Ia o amploare tot mai mare, implantarea cu cipuri


vremuritulburi.com: Nu uitati ca unul dintre scopurile majore ale tehnologiei 5G este realizarea cadrului tehnologic necesar pentru implantarea cu cip a populatiei. Odata cu controlul central al turturor obiectelor electronice, ne mai trebuie un mijloc de comanda, iar acesta va fi CIPUL implantabil.

O sa avem curand toate elementele necesare pentru a se instaura controlul total, iar romanii parca vad ca vor fi printre primii care se vor alinia la noua tehnologie, vezi implementarea Codex Alimentarius, Monsanto, Tehnologia 5G, toate ne sunt bagate pe gat si noi le inghitim linistiti.

Din 2021 începe viața fără alternative: noile cărți de identitate cu CIP vor fi obligatorii pentru toți cetățenii

Noile cărți de identitate vor avea obligatoriu CIP și două amprente ale titularului. Documentele se vor elibera din august 2021

Noile cărți de identitate vor avea obligatoriu CIP, fotografie și două amprente ale titularului. Acestea se vor elibera din 3 august 2021. Este data de la care România trebuie să se alinieze modelului standard european. Apoi, timp de 10 ani, până în 2031, vor fi schimbate toate documentele, pe măsură ce expiră.

România se pregătește de schimbarea cărților de identitate. Din 3 august 2021 trebuie să ne aliniem modelului standard european.

Noile cărți de identitate vor avea dimensiunea permisului de conducere, vor avea atât drapelul României, cât și al Uniunii Europene, un CIP cu fotografia și două amprente ale titularului.

Aceasta nu înseamnă că toată lumea va trebui să își schimbe actele din vara lui 2021. Va exista o perioadă de tranziție de 10 ani. Doar cei care împlinesc 55 de ani în acest an și anul viitor vor fi chemați în 2031 să li se schimbe cărțile de identitate.

Potrivit legii actuale, persoanelor de peste 55 de ani li se eliberează documente de identitate pe viață. În schimb, în regulamentul european este prevăzută vârsta de 70 de ani.

Unii dintre români nu sunt de acord cu noile cărți de identitate cu CIP.

Autoritățile spun că implementarea regulamentului european este obligatoriu. Așa că, deocamdată, nu există soluții pentru cei care refuză documentele de identitate cu CIP.

Sursahttp://stiri.tvr.ro/noile-car–i-de-identitate-vor-avea-obligatoriu-cip–i-doua-amprente-ale-titularului_847710.html

Pecetluirea va fi încrestare, pe care o vor pune mai întâi pe toate produsele şi după aceea vor impune să se facă şi cu raze laser pe mâna sau pe fruntea oamenilor

Pecetluirea va fi încrestare, pe care o vor pune mai întâi pe toate produsele şi după aceea vor impune să se facă şi cu raze laser pe mâna sau pe fruntea oamenilor. Acum doi ani i-am spus unui medic din Toronto despre pecetluire şi acum, mi-a spus acela, a citit într-un ziar că în loc de cartelă cer amprentele de la mână.

Ei înaintează dar nu putem spune că va fi asta sau aceea. Unele televizoare trimise în ultimul timp în Grecia au şi un aparat care urmăresc pe cei ce privesc la televizor. Peste puţin toţi cei ce vor avea televizor, vor privi la televizor, dar vor fi văzuţi şi ei.
Adică vor urmări şi vor fi urmăriţi. Li se va controla astfel prin computer toată viaţa lor; ce spun, ce fac, totul. Vezi la ce fel de dictatură s-a gândit diavolul! La Bruxelles au o clădire întreagă cu 666, în care-şi adăpostesc computerul. Acest computer poate controla miliarde de oameni – sunt aproape 6 miliarde toată lumea.
Toate le vor fi cunoscute printr-o răsucire de buton. Unii europeni s-au împotrivit, deoarece se tem de dictatura mondială. Noi, ortodocşii, ne împotrivim, pentru că nu-l vrem pe Antihrist şi, fireşte, nici dictatura. Ne aşteaptă evenimente, dar nu vor dura mult. Pe cât s-a vătămat Ortodoxia prin comunism, pe atât se va vătăma şi acum.

Sfântul Paisie Aghioritul – Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos

In atentia celor care si-au facut biometric

la min 8:19

ce a spus traducatorul:

Povesteste despre o cunoscuta care i s-a adresat lui, povestindu-i despre cum i s-au preluat datele biometrice (amprentele), mentionind ca ceva ei i s-a parut suspect. Astfel ca ea a incercat sa se verifice daca nu i s-a aplicat numarul fiarei.
Incalzeste cu o lampa pielea, pt a mari fluxul de singe, astfel apare pe piele acel semn. Spune ca acea femeie cind i s-a scanat palma, a avut o senzatie neplacuta, de arsura. Incearca sa stearga. Daca incearca mecanic sa indeparteze, atunci acel semn se vede si mai bine.

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, Mărturii ale închinătorilor, edit. EVANGHELISMOS, București – 2006,

pag. 459:

Monah aghiorit

Discutând odată cu Părintele Paisie despre Antihrist, el mi-a spus: „Când va veni Antihrist, va încerca să îi înșele pe oameni, ca să le pună în ascuns pecetea sa, numărul 666. Antihrist va fi sălașul Satanei, iar acesta nu ține cont de libertatea și de drepturile persoanelor umane. Când i se va da stăpânirea de la Hristos, el se va impune ca un tiran. Va fi cel mai scârbos dintre toți tiranii pe care i-a cunoscut omenirea. Va cere oamenilor să-l recunoască ca Dumnezeu și să i se închine. Nu-i va păsa dacă tu vrei sau nu aceasta. Atunci peste tot va fi constrângere și frică, deoarece diavolul va cere de la fiecare să se lepede conștient de Hristos și să-l primească pe el. Nu va fi mulțumit cu neutralitatea și nimeni nu va putea scăpa. Sau îl vei primi și vei fi părăsit de har, sau te lepezi de el și atunci vei fi scos în afara societății, și toate celelalte care sunt scrise în Apocalipsă. Adică, cei care nu vor avea pecetea lui Antihrist nu vor putea vinde și nici cumpăra”.

pag. 337:

Un monah aghiorit

„Să luăm aminte ca nu cumva să ne pecetluiască buletinul de identitate, deoarece acesta reprezintă persoana noastră. Nu contează că banii sunt pecetluiți, doarece nu sunt ai noștri, ci «ai Cezarului». Domnia lui Antihrist nu va dura mai mult de trei ani și jumătate, deoarece, așa cum Hristos a spus Apostolilor, zilele Antihristului se vor scurta”.

Sf. Paisie :

Câţi oameni nu sunt deja pecetluiţi acolo cu raze laser, unii pe frunte, iar alţii pe mână!

Mi-a spus un specialist că prin razele laser se pricinuiesc vătămări. Oamenii care se vor pecetlui vor atrage astfel razele soarelui care atât de mult îi vor vătăma,încât îşi vor muşca limbile de durere(Apoc. 16, 10.)Cei care nu se vor pecetlui vor petrece mai bine decât ceilalţi, pentru că Hristos îi va ajuta pe cei ce nu s-au pecetluit.

– Părinte, de ce pecetluirea se numeşte şi încrustare?
– Pentru că nu este la suprafaţă.Ce înseamnă “a încrusta”? Nu înseamnă a trage linii adânci, crestături?Pecetluirea va fi încrustare, pe care o vor pune mai întâi pe toate produsele, iar după aceea vor impune să se facă şi cu raze laser pe mânasau pe fruntea oamenilor. Acum doi ani i-am spus uni medic din Toronto despre pecetluire, iar acum mi-a spus acela că în loc de cartelă cer amprentele(Stareţul se referea la imaginea palmei ce înlocuieşte cartela.) de la mână.

https://ayeaye20.wordpress.com/2014/04/17/cuviosul-paisie-aghioritul-cuvinte-duhovnicesti-ii-trezire-duhovniceasca/

Sursa

Identificarea numarului 666 in codul de bare

Hristodul Aghioritul – Muntele Athos)

In ultimul deceniu, cu prilejul discutiilor despre emiterea asa-ziselor cărti de identitate electronice, s-au născut multe dezbateri si s-au scris multe texte privitoare la problemele pe care e probabil să le creeze întrebuintarea acestor identităti. Astăzi, după votarea în Cameră a legii despre ”Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal”, subiectul revine în actualitate pentru că votarea legii mai sus-amintite era premisa indispensabilă a emiterii identitătilor electronice (emitere care urmează cât de curând) si a punerii în aplicare a acordului Schengen.
In cărtile de identitate de tip vechi există o majusculă din alfabetul grecesc si un număr de serie care (împreună cu litera care-l însoteste) este unic pentru fiecare cetătean. Numărul acesta este scris cu caracterele arabe cunoscute (0,1, 2, 3…). însă în identitătile electronice care urmează să fie emise, numărul unic pentru fiecare om, numărul unitar de cod de înregistrare, pentru a putea fi recunoscut prin citire electronică, optică, trebuie să fie reprezentat într-un anumit sistem al codului barat (bar code). Acest cod barat poate fi reprezentat prin linii negre, de grosime diferită, pe hârtie albă si, prin urmare, văzut cu ochiul liber, asa cum spre exemplu sunt codurile care se găsesc pe aproape toate alimentele si pe multe alte produse de folosintă zilnică. Poate fi de asemenea ”imprimat” pe bandă magnetică, asa cum sunt cele aflate pe spatele mai tuturor card-urilor comerciale (Eurocard, Etno-cash, Cashcard etc.); în ultimul caz, numărul de cod nu este vizibil pentru că altfel oricine ar putea transcrie foarte usor numărul care corespunde altei persoane, putându-l folosi pentru el însusi în locul celuilalt atunci când scoate bani etc. (Pe benzile magnetice codul barat există sub forma unor linii magnetizate si nemagnetizate si citirea se face de către masini speciale.)

Să punem acum o paranteză ca să spunem două cuvinte despre sistemele de calculare, pentru a fi pe întelesul tuturor tot ce le vom explica în continuare.

Scrierea numerelor este reprezentarea numerelor naturale prin simboluri. Cel mai obisnuit mod de scriere a numerelor în Grecia antică era folosirea literelor alfabetului grecesc. In acest mod litera alfa reprezenta numărul 1, litera beta reprezenta numărul 2 litera gama reprezenta numărul 3, litera delta reprezenta numărul 4., litera iota, numărul 10, litera kapa, numărul 20 etc. Romanii, pentru reprezentarea numărului 1 foloseau simbolul I, pentru 2 – II… pentru 5 – V, pentru 10-X s.a.m.d.

Numai în secolul al XIII-lea a început să fie folosită scrierea numerelor în sistemul arabo-indian cu cifrele cunoscute: 0,1, 2, 3… 9, iar acesta este sistemul zecimal de numărare, a cărui întrebuintare s-a generalizat în secolul al XV-lea, folosindu-se de atunci pretutindeni în lume.

1

Din 1970 până astăzi s-au folosit prin progresul tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut diferite de cele pe care le stiam. Astfel, s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru care sunt folosite codurile barate (bar codes) este că alternantele liniilor negre cu cele albe, folosite de aceste coduri, sunt usor de citit de către sistemele de detectare, adică de către asa-numitele ”creioane luminoase” (light pens), ale calculatoarelor electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se face foarte repede si fără nici o greseală. Citirea cifrelor se face prin plimbarea deasupra codului barat a unui fascicul foarte delicat de lumină laser care se reflectă în mod diferit; într-un fel atunci când cade pe linia neagră si altfel atunci când cade pe linia albă. Tocmai această succesiune a liniilor negre si albe de grosime diferită este unică pentru fiecare cifra si constituie „identitatea” fiecărui număr.
Sistemele codului barat, folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor produse, sunt aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute si cele mai larg întrebuintate sunt U.P.C (Universal Product Code) care înseamnă codul universal al produselor si sistemul E.A.N-13 (European Article Numbering) care înseamnă „Notarea europeană a numerelor pentru lucruri (obiecte)”. Aceste două sisteme de coduri prezintă foarte putine diferente; al doilea cod (EAN-13) se spune că urmează să se folosească pentru înscrierea numărului de cod care va fi unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartea de identitate electronică.

Multi îsi exprimă obiectiile la folosirea codului barat. Obiectiile sunt fundamental două: prima e legată de faptul că, prin întrebuintarea acestui număr unitar de cod de înregistrare – care va înlocui orice act public (de ex. cartea obisnuită de identitate, permisul de conducere, pasaportul, carnetul CEC, carnetul de sănătate etc.) – va deveni posibilă datorită interconectării permise deja (prin legea votată de curând 2472/1997) a arhivelor calculatoarelor electronice, urmărirea mai tuturor activitătilor fiecărui om, chiar si în afara Greciei. A doua obiectie este folosirea numărului nefast, 666, despre care se spune că e cuprins în două elemente folosite în coduri, atât în sistemul U.P.C cât si în E.A.N-13.

Scopul acestui mic studiu este de a verifica cât de adevărat este ceea ce se sustine, anume că în sistemele de cod mai sus-pomenite e cuprins numărul 666.

Sistemul de cod European Article Numbering (EAN-13)

Cum s-a spus si mai înainte, în sistemul EAN-13 cât si în sistemul foarte înrudit cu el, UPC, numerele sunt reprezentate sub formă de linii paralele verticale, negre si albe de „lătime” diferită. Reprezentarea numerelor în acest fel usurează mult, pentru că citirea lor într-un mod electronic, optic, este rapidă si se face fără greseală.

Sistemul EAN-13 se numeste astfel pentru că numărul de cod al fiecărui lucru este alcătuit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr se scrie separat ca un număr arab, la stânga codului barat, în timp ce celelalte 12 cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri (jumătăti), unul la stânga si unul la dreapta cu caracterele codului barat. Primele sapte cifre indică tara de provenientă si fabricantul obiectului (elementele 2-3 si, respectiv 4-7) în timp ce celelalte cinci cifre din cele sase rămase indică tipul produsului. Ultima cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă calculatorul ”a citit” corect codul barat.

1

Cele două subcâmpuri (subgrupuri) ale celor 12 numere sunt despărtite prin „caracterele auxiliare” alb-negru care se găsesc unul la început, unul exact la mijloc si unul la sfârsit; de aceste caractere ne vom ocupa mai târziu.

Structura codului barat EAN-13

Codul barat este alcătuit din linii paralele întunecate de grosime diferită, între care sunt intercalate intervale luminoase (linii luminoase), care de asemenea au o grosime variată. Diferitele cifre ale numerelor sistemului zecimal (0,1,2,…9) sunt reprezentate printr-o succesiune diferită si unică pentru fiecare cifră de intervale (linii) negre si albe de lătime diferită.

Această succesiune a liniilor negre si a intervalelor albe, din care e constituită fiecare din cele douăsprezece cifre ale codului EAN-13, are o anumită ”lătime” alcătuită din sapte unităti de lătime standardizate (”modules”). Fiecare asemenea unitate de lătime are, conform normelor sistemului EAN-13, o lătime de 0,33 milimetri, fiecare din cele 12 cifre fiind reprezentată cu linii negre si albe de lătime variată, aflate într-o succesiune diferită; aceste linii au o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm. Pentru reprezentarea concretă a fiecărei cifre se folosesc patru alternante de linii negre si albe, fiecare linie având lătime diferită, dar cu o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm (vezi diagramele 2 si 3). Se poate face si micsorarea si mărirea întregii reprezentări. In primul caz însă nu e permis ca ”grosimea” modulului (module) să fie mai mică de 0,23 mm.

1

In această diagramă observăm următoarele:

Fiecare număr al codului barat se întinde pe o lătime de sapte ”unităti de lătime standardizate” (modules). Astfel, numărul 0 (zero) din seria A (setul A) este reprezentat în felul următor: trei ”unităti de lătime” albe, două ”unităti de lătime” negre, o ”unitate de lătime” albă si una neagră – lătime totală ”sapte unităti de lătime”. Această succesiune concretă negru-alb, de o anumită lătime, defineste cu cele patru alternante ale ei numărul 0. Succesiunea respectivă în aceeasi serie (A), pentru numărul 2 este: două unităti de lătime albe, una neagră, două albe, două negre.

1

In seria de mai jos a aceleiasi diagrame (3, setul C) observăm o reprezentare diferită a acelorasi numere. Numărul 0 este reprezentat astfel:

2.jpg

Cu putină atentie constatăm că reprezentarea cifrei 0 în ultima serie (setul C), ca si a lui 2 si a oricărei alte cifre din sistemul zecimal este inversarea reprezentării aceluiasi număr din prima serie (setul A). Cu alte cuvinte, acolo unde cifra zero are o linie neagră în prima serie (setul A), aceeasi cifră are un interval (linie) alb în seria de jos (setul C); iar acolo unde are un interval (linie) alb în prima serie, are prin corespondentă o linie neagră în ultima serie. (Codificare inversată, vezi setul A si setul C.)

Lucrurile sunt însă mult mai complicate în sistemul de cod EAN-13. In aceeasi diagramă 3 vedem trei serii orizontale (seturile A, B si C), cu o codificare diferită a cifrelor 0,1,2…9.

Seriile A si B (setul A si setul B) se întrebuintează pentru codificarea cifrelor din subcâmpul stâng din codul barat, în timp ce setul C se foloseste pentru codificarea numerelor din subcâmpul drept al codului barat (vezi diagrama 3 si 4a).

1

Prima serie (setul A) si ultima serie (setul C) constituie codificările cifrelor, prin mecanismul pe care l-am explicat mai sus, acela al codificării aceluiasi număr în două serii (setul A, setul C), prin simpla inversare. Reprezentările cifrelor seriei de mijloc (setul B), folosite si ele pentru reprezentarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat, constituie imaginile în oglindă (aici, cu alte cuvinte, se observă o inversare a întregului număr) ale reprezentărilor seriei C (setul C). In plus, observăm că reprezentarea cifrelor în setul B este imaginea inversată, imaginea în oglindă (”răsturnată” si ”negativă”) a reprezentării cifrelor din setul A. Asadar, de exemplu, numărul 6 este reprezentat: în setul A ca 6A, în setul B ca 6B,iar în setul C ca 6C,

1

în timp ce numărul 0 este reprezentat: în setul A ca 0A, în setul B ca 0B, iar în setul C ca 0C.

2

Pentru toate grupele de codificare (setul A, setul B si setul C) fiecare unitate luminoasă de lătime (modul) corespunde în limbajul calculatorului lui 0, în timp ce fiecare unitate întunecată îi corespunde lui 1. In acest fel fiecare cifră a sistemului zecimal (0, 1,2… 9) este constituită dintr-o succesiune diferită de 0 si 1 (sistemul binar). Asa cum se vede în diagrama 3 si cum am explicat mai sus, numărul 0 în setul A, reprezentat prin codul barat ca 0001101, va corespunde în limbajul calculatorului succesiunii 0001101; numărul 4 din setul C este reprezentat prin codul barat ca 1011100, iar acelasi număr în sistemul binar corespunde succesiunii 1011100 s.a.m.d. (vezi diagrama 3).

Dacă observăm cu atentie diagrama 3, constatăm existenta unui al treilea element caracteristic al codificării, care există în cele trei seturi de numere (setul A, setul B si setul C). Acest element caracteristic este următorul: toate numerele din grupurile A si B (setul A si setul C) care se folosesc pentru codificarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat sunt impare, încep adică de la 0 si se termină cu 1 (de exemplu, numărul 5 în setul A se scrie ca 0110001, iar în setul B se scrie ca 0111001), în timp ce toate numerele din subcâmpul drept al codului, care se iau din setul C, sunt pare, încep adică de la 1 si se termină cu 0 (astfel numărul 5 în setul C se scrie ca 1001110). Acest fapt, existenta adică a numerelor impare, pentru calculator, în subcâmpul stâng si a numerelor pare în subcâmpul drept este al treilea element caracteristic al codificării.

Caracteristicile codificării în sistemul EAN-13 sunt următoarele:

1. Fiecare număr este compus din 4 alternante, două negru si două alb (de un număr diferit de ”unităti de lătime” pentru fiecare alternantă).

2. Se observă fenomenul de inversare (în codificarea fiecărei cifre), inversare care, atunci când comparăm seturile A si C, este o inversare simplă, în timp ce atunci când comparăm seturile B si C este o inversare a întregului număr, sau inversare în oglindă. Când comparăm însă seturile A si B, observăm că inversarea este ”răsturnată” si ”negativă”.

3. Toate numerele din subcâmpul stâng sunt impare, în timp ce numerele din subcâmpul drept sunt pare.

„Caractere auxiliare” – Barele de sigurantă (guard bars)

In paragrafele de mai sus am încercat să explicăm modul de codificare în sistemul EAN-13 a celor douăsprezece numere variabile (sase în subcâmpul stâng si sase în cel drept al codului barat). Dacă observăm însă diagrama 1, constatăm că, în afară de reprezentarea barată a celor 12 cifre variabile (care se schimbă de la obiect la obiect), există si trei caractere ”auxiliare” invariabile, care se numesc ”bare de sigurantă” (guard bars). Aceste ”caractere” care se prelungesc în jos se află totdeauna în aceeasi pozitie: în marginea din stânga, în centru si în marginea din dreapta a codului barat.

Codificarea liniară a acestor caractere (guard bars), este
reprezentată astfel:

1

respectiv (diagrama 2), în timp ce în realitate este asa:

2

Ultimele caractere, dacă sunt scrise în formă binară, arată astfel: 0101, 01010 si respectiv 1010.

Asertiunea cum că aceste caractere numite mai sus au o a doua codificare lineară si forma corespunzătoare binară provine din observatia că prima linie albă din partea stângă si ultima din partea dreaptă se confundă cu marginea albă care, asa cum se vede din diagrama 2, este parte din întreaga reprezentare a codului barat si care de aceea se numeste ”zonă linistită” (quiet zone).

1

Trebuie să notăm că, în conformitate cu normele codurilor barate UPC si EAN-13, este indispensabilă existenta unei margini albe (light margin) în stânga si în dreapta întregului reprezentat simbolic (care începe de la bara de sigurantă din stânga si se sfârseste cu bara de sigurantă din dreapta). Marginea albă nu numai că este o parte integrantă a întregii reprezentări a codului barat, dar are si o anumită lătime care, în sistemul EAN-13, este cel putin egală cu zece unităti de lătime (module). 0 dovadă în plus că trebuie să existe de ambele părti o margine albă satisfăcătoare este faptul că cei ce fabrică aceste coduri barate recomandă ca ele să nu fie imprimate pe marginile ambalajului diferitelor produse, iar o altă dovadă este si recomandarea ca această margine albă să fie complet curată (vezi schitele 1-5).

Si mai importantă este observatia că numerele din subcâmpul stâng încep de la 0 si se termină cu 1, în timp ce cele din subcâmpul drept încep de la 1 si se termină cu 0. Concluzia pe care o tragem de aici este că fasciculul laser (scanner), fie miscându-se de la stânga spre dreapta, fie miscându-se invers, de la dreapta spre stânga, totdeauna începe să citească de la zero ! Dacă nu există o margine albă, computerul nu poate citi codul!

Aici trebuie să observăm cum codificarea (lineară) a caracterului auxiliar din dreapta (guard bar) este codificarea liniară inversată (simplă si în oglindă !) a caracterului auxiliar din stânga.

In ceea ce priveste caracterul auxiliar din mijloc, acesta constituie o fuziune a caracterului auxiliar stâng cu cel drept. Acest caracter, pentru că se află exact la mijlocul câmpului codului barat, n-ar trebui să fie posibil de reprezentat nici cu grafia stângă, nici cu cea dreaptă (inversarea celei stângi). Această reprezentare grafică a barei de sigurantă de la mijloc este rezultatul grafiei din stânga si din dreapta a caracterelor auxiliare, astfel:

1

Cu această ultimă formă, ”bara de sigurantă” din mijloc este citită de scanner la fel în ambele sensuri, începând întotdeauna de la intervalul alb, 0 (atât de la stânga la dreapta, cât si de la dreapta la stânga), asa cum se întâmplă exact si cu citirea celorlalte numere din subcâmpurile codului barat.

După cele spuse mai sus, pe bună dreptate se întreabă fiecare dacă nu cumva aceste caractere auxiliare (guard bars), asa cum sunt reprezentate prin sistemul barat si binar, corespund vreunui număr si dacă da, care este acest număr. Cum s-a explicat mai sus, reprezentarea lineară este la stânga= 0101, la dreapta = 1010, în timp ce reprezentarea binară corespunzătoare este 0101 si 1010. Poate observa oricine cu surprindere că acest ”caracter auxiliar”:

1. arată patru alternante alb-negru (două alternante negru si două alb);
2. scrierea caracterului auxiliar din dreapta este inversarea (simplă – ”module” după ”module” – si în oglindă, adică a întregului număr) scrierii caracterului din stânga;
3. reprezentarea sa stângă este un număr impar 0101), în timp ce cea din dreapta este un număr par (1010).
prezintă, cu alte cuvinte, toate caracteristicile codificării numerelor din sistemul barat EAN-13 si corespunde, prin urmare, unui anumit număr!

Dacă privim diagrama 3, vom constata că numărul care îndeplineste toate premisele enumerate mai sus ale scrierii codului barat EAN-13 si este singurul care completează cele 4 altemante alb-negru (si, prin urmare, îi stabileste pe deplin ”identitatea”, fără a se confunda cu nici un alt număr) în 4 unităti de ”lătime” (modules) succesive este cifra 6 ! (vezi setul B si setul C).

Această calitate unică a numărului 6 de a fi definit în întregime de patru intervale (modules) continue, calitate pe care nici un alt număr din sistemul barat nu o are, face posibilă identificarea si recunoasterea lui; celelalte trei intervale (module), care în cazul concret al numărului 6, asa cum este reprezentat în seturile B si C, sunt albe si nu creează o altă alternantă (negru-alb) si, prin urmare, nu oferă nici o informatie în plus! Asadar, computerul fie că citeste 0101, fie 0000101, în ambele cazuri întelege ”identitatea” numărului 6. Lucrul acesta este valabil pentru ambele moduri de lectură, de la stânga la dreapta si invers.

1

In ceea ce priveste ”bara de sigurantă” din mijloc (”guard bar”), trebuie să adăugăm următoarele: dacă se folosea numai un singur set de reprezentare (lineară) a cifrelor 0,1,2… 9, n-ar fi fost nevoie să existe si o bară de sigurantă de mijloc. Când se folosesc însă două sau trei seturi de numere (ca în sistemul UPC sau EAN-13) atunci, pentru a nu se confunda numerele din mijloc din subcâmpul stâng si din subcâmpul drept al codului, este indispensabilă existenta acestei bare. Fabricatii codurilor UPC si EAN-13, având în vedere acest lucru, trebuie să dea un răspuns la întrebarea: de ce au optat pentru folosirea mai multor seturi de numere, de vreme ce si cu un singur set de numere ar fi fost posibil să se dea aceleasi informatii pentru fiecare produs.

Chiar fabricantii trebuie să dea un răspuns la întrebarea de ce au ”rezervat” tocmai această reprezentare barată pentru numărul 6, care este singurul număr definit în întregime de patru intervale de lătime (”modules”) continue, si nu pentru oricare alt număr, dat fiind faptul că nu există o structură logică matematică în reprezentarea barată a cifrelor de la 0 la 9. Poate pentru a se asigura prezenta celor trei de 6, dintr-un motiv cunoscut numai de ei!

După cele spuse până acum, dincolo de asemănarea vizuală, rezultă de la sine concluzia că barele de sigurantă (guard bars), la începutul, la sfârsitul si la mijlocul codului barat în sistemul EAN-13 (si UPC), sunt trei de 6, care se găsesc într-o legătură de nedesfăcut cu numerele variabile ale codului, cu atât mai mult cu cât bara de sigurantă din mijloc (numărul 6), nu este indispensabilă, dacă se folosea numai un singur set de numere !

In sfârsit, fabricantii codurilor barate U.P.C si E.A.N-13 sunt întrebati: de vreme ce reprezentarea barelor de sigurantă (guard bars) creează probleme de constiintă crestinilor de pe tot globul, de ce nu înlocuiesc simbolismul barat al acestor bare de sigurantă? Un prilej pentru a se produce înlocuirea este cel de acum când, datorită anului 2000, devine necesară schimbarea afisării datei pe computere.

Asadar, de ce se va folosi pentru oameni EAN-13, care înseamnă marcarea numerică în sistem european a obiectelor ? Acesta este respectul lor fată de persoana umană ? Aici se descoperă diferenta abisală între antropologia crestin-ortodoxă, care vede omul ”încununat în slavă si în cinste” si ”cu putin mai mic decât îngerii”, si antropologia dictatorilor lumii care urmează să vină, pentru care omul, cel asemenea lui Dumnezeu, este un ”goim” (un animal), prin urmare putând fi ”marcat” cu semne de nesters pe mâna lui dreaptă sau pe frunte, pentru a fi recunoscut de ”stăpânii săi”.

Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin circulara sa extrem de importantă, cu nr. 2626/7 aprilie 1997, cu toată responsabilitatea ne-a făcut cunoscut că: ”(…) progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr principal de cod în această tehnologie…” Fireste că aceia care au încredere în maica noastră Biserica n-au nevoie de dovezi în plus.

Societătile (din străinătate) care fabrică aceste coduri, fiind puse înaintea protestului la scară mondială al constiintelor, protest care a apărut în presă, s-au justificat că nu pot schimba numărul 666, pentru că: 1. reprezentarea sa barată slujeste tehnologia asa cum nu o poate face nici un alt număr si 2. pentru că o eventuală schimbare a programului ar cere cheltuieli de ordinul bilioanelor de dolari.

Reprezentantii guvernului si ministrii, în aparitiile lor la televiziune, exprimându-si pozitia fată de acest subiect, s-au justificat prin aceea că nevoile tehnologiei impun folosirea acestui număr pe plan mondial si că tara noastră nu poate fi exceptată din acest sistem.

In legătură cu acelasi subiect, ziaristi distinsi si obiectivi au făcut studii pe care le-au publicat în ziare. Prin aceste studii confirmă existenta celor trei de 6 în reprezentarea barată (bar codes) a sistemelor UPC si EAN-13.

In plus, zeci de deputati greci au informat în mod obiectiv publicul si au depus în Cameră studii importante, apartinând unor reputati oameni de stiintă în domeniul electronicii, care explică cum anume e cuprins acest număr în respectivele sisteme de codificare.

După această recunoastere publică la nivel mondial, n-ar mai fi nevoie să mai adăugăm nimic. Singurul lucru unde am socotit că trebuie să mai contribuim cu ceva este următorul: să arătăm fiecăruia dispus să învete cum poate fi decodificat acest număr mascat, ascuns în mod intentionat pentru a fi înăbusite reactiile constiintei credinciosilor si pentru a fi evitate urmările economice pe care le-ar suporta societătile din cauza boicotării produselor lor de către popoarele crestine, lucru care ar însemna pentru ele pierderi de bilioane de dolari.

Insinuarea metodică a numărului 666 în viata noastră

Unii spun că nu-i deranjează dacă primesc numărul 666. Nu ne explică dacă înteleg să-l aibă în numărul lor de telefon sau în numărul chitantei vreunui cont. Nici nu ne lămuresc dacă înteleg să-l accepte pe vreo cartelă care le va servi la operatiunile financiare sau pe cartea lor de identitate, lucru care arată identificarea lor cu cele înscrise pe această carte. In sfârsit, dacă înteleg să-l accepte ”pe mâna lor dreaptă sau pe frunte”.

In ceea ce priveste faptul de a primi ”semnul” sau ”numărul numelui” ”pe mâna lor dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13, 16), Sfânta Scriptură este foarte limpede si avertizează câ acest (simbol) ”semn” exterior echivalează cu o lepădare. Cu toate că este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare, chinul nostru vesnic, adică iadul: ”si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului (icoanei) ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 11). In ceea ce priveste subiectul cărtii de identitate, credem că circulara Sfântului Sinod este foarte limpede când spune: ”Nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent la introducerea voită si sistematică a acestui număr în viata sa”. De asemenea, si Părintele Paisie în 1987, în foaia sa cu titlul ”Semne ale vremurilor – 666″ a scris:

”Asadar, cu toate cele spuse de mine mai înainte, putem auzi, din păcate, o grămadă de lucruri prostesti ale creierului, spuse de anumiti Ťgnosticiť contemporani. De pildă, unul spune: ŤEu voi primi cartea de identitate cu 666, dar voi pune lângă ea o Cruceť, în timp ce altul zice: Eu voi primi pecetea pe cap cu 666, dar voi face si o Cruce pe capť. Tot asa se mai pot auzi o grămadă de asemenea prostii spuse de unii care cred că astfel se vor sfinti, în timp ce toate acestea sunt doar amăgiri”(Ieromonah Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p. 191-192).

Ceea ce va trebui să stim foarte bine este că toate au un început si un sfârsit. Ca să întelegeti ce dorim să vă spunem, vă vom da un exemplu: până când să ajungă cineva să comită păcatul desfrânării trupesti, care este un act deja împlinit, va trece treptat prin diferite stadii. Inceputul păcatului este bântuirea gândurilor necurate care loveste mintea. Asadar, vede cineva o femeie frumoasă si gândul îl îndeamnă la rău. Dacă mintea omului nu nutreste o ură neîmpăcată fată de păcat si iubire fată de Dumnezeu, datorită înclinatiei sale păcătoase si datorită vinovătiei sale se creează înlăuntrul său imagini ale dorintei. Dacă mintea omului ar nutri o ură neîmpăcată fată de păcat si ar avea iubire fată de Dumnezeu, atunci n-ar trece la al doilea stadiu al păcatului, care este consimtirea la ceea ce o sfătuieste gândul. Dacă omul este înclinat înspre păcat, va consimti, justificându-se si considerând că de fapt nu e nimic, plăsmuind în imaginatia sa scene ale săvârsirii păcatului. Asadar, ajunsă la acest punct , mintea devine prizonieră, e înrobită si, inofensivă cum se găseste, e târâtă si împinsă către ultimul stadiu al comiterii păcatului cu trupul. Fără îndoială că, în orice stadiu s-ar afla un om, dându-si seama de slăbiciunea sa si luptând cu umilintă, harul lui Dumnezeu îl va acoperi si nu-l va lăsa să cadă.

Putem asadar să redăm schematic acest proces:

1. primul stadiu: bântuirea mintii si sfătuirea la rău a gândului;
2. al doilea stadiu: discutia care se poartă cu gândul si care se termină prin consimtire, iar această învoire creează în mintea omului scene ale săvârsirii păcatului;
3. al treilea stadiu: după învoirea mintii urmează comiterea păcatului, care este desfrânarea trupească.

Vedem, asadar, că păcatul este introdus sistematic, cu metodă si cu viclenie în om. Cu cât mai devreme îsi dă seama mintea de insinuarea păcatului si îl respinge, cu atât mai usor se desface din mrejele lui si scapă de urmările căderilor sale. Cunoscând Ziditorul si Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhurilor răului, pentru a ne păzi de căderea în păcat, ne-a dat poruncă să căutăm împărătia Lui, respingând fiecare gând rău, si a hotărât că si căderea mintii în primul stadiu, care este consimtirea la păcat, este păcat. De aceea si a spus că ”oricine văzând o femeie si poftindu-o, deja a si săvârsit desfrânare cu ea în inima sa” (Matei 5, 28).

Mai apoi, si toti Sfintii si Părintii Bisericii noastre, ne-au învătat un lucru: să oprim păcatul în primul lui stadiu, izbăvindu-ne astfel de toate urmările lui pline de amărăciune.

Cu acest exemplu vedem că si în privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor să-l impună oamenilor, condusi de experienta tatălui lor celui viclean, îl introduc metodic în viata oamenilor.

Inainte de toate vedem că numărul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestări internationale, la întâlnirile sportive, că se insinuează si apare pe firmele magazinelor, pe jucării, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d.

In stadiul initial am văzut că acest număr se introduce fără să băgăm de seamă; iar cei ce-l promovează fac acest lucru ca să cântărească în ce măsură avem mintea limpede si reactionăm, astfel încât să poată trece la alte actiuni pe care le au pregătite. Dacă vor constata că mintea oamenilor nu este interesată de nimic altceva în afară de ”pâine si de circ”, vor trece încet, încet la al doilea stadiu, plasând de acum înainte acest număr în mod vizibil în situatiile sau la manifestările pe care le-am pomenit mai sus. Dacă vor constata din nou că unii încep să înteleagă ce se întâmplă, vor încerca prin organele lor fie să convingă oamenii că totul este întâmplător, fie să ridiculizeze această temă. Cel mai important lucru este că se vor strădui să reusească în a-i familiariza pe oameni cu această chestiune. (De exemplu: când, mai demult, cineva fura 1.000 de drahme, toate ziarele dezbăteau tema zile întregi; crescând însă păcatul furtului si ajungând astăzi să se fure miliarde, când auzim că s-a furat de la cineva 2.000.000 de drahme, nu mai dăm nici o importantă, pentru că ne-am familiarizat cu furtul de miliarde. Âcelasi lucru se întâmplă si cu omorul: dacă mai demult era omorât cineva, se făcea mare vâlvă si aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astăzi un omor, o crimă, dacă nu trece neobservată, se va discuta despre ea cel mult până la următorul buletin de stiri, si acest lucru este cel mai rău. Din păcate însă, până la un anumit punct, au si reusit, pentru că deja s-a ajuns să se discute problema plasării numărului pe cartea noastră de identitate, iar simultan se face deja reclamă la stadiul următor, al punerii semnului pe mână sau pe frunte; din păcate, unii încă mai spun: „Ce ne deranjează să primim numărul 666?” si, ca si când n-ar fi fost de ajuns, le si reprosează celor care luptă cu bună credintă.

Uneori, în mod artificial, se plasează într-un mod disimulat numărul 666, ca si când ar fi rezultatul adunării anumitor numere. Cel mai recent exemplu îl avem în cazul documentului public pe care au fost chemati să-l semneze toti politistii din Grecia. Aici am dori să explicăm că bunii nostri politisti n-au stat să adune numerele ca să le iasă 666. Dar cei ce au aranjat ca numărul acesta să iasă ca rezultat al unei adunări, au sunat la telefon – desigur fără a-si spune numele – anumiti politisti si le-au spus: ”Vedeti, vâ fortăm să semnati acest document cu 666. Dacă nu credeti, faceti adunarea si veti constata si singuri”. Acelasi lucru s-a întâmplat si cu bancnota de 5.000 de drahme si cu atâtea altele. Ei fac acest lucru în mod intentionat si artificial, numai si numai ca să ridiculizeze subiectul si să determine opinia publică să-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca să găsească si să vadă peste tot numai 666. Ce realizează astfel ? Pun în aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciob anul mincinos care striga într-una: ”Lupul la oi!”, iar lumea care alerga de fiecare dată să-l ajute; până când, într-un sfârsit, au încetat să-l mai creadă, iar atunci când, într-adevăr, lupul a năvălit la turmă, nimeni n-a mai crezut strigătele de ajutor ale ciobanului. Asadar, îi provoacă pe crestinii sensibilizati deja, care îsi dau seama de ce se întâmplă, să protesteze, iar opinia publică să creadă că strigă fără motiv despre ”numerele” Antihristului. Pe de altă parte, în modul acesta, opinia publică se obisnuieste cu toate aceste strigăte de protest si începe deja să-i considere pe crestini psihopati, care văd lucruri care nu există. Astfel, când se va pune numărul acesta pe cartea de identitate, pe mână sau pe frunte, vor spune: „Ei, sunt cei ce văd peste tot numai 666!”, si astfel cercurile obscure care promovează întreaga chestiune vor reusi ca ea să treacă aproape neobservată.
De asemenea, constatăm deja cu totii că, de vreme ce au întârziat să dea numărul de cod pe mână sau pe frunte, au început cunoscutul proces al familiarizării oamenilor cu ideea. De aceea vedem că în diferite părti ale lumii se foloseste utilizarea palmei în diferite moduri, cum s-a întâmplat de exemplu cu marcarea de pe mână, pe care am văzut-o de curând la alegerile din Cecenia sau din Albania, sau asa cum auzim că se întâmplă si în anumite cazinouri, în anumite aeroporturi sau în altă parte, ca de pildă în Euro-Disney în Franta. Suntem deja informati că în anumite bănci se face uz de palmă la seifurile băncii. Astfel încearcă să-i obisnuiască pe oameni cu ideea folosirii palmei, încât atunci când peste putin timp vor anunta că se va da numărul unitar de cod de înregistrare, care se va afla pe mână sau pe frunte, toată lumea nestiutoare va spune: „Ei, nu e nimic ! Asa cum l-au întrebuintat atâtia ani acolo, acolo si acolo… , acum e mai bine să se dea asa, pentru că hotul nu ne va mai putea fura astfel card-ul”.

Intr-adevăr, ne temem

Unii spun fără să se gândească prea mult: ”Si de ce ne temem ?” Amintim tuturor acestora care găsesc încontinuu ”pretexte pentru păcatele lor” că începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu (Psalm 110, 10), care este însă o teamă dezinteresată, izvorând din străduinta unui suflet cucernic si credincios, de a nu face ceva ce nu i-ar plăcea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mâhni. In ceea ce priveste subiectul nostru, dacă ne temem, ne temem să nu-L întristăm pe Sfântul Duh: ”Să nu întristati Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care ati fost pecetluiti pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4, 30), asa cum spune îndemnul Apostolului nostru. Toti cei care protestează si pun înainte piepturile lor arată că nu se tem de nimeni si merg împotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti nici măcar nu-l pot întelege, fiindcă se tem să nu piardă bunurile materiale de care se bucură si care, toate, provin direct de la cei care-si impun planurile lor antihriste.

Părintele Porfirie, întrebat fiind de către staretul unei mânăstiri de ce n-a spus ceva lumii despre acest subiect al cărtilor de identitate si al numărului 666, a dat următorul răspuns, în care e cuprins întregul adevăr; iată cum explică părintele de ce unii desconsideră subiectul în cauză:

„Si eu lupt pentru această problemă, dar în mod diferit. Am constatat că mintea omului, iubind patimile, este întunecată si nevăzătoare. Asadar, orice as spune, pentru că mintea aceasta a omului e lipsită de lumină si nu vede, fiindcă e întunecată de patimi, cuvintele mele nu vor ajuta cu nimic. De aceea, toate eforturile mele constau în a-l face pe om să înteleagă că din cauza patimilor sale e orb si că de aceea e firesc să nu vadă. Fac acest lucru pentru a-l îndemna pe om să-si curete sufletul ca să poată vedea si singur toate câte se întâmplă în zilele noastre”.

Aceasta este astăzi o constatare obisnuită. Vedem teologi, duhovnici etc. care pe de o parte spun ”este”, iar pe de alta spun ”poate nu este”, arătând astfel, fără să se ascundă, că ei însisi sunt lipsiti de vederea duhovnicească si că sunt purtati si ”dusi de valuri, purtati încoace si încolo de orice vânt al învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea rătăcirii” (Efeseni 4,14). Prin această purtare si prin această conduită a lor, singurul lucru pe care-l reusesc este să se expună continuu pe ei însisi si să dovedească în mod real că nu văd. Sfintii nostri când spuneau ”da” era ”da” si când spuneau ”nu” era ”nu”. Adeverind acest lucru, Apostolul Pavel scrie: ”Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi da si nu” (II Corinteni 1, 18). Astfel, ei însisi, prin atitudinea lor, arată tuturor celor care îi ascultă că dau atentie cuvântului Evangheliei si toate câte le scrie Părintele Paisie în cartea sa „Părinti atoniti si întâmplări din Muntele Athos”: ”Dacă cumva cineva dintre noi, părintii egumeni, este putin nevăzător duhovniceste, să nu cerem supunere oarbă de la călugări, ca să nu cădem cu totii în prăpastie, asa cum scrie: si dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14). Părintele Paisie, datorită sufletului său purificat si mintii sale cu totul limpezi si curate, a văzut toate câte se întâmplă. De aceea, foaia sa care se numeste Semne ale vremurilor-666 (vezi Ierom. Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p. 188) scrie: ”(…) în timp semnele apar foarte limpezi; Ťfiarať de la Bruxelles, cu 666, a sorbit aproape toate statele în computer. Cartea de identitate sau introducerea pecetii, ce altceva arată?”. Vedem cum toti se ocupă numai si numai de introducerea numărului 666 în viata noastră si nu vorbesc deloc de lucrurile profetite care deja se împlinesc în zilele noastre si care sunt legate direct de promovarea acestui sistem economic mondial. Aici nu ne vom mai ocupa de subiect. Aceia dintre dumneavoastră care doriti să vedeti ce se întâmplă exact, unde ne găsim si care sunt acele lucruri despre care sufletul curătit al părintelui Paisie spune că se văd foarte limpede, în timp ce noi nu le vedem, vor avea posibilitatea să le cunoască în cartea care va apărea curând si care se numeste: „Păziti-vă de rătăcire”, carte a ieromonahului Hristodulos Aghioritul.

Supunerea noastră trebuie să dovedească discernâmânt

Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos respectă ca nimeni altul libertatea persoanei umane si niciodată nu ne încalcă libertatea personală, va trebui să avem discernământul necesar în ceea ce priveste această temă delicată pe care o analizăm mai departe, fiindcă am văzut nelinistea unor frati ai nostri care, ascultând câteodată vreun patriarh, vreun episcop sau vreun duhovnic, spunându-le ceva ce nu consună cu traditia noastră ortodoxă, se întreabă dacă trebuie să asculte sau nu, având în vedere că acestia poartă un grad în ierarhia preotească.
Trebuie să întelegem toti foarte bine că toti oamenii avem o calitate, pe care bineînteles o acceptăm de bunăvoie si în libertate: suntem toti robi ai Domnului nostru Hristos. Si patriarhul, si arhiepiscopul, si episcopul, si diaconul, si călugărul, si mireanul, toti suntem robi ”îndatorati” a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Si toti uniti alcătuim împreună cu capul, care este Hristos, trupul Bisericii. Asadar, Dumnezeu a rânduit să fim toti împreună uniti cu El. El să fie capul, iar noi toti să fim mădularele trupului, într-o unire de nedesfăcut; adică un membru să depindă în totalitate de celălalt, ceea ce înseamnă că dacă un singur mădular suferă, atunci să sufere întreg trupul. Dumnezeu a rânduit ca un mădular, despărtit de trup, să nu poată exista de unul singur; si acest lucru l-a făcut bunul Dumnezeu ca să ne unească cu dragostea desăvârsită. Aducem aici un mic exemplu: patriarhul, care este cel dintâi în ierarhia robilor Lui, nu poate săvârsi de unul singur Taina Sfintei Euharistii, ci e nevoie oblig atoriu să fie de fată cel putin încă un membru de rând al Bisericii; si se arată generozitatea lui Dumnezeu, faptul că a rânduit ca un singur mădular să aibă absolută nevoie de celălalt si să depindă unul de altul. Apostolul Pavel analizează foarte bine faptul că suntem ”trupul lui Hristos si mădulare fiecare în parte” (I Cor. 12, 27).

Asadar, toti robii din ierarhia Bisericii de la gradul cel mai înalt, al patriarhului, si până la gradul cel mai mic, al mireanului, au o singură datorie: să se supună si să asculte în mod absolut de cuvântul lui Dumnezeu. Singura diferentă care există este aceea că gradele superioare ale ierarhiei Bisericii si-au asumat lucrarea de a transmite cuvântul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, si acest lucru pentru că Dumnezeu, asa cum se spune: ”Nu este Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii”, Care voieste „ca toate să se facă cu cuviintă si după rânduială” (I Corinteni 14,33,40).

Trebuie însă să întelegem foarte bine că, în ciuda faptului că există o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati să fie strâns legati si uniti cu Capul, totusi, pentru că ei sunt robi, dar trăiesc în libertate, în orice moment vor dori pot refuza cuvântul Domnului nostru si folosi propria lor judecată si pot urma propria lor vointă. Aici începe problema, pentru că, în timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servesc propria lor vointă, făcând uz de propria lor judecată.

Să vedem ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuie să facem în acest caz:

Pe când Domnul Hristos se afla pe pământ împreună cu ucenicii si cu Apostolii Săi, la un moment dat i-a îndemnat să fie atenti la învătătura fariseilor; si aceasta pentru a distinge dacă ei caută cu adevărat cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: ”Cărturarii si fariseii au sezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceti-le si păziti-le; dar după faptele lor nu faceti, că ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 2-3). Să vedem aici, cu luare aminte, ce spune Hristos: „Cărturarii si fariseii au sezut în scaunul lui Moise”. Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut ucenicilor Săi că scaunul pe care sezuse mai înainte proorocul Moise si din care învăta poporul cuvântul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui îl luaseră acum cărturarii si fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate că scaunul si l-au însusit oameni plini de patimi, Hristos nu îi îndeamnă totusi pe ucenicii Săi si nici poporul să plece de lângă acest fel de învătători si nici nu-i îndeamnă să nu-i asculte, ci îi sfătuieste în felul următor: ‘Toate câte vă vor zice vouă, faceti-le si păziti-le”. Să fim cu luare-aminte la ceea ce le spune: „Cele ce vă spun să păziti, să păziti!” Vedem că Hristos Domnul nostru, pentru că ei se găsesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat poruncă să ascultăm de ce este al lor, adică de produsul propriei lor ratiuni si gândiri, adică de ceea ce izvorăste din criteriile lor interesate. Ne-a dat porunca să-i ascultăm numai în ceea ce ne spun să păzim. Cuvântul ”a păzi” se referă la tot ceea ce Domnul ne-a spus să împlinim sau tot ceea ce e scris în Sfânta Scriptură (sau tot ceea ce a fost legiuit de Părintii Bisericii prin sinoadele ecumenice). Ei, asadar au datoria de a asculta cuvântul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne îndemna pe noi să-l păzim. Dacă ei, ca robi ai lui Dumnezeu, aflându-se în libertate, nu vor voi să dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi să nu dea ascultare, suportând însă toate consecintele pe care le aduce cu sine apostazia, această neascultare si îndepărtare al or de cuvântul lui Dumnezeu. Noi, fiindcă suntem datori să ascultăm numai poruncile Domnului nostru, întrucât cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne îndeamnă să păzim vreuna din poruncile Domnului, nu suntem datori să-i ascultăm; dacă am fi datori, cuvântul lui Dumnezeu ar spune: toate câte vi le spun vouă să le faceti, faceti-le; adică toate câte vi le spun să le înfăptuiti, înfăptuiti-le. Dimpotrivă, nu numai că nu trebuie să ascultăm de părerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru si spune: ”Chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceasta pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1, 8). Domnul nostru, Care după învierea Sa i-a trimis pe Apostoli la capătul lumii, nu le-a dat poruncă să meargă si să-i învete pe oameni învătături diferite, porunci omenesti, cuvinte frumoase teologice si povesti frumoase. Două sunt poruncile pe care le-a dat lor, spunând: ”Drept aceea, mergând, învătati toate neamurile, (1) botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, (si 2) învătându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19-20). (Să luăm aminte aici ce poruncă dă Apostolilor.)

Vedem, asadar, că cea dintâi poruncă este de a-i boteza pe credinciosi, pentru a se sălăslui Dumnezeu însusi în cei botezati si că cea de-a doua este de a-i îndemna pe credinciosi să păzească toate câte El a dat poruncă să fie păzite.

Prin urmare, Sfintii Apostoli si apoi urmasii lor, patriarhii, episcopii, preotii, teologii si asa mai departe, nu pot să-i învete pe oameni ceea ce le spun propriile lor gânduri că e corect sau ceea ce ei însisi cred că trebuie să facem în fiecare situatie. Fie cineva patriarh, arhiepiscop, duhovnic, preot, diacon, călugăr sau mirean, este obligat să ne transmită cuvântul lui Dumnezeu, sfătuindu-ne anume să păzim poruncile Domnului nostru: ”Căci nu ne propovăduim pe noi însine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi însine suntem slugile voastre, pentru Iisus” (II Corinteni 4, 5).

Asa trebuie să avem o ascultare plină de discernământ,la care putem ajunge numai prin umilintă adevărată. De asemenea, trebuie ca toti robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au în ierarhie prin iconomia lui Dumnezeu, să fie uniti prin ascultare cu Capul Bisericii, Care este Domnul Iisus, pentru că, dacă un singur mădular e tăiat, acest fapt aduce ”neorânduială” în tot trupul, iar acest membru va da socoteală pentru dezordinea pe care o va crea.

Terminând cuvântul Său, Domnul a spus: ”Dar după faptele lor nu faceti, că ei zic, dar nu fac”(Matei 23, 3).Aici ne putem minuna de măretia dragostei lui Dumnezeu, Care ne îndeamnă să păzim tot ce ei ne spun să păzim, nu însă să si facem ce fac ei, pentru că prefăcându-se, ei vor spune, dar nu vor înfăptui. Aici Domnul nostru Hristos ne arată că nu trebuie să-i judecăm, si faptele lor viclene să nu devină cauză a depărtării noastre de El; ne spune că trebuie să păzim cu credintă ceea ce ne spun să păzim, indiferent dacă ei însisi în esentă nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, ci sunt nevoiti de scaunul pe care sunt asezati să se prefacă, îndemnându-ne să păzim poruncile Lui.

Deosebind acum voi însivă adevărul, vedeti ce veti face, dacă: 1. un episcop vă spune: ”Bunii mei copii, Domnul nostru Hristos ne-a profetit în capitolul 13 al Apocalipsei că va veni cineva care ne va impune să acceptăm semnul cu numărul 666 pe mână sau pe frunte. Lucrul acesta nu trebuie să-l acceptăm, pentru că vom fi osânditi pe veci si, ca să nu-L mâhnim pe Hristos, nu trebuie să-l acceptăm nici pe cartea de identitate, nici pe vreun card si nici să votăm proiectul de lege prin care se va da puterea de a ni se impune acest număr, pentru că asa cum e scris „oricine te sileste să mergi cu el o milă, mergi cu el două”. 2. Un alt episcop va sustine că: ”Toate acestea sunt prostii. Nici un număr 666 si nici un semn exterior nu vă va vătăma. Nu vă ocupati de asta, acceptati-l ca să vă faceti treaba si nu mai ascultati toti fanaticii si pe toti care văd pretutindeni numai demoni”.

Cred că din acest exemplu fiecare dintre voi îi poate distinge pe aceia care îl iubesc si îi slujesc lui Dumnezeu si care au grijă de propria voastră mântuire, si pe ceilalti, interesati numai „să fie văzuti de oameni” (Matei 6, 5) si care vă însală, voind să se arate buni fată de voi si să-si justifice atitudinea lor de apostati, de întoarcere de la Hristos, urmând să-si trăiască viata asa cum le e lor mai bine, pentru a se sluji pe ei însisi si nu pentru a-L sluji pe Hristos. Pentru cei din urmă, să nu uităm că e valabil si ce spune Apostolul Pavel; „Fiindcă toti caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos”(Filipeni 2, 21).

In Ortodoxie, nici un papă nu L-a înlocuit pe Domnul nostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare, dacă vedem că cineva nu caută cele ale lui Dumnezeu, avem atâtia alti buni episcopi si preoti etc. care le caută pe cele ale lui Hristos si putem să-i ascultăm pe ei spunându-ne ce trebuie să păzim. Apostolul Pavel, într-un asemenea caz, sfătuia asa: „Iar de învată cineva altă învătătură si nu se tine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de învătătura cea după dreapta credintă… depărtează-te de unii ca acestia” (I Timotei 6, 3, 5).

Crestinii, dându-si seama că au început să apară unul unul câte unul „semnele”, se găsesc, asa cum ne găsim noi toti, în situatia dificilă în care se găsea si Pilat, care în timp ce avea în fata lui întreg Adevărul, se întreba: „Ce este adevărul” (Ioan 18, 38). Multi frati ai nostri sunt nelinistiti si se întreabă pe bună dreptate în legătură cu multe din aceste chestiuni si în special cu subiectul cărtii de identitate electronice.

Intr-o zi, un grup de patru tineri discuta despre cartea de identitate si fiecare avea câte o părere diferită.

Asadar, spuneau:

– Eu m-am sfătuit cu duhovnicul meu si mi-a spus că nu trebuie să primim cartea aceasta de identitate – a spus cel dintâi. Sigur, ca o dovadă mi-a adus foaia părintelui Paisie.

– Mie mi-a spus duhovnicul că sunt „ridicole” toate aceste lucruri si că numai cartea de identitate nu mă poate vătăma în vreun fel, a spus al doilea.

– Duhovnicul meu mi-a spus că dacă primesc cartea de identitate si pun peste ea o cruce, n-o să-mi poate face rău, a spus al treilea tânăr.

– Eu l-am întrebat pe duhovnicul meu si mi-a spus că el nu se ocupă cu Antihristul, ci cu Hristos si m-a sfătuit să fac si eu la fel, a completat cel de al patrulea.

După toate acestea, tinerii se întrebau cu nedumerire dacă ar trebui să asculte de duhovnicul lor, si dacă da, atunci ce se întâmplă când duhovnicii au păreri diferite si, mai mult decât atât, cu totul contrarii una fată de cealaltă.

Mai apoi m-au întrebat si pe mine si le-am spus că fiecare trebuie să asculte de duhovnicul lui până atunci când buna noastră maică Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunta si va conduce lupta aceasta, pentru că atunci se vor risipi si norii cei întunecati.

Unii frati ai nostri spun că anumiti preoti îsi exprimă, siguri de ce spun, părerile si că le si publică în cărti, devenind astfel publică diferenta de păreri, cu următorul rezultat: dacă cineva se află în adevăr, atunci se va împărtăsi de acest adevăr multă lume, dar dacă acesta nu se află în adevăr, multă lume se va sminti. Biserica noastră spune că nu o să fie cuprinsi de hătisuri si nici nu se vor rătăci toti cei care vor avea grijă ca mintea lor să fie plină de râvnă, curată si de trezvie, cu ajutorul Sfintelor Taine si al ascultării duhovnicesti. Biserica noastră iubitoare ne învată că Sfântul Duh este Unul si că pentru fiecare problemă are o singurâ părere si o singură vointă. Din acest motiv este imposibil ca firea Sa cea bună să-i ”informeze” în legătură cu una si aceeasi temă pe cei patru preoti, reprezentantii Lui, pe fiecare în mod diferit. Aceasta se datorează firesc faptului că înainte de a ne dedica pe noi însine slujirii lui Dumnezeu, nu ne-am îngrijit atât cât trebuia pentru curătirea suf letului nostru. Dacă fiecare duhovnic si-ar fi lepădat propria lui vointă si propria lui părere, ne-am fi unit toti în Unul Hristos, Care este Adevărul cel adevărat, si am fi lăsat astfel harul să lucreze si am învăta toate câte El ”ne-a poruncit”. Asadar, nu trebuie să ne înstrăinăm atunci când ne aflăm în fata unei multitudini de păreri, ci bine ar fi să avem în vedere porunca Apostolului: ”Nu vă lăsati furati de învătăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriti prin har inima voastră” (Evrei 13, 9); si cât vom putea, să ne împărtăsim de Sfintele Taine, ca să se lumineze mintea noastră ”să nu mai fim copii dusi de valuri, purtati încoace si în colo de orice vânt al învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor spre uneltirea rătăcirii”(EfeseniA, 14).

Până când maica noastră Biserica, prin preacucernica ei ierarhie îsi va conduce ca un bun păstor turma, si credem că acest lucru se va întâmpla curând, ”tu însă rămâi în cele ce ai învătat si de care esti încredintat, deoarece stii de la cine ai învătat, si fiindcă de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot să te înteleptească spre mântuire, prin credinta cea întru Hristos Iisus” (II Timotei 3, 14-15).

Cine nu este teolog?

Intr-o revistă s-a reprodus un text publicat de o altă revistă, care, după ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini. Vom prezenta aici câteva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecare că sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastră. Asadar, acolo scrie: 1. ”Trebuie să subliniem că nu sunt teologi toti cei care identifică Antihristul cu 666″. Revista în cauză, republicând articolul, arată că nu cunoaste si că dispretuieste întru totul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate spunând ”că nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvântători)” atâtia si atâtia sfinti ai Bisericii noastre care ne-au lăsat prin traditie scrieri si opere foarte pretioase, unde s-au pronuntat în legătură cu tema noastră; să pomenim numai câtiva: Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Irineu episcop al Lyonului, Sfântul Andrei episcopul Noii Cezareei, Sfântul Ipolit papă al Romei, Sfântul Areta episcopul Noii Cezareei si atâtia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se rusinează necredinciosii să spună c ă sfintii nostri ”nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvântători)” ? (Noi, considerând această necinstire adusă Sfintilor o necinstire a propriei noastre persoane, le spunem că numai prin faptul de a dispretui, de a desconsidera si de a necinsti pe sfintii nostri si de a se considera teologi pe ei însisi arată în ochii tuturor căderea duhovnicească pe care au suferit-o, potrivit cu legea duhovnicească, care spune: ”Oricine se înaltă pe sine (mai presus de sfintii nostri) se va smeri” (Luca 18, 14). 2. Acelasi articol arată că autorul nu cunoaste absolut deloc pozitia Bisericii lui Hristos si, prin extindere, nici pe cea a Sfântului Sinod, care ca o Maică, prin circulara sa, a făcut apel si printre altele a explicat fiecăruia că: ”Astfel, cu durere observăm că progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice s-a legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr principal de cod în respectiva tehnologie. Se spune în mod limpede în Sfânta Carte a Apocalipsei că numărul acesta este numărul Antihristului… Si, prin urmare, nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent atunci când constată introducerea voită si sistematică a acestui număr în viata sa; si în viata natiunii elene, care este aproape în întregimea ei crestină si ortodoxă” (fragment din circulara nr. 2626/7 aprilie 1997 a Sfântului Sinod). La sfârsit, ne întrebăm: redactorul articolului în cauză si revista care l-a republicat (ca pe un ”răspuns” !), ei însisi ”au fost străini în Ierusalim si nu cunosteau cele din cetate” (Luca 24, 18), sau au proclamat vreo biserică a lor, spunând numai ceea ce în mod arbitrar judecă ei însisi singuri a fi corect? Altfel, nu se explică atitudinea lor. Sfânta Comunitate de la Sfântul Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993 mărturiseste foarte clar că: ‘Fără nici o îndoială, se pregăteste terenul pentru pecetea nesuferită, urâtă si antihristă a lui 666″. Asadar, autorul articolului si redactorul revistei, dacă sunt constienti de ceea ce fac, numai atât se cuvine să facă: reconsid erându-si părerile, să le ceară iertare cititorilor si să se adune în jurul pozitiilor ortodoxe ale Bisericii noastre, smerindu-si gândirea, care e mai degrabă trufasă, si să cumpănească si să socotească bine cele spuse de fericitul Părinte Paisie, cel care a spus si a scris: „Mă uimesc! Nu-i pun pe gânduri toate aceste fapte si întâmplări? De ce nu pun fie un semn măcar de întrebare la interpretările creierului lor? Dacă ajută Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor târî si alte suflete spre pierzanie? Asta se întelege de la sine, pentru că este scris: (…) ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei alesi” (Marcu 13, 22). Vor fi dusi în rătăcire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintea lor”.

De ce vom fi osânditi pentru semn ?

In acelasi articol amintit putem citi: „Nici un semn nu ne va duce în iad, decât lepădarea de Hristos si lipsa de iubire. Fără voia noastră liberă, nici un semn (pecete) nu va actiona asupra noastră nici spre mântuire, dar nici spre osândă”. De asemenea si altii ne-au pus întrebarea: ‘‘De ce, dacă vom avea un număr de cod pe mână, vom fi pedepsiti si trimisi în iad?”

Ii întrebăm si noi pe cei care spun că doar lepădarea de Hristos aduce după sine osânda: dacă Domnul nostru Hristos n-ar fi spus că: ”De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor si Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui” (Matei 10, 33), ci ar fi zis: ”Chiar de vă veti lepăda de Mine în fata oamenilor, nu contează, ajunge ca înlăuntrul vostru să nu vă lepădati, căci Eu oricum tot vă voi duce în rai”, atunci ar mai fi fost lepădarea un act care să aducă osândirea? Firesc, ne veti răspunde: Nu, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit acest lucru de către Legiuitor. Acelasi lucru se pare că-l spune si Apostolul Pavel: ”Căci fără lege, păcatul era mort” (Romani 7, 8) si ”unde nu este lege, nu este nici călcare de lege” (Romani 4,15) si, de asemenea: ‘‘prin Lege vine cunostinta păcatului” (Romani 3, 20) (cunoastem păcatul si devenim constienti de el numai după ce e dată legea împotriva lui). Astfel e alungată nestiinta si păcătosul nu mai are putinta de a se dezvinovăti. Astfel, acceptăm faptul că nu lepădarea în sine este actul care aduce pedeapsa, ci încălcarea unei porunci date de Domnul Hristos si care a fost rânduită să aibă urmări vesnice (Matei 25, 41-46). Nerespectarea poruncilor are urmările’ cuvenite. Pentru păzirea acestor porunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit vesnic despărtirea de Dumnezeu, mii si mii de oameni si-au sacrificat viata din iubire fierbinte pentru Hristos. Toti acestia sunt cetele de martiri si de mărturisitori ai credintei noastre care, dacă Domnul n-ar fi legiuit ca urmare a lepădării osânda vesnică a iadului si despărtirea sufletului de Dumnezeu, poate nu si-ar mai fi jertfit viata. Dar din dragoste pentru El, chiar dacă lepădarea n-ar fi adus după sine osânda iadului, de El tot nu s-ar fi lepădat.

Să vedem acum ce-a rânduit Domnul în legătură cu tema pecetii, care sunt urmările pe care le vom suporta, nesocotindu-I poruncile si de ce le vom suporta.

Domnul nostru Hristos a spus că oricine se va lepăda de El va merge în iad si va fi pedepsit. Unora poate li se va părea că e aspru pentru o simplă discutie în care ne lepădăm de El să suportăm în consecintă caznele vesnice. De aceea îi îndemnau unii pe mucenici ca să evite martiriul, să se lepede de Iisus în afară, dar înlăuntrul lor să creadă în El. Mucenicii însă le-au răspuns că sunt mai răi decât prigonitorii lor, pentru că aceia îi lipseau de viata aceasta trecătoare, pe când acestia încearcă să-i lipsească de viata cea vesnică.

Domnul a prezis acum 2000 de ani că va veni cineva care va impune un sistem mondial de negot la care, ca să participe cineva, va trebui să aibă un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Domnul a lăsat pentru motive pe care le cunoaste prea înteleapta Lui Judecată ca: ”Cine se închină fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasă, înaintea sfintilor îngeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11). Ne explică asadar în Scriptură foarte limpede că, dacă ne învoim cu acest sistem si ne lăsăm însemnati, urmarea acestui consimtământ va fi pedeapsa vesnică a iadului.

Acum să vedem din ce motiv această pecete este considerată lucrare aducătoare de pedeapsă. Când noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi în numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfântul Mir, chiar dacă suntem unsi în exterior, pe trup, de către preot, această ungere lucrează asupra sufletului nostru într-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste pătrunderea harului Preasfântului Duh, ceea ce înseamnă că Dumnezeu Insusi intră în noi; astfel, în mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Născut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Damaschinul spune: ”Untdelemnul Botezului este înteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfântul Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxă, p. 446).

Vedem asadar că prin simpla folosire exterioară a Sfântului Mir se împlineste marea Taină în lume, se întemeiază împărătia lui Dumnezeu înlăuntrul omului. Si asa cum Dumnezeu a lăsat prin această simplă ungere pe dinafară cu untdelemn să se împlinească marea Taină, să ne unim tainic cu Sine, tot El însusi a lăsat ca prin acest semn exterior să se steargă propria Lui pecete si să ne despărtim pe veci de El. Vedem, de altfel, că Sfânta noastră Biserică ne învată să facem pe trup simbolul si semnul Sfintei Cruci. Făcându-ne semnul Sfintei Cruci, ne apărăm ca si cu un zid de orice rău, iar demonii sunt alungati. Nu e doar un simbol exterior lipsit de importantă, ci are influentă duhovnicească. Si acest mare eveniment l-a lăsat Dumnezeu să se împlinească printr-o folosire exterioară. Vedem apoi cum Dumnezeu porunceste profetului Moise să întindă mâinile în asa-fel încât să formeze semnul Crucii, si câtă vreme trupul lui formează semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fugă, dar atunci când le coboară, israelitii s unt învinsi. Asa cum spune Sfântul Ioan Damaschinul, „simbolurile care se văd sunt ale unor lucruri văzute doar cu mintea”.

Să revenim la tema noastră: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptării unui stăpân si domn străin. Pentru că, în timp ce Botezul si Mirungerea se fac în numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leagă de numele sau de numărul numelui Antihristului. Iar din versetul: ”Aici este întelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Si numărul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 18) vedem că nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un număr întâmplător, ci de acceptarea de bunăvoie (pentru cei care-l acceptă) a unui stăpân străin, a Antihristului, si de înstrăinarea noastră automată si vesnică de singurul si adevăratul nostru Domn. Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunăvoie, acceptăm chinul nostru vesnic, punându-ne pe noi însine în slujba diavolului si supunându-ne lui. Acest semn îl primeste cineva prin liberă voie; în primul stadiu, la un anumit moment, când si legal este consfin tit si intră încet, încet în viata noastră; si în stadiul final, când prin atitudinea noastră nepăsătoare vom lăsa să ni-l impună si vom ajunge în punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfânta Ungere în numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numărul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ”Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî si pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va tine si pe celălalt îl va dispretui. Nu puteti să slujiti lui Dumnezeu si lui mamona”(Luca 16, 13) (căci este vorba despre mamona la modul propriu, dacă prin acest semn cineva deră la acest sistem economic mondial).

Esential, asadar, nu este numărul 666. Acest număr este pur si simplu un element în plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este să ne învoim să revindem diavolului libertatea pe care El ne-a dăruit-o prin sfintitul Său sânge, răscumpărându-ne din blestemul legii. Dumnezeu nu ne vrea robi si nu doreste să arătăm supunere aceluia care va încerca să ne pună pe mâna dreaptă sau pe frunte semnul stăpânirii lui si să ne întoarcă la epoca în care stăpânii îsi recunosteau sclavii după tatuajul de pe trup. Redăm mai jos un text care a apărut în ”Washington Times” din 11 octombrie 1993, sub titlul ‘Tatuajul national de înaltă tehnologie” si care arată că sunt adevârate toate câte se spun:

„Este vorba de SmartCard, adică de cardul inteligent pe care vrea să-l impună presedintele Clinton. A fost fabricat de societatea Hughes Aircraft Company si oricine îl are nu-l va pierde niciodată, a spus Clinton! E vorba de un transponder implantat în corpul omenesc cu seringa. Ce este un transponder? Este un nou termen tehnic format din două cuvinte: transmiter (emitător) si responder (receptor). Transponder-ul primeste semnale de unde radio de la un anumit emitător, le amplifică si le transmite pe o altă frecventă unui receptor! Acest microcipulet introdus cu o seringă este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin, cel mai fiabil, trecând toate testele cu succes si este prin toate acestea o foarte bună metodă de recunoastere a persoanelor, folosind unde radio. Mărimea lui nu depăseste mărimea unui bob de orez, si pur si simplu se pune sub piele”.*

Care subiect are întâietate?

Ii auzim pe multi, voind să-si impună propria lor luptă pentru o cauză, că declară încontinuu: ”Acest subiect de care ne ocupăm este major si trebuie să-i dăm întâietate !” Natural, ascultăm multe lucruri despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai mică importantă până la cele de importantă majoră, cum este si cel al ecumenismului. Ceea ce putem spune cu toată certitudinea este următorul lucru: toate problemele răsar dintr-o singură rădăcină care, acoperită de pământ rămâne nevăzută, dar care ne face să ne despărtim, ocupându-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea. Si, mai ales, ne face să ne certăm între noi si să uităm astfel complet de rădăcină. Este trist lucru să ne tulburăm, luptând împotriva tuturor acelora care contribuie cu orice chip la ecumenism – si contribuie rău – si să nu luptăm ca să smulgem rădăcina pe care, dimpotrivă, o si udăm si o si îngrăsăm. (In cartea cu titlul „Păziti-vă de rătăcire”, veti avea posibilitdtea să cunoasteti izvorul ecumenismului si cine bea apă din ace st izvor ca, astfel, devenind constienti de problemă, dacă vrem, să luptăm împotriva ei si să o lovim la rădăcină si nu în ramuri. Când cineva vrea să dărâme un zgârie-nori nu se duce la etajul 130 si începe să dărâme etaj cu etaj, pentru că ar muri, iar acel zgârie-nori ar rămâne tot la locul său. Dar dacă-i va pune explozibil la temelie, în cinci minute îsi va atinge scopul.) Aceia care ne creează toate problemele, văzându-ne că luptăm în diverse chipuri împotriva lor, au hotărât că, pentru a-si atinge scopul, nu există altă solutie decât să ne aservească; si au găsit acest mod electronic, desăvârsit pentru puterile omenesti. Acum judecati si singuri, o dată ce vom deveni robii unei ”autorităti” necunoscute, vom mai putea lupta oare împotriva tuturor celorlalte pe care vor fi avut grijă să le impună prin lege, de vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit si urmărit zi si noapte, fără odihnă. Asadar, v-ati întrebat ce ati putea face aflând că ecumenismul este dirijat de UE în scopul convergentei religii lor si al diferentelor de dogmă, în perspectiva superstatului unitar, urmând să fabrice un cetătean european unitar, fără dezbinări născute din convingeri religioase si fără diferente de dogmă? Vă informăm că nu veti putea face absolut nimic. Vom fi nevoiti să urmăm ordinele UE si să ne conformăm. Altfel, vom fi acuzati că suntem nationalisti si că reanimăm patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, potrivit argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentru interesul public si national. Iar acordul Schengen a avut grijă să cuprindă toate aceste cazuri în obiectivele sale. Atât am vrut să vă spunem aici, iar cel ce voieste să priceapă, să priceapă ! Cine nu întelege e nevoit să aibă putină răbdare si va întelege, numai că atunci va fi prea târziu. Lăsăm judecătii dumneavoastră ierarhizarea problemelor si stabilirea prioritătii fiecărui subiect. Oricare va fi părerea dumneavoastră, o vom respecta întru totul, după cum vom respecta prioritatea pe care o dati subiectului de care vă ocupati. Noi pur si simplu dorim să întelegeti că vrem să fiti liberi, ca să puteti lupta pentru această cauză.

Cum vom proceda cu banii si cum vom mânca?

Este o întrebare pe care o putem auzi adeseori pusă de multe persoane, o întrebare care se adresează tuturor. Unii se gândesc că vor supravietui fără să aibă contact cu acest sistem economic, iar altii vor să încerce să vadă, prevăzând anii grei care vor urma, dacă nu cumva pot urma pilda dreptului Iosif în Egipt când a fost înstiintat că vor urma 7 ani de foamete si a strâns alimente pentru a avea la nevoie. La început putem constata că avem o strategie ”bună” ! Dar, chiar înainte de a începe războiul cu ”turcii”, ne îngrijim să avem un loc unde să ne ascundem si să avem ce mânca. Adică îi ajutăm de la început pe propriii nostri dusmani, cum nu-i ajută nimeni altcineva, spunând: ”Incercati să faceti ce vreti! Noi am luat deja hotărârea că ne veti învinge!” De la început se vede ce moral scăzut avem, lucru pe care nu-lîntâlneste nimeni, nici măcar la jocurile sportive. Asa cum la baschet sportivii unei echipe, chiar si atunci când pierd cu diferentă de 10 puncte si mai au 30 de secunde până la sfârsitul m eciului, nici atunci nu depun armele.

Ca duhovnic nu pot să-mi spun aici propria mea părere, dar sunt dator să vă spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus să facem. Domnul Iisus ne-a dat ca primă poruncă: „Căutati mai întâi împărătia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33). Atunci când noi arătăm ascultare si cerem mai întâi de toate să împărătească Hristos în sufletul, în mintea si, prin urmare, si în familiile noastre si, prin extindere, în orasul nostru si în tara noastră, atunci bunul Dumnezeu ne-a făgăduit (si nu există nici o posibilitate să se întâmple altfel) că toate cele de care avem nevoie ni le va da El. De aceea a spus că: ‘‘Toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). De altfel, e logic, întrucât dorim ”să fim împărătiti” de El si, prin urmare, să fim robii Lui. Hristosul nostru îsi ia asupra-Si să aducă tot ce are nevoie cel care lucrează numai pentru El, mai înainte chiar ca acesta să aibă nevoie: ”Stie dar Tatăl vostru cel ceresc că aveti nevoie de ele” (Matei 6, 32), si pentru aceasta a spus: ”De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiti pentru sufletul vostru ce veti mânca” (Matei 6, 25). Ca să ne dea să întelegem că-L interesează ce vom mânca, a spus: ”Priviti la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitnite, si Tatăl vostru cel ceresc le hrăneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus de ele?… Deci, nu duceti grijă, spunând: Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca. (…) Stie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveti nevoie de ele” (Matei 6, 26-32). Trebuie, asadar, să facem ascultare Domnului Hristos si să vrem din toată inima noastră să împărătească El în noi, în familia noastră, în orasul nostru, în patria noastră si să respingem si să ne împotrivim la orice altfel de împărătie care ni se impune prin patimi înăuntrul nostru si în chip felurit în familia noastră, în orasul nostru, în tara noastră. Imi închipui că ati înteles ce vreau să spun, pentru că, dacă ne vom smeri si vom căuta împărătia lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie să ducem grijă. Aceasta este treaba lui Dumnezeu si nu v a exista niciodată nici o problemă. Profetul David adevereste, dându-ne spre pildă experienta lui: ”Tânăr am fost si am îmbătrânit si n-am văzut pe cel drept părăsit, nici semintia lui cerând pâine” (Psalm 36, 25). ‘

Dacă nu căutăm, fratilor, împărătia lui Dumnezeu, si cu nepăsare vom lăsa să se instaureze împărătia aceluia al cărui număr al numelui este 666, atunci, în măsura în care suntem nepăsători, vom fi nevoiti să suportăm si consecintele nepăsării; astfel, de vreme ce fiecare îsi va asuma partea de răspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii săi povara cu neputintă de ridicat a grijii pentru sine, pentru a constata apoi foarte limpede ceea ce până acum nu stia: ”Fără de Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15, 5).

Crestinii si, în special, grecii, sunt oameni cu mare râvnă; din acest motiv nu putem nici măcar concepe că ar fi cu putintă a-si face gânduri pentru ce vor mânca în vremurile Antihristului, din moment ce, mai ales în perioade de pace, oameni trăitori în lume stau de bunăvoie în fata vreunei clădiri a vreunui lider politic si fac greva foamei până la moarte; si fac acest lucru numai si numai pentru o ideologie lumească. Nu putem crede că acestia au idealuri (pentru care se jertfesc) mai înalte decât cele ale crestinilor. Singura diferentă este aceea că crestinii, atunci când se sacrifică pentru Domnul nostru Iisus Hristos, care este Adevărul, se sacrifică cu bucurie (căci pe cel ce fericit se dă pe sine Dumnezeu îl iubeste…). Am putea justifica faptul putinei credinte a unora dacă cei care se lasă ”însemnati” ar duce-o bine. Dimpotrivă, însă, din Scripturi stim că loviturile Apocalipsei numai ei le vor primi: ”Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei”(Apocalipsa 14,11).

Dacă acum cineva nu doreste să se încredinteze pe sine lui Dumnezeu, să-l asculte pe Alexandru cel Mare care, într-o zi, a găsit un soldat de-al său ascuns într-un tufis si l-aîntrebat:

– Cum te cheamă ?

– Alexandru, a răspuns soldatul.

– Si de ce stai aici ascuns si înfricosat ?

– Pentru că mi-e frică de luptă.

Atunci Alexandru cel Mare, i-a răspuns:

– Ascultă, soldatule, ori îti schimbi numele, ori îti schimbi tactica.

Unii frati ai nostri care, într-adevăr, îl iubesc pe Hristos si sunt hotărâti să nu adere la acest sistem economic – sistem care impune ca, pentru a putea face cineva tranzactii economice si operatiuni cu bani, să primească semnul cu numărul numelui aceluia – au prevederea să cumpere un domeniu într-o regiune îndepărtată si să construiască acolo o căsută, unde în anii aceia ducându-se, nelegati de nimic, să planteze legume de grădină si să se întretină. Aici din nou trebuie să vă mâhnesc, trebuie însă să întelegem precis ce va fi. De aceea va trebui să amintesc tuturor fratilor nostri că, pentru a nu se aplica sistemul acesta în tara noastră, solutia e una singură: lupta. Voi explica de ce toate măsurile de precautie nu vor avea nici o putere.
Veti fi înteles că mai înainte încă de a se fi votat bine legile si acordul care permite culegerea si prelucrarea informatiilor, au avut grijă să se impună formularul fiscal E-9, prin care declarăm tot ce avem, unde se află, precum si toate bunurile noastre descrise în detaliu. Prin urmare, în această clipă statul cunoaste cu exactitate tot ce posedăm si unde anume se află. In acelasi timp însă, prin sistemul mondial de control, după cum vedeti, se impozitează absolut orice. Pentru a se justifica detinerea oricărui bun, posesorul trebuie să aibă veniturile corespunzătoare. Intrucât nu vom adera la acest sistem, nu vom fi în stare să justificăm posedarea vreunui bun mobil sau imobiliar si nici nu vom putea face fată obligatiilor noastre fiscale în momentul în care, asa cum a profetit si Sfântul Cosma al Etoliei, vor pune impozit chiar si ”pe găini si pe ferestre”. Astfel, chiar dacă posedăm ceva, pentru că nu vom putea face fată obligatiilor fiscale, tot ce avem o să ni se ia.

Poate cineva va spune: dacă n-am declarat ce posed, de unde va sti Statul că am o casă sau un teren în cutare sau în cutare loc. Stim cu totii că e ilegal să nu ne declarăm averea si că se pedepseste de lege, iar pedeapsa se aplică atunci când se constată abaterea. Mai mult, dacă altcineva declară propriul nostru domeniu, Statul îl va crede pe el si nu pe noi, pentru că noi nu-l avem declarat.

Fireste că pe măsură ce timpul va trece, legile vor deveni mai aspre, încât vom depinde cu totul de Stat; nu vom mai putea păstra nimic care să fie al nostru, întrucât nu vom fi plătit impozitul. Asadar, în ceea ce ne priveste, au grijă ca Statul să fie ”actionar si asociat”, încât noi însine să nu mai putem detine nimic în mod independent.

Toate aceste lucruri le spunem doar:

1. Ca să avem cunostintă si să nu ne culcăm pe o ureche crezând că putem să ne îngrijim de ziua de mâine în felul arătat mai sus;
2. Ca să nu ne risipim în dreapta si în stânga, privindu-se fiecare pe sine, în timp ce ar trebui ca noi toti, cu toate fortele noastre, să luptăm împreună ca să nu se aplice acest sistem economic în tara noastră;
3. De vreme ce cel ce scrie aceste lucruri personal le vede întâmplându-se, are răspunderea personală de a-i informa pe fratii săi încât, atunci când mai târziu îsi vor da seama ce ne-a lovit, să nu spună: ”Uitati, nu s-a găsit nici unul să ne spună două lucruri măcar”.

Unii care ei însisi au o problemă si vor să se justifice si în afară poate vor spune că toate câte le discutăm aici sunt ipotetice. Le răspundem că în această clipă îi si vedem pe unii înfăptuind anumite lucruri, dar pentru că încearcă să pună totul la cale într-ascuns, sigur anumite lucruri trebuie să le presupunem. Pentru că atunci când vedem pe cineva că aruncă vreascuri uscate în jurul casei unui frate de-al nostru si le udă cu benzină, trebuie să presupunem că o face numai si numai ca să dea foc casei. Acum, dacă unii dintre noi ne vor acuza că vorbim la modul ipotetic numai pentru faptul că a pus lemne si a turnat benzină, dar n-a aprins si focul, le răspundem că trebuie să presupunem ce are de gând să facă cel bănuit, ca să putem păzi dinainte casa fratelui nostru si să facem orice ne stă în putintă pentru a îndepărta lemnele si benzina. Pentru că, atunci când toate vor fi pregătite, scânteia este o chestiune de secundă si totul devine cenusă cât nu gândesti. Asa cum atunci când cineva vede venind n ori negri si căzând primele picături presupune că va ploua si aleargă să-si ia umbrela ca să nu-l plouă, tot asa si noi avem poruncă de la Domnul Hristos ca, atunci când vedem aceste semne să presupunem si ce va urma. Domnul Hristos asa a lăsat să purcedem, spunând: ”învătati de la smochin pilda: Când mlădita lui se face fragedă si odrăsleste frunze, cunoasteti că vara este aproape. Asemenea si voi, când veti vedea toate acestea, să stiti că este aproape la usi” (Matei 24,32-33). In timp ce pentru ceilalti a spus: ”Când vedeti un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceti (presupuneti) că vine ploaie mare; si asa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceti (presupuneti) că va fi arsită, si asa este. Fătarnicilor ! Fata pământului si a cerului stiti să o deosebiti, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiti?” (Luca 12, 54-56).

Din această cauză, toti vă spunem că trebuie să luptăm acum, pentru că si Domnul nostru a spus: ”Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (loan 9,4).

De aceea si Sfântul Sinod a explicat că: ”… nu este cu putintă ca un crestin să fie indiferent în legătură cu introducerea voită si sistematică a acestui număr în viata noastră si în viata natiunii elene, care este aproape în întregime crestină si ortodoxă”. Pentru aceasta si Sfânta Obste a Sfântului Munte a scris că: ”Chemăm poporul grec să manifeste prin orice mijloc legal si democratic împotrivirea la emiterea noilor cărti de identitate electronice si la votarea în Cameră a modificării legii privitoare la înscrierea religiei”. Si continuă: ”Nici o nouă lege nu poate proteja libertatea personală a cetăteanului de tehnologia electronică contemporană ale cărei posibilităti sunt nelimitate. Numai desfiintarea definitivă a legii (…) va alunga toate temerile si va potoli nelinistea vie a poporului grec fată de iminentul dosar electronic general care fără nici o îndoială va pregăti terenul si pentru atât de urâta si nesuferita pecete antihristă 666. Frati ortodocsi crestini greci, treziti-vă si rămâneti statornici si de neclintit în Sfânta noastră Credintă Ortodoxă si nu vă îndoiti că aceasta este credinta cea care va birui în lume !”

Pentru aceasta si sfintii categumeni de la mănăstirile aghiorite scriu, atrăgându-ne atentia. De aceea si preasfintitii episcopi, prin circularele lor pe care le trimit mitropoliilor, îsi informează turma si cu curaj declară în scris că se împotrivesc acestui regim al Antihristului, care urmează să se impună.

De asemenea, după cum am scris si în cartea „Urna alegerii”, Parintele Paisie a spus:
– Ascultă, fiule, atunci când vezi că cineva îti pune foc în casă cu un chibrit, în momentul în care focul este încă la început, îti stă la îndemână să-l stingi cu un pahar cu apă. Dacă însă neglijezi si spui: A, nu-i un foc prea mare, atunci din cauza indiferentei si neglijentei tale focul va creste si-ti va arde toată casa. Atunci n-o să mai poti face nimic altceva decât să te lasi biciuit fără milă de propria ta constiintă si să stai si să-ti privesti plângând propria nenorocire.

Criza artificială

Trebuie să cunoasteti că nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial să se instaureze pe fată, adică inspiratorii lui nu vor veni să ne spună niciodată în fată: ”Vrem să vă desfiintăm libertatea personală si să vă punem sub un control non-stop”. Dimpotrivă, atunci popoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde să se mai ascundă. Trebuie, prin urmare, să aplice mai întâi o politică si să-i pună la cale introducerea, făcând într-o primă fază ca poporul să simtă nevoia unui sistem, o nevoie însă creată de o criză artificială. Să dăm câteva detalii:

Să luăm spre exemplu problema drogurilor. Probabil veti fi observat că dacă mai înainte existau legi severe pentru cei ce foloseau si vindeau droguri, fenomenul era rar; când si când mai auzeam de câte un narcoman. Incet, încet însă, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel au fost blocate actiunile politistilor si astăzi am ajuns în punctul în care traficantii de droguri sunt judecati formal si eliberati în scurt timp, luându-si de la capăt comertul, fără să se teamă de nimic. Acestlucru, asa cum toti ne dăm seama, a avut ca rezultat faptul că o mare parte din tineretul Greciei cunoaste experienta drogurilor. Părintii copiilor dependenti de droguri, dar si părintii celor care se tem ca nu cumva copiii lor să sfârsească prin a se droga sunt indignati de acesti traficanti care le duc copiii la dezastru si protestează în toate directiile, cerând să se facă ceva pentru ca cei responsabili să fie arestati. In timp ce cetătenii se găsesc într-un asemenea punct al disperării si cer stăruitor să se facă ce va pentru combaterea traficului, cu droguri care, asa cum am spus, în mod artificial a fost adusă până la acest punct, auziti de pe buzele unor ministri propunerea de a se desfiinta si legile care mai există si de a se legaliza cultivarea drogurilor, ca să poată fi liber cultivate, chiar si în ghiveciul de pe balcon. Ne închipuim că întelegeti acum unde ar duce, într-o primă fază, cultivarea liberă, circulatia si întrebuintarea drogurilor usoare. Este de la sine înteles că le vor consuma tot mai multi tineri. Prin urmare, factorii responsabili vor căuta să-i găsească pe traficantii de droguri puternice, în timp ce deja comertul lor va fi în floare. Pe măsură ce problema va deveni mai arzătoare, se vor întâmpla două lucruri: vom fi din ce în ce mai disperati si mai indignati, vom cere cu disperare să se ia măsuri si să fie prinsi si pedepsiti vinovatii, în timp ce, pe de altă parte, vom asculta justificări absurde de genul: ”Nu-i putem combate pe traficantii de droguri, pentru că nu-i putem găsi”, indifere nt dacă atelierele producătoare de droguri din Turcia sau din Scopije lucrează nestânjenite zi si noapte. In acest punct, criza artificială pe care o urmăreau si-a atins scopul. Lumea a ajuns în punctul de a cere cu disperare o solutie si momentul ”servirii” sistemului celui mai totalitar, a celui mai lipsit de libertate si a celui mai antidemocratic a sosit. Ba chiar sub forma de acadea. Infătisându-ni-se drept mântuitorii nostri, ne vor spune că trebuie să aderăm la acordul Schengen si să votăm o lege care să permită culegerea de informatii si prelucrarea lor si, de asemenea, să dăm fiecărui om un număr de cod unitar de înregistrare care, în ultima fază, se va afla pe mână sau pe frunte, pentru a putea în acest fel, într-o fractiune de secundă, să localizeze infractorii prin satelit, să verifice la bancă depunerile de bani ”murdari”; si, în acest fel, bietii părinti care îsi văd copiii stingându-se nu mai au altă iesire decât aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar dacă, în conditii diferit e, nu le-ar fi plăcut) pentru că trebuie să pună mai presus de libertatea lor viata copilului lor. De altfel, cei mai multi oameni preferă formula: ”Mai bine robi si vii, decât morti si liberi”. In mod firesc, atunci când se vor aplica toate aceste planuri dictatoriale, să nu credeti cumva că va fi combătut comertul cu droguri, pentru că toti stiti foarte bine cine sunt aceia care se găsesc în spatele traficantilor si ce interese urmăresc si stiti că ceea ce îi interesează este ca popoarele să fie narcotizate, ca să nu înteleagă foarte bine unde sunt conduse si să nu poată reactiona. Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem invocăm poporul Frantei care, după ce a pătit ce am pătit si noi si a fost nevoit să semneze acordul si să fie pus sub urmărire, a văzut cu surprindere că nu numai că drogurile nu s-au redus, ci că, după validarea acordului si după suspendarea controlului vamal, Franta a fost inundată de droguri care vin din Olanda. Aici întrebăm: Oare nu cumva si lor li s-a spus că acordul Schengen a fost făcut pentru combaterea drogurilor si a criminalitătii ? Credem că întelegeti până aici putin din ritualul lor întunecat. Acum nu rămâne decât ca dumneavoastră singuri să urmăriti toată punerea la cale a acestei crize artificiale, la toate nivelurile vietii noastre si dumneavoastră singuri să constatati că este adevărat ceea ce spunem, adică: 1. mai întâi infractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni mai elastice, domnind astfel fărădelegea care minimalizează infractiunile mari, transformându-le în delicte minore; 2. vine mai apoi constientizarea de către noi toti a adevăratei situatii si, astfel, vom începe să căutăm cu disperare o solutie pentru această problemă; 3. va veni ”solutia” pe care o vor propune ”mântuitorii” nostri, într-o primă fază prin promovarea unei cărti electronice si, în stadiul final, prin punerea la cale a fixării codului pe mână sau pe frunte, asa cum bine scrie si cuviosul părinte Paisie:

„Asadar, în spatele acestui sistem perfect al cardului de deservire de sigurantă realizat pe computer, se ascunde o dictatură mondială si robia Antihristului (Apocalipsa 13, 16)”.

Pentru a vedea cum va arăta peisajul în ansamblu, ne vom referi la câteva cazuri unde deja criza artificială este destul de înaintată. Furturile cer ca solutie retragerea banilor si adoptarea unui card electronic. Vă vom lăsa însă să luati singuri initiativa si să vedeti cum se pregăteste criza artificială a cresterii numărului de furturi, pentru că toti trebuie să întelegem ce cântec ne cântă, si cum vor izbuti să ne facă să dansăm pe el.

Cresterea comertului cu prunci, a adoptiilor ilegale s.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeti ca prin elasticizarea legilor a crescut la maximum si această problemă. Veti vedea că solutia care va fi propusă va fi implantarea unui microcip noilor născuti încă de la nastere, pentru a putea fi urmăriti si pentru a nu fi pierduti. 0 mică demonstratie ne-o fac implantând încă de pe acum microcipuri animalelor. Astfel, sustin ei, controlează animalele fără stăpân si găsesc, prin satelit câinii pierduti, dar si pe stăpânul lor.
Combaterea evaziunii fiscale este încă o pietricică la edificiul propagandei lor. Vă gânditi la încărcarea impozitelor si asa insuportabile pe care ni le impun încontinuu, în timp ce, pe de altă parte, protestează pe motiv că cei mai bogati nu-si plătesc impozitele. De notat că, dacă dumneavoastră datorati 70.000 de drahme pe care nu-i aveti, vă confiscă averea, în timp ce celor foarte bogati însusi Statul le dăruieste datorii de miliarde, care, fireste, vă împovărează pe dumneavoastră. Gânditi-vă la criteriile obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de altă parte, constatati că ne servesc acest ”plan salvator” care are drept scop combaterea evaziunii fiscale.

Vedeti cresterea criminalitătii. Admirati elasticitatea legilor. Am ajuns asadar ca o crimă să echivaleze cu 10 ani de închisoare; si chiar mai mult, pe zi ce trece pedeapsa poate să se micsoreze. Asadar, cineva care are predispozitie spre a ucide deja nici nu mai e băgat în seamă.

Cei care pun la cale subteran planurile UE, voind să sporească si mai mult această criză artificială, au ales calea economiei. Din acest motiv obligă guvernele si le fortează să impună ”stoarcerea” economică a popoarelor lor, urmând să coboare indicii economiei la limita pe care o doresc. Lucrul acesta are drept rezultat faptul că tările îsi vor supune cetătenii unei menghine economice, punându-le impozite împovărătoare, cerându-le diverse contributii bănesti, impunând aproape dublarea criteriilor obiective si reducerea ajutoarelor sociale cu rezultatul ca, pe de o parte, să scadă într-un fel indicii economici ai tărilor si să crească în acelasi timp alti indici până la maximum. Multe întreprinderi sunt nevoite să se închidă. Anul acesta s-a anuntat că se vor închide 65% din întreprinderile mici si mijlocii, datorită impunerii unor criteni obiective suplimentare. Anumite întreprinderi, pentru a supravietui, sunt nevoite să recurgă la evaziune fiscală sau să mituiască functionarii de stat, urmând ca numai î n felul acesta să-si regleze afacerile. Deci, când toate acestea se întâmplă la nivelul întreprinderilor, întelegeti – cu somajul care deja domneste – ce se întâmplă la nivel personal si social. Incepe să crească indicele furturilor, al criminalitătii, al comertului cu prunci, adoptiile ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comertul cu droguri s.a.m.d. Lumea, pierdută într-un haos economic care deja se impune si traversată de urmările acestei mizerii economice, se refugiază în droguri pentru a-si uita, chiar si pe moment, problemele, în timp ce cu sigurantă mai înainte unii au avut grijă să-i niveleze toate valorile si toate idealurile.
Cresterea acestor indici creează o destindere a coeziunii sociale. Asadar, nu este întâmplător faptul că au ales convergenta economiilor în vederea unificării Europei, pentru că această convergentă duce la pauperizare, a cărei urmare naturală este devierea de la valorile morale. Această Europă, prin acest mod nedemocratic pe care îl impune, nu s-ar putea instaura altfel si nu s-ar realiza decât ”strângând” prin această metodă popoarele, încât să o considere mai degrabă salvatoarea lor, pentru că se presupune că astfel va lua sfârsit martiriul lor. Programul UE are niste performante foarte dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce implică, având drept urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitate etc.), dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o să-i amintim aici. Astfel domneste fărădelegea si crima. Rezultatul ? Poporul, opresat de măsurile economice împovărătoare si de decăderea morală, va căuta cu disperare pe cineva care să-i dea posibilitatea să respire din nou. A ceastă cerere disperată a poporului nu va fi auzită decât atunci când disperarea sa va ajunge la culme din cauza propriilor lui oameni politici si din cauza măsurilor nationale. Atunci, firesc, aceste cercuri obscure îsi vor promova ”omul”, dar si sistemul perfect de control mondial si desfiintarea libertătii personale, cu justificarea că aceasta e solutia pentru scăderea indicilor criminalitătii, ai coruptiei etc, indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcat la cote foarte înalte.
Acordul Schengen trebuia să fie ”servit” cu fată socială, ca un panaceu pentru combaterea crimei si a comertului cu droguri. Iar poporul pe jumătate mort din cauza măsurilor împovărătoare îi va ruga pe acestia să-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarându-le că se predă fără conditii si se supune acestui nou sistem de control universal pe care îl va accepta ca necesar pentru functionarea largă a societătii. Pe de o parte, vor da indicatii pentru o austeritate mai mare, iar pe de altă parte ”vor servi” acest sistem economic controlat la nivel mondial, prin care vor fi acordate facilităti numai la început si numai în anumite cazuri si numai în procent de 50%, celor care optional aderă la el. Restul de 50% pe care îl vor dărui acestora va fi răscumpărarea libertătii lor prin desfiintarea intimitătii vietii particulare si personale.
Fireste, dacă am continua, ar trebui să enumerăm toate câte se pun la cale, dar nu ne-ar ajunge tomuri întregi. De aceea, pentru că nu subestimăm judecata si puterea dumneavoastră de întelegere, pur si simplu am atins în treacăt câteva din aceste probleme; am făcut-o ca să cunoasteti lămurit că, dacă într-o zi veti citi în ziare sau veti auzi la televizor despre denunturi că la pasajele pentru autovehicule, unii, întelesi cu functionarii, nu-si plătesc taxa, municipalitatea pierzând astfel în fiecare an miliarde de drahme, asteptati-vă ca în scurt timp să auziti că s-a găsit si solutia ! Aceste pasaje rutiere, se va spune, vor deveni electronice, si în felul acesta municipalitatea va înceta să mai piardă bani. Verificati cu atentie intervalul de timp scurs între primul comunicat, care vă anuntă problema, si cel de-al doilea, în care vi se arată solutia găsită; veti vedea ce ”inventatori” avem, care numai în câteva zile sunt gata să instaleze pasajele electronice pentru autovehicule ! Principala caracterist ică a acestei solutii va fi, bineînteles, un control deplin, pentru că exercitând un control electronic la aceste pasaje rutiere, ele vor servi totodată si pentru culegerea si prelucrarea de date. La banca natională de date se înregistrează ora la care a trecut cutare sau cutare automobil, de exemplu dacă a trecut pe la pasajul de la Malgaron. Dacă a trecut si pe la pasajul de la Katerinis, presupun că masina se îndreaptă către Atena. Socotind timpul pe care l-a făcut pentru a străbate distanta dintre Malgaron si Katerinis, care, să spunem, ar fi de 20 de minute, ajung la concluzia că viteza cu care a circulat automobilul respectiv era de 140 de km/h. In acest caz trebuie să-i fie trimisă acasă o citatie pentru depăsirea limitei de viteză. La pasajul de la Shimatariou a ajuns după 8 ore, ceea ce nu e natural, dacă socotim viteza cu care mergea la început. Incrucisând toate aceste date, se descoperă că un alt automobil care a plecat din Atena avea aceeasi întârziere exact între cele două pasaje rutiere. In banca de informatii descoperim următorul element: în Karavomilo, în taverna ”To Limani” (Portul), soferul primului automobil a plătit la masă 60.000 de drahme, lucru care arată că de fapt a făcut cinste altora. Evident, acelora care călătoreau în celălalt automobil, care a avut aceeasi întârziere. Trebuie analizate aceste date din dosarul lor pentru a se constata dacă cei care s-au întâlnit participă la o actiune comună sau pur si simplu dacă se potrivesc ca mod de gândire sau dacă convingerile lor religioase si politice sunt aceleasi etc.

Să nu ne lăsăm păcăliti de acadea si să încercăm să vedem ce se ascunde în spate.

Dati Cezarului ce-i al Cezarului

Multi oameni politici, vrând să impună în orice chip tot ceea ce poporul nevinovat nu doreste, invocă chiar si cuvântul lui Hristos care, atunci când I s-a arătat moneda, a spus: ”Dati Cezarului ce-i al Cezarului” (Marcu 12, 17). Acesti politicieni se pun pe ei însisi astfel în locul Cezarului. Avem să le spunem că trebuie să dovedească un elementar bun simt si un elementar discernământ. Bun simt, deoarece acest punct de vedere – ”Noi suntem Cezari si trebuie să vă supuneti” – nu l-a exprimat public nici Cezar despre el însusi. Discenământul este necesar pentru că Hristos când a spus ”Dati Cezarului ce-i al Cezarului”, a spus-o având în vedere regimul care era atunci: o monarhie totalitaristă necontrolabilă. Cezar se declara ”dictator” si prima lui grijă când a venit la putere a fost să-si asigure pentru el însusi un control suprem în toate domeniile vietii publice, astfel încât în afară să nu se observe nici o schimbare (vezi si Istoria Romană, de M. Rostovtzeff, ed. Papazisi, 1984). Asadar, Cezarul era s i stat, si putere, totul si toate. Dacă oamenii nostri politici mărturisesc că în această clipă avem acelasi regim, noi nu trebuie să mai spunem nimic; această mărturisire spune de la sine totul. Discenământul însă se află în ceea ce a spus Domnul să se dea Cezarului. Le-a arătat moneda pe care era gravat chipul Cezarului si le-a spus: De vreme ce această monedă are întipărit asupra ei chipul Cezarului, de vreme ce el a bătut-o si el a făcut-o să circule, dati asadar Cezarului ce-i al Cezarului si i-a îndemnat să-i dea acestuia impozitele. Să nu uitam si continuarea cuvintelor Mântuitorului: ”(dati) si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” (Marcu 12, 17). Oricine are minte înteleaptă întelege ce-I apartine lui Dumnezeu. Pur si simplu noi îi informăm pe cei ce nu stiu că toate îi apartin lui Dumnezeu. Un lucru îl respecta chiar Dumnezeu însusi si a rânduit ca acesta să apartină exclusiv omului, anume libertatea sa personală. De aceea si Dumnezeu, chiar si atunci când e vorba de mântuirea noastră, nu încalcă liberul nostru arbitru. Există o lege divină (dar si omenească) prin care se consfinteste libertatea fiecarei persoane, care astăzi este încălcată; ba, mai mult, această încălcare flagrantă este consfintită printr-un acord si printr-o lege!

Despre istorie se spune că ”până acum” în tara noastră Cezarul, adică puterea, ”a fost” poporul. In baza art. 1, § 2, 3 din Constitutie se stabileste că: temelia statului este suveranitatea populară. Toate puterile purced de la popor, există pentru el si pentru natiune si sunt exercitate asa cum stabileste Constitutia. Prin urmare, deputatii, ministrii, prim-ministrul, presedintele tării sunt functionarii Cezarului, adică ai poporului, si lor Cezarul le incredintează ducerea la bun sfârsit a vrerilor lui, pentru aceasta plătindu-i cu propriii lui bani. De altfel, chiar si aceasta denumire de ”ministru” arată că orice asemenea persoană se află ”sub lucrare”, desemnând un functionar al poporului, cineva care execută o operă pe care i-a încredintat-o poporul.

Acum vrem să întrebăm ce s-a întamplat. Nu cumva functionarii Cezarului, fără să-l mai fi informat, au conspirat împotriva puterii lui si au schimbat stăpânul, recunoscând drept stăpân si Cezar centrul de putere de la Bruxelles ? Astfel, dintr-o dată, Cezarul de drept (poporul) îsi dă seama că a fost trădat si înrobit altuia ! Si, ca si când n-ar fi fost de ajuns, functionarii lui au devenit din ce în ce mai duri, numindu-l pe Cezar (poporul) când „măgari”, când ”întârziati”, când ”obscurantisti”, când „retrograzi”, când ”fanatici”. Dar când s-au întâmplat toate acestea ? Atunci când poporul a reactionat, dându-si seama că functionarii săi îi mărturisesc că nu mai sunt în stare să-i ducă la îndeplinire vrerile, pentru că altii au hotărât deja pentru el si îi impun să se conformeze ”recomandărilor” lor.

Pe scurt, aducând lucrurile la justa lor dimensiune, spunem că functionarii acestia trebuie si sunt obligati să-i dea si Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Astăzi însă, din păcate, din câte vedem, acesti functionari, nesocotindu-l si pe Cezar si pe Dumnezeu, vor trebui să dea socoteală si Cezarului, si lui Dumnezeu, căci sunt datori amândurora.

„Rătăciti, dacă nu cunoasteti Scripturile”

Domnul Iisus Hristos ne-a arătat răspicat cauza pentru care rătăcim si care este necunoasterea Scripturilor. Când pe Sfânta noastră Scriptură ”s-a asternut praful si se odihnesc păianjenii” si singura noastră sursă de informare sunt astăzi mijloacele de informare în masă – televiziunea, ziarele, radioul – e de la sine înteles că rătăcim de colo-colo si că suntem în primejdie de a ne pierde cu totul mintile. Asa cum se stie, aproape toate mijlocele de informare în masă – din câte se spune – slujesc interesele economice ale stăpânilor lor. Dacă stăm putin si studiem si ce spun si programele lor, vom pricepe că în marea lor majoritate, cu desigur, rare exceptii, se opun celor poruncite nouă de Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfânta Scriptură si Vietile Sfintilor slujesc si urmăresc cu adevărat interesul nostru duhovnicesc si trupesc. De aceea, trebuie ca si noi, într-un anumit moment, să ne îngrijim de binele nostru si de interesul nostru si singuri să comparăm aceste două izvoare de mesaje si să ne stabil im după cum socotim mai bine cursul vietii noastre. Cel dintâi izvor, adică Sfânta Scriptură si Vietile Sfintilor, are drept scop să curătească mintea noastră nevinovată si să o însănătosească. Celălalt izvor are drept scop întunecarea mintii prin multimea nesfârsită de ”gunoaie” pe care i le desartă. Sigur, toti vor întelege odată că au devenit niste primitori de gunoaie, dar cu cât mai repede va pricepe cineva cum stau lucrurile, cu atât mai putine vor fi consecintele nefaste asupra trupului si sufletului său si cu atât mai putin va fi nevoit să lupte ca să-si ”îngrijească sufletul” pe care unii l-au transformat într-o groapa de gunoi.
In această carte ne referim la câteva caracteristici ale unei profetii care se împlineste în zilele noastre: există deja posibilitatea tehnologică, prin intermediul calculatoarelor electronice, care permite exercitarea unui control mondial. Nu e contestat de nimeni faptul ca prin acordul Schengen si prin legea 1472/1997 pentru prelucrarea datelor apare deja foarte limpede vointa politică de a se impune controlul mondial si de a fi desfiintată viata personală. Nimeni nu poate contesta de asemenea faptul că apare, timid la început, noul sistem economic mondial al societătii fără bani si, desigur, chiar si copiii stiu deja că acest sistem economic mondial impune tuturor locuitorilor pământului să primească numărul unitar de cod de înregistrare sub forma unui semn gravat, sub forma cunoscutului cod barat de marcare a produselor. Că acest număr 666 este cuprins în codul barat o mărturisesc toti, chiar si companiile care-l fabrică; nu neagă nici specialistii în electronică de vreme ce numărul poate fi recunoscut vizual. Aceste semne ne preocupă. Totusi nu putem judeca lucrurile numai după ele, pentru că în paralel se mai împlinesc si alte câteva profetii, apar si alte câteva semne ale vremurilor si mai importante, si mai caracteristice, direct legate de primele. Totusi, nici nu le vedem si nici nu le luăm în consideratie, si aceasta pentru că nu cunoastem Scripturile. Când vom vedea că se împlinesc toate profetiile vom pricepe si ce se întâmplă. Asa cum, de exemplu, în persoana lui Hristos nu s-a împlinit numai profetia celor 30 de arginti, ci s-au arătat toate celelalte semne, care au adeverit cele profetite de Sfintii Prooroci, asa si astăzi nu putem întelege totul, numai prin intrarea în viata noastră a numărului sau a semnului, ci trebuie să vedem si celelalte lucruri mai importante care se întâmplă, pe care nu le cunoastem si pe care nu le vedem. In cartea noastră care va apărea în curând si care poartă titlul „Vedeti ca nu cumva să vă rătăcească cineva” veti avea posibilitatea să vedeti care erau toate acest e lucruri, întâmplări si aceste fapte foarte clare pe care le-a văzut sufletul curat al părintelui Paisie, lucruri care s-au împlinit deja; atunci veti întelege si dumneavoastră de ce strigăm si ne nelinistim, sigur în sensul cel bun al cuvântului. Atunci veti vedea singuri cum decurg evenimentele si cum, în zilele noastre, se descoperă secretele sfârsitului lumii, rămase ascunse de veacuri.

Să fim atenti să nu atragem asupra noastră ocara lui Hristos care ne numeste fătarnici pe noi toti, cei care zicem că nu vedem ce se întâmplă: ”Tot nu întelegeti, nici nu pricepeti? Atât de învârtosată este inima voastră? Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu vă aduceti aminte?” (Marcu 8, 17-18) si în alt loc: „Fătarnicilor, fata cerului stiti să o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti” (Matei 16, 3).

De vreme ce sunt scrise că vor veni…

Unii ne-au întrebat: „De vreme ce toate sunt scrise că vor veni, atunci de ce ne mai împotrivim?”

E doar un pretext si o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scăzut. Le vom pune si noi acestora o întrebare: Hristos a spus că într-o zi vom muri si asupra acestui lucru nu avem nici o îndoială sau sperantă că va fi altfel; acestea, ca si toate celelalte pe care ni le-a prezis, se vor împlini cu sigurantă. Asadar, pot ei să ne spună, de vreme ce stiu că într-o bună zi vor muri, de ce nu stau, crezând în fatalitate, asteptând moartea, ci mănâncă si beau, ca să trăiască? (Stim că dacă nu contribuim noi însine la mentinerea vietii noastre, lucrul acesta este considerat sinucidere si suntem condamnati. La fel se întâmplă, metaforic vorbind, si cu libertatea noastră.) Cu toate că stiu că moartea este inevitabilă, ei mănâncă, beau, petrec, adună bani, clădesc palate, cumpără masini, cumpără terenuri si ogoare, creează întreprinderi si se cheltuiesc în mii si mii de asemenea actiuni, în timp ce sunt convinsi că într-o bună zi va veni moartea. De ce dar, acum, pentru libertate, de vreme ce ni s-a spus c ă veni cineva si ne va lipsi de ea, nu fac absolut nici un efort si asteaptă ca niste fatalisti deznădăjduiti să li se pună cătuse la mâini si la picioare ? Aceasta arată că sunt niste oameni fără idealuri care întotdeauna vor să fie târâti de cursul năvalnic al unui ”râu” si care nu au nici cea mai mică dispozitie să lupte pentru idealul lor, pentru Hristos Domnul nostru, râvnind numai un fotoliu comod, o masă bună, un portofel umflat. Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a spus că va veni Antihristul, ce înseamnă asta, fratilor ? Că trebuie să-l asteptăm si să-l primim cu bratele deschise ? Sau că trebuie să-l acceptăm ? Cel ee ne-a spus că va veni Antihristul a spus cu durere si ceea ce urmează: ”Eu am venit în numele Tatălui Meu, si voi nu mă primiti; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veti primi” (loan 5,43); cu durere a spus că pe acela îl vor accepta, îl vor primi. Nu se arată aici foarte limpede că preasfânta voie a lui Hristos nu doreste să-l primim pe acela? N-a spus El că, printr-un sistem economic mondial, ei vor impune un sistem planetar de operatiuni si tranzactii ca nimeni ”să nu poate cumpăra sau vinde” si că vor da un semn oamenilor cu numărul numelui Antihristului 666? Pentru că Hristos a prezis că vor veni, trebuie noi să acceptăm? Dar El însusi este Cel care a rânduit asa: ”Cine se închină fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasă, înaintea sfintilor îngeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei”(Apocalipsa 14, 9-11).

El, Care a prezis că se vor întâmpla toate acestea, a prezis si urmările pe care le vor suporta toti cei care îl vor primi pe acela si a poruncit cum să se poarte robii Săi: „Aici este răbdarea sfintilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (Apocalipsa 14, 12). In acest scop, pentru a nu ne rătăci, va trimite pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca să ne apere de rătăcire si să nu primim semnul.

Asadar, Domnul nostru ne-a dat nouă, ca unora ce-I suntem robi, porunci despre ce trebuie să facem atunci când se vor împlini toate câte le-a prezis. Trebuie, ca unii ce suntem credinciosii Săi robi, să păzim aceste porunci, oricare va fi cursul final al lucrurilor, pentru că ”asteptăm învierea mortilor” când ”din nou va veni cu slavă si va judeca viii si mortii”. Iar criteriul după care ne va judeca este dacă robii Săi au crezut în El si au ascultat de poruncile Lui, sau n-au crezut în El si n-au păzit toate câte le-a poruncit. Insă a nu crede cineva si a nu păzi poruncile Lui arată tocmai ceea ce spune Apostolul: ”Credinta fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 20). Hristos ne-a avertizat că ei vor încerca să ne înrobească, ne-a făcut cunoscut că El ne-a eliberat ”din sclavia celuilalt ca un milostiv si iubitor de oameni” si ne-a spus că stă în puterea noastră să apreciem această libertate sau să o vindem pentru un ”blid de linte” (sau în schimbul unor pachete Delor). De asemenea, Apostolul Pavel, reamintindu-ne cele de mai sus, scrie: „Cu pret ati fost cumpărati. Nu vă faceti robi oamenilor” (I Corinteni 7, 23).

„Este nevoie – asa cum cere judecata lui Hristos – să vină smintelile.” Să băgăm bine de seamă să ne tinem departe si să nu participăm la acestea, pentru că asa este după cum Domnul Iisus spune: „Vai omului aceluia prin care vor veni smintelile” (Matei 18, 6).

„Putin aluat dospeste toată frământătura”

In chip necugetat spun unii că în fata Parlamentului a demonstrat un mic grup de crestini fanatici. Prin urmare, sustin ei, nu ne putem ocupa de o minoritate a poporului elen.
Cei cărora le scapă asemenea cuvinte, dacă mai sunt si politicieni, arată tuturor limpede că nu sunt inspirati de un spirit democratic, pentru că trăsătura caracteristică a unei societăti guvernate de legi drepte este nu numai respectarea drepturilor si a libertătilor unei minorităti, ci a fiecărui cetătean în parte. Consfintirea libertătii fiecărui cetătean este o obligatie prioritară a unei democratii adevărate, pentru că nu e posibil ca libertatea noastră personală să fie rânduită de vointa celor multi. Ea este un bun inalienabil, care nu se supune logicii lui „50% + l”. Le reamintim oamenilor nostri politici că si în Politehnică o mână de studenti s-au încuiat înăuntru si au protestat; si atunci mijloacele de informare în masă si dictatorii au spus că e vorba de o mână de „dandy-boys”, de „golani” si de „fanatici anarhisti”. Am putut vedea însă atunci că acesti studenti au fost cei putini care si-au lăsat inima să vorbească si care au ridicat micul lor glas împotriva regimului totalitarist al tancurilor. Am văzut si mai departe că în spatele lor, chiar dacă de teama armelor nu îndrăznise să vorbească până atunci, se afla totusi toată Grecia, care în cele din urmă a coborât pe străzi si astfel a început căderea regimului. Apoi, cei care ne conduc astăzi i-au declarat eroi pe toti acei „dandy-boys” si „golani”, stabilind prin lege să se instituie sărbătoarea Politehnicii.

Trebuie să mărturisim că si astăzi, datorită putinilor „fanatici”, poporul grec află ce i se pregăteste. Dacă acesti putini n-ar fi strigat la noi, cei multi, s-ar fi adeverit zicala antică: „Am fi cântat acum despre casele noastre pârjolite”. Acum însă să vedem ce înseamnă: ”Oare nu stiti că putin aluat dospeste toată frământătura?” (I Corinteni 5, 6) si „Nu te teme, turmă mică” (Luca 12, 32).

Anumite subiecte nu se supun judecătii majoritătii, dar se iau în consideratie foarte serios consecintele negative pe care le suportă minoritatea. De exemplu, dacă o societate farmaceutică pune în circulatie un medicament împotriva durerii de cap si dacă acest medicament foloseste unor milioane de oameni, dar dacă din cauza vreunei reactii adverse 200 de oameni mor, legea impune întreruperea circulatiei respectivului medicament. Factorii responsabili nu spun că cei care au murit sunt o minoritate fată de cei multi cărora medicamentul le-a făcut bine. Nu urmează „logica” după care ar trebui să moară majoritatea si abia apoi să se retragă de pe piată medicamentul!

De asemenea, dacă oameni de spirit invocă minoritatea ca pe o justificare, le spunem totusi că, sustinând un asemenea lucru, arată ce mult s-au îndepărtat de duhul lui Hristos, pentru că El este singurul care a dat valoare persoanei umane si unicitătii personale a fiecărui om. El a spus că sufletul omenesc nu poate fi compensat cu lumea întreagă (si cu nici un interes national). El ne-a arătat prin parabola Sa că lasă majoritatea celor 99 de oi si, ca un Părinte plin de iubire, se interesează numai de una singură. El a lăsat ca toti împreună să alcătuim un trup si să fim mădulare ale aceluiasi trup al Bisericii, încât atunci când suferă fie si un singur mădular, să sufere împreună cu el si celelalte, adică întregul trup. Domnul n-a spus dacă suferă un singur mădular, tăiati-l si aruncati-l si nu-i mai dati importantă, pentru că e numai unul. El, dimpotrivă, a spus că oile ascultă de glasul Său si că oile Sale le ”chemă pe nume si le mână afară” (loan 10, 3), arătând interes pentru fiecare oaie în parte; nu le consideră turmă (obiecte sau produse), asa cum vor unii astăzi să ne facă să fim. Foarte frumos, si Apostolul Pavel arată că de multe ori Dumnezeu nu este de acord cu majoritatea, de aceea si zice: „Dar cei mai multi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie” (I Corinteni 10, 5-6).

Să nu uităm nici faptul că Dumnezeu întotdeauna i-a ales pe cei putini si pe cei slabi, tocmai ca să-i facă de rusine pe cei puternici, pe cei multi si pe cei întelepti.

Având toate acestea în vedere, dacă nu altceva, cel putin să arătăm că avem cunostintă.

Ce putem face ?

Când unii înteleg tot ce am spus aici, dar au un moral scăzut – lucru care bineînteles nu se potriveste nici cu a fi crestin, nici cu a fi grec – spun: ”Ei, ce putem face noi în fata UE ?” sau ”Cum putem noi să ne împotrivim acestor forte obscure”? Aici e greseala în care am căzut noi toti si pe care strămosii nostri, în situatii asemănătoare, n-au făcut-o. In toate lucrurile ne bazăm pe ce putem face noi, dar noi nu putem face nimic singuri fără ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu ne cere să facem ceva, pentru că stie neputinta noastră, ci cere numai să-I arătăm că „nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere să o spunem în orice mod: ”Nu !”; de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apăra tara în modul Său preaîntelept. Aduceti-vă aminte cum, atunci când poporul Israel umbla după voia lui Dumnezeu, El avea grijă să ”pună la punct” toate popoarele care unelteau împotriva lui. Când însă Israel a părăsit legea Sa, atunci si cel mai mic dintre neamuri l-a stăpânit. Apostolul Pavel ne încredintează: ”Si toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povătuirea noastră, la care au ajuns sfârsiturile veacurilor. De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama, să nu cadă” (I Corinteni 10, 11-12). De aceea să nu vedeti problemele care se află în fata dumneavoastră ca pe niste munti, ca astfel să deveniti nelucrători. Datoria noastră este să arătăm buna noastră dispozitie, anume că nu suntem de acord cu toate acestea si, prin urmare, că nu le acceptăm. Noi, asa mici cum suntem, ne vom împlini mica noastră datorie, si marele Dumnezeu, Care niciodată nu ne-a părăsit neamul, îsi va face marea Lui datorie si va muta din loc muntii ridicati în fata noastră, asa după cum ne-a promis: ”Toată valea să se umple si tot muntele si dealul să se plece; si să fie cele strâmbe si cele colturoase căi netede. Si se va arăta slava Domnului si tot trupul o va vedea, căci gura Domnului a grăit” (Isaia 40,4-5); ”Dar tu, Israele, sluga mea, Iacove, pe care te-am ales, sământa lui Avraam, iubitul Meu !… Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului si te-am chemat din cele mai depărtate colturi si ti-am zis: Tu esti robul Meu, pe tine te-am ales si nu te-am lepădat; nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îti dau tărie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iată că se vor rusina si de ocară se vor face toti cei ce sunt aprinsi împotriva ta; toti vor fi nimiciti si vor pieri cei ce se fac vrajmasi ai tăi! Căuta-vei si nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine si ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Că eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta Ta si îti zic tie: Nu te teme, că Eu sunt ajutorul tău. Nu-ti fie frică, vierme al lui Iacov, viermisor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău si Sfântul lui Israel. Iată, voi face din tine o grapă cu dinti, ascutită si nouă. Vei merge peste munti si îi vei preface în pulbere si văile în pleavă măruntă. Tu le vei vântura, vântul le va lua si vijelia le va risipi” (Isaia 41,S-l6).

Asadar, dacă vom arăta că avem credintă cât un bob de mustar, vom spune acestui munte care se ridică în fata noastră: „Ridică-te si aruncă-te în mare” (Matei 21, 21), si asa va fi. De asemenea, dacă nu avem credintă, atunci să avem rezerve de răbdare, de vreme ce „acela care are răbdare până la sfârsit, acela se va mântui”; pentru că altfel si stihiile naturii vor fi împotriva noastră, din cauza necredintei noastre si deja se pare că au început s-o si facă.

„In păcate te-ai născut întreg si tu ne înveti pe noi?”

Poporul este întru totul de acord cu toate câte le-am scris în această carte mică si recunoaste că strigăm numai si numai pentru a căpăta garantarea vietii noastre personale si că cerem ca orice drept, fie international, fie european, fie national, sa aibă drept obligatie prioritară protejarea si respectarea valorii omului si stabilirea inviolabilitătii libertătii personale, prin urmare si a libertătii constiintei religioase, care este inviolabilă. Unora care stau în fotolii largi, care au salarii grăsute si a căror slujbă nu e pusă în pericol, nu le pasă. Singurul lucru care-i interesează este ca, vânzând tot, să aibă ei însisi avantaje materiale. Fără îndoială, din cauza lipsei de argumente care să justifice atitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc într-o luptă de exterminare, care are ca singură armă noroiul cu care aruncă asupra tuturor acelora care spun adevărul, caracterizându-i „fanatici”, ”apucati”, „posedati”, „maniaci ai numerelor”, ”parareligiosi”, care se îmbogătesc informând poporul. Mai folosesc si multe alte asemenea sofisme (cu neputintă de însirat aici), încercând cu orice chip să abată poporul si să-i vatăme gândirea. In acelasi timp, au însă grijă – atunci când vând tot ce avem sfânt si cuvios – să „arunce” publicitătii câte un scandal existent sau inexistent, pentru a vătăma judecata opiniei publice si să spună: „Da, acestia sunt cei care spun asemenea lucruri!” Datorită faptului că suntem lipsiti de viclenie, dar si pentru că ei detin toate ”mijloacele”, reusesc, până la un anumit punct, să smintească judecata poporului si astfel să-l însele si să închidă gura tuturor celor care strigă, denuntând înselarea poporului.
De aceea, să cunoastem bine si să ne asteptăm în mod sigur să înceapă să lupte împotriva Bisericii noastre, în care vor arunca cu noroi. Cu sigurantă, vor încerca să-i murdărească pe toti cei care luptă pentru drepturile bunilor nostri clerici: oameni ai Bisericii, cetăteni de onoare, ziaristi pe deplin obiectivi. Noi însă nu trebuie să-i credem. De ce? Pentru că încearcă să ne abată atentia, să ne dezorienteze. Dimpotrivă, trebuie să protestăm si să ne aflăm alături de Biserica noastră si alături de oamenii care luptă pentru noi si pentru Hristos. Iar pentru a nu ajunge legati si prizonierii unei superputeri, trebuie ca cei care luptă să nu înceteze să vorbească, indiferent dacă în viata lor personală au si ei, ca niste oameni păcătosi, anumite patimi si păcate. Vom da si un mic exemplu, ca să întelegeti ce vrem să spunem:

Un soldat, când e pus santinelă la granită ca să observe dusmanii care vor vrea să intre în tabără în timp ce toti dorm si să vadă când tabăra e încercuită de dusmanii care vor să-i ia prizonieri si să-i chinuiască pe toti cei dinăuntru, trebuie să strige si să tragă câteva focuri de armă ca să se trezească si ceilalti soldati. Aceasta nu are nici o legătură cu viata sa personală si de aceea nu pot iesi unii ofiteri colaborationisti să-i linistească pe soldati, spunându-le: ”Nu-l ascultati, acesta este un om imoral, face bani multi din câstiguri ilicite !” si nu pot inventa nimic de acest fel. Ce legătură are viata personală a soldatului, pentru care va da socoteală numai lui Dumnezeu, cu faptul că el strigă numai ca să scape tabăra de distrugere? De aceea, să nu fim si noi influentati de ce spun ofiterii colaborationisti si să nu ne sperie noroiul pe care îl aruncă împotriva santinelelor care, cu bună credintă, strigă de dragul nostru. Noi să vedem numai dacă această ”gardă” strigă pentru binele nostru. Poate fi de folos pomenirea cuvintelor lui Hristos: „Dacă am vorbit rău, dovedeste că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bati?” (Ioan 18, 23), si ”multi dintâi vor fi pe urmă, si cei de pe urmă vor fi întâi” (Matei 19, 30) si, de asemenea: ”Vamesii si desfrânatele merg înaintea voastră în împărătia lui Dumnezeu” (Matei 21, 31) ca si răspunsul pe care îl dau evreii farisei si urmasii lor de astăzi, fiecăruia care îndrăzneste să tragă semnalul de alarmă al epocii noastre: „In păcate te-ai născut tu întreg, si tu ne înveti pe noi ?” (Ioan 9, 34). Ce ar fi trebuit adică? Orbul, pentru că s-a născut în păcate, n-ar fi trebuit să mărturisească că Hristos i-a deschis ochii ? Noi îi punem pe toti acestia în fata scenei în care unii cereau ca desfrânata să fie omorâtă cu pietre, cărora Domnul Hristos, privindu-i, le-a spus: ”Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8, 7); aceia, întelegându-si greseala, s-au îndepărtat. Din păcate, urmasii lor de astăzi, găsindu-se într-o stare duhovnicească si mai rea, consideră că ei însisi sunt fără de păcat si în timp ce au o bârnă în ochi, merg să scoată paiul din ochiul fratelui lor. Il arată cu degetul pe cel ce, om fiind, poate a căzut si el, în vreme ce ei însisi otrăvesc în mod constient societatea cu lipsa lor de moralitate, cu crima, cu acuzatiile reciproce, cu droguri si cu altele asemenea.

Autorul acestei cărti mărturiseste public că în lupta personală pe care si-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fratii săi duhovnicesti, înainte de a o începe, n-a pus drept criteriu ceea ce va plăcea lumii. Fără îndoială, stia că pe multi îi va multumi, pe unii îi va nemultumi cartea sa, pentru că nu e posibil să facă exceptie de la regulă si tuturor să le placă ce-i place si lui, când, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos „s-a făcut dezbinare în multime pentru El” (Ioan 7, 43). Astfel, poporul îl urma pe El si-L asculta, în timp ce stăpânii lumii Il urmăreau fără odihnă ca să „se agate” de vreun cuvânt si să-I poată izvodi o acuzatie împotrivă. Si pentru că n-au găsit, s-au refugiat în noroi, zicând: „că are pe Beelzebut si că, cu domnul dracilor alungă dracii” (Marcu 3, 22). Au găsit si pe unii „binevoitori” care au dat mărturie împotriva Lui ca să-L răstignească.

Cunoscând autorul aceste două laturi, a hotărât să nu ia nici una în consideratie; a hotărât să nu-i asculte nici pe cei multumiti, care îl vor lăuda pentru lupta sa „sinceră”, nici să asculte sau să ia în consideratie amenintările, acuzatiile false si noroiul pe care unii încearcă să i-l arunce în fată, pentru că le sunt atinse interese sau pentru că îi sileste invidia.

Asadar, pe cei care îl laudă n-o să-i asculte deloc, deoarece crede cu tărie că el însusi este un rob netrebnic care a făcut ceea ce era dator să facă; si nu se expune în mod nesăbuit laudelor, pentru că îl pândeste pericolul de a-si forma o idee bună despre el însusi, idee care ar avea ca urmare firească consecinte negative, asa cum spune legea duhovnicească, „că oricine se înaltă pe el însusi (adică oricine îsi formează o bună idee despre el însusi), se va smeri”. Simte însă nevoia să multumească tuturor acelora care sunt robi împreună cu el, care au mintea clară si gândirea plină de bunătate si care, datorită dispozitiei lor curate, pot distinge că tot ce spune nu e de la el, ci de la Hristos si că, datorită Lui, îi multumesc.
In ce-i priveste pe ceilalti, care nu au o părere bună despre nimeni si, prin urmare, nici despre scriitor, are să le spună că niciodată nu e posibil ca un preot sau un călugăr să-si tină gura închisă, temându-se ca nu cumva să fie acuzat, denuntat, amenintat, sau să i se creeze alte probleme. Un preot care într-adevăr lucrează ca un rob pentru Domnul său îsi jertfeste până si sufletul, urmând să-L slujească cu credintă si să-L mărturisească în fata oamenilor.
Autorul ar dori să multumească si celor care vor încerca, denuntându-l, calomniindu-l sau acuzându-l, să-i închidă gura. Si le multumeste, dându-si seama de starea jalnică în care se află, pentru că de mic îl ruga el însusi pe Dumnezeu să se milostivească de el si să-l îndrepte din această neîngăduită stare jalnică. Acum însă nu e singur, are ca martori pe toti aceia care îl acuză si asa poate mai degrabă să-I ceara lui Dumnezeu mila Sa, arătându-I si atâtia „martori”. în ceea ce priveste lucrurile de care îl acuză, a avut grijă ca el însusi, mai înainte de toti, să si le treacă la activ.
De asemenea, scriitorul ar vrea să se justifice si pentru că, prin cele ce a scris, s-au mâhnit anumiti frati ai săi. In notiunea de „lume” sunt cuprinsi toti oamenii, cu toate vrerile lor nenumărate. Prin urmare, pentru că multi frati nu se îngrijesc să-si facă vrerile să se unească cu acea unică vrere a lui Hristos, cu care noi încercăm -lăsându-le la o parte pe ale noastre – să ne unim si să ne armonizăm, este imposibil, chiar dacă am vrea, ca dorintele noastre să coincidă cu cele ale tuturor oamenilor, pentru că fiecare cere altceva. Nici să vrem să-i multumim pe toti n-ar fi cu putintă, din cauză că vrerile noastre sunt diferite. Dar, pentru că Hristos are numai o vrere, noi, toti oamenii, putem să ne adunăm în jurul vrerii Lui, încât si pe El să-L multumim, dar si între noi să comunicăm, să ne întelegem unul cu altul si să ne iubim. Pe noi oricum nu ne interesează să ne plăcem nici nouă însine, după cum este scris: dacă mi-as plăcea mie însumi, n-as mai fi rob al lui Hristos.
De altfel, un rob plin de bună credintă, care-L iubeste pe Domnul său nu va dori să aibă parte de la oameni de un tratament mai bun decât a avut El. Domnul, voind să ne arate că drumul nostru nu este asternut cu lauri, ne-a pregătit, spunând: „Dacă vă urăste pe voi lumea, să stiti că pe Mine mai înainte de voi M-a urât. Dacă ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăste. Aduceti-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, si pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pâzi” (loan 15, 18-20).

In anumiti frati ai nostri se naste întrebarea dacă pentru toate câte le-am scris suport presiuni sau dacă împotriva mea s-a pornit un război pentru a mă opri. Simt nevoia să spun tuturor prietenilor cititori că după aparitia cărtii „Urna alegerii”, în care au fost cuprinse aproape 20 de pagini cu informatii despre toate câte se vor întâmpla, unii, nemultumiti de faptul că am început să vă informăm, au început să dea telefoane, să trimită scrisori si anonime si să-l ameninte pe scriitor că, dacă nu va înceta să vorbească despre aceste subiecte, ”îl vor face de râs” în mijloacele de informare în masă, spunând lumii că e un escroc, un înselător etc. Scriitorul a primit si o multime de alte amenintări. Anonimii au avut grijă să-l informeze că în primul stadiu vor aplica metoda ”aruncării cu noroi”. Probe ale unor asemenea scrisori au fost depuse de scriitor la procuratura din Salonic (ianuarie-februarie 1997) ca mărturii oficiale în plângerea care a fost depusă împotriva unor necunoscuti.
Presiunile care se exercită asupra sa pentru a fi întreruptă această lucrare de informare a dumneavoastră, din câte se pare, provin de la factori guvernamentali care, din păcate, colaborează cu anumite „fete bisericesti” si sunt ajutati de ziaristi. Desigur, asa cum era de asteptat, aceste cercuri au fost nemultumite si mai mult după emisiunile de la televiziune în care publicul larg a fost informat exact despre ce anume se întâmplă astăzi în patria noastră. Scriitorul, chiar si la nivel personal, suportă consecintele pomenite si în cartea sa „Urna alegerii”, apărută în decembrie 1996 (pag. 430), dar explică: „Ceea ce am scris, am scris având deplina cunostintă a tuturor consecintelor. Nu mi-a fost însă posibil să mai suport să văd cum ne însală si cum ne subminează”.

Am rezerve dacă să fac cunoscută iubirii dumneavoastră o parte din aceste presiuni, sau dacă ar trebui să-mi tin gura închisă. Veti vedea până unde au ajuns oamenii Statului care, din păcate, asa cum ne-am informat, actionează în colaborare cu „fete bisericesti” care în această clipă poartă răspunderea pentru multe probleme din cauza cărora suferă Biserica si tara noastră. Vă vom prezenta chiar si documente publice falsificate care aveau drept scop să exercite presiuni asupra noastră.
As vrea să vă asigur pe dumneavoastră, pe toti iubitii mei frati, că nu am deloc intentia să mă opresc din a vă informa si în continuare, deoarece pentru dragostea dumneavoastră sunt obligat de Hristos să-mi jertfesc, dacă trebuie, si sufletul. Atât timp cât dumneavoastră veti dori să aflati si să ascultati, eu vă voi informa. Sunt numai două cazuri în care m-as putea opri:

1. dacă văd că si dumneavoastră nu mai doriti să ascultati;
2. dacă va îngădui Dumnezeu ca gura mea să se închidă pentru totdeauna.

Mă rog călduros pentru toti cei care-mi stati alături în această luptă cu orice mijloc si vă multumesc pentru ajutorul pe care mi-l dati, aflându-vă alături de mine. Grăitoare este o scrisoare a unui frate pe care nu-l cunosc si care, din adâncul sufletului, îmi multumeste si îmi recomandă să aplic sfatul: ”Caravana merge, lăsati sacalii să urle”, lucru pe care îl face si scriitorul, indiferent dacă, personal, nu-i consideră în nici un caz pe fratii săi ”sacali”.

Solutia nu este să întoarcem pagina

Odată am vizitat un cunoscut de ziua lui onomastică. M-a invitat să iau loc pe o canapea lângă un alt musafir. Unul din oaspeti a luat de pe masă un album mare cu fotografii de familie, s-a asezat lângă mine si a început să-l răsfoiască, admirând câteva clipe imortalizate din viata stăpânului casei. Deschizând la prima pagină, a văzut o minunată fotografie de la nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumusetea miresei, de rochia ei bogată si de aerul mândru al mirelui. După ce s-a săturat să privească fotografia a mers la pagina următoare. Acolo era cuplul de tineri căsătoriti într-un Jaguar de lux, împodobit în exterior cu flori si panglici. In fotografie apărea toată măretia luxului. După ce a admirat-o si pe aceasta a întors din nou pagina; acolo era fotografia de la masa de nuntă. Se vedea o masă bogată, cu zeci de feluri de mâncare, de băutură si dulciuri. Pe fundal apăreau oaspetii care petreceau si dansau toti foarte veseli.

Paginile care cuprindeau în ele viata stăpânului casei erau întoarse de musafir una câte una, sorbind cu bucurie clipele de vis ale vietii lui. Am ajuns aproape de sfârsitul albumului de familie când, întorcând din nou pagina, oaspetele a căzut cu privirea pe o temă cu totul diferită de cele precedente. In fotografie apărea un mort asezat în cosciug. Era vorba de tatăl mirelui, planul era apropiat si se vedea numai capul mortului, palid, înghetat, inexpresiv, urât, înconjurat de flori care aveau rostul să risipească înghetul mortuar. Eu, de alături, n-am apucat să văd bine fotografia, pentru că oaspetele, de îndată ce a văzut mortul, a întors pagina în grabă. Am intervenit si l-am rugat să întoarcă putin înapoi s-o văd; mi-a răspuns:

„Vă rog mult, pentru că mă mâhnesc asemenea lucruri, le evit. Două minute, să termin albumul si apoi vi-l voi da să-l răsfoiti si să-l cercetati cu atentie numai dumneavoastră”.

M-am minunat atunci cum în acest om realitatea mortii a creat o răscolire sufletească si în acelasi timp am văzut, că modul lui de a aborda această problemă era gresit. Credea că rezolva problema numai întorcând pagina, fără să privească înaintea lui. Era un adorator al vietii si voia să vadă numai evenimentele fericite, care însă nu erau deloc sigure. Chiar si un banal ”poate” e posibil să schimbe cursul acestor evenimente fericite. Singurul lucru sigur pe care îl are această viată si pe care nici un ”poate” nu este în stare să-l schimbe este moartea. Moartea constituie cel mai mare eveniment al vietii unui om, cel mai esential si cel mai fundamental. Si totusi, numai cu această problemă esentială a vietii noastre nu vrem să ne ocupăm, sub pretextul că acest eveniment ne creează o tulburare puternică în suflet. Nu stim oare că va veni acea clipă, fie că o vrem, fie că nu, în care ne vom întâlni si cu moartea? Poate o întâlnim nu numai o singură dată, ci de mai multe ori, pentru că o putem întâlni la fr atele nostru, la bunica noastră, la mama noastră sau la multe alte rude. Cum vom rezolva această problemă ? Să nu mergem să-l vedem pe tatăl nostru mort? In felul acesta nu înfruntăm nici o situatie de viată, ci dimpotrivă, creăm alte mii de probleme ce nu vor avea rezolvare. Solutia este să privim chestiunea în fată, să o rezolvăm si să nu ne mai mâhnească, ci, dacă e posibil, chiar să ne producă bucurie. Un crestin adevărat se exprimă pe deplin prin aceste cuvinte: „Prăznuim omorârea mortii, pieirea iadului si începătura vietii vesnice si săltând, cântăm imnuri de slavă Celui ce pe acestea le-a pricinuit, Unul Dumnezeul părintilor nostri, Cel binecuvântat si în veci slăvit”.

Unii frati ai nostri – si din păcate si anumite fete bisericesti – se pare că abordează în chipul amintit si situatia apărută în zilele noastre, de care e vorba si în această carte. Când se găsesc fată în fată cu ea si trebuie să o înfrunte, încearcă să întoarcă cu disperare pagina si-i auzim spunând cu artă, acoperindu-si problema: ”Noi ne ocupăm cu Hristos si nu cu Antihristul”. Arată astfel că nu pot întelege că, ocupându-se de moarte, de fapt sunt ajutati să abordeze într-un mod corect viata si să o trăiască nu ca pe un vis, ci ca pe o realitate. De fapt, nu înteleg că atunci când spun „doresc lumina” sau „urăsc întunericul” e acelasi lucru si că: ”Il iubesc pe Hristos” sau ”îl urăsc pe Antihrist si încerc să evit orice are legătură cu el, pentru că nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pe cartea mea de identitate si nici pe mâna mea” sunt în acelasi spirit.

Fată de această problemă a zilelor noastre trebuie să dovedim mult discernământ pentru că de multe ori se întâmplă ca părinti prea cucernici si purtători de Dumnezeu, care au vorbit sau au scris despre acest subiect al Antihristului si al pecetii lui, să fi avut o atitudine diferită, dar într-un caz special. In care anume ? Atunci când un frate are judecata mai slabă, are probleme sufletesti, pur si simplu este ”sufocat” de chinurile vietii sau îl macină probleme de familie sau boli. Acesta este cazul în care părintele, cu un mare discernământ, întrevăzând că situatia sufletească a fratelui său nu este una care să permită ca acesta să fie informat – pentru că la durerea lui s-ar mai adăuga o altă durere, împovărătoare pentru măsura lui – si având darul si virtutea unui asemenea discernământ, recomandă respectivului frate să nu se ocupe de Antihrist, ci de Hristos.
Asadar, trebuie să avem si noi putin discernământ. E bine să vedem cui i-a spus părintele să nu se ocupe cu Antihristul si în ce situatie se găsea fratele respectiv. Autorul acestei cărti a trăit alături de părintele Paisie multe asemenea clipe. Se întâmpla ca părintele Paisie să împartă cu miile foaia sa cu titlul „Semne ale vremurilor – 666” pentru a informa lumea, totusi câtorva frati răniti si suferinzi el le recomanda să nu se ocupe de această temă. Vedeti, părintii nostri duhovnicesti nu sunt lipsiti de delicatete. Ca să întelegem mai bine exemplul, cu un asemenea discernământ abordează anumiti părinti problema dacă ar trebui sau nu să-i informeze pe anumiti frati ai nostri bolnavi de cancer, care nu stiu de ce suferă, despre boala lor. Asadar, părintii duhovnici, atunci când constată că cineva dintre cei bolnavi de cancer este spovedit si împărtăsit si nu se teme de moarte, îl informează despre boala sa si îi spun că are cancer. Când însă un frate nu poate accepta să i se spună că suferă de cancer si această informatie i-ar crea probleme în plus, fără rezultate pozitive, ei evită s-o facă, bineînteles fără ca acest lucru să însemne că fratele nu mai are cancer.
Un lucru care sigur e valabil aici este că nici un părinte purtător de Dumnezeu nu contrazice ce spun despre însemnare alti părinti teofori care se pronuntă asupra subiectului. E nevoie însă de mult discernământ ca să intrăm în duhul Sfintilor. Dacă nu avem acest discernământ, credem că cutare părinte, dacă nu vorbeste, nu este de acord. La asemenea concluzii pot ajunge însă numai cei care au un suflet superficial si care sunt lipsiti de discernământ.

Vedem, din păcate, cum anumiti frati ai nostri, aflându-se în totală necunoastere, desi nu se preocupă corect de ce se întâmplă si nu luptă împotriva dusmanilor credintei noastre, îi combat pe fratii nostri care cu suflet treaz protestează împotriva impunerii simbolurilor anticriste si care se supun Maicii noastre Biserica, care prin circulara ei sfătuieste: „Cu durere observăm că progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care este folosit ca număr principal de cod în această tehnologie. Numărul acesta este pomenit limpede în sfânta carte a Apocalipsei drept numărul Antihristului si, prin urmare, nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent la introducerea deliberată si sistematică a acestui număr în viata noastră si în viata poporului grec, care aproape în întregime este crestin si ortodox”. Ne întrebăm: fratii care nu iau în considerare cele pomenite mai sus si spun ce le trece prin minte oare nu citesc deloc Evanghelia ca să vadă că Hristos îi sfătuieste să-i lase pe toti care ”nu sunt împotriva noastră pentru că cu noi vor fi” ? Sau, poate, pentru că nu au înlăuntrul lor îndrăzneala si bărbătia de a-si pune înainte piepturile lor în fata dusmanilor lui Hristos si încearcă să facă paradă de fortă înaintea celor ”mici” ai lui Hristos ? Părintele Paisie, cu durere a scris pentru acesti oameni:
”Ciudat însă este că si multi oameni înduhovniciti, în afara faptului că îsi dau propriile lor interpretări, se tem si ei cu teamă lumească de dosarul electronic, în timp ce ar trebui să se nelinistească duhovniceste si să-i ajute pe crestini printr-o bună neliniste si să le întărească credinta, ca să simtă mângâierea dumnezeiască”.

Acestora, care din cauza lipsei lor de curaj continuă să folosească următoarea formulă: „Noi ne ocupăm cu Hristos si nu cu Antihristul”, le spunem că nu mai trebuie de acum înainte să ne ocupăm de ei, salutând o observatie foarte bună a lui Alexandros Tsirintanis: „Unii crestini au păreri si scopuri atât de ceresti, încât ajung să nu mai fie folositori aici pe pământ; cum s-ar zice, zboară în cer si nu mai păsesc pe pământ… „

Noi, fratilor, avem în fata noastră această pagină concretă de istorie si chiar dacă ceva nu ne place, nu o întoarcem ca să evităm continutul ei, pentru că chiar dacă am întoarce-o, nu înseamnă că ea încetează să mai existe. Vrem ca, privind-o în fată si într-un mod corect, cu credintă în Hristos, s-o înfruntăm si asta cât mai e vreme. Dacă cineva dintre dumneavoastră crede că problema se rezolvă numai închizând ochii si nemaiprivind-o, atunci să imite exemplul strutului pe care-l iubeste.

Fireste, mânati si de iubirea frătească si de datoria pe care o avem fată de Hristos, nu vom înceta să-l lovim prieteneste pe spate si să-l îndemnăm să vadă pericolul iminent, asa încât tăvălugul demonic să nu-l găsească expus, ci ne vom face datoria de frati, ca să avem constiinta linistită. Desigur, bunul Dumnezeu, Care nu vrea să rătăcească creaturile Sale, prevăzând totul, ne-a prevestit că va trimite pe doi mari profeti ai Săi, pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca să îndemne lumea să nu-l primească pe Antihrist si nici pecetea lui.

Sigur, cunoastem că îi punem la grea încercare pe toti aceia pe care îi informăm, pentru că deja e adevărat ce a spus Domnul: „De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum nu au cuvânt de dezvinovătire pentru păcatul lor” (Ioan 15, 22). Adevărat este si aceasta: „Iar sluga aceea care a stiut voia stăpânului si nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult” (Luca 12, 47).

Fiecare dintre noi trebuie să cunoască că toată taina fărădelegii se lucrează prin îngăduinta lui Dumnezeu, pentru că El lasă să fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel: pentru a fi judecati toti cei care „n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osânditi toti cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 10-12).

Sfârsit si lui Dumnezeu slavă

Cărțile de identitate se modifică. Cum vor arăta noile documente

Cărțile de identitate ale cetățenilor Uniunii Europene vor fi modificate, UE urmând să introducă măsuri de securitate mai stricte.
Modificările au fost decise în cadrul unui acord informal cu privire la un regulament care va spori securitatea cărţilor de identitate ale cetăţenilor Uniunii Europene la care au ajuns reprezentanţii Preşedinţiei române a Consiliului şi ai Parlamentului European.
Potrivit acordului, cărţile de identitate vor avea un format uniform de card de credit, o zonă de citire optică şi va respecta standardele minime de securitate stabilite de OACI (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale). Acestea vor trebui, de asemenea, să includă o fotografie şi două amprente digitale ale titularului, stocate în format digital, pe un cip fără contact, informează News.ro.
Ministerul Afacerilor Interne anunţă că noile norme propuse vor îmbunătăţi securitatea acestor documente prin introducerea unor standarde minime, atât pentru informaţiile conţinute, cât şi pentru elementele de securitate comune tuturor statelor membre care le emit.

”Securitatea pe întreg teritoriul UE nu poate fi realizată decât prin asigurarea securităţii în fiecare stat membru. Noile norme privind standardele de securitate pentru documentele de identitate ne vor permite să depistăm mai uşor cazurile de fraudare a documentelor şi de furt de identitate, îngreunând acţiunile teroriştilor şi infractorilor şi facilitând totodată libera circulaţie a călătorilor de bună credinţă”, a declarat Carmen Daniela Dan, ministrul Afacerilor Interne.
Cărţile de identitate vor indica, de asemenea, codul de ţară al statului membru emitent, în interiorul unui steag al UE.
Cărţile de identitate vor avea o perioadă minimă de valabilitate de 5 ani şi o perioadă maximă de valabilitate de 10 ani. Statele membre pot elibera cărţi de identitate cu o perioadă de valabilitate mai lungă persoanelor cu vârsta peste 70 de ani. În cazul în care se emit cărţi de identitate pentru minori, acestea pot avea o perioadă de valabilitate mai mică de 5 ani.
Ministerul Afacerilor Interne are deja un proiect prin care să adapteze legislaţia naţională la cerinţele europene.
”În noile cărţi de identitate ale cetăţenilor români vor fi introduse elemente de siguranţă în plus faţă de cele actuale în scopul de a facilita călătoria în afara ţării, dar şi pentru a facilita accesul la anumite sisteme informatice ale unor instituţii publice. De asemenea, după modificarea legislaţiei vor putea fi eliberate cărţi de identitate şi pentru minorii cu vârste sub 14 ani, la solicitarea părinţilor sau a reprezentanţilor legali”, au mai transmis oficialii MAI.
Potrivit acestora, mandatul de negociere prevede că noile norme vor intra în vigoare la 2 ani de la adoptare, aceasta însemnând că până la data respectivă toate documentele noi eliberate trebuie să îndeplinească noile criterii.

Sursa