A fi orfan duhovnicește (cazul pastorului protestant care s-a botezat ortodox!)

 

Un preot care slujește de mulți ani Biserica lui Hristos (adică Sfânta Ortodoxie – n.trad.) în America, la un moment dat a hotărât să facă un pelerinaj în Sfântul Munte Athos și mai ales să meargă să îl cunoască pe Cuviosul Paisie Aghioritul. Și-a manifestat dorința să vină împreună cu el și un pastor protestant.

Gheronda Paisie i-a primit cu multă bunătate. I-a servit cu o bucată de rahat și cu un pahar cu apă și s-a așezat lângă ei. Au trecut câteva minute și pastorul protestant a deschis o discuție despre Sfintele Moaște. El susținea că toate osemintele oamenilor sunt la fel și nu trebuie ca pe unele să le deosebim de celelalte și să ne închinăm înaintea lor. Atunci Gheronda i-a spus, cu multă bunătate:

– Nu este așa cum zici, pentru că, iată, ieri a venit aici un tată, care l-a adus cu el pe fiul lui, care avea duh mut și surd și copilul nu vorbise niciodată, deloc în viața lui. La un moment dat eu am intrat în chilia mea, ca să aduc o bucățică de Sfinte Moaște, un deget al Sfântului Arsenie Capadocianul, pe care îl am acolo.

Când am luat Sfintele Moaște în mână, fiind încă în chilia mea, fără să mă vadă nimeni, atunci afară în curte copilul demonizat și mut a început să strige:
– Nu, mă va arde!
Așadar, când am ieșit și l-am însemnat în chipul Sfintei Cruci pe copil cu Sfintele Moaște ale Sfântului Arsenie, copilul s-a făcut bine și din acea clipă el vorbește și totul este bine!
– Vezi, eu nu îți vorbesc teoretic, ci am o mare experiență și am trăit multe astfel de situații.

Gheronda s-a uitat apoi la pastorul protestant cu acea privire curată, plină de bunătate și a continuat:

– Îți voi spune ceva, însă te rog să nu mă înțelegi greșit, pentru că nu o spun din mândrie, ci din smerenie și din dragoste. Noi, ortodocșii, o avem ca mamă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în timp ce voi sunteți ca niște orfani, fără mamă, pentru că nu o cinstiți.

După ce s-a întors în America și au trecut șase luni de la vizita lor la Gheronda Paisie, pastorul a mărturisit că a simțit intens starea de orfan duhovnicesc și apoi, cu rugăciunile lui Gheronda Paisie, pastorul s-a botezat și a devenit ortodox.

(Din cartea Vasul cel ales a ieromonahului Hristodoulos)

Sursa – https://paterikiparadosi.blogspot.com/2018/07/blog-post_85.html#more

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

sursa:http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/07/13/a-fi-orfan-duhovniceste-cazul-pastorului-protestant-care-s-a-botezat-ortodox/

Reclame

Un american a primit botezul ortodox la Piteşti

basilica.ro: Cetăţeanul american Philip Bruce Trapnell Jr., de confesiune protestantă, a trecut marţi la ortodoxie şi a fost botezat la Piteşti.
Convertirea este procesul prin care o persoană decide să devină ortodoxă, spre deosebire de intrarea în ortodoxie din copilărie.
Philip Bruce Trapnell Jr. s-a născut în Baltimore, Maryland, USA şi şi-a exprimat dorinţa de a trece la credinţa ortodoxă, potrivit site-ului oficial al Eparhiei Argeşului şi Muscelului.
Rânduiala liturgică a fost oficiată în biserica Parohiei Găvana III din Protoieria Piteşti.

După ce s-au împlinit rânduielile tipiconale prevăzute în Molitfelnic şi a citit Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă, candidatul la Ortodoxie a primit Taina Botezului, a fost miruit şi cuminecat cu Sfintele Taine.
La finalul slujbei, noul membru al Bisericii lui Hristos, dimpreună cu naşii şi familia, au primit icoane şi cărţi de rugăciune.

Paul Fotiou, un rabin care s-a convertit la Ortodoxie


Printre numeroșii oameni convertiți la ortodoxie se numără și rabinul evreu Paul Fotiou din comunitatea evreiască din Arta, Grecia, care s-a convertit de la iudaism și a fost botezat ortodox împreună cu familia sa. Arhimandritul Nektarios Ziompolas scrie următoarele despre Paul Fotio:

„Am ajuns să-l cunosc pe Paul Fotiou întâlnindu-l în diverse locuri și biserici sfinte din Atena unde predica și l-am auzit discutând deseori despre cum s-a convertit de la iudaism la ortodoxie. Îl ascultam cu înfiorare și emoție și aveam mereu întrebări pentru el. Trăia cu intensitate viața sacramentală a Bisericii. Fața și personalitatea sa impuneau respect, aproape că „mirosea” a tămâie. Voi povesti un moment anume legat de Paul Fotiou la care am fost și eu martor. Din câte îmi amintesc, s-a petrecut între 1960 și 1962 la Atena.

Era noaptea din Joia Mare și ne aflam la o biserică din Atena la Liturghia de Sfintele Paști. Eram mirean pe atunci și stăteam alături de Paul Fotiou lângă iconostas, în fața icoanelor lui Hristos și a Sfântului Ioan Botezătorul. Când părintele a citit cu o voce foarte frumoasă pasajul acesta din Biblie: „Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă, și-a spălat mâinile înaintea mulțimii zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!” (Matei 27:24-25), Paul Fotiou a căzut inconștient pe jos. În timp ce părintele citea, noi l-am mutat din biserică. Un doctor din congregație l-a văzut imediat și a făcut ce era necesar, astfel că și-a revenit în scurt timp, dar nu a vrut să plece înainte ca slujba să se fi terminat. Desigur, mulțimea aflase ce se întâmplase și se credea că leșinase de la statul în picioare. Puțini știau că a leșinat când a auzit înfricoșătoarele cuvinte din Biblie. Altfel spus, acele cuvinte i-au transmis ceva și a fost foarte mișcat trăind după două mii de ani mărturisirea neînțeleaptă a compatrioților evrei din care făcea parte la acel moment… Sufletul său l-a aflat pe adevăratul Mântuitor. A leșinat pentru că a conștientizat oribila crimă săvârșită pe Golgota…”
Paul Fotiou a scris despre convertirea sa într-o carte scrisă în limba greacă intitulată:„Convertirea mea la Hristos” din care am preluat fragmentul următor:
Convertirea mea la Hristos
Probabil că știți, sau nu, din ziare despre marele eveniment din viața mea și a familiei mele care s-a petrecut acum zece ani din mila Domnului. Este vorba despre întoarcerea mea la Hristos și botezul meu și al familiei mele în ziua Pogărârii Sfântului Duh în 1952 la Sfânta Metropolis din Arta. Pentru mine și familia mea, acesta a fost punctul de turnură din viețile noastre și îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu prin Fiul Său și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, pentru mila și cinstea cea mare de a ne fi invitat pe calea Lui spre mântuire. Îi suntem profund recunoscători și îndatorați pentru ceilalți, în special pentru frații noștri israeliți care prin interpretarea greșită a Sfintelor Scripturi, resping și Îl urăsc cu violență pe Hristos cel deja venit. Pe acela pe care străbunii noștri l-au condamnat la o moarte rușinoasă, dar pe care Tatăl lui L-a înviat în cea de-a treia zi după Scripturi. Scriu această cărticică în special pentru ei, pentru a-i ajuta, împreună cu Biblia, să-și dorească mai ușor să se întoarcă și să-L accepte pe Mântuitor care nu va mai veni să salveze ci să judece vii și morții.
Aparițiile Domnului spre iluminarea mea
Prima apariție a Domnului
Ne aflam în perioada Triodului, în cea de-a doua săptămână a Fiului Rătăcitor, o perioadă când Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință și post pentru a sărbători Patimile și Răstignirea ce urmează. Astfel am văzut în somn următoarele. Am văzut că eram la Vecernia de Sâmbătă în timp ce studiam Pentateuhul de pe un pergament, am văzut trei cuvinte grecești scrise cu aur din pasajul exodului din Egipt: „Credință Libertate Națiune”

Dând pagina, mă găseam într-o casă mare păzită de doi soldați la intrare. În acel moment a apărut Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Mântuitorul a bătut la poartă și am coborât imediat să-I deschid. După ce a intrat, a scos din buzunat o poză cu 360 de persoane și mi-a dat-o, zicând:„Atâția dintre voi au plecat prizonieri și atâția v-ați întors din Arta:360. E timpul să vă pocăiți pentru păcatele înaintașilor vostri, adică pentru răstignirea Mea.” Mi-a arătat apoi găurile din mîinile Lui. Iar după ce mi-a tălmăcit interpretarea capitolului 26 din Levitic, a dispărut…
Cea de-a doua apariție a Domnului
Două luni mai târziu, timp în care am continuat să studiez diverse cărți ortodoxe și să merg la Sfintele Liturghii, am ajuns în Joia Mare. În noaptea de Joia Mare am adormit foarte supărat din cauza a ce auzisem în biserică. Pentru a doua oară mi s-a arătat Hristos.
Eram cu familia mea care fusese exterminată în Germania și luam masa în holul casei mele. A bătut atunci poștașul la ușă, a intrat și mi-a dat o scrisoare. Am deschis scrisoarea și am găsit fotografia pe care mi-o dăduse prima dată Mântuitorul și o declarație de renunțare de la rabinul comunității evreiești. Am fost din nou extaziat de fotografia celor 360 de persoane. O voce necunoscută a pătruns în casă atunci și mi-a zis: „Atât de mulți ați plecat și atât de mulți v-ați întors. E timpul să nu mai auzi pe nimeni. Ia-ți familia și urmează-Mă, păcatul străbunilor tăi te torturează. Pocăiește-te și vino la Mine ca să fii mântuit.”
Din acel moment, credința mea s-a aprins și mai puternic și mi-am anunțat familia, îndemnându-i și pe ei, să mergem cât mai repede la metropolitul Seraphim pentru catehizare și botez. Ziua următoare am aflat de la un prieten că frații mei israeliți de atunci ticluiseră un plan pentru a mă îndepărta din sinagogă dacă mergeam acolo sâmbătă, precum scribii și fariseii din zilele Domnului. Am evitat deci să merg și în cea de-a treia zi de Paști am fost la mitropolit pentru catehizarea familiei, promițând Preasfinției Sale că îl vom anunța cu zece zile înaintea botezului.
A treia apariție a Domnului
Se scurseseră patruzeci de zile între Paști și seara Înălțării, moment în care se sărbătoresc Rusaliile israeliților. Obișnuiam să petrecem noaptea în diferite case se aflau peste 20 de persoane în fiecare pentru a studia tradiția legii mozaice de la Sinai. În noaptea aceea, împreună cu familia, studiam o carte ce cuprindea conversația Sf. Gregorie Arhiepiscopul cu un rabin numit Erwan care fusese invitat de regele Etiopiei să discute despre Hristos. Rabinul ceruse un răgaz de patruzeci de zile pentru a studia Biblia și apoi să discute. La sfârșitul celor patruzeci de zile, a discutat timp de trei nopți și trei zile cu șaptezeci de profesori. În cele din urmă, iudeii au spus că vor crede dacă li se arată Hristos, ceea ce s-a și întâmplat. Însă din cauza credinței slabe a evreilor, de îndată ce le-a apărut Hristos „în timp ce ușile erau închise” (a venit pe un nor în mijlocul camerei), arhiepiscopul se rugă iar ei au orbit. Apoi, orbi fiind, arhiepiscopul i-a îndemnat să se boteze. După botez li s-au deschis ochii sufletului și au crezut în Mântuitorul Hristos și împreună cu ei regele și curtea sa, un total de 1500 de oameni din jurul orașului s-au botezat. Era miezul nopții când citeam și am auzit trei bătăi pe acoperișul casei; am închis temător cartea și m-am întins în pat. Am auzit apoi o bătaie la ușa camerei urmată de intrarea lui Hristos având o bucată de bumbac înmuiată în ulei în mână și cu care m-a uns cu semnul crucii pe față și mi-a spus: „Paul, Paul, de mâine vei fi al meu. Orice s-ar întâmpla, să nu te clatini căci eu voi fi în tine.” M-am ridicat imediat și i-am povestit soției și tuturor membrilor familiei să ia aminte și să nu se clintească din lașitate sau din dorința de bani, oricât ni s-ar oferi, ceea ce s-a și întâmplat din nefericire ziua următoare.

Tentativa de mituire
Ziua următoare, ziua întâi a Rusaliilor evreiești, tot consiliul comunității a apărut acasă la mine în jurul orei 11 dimineața pentru a mă convinge oferindu-mi sume uriașe de bani. Chiar și rudele mele care veniseră din Corfu au participat. Fiind însă prevenit de Hristos, și eu și familia mea priveam cu nădejde la viitoarea credință adevărată și la botezul în numele Sfintei Treimi.

8 iunie 1952
Următoarea zi l-am anunțat pe mitropolitul Seraphim al Artei că dorim să ne botezăm. Astfel, duminică pe 8 iunie 1952, de Rusaliile ortodoxe, la 12 ziua, am fost botezat împreună cu cei trei membri ai familiei mele în fața clericilor, a autorităților orașului și a multor alte persoane care au atins în total peste 300 de oameni.

Epistola lui Paul Fotiou, fost Rabin de Arta către rabinii și liderii Israelului
„Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmașilor voștri, se vor usca și pentru păcatele părinților lor. Atunci își vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților lor, cum au săvârșit ei nelegiuiri împotriva Mea și au pășit împotriva Mea.”(Leviticul 26:39-40).
Dragii mei evrei, iată ce se află în spatele distrugerii noastre zilnice de către germani, care, din nefericire, ne-au luat și ne-au anihilat din cauza păcatelor părinților noștri care au sucit interpretarea Sfintei Scripturi și l-au răstignit pe Iisus Hristos Mântuitorul, iar păcatul crucificării a fost aruncat asupra noastră când fariseii avizi au glăsuit înaintea lui Pilat: „Sângele Lui asupra noastră și a copiilor noștri” (Mat. 27:25) iar restul mulțimii îi aproba zicând Amin…
În sfârșit, dragii mei, găsim în limba iudaică un cuvânt mai mare în scris decât toate celelalte cuvinte pe care îl strigăm cu putere melodică și intonație: „Amintește-ți legea lui Moise dată la Horeb” etc. E nevoie să studiem cu mare atenție acest capitol împreună cu al 26-lea capitol din Levitic în care sunt scrise toate catastrofele prin care vor trece evreii pentru că au nesocotit Legea lui Dumnezeu până chiar în punctul în care suntem un popor vinovat pentru faptele noastre…
Dragii mei, nu vorbesc din interese materiale, ci prin harul Sfântului Duh pe care l-am primit în mine prin Hristos în ziua botezului. Vă vorbesc cu pocăință, atât pentru mine cât și pentru întreaga omenire, în fața lui Hristos care este Mântuitorul și salvatorul tuturor păcătoșilor care se căiesc. Fie ca noi toți să devenim turma pe care o paște Păstorul-Hristos. Amin.
Cu dragoste întru Hristos,

Paul Fotiou

Traducere pentru Familia Ortodoxa de Aura Mircea, dupa http://misiuneinafrica.wordpress.com/2012/06/14/rabinul-care-s-a-convertit-la-ortodoxie-de-pogorarea-sfantului-duh-in-anul-1952/

SURSA: http://www.familiaortodoxa.ro/2012/06/27/paul-fotiou-un-rabin-care-s-a-convertit-la-ortodoxie/

Congolezul convertit la ortodoxie de către Iustin Pârvu. „M-a văzut, s-a uitat la mine şi m-a întrebat: «Tu al cui eşti?»“

Un cetăţean congolez, ajuns în România din cauza tulburărilor politice din ţara natală, a fost botezat creştin-ortodox la Mănăstirea Petru Vodă de către un sobor de preoţi condus de Iustin Pârvu. După 10 ani de la acel moment spune că este ataşat la fel de mult de noua lui religie şi că a devenit un credincios practicant.
Aime Lema (48 de ani) este un cetăţean originar din Congo care trăieşte în Bucureşti de 26 de ani. Este fiul unui diplomat de carieră, fost secretar de stat al preşedintelui Mobutu Sese Seko Kuku.

Tatăl lui l-a îndemnat încă din adolescenţă să plece la studii în străinătate. Tânărul era obişnuit cu schimbările dese de domiciliu deoarece, până la 18 ani, locuise cu familia în zece ţări, acolo unde părinţii au ajuns cu slujbele. De altfel, dintre cei zece copii ai familiei, unul singur a rămas în Congo. Restul locuiesc în ţări europene, urmând sfatul părinţilor de a-şi găsi loc în zone sigure pentru a evita eventualele repercusiuni cauzate de schimbările de putere violente.
A venit să studieze Chimie Industrială
„Am venit în România în ianuarie 1991, să studiez Chimie Industrială la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Am plecat din Africa, de la o temperatură de 34 de grade, iar când am ajuns la Bucureşti erau -13 grade. A fost un şoc destul de puternic şi m-am gândit imediat să plec înapoi. Am făcut anul pregătitor, în care trebuia să învăţ limba romănă, la Piteşti“, îşi aminteşte Aime Lema de primul contact cu ţara noastră.
A reuşit să depăşească cu brio problemele de adaptare şi privirile ciudate pe care i le aruncau pe stradă cetăţenii în România anilor ‘90. A descoperit că oamenii erau mai mult curioşi decât răutăcioşi, fapt datorat sistemului comunist din care abia ieşiseră.
După facultate, Aime Lema a deschis o afacere cu o mică firmă de construcţii şi a rămas în România, beneficiind de statutul de azilant politic.
Tot în anii ’90, a început să joace fotbal, la „Acumulatorul Bucureşti” – în divizia C, la Roşiorii de Vede – tot în C, la Dacia Unirea Brăila şi la Oneşti, unde s-a accidentat la ligament şi a fost nevoit să renunţe.
Datorită fotbalului şi-a cunoscut şi viitoarea soţie. ”Ne-am cunoscut pe terenul unde jucam noi, la Politehnică,  prin intermediul cumnatei mele. Ea era pietenă cu un amic de-al meu care nu mai e în ţară şi care juca şi el fotbal. Au fost probleme foarte mari pentru socrul meu nu a vrut să mă accepte.  Cu soacra mea nu au fost probleme. El nu a vrut sub nicio formă. Chiar au fost discuţii de genul că e o ruşine pentru ei o atfel de căsătorie”, mărturiseşte Aime.
Aime Lema, alături de soţia româncă şi cei doi copii FOTO Arhivă personală
Credinţa i-a schimbat viaţa

În 2007, în timpul unei călătorii prin ţară, a ajuns la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, unde l-a cunoscut pe duhovnicul Iustin Pârvu. „Eu nu ştiam cine este, nu-l cunoaşteam pe părintele Iustin. Am ajuns acolo, am vizitat mănăstirea de maici, n-am vrut să intru la părintele pentru că era coada prea mare. Dar m-a văzut el, s-a uitat la mine şi m-a întrebat: „Tu al cui eşti?». Toată lumea mă întreabă asta. Mi s-a părut un om deschis. «Eu sunt din Congo», i-am răspuns. «Dar al cui din Congo?», m-a mai întrebat. I-am zis atunci «Dar eu mai ştiu al cui sunt, la cât am umblat prin lume…?»“, povesteşte Aime Lema primul său dialog cu Iustin Pârvu. „Părintele era un om la care te uitai, dar parcă nu vedeai nimic. Simţeai că-i un spirit. Parcă nu era acolo. De când erai în anticamera sa ştia cine vine şi cu ce probleme“, a completat congolezul.

Imediat după această întâlnire, aflând că are o firmă de construcţii, părintele Iustin i-a cerut lui Lema să-l ajute la construirea unui azil de bătrâni în incinta aşezământului monahal.

Deşi era botezat catolic, Lema mărturiseşte că părintele este cel care a reuşit să-i insufle dragostea de Dumnezeu. „N-am fost niciodată un practicant. Când te botezi, te botezi de mic, nu alegi, aleg părinţii pentru tine. Eu, o parte din şcoală am facut-o la protestanţi, alta la catolici. Mă duceam la biserică, ştiam că există Dumnezeu pentru că n-ai cum să nu crezi în ceva, dar nu eram practicant“.
Deoarece se căsătorise doar civil, iar soţia sa era ortodoxă şi el catolic, Lema i-a cerut părerea părintelui Iustin Pârvu despre posibilitatea oficierii căsătoriei religioase. Mai întâi, duhovnicul i-a spus că o să-i facă o mirungere (n.r. – împărtăşirea darurilor şi a harismelor Duhului Sfînt, săvârşită prin invocarea Duhului Sfînt şi ungerea cu mir). Apoi, părintele Iustin i-a spus să se pregătească pentru a primi botezul ortodox.

Ioan din Congo

„Au venit şapte preoţi. Aşa m-am botezat. Mi-au dat o haină albă, m-au băgat într-un cazan foarte mare. M-au băgat ca şi cum aş fi fost un copil mic. Era frig, era noiembrie. Simţeam că sunt foarte uşurat. Mă gândeam la lucrurile la care nu m-am gândit niciodată. Stând pe lângă un altfel de om te gândeşti la faptele rele pe care le faci şi la faptele bune pe care ar trebui să le faci. La mine începuse o luptă, trebuia să fiu atent la tot ceea ce făceam, o chestie care nu conta înainte“, sunt amintirile din clipa în care congolezul a devenit membru al Bisericii Ortodoxe Române.

A primit la botez numele de Ioan, un nume de care este mândru şi pe care-l sărbătoreşte ori de câte ori în calendar este menţionat acest sfânt. A devenit un creştin practicant. „Sunt un om cu mult mai echilibrat, mult mai calculat şi un om care accepta tot ce i se întamplă deoarece nimic nu este întâmplător. Eu am zis că a fost o întâmplare, dar n-a fost întamplare. Aşa a fost scris pentru mine“, concluzionează Aime Lema. După botez, Aime Lema a întrerupt orice legături cu preotul de la Petru Vodă, care l-a sfătuit atunci să-şi caute un duhovnic la Bucureşti.

Căsătorit cu o româncă

Congolezul este căsătorit cu o româncă, pe care a cunoscut-o în perioada facultăţii, şi are o familie fericită. O fiică la liceu şi un băiat în şcoala generală, ambii sportivi de performanţă, sunt mândria sa. Îşi dedică o bună parte din timp antrenând echipa de fotbal Romprim, din Liga a IV-a. Nu-şi mai doreşte decât să obţină, după 26 de ani, cetăţenia română: „Când plec din România am dorul de casă. La mine, în ţara natală, stăteam câte 2 ani şi plecam unde era trimis tatăl meu ca diplomat. Practic, cunosc România mai bine dacât Congo. Nu sunt încă în acte, dar eu sunt român chiar dacă alţii nu vor. Eu sunt român, România este casa mea. Şi când pierd ceva îi mulţumesc lui Dumnezeu“.

Controversatul duhovnic de la Mănăstirea Petru Vodă

Părintele Iustin Pârvu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici ai Ortodoxiei Române din toate timpurile. A murit în 2013 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Petru Vodă, dar a rămas controversat pentru declaraţiile sale prin care a susţinut mişcarea legionară. Adeziunea lui la curentul de sorginte fascistă l-a adus de mai multe ori în centrul unor scandaluri cu ecouri internaţionale. Oficialii Institutului „Ellie Wiesel” i-au cerut în repetate rânduri să se dezică de afirmaţiile sale referitoare la „evrii care conduc lumea din umbră” şi au cerut autorităţilor statului român să nu-l includă în rândul martirilor din temniţele comuniste.

În urmă cu câteva zile, numele duhovnicului a fost pomenit în contextul atrocităţilor comise de naţionaliştii albi la Charlottesville, în Statele Unite ale Americii. Unul dintre iniţiatorii protestului transformat ulterior în mişcări de stradă violente, Matthew Heimbach, a apărut la tribunal cu un tricou pe care era inscripţionat numele şi chipul lui Corneliu Zelea Codreanu. Jurnaliştii care au analizat momentul au descoperit că Heimbach declarase într-un interviu de acum câţiva ani: „Cred că Codreanu şi legiunile sale erau susţinute activ de Biserică în acea vreme. Dacă stau la acelaşi nivel cu domnul Justin Pârvu, care a sprijinit Legiunile, atunci stau în spatele lui Codreanu şi stau în spatele declaraţiilor lui”.

Sursa

Marturia video a lui Serafim Larsen, cel care L-a vazut pe Hristos in apa botezului ortodox

Primise Taina Mirungerii in exarhatul rus de Constantinopol inainte de botez. A fost excomunicat pentru ca s-a botezat! Cea mai mare binecuvantare este sa fii afurisit de Patriarhul ecumenist de Constantinopol si de acolitii lui.

Journey to Life: Baptized into Christ in the Orthodox Church

 nota: trebuie sa specificam faptul ca in cazuri speciale si un mirean crestin ortodox  poate boteza pe cineva in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, iar daca nu are apa poate folosi si pamant sau nisip. Dar daca botezul e savarsit de un eretic, chiar daca ar face randuiala botezului perfect, prin afundare, tot nu este botez ci minciuna, conform Sinodului de la Cartagina din 256, canonul 1.                   Sinodul Trulan care reglementeaza prin iconomie primirea diferitilor eretici in Biserica, fie prin marturisirea credintei, fie prin Taina Mirungerii, fie prin Botez, fiind iconomie, a fost aplicat la cazurile particulare de atunci. In nici un caz nu poate deveni iconomia sau pogoramantul regula in Biserica. Motivul pentru care astazi eterodocsii sunt primiti in Biserica prin Taina Mirungerii, in anumite cazuri,are legatura cu erezia ecumenista si recunoasterea botezului savarsit de eterodocsi (eretici). Sfintii Parinti niciodata nu au recunoscut tainele eterodocsilor si cu atat mai mult botezul lor. Taina Mirungerii nu tine loc de Botez si nici nu poate umple haric un botez savirsit de eterodocsi, chiar daca ar fi savarsit  prin afundare.  Deja avem aproape 1000 de ani de cand Roma s-a despartit de Biserica cea Una, cazand din erezie in erezie.

Serafim Larsen, dupa numele complet Serafim Jens Christian Larsen s-a  nascut in erezia Luterana si a fost pseudobotezat acolo prin stropire. Pentru ca nu era multumit de acest pseudo crestinism in care fusese crescut, inceput sa caute adevarul si linistea sufleteasca in religiile

Pr. Matei Vulcanescu impreuna cu Serafim Larsen in Grecia (18 Octombrie 2012)

orientale. Ajunsese  practicant al meditatiei budiste dar si  posedat de demoni, mai ales din cauza  experientelor  sale tibetane. A inceput sa apeleze la diferiti vindecatori orientali, dar totul a fost in desert.

In anul 2006 a ajuns in insula Creta pentru a-si petrece vacanta.  Aici a vizitat o  manastire ortodoxa. In aceasta manastire a simtit liniste sufleteasca si pace. Cu alta ocazie a cumparat o icoana a Maicii Domnului, care i-a placut lui  si a mers in camera hotelului sau unde a inceput sa isi faca meditatiile yogine obisnuite. In acel timp un miros de tamaie a intrat in camera si a auzit un glas din interior care il indemna ca nu e bine ce face si ca ar trebui sa caute Biserica Ortodoxa. A gasit scris pe spatele icoanei: Icoana Crestin Ortodoxa dupa un original Bizantin.

Cand sa intors in Danemarca a inceput sa caute pe internet o biserica ortodoxa.

In felul acesta a dat de biserica parintelui Paul Sebbelov, biserica a unei comunitati rusesti din Kopenhaga (biserica Acoperamantui Maicii Domnului), ce tinea insa de patriarhia de Constantinopol sub Exarhul Patriarhului Bartolomeu, si anume Arhiepiscopul Gabriel de Comane cu sediul la Paris (Colegiul Ortodox Sfantul Serghie, Paris).
In urmatoarea saptamana a mers la parintele Paul Sebbelov care l-a primit in Biserica Ortodoxa prin Taina Mirungerii, dupa o iconomie prost inteleasa, ce nu poate fi aplicata ereticilor din ziua de azi (papistasilor si celor ce se trag din ei- luteranilor, baptistilor, etc) pentru ca ei nu respecta nici macar tipul botezului, ci stropesc cu trei picaturi de apa. Iar conform Sfantului Ciprian de Cartagina si a constiintei Bisericii, Botez inafara Bisericii Ortodoxe nu este valabil. Desi era primit prin Taina Mirungerii, pe baza recunoasterii de la Balamant a pseudo-tainelor ereticilor, si mai ales a pseudo-botezului eretic, Jens Christian Larsen nu se simtea deloc bine si era suparat de demoni.  Un gand de la Dumnezeu a  venit in mintea lui, si anume sa mearga in Valahia, in Romania. Aici a ajuns la Schit. De cum a ajuns la Schit , le-a spus parintilor ca a fost primit in Biserica Ortodoxa si ca se bucura nespus ca e si el ortodox. Parintii insa, i-au explicat faptul ca ii lipseste Taina esentiala prin care se merge in Imparatia Cerurilor si anume Taina Sfantului Botez in Biserica cea Una, cea DreptslavitoareParintii au adus in sprijinul afirmatiei si cartea Pidalion sau Carma Bisericii unde i-au aratat conform canoanelor ( Canonul 1 al Sinodului din Cartagina din anul 256) ca nu exista Botez inafara Bisericii. In Canon se explica si faptul ca apa Botezului trebuie curatita si sfintita prin ruga preotului si prin Darul Duhului Sfant, iar ereticii si schizmaticii nu sunt preoti, iar botezul lor nu poate fi primit de Dumnezeu pentru ca sunt vrajmasii lui Dumnezeu si antihristi. Sfantul Vasile cel mare recunoaste acest Sinod de la Cartagina, iar Sinodul Trulan nu il inlatura, acest canon ramanand valabil in toata Biserica, fiind recunoscut de Sinoadele Ecumenice. Iconomia avand un caracter local si temporal, nu poate fi aplicata economia bisericeasca pentru a intari o erezie, asa cum este erezia ecumenista.                                                                                                                                                                               Jens Christian Larsen a acceptat sa fie botezat.

Astfel duminica a fost savarsita Taina Botezului de catre parintele de la Manastire. In momentul botezului, la a doua afundare, “in numele Fiului”, Serafim marturiseste ca L-a vazut pe Hristos in apa botezului asa cum este in icoana, si l-a imbratisat. A simtit apoi cum demonul a iesit din el. Din clipa aceea a devenit un Om Nou, renascut prin Taina Botezului Ortodox, asa cum spunem in Simbolul de Credinta: “Cred intr-Un Botez spre iertarea pacatelor” si cum spune Sfanta Scriptura: “Este Un Domn, O Credinta, Un Botez” (Efeseni 4, 5). Dupa primirea Tainei Sfantului Botez, Serafim Jens Christian Larsen a plecat in Danemarca si i-a spus preotului Paul Sebbelov faptul ca: “Deabea cum sunt crestin ortodox! Am primit Botezul in Romania la Schitul din Arges.” Redau mai jos in limba engleza scrisoarea pe care a primit-o Serafim Larsen de la preotul ecumenist Paul Sebbelov, care a anuntat pe arhiepiscopul sau, anume pe IPS Gabriel de Comane care a trimis arhiepiscopului Calinic al Argesului o scrisoare de reclamatie la adresa  ieromonahului  care a indraznit sa il boteze pe Serafim Larsen, iar pe Serafim la excomunicat(afurisit) din Biserica.  Arhiepiscopul Calinic al Argesului a cerut din partea lui Serafim Larsen o scrisoare in care sa povesteasca ce s-a intamplat. Motivatia afurisirii lui Serafim era  pentru indraznirea de a calca porunca Patriarhului Ecumenic ca papistasii, luteranii, anglicanii si alti eretici sa fie primiti prin Taina Mirungerii si nu prin Botez Serafim a fost insa primit in Biserica Ortodoxa ce tine de Patriarhia Moscovei si are duhovnic in acea Biserica:

Iata ce imi scrie Serafim:

“Draga p. Matei,

Aici se afla scrisoarea (in limba daneza) si traducerea ei in limba engleza pe care Parintele Paul Sebbelov mi-a trimis-o  (email) dupa cateva zile dupa ce mi-a spus ca nu ma mai poate primi la Sfanta Impartasanie (aceasta insemna excomunicare):

To: valentin vulcanescu <valentin.vulcanescu@gmail.com>

                           Dear F. Matthew,

 Here is the letter I wrote (attached), and the translation regarding the email, that Fater Paul Sebbelov me some days after he told he could not receive me in his Church for the Holy Communion:

“You were received at my hand and ministry, in our Lords church by the holy confession, the holy anoitment and the holy communion. All three parts you have thrown to wreckage by letting you baptise in another place”
“It is important that you understand the implication of this act, most of the guilt is related to your priest in Rumania, who has commited a serious sin by ignoring the holy mysteries, lawfully ordained by a danish priest who is under a canonic orthodox bishop!
“You have accepted the Priests unlawful premises, by letting you baptise by him!And together with him you have insulted and put down: “Protection by Theotokos”(our parish), my priesthood, our diocese under Archbishop Gabriel and his apostolic authority, and finally the Ecumenic Patriarcate”

“For this reason it is at this moment not possible for me to let you receive for the holy communion. It is my intention to inform our Dean of Skandinavia and the Arcbishop for their evaluation”

“ I do not know whether you at all are interested to have any further contact with our parish and with me as a priest. If you wish to return, there is a need for a totally different attitude to what has happened, and by the arrogance by which you were relatin me and others from the perish about you totally unallowed acts”

Priest Father Paul Sebbelov
( Church Protection of the Theotokos Kopenhaga)

Med venlig hilsen / Best Regards
Seraphim  Jens Christian Larsen”

Traducerea in limba romana a scrisorii preotului Paul Sebbelov de catre siteul grai ortodox:

„Ai fost primit prin mâna şi slujirea mea în Biserica Domnului nostru, prin Sfânta Mărturisire, prin Mirungere şi Sfânta Împărtăşanie. Toate acestea le-ai azvârlit  ca pe nimic, îngăduind să fii botezat altundeva. Este important să înţelegi implicaţia acestui act (gest), în  care cea mai mare parte de vină o are preotul tău din România, cel care a făcut un mare păcat, dispreţuind Sfintele Taine săvârşite în mod legitim de un preot danez, aflat în ascultare canonică de episcopul sau. Ai aceptat (premisa) lucrarea necanonică a preotului, lăsându-te botezat de el! Şi, împreună cu el ai jignit şi ai lepădat Acoperământul Maicii Domnului (parohia noastră), preoţia mea, dioceza noastră, aflată sub păstorirea Arhiepiscopului Gavriil şi a autorităţii sale apostolice, ba chiar şi Patriarhia Ecumenică. Din aceste pricini, pentru moment, îmi este cu neputinţă să îţi îngădui să primeşti Sfânta Împărtăşanie. Mă văd nevoit să îl înştiinţez de acest lucru şi pe vicarul (protopopul) nostru din Scandinavia, precum şi pe Arhiepiscop, pentru a le cere părerea în această problemă”. Nu ştiu dacă mai eşti interesat în vreun fel să mai ai vreo legătură cu parohia noastră, ori cu mine, în calitate de preot. Dacă vrei să te întorci, e nevoie să îţi schimbi în întregime atitudinea faţă de cele întâmplate, precum şi să lepezi aroganţa cu care mi-ai istorisit mie, precum şi altor parohieni faptele tale cu totul nepermise.

                                             Preot,

                                             Părintele Pavel Sebbelov,

                                             Biserica (Parohia) Acoperământul Maicii Domnului,

                                             Copenhaga.

Pentru ca interviul telefonic cu Serafim Larsen e lung si poate obositor redau mai jos esenta lui:

Fragment dintr-un interviu telefonic cu Serafim Larsen, un danez de confesiune luterana, care a ajuns sa cunoasca Ortodoxia prin minune dumnezeiasca si apoi, vrand sa se boteze, s-a lovit de prejudecatile preotilor ecumenisti care doar l-au miruns, dar Dumnezeu nu l-a lasat, ci a ajuns in Romania, unde ieromonahul l-a botezat la Schitul Bradet din Arges.

Pr. Matei Vulcanescu:   Domnule Serafim Larsen, cum v-ati simtit atunci cand ati fost afurisit de episcopul Gabriel de Comane (din Patriarhia de Constantinopol) pentru ca ati indraznit sa incalcati hotararea Patriarhiei Ecumenice de a veni la Ortodoxie numai prin Mirungere, fara Botez?

Serafim Larsen: In apa botezului, am vazut pe Hristos care m-a imbratisat! Credeti ca ma intereseaza de afurisirile oamenilor atata timp cat Hristos m-a luat in brate in cel mai real mod in timpul Botezului oficiat de Parintele de la schit?

Pr. Matei Vulcanescu: Ati mai putut merge la Biserica dumneavoastra dupa ce ati fost afurisit din motivul botezului?

Serafim Larsen: Nu am mai fost primit in Biserica ce tinea de Mitropolitul Gabriel de Comane ci am plecat in Biserica ce tine de Patriarhia Moscovei, unde am gasit si un duhovnic bun si de atunci sunt in aceasta Biserica si ma lupt cu patimile mele.

Pr. Matei Vulcanescu:Va multumesc, domnule Larsen!

Aici puteti vedea fotografiile de la Botezul lui Serafim:http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2012/10/01/cea-mai-mare-binecuvantare-este-sa-fii-afurisit-sau-caterisit-de-patriarhul-de-constantinopol-pentru-motivul-ca-marturisesti-ortodoxia-si-anatematizezi-ecumenismul-afurisirile-episcopilor-ecumenisti/

Fraza aceasta de mai jos, scrisa de mine, este eronata, mai jos puteti citi ce spune Canonul 19. nota: Daca cineva este preot sau episcop si a fost primit prin Taina Mirungerii in Biserica Ortodoxa, deci fara Taina Botezului,  Harul Duhului Sfant lucreaza pentru credinciosi prin el, dar pe preot sau episcop il osandeste, pentru ca ramane doar un organ al Harului, fara ca el sa primeasca o schimbare interioara.ata canonul 19 al SInodului I ecumenic:
CANON 19
Pentru cei ce s-au făcut următori lui Pavel (Samosatelui), apoi au năzuit la
Catoliceasca Biserică, sau pus hotărâre a doua oară a se boteza ei negreşit. Iar dacă
unii în timpul trecut, s-ar fi rânduit în Cler, de s-ar arăta neprihăniţi şi nemânjiţi
după ce de al doilea se vor boteza Hirotonisească-se de Episcopul Catoliceştii
Biserici. Iar dacă certare i-ar afla pe ei neharnici, se cuvine a se caterisi ei. Aşişderea
încă şi pentru Diaconiţe, şi de Obşte pentru toţi cei cercetaţi [număraţi] în Canon,
aceastaşi închipuire se va păzi. Am pomenit însă pentru Diaconiţe care se numără în
Schimă; fiindcă nici vreo hirotesie oarecare au, negreşit între mireni să se numere
ele. [Apostol: 47; Sobor 1: 2; Sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [Sobor 4: 15;
Sobor 5: 14, 40; Vasilie: 44; Cartagina 5, 51, 135]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte pentru cei ce s-au născut în eresul lui Pavel
Samosateului, iar după aceasta au năzuit la Catoliceasca Biserică, zicând că, Canon şi
tip s-au dat ca negreşit a doua oară să se boteze ereticii cei de acest fel (vezi însă că cu
rea întrebuinţare numeşte Sinodul Botez pe Botezul Pavlianíştilor, şi alăturându-l pe el
cu Botezul nostru, nu cu însuşi acela al lor, au întrebuinţat graiul acesta, adică a doua
oară să se boteze; şi vezi Prolegomena Sinodului din Calcedon, fiindcă nu se botează ei
întocmai ca şi cei Dreptslăvitori). Iar dacă unii dintr-înşii s-au Hirotonisit Clerici mainainte
de Drepslăvitorul Botez, neştiind Arhiereii ce i-ar fi Hirotonisit, că sunt eretici,
sau că au Hirotonisiţi în Clerul Pavlianiştilor. Aceştia zic după ce a doua oară se vor
Boteza în Dreptslăvitorul Botez, de se va vedea viaţa lor neprihănită, şi nemânjită, să se
Hirotonisească de Episcopul Catoliceştii şi Dreptslăvitoarei Biserici, fiindcă întâia
Hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socoteşte Hirotonie. Căci cum este cu
putinţă cel ce nu este Botezat după Dreptslăvitoarea Credinţă, a lua venirea Sfântului
Duh, şi Darul şi Hirotonie? Iar cercetându-se de se vor afla nevrednici de Preoţie, se
133
cuvine a se caterisi, adică a se scoate din Cler. Că cu rea întrebuinţare s-au luat aici
caterisirea de scoatere. Fiindcă se cateriseşte chiar, cel ce s-a ridicat mai-nainte la
înălţimea Ierosirii şi a Clirosului. Iar aceştia ce nici ca cum au luat Hirotonia, din care
înălţime se vor caterisi? Cu adevărat nici din una. Sau poate că zice, a se caterisi din
Preoţia şi Clirosul Pavlianiştilor. Că precum Botez au numit pe cel după a lor rânduială
făcut, aşa au numit şi Cler pe cel al lor, şi prin urmare caterisis; precum şi Canonul al 8-
le al celui din Laodiceea Cler numeşte pe cel al Montaniştilor. Şi aceasta ce am zis
pentru bărbaţi, trebuie a se păzi fără schimbare, şi la femei. Adică dacă unele din
femeile Pavlianiştilor se vor fi Hirotonisit de Episcop Dreptslăvitor Diaconiţe, neştiind
eresul lor, sau de vor fi şi fost Hirotonisite în ceata Diaconiţelor cea a Pavlianiştilor,
acestea, zic, să se Boteze a doua oară, şi de se vor arătat vrednice de Diaconie după
Botez, Hirotonisească-se Diaconiţe (şi vezi şi Canoanele 46 şi 47 Apostolesc, şi pe al 7-
lea al Sinodului al 2-lea). Iar ceea ce adaugă Canonul, zicând: Am pomenit de Diaconiţe
care se numără în shimă, fiindcă nici au vreo hirotesie, negreşit între mireni să se
numere ele; măcar că este cu anevoie de înţeles. Însă înţelegerea este aceasta, că, am
pomenit însă osebit pentru Diaconiţe, care la Pavlianişti avea shima aceasta, adică
slujba Diaconiţelor, că şi acestea, precum şi ceilalţi Clerici ai lor, ca nişte mireni se
cuvine a se socoti. Pentru că, precum acia nu aveau vreo hirotonie, lipsiţi fiind de
Dumnezeiescul Dar, aşa şi Diaconiţele cele ce erau la dânşii, numai shima (adică
chipul) Diaconiţelor aveau, iar hirotesie adevărată, şi de Dar dătătoare nu aveau. încât,
ca nişte mirence se cade a se cunoaşte şi ele după botez, precum era şi mai-nainte.

/http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/: