujbe. Cât despre a avea posibilitatea de a merge la o biserică ortodoxă în diaspora, din 2019, cheltuielile cu transportul se ridică la peste 100 de euro pe lună, iar dacă ne referim la lunile cu multe sărbători, de exemplu când pică Crăciunul și Paștele, se apropie chiar de 200 de euro. Ce bucurie pe capul meu, să mai adaug la cheltuielile lunare încă ceva, pe principiul: ”vrei Biserică? Plătește!”. Ne îndreptăm astfel spre situația din SUA, unde am citit că pentru fiecare serviciu religios oficiat de preot, el este obligat să ceară bani ca să-și acopere cheltuielile. Așadar, pe când unii preoți (ecumeniști) se huzuresc pe la conferințe internaționale pe banii Patriarhiei, alți preoți (dreptmărturisitori) stau și tremură de grija familiilor lor și a pozițiilor care le-au fost încredințate, stând între ciocanul ecumenismului ierarhilor și nicovala conștiinței lor, plătind în mare parte din banii lor și în mică parte a unui număr restrâns de contribuitori. Ei nu îndrăznesc să vorbească despre sacrificiile pe care le fac și nici despre abuzurile pe care le tolerează, pentru că demintatea și caracterul lor îi împiedică să riște să dea apă la moară celor care de-abia așteaptă orice ocazie să denigreze Biserica.

Povestea nu s-a terminat. Să vedem ce se poate întâmpla când un preot are caracter și demnitate. În partea a IV-a a acestei serii.

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.

Italia, februarie 2019

Sursa ortodoxinfo

Ecumenism: În Lavra Pecerska din Kiev, un propăvăduitor SECTANT (cel din caru) a fost ridicat pe amvon. Ortodoxia trădată.

aparatorul.md: Notă: Dragi fraţi şi surori întru Hristos! Nu e posibil să Îl trădezi pe Hristos şi pe Biserica sa şi să te declari credincios Lui. Iar cei care nu rămîn credincioşi Lui Hristos, se predau în mîinele diavolului şi a slujilor sale. Se întîmplă acest lucru în BORu, în care ierarhii se dezic deschis şi public de Hristos, în acelaşi timp declarîndu-se credincioşi canoanelor şi pravilei bisericeşti. Astfel de exemple din păcate, sunt de ordinul zecilor şi chiar sutelor… Doamne milueşte-ne!

În data de 26 februarie, “figura publică australiană, binecunoscut întregii lumi, speaker-ul motivaţional Nick Vujicic, a vizitat Lavra Pecerska din Kiev”. În cadrul mănăstirii, oaspetele împreună cu colegii săi, au fost întîmpinaţi de Mitropolitul Pavel de Vyshgorodskii şi Cernobil.

13

Aşa precum este prezentat pe site-ul mănăstirii, mitropolitul le-a înmînat oaspeţilor suveniruri şi i-a condus în Biserica Inaltarea Sfintei Cruci, unde le-a arătat icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Potrivit mass-mediei ucrainene, Nick Vujicic a ţinut un training în Kiev, pe tema “Învingeţi lenea. Viaţa fără graniţe”.

Nicholas Vujicic s-a năşcut în Melbourne, Australia, într-o familie de imigranţi sîrbi. El s-a năşcut fără mîni şi fără picioare. În ciuda handicapului său, acesta conduce un stil de viaţă foarte activ, călătoreşte foarte mult, scrie cărţi, ţine lecţii motivaţionale şi sprijină persoanele cu dizabilităţi din întreaga lume.

Reprezentanţii serviciului de presă al Lavrei Pecerska din Kiev au “uitat” să menţioneze cititorilor său că Nicholas Vujicic, deşi e de origine sîrbă, nu are nici o tangenţă cu ortodoxia. Tatăl său, Boris Vujicic, e un pastor protestant, iar însuşi Nicholas pe lîngă că face parte din “biserica” evanghelică, mai e şi propăvăduitor în cadrul ei.

Este de remarcat faptul că de asemenea în 2016, Nicholas Vujicic a vizitat Belarus, unde pentru predicile sale i s-a oferit Arena din Minsk, iar pe site-ul oficial al Exarhatului din Belarus apăruse un clip video în care un cleric belorus ţine o cuvîntare, îndemnînd creştinii ortodocşi să participe fără nici o îndoieală la întrunirea cu acest protestant.

Scrisoarea a II-a. ECUMENISM în ritm de diaspora

Sursa

O agenție de spionaj își propune să testeze loialitatea unei candidate dându-i un pistol cu gloanțe oarbe și ordonându-i să-și omoare soțul, cu care este lăsată singură într-o încăpere. Recrutorii aud din camera alăturată niște trosnete și apoi niște pocnituri ciudate, apoi liniște. Femeia iese victorioasă, plină de sânge, declarând:
– Pistolul n-a mers, așa că a trebuit să-l omor cu scaunul!

Motivat de lucrurile stranii descrise în prima parte a acestei serii de articole, m-am pus pe cercetat pe cont propriu.
În Italia, ca peste tot în diaspora, în a treia săptămână din ianuarie, se organizează săptămâna de rugăciune comună. Unii preoți ortodocși români anunță acest eveniment în bisericile pe care le păstorec, astfel încât cei care sunt interesați știu unde se realizează întâlnirile cu reprezentanții altor credințe. Aceste întâlniri care sunt promovate sunt diferite în conținut, locație și durată de la loc la loc. Fix în această perioadă, eu m-am apucat în ianuarie 2018 să colind ”zona Z” ca să observ ce comportamente prilejuiește pe la diferite parohii ortodoxe românești. Ce am aflat mi s-a părut cel puțin interesant, însă și mai interesant este ce se află despre asta căutând pe google.
De exemplu, într-un loc, întrebând care sunt obiceiurile prilejuite de această săptămână, am întrebat dacă se fac rugăciuni în comun la Biserica Ortodoxă sau la biserica catolică. Mi s-a răspuns de către unul din băieții care slujeau într-una din bisericile din ”zona Z” cam cu cuvintele: ”Sigur că da, se fac și la noi, și la ei, vin și aicea, mergem și noi la ei și ne rugăm cu toții împreună!”, de parcă ar fi cel mai firesc lucru.
În alt loc, preotul ortodox român paroh al locului s-a scuzat vreme de 5 minute față de enoriașii săi explicând că a fost invitat la două evenimente ecumeniste care se întâmplau aproape în același timp și ar fi vrut să participe la amândouă dar nu-i permitea timpul.
În alt loc, preotul a scuzat atitudinea ”deschisă” față de catolici prin nevoia unei politeți afirmative în opoziție cu intoleranța religioasă, de parcă a refuza politicos să participi la asemenea întâlniri e ca și cum le-ai da în cap unor catolici.

În alt loc, preotul nu a spus absolut nimic despre asta când am asistat la predică și la discuțiile de la sfârșit, dar am aflat de pe internet că el participă frecvent la întâlnirile catolicilor. Ce coincindență, exact la fel face și preotul B! Cu ocazia asta, am aflat despre un șpil practic prin care unii preoți ortodocși pot alege să ascundă de enoriașii lor faptul că participă la asemenea întâlniri.
Când se caută numele unui preot pe google, de obicei se caută cu nume și prenume. Pare logic, corect? Doar vrei să fii sigur că cel despre care găsești informație e chiar cel despre care cauți. Dacă vei căuta așa, nu vei găsi prea multe informații despre participarea preotului ortodox din diaspora la eventuale evenimente ecumeniste, dacă el nu vrea să facă publică această informație. De ce? Pentru că formatul în care ei sunt trecuți în programul evenimentelor ecumeniste din timpul săptămânii de rugăciune comună este (uneori) cu inițiala prenumelui și cu numele de familie. Deci dacă părintele Ion Popescu (nume fictiv) din Livorno asistă la rugăciune comună cu catolicii, el poate fi trecut în program I. Popescu. Cei care au nevoie știu desigur că acela e preotul ortodox al comunității române din acel oraș. Dacă se face în schimb o căutare pe google folosind numele de familie al preotului și un anumit cuvânt cheie, de exemplu Popescu, preghiera, Livorno, se pot găsi informații despre participarea unui preot la asemenea evenimente. TOATE aceste evenimente includ rugăciuni. Și ce putem să credem, că atunci când catolicii se roagă iar preoții ortodocși români sunt prezenți, citesc ziarul? Să fim serioși! Sunt poze de la asemenea evenimente în care se arată clar că ortodocșii și catolicii se roagă împreună, chiar dacă nu oficiază slujba împreună. Iar tonul la asta o dau preoții. Chiar dacă ei nu spun nimic comunității din care fac parte, ei participă la aceste evenimente nu în calitate de persoane private, ci în calitate de reprezentanți ai comunităților pe care le păstoresc, în calitate de păstori ai enoriașilor lor. De asta și sunt invitați. Vom afla în curând și ce se poate întâmpla cu cine nu participă.
Documentându-mă în felul acesta despre participările preoților ortodocși din toată ”zona Z”, i-am luat la rând pe fiecare. Toate zecile de preoți din ”zona Z” care slujesc într-o parohie ortodoxă română. Despre marea majoritate, a fost destul de ușor să aflu de pe google în câteva ore că nu doar au participat la evenimente de rugăciune comună cu catolicii, ci și cât de deschiși sunt în legătură cu asta, comparând informațiile de pe site-urile ortodoxe locale cu cele care se găsesc pe site-urile catolice. La sfârșit, aveam o lista de 8 preoți despre care nu eram sigur, pentru că nu găsisem nimic clar într-un sens sau altul. Așa că le-am luat numerele de telefon și i-am sunat pe fiecare în parte. Fiecare din ei, în afară de unul (preotul D) a fost foarte deschis în a mă lămuri la telefon despre cât de iubitor este el cu catolicii. 7 împărtășeau o gândire ecumenistă. În câteva minute de discuții cu fiecare, m-am lămurit. Preotul D a avut un comportament evaziv, dând un răspuns care nu mi s-a părut deloc clar. Uimit cât de simplu este să aflu care preoți sunt ecumeniști și care nu, m-am dus la ”orașul X”, capitala ”zona Z”, să-l cunosc în persoană pe preotul D.
Cu speranța că am găsit un preot ”ne-ecumenist” în ”zona Z”, am început să particip la slujbele ținute de el și, în fiecare duminică, după slujbe, îl mai întrebam una-alta în direcția care mă interesa. Subiectul a fost evitat în primă instanță, dar după vreo 3 săptămâni, preotul D a început să capete încredere în mine și mi-a dezvăluit poziția lui. Mi-a spus că ecumenismul interconfesional e lucrarea masoneriei și că el nu este deloc de acord cu așa ceva în comunitatea de care răspunde. Mi-a confirmat că atâta vreme cât a fost el preot paroh acolo, în biserica pe care el o închiriază pentru slujbe nu s-au realizat slujbe ortodoxe la care să fi participat și preoți catolici și nici el nu a participat în cadrul săptămânii de rugăciune comună la vreun eveniment cu catolicii. În schimb, se temea să ia poziție deschis față de ierarhia bisericească, cu atât mai mult cu cât a observat că la două  evenimente organizate de Biserica Ortodoxă Română în zona ”zona Z”, slujbe realizate de preoți ortodocși, între care a fost invitat și el să participe, au participat în calitate de observatori și preoți catolici. Acest lucru l-a luat prin surprindere: nu i s-a comunicat dinainte că ei vor fi acolo. Intuind probabil că acesta este un obicei al locului, a încetat să mai participe și la asemenea slujbe cu alți preoți ortodocși români. Ca urmare, niciun alt preot ortodox comun n-a mai venit să slujească împreună cu el în biserica pe care o păstorea și nu a primit nici măcar un diacon. Ce coincidență! Tocmai în luna în care a fost repartizat un diacon la parohia pe care o slujea, el a fost repartizat la altă parohie! Voi reveni la acest eveniment în partea a IV-a. Deci nema Sf. Maslu în parohia respectivă. Toate slujbele și Sfintele Taine: sfințire agheazmă, vecernie, liturghie, spovedanie, împărtășanie și parastas trebuiau să fie făcute duminica de la ora 8 AM la ora 1 PM, în condițiile în care nu avea diacon, iar biserica trebuia decorată cu icoane de fiecare dată. Habar n-am când sau dacă făcea cununii și botezuri, mi-a fost și milă să întreb. La prima oră a duminicii, vedeai credincioși alergând dintr-o parte într-alta, punând icoane, scoțând obiectele de cult din spatele altarului, instalând pangarul și locul unde se aprind lumânările, în timp ce o femeie care citea niște rugăciuni dădea semne la unul sau la altul (”nu! Icoana cu Maica Domnului o pui mai sus! Nu acolo! În dreapta!”), iar preotul nu avea timp nici să-i coordoneze.
Înainte de momentul împărtășaniei, Sf. Liturghie se oprea pentru a spovedi vreo câteva zeci de credincioși (bineînțeles, pe repede-înainte), apoi se relua pentru împărtășanie. Preotul se arăta disponibil și-i încuraja pe enoriași să se spovedească sâmbătă seara, dar cine îl băga în seamă?

Într-o duminică, pe lângă această întreagă vânzoleală, pentru că nu s-au strâns suficienți bani pentru chiria bisericii în acea lună, după terminarea rînduielii creștine pentru Sf. Liturghie, credincioșii au fost invitați să participe la o prezentare promoțională de o oră a unui ”aparat-minune” de făcut masaj, la care vânzătorul care a ținut prezentarea și demonstrația a plătit câte 10 euro de fiecare participant preotului. După care toată lumea s-a grăbit la parastas. Mi se pare că o cucoană s-a arătat interesată să cumpere aparatul, așa că lucrurile pare că au ieșit win-win, așa cum se cuvine în business.
Ah, cred că e important să menționez și că preotul D avea în întreținere o familie cu 4 copii. Și locuia în afara orașului X. Efortul și dedicarea preotului D mi s-au părut impresionante. Desigur, unii au ales să nu vadă decât ce lipsea, fără să se întrebe din ce cauză o fi așa de greu pentru acest preot să se descurce singur în condițiile în care alți preoți români din alte parohii din zonă par să aibă mai multe resurse la dispoziție. Am putea fi tentați să credem că este vorba despre un caz izolat. Așa am tins și eu să cred, până să vorbesc cu preotul E. Cine e preotul E? E preotul care m-a lămurit cum stau lucrurile de fapt în spatele cortinei, într-o discuție privată.
Luând în considerare faptul că ecumenismul este un obicei pe față în rândul preoților ortodocși români din zona ”zona Z”, am considerat că ar fi util să aflu în ce măsură este acesta un obicei doar în rândul preoților români sau și al preoților ortodocși de alte nații și/sau din alte zone.
Am aflat, cu ocazia aceasta, că de exemplu în Luxembourg, toți preoții ortodocși în afară de unul care e cam bătrân și nu răspunde nici la telefon nici la e-mail, despre care nu am aflat informații concludente, sunt ecumeniști pe față. De asemenea, inclusiv preoții ruși ortodocși care slujesc în comunitățile din ”orașul X” sunt ecumeniști, în afară de unul.
Curios să-l întâlnesc pe preotul ortodox rus despre care nu am aflat informații concludente că ar fi sau nu ecumenist în zona ”orașul X”, m-am bucurat să aflu că, deși slujește într-o limbă pe care nu o înțeleg, este și vorbitor de limba română, așa că nu am avut probleme să comunic cu el. Acesta este preotul E și slujește la staroveri (lipoveni – n.n). Staroverii se află în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă Rusa, după ce în secolul al XVII-lea au fost inițial nedreptățiți și alungați din Biserica Rusă pe temeiuri necanonice. Au fost repuși în comuniune în a doua jumătate a sec. XX. Reținerea lor în contactul cu restul lumii ortodoxe este de înțeles. În același timp, amândoi preoții ortodocși staroveri cu care am discutat în ultimul an mi-au demonstrat că sunt extrem de bine informați cu privire la ce se întâmplă în întreaga Biserică Ortodoxă. Așadar, aparenta lor izolare este pur și simplu o delimitare față de erezie, nu este o izolare informațională.
Preotul E mi-a spus că în urmă cu mulți ani, căutând biserici catolice în care să slujească Sf. Liturghie ortodoxă, a fost invitat în mod constant la evenimente ecumeniste. Modul în care mi-a explicat el acest fenomen este cam așa rezumat: ”catolicii te primesc la ei în casă pe te miri ce și mai nimica, doar cu condiția să aibă și ei acolo o prezență, să-și bage coada și să nu-i refuzi”. Astfel, de la loc la loc, comunitatea pe care o păstorește a fost dată afară din mai multe lăcașuri de cult catolice. Asta l-a pus într-o dilemă: fie alegea să permită prezența preoților catolici în sânul Ortodoxiei și să se roage împreună cu ei, chiar și la evenimentele organizate de catolici, fie alegea să își cumpere propria biserică. Pentru cei care nu înțeleg ce înseamnă asta, trebuie să menționez aceste detalii:
chiria și utilitățile pentru bisericile ortodoxe din străinătate sunt plătite în mare parte de preot și comunitate, lună de lună

chiria și utilitățile la o biserică sunt mult mai mari decât ar fi pentru un spațiu similar în România

costul pentru achiziționarea unui lăcaș de cult se ridică de obicei la ordinul sutelor de mii de euro. Costul crește cu importanța orașului și zona.

Preotul trebuie să mai și muncească la o slujbă ca să-și câștige traiul pentru el și familia lui numeroasă, pe lângă timpul și banii investiți la biserică

catolicii nu sunt tocmai entuziasmați la ideea ca ortodocșii să le cumpere bisericile în loc să le plătească chirie pentru ele

dacă vă închipuiți că ortodocșii care locuiesc și muncesc în diaspora sunt mai darnici sau au de unde să dea mai mulți bani decât cei din România, atunci visați.

În condițiile acestea, preotul E a ales să continue să refuze invitațiile catolicilor (politicos, desigur). Ca o coincidență, din diferite motive, comunitatea pe care o păstorește preotul E a fost dată afară din loc după loc, ceea ce este ușor de observat în căutările de pe Google, luând în considerare adrese diferite la date diferite.
La un moment dat, preotul E a hotărât că ajunge și a hotărât împreună cu comunitatea să facă un efort financiar consistent și au reușit să cumpere un spațiu în ”orașul X” pe care să-l amenajeze drept biserică, astfel încât să nu-i deranjeze nimeni și să nu fie nevoit să cadă la compromisuri. Mi-a spus că în continuare primește o ștangă de invitații în fiecare an la evenimente ecumeniste, pe care le ține teanc fără să le dea curs.
Mi-a împărtășit că nu sunt singurul de la care a auzit că agheazma făcută de un preot ecumenist s-ar fi împuțit, acesta este un caz ce i-a fost relatat și de alți credincioși. Nu am pus mai multe întrebări referitoare la ce preoți sau din ce locuri, cu atât mai mult cu cât mi s-a părut că nici el nu cunoaște cât s-a generalizat ecumenismul în diaspora.
Așadar, dacă eu în calitate de creștin ortodox în diaspora doresc să merg la Biserica Ortodoxă și să particip la slujbele oficiate de un preot care să nu fie ecumenist, aveam două posibilități: ori să merg la Sf. Liturghie la preotul D, ori la preotul E. Preotul D era în 2018 singurul preot ortodox din regiune, ne-ecumenist, care slujea în limba română.
Așadar, de la facilitatea de a avea o biserică ortodoxă în oraș, chiar după colț, am ajuns la următoarea situație: trezit în fiecare duminică dimineață la 5.30, ca să plec din oraș pe la 7.30, să ajung în ”orașul X” pe la 9.30, să particip la slujbele care se terminau pe la ora 3 și întoarcerea acasă cu primul tren. La asta, se adaugă faptul că pe ninsori abundente sau pe grevă a lucrătorilor feroviari (destul de des în regiunea în care locuiesc), trenurile puteau fi anulate unul după altul, ceea ce înseamna că trebuia uneori să aștept în gară 2 sau 3 ore. Deci ajungeam acasă pe la 7 sau 8 seara.

La scurt timp, m-am întors pentru aproximativ jumătate de an în ”orașul Y” din România, unde călătoria mea prin ”catacombele” ortodoxiei mi-au adus experiențe noi și mai interesante. Despre care vă invit să citiți în partea III a acestei serii de articole.
Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.
Italia, februarie 2019

Citiți va rog si  aici:

https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2019/02/26/minunata-noua-lume-ecumenista-tot-mai-aproape-de-ortodoxie-i/