„Doresc să rămân în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, nu să mă fac părtaşă la vreo schismă şi nu vreau să-L supăr pe Dumnezeu”

Scrisoare deschisă către IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputei, mintea și limba, spre marturisirea Ta, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult!
Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop Calinic,
Cu smerenie vă scriu, în calitate de creştin ortodox român, care îmi duc viaţa în eparhia pe care o păstoriţi, pentru a-mi exprima neliniştea pe care mi-a provocat-o aşa-numitul „Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe”, desfăşurat în luna iunie a acestui an, în Insula Creta.

Istoria va judeca şi va aşeza la locul potrivit acest „Sinod”, aşa cum s-a întâmplat cu toate sinoadele desfăşurate până acum, pentru că „Biserica, porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Până la acel moment al Adevărului, neliniştea îşi face tot mai simţită prezenţa în inima mea, pentru că văd că s-a aşternut o tăcere sumbră în întreaga Biserică Ortodoxă Română şi puţinele voci care au încercat să o străpungă au fost suprimate.

Nu am studii teologice, am doar dorinţă fierbinte de mântuire şi teamă să nu-L trădez pe Hristos Domnul, pe care L-am supărat prea destul cu viaţa mea păcătoasă.

Înaintaşii noştri pe acest pământ hărăzit nouă de Dumnezeu, au ştiut să-şi apere credinţa în orice împrejurare, de multe ori chiar şi cu preţul vieţii. Noi trebuie să facem acelaşi lucru, fără diplomaţie şi compromis, pentru că nimic nu este mai sfânt decât credinţa şi neamul nostru românesc. Iar „porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinţei” (Sf. Teodor Studitul)[1], căci „dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga” (Luca 19, 40).

Înaltpreasfinţite Părinte, tulburarea produsă de acest „Sinod” în întreaga lume ortodoxă nu semnalează nimic bun. Hotărârile luate în Creta nu sunt, după cât îmi pot da seama, în duhul Sfinţilor Părinţi, pentru care adunările ereticilor nu se numeau „biserici”, iar ecumenismul era considerat pan-erezia timpului nostru. Acest „Sinod” face primul pas către oficializarea ecumenismului, care se întinde ca o plagă infectată în trupul Bisericii. Porunca dată de Domnul nouă tuturor, dar mai cu seama păstorilor, este de a nu schimba „o iotă sau o cirtă din Lege” (Matei 5, 18). Credincioşii au sesizat imediat schimbările aduse de „Sinodul” cretan, chiar dacă ele sunt voalate şi subtile. Păstorul şi-a „acordat” chemarea la vremurile acestea trecătoare şi oile „vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui” (Ioan 10, 5) şi va fi „vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18, 7).

Biserica Ortodoxă Bulgară, a Antiohiei şi cea a Georgiei au hotărât, în Sinoadele lor, să respingă documentele „Sinodului” din Creta. Biserica Ortodoxă a Bulgariei, în sinodul său ţinut anul acesta, a condamnat chiar erezia ecumenismului!

Însă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la sfârşitul lunii octombrie 2016, a validat „Sinodul” din Creta, „luând act” de conţinutul documentelor semnate acolo. Mai mult decât atât, un al doilea Sinod BOR, întrunit la sfârşitul lunii decembrie 2016, a hotărât să sancţioneze administrativ şi canonic „clericii, monahii şi mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta”[2]. Iată cum, acest aşa-zis „Sfânt şi Mare Sinod” devine pe zi ce trece motiv tot mai puternic de dezbinare între ierarhi şi credincioşi, între ortodocşii români, iar dispoziţiile lui despotice devin mai importante decât grija şi dragostea pe care Biserica este rânduit să o aibă faţă de credincioşii ei.

Doresc să rămân în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, nu să mă fac părtaşă la vreo schismă şi nu vreau să-L supăr pe Dumnezeu, vreau să-L mărturisesc alături de fraţii mei ortodocşi români. Tocmai de aceea, declar că NU sunt de acord cu hotarârile „Sinodului” din Creta, pe care le consider străine de ortodoxia curată predanisită nouă de Sfinţii Părinţi.

Cu smerenie vă rog să luaţi atitudine cu privire la acest „Sinod”, să vă deziceţi de el, să procedaţi precum păstorul cel bun care îşi apără oile de lupii cei înţelegători.
Înaltpreasfinţite Părinte, nu este prea târziu să vă ridicaţi împotriva ereziilor care ameninţă Sfânta Biserică Ortodoxă Română!
Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Cu nădejde,

Magdalena Horiş
9 februarie 2017, Odovania Praznicului Întâmpinării Domnului
***************
1„Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”, vol. I, ed. Sophia, Bucureşti, 2006; traducere din greaca veche – Pr. Marcel Hancheş

2 http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-indezbinare/

Sursa

Împrumută și tu doua ore lui Dumnezeu, mergând la biserică și vei aduce în casa ta câștigul a nenumărate zile

De ce nu mergi la biserică?
Cu toate acestea, putini sunt cei care vin la biserica. Ce lucru intristator! La dansuri si distractii alergam cu sarguinta. Neghiobiile cantaretilor le ascultam cu placere. De cuvintele imorale ale actorilor ne desfatam ore in sir, fara sa ne ingreuiem. Numai atunci cand vorbeste Dumnezeu incepem sa cascam, sa ne scarpinam si ne apuca ameteala. Dar si la stadioanele de fotbal, desi nu exista acoperis care sa-i apere de ploaie pe spectatori, alearga cei mai multi ca niste nebuni chiar si atunci cand ploua cu galeata sau vantul bate cu putere. Nesocotesc si vremea rea si frigul si distanta. Nimic nu ii poate tine la casele lor. Cand insa este vorba sa mearga la biserica ii impiedica chiar si o ploaie marunta. Si, daca ii intrebi cine este Amos si Avdie sau care este numarul proorocilor si al apostolilor, nu pot sa-si deschida gura. Insa despre fotbal, cantareti si actori pot sa-ti spuna si cele mai mici amanunte. Cum este cu putinta asa ceva?
Praznuim pomeniri de sfinti si aproape nimeni nu vine la biserica. Se pare ca distanta ii arunca pe crestini in trandavie sau mai degraba nu distanta ci numai trandavia ii impiedica. Pentru ca, asa cum nimic nu-l poate impiedica pe cel care are intentie buna si ravna sa faca ceva, tot astfel pe cel pacatos, lenes, delasator toate il pot impiedica.
Mucenicii si-au varsat sangele pentru Adevar, iar tu te ingreuiezi de o distanta atat de mica? Aceia si-au jertfit viata pentru Hristos, iar tu nu vrei sa te ostenesti niciun pic? Domnul a murit de dragul tau si tu Il dispretuiesti? Praznuim pomeniri de sfinti si tu te ingreuiezi sa vi la biserica preferand sa stai acasa? Si totusi trebuie ca sa vii ca sa vezi cum diavolul este biruit, sfantul biruieste, Dumnezeu se slaveste si Biserica triumfa.
„Dar sunt pacatos, spui, si nu indraznesc sa privesc la chipul sfantului”. Tocmai pentru ca esti pacatos vino ca sa te faci drept. Sau poate ca nu sti ca si cei care stau inaintea sfantului jertfelnic sunt pacatosi. Pentru aceasta a iconomisit Dumnezeu ca preotii sa fie razboiti si ei de anumite patimi, ca sa fie ingaduitori cu neputinta omeneasca si sa ii ierte pe ceilalti.
„Dar de vreme ce nu ce nu am implinit cele pe care le-am auzit la biserica, imi va spune cineva, cum pot sa vin iarasi?” Vino sa asculti din nou cuvantul dumnezeiesc si incearca acum sa-l implinesti. Daca iti pui alifie peste rana si nu se vindeca in aceeasi zi nu vei pune oare si ziua urmatoare? Daca taietorul de lemne, care vrea sa taie un stejar, nu reuseste sa-l doboare din prima lovitura de secure, nu loveste si a doua si a cincea si a zecea oara? fa si tu la fel.
Poate imi vei spune ca te impiedica sa vii la biserica saracia si nevoia de a lucra. Insa si acesta este numai un pretext. Sapte zile are saptamana. Dumnezeu a impartit aceste sapte zile dandu-ne noua sase iar pentru El lasand doar una. Asadar nu vrei sa-ti lasi treburile nici macar in aceasta singura zi?
Si de ce spun eu o intreaga zi? Fa si tu in aceasta zi ceea ce a facut vaduva din Evanghelie. Aceea a dat milostenie doi bani si a luat mult har de la Dumnezeu. Imprumuta si tu doua ore lui Dumnezeu, mergand la biserica si vei aduce in casa ta castigul a nenumarate zile. Daca insa nu primesti sa faci aceasta, vezi ca nu cumva, prin aceasta putere a ta, sa pierzi osteneala multor ani. Fiindca Dumnezeu, atunci cand este dispretuit, stie sa-ti risipeasca banii pe care i-ai adunat lucrand duminica.
Daca ai gasit inca si o vistierie plina de aur si din pricina ei ai lipsit de la biserica, paguba tot ar fi foarte mare pentru ca cele duhovnicesti sunt mai presus decat cele materiale. Lucrurile materiale, chiar daca ar fi multe si ar curge din abundenta de pretutindeni, nu le luam in celalta viata, nu le ducem cu noi in ceruri, nu vor fi cu noi la infricosatul divan al Domnului, ci de multe ori, chiar inainte de a muri, ne parasesc. Dimpotriva, comoara duhovniceasca pe care o dobandim in biserica nu poate nimeni sa ne-o ia si ne urmeaza pretutindeni.

 

„Da, spune un altul, dar pot sa ma rog si de acasa.” Te inseli pe tine insuti, omule. Desigur, este cu putinta sa te rogi si acasa. Insa este cu neputinta sa te rogi precum in biserica, unde se afla multimea parintilor si unde strigatul rugaciunii se inalta intr-un glas catre Dumnezeu. Nu te asculta atat de mult Domnul cand il rogi singur, pe cat te asculta atunci cand il rogi impreuna cu fratii tai, pentru ca in biserica exista mai multe conditii duhovnicesti decat acasa. Aic exista unirea, si buna intelegere intre crestini, legatura dragaostei, rugaciunile preotilor. Tocmai pentru aceasta preotii sunt cei care conduc slujbele, ca sa intareasca prin rugaciunile lor mai puternice rugaciunile mai slabe ale poporului si astfel sa urce impreuna la cer.
Atunci cand ne rugam fiecare deosebi suntem slabi. Cand insa ne adunam toti impreuna, atunci devenim mai puternici si atragem intr-o masura mai mare milostivirea lui Dumnezeu.
Odata, Apostolul Petru se afla in temnita, legat de lanturi. S-a facut insa rugaciune fierbinte de catre adunarea credinciosilor si indata a fost slobozit. Asadar ce ar putea fi mai puternic decat rugaciunea impreuna, care a ajutat chiar si unui stalp al Bisericii ca acesta?
Extras din cartea MERSUL LA BISERICA

Sursa

La Rădeni nu s-a practicat şi nu se va practica vreo rebotezare

De câteva săptămâni circulă, deocamdată în mod neoficial, zvonul mincinos că la Rădeni s-ar face rebotezări ale unor persoane botezate valid în Biserica Ortodoxă. Această acuză ar urmări, pe de o parte, să arate că la acest schit se încalcă disciplina sacramentală şi canonică a Sfintei noastre Biserici, iar pe de altă parte, să refacă o legătură mai veche cu acuza, la fel de mincinoasă, că Schitul Rădeni ar fi iniţiat legături cu grupări stiliste (a se vedea manipularea cu presupusa săvârşire a Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile pe 14 ianuarie, de anul nou pe stilul vechi) sau că ar fi devenit chiar “o nouă Slătioara”, aşa cum s-a exprimat în urmă cu câteva zile un scriitor, care nu a simţit nevoia să prezinte vreo probă raţională serioasă în sprijinul acelei afirmaţii, considerând că simpla sa prestanţă şi autoritate morală ţin loc de evidenţă.

Se pare că prima dată s-ar fi auzit despre pretinsele rebotezări de la Rădeni în urmă cu mai bine de o lună, în timpul campaniei eşuate lamentabil de preluare a Rădeniului de către Mănăstirea Petru Vodă. Colportorul acestei idei ar fi fost exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, despre care se spune că ar fi afirmat, neoficial, în timpul unei vizite la o mănăstire nemţeană de tradiţie, că Rădeni trebuie închis, deoarece acolo se petrec „erezii”, iar ca exemplu de “erezie” ar fi dat practica rebotezării, fără însă a da şi vreun exemplu concret în acest sens.

La acea vreme, probabil că Exarhatul căuta cu disperare o formă de a face o breşă în comunitatea compactă de la Rădeni şi de a diminua sprijinul popular masiv faţă de Schit, pentru a reuşi preluarea acestuia, în condiţiile în care devenea din ce în ce mai evident că eforturile disperate ale stareţului Hariton de a-şi câştiga în instanţă dreptul de a-l anexa mănăstirii pe care o conduce sunt sortite eşecului. Exarhatul a abandonat ulterior această pistă falsă, conştient de faptul că o asemenea acuză nu s-ar putea proba.

Între timp însă, zvonul a început să circule şi în rândul unor vieţuitori din Mănăstirea Petru Vodă, unde nu se ştie dacă a ajuns din întâmplare sau ca parte a acestei strategii a mănăstirii de a desfiinţa comunitatea de la Rădeni.

Cea mai irealistă formă în care este răspândit aparţine unora care, asemenea soldaţilor japonezi care au rămas prin junglele filipineze, luptând într-un război care se terminase de 30 de ani, continuă o luptă oarbă şi plină de o ură demonică contra mărturisitorilor de la Rădeni şi nu numai, afirmând că la Rădeni ar fi rebotezaţi oameni maturi sau prunci care au fost botezaţi în alte parohii sau mănăstiri din Biserica Ortodoxă Română, după sinodul din Creta, de către preoţi pomenitori ai ierarhilor părtaşi la erezia ecumenistă semnată acolo.

Afirmaţia a fost preluată de teologi de ocazie care, deşi se consideră împreună luptători contra ecumenismului, şi-au dedicat o bună parte din timp în aceste luni „demonstrării” ideii că unii nepomenitori moldoveni nu ar mai recunoaşte existenţa harului în Biserica Ortodoxă Română după căderea ierarhiei în erezia ecumenistă din Creta. Tema harului a fost tranşată de mult de către nepomenitorii din Neamţ şi din restul Moldovei, care au arătat că nu contestă în niciun fel existenţa harului în Biserică, însă ea este reactualizată pentru a servi ca motiv pentru o acuză credibilă de schismă sau chiar erezie la adresa acestora, miza fiind aceeaşi încercare de a lega Rădeni de grupările stiliste.

Adevărul este că la Rădeni nu s-a săvârşit şi nu se va săvârşi niciodată vreo rebotezare. Nu au fost rebotezaţi nici oameni maturi, nici prunci, nici dintre cei ce au făcut Botezul valid înainte de Creta, nici dintre cei ce au făcut Botezul valid după acel sinod. Oricine susţine contrariul este invitat să prezinte probe în acest sens, atât înaintea autorităţilor bisericeşti, cât şi în faţa celor laice, dacă situaţia va impune. Probele trebuie să includă persoane care să afirme şi să demonstreze că au fost rebotezate la Rădeni, ele însele sau copiii lor, după ce l-au informat pe Părintele Pamvo că au botezul valid în Biserica Ortodoxă Română. Cine nu poate prezenta astfel de probe ar trebui să nu se lanseze în acuzaţii mincinoase. Cei care primesc asemenea informaţii mincinoase, pe internet sau pe alte căi, este bine să se informeze serios în această privinţă şi să nu le creadă doar pentru că cel ce le lansează pare un om de încredere şi un “luptător adevărat împotriva ecumenismului”. Aparenţele pot adesea înşela.

Denigrarea Schitului Rădeni în această manieră a urmărit o încadrare a părintelui Pamvo la art. 29, litera 2) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericilor Ortodoxe Române, care stipulează că preotul care repetă Taina Botezului săvârşită corect (cu trei afundări) în numele Preasfintei Treimi se cateriseşte. Ar fi fost singura şansă a MMB de a avea un motiv real pentru caterisirea Părintelui.

Din acest motiv, proba cea mai clară că la Rădeni nu se fac rebotezări şi că zvonurile acestea sunt produsul unor manevre menite să discrediteze Schitul şi pe cei ce merg acolo să se roage este citaţia cu lista de acuzaţii la adresa Părintelui Pamvo. Îşi închipuie cineva că, dacă la Rădeni s-ar fi săvârşit cu adevărat rebotezări, acest lucru nu ar fi fost trecut în lista de acuzaţii la adresa Părintelui Pamvo, formulate de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei? Dacă exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, care a întocmit raportul cu acuzaţiile la adresa Părintelui Pamvo, ar fi avut cea mai mică probă referitoare la rebotezări săvârşite de la Rădeni, nu le-ar fi transformat într-un capăt de acuzaţie la adresa Părintelui?

Se cuvine remarcat cu tristeţe că asemenea calomnii, produse mai mult ale unor inspiraţii arhiconice decât ale grijii faţă de păstrarea curăţiei Ortodoxiei, nu sunt aduse în mod oficial de către tabăra ecumenistă, semnatară în Creta sau susţinătoare a semnatarilor din Creta, ci de către unii care, deşi se prezintă ca antiecumenişti şi luptători împotriva sinodului din Creta, nu au întreprins nimic până acum, frecventând în continuare bisericile unde sunt pomeniţi ierarhii semnatari în Creta, îndemnându-i şi pe alţii să le frecventeze şi criticându-i pe nepomenitori pentru că îi sfătuiesc, nu îi obligă (nici nu ar avea cum), pe cei care le cer sfatul să se ţină de bisericile în care ierarhii nu sunt pomeniţi, nu pentru că în bisericile pomenitorilor nu ar mai fi har, ci pentru că acolo este părtăşie la erezie.
Mihai-Silviu Chirilă

sursa

BOR își retrage ACUZA DE SCHISMĂ la adresa unui preot nepomenitor, dar invocă motive provocate de nesupunerea față de erezia ecumenistă


Părintele Cosmin Tripon, preot coslujitor al Parohiei Beiuş IV, Judeţul Bihor, este aşteptat să compară în faţa Consistoriului Eparhial al Episcopiei Oradiei, unde trebuie să se apere împotriva a cinci acuzaţii formulate împotriva sa de către Episcopie: Nesupunere și neascultare faţă de autorităţile bisericeşti; Provocare de tulburări și certuri în parohie; Contrazicerea publică a poziţiei oficiale a Bisericii; Lipsa nemotivată de la serviciu și de la slujbele săvârșite în parohia în care a fost numit;Participarea la slujbe în altă Eparhie fără binecuvântările chiriarhale necesare şi slujirea în sobor cu preoţi pedepsiţi.Dintre toate aceste acuzaţii, numai neascultarea faţă de autorităţile bisericeşti este sancţionabilă cu caterisirea, în funcţie şi aceasta de gravitatea faptei. Pentru celelalte, pedeapsa cea mai gravă poate fi destituirea din slujirea clericală, în funcţie de gravitatea faptei.Cel mai important aspect al chemării în Consistoriu a Părintelui Cosmin Tripon este faptul că Consistoriul Eparhial al Episcopiei Oradei nu reţine ca vină a Părintelui schisma, în condiţiile în care, fără excepţie, toţi preoţii nepomenitori judecaţi de consistorii până acum au fost caterisiţi pentru schismă, care le-a fost imputată ca cea mai gravă dintre vinovăţii, deoarece, în condiţii normale, adică atunci când este săvârşită pentru motive lumeşti, se constituie într-o abatere dogmatică deosebit de gravă.Părintele Cosmin Tripon a fost chemat în faţa instanţei judecătoreşti bisericeşti în data de 21 februarie 2017, însă, datorită unei contestaţii legate de nerespectarea procedurii citării martorilor şi de suprapunerea unei pedepse cu caracter temporar cu una cu caracter permanent, judecarea s-a amânat pentru data de 14 martie. Prin urmare, chemarea în consistoriu i-a fost adresată Părintelui de două ori, de fiecare dată acuza de schismă fiind eliminată dintre capetele de acuzare pentru care este chemat în instanţă.Această situaţie survine în condiţiile în care, în Decizia Chiriarhală nr. 170/1 februarie 2017, prin care Părintele Cosmin primea o dojană arhierească, era înştiinţat în mod indirect, prin invocarea art. 159 al Statutului BOR şi a art. 11 (1) dinRegulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, că va fi deferit judecăţii consistoriale pentru acuzaţia de schismă.Cu acea ocazie, Părintele şi-a alcătuit un răspuns pe care l-a făcut public, în care argumenta că acuza de schismă este neîntemeiată, ea contravenind prevederilor canonice care permit preotului să se îngrădească prin nepomenire de ierarhul părtaş la erezie.În consecinţă, acuzaţia de schismă a fost eliminată dintre acuzele aduse părintelui. Prin aceasta, în mod indirect, Episcopia Oradei recunoaşte, în premieră în Biserica Ortodoxă Română, că nepomenirea ierarhului la sfintele slujbe pentru părtăşia acestuia la erezie nu este schismă.Este exact poziţia canonică a Bisericii Ortodoxe, consemnată în canonul 15 I-II, care spune: “Iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor s-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte de sinodiceasca judecată pentru eresul acela, unii ca aceştia despărţindu-se de unii ca aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schismă şi eresul minciuno-episcopilor acelora”1..


de Mihai-Silviu Chirilă


1 Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 362.



sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/03/13/parintele-cosmin-tripon-nu-este-acuzat-de-catre-consistoriu-de-schisma/

Cursuri de pregătire pentru apărătorii bisericeşti la Mănăstirea Caraiman. Participă clerici din toate eparhiile ţării

Patriarhia organizează cursuri pentru preoții care îi VOR JUDECA ÎN CONSISTORIILE EPARHIALE PE MĂRTURISITORI

2

În perioada 13-18 februarie 2017 la Centrul social-pastoral Sfânta Cruce de laMănăstirea Caraiman din Buşteni se desfășoară cursuri de pregătire pentru apărătorii bisericești. La această sesiune participă clerici desemnați de cele 29 eparhii din ţară, după cum ne-a transmis Arhim. Veniamin Goreanu, Consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod.
Cursurile pentru apărătorii bisericești au început astăzi, fiind susținute de profesori de drept bisericesc de la Facultățile de teologie din țară (Pr. Prof. Dr. Constantin Rus, Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu și Pr. Conf. Dr. Irimie Marga). Secretariatul este asigurat de Arhim. Lect. Dr. Veniamin Goreanu și diac. Sorin Argintariu de la Cancelaria Sfântului Sinod. Ele se vor încheia cu un examen în fața comisiei prezidată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Aceste cursuri vizează pregătirea clericilor care activează la Centrele eparhiale ca inspectori bisericești, membri în Consistoriile eparhiale sau în Consistoriile eparhiale monahale, și pe cei care vor activa ca apărători bisericești pe lângă fiecare consistoriu.
În acest sens, în articolul 123 din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa de lucru din 5-6 februarie 2015, prin hotărârea nr. 837/2015, se precizează numărul apărătorilor bisericești de la eparhii și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească clericii pentru a putea desfășura activitățile specifice.
Potrivit articolului 124 din Regulament, clericii care doresc să desfășoare activitatea de apărător bisericesc trebuie să participe la Cursurile organizate dePatriarhia Română pentru apărătorii bisericești și să promoveze examenele regulamentare.
Cancelaria Sfântului Sinod coordonează buna desfășurare și organizare a acestor cursuri în conlucrare cu centrele eparhiale.

Sursa: basilica.ro

……………………………………………………………….

Așadar ecumeniștii își pregătesc ighemonii, conștienți probabil că preoții puși să-i judece pe mărturisitori nu sunt capabili să le facă față din punct de vedere teologic acestora.

Dar dacă nu sunt suficient de bine pregătiți, acum, rezultă că nu sunt în stare nici să priceapă subtila erezie a ecumenismului. Nu știu să distingă între adevărul ortodox și înșelările contemporane. Nu știu să deosebească adevărul curat de minciuna presărată cu puțin adevăr. Și așa și este: majoritatea preoților duși de nas de ecumeniști nu reușesc să înțeleagă ce se petrece acum în Biserică.
Dar cum îi vor instrui? Le vor recomanda să aplice niște canoane ignorând altele. Îi vor încuraja să facă abuzuri și să taie „în carne vie” distrugând situația materială a preoților și alungându-i pe monahii (dacă se va putea, în mijlocul iernii) care vor avea curajul să se împotrivească ereziei. Adică vor fi nedrepți, judecând anticanonic, ca și până acum.

Să nu le ajute Dumnezeu!

sursa

BOR este de acord cu cererea catolicilor de a sărbători Paștele în aceeași zi: „Toate Bisericile Ortodoxe care au acceptat calendarul gregorian vor primi cu bunăvoință inițiativa”

Anglicanii, catolicii şi ortodocşii copţi poartă negocieri pentru transformarea Paştelui în sărbătoare cu dată fixă. (Detalii AICI)
În acest context, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române spun că sunt de acord cu această cerere.

„Nu toate bisericile ortodoxe au acceptat îndreptarea calendarului. Printre ele se numără Biserica ortodoxă Rusă, Sârbă, din Georgia, Patriarhia Ierusalimului, Biserica ortodoxă din Ucraina. Vă asigur că Biserica Ortodoxă Română și toate celelalte care au acceptat calendarul gregorian vor primi cu bunăvoință o asemenea inițiativă”, a declarat purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.

Creştin-ortodocşii stabilesc data Paştelui în funcţie de fazele lunii, după indicaţiile lăsate în urma primul Sinod Ecumenic, în anul 325. Atunci, liderii creştinilor au stabilit ca Paştele să fie sărbătorit în prima duminică după prima lună plină apărută după Echinocţiu, spune știripesurse.ro.
Modificarea va fi una dintre cele mai importante pentru confesiunile creştine din ultimele sute de ani.

sursa

Câteva din argumentele pro Patriarhie, dezbătute și respinse

Am constatat ca majoritatea celor care țin partea BOR in chestiunea ecumenismului sunt pe de o parte neinformati, iar pe de alta lipsiti de gandire critica, atat de necesara atunci cand vine vorba de respingerea unei propagande / manipulari (politica, bisericeasca etc.).

Iata cateva din argumente cele mai uzate de acest grup de oameni si cat de usor este sa dovedim ca nu au nici macar logica elementara in spatele lor, ci sunt doar rezultatul unei indelungi spalari pe creier:

1. BOR este singura instituție care mai reprezintă demnitatea poporului român, deci trebuie să o apărăm „no matter what”.

1

Inca din start, asocierea dintre BOR si poporul roman intr-un tango fara sfarsit este etnofiletism. Biserica nu a fost fondata de Hristos decat pentru un singur neam: cel crestin, indiferent de rasa, sex, nationalitate. Cel care se incorporeaza in Trupul Bisericii nu mai are neam (n.S.T. în Scriptură se vorbește de judecata neamurilor, deci neamurile vor f până la sfârșit și fiecare persoană are o strânsă legătură cu neamul său), ci impreuna cu celelalte madulare reprezinta „una” in Hristos.
Apoi BOR este de mult timp o institutie care s-a raliat globalismului, fiind una din cele mai ecumeniste patriarhii (este intrecuta probabil doar de Patriarhia Ecumenica). BOR este favorabila Uniunii Europene, colaboreaza mai mult decat e cazul cu Statul, iar in perioada comunista a avut mereu discursuri favorabile regimului respectiv, avand de altfel si ierarhi securisti si turnatori. Tacerea in fata unui regim secular si ateu spune multe. Mai ales ca de multe ori tacerea s-a transformat în ode.

2. In momentul de fata nu se impune intreruperea pomenirii, deoarece in BOR inca nu este ecumenismul atat de vizibil.

Mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei – cu omoforul și epitrahilul la gât, diaconul deasemenea este înveșmântat cu stiharul și orarul – şi episcopul romano-catolic de Iaşi, Petru Gherghel, împreună la rugăcinea în comun, în timpul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor din 2004, într-o biserică catolică.

Mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei – cu omoforul și epitrahilul la gât, diaconul deasemenea este înveșmântat cu stiharul și orarul – şi episcopul romano-catolic de Iaşi, Petru Gherghel, împreună la rugăcinea în comun, în timpul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor din 2004, într-o biserică catolică.

Eu numesc acest argument, argumentul „ochelari de cal”. Unul din motive este clar: pentru partizanii BOR absolut niciodata nu este un moment potrivit sa intrerupi pomenirea si mereu este „schisma”. Rugaciunile in comun sunt o problema, dar nu sunt chiar „erezia”, in documentele din Creta nu scrie negru pe alb ca ereticii sunt Biserica (de fapt scrie, dar e nevoie sa si vezi asta) si multe altele.
De asemenea multi pur si simplu ignora cateva fapte clare: recunoasterea hirotoniilor anglicanilor, acordurile de la Chambesy si Balamand sau participarea in CMB, institutie care are documente oficiale destul de edificatoare asupra scopurilor sale.

3. Intreruperea pomenirii e dezbinare.

1

Mai exact, ce a fost intai? Oul sau gaina? Sau mai clar: intai a aparut o abordare anti-patristica a unor elemente dogmatice sau întâi au fost cei care au intrerupt pomenirea? Dacă întâi au fost cei favorabili unei erezii, atunci care dezbină de fapt și de drept?
Și o altă întrebare: cu cine e mai bine să fii dezbinat? Cu Hristos sau cu anumiți ierarhi care neagă învățătura descoperită de Hristos Bisericii?

4. In Creta nu s-a modificat absolut nimic.

1

Da, nu s-a modificat nimic in materie de ecumenism. Acesta este argumentul favorit al preotilor si studentilor de la teologie care nu au citit altceva in afara cursurilor. Dupa o indoctrinare de cativa ani cu ecumenism, evident ca nu ti se pare ceva schimbat.
Insa abordarea problemei celor aflati in afara Bisericii sau a participarii in organismul protestant numit CMB este in totala contradictie cu eclesiologia patristica.

5. Ecumenismul este cu adevarat vizibil daca se ajunge la potirul comun.

Mitropolitul Nicolae Corneanu împărtășindu-se cu vinul și ostia catolică

Mitropolitul Nicolae Corneanu împărtășindu-se cu vinul și ostia catolică

Si daca iti spun ca nu se va ajunge niciodata acolo, tocmai pentru ca ecumenistii nu sunt chiar atat de fraieri? Dar au recunoscut in schimb Tainele Preotiei, Botezului si Euharistiei in afara Bisericii (vezi documentul B.E.M.), au existat co-slujiri in care Papa a fost numit „episcop” si pomenit ca atare (vezi in 2006 la Istanbul) si multe altele. Nu vor declara niciodata in mod oficial „potirul comun”, dar asta nu inseamna ca nu il practica deja sub diverse forme. Chiar si „banalele” rugaciuni in comun sunt de exact aceeasi gravitate ca un „potir comun”, deoarece rugaciunea este tot o expresie liturgica.
In acordul de la Chambesy sunt negate explicit deciziile Sinodului IV Ecumenic, iar monofizitii sunt declarati fara echivoc, ortodocsi. De asemenea este proclamata prin acest acord o forma de unire.
Apoi o erezie este o ideologie. Nu se manifesta obligatoriu prin fapte. Nestorianismul sau arianismul au fost simple ideologii aflate in opozitie cu adevarul descoperit de Dumnezeu. Insuși conținutul acestor ideologii au dovedit ca sunt erezii. De aceea la sinoadele ecumenice au avut loc discutii si polemici asupra unui continut ideologic (inclusiv in chestiunea iconoclasmului).

6. Doar un Sinod Ecumenic poate declara oficial ca o erezie chiar este erezie.

1

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu slujind împreună cu Papa Francisc – având epitrahilul roșu pe gât– în catedrala Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol

Fiecare ortodox are propria constiinta si mai ales, preotia imparateasca (aducand fiecare propria jertfa). Un adevarat ortodox este constient ca nu o declaratie formala sau oficiala transforma o ideologie discutabila in erezie, ci insasi erezia in sine. Autoritatea episcopala a fost mereu limitata la situatia unei erezii, caz in care chiar si un inger din cer este anatema, asa cum scrie in Scriptura.
Apoi, chiar crede cineva ca doar in sinoade s-a pus problema unei erezii? Vrea cineva sa ne spuna ca pana la un sinod oamenii mereu au fost calmi si nu au avut nimic de comentat? Crede cineva asa ceva? Evident ca pana la un sinod ecumenic au existat discutii inainte si s-a pus problema foarte clar. De fapt, sinoadele ecumenice au fost mereu rezultatul unor lupte verbale deja existente si care au fost clarificate la nivel oficial ulterior (vezi cazurile Sfintilor Maxim sau Teodor Studitul).
Fiind vorba de ecumenism si de felul in care s-a infiltrat pana acum in toate structurile bisericesti, oare este cineva care crede cu seninatate ca o condamnare oficiala va veni in viitorul apropiat si in lipsa unei opozitii veritabile? Mai ales dupa Creta? Mda…
Cred ca argumentul asta e mai degraba un soi de „nu ai voie sa gandesti”. Suntem oi, intr-adevar, dar in Staulul lui Hristos, ceea ce e altceva.
Momentan, atat. Daca aveti altde idei sau experiente, le astept in comentarii.

Conform textului și imaginii video de mai sus pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului îl interesează ca uniația să aibă loc cu orice PEREȚ: ”UNITATEA ÎNTRE CREȘTINI VA AVEA LOC PRIN MARTIRAJ !”

Notă: Fotografiile, comentariile de sub imaginile fotografice precum și fimul video au fost adăugate de către Graiul Ortodox.

sursa