Rugăciunea mamei nu are egal pe lume

Mama îl face pe prunc om, ea îi arată calea, ea i-L relevă pe Dumnezeu. Familia frumoasă, închegată, înţeleaptă în comportament este cea care dă schimbul de mâine pentru orice societate.

Ion D. Sîrbu, un mare scriitor neglijat, fost deţinut politic, spunea într-o scrisoare către Horia Stanca, expediată din Craiova în ziua de 18 iunie 1985, pe care am găsit-o în cartea 12 scrisori exemplare, îngrijită de distinsul grafician Ion Barbu: „M-a acostat un turnător al meu pe stradă. Zice:

– Crezi în Dumnezeu?

– Cred!

– Crezi că există?

– Există, am zis eu.

– De unde ştii?

– Mi-a spus mama. Şi mama niciodată nu a minţit”.

Părintele Iustin: Frumos, frumos…! Mama îl face pe prunc om, ea îi arată calea, ea i-L relevă pe Dumnezeu. Familia frumoasă, închegată, înţeleaptă în comportament este cea care dă schimbul de mâine pentru orice societate. Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică şi mai ascultată chiar decât rugăciunea preotului. La un părinte tot venea o femeie să plătească pentru ca să i se întoarcă băiatul plecat de acasă, pierdut în lume… I-a zis părintele: „Mă, ai plătit la biserici de-l poţi cântări în bani…! Mai bine roagă-te pentru el, şi o să se întoarcă. Rugăciunea mamei nu are egal pe lumea asta”.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 112-113)

Bogatia de a fi cinstit

din „Parinti, copii si cresterea lor”

Ai dori sa-ti lasi copilul bogat? Invata-l sa fie cinstit, pentru ca numai asa îsi va putea pastra averea. Si, chiar daca n-o mai sporeste, n-o va micsora pe cea dobândita. Daca, însa, e viclean si daca-i lasi mostenire bogatii nemasurate, atunci fii sigur ca nu va sti sa le pastreze. Dimpotriva, îl vei face sa fie mai rau decât cei ajunsi la saracia cea mai neagra. E de preferat saracia în locul bogatiei pentru cei ce nu stiu sa-si creasca copiii asa cum trebuie. Aceasta pentru ca saracia îi tine aproape de virtute fara voia lor, în timp ce bogatia nu-i lasa sa fie întelepti nici daca ar dori-o, ci îi distruge, împingându-i spre rele si nenorociri nenumarate.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Relațiile trupești sunt doar pentru nașterea de copii?

Sfântul Ioan Gură de Aur nu exclude nașterea de copii și, firește, nici nu recomandă evitarea ei. Pur și simplu, vrea să sublinieze și celălalt scop al nunții, ferirea omului de desfrânare.

Relațiile dintre soți nu au drept scop exclusiv nașterea de copii, ci „uciderea” trupului, ca să nu-i ispitească satana și să cadă în desfrânare (I Corinteni 7, 5) (conform Sfinților Părinți, cuvintele creșteți și vă înmulțiți – Facerea 1, 28, deja s-au împlinit).
Sfântul Ioan Gură de Aur, sprijinindu-se pe afirmațiile Sfântului Apostol Pavel, mărturisește cu tărie că scopul principal al nunții este evitarea desfrânării. El scrie: „Nunta a fost dată pentru nașterea de copii, dar mai mult pentu stingerea aprinderii trupești. Îl am martor pe Sfântul Apostol Pavel, care spune: «din cauza desfrânării fiecare să-și aibă femeia sa» (I Corinteni 7, 2). Deci spre evitarea desfrânării, și nu spre nașterea de copii. Și zice iarăși Apostolul Pavel: «să fiți unul cu altul, nu pentru ca să faceți copii, ci ca să nu vă ispitească satana!». Înaintând, Apostolul nu spune: «dacă vor copii, să se căsătorească, ci: dacă nu se înfrânează, să se căsătorească!» (I Corinteni 7, 8-9)” (Despre Feciorie, XIX).
Cu siguranță că prin aceste cuvinte Sfântul Ioan Gură de Aur nu exclude nașterea de copii și, firește, nici nu recomandă evitarea ei. Pur și simplu, vrea să sublinieze și celălalt scop al nunții, ferirea omului de desfrânare.
Prin urmare, soții care n-au putut dobândi copii nu sunt considerați nefericiți de către Biserică (nefericiți sunt bărbatul și femeia care destramă căsătoria). „Ai copiii, bucură-te! N-ai copii, bucură-te!” (Proverb popular).
(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria. Secretele alegerii, secretele bucurie, secretele trăiniciei, traducere din limba greacă de Preot Victor Manolache, Editura Tabor, București, 2010, pp. 43-44)

Minori în pușcărie ‒ în copilăria lor nu au avut parte de iubire

Când un adolescent părăseşte casa ori intră într-un anturaj rău, el caută, de fapt, ceea ce îi lipseşte în familie: dragostea, înţelegerea şi respectul mult, autoritatea celui mai mare.

Principala regulă de comunicare cu adolescenţii este asemănătoare cu cea a comunicării cu copiii, în general. Principiul de bază, în cazul dat, îl reprezintă dragostea şi înţelegerea. Asta aşteaptă din partea noastră copiii de orice vârstă, deşi, desigur, adolescenţa îşi are propria specificitate. Dacă cel mic nu a avut parte în copilărie de dragoste, aceasta poate să-i afecteze viaţa pe mai departe. La urma urmei, infractorii, de regulă, se nasc fie din copii dezavantajaţi, fie din copiii fără părinţi, din şcolile-internat ori din orfelinate.
Desigur, şi un copil dintr-o familie înstărită, care nu duce lipsă de nimic, poate să o apuce pe căi rele, însă această probabilitate este mai mică. Totuşi, prezenţa averii nu pare a fi un indiciu al iubirii părinteşti. Îmi amintesc că un preot a vizitat o puşcărie de minori. Stând înaintea acestora, a citit în privirile lor un singur lucru: în copilăria lor nu au avut parte de iubire.
Când un adolescent părăseşte casa ori intră într-un anturaj rău, el caută, de fapt, ceea ce îi lipseşte în familie: dragostea, înţelegerea şi respectul. Mai mult, autoritatea celui mai mare. Şi chiar atunci când el se alătură unor tineri, poate să caute acolo o schimbare a stării sale.
Acolo, adolescenţii înţeleg că aparţin unei mici şi respectabile familii, că îşi au rolul lor în „noua familie” şi văd un exemplu, căutând să se asemene tovarăşilor mai mari. Ei reprezintă o autoritate pentru tânăr.
Prin urmare, sarcina părinţilor este să creeze în familie toate condiţiile ca adolescentul să nu caute să fugă „într-o ţară îndepărtată” sau să caute altceva în afara casei. El trebuie să simtă că familia lui îl susţine, îi poartă de grijă şi îl înţelege. Familia să fie precum o adunare a celor mai buni şi credincioşi prieteni.
(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 95-97)

Sursa