Mana Sfantului Ioan Botezatorul, cea care l-a botezat pe Hristos

In data de 7 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste atat Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, cat si aducerea mainii sale drepte, din Antiohia la Constantinopol.  Potrivit traditiei, Inaintemergatorul Domnului a fost inmormantat in cetatea Sevastia din Samaria. Sfantul Evanghelist Luca dorind sa mute trupul lui Ioan de aici in Antiohia, nu a reusit sa obtina si sa mute decat mana dreapta a sfantului.

Istoricii Teodoret si Rufinus mentioneaza ca mormantul Sfantului Ioan Botezatorul a fost profanat in 362, in timpul imparatului Iulian Apostatul, o parte dintre moaste fiind arse. Cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele.
Cronica lui Ioan Skylitzes (istoric bizantin din secolul al XI-lea) afirma ca mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul a fost mutata in 956 din Antiohia la Constantinopol de catre imparatul Constantin VII Porfirogenetul (913 – 959), pentru a fi depusa intr-una dintre capelele Marelui Palat, mai precis, in biserica Maicii Domnului Peribleptos.
Sfantul Ioan Botezatorul

La sfarsitul secolului al XII-lea, Antonie de Novgorod, Arhiepiscop rus aflat in pelerinaj la Constantinopol, mentioneaza in scrierile sale, tot ceea ce cuprinde tezaurul acestei biserici, amintind si mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul.
Potrivit lui Du Cange, in 1263, Othon de Cicon, atesta prezenta unei particele din mana dreapta a Sfantului Ioan, la Abatia Citeaux in Franta. Othon a asigurat refugiu lui Baudouin II, imparatul latin de Constantinopol, in 1261. In schimbul unei sume de bani, imparatul i-a oferit acestuia particle din sfintele moaste.
De la anul 1404, dateaza marturia unui ambasador spaniol, Clavijo, care atesta faptul ca, mana sfanta, inca se mai afla in biserica Maicii Domnului Peribleptos din Constantinopol. Dupa caderea Constantinopolului (1453), mana Sfantului Ioan Botezatorul, impreuna cu alte odoare, au fost confiscate de turci si pastrate in trezoreria imperiala.
In anumite dosare fiscale turcesti, pastrate in arhivele Topkapi si ale Ministerului Turc, se aminteste ca in 1484, mana Sfantului Ioan a fost trimisa Ordinului Ospitalierilor din Rodos, prezenti pe insula, din timpul primului sfert al secolului al XIV-lea, de catre sultanul Baiazid II (1481-1512), pentru a le castiga bunavointa. Acestia au dus-o in insula Malta, unde si-au stabilit sediul.

Botezul Domnului

La anul 1799, a urmat transferul mainii sfinte din insula Malta in Gatchina (Rusia). Mutarea s-a datorat faptului ca imparatul rus Paul I (1796-1801) devenise marele maestru al ordinului maltez dar si amenintarii razboiului lui Napoleon. Evenimentul e pomenit in sinaxarele ruse in ziua de 12 octombrie. Din 1799 moastele sfinte au apartinut tarilor rusi, dar au fost scoase din tara de catre Maria Fiodorovna in 1917 pentru a o feri de furia anti-crestina a bolsevicilor. Din acel moment, mana dreapta a lui Ioan Botezatorul a fost pastrata in Germania, Iugoslavia si, in prezent, in biserica Manastirii Cetinje din Muntenegru.

Manastirea Cetinje – Muntenegru

In luna iunie a anului 2006, pentru o perioada de doua saptamani, mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul s-a intors in Rusia. Sute de mii de pelerini s-au inchinat la sfintele moaste in catedrala cu hramul Hristos Mantuitorul din Moscova. Dupa Moscova si Nijni Novgorod, sfntele moaste au fost expuse spre inchinare la  Ecaterinburg, Rostov, Minsk, Saint-Petersbourg si la Kiev (Ucraina). In data de 16 iulie moastele s-au intors in Muntenegru.

Mana Sfantului Ioan Botezatorul – Manastirea Cetinje din Muntenegru

Se pare, totusi ca o parte din mana Sfantului Ioan oferita de catre sultanul Baizid II Ordinului Ospitalierilor, a revenit in mainile otomanilor spre sfarsitul secolului al XVI-lea. Aceasta se pastreaza, in prezent, in Palatul Topkapi din Istambul.

Muzeul Topkapi – Istambul
Este surprinzator sa gasesti sfinte moaste in posesia unui sultan. Insa locul pe care il ocupa Sfantul Ioan Botezatorul in religia islamica permite, intr-o anumit sens,  sa ne explicam acest fapt. In Coran, Sfantul Ioan Botezatorul este numit Yahya, profetul care il precede pe ‘Isa (Iisus).

Mana Sfantului Ioan Botezatorul          Mana Sfantului Ioan Botezatorul – Topkapi

Moastele, asa cum le putem vedea astazi, sunt protejate de o ferecatura medievala de tip occidental, din metal, care re-creeaza forma unui brat intr-o maniera realista. Aceasta ferecatura este fara indoiala, lucrata intr-un atelier venetian. Putem observa pe ferecatura doua peceti in argint reprezentand leul venetian si crucea malteza din secolul al XVI –lea, epoca in care Ordinul Ospitalierilor a devenit Ordinul Cavalerilor de Malta.

Mana Sfantului Ioan Botezatorul – Topkapi

Pozitia degetelor este binecunoscuta. Este un gest de binecuvantare pe care il intalnim in arta bizantina dar si ca gestul prin care Sfantul Ioan il desemneaza pe Hristos ca fiind „Mielul lui Dumnezeu”. Ferecatura cuprinde trei inscriptii. Prima, in jurul incheieturii mainii: „Mana lui Ioan Botezatorul”. Cea de-a doua, aflata pe degetul aratator, face referire la predica Sfantului Ioan care il arata pe Hristos ca fiind Mesia: „Iata, Mielul lui Dumnezeu”. A treia, aflata la nivelul cotului, pomeneste numele unui calugar necunoscut: „O rugaciune a robulului lui Dumnzeu Daniel”.

Inscriptie – Mana Sfantului Ioan Botezatorul

De asemenea, particele din mana dreapta a Sfantului Ioan se mai afla la Manastirea Dionisiu din Muntele Athos, precum si la manastirea copta Sfantul Macarie cel Mare din Sketis, Egipt.

Sursa: crestinortodox.ro

Capul Sfantului Ioan Botezatorul

wp-image-872338332

Capul Sfantului Ioan Botezatorul este una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii, acesta fiind pierdut si gasit de mai multe ori. In calendar, Biserica a randuit a se praznui trei minunate aflari ale Capului Sfantului, anume in ziua de 24 februarie, cand gasim scris: Intaia si a Doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul, si in data de 25 mai, cand se face amintire de a Treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

„Capul Inaintemergatorului, ascuns oarecand in vas de lut, s-a vazut iesind din sanurile pamantului la aratare; care si rauri de tamaduiri izvoraste. Caci cu ape a spalat Capul Celui ce acum acopera cu ape inaltimile cele mai de deasupra si izvoraste oamenilor dumnezeiasca iertare: Deci pe acesta ce este dupa adevar marit, sa-l fericim si intru aflarea lui cu bucurie sa praznuim, ca el roaga pe Hristos sa daruiasca lumii mare mila” (Mineiul pe Februarie).
Capul Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in satul Ain Karem, la mica distanta de Ierusalim, fiind fiul Elisabetei, verisoara Maicii Domnului, si al preotului iudeu Zaharia. Sfantul Ioan s-a nascut cu cateva luni mai inainte de Iisus Hristos, caruia i-a si pregatit calea. Retras de tanar in pustie, postind aspru si petrecand in neintrecuta rugaciune, Sfantul Ioan va veni in lume, in zona Iordanului, abia la varsta de 30 de ani, varsta la care barbatul este considerat matur si apt de propovaduire.

Sfantului Ioan Botezatorul – Icoana din Prodromu


Sfantul Ioan a fost invrednicit de Dumnezeu spre a-L boteza cu apa pe Fiul sau cel Unul Nascut, Iisus Hristos, pe Acela care va boteza pe om cu Duh Sfant si cu foc. Acesta este punctul culminant al vietii sale sfinte, moment in care Fiul lui Dumnezeu, Facatorul a toate, si-a plecat capul sub mana lui.

Avand curajul specific celor care nu cruta adevarul pentru nimic si pentru nimeni, el a mustrat personal si public pe tetrarhul Irod Antipa, care se casatorise cu fosta sotie a fratelui sau vitreg. Viclenia si mandria Irodiadei a dus la intemnitarea Sfantului Ioan in Cetatea Maherus – Machaerus din Pereia, loc aflat astazi in Iordania.

La un mare ospat, cu mancaruri grase, cu vinuri si bauturi aromate, cu dansuri si alte desfatari, Salomeea, fiica Irodiadei, a castigat inima regelui, care i-a zis ca ii va da orice ii va cere, pana la o jumatate din imparatia sa. Fata fara minte a intrebat-o pe mama ei ce sa care, iar aceea, din pizma si ura, a cerut Capul Sfantului Ioan Botezatorul. Nebunul rege a ascultat pe fata, poruncind taierea capului sfantului, in inchisoare. Capul Sfantului Ioan a fost adus pe o tipsie (tava) si dat fetei, care l-a dat mamei sale.

Pentru ca se temea ca Sfantul Ioan Botezatorul ar putea invia, daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, nestiutorul Irod nu a dat ucenicilor decat numai trupul sfantului. Trupul sfantului a fost luat de ucenicii sai si dus in localitatea Sevastia, undeva in Cisiordnia de astazi, unde l-au si ingropat.

Se crede ca, mai tarziu, in jurul anului 360, imparatul roman pagan Iulian Apostatul ar fi ars ramasitele Sfantului Ioan Botezatorul. Din trupul sfantului nu ar mai fi ramas nearse decat numai un brat si un deget.

Sinaxarul din data de 24 februarie spune ca Irodiada, luand Capul Sfantului Ioan, a impuns cu un ac mare limba acestuia, care de atatea ori ii aratase pacatele. Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost ingropat de Irodiada in curtea casei sale, la mare adancime, in pamant, intr-un loc „ascuns si necinstit”.

Despre acest lucru stia numai Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod, amintita si in Evanghelia dupa Luca: „Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod” (Luca 8, 3). Despre aceasta ni se spune ca slujea Apostolilor din avutul ei, pe cand acestia propovaduiau prin cetati. Potrivit traditiei crestine a Locurilor Sfinte, se crede ca Sfanta Ioana a dezgropat Capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat in Ierusalim, pe Muntele Eleonului – Muntele Inaltarii, intr-un vas de lut. Aici este locul care aminteste de Prima Aflare a Capului Sfantului, loc pe care astazi se inalta Manastirea ruseasca Sfantul Ioan Botezatorul.

Prima Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

La multa vreme dupa aceasta, vrednicul Inochentie, aprinzandu-se spre viata cea monahala, a mers in Tara Sfanta. Ajuns pe Muntele Eleonului, el isi zidi aici o chilie smerita. Cand vru insa sa sape santul pentru a pune temelia unei mici bisericute, el dadu peste nepretuita comoara: Capul Sfantului Ioan Botezatorul. Nevoitorul a tinut Capul Sfantului in bisericuta sa. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el il lua si il ascunse din nou in pamant, in acelasi loc.

A doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Capul Sfantului Ioan Botezatorul s-a pastrat ingropat pe Muntele Inaltarii pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena. In vremea Sfintilor Imparati, doi monahi nevoitori din Rasarit venira sa se inchine la Locurile Sfinte. Unuia dintre ei i s-a arata in vis Sfantul Ioan, care i-a descoperit cele cu privinta la Capul sau cel Sfant. Necrezand nici unul dintre cei doi, Sfantul Ioan li s-a aratat inca o data celor doua, la cateva zile distanta, zicandu-lea: „Toata necredinta si lenevirea lepadand-o, faceti ceea ce v-am poruncit.”

wp-image-270071801

Se zice apoi ca cei doi au luat Capul Sfantului si l-au pus intr-un sac de piele de camila, purtandu-l cu ei pe unde calatoreau. Imprietenindu-se pe cale cu un negustor olar din Emesa, din Siria, ei au dat si aceluia sacul, spre a-l cara o bucata de drum. Luand sacul, Sfantul Ioan i s-a aratat acestuia, spunandu-i: „Lasand pe calatorii tai, fugi de dansii cu acest sac, pe care il ai in maini.” Aceasta a vrut-o sfantul din pricina necredintei monahilor cea de la inceput si din pricina lenevirii cea de pe cale, ei incredintand Sfintele Moaste unui necunoscut.
Mult a fost cinstit si iubit Capul Sfantului de catre acest olar din Emesa, intreaga lui casa fiind binecuvantata de sfant. La moartea acestuia, el a luat Capul cel Sfant si l-a asezat intr-un sicriu pecetluit, pe care la incredintat, mai apoi, surorii sale, careia i-a spus sa nu umble la el pana ce Sfantul Ioan insusi nu va voi acest lucru. Astfel, mai multe generatii au mostenit si pastrat sicriul cu Moaste.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul – Moaste din Top Kapi

In cele din urma, Capul Sfantului a ajuns la un monah numit Eustatie, locuitor intr-o pestera de langa Emesa. Desi acesta nu era cu viata curata, avand pacate si invatand gresit lumea, se faceau multe minuni prin Moastele sfantului. Calugarul ascundea de toti nepretuita comoara, spunand tuturor ca pentru rugaciunile lui se fac minunile. Vazand oamenii reaua viata a calugarului, ei rugara pe episcop sa il alunge de la ei. Eustatie mai ceru o zi ragaz, spre a pleca singur. Noaptea, el ingropa Capul Sfantului in pamant, spre a-l lua alta data.

A treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Imediat dupa plecarea lui, niste calugari cu viata sfanta se asezara in pestera lui. Langa pestera aceasta se va zidi, in timp, o manastire. Arhimandritul Marcel este cel care a gasit Capul Sfantului, el marturisind: „Bine este cuvantat Domnul nostru Iisus Hristos, ca m-a invrednicit pe mine, Marcel, robul Sau, a fi vazator al vedeniei de fata, care mi s-a facut in 18 zile ale lunii Februarie, in saptamina din mijlocul postului sfintelor 40 de zile, descoperindu-se in somn noaptea, caci am vazut toate portile manastirii noastre deschise. Deci m-am infricosat si mi se parea ca ies sa le inchid. Apoi iarasi am vazut un rau trecand prin poarta manastirii, si ma miram de unde iese acea multime de apa. Pe cand gandeam aceasta, am auzit un glas de multe cete, venind spre noi dinspre rasarit, cu sunet mare, iar fiecare ceata avea deosebit grai si striga: „Iata, se arata Sfantul Ioan, Botezatorul lui Hristos”.

Sfantul Simeon Metafrast, in Viata Cuvioasei Matroana, scrie si el despre aceasta Aflare a cinstitului Cap al Mergatorului Inainte, el spunand ca „Marcel, Ghenadie si Chiriac au mers la episcop si au spus lui Uranie (episcopul Emesei in acea vreme), cele despre o minune dintr-o pestera. Episcopul, cunoscand ca este un lucru mare, a luat pe clericii sai si au mers la locul acela, in pestera in care alta data locuia Eustatie, ereticul. Si facand rugaciune, a poruncit episcopul ca in locul acela sa sape pamantul. Acolo a fost gasit Sfantul Cap al lui Ioan.

In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, va lua cinstitul Cap al Sfantului Ioan si-l va aseza in biserica cea mare a cetatii Emesa, Siria.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul – Comani, Constantinopol, Amiens

In vremea de trista amintire a iconoclasmului, cand iconele au fost prigonite, Capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comani, unde a fost ingropat si trupul Sfantului Ioan Gura de Aur. In cetatea Comani, Sfantul Cap a stat pana in vremea imparatului Mihail, fiul lui Teofil si al maicii sale Teodora, imparateasa, cei ce au restabilit dreapta credinta, pe vremea imparatiei caruia, prin dumnezeiasca aratare, iarasi s-a aflat Sfantul Cap al Sfantului Ioan.

De aici, Capul Sfantului va fi dus in Constantinopol de catre Sfantul patriarh Ignatie, in anul 860, in vremea imparatului Mihail. In cetatea Constantinopol, Sfantul Cap a fost asezat in Biserica Sfantului Ioan, in locul Edomon cel prea frumos, zidit prin imparateasca randuiala.

In anul 1204, in vremea cruciadelor, cruciatii vor lua o parte din Capul Sfantului Ioan Botezatorul, aflat la acea vreme inca in Constantinopol, si il vor duce in Franta, unde il vor si aseza intr-o biserica din Amiens (astazi, ele se afla in Catedrala din Amiens). Sfintele Moaste se afla aici inca si astazi.

O alta traditie legata de Capul Sfantului Ioar este aceea care zice ca acesta ar fi fost salvat si dus la Alexandria, in Egipt, iar mai apoi la Constantinopol, in Turcia, de unde a fost dus in provincia Poitou, in Franta, de catre regele francon Pippin al III-lea (715-768).

Teodor Danalachi

Crestin.Ortodox

Video: SFANTUL NECTARIE N-A DESCHIS OCHII

Inregistrarea e din 09.11.2016 si ni se prezinta ca fiind o minune: cum deschide ochii Sfantul Nectarie.

Fratilor, dar nu deschide ochii. Doar pare ca-i deschide. E vorba de lumini, umbre, reflexie.

Asa e mereu. Vizionati va rog incepand cu minutul 1:43:

http://www.dailymotion.com/video/xvtlg5_sfantul-nectarie-din-eghina_travel

Sfantul face destule minuni. Nu e nevoie si de “minuni”.

 

Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu

Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu

Sunt persoane care refuza sa creada in existenta lui Dumnezeu. Iar noi, atunci cand suntem pusi sa dam un raspuns cu privire la existenta lui Dumnezeu, aducem o multime de argumente rationale: istoric, cosmologic, teleologic, moral, al miscarii, al cauzalitatii … Argumente prezente in multe manuale de dogmatica. Prin toate aceste argumente cautam sa le descoperim necredinciosilor ceva „nou”, si de ce nu, sa iesim in evidenta prin ascutimea criticii, sa dovedim ca suntem „teologi straluciti”.

Imi pare rau ca in multe facultati de teologie ortodoxa argumentele rationale se predau ca si cand acestea sunt singurele raspunsuri pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu. Iar unii profesori iti spun ca cei care nu doresc sa tina seama de aceste argumente, sunt rau intentionati, caci ele sunt suficiente sa-ti aprinda dorul dupa Dumnezeu. 

Este pacat ca nu se mai tine seama de faptul ca teologia nu este in primul rand o chestiune de argumente, critici, dovezi si contestari. Prin urmare, primul argument pe care ar trebui sa-l aducem cu privire la existenta lui Dumnezeu sunt Sfintele Moaste. Prin minunile pe care Dumnezeu binevoieste sa le reverse prin ele, Sfintele Moaste ne descopera ca Dumnezeu exista. 

De multe ori consideram ca a crede inseamna a ne lasa convinsi de argumente sau dovezi. Insa, credinta nu tine de dovezi. Oamenii care stau ore in sir pentru a saruta Sfintele Moaste, nu o fac datorita unor informatii, ci pentru ca se incred in lucrarea lui Dumnezeu prin ele. Este adevarat ca anumite informatii pot naste in noi nevoia credintei, dar in niciun caz ele nu duc la credinta si nici nu i se pot substitui. Christos Yannaras spune ca: „Un om care nu a cunoscut niciodata in viata sa dragostea materna – fie ca a fost orfan, fie din oricare alt motiv – poate sa stie definitia, dar nu poate cunoaste dragostea materna insasi. Cu alte cuvinte: cunoasterea formularilor sau definitiilor adevarului nu poate fi identificata cu cunoasterea adevarului insusi”.

Faptul ca Sfintele Moaste sunt cinstite fie ca sunt sau nu stricacioase, e inca o dovada ca nu trebuie sa ramanem la definitii. Sinoadele Bisericii au interzis de mai multe ori recunoasterea celor adormiti drept sfinti numai prin semnul neputrezirii trupurilor. Sigur ca neputrezirea trupurilor celor drepti este acceptata ca unul dintre semnele dumnezeiesti ale sfinteniei lor, dar nu se opreste la ea. Avem multi sfinti din trupurile carora au ramas numai oasele frumos mirositoare.

Daca veti intalni oameni care Il cauta pe Dumnezeu sau doresc sa primeasca dovezi despre existenta Sa, va rog sa-i trimiteti sa sarute Sfintele Moaste cu credinta ca Dumnezeu le va da semn. Prin cinstirea lor, Dumnezeu le poate deveni din strain, fiinta cea mai iubita. Nu uitati, Dumnezeu vorbeste, dar o face potrivit masurii credintei noastre. 

Adrian Cocosila

Sursa