SCRISOAREA PĂRINTELUI ELEFTERIE TĂRCUŢĂ CĂTRE SINODUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE-RĂSPUNS LA DECIZIA CONSISTORIULUI MONAHAL

29792262_359309371252678_326191353193730803_n-e1522599753368-37562022.jpg
Preafericirea Voastra, Inaltpreasfintiile Voastre, Preasfintiile Voastre,
„ Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.” (Ef. 6,12)
Dau slava lui Dumnezeu si constiinta mea stie acest lucru, ca nu am incercat  niciodata sa ma lupt si sa infrunt  pe cineva,  mai ales  pe  ierarhii  pusi  la carma  Bisericii,  lucratori  in via lui Hristos. Lupta trebuie  dusa  impotriva  stapanitorilor intunericului:  ” imbracati-va cu toate  armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.” (Ef. 6, 11). Armele lui Dumnezeu le detine doar Biserica Ortodoxa, care are credinta Sfintei Treimi: „Si si-a deschis gura sa spre hula a lui Dumnezeu, ca sa huleasca numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer.” (Apoc. 13. 6). Sfantul Apostol Pavel ne sfatuieste si ne imbarbateaza: „Stati deci tari, avand mijlocul  vostru incins cu adevarul si imbracati- va cu platosa dreptatii. ” (Ef. 6, 14). Cu adevarul mi-am incins  mijlocul si cu platosa dreptatii am scris  in acele scrisori care au tulburat  apele si mintile  unora, facandu-i sa ma atace frontal.
Cu ingaduinta lui Dumnezeu pe 13 septembrie 2016, in ajunul Sfintei Cruci, am fost izgonit de la Centrul Eparhial Roman, iar pe 12 martie 2018, prima zi dupa Duminica Sfintei Cruci din Postul Mare am primit vestea „caterisirii” si „excluderea din monahism cu interdictia de a  purta  haina monahala.”
Motivul: M-am supus Sfintilor Parinti conform Can. 15 I-II Constantinopol care cere „sa te desparti pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator pentru oarecare eres  osandit  de  Sfintele Sinoade sau de Parinti (…), care propovaduieste eresul public…” Can. 10 Apostolic, Can. 45 Apostolic…
„Daca episcopul sau clericul este  viclean  in  chestiunile  credintei,  atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de om, ci chiar si inger din cer de ar  fi.”  (Sf. loan Gura de Aur) Marturisesc inaintea lui Dumnezeu si a tuturor ca nu m-am lepadat niciodata de Biserica Ortodoxa si de toata invatatura ei, de monahism, de preotie si nici de mai marii mei arhierei care sunt ortodocsi, nu pseudo-arhierei. Cu „IPS” loachim nu am avut nimic altceva personal. Daca este ambitie, mandrie din partea mea asa cum vor unii sa spuna, aceasta va judeca Dumnezeu.
Daca as recunoaste caterisirea mea necanonica m-as lepada singur de Adevar, de Hristos. Nu va cer ajutorul, va rog sa spuneti adevarul in fata lui Hristos si a credinciosilor. In cele trei scrisori pe care le-am adresat „Arhiepiscopului” de la Roman si in alte trei catre toti arhierii din .,Sinodul” B.O.R., unde am mintit? Timp de un an si jumatate pana astazi nimeni dintre ierarhi si preoti nu a comentat nimic la cele scrise. Este un adevar? Unii dintre cei nevinovati se smeresc si tac si accepta mustrarea pana pe Cruce precum Hristos. Sunteti dintre aceia? Altii se apara si dovedesc adevarul. Nu sunteti nici dintre acestia! Cei vinovati tac negasind cuvant  de indreptatire sau se apara cu minciuna si pun  la cale un  atac  impotriva adevarului.
Dumneavoastra. „Inaltpreasfintite” Ioachim, ma acuzati de schisma, razvratire, neascultare de dumneavoastra si de contrazicere publica a pozitiei oficiale a Bisericii. Cercetati-va bine constiinta si veti vedea ca dumneavoastra sunteti  in apostazie,  fiind in  CMB, care  este curva  apostaziei  unde va simtiti lejer si puternic, facand  schisma  cu Biserica  lui Hristos, facand  neascultare  de Hristos, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți şi de Sfintele Canoane. Tacit, de când ați venit în Roman, ați comis asemenea abateri eretice, îngăduindu-le și preoților, culminând cu sinodul din Creta, unde ați semnat documentele…
Nu săvârșiți Botezul Ortodox prin întreită afundare, îngăduiți căsătorii mixte, tolerați preoți recăsătoriți, recunoașteți ca și biserici surori pe catolici și protestanți, deci indirect nu mai recunoașteți „Una, Sfântă, Sobornicească Biserică”. Pângăriți bisericile ortodoxe aducând în ele și în Sfântul Altar pe cei de alte credințe. „Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.” (Can. 6, Laodiceea)
Acestea vă sunt roadele cu care otrăviți pe credincioși, canoanele vă osândesc și caterisesc, iar pe mine cu minciuni și acuzații nedemne de un episcop al lui Hristos mă „caterisiți” pentru că vă spun adevărul. Pe mine, cu îngăduința lui Dumnezeu, puteți să mă aduceți la tăcere, „dar pietrele vor striga”…
Cezarului i-ați dat totul, iar Dumnezeului Celui Viu și adevărat, minciuna. Nu mă simt bine să vă acuz, sunt nevoit să o fac. În fața lui Dumnezeu voi răspunde pentru credincioși dacă nu voi spune adevărul, iar ei își vor pierde sufletul pentru tăcerea mea. „Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept.” (Isaia 57, 1). „Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot. Dar voi v-aţi îndepărtat de drumul cel drept şi pe mulţi i-aţi făcut să se poticnească de la Lege. Voi aţi stricat legământul Meu cu Levi, zice Domnul Savaot.” (Maleahi 2, 7-8)
Glumind, zâmbind, v-ați dorit ca și capitală a ecumenismului să fie orașul Roman. Să subînțelegem că doriți să fiți și patriarhul ecumenismului? HULĂ ÎMPOTRIVA BISERICII LUI HRISTOS.

Consistoriul Eparhial Monahal al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, care m-a sancționat cu caterisirea și excluderea din monahism, se osândește singur împreună cu conducătorul lui încălcând toată învățătura lui Hristos, care este numai adevăr și lumină, la fel și Canoanele Bisericii. Astfel dovedind, că nu este în slujba lui Dumnezeu, ci a oamenilor, apărând pe adevăratul vinovat pentru eres, ÎPS Ioachim, așa cum am denunțat, nu am presupus. Consistoriul nu a analizat mai întâi în virtutea Sfintelor Canoane și cu frică de Dumnezeu eresul pseudo-arhiepiscopului amintit în toate cele 6 scrisori, fiind evident că Biserica pentru unii este condusă de interesele oamenilor, nu de Dumnezeu. Astfel, Consistoriul este descalificat, nul. Au înșirat un lanț de Canoane și de articole fără nicio acoperire; dacă le scot la lumină, vor vedea ereziile pseudo-arhiepiscopului și adevărul cu care l-am acuzat. Acesta este jocul: la întuneric câștigă minciuna. Pentru aceasta sunt numiți de Hristos lupi răpitori, prooroci mincinoși. (Mat. 7, 15). Ar fi putut să mă acuze de calomnie dacă aș fi mințit. Neavând adevărul, trec la întuneric și mă calcă în picioare. „După roadele lor îi veți cunoaște.” (Mat. 7, 16)
RASPUNS AL CANONULUI 15 I-II CONSTANTINOPOL (861) LA DECIZIA CONSISTORIULUI MONAHAL

Pentru cele săvârșite sunteți sub osânda Bisericii Ortodoxe și acum mă osândiți pe mine. Neavând niciun cadru canonic, legal, ați recurs la cele mai josnice metode pentru a vă arăta puterea și a vă ascunde răutatea. În acuzație vă folosiți și de Canonul 15 I-II Constantinopol care vă este acuzatorul și vă numește minciuno-episcop. Prima parte a canonului pare a vă fi în favoare și îi derutează pe neștiutori și lesne crezători, așa cum s-a întâmplat în Creta: da și nu.
Cine vrea să afle adevărul să ia aminte ce vrea să spună Canonul 15 I-II. În prima parte: „Cele ce sunt rânduite pentru presviteri, şi episcopi, şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh, şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca

slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea sinodală şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii.”
Nu am alt pretext decât erezia ecumenismului pe care ați îmbrățișat-o. Până a merge să semnați în Creta, ați văzut sau a văzut cineva la mine că vă disprețuiesc sau vreau să vă acuz și să mă răzbun cu ceva? Am avut vreun conflict împreună, până să aflu mult mai multe lucruri legate de ereziile ecumenismului pe care dumneavoastră le-ați îmbrățișat cu entuziasm? Nu. Nu aveam motive să mă „ambiționez sau să mă răzbun” și să opresc pomenirea pentru eventuale neînțelegeri. Deci nu vă puteți apăra cu prima parte a canonului 15 I-II. Sincer să fiu, căutam să fiu distant (și cred că ați observat aceasta), pentru faptul că vă cunoșteam îngăduința și opiniile laxe față de Canoanele Bisericii.
Să urmărim cu atenție mai departe partea a doua a canonului care vă incriminează clar: „Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Părinți, firește adică, de comuniunea cu acela, care propovăduiește eresul în public, și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.”
CANOANE CARE INTERZIC COMUNIUNEA CU ERETICII

Eu m-am supus canonului din frică de Dumnezeu, pentru a nu fi lepădat de la fața Lui rămânând în comuniune cu pseudo-episcopul vinovat de erezii, iar nu pentru ce mă acuzați. Dacă încercați să târâți credincioșii în întuneric și vreți să le arătați altceva decât adevărul, vă privește și îi privește și pe cei care se lasă înșelați. Cei care nu vor să fie înșelați, să urmărească roadele. „După roade îi veți cunoaște.” (Mat. 7, 16) „voi, care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Fapte 7, 53). Nu păzesc legea, ci fărădelegea, încălcând Canoanele care îi condamnă. Ați îmbrățișat ecumenismul (urâciunea pustiirii), slujiți și vă rugați cu ei. Canoanele vă caterisesc pentru aceasta:
CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI): Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.
CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII): Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le- a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECREŞTINII ŞI ERETICII):
Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.
CANONUL 6  Trulan (CĂSĂTORIA DUPĂ HIROTONIE ESTE OPRITĂ):  De vreme ce s-a zis în Canoanele apostolice că dintre cei care au fost înaintaţi (introduşi) în cler necăsătoriţi, numai citeţii şi cântăreţii să se căsătorească (se pot căsători), (Can. 26 ap.), şi noi păzind (observând) acest lucru (această hotărâre), orânduim ca de acum înainte, în nici un chip ipo- diaconul, sau diaconul, sau presbiterul să nu aibă îngăduinţă a încheia (să-şi încheie) însoţire de căsătorie după hirotonia lui. Iar cine ar îndrăzni să facă acest lucru să se caterisească. Dacă însă ar voi cineva dintre cei ce urmează a intra în cler să se lege cu o femeie prin căsătorie după lege (legală), să facă acest lucru înainte de hirotonia întru ipodiacon, sau întru diacon, sau întru presbiter. Vom vedea și la Taina Sfântului Botez.
LĂMURIRE ÎN LEGĂTURĂ CU HOTĂRÂREA CONSISTORIULUI MONAHAL

Ținuta mea monahală, pe care Consistoriul și dumneavoastră v-ați pus stăpâni, sunt haine ale pocăinței călugărului, pe care singur le-am cerut la călugărie și nu le-am lepădat niciodată. Dacă m-aș fi lepădat singur de haine și de pocăință, foarte drept ați fi procedat. Dar pocăința este relația mea cu Dumnezeu pe care mi-o pot manifesta și mărturisi liber și, străduindu-mă să fac voia Lui, nici Dumnezeu nu poate să mi-o ia,
„Cel ce a fost îmbrăcat odată de episcop cu îmbrăcămintea neagră cu scopul de a intra în cler, nu-l mai poate dezbrăca deoarece a făcut declarația publică de a se consacra lui Dumnezeu și nu mai poate anula făgăduința făcută lui Dumnezeu și să batjocorească starea sfântă ca femeile la teatru.” (Ierom. Nicodim Sachelarie)
În rugăciunile de la rasoforie se spune: „Înțelepțește-l să-și aducă aminte pururea de Tine și de poruncile Tale.” Aceasta doresc să fac și nu m-am lepădat. Ferească Dumnezeu! Dumneavoastră v-ați lepădat de poruncile Lui, ținându-le pe ale ecumeniștilor. Rugăciunea continuă: „îmbracă-l în veșmântul sfințeniei; încinge mijlocul lui cu puterea adevărului”. Nu am intrat precum ați intrat dumneavoastră cu „veșmântul sfințeniei” în mijlocul ecumeniștilor hulitori de Dumnezeu. Iată că, cel vinovat, care întinează acest veșmânt abuzează de așa-zisa putere și mă dezbracă pe mine, care mă străduiesc să fie păzite sufletește veșmintele sfințeniei credincioșilor departe de ale ereticilor.
„Încinge mijlocul cu puterea adevărului”. Aceasta m-am străduit să fac, spunându-vă adevărul în față. Aceasta a făcut Sfântul Ioan Botezătorul, care îmbrăcat cu haina pocăinței și încins cu adevărul și-a pierdut capul de mâna fărădelegii mincinoase, desfrânate.
„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” (Fapte 5, 29). De dumneavoastră am ascultat atât timp cât ați arătat că sunteți sub ascultare de Dumnezeu. Puteți dovedi că nu v-am ascultat până a nu vă lepăda dumneavoastră de Ortodoxie? Aceasta ați făcut în Creta. Nu pricep credincioșii acest lucru? Nu, pentru că le-ați adormit conștiința spunând că totul este foarte bine, iar pe noi cei câțiva ne numiți schismatici și spuneți că tulburăm lumea cu erezia. Hoțul acuză pe cel nevinovat că este hoț.
Hirotonia mi-a fost dată ca dar al Sfântului Duh, „prin proorocie cu punerea mâinilor” (I Tim. 4, 14), (Fapte 6, 6). Duhul Sfânt prin gura Sfântului Apostol Pavel spune: „Tu însă rămâi în cele ce ai învățat și de care ești încredințat…” (II Tim. 3, 14). „Eu te îndemn deci stăruitor în fața lui Dumnezeu și a lui Hristos Iisus… Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă…” (II Tim. 4, 1-2). Este porunca lui Dumnezeu ca mai ales episcopul, preotul, să mărturisească Adevărul „cu timp și fără timp”, chiar dacă supără pe mulți. Preoția fiind dar al lui Dumnezeu nu poate fi luată de niciun om sau sinod omenesc. „Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.”(Rom. 11, 29). Episcopul, preotul, sunt asociați la preoția veșnică a lui Iisus Hristos, „preot în veac” (Evr. 7, 17-20). Faceți abuz după abuz, treceți peste toate rânduielile lui Dumnezeu. Preoția mi-o apără Dumnezeu, Arhiereul cel Mare, și prin Canonul 15 I-II.
Numai Dumnezeu îmi ia preoția, prin Canoanele lăsate de Duhul Sfânt dacă eu le încalc, iar episcopul doar constată, confirmă, iar în lumina și adevărul Sfintelor Canoane execută porunca Bisericii. În situația actuală, când toți episcopii BOR sunt în CMB și lepădare de Ortodoxie cine mai poate constata și condamna apostazia lor? Doar judecata lui Dumnezeu.
„Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt.” (I Petru 2, 9). Haina preoției am primit-o la botez în cuget și fizic la hirotonie, și nu poate fi luată de nimeni (preoție împărătească)
„Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și-mbrăcat.” (Gal. 3, 27). Nu sunt în CMB ca să mă lepăd de Botez și de Preoție. Haina fizică a trupului, ținuta monahală este a Bisericii Ortodoxe pe care ați mizat-o în Creta și nu mai aveți niciun drept asupra mea, decât dacă aș fi într-o biserică S.R.L., ecumenistă, a dumneavoastră. Sau poate am fost până acum în biserica S.R.L. a dumneavoastră și nu am știut!?
Călugărul este fiul risipitor care primește haină de la Tatăl Ceresc și doar Tatăl poate să-i ia îmbrăcămintea înapoi, dar nu o face niciodată pentru că așteaptă pocăința. Tatăl dă și nu ia. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Îmbrăcămintea lor este vrednică de bărbăția lor”. Nu se îmbracă cu haine care să se târâie după ei, cu haine moi decoltate, ci îmbrăcămintea lor este îmbrăcămintea acelor fericiți îngeri a lui Ilie, a lui Elisei, a lui Ioan Botezătorul și a Apostolilor.”
Nu v-am luat haina, nu v-am imitat-o pe cea care se târâie sau pe cea moale de care amintește Sfântul Ioan Gură de Aur. Este haina pocăinței din Vechiul și Noul Testament, rânduită de Sfinții pe care nu-i urmați și nu-i ascultați. Ați încercat să-mi luați sufletul și să mi-l aruncați în picioarele ecumeniștilor, nu ați reușit. Acum vreți să vă răzbunați și pe hainele mele pe care mi le-a dat Biserica lui Hristos, pe care o huliți în CMB?
Știți bine ce au făcut comuniștii când au scos afară din mănăstiri și au dezbrăcat și arestat pe călugări. Gestul dumneavoastră este mai odios decât al lor. Ei mărturiseau pe față că sunt împotriva lui Dumnezeu și oamenii se păzeau ușor de ei. Dumneavoastră spuneți că-I slujiți lui Dumnezeu, dar deformați învățăturile Lui, derutându-i și înşelându-i astfel complet pe credincioși.
Că abuzați pe plan lumesc, puteți foarte bine să vă arătați puterea și autoritatea în această lume; puteți să mă dați pe mâna autorităților civile precum Ana și Caiafa l-au dat pe Hristos pe mâna lui Pilat, care L-a dezbrăcat „dându-i haină de batjocură”. Voi accepta și eu această batjocură fiindcă a acceptat- o și Domnul meu Hristos. Rămâneți mulțumiți că puteți înșela în continuare cu haina pe care o purtați, miile de credincioși creduli, dar nu și pe Dumnezeu cu haina sufletului și a conștiinței. Trageți la sorți și vedeți fiecare ce vă revine din hainele noastre. Bucurați-vă cei din CMB că sunteți biruitori.
ABATERI LA SĂVÂRȘIREA TAINELOR SFÂNTULUI BOTEZ ȘI A

CUNUNIEI

Toți sinodalii, vă rog să recunoașteți că de peste 60 de ani pe cuprinsul B.O.R. s-a săvârșit Taina Sfântului Botez la foarte mulți doar prin stropire (nu în cazuri speciale). Canoanele sunt de acord? Sau canoanele sunt valabile numai când un ierarh dorește să condamne pe cineva și atunci pe nedrept. Știți cu toții acest lucru și, ce este mai grav, că unii ierarhi săvârșiți Taina Botezului astfel și încurajați și preoții să o facă. Astfel a devenit normalitate, pentru că mulți credincioși cu mult înainte de 2016, s- au obișnuit și acum spun: Ce s-a schimbat în Biserică după sinodul din Creta? În Creta s-a acceptat și legalizat ecumenismul în Biserica Ortodoxă și cine se împotrivește se caterisește și se afurisește pentru că episcopul dispune cum vrea el rânduiala Sfintelor Taine, neglijând total Sfintele Canoane (așa cum vom vedea mai jos și la explicarea art. 22 de la sin. din Creta).
„Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele trei afundări ale unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească. Pentru că nu a zis Domnul: întru moartea mea botezaţi, ci: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Mat. 28, 19).”10(Canonul 50 Apostolic)
Cine a pus în discuție caterisirea celor ce încalcă acest canon la săvârșirea Botezului? Sfântul Apostol Pavel spune despre Botez: „Deci, m-am îngropat cu El în moarte prin botez” (Rom. 6, 4).-.vorbește de afundare obligatoriu. Însuși cuvântul „botez” și a „boteza” (βαπτισμα și βαπτιξειν), înseamnă „scufundare” sau „scufundare în apă”. Trupul Domnului a fost în mormânt, nu a rămas înafara mormântului. Apa simbolizează mormântul. Acum pruncul se afundă odată și apoi se stropește sau se „afundă” în apă doar cu picioarele sau până la brâu și se stropește, iar unii doar stropesc de trei ori. Hristos a fost în mormânt doar cu picioarele? Acestea sunt fărădelegi cumplite, hule împotriva Duhului Sfânt și a lui Hristos. Răspund vinovații în fața cuiva? După Creta nu s-a schimbat nimic, denumirea a rămas tot de Botez, chiar dacă se face prin stropire, „ca nu cumva să se înece pruncul”; nu deranjează, suntem moderni, am preluat ceva „bun” de la papistași.
Botezul ereticilor și schismaticilor este respins pe temeiul că există un singur Botez, o singură credință și o singură Biserică întemeiată de Hristos (Ef. 4, 4-5). În CMB susțineți că toți ereticii și toți păgânii sunt biserici fiecare în parte, au taine și, chiar dacă nu au credință ortodoxă (dreaptă), cred și ei în Dumnezeu. Care dumnezeu în afară de Hristos? ANTIHRIST!
Cine spune adevărul? „Apostolii” ecumenismului sau Sfântul Apostol Pavel? Adevărul a devenit ceva relativ și la discreția fiecăruia? Hristos este o ficțiune?Sfânta Taină a căsătoriei, a cununiei, mai este Taină? Sau o fantezie a unora și altora așa cum doresc, fie ei și clerici?! Și aici Sfântul Apostol Pavel poate fi înlocuit sau ignorat doar de ecumeniști.
„Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.” (Ef. 5, 32). Și doar ecumeniștii pot răsturna valorile, hulind rânduielile puse de Dumnezeu (Apoc.13, 6-7). Dacă nu mai ținem cont de aceste Taine, învățături și porunci, mai suntem în Hristos și în Biserică? Spuneți că da, fiindcă CMB-ul este biserică? Este un „adevăr”, dar un „adevăr” pentru că CMB-ul, apostazia în care vă aflați este o taină, dar o taină unde se lucrează fărădelegea. Tainele Adevărului sunt doar în Hristos și în Biserica Lui. Sfânta Scriptură ne poruncește: „Se cade episcopului să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei” (I Tim. 3, 2), „Diaconii să fie bărbați ai unei singure femei…” (I Tim. 3, 12). Deși e vorba de episcopi și de diaconi, totuși Apostolul nu are în vedere numai episcopii și diaconii, ci și pe preoți anume, pe cei care avea să-i hirotonească Timotei. Așa rezultă din cuprinsul întregii epistole. De altfel pe atunci episcop și preot după nume era tot una (nu însă și după slujbă).” (Can. 26 Apostolic, Can. 3, 6, 16 Sin. V-VI Ec.). Acum clericii se pot căsători a doua oară; mai pot rămâne preoți? De ce nu se caterisesc cei care sunt căsătoriți a doua și a treia oară? Se caterisesc ierarhii care îngăduie acestea? Avem suficiente cazuri de asemenea încălcări de canoane. Nu se caterisesc nici ierarhii, nici clericii respectivi, ci cei care vor să trăiască după Hristos și spun adevărul, pentru că „toți care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți.”(II Tim. 3, 12). Cine hotărăște în Biserică: episcopul sau Hristos?
Ce se întâmplă rău în Biserică după sinodul din Creta? Se fac toate încălcările amintite fără mustrări de conștiință.

Una dintre „minunile” ierarhilor ecumeniști: O maică (călugăriță, nu rasoforă) ieșită din mănăstire se „căsătorește” (cununată la preot ortodox), iar „soțul” ei este „hirotonit” de pseudo- arhiepiscopul Ioachim, în august 2017. „Taină” după „taină”, sau hulă după hulă, ierosilie după ierosilie? Tainele lui Dumnezeu, sau tainele diavolului?
Canoanele interzic și căsătoriile mixte, ale ortodocșilor cu cei de alte credințe! De ce se acceptă asemenea încălcări? Se acceptă pentru că s-a făcut pogorământ cu peste 60 de ani în urmă, tacit, fără a mai face caz cu toții. În Creta s-a legalizat, și iată că nimic nu este nou sub soare și nimic nu s-a schimbat în Biserică după Creta, fiindcă ne-am obișnuit. Naivii spun: totul este „bine”; ne convine tuturor. Taina fărădelegii ecumeniste se lucrează ușor și la greu, adormind conștiința credincioșilor, făcându-i imuni la păcate, fiindcă imuni sunt pseudo-episcopii fără de canoane și fără de frică de judecata lui Hristos. (Can. 72 Sin. V-VI Ec.; Can. 14 Sin. IV Ec.; Can. 10 Laodiceea și 23 Ioan Postnicul).
Dacă nu s-au legalizat toate aceste fărădelegi în 2016, de ce continuați să le faceți în modul cel mai „nevinovat”?

HULĂ ADUSĂ BISERICII DE CĂTRE „IERARHII EI” ECUMENIȘTI
Dacă mai este cineva în Sinod, arhiereu al lui Hristos, în Adevăr, cu frică de Dumnezeu, „slugă bună și credincioasă” să judece drept și să recunoască adevărul. Dacă spunem că Adevărul este însuși Dumnezeu, la lumina Lui să vedem minciuna și nedreptatea. Este și perioada Sfântului și Marelui Post când spunem cu toții: „Doamne și Stăpânul vieții mele… Așa Doamne, Împărate, dăruiește- mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu…”. Nu vă cer ajutorul, îl am deplin de la Dumnezeu. Vă rog să recunoașteți adevărul:
Biserica este doar unde triumfă adevărul, dreptatea și dragostea?!

Dar toate acestea în duhul lui Hristos, nu în duhul lumii ecumenismului, unde este stăpân tatăl minciunii și al nedreptății, adică diavolul cu toată ceata lui, tatăl vostru este diavolul. (Ioan 8, 44). De nu se va găsi cineva care să mărturisească adevărul și dreptatea vom înțelege clar că nu mai avem niciun episcop ortodox, ci doar pseudo-episcopi (falși episcopi), iar BOR este rămasă doar în mâinile Marelui Arhiereu Hristos, până la a doua Sa venire. Până atunci faceți cum au făcut toți cei care în istoria omenirii au slujit neadevărului și mai ales au pretins că sunt în slujba adevărului, folosindu-se de această mască și ducând la pierzare mii de suflete pe „poarta cea largă” (Mat. 7, 13). Sfânta Scriptură ne relatează zeci de cazuri și tabloul înfricoșat din vremea Mântuitorului cu arhiereii, cărturarii și fariseii făcând complot împreună cu mulțimile și ducând cu minciuni Adevărul la moarte. Eu personal nu am nimic de pierdut, ci doar de câștigat. Sfânta Scriptură mă avertizează: „Toți care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți.” (II Tim. 3, 12).
Biserica a triumfat doar pe Cruce. De pierdut se pierd cei orbiți de falșii episcopi și merg din înșelare în înșelare în adâncul apostaziei la pierzanie veșnică, ademeniți de mireasma falsului adevăr: nu a fost nimic în Creta și nu s-a schimbat nimic în Biserică.
Ați reușit să amăgiți zicând că nu s-a întâmplat nimic în Biserică și în Creta. Să ne amintim de modul prin care Împăratul Mihai a încheiat unirea cu latinii din 1274: „Împăratul Mihail a trimis la Roma o delegație încărcată cu daruri, în vederea încheierii unirii. Împăratul fusese de acord cu toate inovațiile Romei, dar îl ruga pe papă să-i îngăduie Bisericii Răsăritene să rostească Simbolul de credință fără adaos şi să-şi păstreze propriile tradiții, cerere care i-a fost acceptată.”. Și astfel nu se vedea nimic
„schimbat în biserică”…

Biserica este trupul lui Hristos (Rom. 12, 4), (I Cor.12, 13-27), este templu lui Dumnezeu (I Tim. 3, 15), (Efes. 2, 19), (I Cor. 3, 16).. Este preoție împărătească (1 Petru 2, 9). Este mireasa lui Hristos (Apoc. 21, 2).
Biserica, Mireasa lui Hristos, a devenit concubina ereticilor din CMB? BLASFEMIE! Blasfemiatori sunt toți pseudo-ierarhii care sunt în comuniune cu CMB-ul, ecumeniștii și cei împreună cu dânșii; adică preoții și credincioșii au devenit hulitori ai lui Hristos și ai Duhului Sfânt
– unii fără să știe, dar rămân sub aceeași osândă

Mireasa lui Hristos este și Mama noastră Biserica. Ați făcut o desfrânată din ea! Hulă doar să gândești. O vreți pe Mireasa lui Hristos și pe Mama noastră în casă de toleranță a CMB-ului? I-ați pângărit fecioria! CMB-ul este casa de toleranță, mama concubinelor și curvelor pământului. Cei care merg acolo și cei părtași cum se numesc? Mai pot fi numiți fii ai lui Dumnezeu și ai Bisericii? La fel și credincioșii care spun: este treaba episcopilor, nu ne privește pe noi, nu ne afectează cu nimic. Batjocoriți pe Dumnezeu și pe Fiul Lui Care S-a jertfit, vărsându-Și sângele pentru Biserică, Mireasa Sa. În CMB nu mai este recunoscută „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică” și astfel, indirect, tăgăduiesc și pe Iisus Hristos: Toți dumnezeii lor, care sunt diavoli, i-au făcut „unitate în diversitate” (slogan ecumenist).
Majoritatea mărturisiți că și ei (ereticii) au același dumnezeu ca și noi chiar dacă au alte

„biserici”… iar Dumnezeu nu primește darurile dacă nu sunt în comuniune cu ei. Astfel de afirmații fac unii dintre pseudo-ierarhii români (https://youtu.be/acAVnnuWA9M). Biserica Ortodoxă Cea Una, Mireasa lui Hristos se ia de mână cu desfrânații și desfrânatele („bisericile lor”), aducând daruri Mirelui Hristos. Blasfemie iarăși! Astfel se tăgăduiește în mod viclean dumnezeirea Tatălui și a Fiului. Dumnezeu Care este dragoste este batjocorit. Dragostea Lui este jertfă, nu toleranța „desfrâului” sub toate formele. Ecumeniștii vorbesc despre dragoste așa cum vorbesc desfrânații despre patimile desfrâului… Nu vor să mai audă de virtuți. NU S-A SCHIMBAT NIMIC ÎN BISERICĂ?!
CMB-ul și ecumeniștii au pus Biserica la picioarele lor, făcându-o cenușăreasă și diversificând-o, făcând unitate comună în diversitatea religiilor. Adevărul-Hristos a fost vândut, batjocorit și răstignit de arhierei, cărturari și farisei. Hristos de ce mustra adesea pe aceia? De ce nu acceptați adevărul și mustrarea lui Hristos?
Cum dovediți că păstrați tezaurul lăsat în Biserică de Hristos, dacă vă mărturisesc Adevărul și nu-l primiți? Dimpotrivă, „caterisiți” și „afurisiți”! Ați rămas doar cu puterea omenească, cu Ana și Caiafa, cu Pilat și cu Irod, cu cărturarii și fariseii, cu banii cezarului, cu zidurile templului, dar fără Hristos-Adevărul. Sunteți mult mai vinovaţi decât toți aceia. Căutați să îngropați de viu Adevărul în mormântul pe care l-ați făcut în conștiința credincioșilor, mutilați și adormiți tot de dumneavoastră. I-ați adăpat din apele otrăvite ale ecumenismului, unde a fost deversată toată scursura umanității. Ortodoxia este Adevărul-Izvorul curat de unde curge Cuvântul lui Dumnezeu, Care este „duh și viață”. Nu aveți decât să dați totul cezarului, lui Dumnezeu nu mai aveți să-i dați nimic, nici măcar mustrarea de conștiință a lui Iuda, atât timp cât spuneți răului bine și binelui rău.
Au fost mustrați ereticii în cei peste 60 de ani, de când BOR este în CMB? De câte ori? „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te.” (Tit 3, 10) V-ați depărtat de ei? Nu! Nu v-ați depărtat. Nu cumva ați fost mustrați de ei pentru că vreți să-i învățați Ortodoxia? Dimpotrivă ați fost apreciați că ați fost docili și acceptați orice compromis. Ați neglijat totalmente porunca Domnului Hristos: „Și câți nu vă vor primi ieșind din acea cetate scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor”(Luc. 9, 5). Dacă nu ați scuturat „praful de pe picioare” au scuturat ei învățătura Bisericii Ortodoxe. Dacă ierarhii dinainte și dumneavoastră ați fi ascultat porunca Domnului, astăzi acei eretici în mare parte ar fi fost ortodocși. După cele trei mustrări li s-ar fi trezit conștiința. Neascultând de Dumnezeu v-ați îngenunchiat ereticilor hulitori și dușmani ai lui Dumnezeu; iar acum vreți să faceți și cu noi la fel. https://youtu.be/GROcDPGnrqs (min. 2,22); https://youtu.be/fLkDqN1ulN4 (min.10,05). Ați ajuns la fel ca ei în neadevăr, doar cu clădirile împodobite în aur, cu luxul și slava deșartă a acestei lumi. Nu ați scuturat praful de pe picioare, (Luca 9, 5), adică toate hulele și ereziilor lor; dimpotrivă, ați intrat adânc în noroi, ați luat și în „traistă” (Luc. 9, 3) cât de mult, ca să ne aduceți și nouă „urâciunea pustiirii” (Mat. 24, 15), lepădarea de Ortodoxie. Adevărată dragoste părintească!
SCURT COMENTARIU LA ARTICOLELE 6 ȘI 22 ALE DOCUMENTULUI OFICIAL-„RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CREȘTINE”

Cum poate fi înțeles acel articol 6 din documentul oficial numit „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”?
„Potrivit noțiunii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi tulburată. Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a învăţăturii lor generale despre Taine, har, preoţie şi succesiune apostolică. Astfel, ea are o abordare favorabilă, atât din motive teologice, cât şi pastorale, faţă de dialogul teologic la nivel bilateral şi multilateral cu ceilalţi creştini şi, de o manieră mai generală, faţă de participarea la Mişcarea Ecumenică contemporană, având convingerea că pe calea dialogului ea aduce o mărturie dinamică a plenitudinii adevărului în Hristos şi a comorilor sale duhovniceşti tuturor celor care se află în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.”
„Potrivit noțiunii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi tulburată.”

Răspuns: Adevărat este atât timp cât unitatea este vizibil, înțeleasă, trăită ca Trup al lui Hristos și această unitate este coordonată de Însuși singurul Cap al ei, Adevărul-Hristos. Unitatea-Trupul Bisericii lui Hristos prin Duhul Sfânt (Ioan 14, 16) este păstrată dacă Duhul Sfânt este lăsat să lucreze și să păstreze viața din Biserică prin învățăturile Sfintei Scripturi și Canoanele Sfinților Apostoli, ale Sfinților Părinți și ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, pe care le-ați încălcat așa cum am arătat mai sus în scrisori. În acest caz unitatea Bisericii este tulburată din interior, de unele mădulare ale sale. Duhul Sfânt luptă prin mădularele Bisericii împotriva lui Hristos, Capul ei? Blasfemie! Hulă împotriva Duhului Sfânt. Autoimună se numește boala mădularelor bolnave care atacă tot ce găsește în cale viu, sănătos, adevărul din propriul corp. Iată da și nu: „unitatea nu poate fi tulburată” dacă toate mădularele Trupului sunt sănătoase în Duhul Sfânt și sub ascultare de Capul-Hristos. „Nu poate fi tulburată” din afară, aceasta recunoașteți, pentru că nici „porțile iadului nu o vor birui.” (Mat. 16, 18). Atunci atacul trebuie dus dinăuntru, viclean și feroce, adică autoimun, iar toți să stea liniștiți: Nu s-a întâmplat nimic în Biserică. Lupul cu blană de oaie atacă din mijlocul turmei. Nu este tulburare în turmă, dar oile dispar.
Deci unitatea este vizibil tulburată doar de cei ce nu vor să vadă și să spună Adevărul și nu vor să recunoască Sfintele Canoane.

„Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe fără a fi în comuniune cu ele.”
Răspuns: Biserica Ortodoxă, Una, Sfântă, Sobornicească „acceptă” cu acordul cui? Hristos, Capul ei nu acceptă că sunt și alte biserici. Este un alt cap, sunt mai multe capete care decid și acceptă ce nu acceptă Hristos? Un balaur cu multe capete s-a strecurat în Trupul Bisericii și rumegă liniștit „oasele oilor” fără să fie tulburat de nimeni. Balaurul este ecumenismul, iar capetele sunt pseudo- episcopii. Aici se neagă Taina Bisericii, Taina Răscumpărării săvârșită de Însuși Hristos „care a fost cunoscută mai înainte de întemeierea lumii” (I Petru 1, 20), „Un Domn, o credință, un botez” (Ef. 4, 5). În CMB nu mai este un Domn, fiecare are dumnezeul lui, spunând însă că au același dumnezeu.
„Acceptă denumirea istorică”

Răspuns: Care este istoria veșniciei lui Hristos, istoria, Pronia Bisericii pentru care El S-a jertfit, iar ea a devenit Mireasa Lui pentru veșnicie (Apoc. 21, 2), și care este istoria oamenilor din afara Adevărului? Istoria Bisericii va fi veșnică cu Hristos, iar cea a „bisericilor” apostate în iad. Istoria lor este total diferită.
Pseudo-ierarhii trădători semnează în Creta că Biserica Adevărului Celui Viu trebuie să mărturisească că tot neadevărul din lume, toată nedreptatea, toată fărădelegea, toată idolatria și cu istoria lor sunt surori cu Biserica lui Hristos. „Fără a fi în comuniune” (FALS! Sunt în comuniune, în rugăciune), dar acest lucru trebuie făcut cât mai repede posibil, spun ei „și pentru aceasta trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede și cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii și în special, a învățăturilor generale despre Taine, har, preoție și succesiune apostolică.” Deci: după ce se clarifică devin surori legitime.
„Clarificarea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil”

Răspuns: Ce-i grăbește? Și cine să unească adevărul cu minciuna? Creștinii cu păgânii. Iată că diavolul poate, iar Hristos nu! „Cât mai obiectiv posibil” pentru ecumeniști, nu pentru Biserica Ortodoxă. Nu are ce clarifica lumina cu întunericul, adevărul cu minciuna, sfințenia cu păcatul. Poate fi obiectiv a uni pe Hristos cu diavolul, Ortodoxia cu ereticii?
„A întregii lor eclesiologii”

Răspuns: Pe ortodocși în Biserică îi unește Hristos, iar pe ecumeniști în „biserica lor”, capiștele lor, îi unesc duhurile iadului. Care le poate fi comuniunea și ce pot clarifica? Ce are de clarificat despre Taine, har, preoție și succesiune apostolică Biserica Ortodoxă cu așa-zisele „biserici” ale ereticilor și ale păgânilor? Ce are de clarificat Dumnezeu cu diavolul? „Toți dumnezeii neamurilor sunt idoli.” (Ps. 95, 5). Taina lor este taina fărădelegii, succesiunea lor este a nedreptății, a minciunii, a împotrivirii față de Adevăr, a închinării la idoli…
Biserica Ortodoxă este ea singură Ecumenică, nu are nevoie de ecumenism – este ADEVĂRUL ÎNTREG.

Articolul 22: „Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).”Hulă împotriva Duhului Sfânt!
Răspuns: Biserica Ortodoxă trebuie să condamne mai întâi în Duhul Sfânt, prin Sfânta Scriptură, Sf. Părinți și Sfintele Canoane „orice tentativă de dezbinare a unității Bisericii”, nu doar prin sistemul sinodal.
Citat: „Păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal” Răspuns: „nu doar prin sistemul sinodal”, sau episcopal, în cazul meu, așa cum s-a decis în Creta. Sistemul sinodal trebuie să se supună Bisericii, adică învățăturilor Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți și ale Sfintelor Canoane. Biserica este a lui Hristos și nu a episcopilor sinodali. Biserica nu este mărginită de sisteme și demnități lumești, nu este în slujba episcopului sau a sinodului, ci a lui Hristos și a mântuirii celui ce și-o dorește.
Citat:„Ortodoxia autentică”

Răspuns: Ortodoxia autentică este cea a Sfinților Părinți, nu a pseudo-episcopilor din Creta care ca și politicienii și-au făcut legi pe gustul și pentru protecția lor omenească. Cu această decizie sistemul sinodal condamnă foarte ușor chiar și pe Hristos Care Se împotrivește celor pe care le-ați semnat în Creta. Dau „bine” aceste articole în sprijinul ereticilor și al dumneavoastră, spre adormirea conștiinței și frica de „episcopi”, toleranța și moartea sufletească a credincioșilor.
CONCLUZII:

Nu recunosc caterisirea, fiind necanonică. Ecumenismul, erezia, dualitatea, „da și nu”-ul, diplomația, dragostea lumească, dulcegăria (ipocrizia), sunt hrana antihriștilor. Cei care se hrănesc cu ele spun: nu s-a schimbat nimic în Biserică! Ecumeniștii „ortodoși”: ierarhi, preoți, credincioși și toți cei părtași pângăresc, hulesc, tratând ca pe o desfrânată pe Mama noastră-Biserica, Mireasa lui Hristos; recunoscând astfel ereticilor „bisericile”, „tainele lor”, spunând că este nevoie de conlucrare, dialog între creștini și celelalte religii ale lumii. Episcopii hulesc Mireasa, Mama- Biserica, Trupul și pe Însuși Hristos; iar credincioșii spun nu este treaba noastră, este treaba episcopilor”! Pedeapsa hulitorilor: „nici defrânații, nici închinătorii la idoli, … nici hulitorii,… nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” (I Cor.6, 9-10); (Apoc. 13, 6); (Apoc. 21, 8); (Evr. 6, 4-8).
,,Ce partasie are lumina cu intunericul?”, Ortodoxia (dreapta credinta) cu credintele false? Pentru pseudo-episcopii diplomati are, pentru ca nadajduiesc sa se uneasca adevarul cu minciuna – fiindca ei traiesc in minciuna, au aceasta experienta si vor sa o ofere si altora.
Nevoia de dialog si conlucrare intre Hristos si satana? Cine are nevoie si de cine? Fiii Adevarului au nevoie de dialog, conlucrare si rugaciune cu fiii minciunii? Episcopii sau pseudoepiscopii ne pot spune? Ne pot spune ce vor sa obtina si unii si atii? Nu am invatat nimic din dialogul dintre Eva si sarpe. Pseudo-episcopii s-au lasat muscati de sarpe, ne dau si noua sa muscam din mar, spunand ca este dragoste si vom deveni ,,ca Dumnezeu”: Atunci sarpele a zis catre femeie: <<Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.>> (Fac. 3, 4-5). Spunem ca ecumenismul este bun, rugaciunea impreuna cu ei la fel, botezul il facem prin stropire, nu este problema ca asa ne-am obisnuit -, la fel si cu casatoriile mixte. Iata am cunoscut,,binele”, tolerand placerea, pacatul: adevarul le ramane singurul dusman comun. Prigonesc pe cei care marturisesc adevarul, devenind astfel dumnezei (antihristi). In acest iad au reusit ,,sa dea foc” la Sfanta Scriptura, la Sfintii Parinti si la Sfintele Canoane. Din mana si din marul pseudo-episcopilor continua sa manance pasiv preotii, calugarii si mirenii; doar unii dintre acestia, foarte putini dintre ei, mai vad si inteleg ca focul parjoleste totul in cale, iar ei anemici, cu frica ingana: Arde! Arde! Nu fug, nu se ingradesc, gandind ca inca nu este momentul. De stins, nu are cine sa stinga focul, iar ei rapusi de dogoare si fum ingana iarasi: Doamne pierim! Iar Domnul raspunde: ,,Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”. (Mat.4,7)
Daca mai avem putina credinta in Adevar si constiinta treaza, in ultimul ceas sa-L ascultam pe Hristos. ”Vedeti sa nu va amageasca cineva caci multi vor veni in numele Meu zicand: eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi” (Mat. 24, 4-5).

Data     29 – 03 – 2018

Protos. Elefterie Tărcuță
29694868_359309287919353_1731824000901281660_n
Varianta PDF:
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-content/uploads/2018/04/29-03-18-scrisoare-Protos-Elefterie.pdf
Sursa

Reclame

Protosinghelul Elefterie Tărcuță a fost „caterisit”

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului:

„Consistoriul Eparhial Monahal al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, în conformitate cu prevederile Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, ale Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, ale Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române și ale Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor, precum și ale hotărârilor organismelor deliberative și executive centrale și eparhiale, i-a aplicat, la data de 13 februarie 2018, Protos. Elefterie (Jănică) Tărcuță, fost slujitor la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Cuvioasa Parascheva” din Roman, următoarele sancțiuni:

  • CATERISIREA(pierderea preoției pentru totdeauna și a posibilității ocupării unui post neclerical în activitățile bisericești) prevăzută de art. 5, par. (B), alin. (1), lit. e), din Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române;
  • EXCLUDEREA DIN MONAHISM ȘI INTERDICȚIA DE A PURTA HAINA MONAHALĂ, prevăzută de art. 5, par. (A), alin. (2), lit. c), din Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române,

Aceste sancțiuni au fost pronunțate de instanța de fond, menționată mai sus, în temeiul art. 11 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 39 și art. 40 alin. (1) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, art. 128 lit. b), lit c) și lit. g) din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mănăstirilor, can. 11, can. 28 și can. 31 Ap., can. 13, can.14 și can.15 I-II, can. 6 II ec., can. 3 III ec. ; can. 18 IV ec ; can. 5 Antioh.; can. 10, can. 11și can. 62 Cartag.

Prezenta decizie a fost transmisă prin poștă, însă, dat fiind faptul că destinatarul nu a fost găsit la domiciliu, precizăm că dreptul de contestare a sentinței a fost stabilit în termen de 15 zile lucrătoare de la data publicării prezentei (12 martie 2018).”

Iată că ereticii „cu har” l-au „caterisit” și pe părintele Elefterie, după un an și jumătate de când a anunțat că întrerupe pomenirea miniuno-episcopului Ioachim Băcăuanul. Sperăm că nu va apela la ”dreptul de contestare” a minciuno-sentinței așa cum au făcut și alti „curajoși”.

Deasemenea am dori să-l întrebăm pe părintele Elefterie, dar și pe ceilalți care se chinuie să ne explice cât har au ereticii, dacă și această decizie de „caterisire” a fost insuflată de Duhul Sfânt, sau ereticii ecumeniști au har numai pentru sfințirea Tainelor, nu și pentru caterisiri?

g.s.

EXCLUSIV: Ce ÎNSEAMNĂ cu adevărat DECIZIA DEFINITIVĂ primită de Cristian Pomohaci. Fostul preot este, de astăzi, un ”teolog laic”


Mitropolia Ardealului a comunicat decizia – definitivă și irevocabilă – pe care a luat-o în privința lui Cristian Pomohaci, fostul paroh din Moșuni și interpet de muzică populară, implicat într-un imens scandal cu conotații sexuale.

Pentru a îndepărta orice îndoială: Cristian Pomohaci nu mai este ACUM preot, dar nu e caterisit, ci „depus din slujba clericală”. Consistoriul mitropolitan a propus, Sinodul Mitropoliei Ardealului însușindu-și concluzia, ca Pomohaci să fie evaluat anual de Chiriarh, în acest caz Arhiepiscopul Albei Iulia.

Decizia luată la Sibiu joi seară spune: ” Aplică fostului preot Cristian Dorin Pomohaci sancţiunea: ”Depunerea (destituirea) din slujba clericală” (pierderea dreptului de a săvârşi lucrări sfinte, de a purta ţinuta clericală şi de a se împărtăşi în altar; cel destituit nu mai este cleric, ci are statut de teolog laic, cu posibilitatea de a desfăşura activităţi social-filantropice, culturale, educaţionale sau de a fi cântăreţ, după caz; activitatea şi conduita sa vor fi evaluate anual de Chiriarh.

Consistoriul Mitropolitan a constatat că sarcina preoţiei, cu toate exigenţele ei morale, dogmatice şi canonice, este prea greu de purtat pentru Cristian Dorin Pomohaci. De aceea, pentru a-i acorda totala libertate de manifestare în afara ierarhiei bisericeşti de drept divin şi a-şi putea soluţiona problemele juridice din instanţele civile, fără implicarea Bisericii, Consistoriul Mitropolitan l-a degrevat de marea responsabilitate a preoţiei, trecându-l în rândul teologilor laici”.

Deși formulările din ”sentința” canonică sunt dure ele lasă loc ca, peste un an sau mai mult, dacă Pomohaci se dovedește nevinovat din punct de vedere penal sau civil, el să poată redeveni preot. Dar până atunci el nu poate fi oprit de la activități filantropice sau artistice și nici nu îi pot ”șterge” studiile teologice.
Decizia a fost luată ca urmare a ”apelului” declarat de Pomohaci la hotărârea Sinodului Arhiepiscopiei Alba Iulia, al cărei Consistoriu a propus, în vară, CATERISIREA sa, adică decăderea definitivă din demnitatea de preot ortodox. E important să reamintim această primă decizie, pentru că tocmai acest for este chemat de Mitropolie să evalueze anual evoluția lui Pomohaci și, astfel, devine puțin probabil ca el să-și recapete chiar de la această Arhiepiscopie statutul de preot.
Mai trebuie spus că decăderea din statutul clerical se face nu numai pentru comiterea de fapte penale ci și pentru ”păcate cu gândul, cu vorba sau cu fapta”.

Sursa

Hotărâre DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ în cazul cântărețului Cristian Pomohaci

FOTO: https://i.ytimg.com/vi/lglvaItVUx4/maxresdefault.jpg

Cazul fostului preot Cristian Dorin Pomohaci s-a încheiat astăzi, 6 octombrie 2017, prin Decizia Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, care a aprobat Hotărârea nr. 4 / 5 octombrie 2017 a Consistoriului Mitropolitan.

Pe baza abaterilor canonice reținute și a mărturiilor aduse în apărare, Consistoriul Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului a rejudecat cazul disciplinar în data de 5 octombrie a.c., în prezența fostului preot Cristian Dorin Pomohaci, care a ales să se apere singur în fața instanței bisericești, și a hotărât:

Modifică Hotărârea nr.2/27 iulie 2017 a Consistoriului eparhial al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, cg. Art. 155 (1) lit.c din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române;

Aplică fostului preot Cristian Dorin Pomohaci sancțiunea: „DEPUNEREA (DESTITUIREA) DIN SLUJIREA CLERICALĂ” (pierderea dreptului de a săvârși lucrări sfinte, de a purta ținuta clericală și de a se împărtăși în altar; cel destituit nu mai este cleric, ci are statut de teolog laic, cu posibilitatea de a desfășura activități social-filantropice, culturale, educaționale sau de a fi cântăreț, după caz; activitatea și conduita sa vor fi evaluate anual de Chiriarh),art. 4 (q) din Regulament.

Hotărârea Consistoriului Mitropolitan este definitivă și irevocabilă (fără drept de recurs) (cf. art. 55, pct. 2 din Regulament).

Consistoriul Mitropolitan a constatat că sarcina preoției, cu toate exigențele ei morale, dogmatice și canonice, este prea grea de purtat pentru Cristian Dorin Pomohaci. De aceea, pentru a-i acorda totala libertate de manifestare în afara ierarhiei bisericești de drept divin și a-și putea soluționa problemele juridice din instanțele civile, fără implicarea Bisericii, Consistoriul Mitropolitan l-a degrevat de marea responsabilitate a preoției, trecându-l în rândul teologilor laici.

Sursa:Ortodox.info

Cristian Pomohaci nu mai este preot, ci doar cantaret de muzica populara. Cum au reactionat enoriasii

Pe de alta parte, exista si un dosar penal pe numele lui pentru racolare de minori in scopuri sexuale. Vineri, arhiepiscopia Alba Iulia a dat in sfarsit raspunsul asteptat de toata lumea, de o luna de zile, de cand a inceput scandalul: Cristian Pomohaci a fost caterisit. Cazul sau a fost analizat de consistoriul eparhial, apoi decizia a fost avizata de arhiepiscopul Irineu Pop. Oliviu Botoi – purtator de cuvant Arhiepiscopia de Alba Iulia:

„Caterisirea presupune pierderea, pentru totdeauna, a preotiei si a posibilitatii de a ocupa un post in activitatile bisericesti.”

Scandalul a inceput in urma cu o luna cand a aparut o inregistrare audio in care un tanar de 17 ani era socat de modul in care parintele Cristian Pomohaci ii vorbea. S-a decis sa faca totul public.Aceste inregistrari au pus capat carierei preotului de la Moshuni. Superiorii lui au fost de neinduplecat.

Oliviu Botoi – purtator de cuvant Arhiepiscopia de Alba Iulia:

„Nu au fost prezentate probe sau dovezi care sa-l dezvinovateasca de acuzele care i s-au adus si pentru prejudiciul extraordinar de imagine pe care l-a adus Bisericii Ortodoxe.”

Localitatea Moshuni din judeul Mures, acolo unde Pomohaci avea parohie, fierbe. Enoriasii au asteptat cu sufletul la gura decizia. Unii spun ca este una dreapta.In ciuda caterisirii, sunt oameni care raman alaturi de Pomohaci.„Eu il cunosc pe parintele Cristian de 15 ani si nu trebuie sa mi spuna nimeni cine e parintele Cristian, il cunosc si stiu ca este omul lui Dumnezeu.”In parohia lui Pomohaci de la Moshuni va fi trimis un alt preot care sa slujeasca.In schimb, Pomohaci isi poate continua cariera muzicala.Daca doreste sa conteste decizia consistoriului, Cristian Pomohaci poate sa depuna o cerere in termen de doua saptamani la Mitropolia Ardealului, la Sibiu. El este cercetat si de procurori pentru ca ar fi incercat sa racoleze un minor in scopuri sexuale.

Sursa

Pseudo-mitr. Teofan Savu își asumă din nou erezia semnată în Creta și invocă acceptarea obligatorie a documentelor eretice, în decizia de caterisire a Părintelui Ioan Ungureanu de la Schitul Orășeni, Botoșani

În cursul săptămânii trecute, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei l-a informat pe părintele Ioan Ungureanu cu privire la caterisirea sa și a inițiat o persecuție totală contra acestuia, cu scopul de a-l determina să părăsească parohia pe care o păstorește de 17 ani cu vrednicie și cu sprijinul, manifestat în mod public și oficial, al credincioșilor Parohiei Schit Orășeni.
În plin scandal care pune la îndoială moralitatea unuia dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române din Mitropolia Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan l-a caterisit pe nedrept pe preotul Ioan Ungureanu, din Parohia Schit Orășeni, pentru “vina” de a fi apărat Ortodoxia împotriva deciziilor eretice ale sinodului ecumenist din Creta, desfășurat anul trecut. Sentința i-a fost comunicată preotului la câteva zile după încercarea eșuată a MMB de a-i atrage pe oamenii din parohie, cu ocazia unui Sfânt Maslu organizat în casa unui sătean, la care nu a dorit să participe niciun credincios, deoarece preotul lor nu a fost invitat la săvârșirea acelei Sfinte Taine, nici nu și-a dat acordul ca ea să se săvârșească în parohia sa. Caterisirea pe care preotul Ioan Ungureanu a primit-o săptămâna trecută fusese pronunțată de către Consistoriul Eparhial în ședința din 9 iunie 2017. Cu câteva zile înainte de data ultimei ședințe a Consistoriului, părintele Ioan Ungureanu depusese o sesizare de antepronunțare și scurgere de informații din dosarul său, ca urmare a unor declarații pe care vicarul administrativ preot Marian Timofte le-a făcut în publicațiile botoșănene, în care numea strategiile de apărare ale preotului “contestări răuvoitoare” și nespecifice tribunalelor bisericești, deși acesta nu făcuse decât să își apere dreptul la un proces echitabil, invocând doar încălcarea unor articole din regulamentul instanțelor bisericești.
Anunțarea caterisirii părintelui Ioan Ungureanu a fost însoțită de o scrisoare semnată de mitropolitul Teofan însuși și livrată de către angajații MMB în sat, însoțită, după cum spun surse din localitate, de diferite daruri, pe care puținii adepți ai politicilor prozelitiste MMB din sat au încercat să le împartă sătenilor. Peste câteva zile, aceeași scrisoare a mitropolitului a sosit pe adresa fiecărui cetățean, fiind livrată de către Poșta Română. Nu se știe de unde a avut MMB adresele tuturor cetățenilor, cine i le-a dat și mai ales în baza cărui drept și-a permis să folosească aceste date personale fără consimțământul cetățenilor respectivi, pentru a-l denigra pe preotul lor și pentru a-i înspăimânta cu afirmații potrivit cărora, dacă îl urmează pe părintele Ioan, își riscă propria mântuire. Utilizarea discreționară a datelor personale ale cetățenilor nu este o noutate pentru MMB, care, în 2016, a trimis tabelele conținând peste 4500 de semnături ale credincioșilor împotriva sinodului din Creta în parohii, iar preoții parohi au pornit o persecuție ilegală contra semnatarilor acelor liste, încercând să-i determine să se dezică de acestea.
Din informațiile obținute de la părintele Ioan Ungureanu, un aliat de nădejde al planurilor MMB de evacuare a sa din parohie ar fi devenit primarul Comunei Cristești, pe raza căreia se află Parohia Schit Orășeni, care a afirmat că a primit o solicitare din partea Mitropoliei de a construi un paraclis în cimitirul satului și că va construi acest paraclis, deși primăria nu are nicio atribuție în domeniul inițierii unor construcții cu caracter religios și nici nu se află în subordinea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, singura ei atribuție legală fiind de a sprijini solicitarea de construcție a unui astfel de lăcaș de cult formulată de către delegatul MMB din teritoriu, preotul paroh, care duce la îndeplinire o solicitare a consiliului parohial, ceea ce nu este cazul, deoarece consiliul parohial al Parohiei Schit Orășeni, constituit și funcționând legal, nu a formulat astfel de cerere.
Potrivit informațiilor obținute de către părintele Ioan Ungureanu, primarul din localitate a afirmat că în două săptămâni părintele va fi evacuat din localitate, a început o muncă de intimidare a unor donatori ai parohiei și și-a exprimat chiar păreri teologice cu privire la caracterul valid al lucrării preoțești pe care preotul o desfășoară.
Acțiunea MMB de delațiune la adresa părintelui Ioan Ungureanu și de intimidare a credincioșilor din parohia sa este una fără precedent în Patriarhia Română de când a început lupta contra sinodului din Creta. Scrisoarea semnată de mitropolitul Moldovei este însoțită de o foaie în care sunt trecute canoanele care îl opresc pe preotul caterisit pentru motive reale să săvârșească cele sfinte și de o declarație irelevantă a Sfintei Chinotite a Muntelui Athos, în care aceasta își manifestă sprijinul faţă de sinodul din Creta, pe care îl numește “mare și sfânt”, deși recunoaște indirect că și în Sfântul Munte conștiințele vii rămase în rândul viețuitorilor acestuia se opun sinodului. .
Scrisoarea pe care mitropolitul a trimis-o credincioșilor din parohia Schit Orășeni este înțesată cu neadevăruri și interpretări personale ale realității teologice deosebit de grave create în Biserică în urma sinodului eretic din Creta.
Mai întâi de toate, mitropolitul Moldovei afirmă că sancțiunea aplicată preotului Ioan Ungureanu s-a datorat “necunoașterii, neînțelegerii sau răstălmăcirii a ceea ce s-a decis la Sinodul Bisericii Ortodoxe care a avut loc în Creta”. Preotul Ioan Ungureanu este unul dintre semnatarii scrisorii preoților și credincioșilor din Moldova adresate în august 2016 Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și însoțită de șapte anexe în care se face demonstrația faptului că cei ce au redactat scrisoarea au înțeles perfect ceea ce s-a întâmplat la sinodul din Creta. Contribuția părintelui la redactarea scrisorii și a anexelor a fost esențială.
Înaltpreasfințitul Teofan numește minciuno-sinodul din Creta “Sinodul Bisericii Ortodoxe care a avut loc în Creta”, arătând prin aceasta atașamentul Înaltpreasfinției Sale față de noua viziune de tip papist asupra sinodalității Bisericii noastre, promovată de către sinodul din Creta, care a impus transferarea puterii de decizie dinspre soborul tuturor episcopilor ortodocși, egali în har, către cei paisprezece patriarhi, care se comportă ca niște papi locali, uzurpând adevărata sinodalitate a Bisericii, aflată timp de două milenii la baza organizării și funcționării acesteia.
În ultima parte a scrisorii sale, Înaltpreasfințitul Teofan îi asigură pe credincioșii din Schit Orășeni că “sinodul din Creta nu a negociat credința ortodoxă, nu a schimbat dogmele Bisericii, nu a adoptat nicio erezie, nu a stabilit vreo unire cu eterodocșii creștini. Dimpotrivă, s-a afirmat cu tărie că eterodocșii s-au îndepărtat de credința Bisericii celei Una, Sfintă, Sobornicească și Apostolească, adică de credința Bisericii Ortodoxe. Orice nelămurire sau problemă legată de sinodul din Creta va fi deslușită și clarificată la un viitor sinod”.
Se cuvine să facem o scurtă analiză a acestei fraze, prin care mitropolitul Moldovei și Bucovinei își reafirmă atașamentul de nezdruncinat față de deciziile sinodului din Creta, într-o manieră categorică în care nu a mai făcut-o niciun ierarh ortodox român până acum:
Într-adevăr, sinodul din Creta nu a negociat credința ortodoxă, ci doar a ratificat negocierile pe care ecumeniștii ortodocși le-au făcut cu credința ortodoxă cu prilejul tuturor adunărilor ecumeniste anterioare (și chiar posterioare, dacă luăm în calcul negocierea cu papistașii a primatului papal, desfășurată în septembrie 2016, la Chieti, în Italia). Un exemplu în acest sens îl reprezintă adoptarea Declarației eretice de la Toronto, pe care ecumeniștii ortodocși au negociat-o încă din anii 1950. Toate întrunirile ecumeniste la care au participat ortodocșii au fost prilejuri de negociere a credinței ortodoxe și, în cele mai multe cazuri, de diluare a acesteia. Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine trasează liniile directoare ale unor viitoare negocieri între ortodocși și eterodocși a credinței ortodoxe, prin intermediul așa-numitelor “dialoguri teologice” din cadrul organismelor decizionale ale CMB și al forurilor decizionale ecumeniste de la nivel regional, național și local (art. 6, 7).

Sinodul din Creta a acceptat eclesiologia ecumenistă și teoriile ecumeniste despre Biserică, ceea ce echivalează cu o schimbare a dogmei eclesiologice a Bisericii. Sinodul din Creta a acceptat teoria “bisericilor nedepline”, formulată de Conciliul II Vatican cu aplicare la romano-catolicism, prezentă în Declarația de la Toronto și adaptată în Creta cu aplicație la Biserica Ortodoxă. Potrivit acestei teorii, în afara Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos ar mai exista diferite grade de bisericitate, adică niște “biserici nedepline”, în care tainele sunt lucrătoare, chiar dacă nu deplin, și care sunt capabile să mântuiască. Din acest motiv, sinodul din Creta a acceptat “denumirea istorică de biserici și comunități eterodoxe”, făcând o distincție inacceptabilă între “biserici” și “confesiuni” eterodoxe, din care se înțelege clar că “Sinodul Bisericii Ortodoxe întrunit în Creta” operează, în stilul Conciliului II Vatican, o clasificare a ereticilor în „eterodocși de aproape”, care au vestigia Ecclesiae (adică cu urme de bisericitate) și “eterodocși de departe”, fără niciun fel de bisericitate. Articolul 6 din varianta presinodală a documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine vorbea despre recunoașterea “existenței bisericilor și confesiunilor creștine eterodoxe”, iar cea mai evidentă formă de recunoaștere a acestei bisericități graduale o constituie articolul 16, în care se spune că “CMB este un organism intercreștin structurat, în pofida faptului că nu reunește în cadrul său toate bisericile și confesiunile creștine” (s.n.).

Sinodul din Creta a stabilit o unire cu eterodocșii creștini. Chiar dacă nu a fost enunțată plenar, ca un plan pe puncte, cu un calendar precis, unirea cu eterodocșii a fost enunțată în toate referirile eretice referitoare la “refacerea unității creștine” (art. 4: “Biserica ortodoxă s-a străduit întotdeauna pentru refacerea unității creștine”), “netezirea căii spre unitate” (art. 6), “dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii” (art. 19, ratificarea Constituției ecumeniste a CMB); “restaurarea unității cu ceilalți creștini” (art. 4: “Participarea ortodoxă la mișcarea pentru pentru restaurarea unității cu ceilalți creștini în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică [adică în “Biserica” pe care o definește Declarația de la Toronto ca fiind „Biserica lui Hristos” din mileniul I, care între timp s-a pierdut – n.n.] nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe”); “restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubire” ( art. 11: “Este evident că în timpul desfășurării dialogurilor teologice, scopul comun al acestora este restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubire”).

Afirmarea “cu tărie” că eterodocșii s-au îndepărtat de credința Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolicești este formulată puțin diferit în textul documentului sinodal, unde se spune textual: “Bisericile și confesiunile nonortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 21). Privite în sensul ecumenist al documentului despre relațiile BO cu lumea creștină, aceste cuvinte înseamnă mult mai mult decât le spune mitropolitul Moldovei credincioșilor de la Schit Orășeni. În primul rând, în text nu se vorbește despre îndepărtarea “bisericilor și confesiunilor nonortodoxe” de Biserica Ortodoxă, ci de “Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Pentru ecumeniști, “Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” înseamnă “Biserica lui Hristos”, „Biserica Crezurilor”, “Sfânta Biserică Catolică” descrisă de Declarația de la Toronto, adică “biserica” pe care încearcă ei să o reconstruiască după modelul pierdut în mileniul I. Mai pe scurt, ecumeniștii numesc cu acest nume “biserica” ecumenistă pe care încearcă să o construiască. Niciunul dintre ecumeniști nu recunoaște Biserica Ortodoxă ca fiind Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și pentru faptul că toate participantele la dialogul ecumenist au această pretenție. Principiul Declarației de la Toronto, acceptat de partea ortodoxă ca fiind de importanță capitală pentru prezența ortodoxă în CMB, potrivit căruia niciuna dintre participantele la CMB nu este obligată să-și modifice eclesiologia, împiedică afirmarea Ortodoxiei ca singura și reala Biserică Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică și face inutilă afirmarea acestui lucru de către sinodul din Creta. După logica ecumenistă, se poate spune că nu numai “bisericile și confesiunile nonortodoxe” s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolicești, adică de la credința “bisericii” ideale, nevăzute, de tip protestant, pe care și-o închipuie ecumeniștii, ci toate formele de manifestare creștină, inclusiv Biserica Ortodoxă. Nu numai că se poate spune acest lucru, dar colegul de Sfânt Sinod al Înaltpresfinției Sale Teofan, Înaltpreasfințitul Nifon Târgovișteanul, o și spune. La Busan: “Unitatea Bisericii s-a pierdut, iar în forma sa actuală, din moment ce e divizată, Biserica este deficitară din punctul de vedere al Sfintelor Taine. Nu mai putem cunoaște care dintre Bisericile creștine este succesoarea Bisericii Primare a Ierusalimului”1. Evident că pentru această afirmație eretică înaltul ierarh român nu a pățit nimic, în timp ce pentru contestarea ei preotul Ioan Ungureanu a fost caterisit. În al doilea rând, textul pe care mitropolitul Moldovei îl propune ca pe o afirmație cu tărie a ortodoxiei sinodului din Creta, poate și pentru că este contribuția personală a Înaltpreasfinției Sale la acel sinod, reflectă din plin teoria “bisericilor nedepline”, despre care am vorbit mai sus. Se păstrează distincția eretică “biserici și confesiuni nonortodoxe”, eliminându-se cu totul denumirea de erezii, pe care Biserica Ortodoxă o dă tuturor formelor neortodoxe de manifestare creștină. Se vorbește despre o “îndepărtare” (în text se numește “abatere”) de la adevărata credință a Bisericii Una, ignorându-se faptul că ereziile nu s-au abătut de la adevărata credință, așa cum le descrie teoria papistă a “bisericilor nedepline”, care vorbește, ca și art. 4 al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine despre “dialogul cu cei ce s-au separat de ea, cu cei de aproape și cu cei de departe”, ci s-au rupt complet de aceasta. Se face referire la o “adevărată credință”, evitându-se expresia “credința ortodoxă”, care să ne lase să înțelegem că este vorba despre o separare de Ortodoxie, nu de o îndepărtare de idealul ecumenist de Biserică.

Ideea că orice nelămurire legată de sinodul din Creta va fi clarificată la un viitor sinod este cu totul străină practicii sinoadelor ecumenice, unde nu se admite ca problemele teologice să fie lămurite incomplet și lăsate pentru dezbateri ulterioare. O astfel de practică este contrară și principiului inspirației Duhului Sfânt asupra sinoadelor ecumenice. Cine își poate închipui un sinod ecumenic pe care Duhul Sfânt îl insuflă parțial, amânând unele teme de dezbatere pentru alt sinod?

După ce încearcă să-i liniștească pe credincioși cu astfel de interpretări ale sinodului eretic din Creta, mitropolitul Moldovei îl ia ca martor al caterisirii abuzive a părintelui Ioan Ungureanu pe Sfântul Ignatie al Antiohiei, din care citează un pasaj în care se vorbește despre liturghia deplină săvârșită cu pomenirea ierarhului, încercând să acrediteze ideea că fără pomenirea Înaltpreasfinției Sale la slujbe liturghiile săvârșite de către părinții mărturisitori nu au nicio valoare. Pe lângă faptul că omite să explice că Sfântul Ignatie al Antiohiei vorbește despre episcopul ortodox, care ține dreapta credință, atunci când spune că trebuie să-l urmăm pe acela, așa cum Îl urmează Hristos pe Tatăl, argumentarea Înaltpreasfinției Sale îl plasează pe Sfântul Ignatie în poziția de a contesta canoanele 31 apostolic și 15 I-II, care prevăd o situație în care liturghia este perfect validă și fără pomenirea episcopului la slujbe: situația în care episcopul mărturisește cu capul descoperit o erezie, în cazul de față erezia ecumenismului promovată de sinodul din Creta, pe care întâistătătorul din Moldova o mărturisește public și cu capul descoperit în fața credincioșilor din Schit Orășeni prin această epistolă pe care le-a trimis-o.
Aceeași interpretare o dă înaltul ierarh și canonului 74 apostolic, folosind ideea corectă că pentru “comportamente condamnabile” sinodul este singurul acreditat să judece un episcop, pentru a contracara, în mod necanonic, prevederea canonului 15 I-II, care spune că preotul poate să oprească pomenirea episcopului înainte ca un sinod să îl judece pe episcop pentru erezia sa.
Afirmațiile referitoare la nevaliditatea tainelor săvârșite de către părintele Ioan Ungureanu după caterisirea sa sunt anulate de prevederea canonului 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care a anulat toate caterisirile săvârșite de ereticul Nestorie înainte de condamnarea sa ca eretic, arătând prin aceasta că orice caterisire săvârșită de un episcop părtaș la erezie înainte de judecarea sa ca eretic împotriva unui preot ortodox mărturisitor este lovită de nulitate canonică. Prin urmare, tainele săvârșite de părintele Ioan Ungureanu după caterisirea sa sunt perfect valabile, așa cum au fost și cele săvârșite de către Sfântul Grigore Palama, după ce a fost caterisit de către ereticul Ioan Calecas și a continuat să slujească, ignorând caterisirea primită din mâna celui părtaș la erezie, după cum au fost și ale preoților caterisiți de către Nestorie, pe care sinodul al III-lea ecumenic i-a repus în funcție. Din același motiv, este absolut irelevantă și lista de canoane însoțitoare a scrisorii mitropolitane, deoarece ele vorbesc despre situația în care un preot caterisit în mod canonic continuă să slujească cele sfinte. Părintele Ioan Ungureanu a fost caterisit în mod abuziv de către un ierarh părtaș la erezie, care și-a judecat propria cauză, fiind chemat, în instanța superioară să aprobe recursul la judecata pe care a aprobat-o în instanța inferioară.
Un lucru rămâne totuși neclar: dacă “fostul preot” „se întoarce din rătăcirea în care se află” el poate redeveni “actualul preot”? Cum se face acest lucru? Este cumva rehirotonit în preot? Dacă ne grăbim să îi spunem “fostul preot” încă înainte de prima instanță de recurs, oare nu riscăm să ne punem într-o situație dificilă, în condițiile în care instanțele superioare l-ar putea confirma ca preot, anulând o caterisire făcută cu toate încălcările posibile ale sfintelor canoane și ale regulamentelor bisericești?
1 Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri a luptei pentru apărarea dreptei credințe, Editura Părinții Aghioriți, Sfântul Munte Athos, 2014, p. 55.

Scrisoarea mitr. Teofan către Părintele Ioan Ungureanu

Sursa

Hotărârea de judecată a Consistoriului eparhial Iași

Aici:

https://www.scribd.com/mobile/document/354204429/Hotararea-de-judecata-consistoriu-eparhial-Iasi-caterisirea-p-Ioan-Ungureanu?skip_app_promo=true

Sursa

Părintele Claudiu Buză a fost caterisit de ighemonul Vincențiu Grifoni

Pastorala Episcopiei Sloboziei și Călărașilor la început de post: ,,Caterisirea” celor ce iau atitudine împotriva ecumenismului! Acești ighemoni nu merită IERTARE, căci se fac dușmanii lui Hristos, al dreptei credințe de la care nu trebuie să ne batem. Iată ce trâmbițează episcopul jidov Grifoni.
,,Cu durere în suflet, dar și cu responsabilitate pentru turma lui Hristos dată Nouă în grijă, vestim tuturor credincioșilor din urbea Urziceniului și din Episcopia Sloboziei și Călărașilor, faptul că dl. Buză Claudiu, fost slujitor la parohia Sfânta Treime din Urziceni, prin faptele sale îndreptate împotriva Bisericii – cea Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească, prin lipsa de smerenie, dialog și ascultare exprimate continuu în perioada noiembrie 2016 – martie 2017 și mai ales prin voința sa întărită în rău, după numeroasele încercări susținute de autoritățile bisericești eparhiale pentru îndreptarea, revenirea și păstrarea sa în comuniune cu Biserica Ortodoxă, a fost supus ultimei pedepse a caterisirii din preoție și a fost întors în rândul laicilor. Prin faptele sale, de schismă și neascultare, întărite și asumate în rău, ca un nou Iuda, dl Buză Claudiu s-a golit de tot harul și lucrarea preoțească.”

Sursa