Simona Halep practică yoga

i.s.p.: Simona Halep a participat la o şedinţă de yoga la Singapore

http://www.mediafax.ro/sport/simona-halep-a-participat-la-o-sedinta-de-yoga-la-singapore-video-14626180

Jucătoarea de tenis Simona Halep, locul 3 WTA, a participat la o şedinţă de yoga la Marina Bay Sand din Singapore, a anunţat, miercuri, Gazzetta dello Sport.

Halep, în vârstă de 23 de ani, se află în Asia pentru a promova Turneul Campioanelor din luna octombrie.

Simona Halep, care anul trecut a ajuns până în finală la Turneul Campioanelor, se află în acest moment pe poziţia a treia în clasamentul pentru competiţia din Singapore, unde vor participa cele mai bune opt jucătoare ale anului.

Lucruri inedite despre Simona Halep. Cum se reface după antrenamente https://www.fanatik.ro/lucruri-inedite-despre-simona-halep-ma-relaxez-la-yoga-si-merg-la-gratar-18387483

Publicaţia franceză Tennis Magazine dezvăluie multe lucruri inedite despre Simona Halep într-un interviu acordat în exclusivitate de numărul 1 mondial. Simona vorbeşte în cea mai mare parte despre lucrurile care se petrec în afara terenului, în viaţa ei personală.

Explică de ce a ales să locuiască în Bucureşti, deşi Constanţa este oraşul de suflet şi aşa va rămâne.

Simona Halepdespre modul în care obişnuieşte să se relaxeze, să se refacă după perioda intensă petrecută la antrenamente, despre tot ceea ce înseamnă modul de a ieşi din tensiunea jocurilor

Lucruri inedite despre Simona Halep: “Iubesc Bucureştiul, dar merg şi la Constanţa”

“Iubesc Bucureştiul pentru că este un oraş mai mare decât Constanţa, oraşul meu natal. E motivul pentru care sunt aici de la 12 ani şi am putut să continui să joc tenis. Când merg la clubul de tenis la care joc, mă relaxez la un spa, şi mă antrenez trei-patru ore pe zi.

În plus, îmi place să mă relaxez făcând yoga şi pilates. Dar mă întorc în mod regulat la Constanţa pentru a petrece timp alături de familie, alături de verii mei. Ne place să mergem la grătar”.

Sfântul Paisie Aghioritul despre îndrăcirea prin yoga:

„Ortodoxia are minunea şi harul dumnezeiesc. Hinduismul are magia şi filozofia. El înlocuieşte minunea cu magia şi harul dumnezeiesc cu filozofia. Diavolul dă puteri guruşilor, vrăjitorilor etc, pentru că aceştia îi dau drepturi. […]

Toate celelalte fapte bune ce se fac de către cei de altă credinţă, de cei înşelaţi etc, nu au principii duhovniceşti în Hristos, ci pot avea nişte principii omeneşti bune. Cel care trăieşte corect viaţa ortodoxă are smerenie, dragoste şi se dăruieşte cu totul aproapelui, se jertfeşte. Iar nevoinţa, postul şi privegherea pe care le face, le face din dragoste faţă de Dumnezeu, nu ca să simtă o oarecare plăcere. Hristos a venit în lume ca să Se răstignească din dragoste pentru făptura Sa. Mai întâi S-a răstignit şi după aceea a înviat. Este un lucru ieftin ca cineva să ceară bucurii duhovniceşti – cu totul altceva este dacă Hristos îi va da să guste dulceaţa cerească. In timp ce aceia care se ocupă, de pildă, cu filozofiile indiene, cu yoga etc, prin toate pe care le fac ţintesc să ajungă la, chipurile, o stare duhovnicească, la extaz, să simtă o plăcere sau să devină mai presus decât ceilalţi, fără să se intereseze de ceilalţi.

Părinte, oare hinduiştii ajung la o oarecare stăpânire de sine pentru că îi ajută asceza aspră pe care o fac prin yoga?

– Fac şi fac şi ce reuşesc prin toate acestea? Infrânarea ortodoxă şi, în general, asceza duhovnicească ţintesc întotdeauna spre un scop mai înalt, la sfinţirea sufletului. Asceza lor satanică şi lumească se face ca să-şi întocmească un trup suplu, să-şi întoarcă mâinile şi picioarele precum ale lui karaghiozi de hârtie, ca să-i laude câţiva oameni proşti şi să-şi bată joc de ei diavolii cei caraghioşi. De mici copii îşi răsucesc picioarele, îşi pun un picior pe un umăr şi celălalt pe celălalt umăr şi astfel se roagă. Se exersează lovind mult timp cu mâna de un sac cu pietriş până ce face bătătură, şi apoi pot sparge pietre, lemne etc.

Dar toate cele pe care le simt – precum spun unii – au o oarecare explicaţie. Işi trag, de pildă, limba până la nas sau o înghit până la laringe, suferă o excitare, simt o oarecare dulceaţă, o gâdilare şi spun: “Acesta este nectarul”. Apoi presează cu degetele nişte nervi de lângă urechi şi aud “vuuu …” – o muzică. Sau îşi presează ochii şi încep să vadă steluţe cu ochii deschişi în soare, iar când îi închid văd lumină. “Iată, am reuşit! spun ei. Am văzut lumina cea necreată!”. Atunci şi diavolul le spune: “A, vreţi lumini? O să vă dau şi eu lumini”. Le cultivă imaginaţia şi apoi, fără să-şi mai apese ochii sau fără să-i ţină deschişi în soare, văd lumini. Diavolul de multe ori încearcă să ne înşele, fără să-l provocăm noi, arătându-ne lumini etc, dar îi întoarcem spatele; cu atât mai mult va face aceasta dacă îl provoci. Vrea pretext.

– Adică diavolul este cel care le prezintă diferite închipuiri, Părinte?

– Da, le cultivă imaginaţia într-o măsură avansată şi apoi îi înşeală. Merg şi unii dintre ai noştri la hinduişti, iar aceştia îi învaţă să spună în limba lor nişte hule împotriva lui Hristos, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor – unii ştiu că acestea sunt hule, alţii nu ştiu – şi se îndrăcesc. După aceea încep să spună nişte cuvinte nedesluşite. Ajung la o stare exaltată iar ceilalţi care îi privesc cred că se află într-o stare duhovnicească. Dar aceasta este o stare diavolească.

Sursa

Atragem de asemenea atenția că un creștin nu trebuie să fie interesat de tot felul de personalități din lumea sportului deoarece Sfinții Părinți ne-au avertizat că mersul pe stadioane, urmărirea competițiilor sportive și orice astfel de forme de „divertisment” propuse de societate înseamnă întinare, pierdere de vreme și este un obicei de origine păgână, prin care cei din Antichitate cinsteau tot felul de zeități și slăveau trupul omenesc care este supus stricăciunii.

Noi nu trebuie să ne lăsăm influențați de succesul Simonei Halep, de faptul că își face cruce înainte de meciuri și de alte amănunte pline de fățărnicie și fără subsatnță. (Ce folos au oare cei care își fac cruce, dar o batjocoresc prin viața lor dedată patimilor de tot felul, rătăcirilor vrăjitorești și demonice, în această societate idolatră, din care Hristos este alungat iar Credința e înlocuită cu surogatele cele mai josnice?)

Iată câteva fragmente de la Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Iustin Popovici:

„Iar dacă vroiai să vezi alergarea celor necuvântătoare, pentru ce nu te-ai înjugat cu patimile cele necuvântătoare din tine, adică cu mânia şi cu pofta, şi nu ai pus asupra lor jugul filosofiei care este bun şi uşor, şi nu ai aşezat peste ele cugetul drept şi să fi ţintit către premiul chemării de sus, alergând nu de la necurăţie la necurăţie, ci de la pământ la cer? Căci acesta ar fi chipul alergării de cai care aduce împreună cu plăcerea şi mult folos. Dar tu, lăsând cele ce ţin de tine să fie cum s-o nimeri, şezi la hipodrom pentru biruinţele altora, cheltuindu-ţi atâta ziulică în zadar pentru un lucru rău.

Sau nu ştiţi că precum noi încredinţăm slugilor noastre bani şi îi facem răspunzători de ei, cerându-le înapoi până la ultimul bănuţ, aşa şi Dumnezeu ne va cere socoteală pentru zilele vieţii noastre: cum am cheltuit fiecare zi? Aşadar, ce vom spune? Cum ne vom apăra când ni se va cere socoteala acelei zile [pierdute]?”

[…] Şi nu numai în vremea aceea [când priveşti], ci şi când se termină teatrul şi ea pleacă, imaginea [idolul] [to eidolon] aceleia zace în sufletul tău, asemenea şi vorbele, gesturile, privirile, mersul, modul ei de a gândi şi de a se purta.

-Sfântul Ioan Gură de Aur – Către cei ce lasă Biserica şi se întinează la hipodrom şi teatru

„Popoarele eretice din epoca noastră au lăsat lui Hristos și Domnului ultimul loc la masa lumii acesteia, ca celui mai de pe urmă cerșetor, în timp ce pe primele locuri au așezat pe marii lor oameni, pe politicieni, pe literați, pe romancieri, pe oamenii de știință, pe finanțiști, ba chiar și pe turiști și pe sportivi. Toate privirile noroadelor acestora erau ațintite asupra acestor oameni mari, asupra acestor zei moderni, în timp ce doar foarte puțini își mai întorceau privirile spre Hristos, biruitorul morții.

[…] Și au schimbat slava Dumnezeului celui nestricăcios în asemănarea chipului omului celui stricăcios… și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului (Romani 1:23-25). […] Iar cultura și civilizația înseamnă la ei cinstirea făpturii, adică a firii văzute, și cinstirea acesteia mai mult decît a Ziditorului ei. Zeii muritori și firea îndumnezeită! Acesta este acum cel din urmă stadiu al omenirii apusene, în alunecarea ei neoprită și veșnică de la înălțimile lui Hristos spre tartarurile Satanei. Aceasta este culmea egalității oamenilor din Apus cu vechea închinare la idoli a Romei și cu cea de astăzi a Asiei.”

-Sfântul Iustin Popovici – Biserica Ortodoxă și Ecumenismul

CANOANELE SINODULUI DIN CARTAGINA: CANONUL 17, 15

Fiii iereilor privelişti lumeşti să nu săvârşească, nici să privească. Iar aceasta şi tuturor creştinilor pururea s-au propovăduit, ca, unde sunt hule să nu se apropie.
[Apostolic, can. 42, 43; Sinod 6, can. 24, 51, 62, 66; Laodiceea, can. 13, 54; Cartagina, can. 70]

TÂLCUIRE

Porunceşte canonul, că fiii preoţilor să nu facă privelişti şi jucării, ce se fac la teatre cu alergări de cai, şi cu lupte de fiară şi cu dobitoace. Când sunt ei mai mari peste ele. Nici să privească unele ca acestea; că şi obşteşte toţi creştinii pururea se învaţă să nu se apropie la teatre (privelişti), unde se fac multe necinstite lucruri, prin care se huleşte, şi se ocărăşte credinţa creştinească de necredincioşi, şi de păgâni.

CANOANELE SINODULUI 6: CANONUL 62

Cele ce aşa se zic calande, şi cele ce se zic vota, şi cele ce se numesc vrumalia, şi
prăznuirea ceea ce se săvârşeşte în ziua dintâi a lui Martie, deodată voim cu totul a se
ridica din petrecera credincioşilor. Dar însă şi săltările muierilor cele în arătarea
publicului, care pot a face multă vătămare şi pierzare. Încă şi săltările, şi slujbele cele ce se fac în numele dumnezeilor celor ce mincinos se numeau de către elini, sau de bărbaţi, sau de muieri, după oarecare vechi obicei, şi străin de viaţa creştinilor, le lepădăm, hotărâm ca nici un bărbat să se îmbrace cu podoabă muierească, sau muierea cu cea cuvenită bărbaţilor. Dar nici cu măşti comiceşti, sau satiriceşti, sau traghiceşti, să se îmbrace. Nici să chiuie în numele urâtului Dionisie (Bahus) când tescuiesc strugurii în linuri. Nici storcând vinul în vase, cu chip de a porni râsul neştiinţei, sau al deşertăciunii, lucrând cele ale drăceştii rătăciri. Deci cei ce de acum înainte ceva din cele mai înainte zise s-ar apuca să facă, după ce s-au înştiinţat de acestea, aceştia de vor fi clerici, poruncim să se caterisească, iar de vor fi mireni, să se aforisească.

Vedem clar cum Sfintele Canoane osândesc toate jocurile publice, iar creștinii nu au ce să caute la ele. Mai ales că toate competițiile sportive sunt pline de simboluri păgâne: flacăra olimpică, ceremonii pline de costume de zeități și altele asemenea cu referire la obiceiurile Romei și Greciei antice păgâne, precum și supra-numirea sportivilor celor mai performanți cu titlul de „zeu” sau de „zeiță”, de către comentatori și jurnaliști. Nu mai vorbim că multe competiții au loc duminica, toate organizațiile sportive fără excepție organizează concursuri în sfânta zi de duminică și în alte zile și sărbători însemnate de peste an, batjocorindu-se astfel credința și sfânta zi a învierii Domnului.

CANOANELE SINODULUI 6: CANONUL 66

Din sfânta zi a învierii lui Hristos Dumnezeului nostru, până la duminica nouă, toată săptămâna se cuvine a se zăbovi credincioşii nelipsit în sfintele Biserici, cu psalmi şi cu laude, şi cu cântări duhovniceşti, veselindu-se şi serbând întru Hristos, şi luând aminte la citirea dumnezeieştilor Scripturi, şi desfătându-se cu sfintele Taine. Că aşa vom fi cu Hristos împreună înviaţi, şi împreună înălţaţi. Nicidecum dar în proarătatele zile să se săvârşească alergare de cai, sau vreo altă privelişte de norod.

TÂLCUIRE

Fiindcă toată săptămâna cea luminată, ca o zi cu numele Domnului numită se socoteşte, pentru aceasta canonul acesta rânduieşte, că toţi creştinii în săptămâna aceasta se cuvine a îngădui înlăuntru în Biserici, veselindu-se şi serbând învierea Domnului cu psalmi, şi cu laude, şi cu cântări duhovniceşti, luând aminte la cuvintele dumnezeieştilor Scripturi, şi împărtăşindu-se cu dumnezeieştile Taine. Pentru că cu un chip ca acesta împreună vom învia, şi împreună ne vom înălţa cu Hristos. Drept aceea în zilele acestea alergături de cai să nu se facă, nici vreo altă privelişte de norod, necuviincioasă adică, de jucărei, sau de jocuri, sau de luptări, sau de altă banchetuire de acest fel.

CANOANELE SINODULUI DIN CARTAGINA: CANONUL 70, 65

Încă şi aceea cu adevărat trebuie a o cere, ca priveliştile teatriceştilor jucării duminica, şi în celelalte luminate zile ale credinţei creştinilor să se oprească. Mai ales, că în optimea sfintelor Paşti gloatele mai mult la locul alergării cailor, decât la Biserică se adună. Să fie datorie a se muta zilele acestora cele rânduite, când s-ar întâmpla, şi să nu fie datori cineva din creştini a se sili către privirile acestea.
[Sinod 6, can. 24, 51, 62, 66; Sinod 7, can. 22; Laodiceea, can. 53, 54; Cartagina, can. 17]

TÂLCUIRE

Cere prin canonul acesta sinodul, ca din porunca împărătească să nu se facă alergări de cai, ori jocuri altor vite duminicile, şi în celelalte prăznuitoare zile. Iar mai ales în optimea zilelor sfintelor Paşti; fiind că creştinii mai mult la acestea se adună, decât la Biserici. Şi ca nici un creştin să nu fie silit a merge la acestea, şi să se mute acestea într-alte zile.

Dilemă a lumii contemporane: Putem merge cu Hristos pe Stadion?

1

„Nu puteţi sluji la doi domni” preciza însuşi Hristos acum 2000 de ani apostolilor săi, precum şi urmaşilor lor. În cele ce urmează vom vedea însă că cele ce la Dumnezeu „nu sunt cu putinţă” la oameni sunt cu putinţă. Despre ce este vorba? Un însemnat ziar ieşean relata un fapt nemaiîntîlnit în istoria Bisericii Ortodoxe Române (şi nu numai): organizarea unei „olimpiade ortodoxe”(!?) intitulată „Cupa parohiilor” eveniment ce a întrunit tineri „credincioşi”practicanţi ai 11 discipline sportive din care amintim doar câteva: baschet, fotbal, tenis, cros, atletism, ciclism, badminton, etc. La înfăptuirea acestui mare „hram” sportiv şi-au adus obolul păcătoşii smeritelor parohii: „Sf. Apostol Toma”, „Sf. Lazăr”, „Sf. Haralambie”, „Pogorârea Sf. Duh”, „Intrarea Domnului în Ierusalim”, etc. (Iaşi)

Din judeţ au participat parohiile Bârnova şi Dancu, iar din depărtate „pustii”: Protopopiatul Roznov (jud. Neamţ) şi Săveni şi bineînţeles Asociaţia Umanistă Italiană „Il Chicco”. Gazdă a acestui „sfânt” eveniment: Parohia Bârnova cârmuită de preotul Mihai Doroşincă cel ce a purtat totodată greaua cruce a arbitrajului „misionar”.

Fericiţii beligeranţi invitaţi să jertfească zeului „SPORT” copii intre 10-14 ani şi tineri între 15-18 ani, doritori de a se încununa cu laurii jocului şi norocului (ortodox?). Acestea fiind spuse ne întrebăm nedumeriţi: Ce legătură este oare între Biserică şi sport? Ce sporturi au practicat mucenicii, apostolii şi însuşi Hristos?

Are Biserica tradiţie patristică în aceste deprinderi inovatoare? Este canonic oare ca Biserica să se îndeletnicească cu păgâneştile performanţe ale trupului stricăcios, performanţe ce duc pe sportiv la trufie, părere de sine, dispreţuirea celui neputincios? „Blestemaţi cei ce se abat de la poruncile tale” (ps.118) spune proorocul David „abateri” ce privesc nu doar pioniereştile păcate: înjuratul, fumatul, beţia, cearta, limbajul vulgar, minciuna, etc. ci mai ales deprinderile civice şi obşteşti, activităţi care astăzi mai mult ca oricând distrag şi împrăştie atenţia omului în diferite chipuri pentru a nu lua aminte la dezastrul duhovnicesc personal şi a celor din jur.

Dacă în antichitate păgânii romani şi nebotezaţii elini preocupaţi fiind de performanţele trupului îşi etalau curajul şi dibăcia în circuri, teatre, iarmaroace şi spelunci astăzi s-ar fi cuvenit să fie altfel. Parcă adresându-se atât anticilor cât mai ales Bisericii „modernilor” pontici „de 2000 de ani creştini” (să ne convingă) Hristos-Mântuitorul ne prooroceşte lămurindu-ne : „…şi acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl nici pe Mine”(Ioan 16,3)

Sarcina Bisericii este să-i desprindă pe oameni de lumea aceasta şi de toate lucrurile ei fie ele „sportive” şi „culturale”, „ artistice” şi „estetice” oricât ar părea de blânde şi domestice. „Nu iubiţi lumea nici cele ce sunt în lume …” ne sfătuieşte însuşi Hristos-Dumnezeu. De ce? Fiindcă „…lumea şi chipul ei vor trece…”. Aşadar Biserica bineştiind că tot ce este trecător este şi înşelător şi că totodată vom da socoteală pentru ceea ce se „organizează” în afara poruncilor lui Hristos inclusiv olimpiade, jocuri, concursuri şi competiţii ar trebui să-şi înfrâneze atât blagosloveniile cât mai ales participarea directă (ortodoxă?!) la aceste bâlciuri.

Hristos s-a întrupat pentru ca oamenii întrecându-se duhovniceşte (pe ei înşişi şi unii pe alţii) nu trupeşte să treacă peste legile trupului îndemnându-ne prin gura sfântului apostol Pavel ca „dacă trăim în Duhul în Duhul să şi umblăm” fiindcă noi „suntem trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte”. Legile sportului sunt înseşi legile trupului: „arata-ţi forţa puterea şi tăria, întrece-i pe toţi, arată-le ce poţi, demonstrează-le ce ştii, etc.” legi contrare vieţuirii lui (şi în) Hristos şi poruncilor sale. Doar necunoscând ori ignorând aceste aspecte „mărunte” au putut purcede la treabă părintele paroh al comunei Bîrnova slujitor al bisericii Sf. Ioan Botezătorul (ce-ar fi făcut Sfântul Ioan parohului şi participanţilor dacă ar fi trăit între noi; ar fi fost el arbitru ori jucător?) dimpreună cu oaspeţii şi edilii primăriei.

Îngrijorător pentru noi creştinii de rând e faptul că la această „sfântă” competiţie a mântuirii prin sport au fost ademeniţi înşişi copii şi tinerii (botezaţi?!) cărora de le-ar pricinui careva vre-o sminteala, spune Mântuitorul: „mai bine i-ar fi fost lui să-şi fi atârnat o piatră de gât şi să se arunce în apă”. Proorocul David arătând că şi tinerii sunt chemaţi pe drumul mântuirii chiar dacă pomeneşte între altele de-o „îndreptare”, „cale”, şi „păzire”: „Întru ce-şi va îndrepta tânărul calea sa; când va păzi cuvintele tale”(ps.118). Cum vor păzi copiii poruncile lui Hristos când înşişi preoţii (lui Hristos?!) nu le dau voie, ba chiar organizează sindrofii, ceremonii ce nu au nimic duhovnicesc în sine? Cum să-şi îndrepte tinerii „căile” când duhovnicii îi scot din Biserică ducându-i pe stadioane şi orientându-i pe „calea eresului”?

Sfântul Ioan Hrisostom avertizează că: „dacă vremea aceasta nu o vom cheltui cum se cuvine, ce răspuns vom da când vom merge acolo (în faţa lui Hristos)”?, iar proorocul David adaugă: „în tot locul stăpânirii lui binecuvintează suflete al meu spre Domnul.” Dintre cei ce merg pe stadioane, în săli de sport, ştranduri, etc. nimeni nu „cheltuie vremea cum se cuvine”: nici organizatori, nici sportivi, nici suporteri şi spectatori precizând totodată că respectivele „spaţii” nu pot fi „locuri ale stăpânirii lui” şi nici nu sunt prielnice pentru al „binecuvânta” creştinii „pe Domnul”.

Nu ne vom mira dacă slujitorii Bisericii fiind „posedaţi” de un duh nou, mâine le vor propune creştinilor slujbe ale mucenicilor sportului, sinaxare cu fotbalişti, celebrând liturghii „sportive” în trening şi adidaşi totul culminând cu dobândirea unui loc întâi în „raiul sportivilor” blagosloviţi de Sarsailă cu harul lui Aghiuţă. Dacă astăzi Biserica prin slujitori şi popor a ajuns într-o situaţie atât de penibilă se întâmplă una ca aceasta fiindcă toţi „au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12,43) ne spune Hristos-Dumnezeu. Pentru toţi creştinii (intrigaţi unii de aceste comentarii) ţinem să precizăm: sportul (oricare ar fi el) nu are nimic comun cu viaţa duhovnicească nici cu virtuţile creştineşti; nu face parte din vieţuirea sfinţilor şi a Bisericii; nu este binecuvântat de Hristos nici de sfinţi, deci netrebuincios mântuirii.

Ştim că sfinţii poruncesc ca „toate câte le facem în Hristos să le facem”. Sportivii însă chiar de s-ar strădui nu ar putea îndeplini această poruncă tocmai pentru că parte din timp ei îl dedică sportului. Aşadar lumea sportului nu e prielnică vieţuirii în Hristos. Când arhiereii şi duhovnicii binecuvintează ori participă la astfel de evenimente nu ne surprinde faptul că în Biserică poposesc „harisme” sportive: e semn vădit că slujitorii Sf. Altar şi-au uitat menirea.

Pentru sfinţiţii slujitori, pentru ostenitorii sportivi şi pentru noi toţi: „vremea este să lucreze Domnul pentru că oamenii au stricat legea Ta Doamne” (ps.118) bine ştiind că „pe cei ce se abat la îndărătnicii îi va duce Domnul cu toţi cei ce lucrează fărădelegea.”(ps.118).

„Despre chipul omului nou”, Ieromonah Martirie Păduraru