Muntele Athos: Slujire cu schismaticii ucrainieni la Mănăstirea Xenofont

Schismaticii Ucrainei sărbătoresc o altă victorie asupra Sfântului Munte. Publicația este în ucraineană pe site-ul schismaticilor ucraineni, de aceea mă voi limita la puține cuvinte.
Menționează că pe 9 august, zi de cinstire a Sf. Pantelimon (calendarul vechi), un grup de pelerini ai „episcopiei” de Rivne şi Ostro împreună cu „clerici” au participat la Sf. Liturghie a Sf. Mănăstiri Xenofont oficiată de Egumenul mănăstirii, Alexie. Împreună cu frăția mănăstirii a participat şi un „cleric” al „episcopiei” de Lviv.
Publicația menționează că Egumenul a felicitat ucrainenii pentru primirea „Tomosului de Autocefalie” şi i-a asigurat că monahii Sfântului Munte se roagă pentru Ucraina. De asemenea, şi-a exprimat respectul şi evlavia lui către „binecuvântatul mitropolit al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Epifanie”.

Egumenul Sf. Mănăstiri Xenofont, Alexie, a arătat de la bun început în modul cel mai clar pozițiile sale cu privire la problema ucraineană. A participat personal la întronizarea schismaticului Epifanie.
De atunci, nu a existat reprezentanți oficiali ai ucrainenilor schismatici care să nu fi vizitat şi slujit la Xenofont. Şi nu sunt menționați pelerinii schismatici ucraineni care cutreieră Sf. Munte zilnic şi sunt acceptați la Sfintele Liturghii, Sf. Împărtăşanie, închinare la Sf. Moaşte, pomeniri etc. de către cunoscutele mănăstiri care susțin intruziunea necanonică a Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina.
Este trist, dar constituie o lecție de viață şi un exemplu de evitat pentru noi toți.

Egumenul Sf. Mănăstiri Xenofont, Alexie, a intrat într-o pantă periculoasă din care foarte greu va putea să scape. Rolul său de acum încolo va fi să îi întărească pe ucrainenii schismatici cu „aer aghioritic” ca să atragă la schismă cât mai mulți ortodocşi.
De unde să fi ştiut şi de unde să-şi fi imaginat în ziua în care a hotarât să devină monah că la bătrânețile lui va deveni cel mai bun colaborator al unor uniați, caterisiți şi autohirotonisiți schismatici şi că va lucra atât de hotărât pentru nedreptatate şi pentru separarea ortodocşilor.

Sfârşit creştinesc vieții noastre!

Sursa

ADEVĂRUL DESPRE SCHISMATICII UCRAINENI, RECUNOSCUŢI DE PATRIARHIA ECUMENICĂ: MEMBRII NAZIŞTI SE NUMĂRĂ PRINTRE SFINŢI

Apostazie şi Ecumenism Într-un discurs dezgustător, de altfel neașteptat de tragic, a ieșit la iveală că încă un „preot” al „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” (BOU) schismatică, glorifică literalmente naziștii. Pe 28 iulie 2019, Vasily Sagan, un „preot” al BOU schismatică, recunoscută doar de Patriarhia Ecumenică, a declarat recent că este sigur că mulți membri ai diviziei SS Nazist Galicia, care au luptat cu Adolf Hitler în cel de-al doilea război mondial, se numără printre sfinți. „Clericul” a declarat acest lucru în timp ce efectua o înmormântare în satul Chervone din districtul Zolochiv din provincia Lviv. Înmormântarea a fost, de fapt, o slujbă de reînhumare pentru 29 de membri efectivi ai diviziei SS Nazist Galicia, care au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial și ale căror resturi au fost redescoperite. Preotul BOU schismatică a slujit împreună cu membrii Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, iar luptătorilor SS, decedați, care au fost reînhumați, li s-au acordat onoruri militare complete. Mai exact, Sagan a spus în timpul ceremoniei: „Cred că va exista un moment anume, nu numai pentru recunoașterea Diviziei SS a Galiției, ci un moment în care mulți dintre acești eroi ai bisericii vor fi recunoscuți în felul lor, la vremea hotărată. Recunoscuți nu numai ca eroi, ci ca sfinți, mulți dintre ei fiind deja… Slavă eroilor! ”

La înmormântare, a participat garda de onoare îmbrăcată nu doar în uniforma militară ucraineană modernă, ci si în uniforma militară fascistă din cel de-al doilea război mondial a Diviziei SS Galiția. S-au făcut remarcate steagurile roșu și negru ale Armatei Insurgente Ucrainene. În videoclipul slujbei este prezentată, de asemenea, o pictura murală blasfemiatoare, ce nu poate fi numita icoană, la care „preotul” atrage atenția oamenilor.

 

Așa-numita „icoană” îi înfățișează pe soldații în uniforme germane din cel de-al doilea război mondial, unul dintre ei având ceea ce pare a fi o mitralieră MP-40. Cuvintele „Dumnezeu și Ucraina” pot fi văzute pe „icoană”. Acestea se referă probabil la afirmația schismatică „Dumnezeu este cu noi și Ucraina [este cu noi]”, care a fost descrisă ca temă a unei alte imagini similare și hulitoare pe care noi am prezentat-o pe larg în articolul „Falsul Patriarh Filaret binecuvântează o pictură murală naționalistă cu un simbol nazist.” Mă refer, desigur, la faptul că falsul patriarh Filaret a binecuvântat o pictură murală imensă, care înfățișează pe Duhul Sfânt drept stema ucraineană, Aeroportul Donețk arzând cu oameni mistuiți de flăcari, simboluri naziste și Sfântul Gheorghe ucigând un vultur cu două capete.

Aceste imagini reminiscențe afișează același stil etno-filetist, în special neo-nazismul caracteristic multor schismatici ucrainieni și ultra-naționaliști. Luăm, ca exemplu, pe „preotul” schismatic Alexander Dedyukhin, cunoscut pentru postarea discursurilor lui Adolf Hitler pe pagina sa de Facebook; ironic, „preotul” naționalist ucrainiean postează discursurile în limba rusă. Dedyukhin s-a făcut cunoscut prin mai multe puncte de vedere extremiste și anti-creștine, și anume: -Negarea miracolului Focului Sfânt. -Definirea loviturii de stat Maidan, care a răsturnat guvernul ucrainean drept acțiune a Duhului Sfânt, comparând cocktailurile Molotov folosite, cu flăcările Duhului Sfânt. -A declarat un atac terorist în Rusia, în urma căruia 15 persoane au fost ucise, drept răspunsul la rugăciunile Patriarhiei de la Kiev. -Drogurile și prostituția ar trebui legalizate. -Și cine ar putea uita învățăturile „părintelui” Dedyukhin despre iertare, pe care o consideră neortodoxă în toate sensurile cuvântului, ca să nu mai vorbim de o subestimare a ei. Conform acestui cleric schismatic, cea mai buna modalitate de a ierta un dușman este pur și simplu uciderea lui. Acesta este un model din rândurile clericilor schismatici, și acest preot cu totul special a fost premiat rușinos de Patriarhul Bartolomeu! Să oferim Înalt Prea Sfinției Sale beneficiul îndoielii și să spunem că nu cunoștea tenebroasele ramificări neo-naziste ale acestei individ tulburat. Chiar dacă acesta este situația, ea subliniază cât de superficial cunoaște Fanarul extremiștii și naziștii literal vorbind, cu care sunt acum în comuniune. Cu toate acestea, preotul schismatic care a slujit la înmormântarea nazistă la Chervone nu este pur și simplu o figură obscură în BOaU. Vasily Sagan este, de fapt, protopopul districtului Zolochiv din provincia Lviv, de aceea prin extensie logică, părerile sale au importanță în cadrul BOaU. Cartierul Zolochiv este unul dintre punctele fierbinți în care Biserica Ortodoxă a avut de suferit, așa cum este descris în acest articol detaliat și edificator de către Arhiepiscopul ucrainean, profesorul Rostislav Yarema. În ceea ce privește schismaticii, merită menționat faptul că această tendință de susținere a naziștilor, ne conduce în timp până în perioada celui de-al doilea război mondial. La 24 ianuarie 1942, Reichskommissariatul Ucrainei a înregistrat o nouă generație a BOU schismatice care a colaborat cu ocupantul nazist. Primatul lor din acel timp, „Arhiepiscopul” Polycarp, „hirotonit ca episcop” Mstyslav (Skrypnyk), rudă a lui Simon Petliura, este unul dintre cei mai prolifici schismatici ucrainieni, așa-numitul „Patriarh al Kievului”. Iată un fragment dintr-un articol scris de Mstyslav, publicat în ziarul Volyn, la 7 mai 1942, care glorifica în mod deschis pe Hitler și nazismul. Includ aici ambele documente, atât ​​originalul ucrainean, cât și traducerea mea în engleză: „Și astăzi, eliberați din lanțurile groaznice ai celor douăzeci și trei de ani de sclavie muscalo-iudeo-asiatică prin sângele și forța de muncă a soldaților germani, cu capetele ridicate, ucrainenii revin cu mândrie într-o nouă Europă, în acea Europă, care a apărut în viziunea genială a marelui european, Adolf Hitler. Este această Europă în care credem, această Europă pe care o propovăduim în predica noastră; am visat la o astfel de Europă timp de douăzeci și trei de ani. Pentru această Europă am vărsat o mare de sânge prețios ucrainean. De asemenea, trebuie menționat că, în contextul acestei înmormântări naziste, BOU schismatică a slujit împreună cu clerul Uniat. Comuniunea și rugăciunea cu uniații greco-catolici este o tendință pe care schismaticii au făcut-o cunoscută atât înainte, cât și după recunoașterea lor de către Constantinopol și este o problemă pe care Fanarul nu a abordat-o niciodată, ei înșiși recunoscuți fiind pentru ecumenismul lor. Este greu de justificat dragostea autentică pentru Ucraina cu pro-uniatismul, luând în considerare atrocitățile violente comise de uniați, împotriva ortodocșilor din țările ucrainene. Clerul Uniat a slujit de asemenea o serie de ceremonii de pomenire pentru naziști, cu gărzi de onoare îmbracate în uniforme naziste. De menționat un incident, când un preot uniat de rang înalt, glorificând colaboratorii naziști din cel de al doilea război mondial, a militat literalmente pentru teroare și asasinat. El a subliniat, de asemenea, necesitatea de a opri pe oricine „băieți chinezi, negri, evrei sau muscali (un termen peioroativ pentru ruși)”, care în mintea lui complotează pentru a fura pământuri ucrainene. Cel mai trist lucru este că discursul de la slujba de înmormântare de la Chervone, este un exemplu relativ facil de neo-nazism, ceea ce suna ridicol chiar si să scrii, dar aceasta este lumea în care trăim.


Sagan și-a încheiat discursul rostit la înmormântare cu salutul tradițional Galitian și Carpato-Rus „Slavă lui Iisus Hristos”, cu toate acestea, cu greu s-a putut auzi cineva care știa răspunsul adecvat, care este „Slavă pentru totdeauna”, el fiind urmat imediat de salva focurilor de armă, după care s-a intonat imnul național ucrainean. Acest lucru mi-a amintit de o situație asemănătoare, care a expus cu adevărat Uniatii și schismaticii. Este vorba de un incident în care e implicat un videoclip al vicleanului preot uniat, Nikolai Medinsky. Nu fac referire la vremea când a agresat persoane ortodoxe vârstnice, în timp ce sechestra o biserică din Kolomyya, timp în care, el și colegii săi, preoți greco-catolici declarau: „Nu vă vom arunca resturi, porci din Moscova. Sunteți o masă amorfă lipsită de drepturi. Vom smulge nu numai această biserică de la voi, ci vă vom lua totul. Vă vom da afară de pe pământul nostru și din Lavra Peșterilor de la Kiev! ” Acest incident este o afișare complet diferită a degenerării față de incidentul de sechestrare al bisericii care a fost acoperit aici. Mă refer în mod special la acest videoclip, în care Nikolai Medinsky desfășoară o slujbă de pomenire, cu steagurile neo-naziste negre și roșii în fundal. Aici poate fi urmărit un microcosmos al etnofiletismului. Aproape de final, preotul rostește urarea tradițională „Slava Isusu Khristu” („Slavă lui Iisus Hristos”), dar a primit un răspuns anemic de la doar câțiva care au știut să răspundă corect „Slava na viki” („Slavă pentru totdeauna”). Dar în momentul în care a rostit sloganuri naționaliste și naziste, precum „Slava Ukraini — Heroyam slava” („Slavă Ucrainei – Slavă Eroilor”), a obținut un răspuns răspicat și mândru. El a încheiat alocuțiunea, rostind de trei ori sloganul „Slava Natsii — Smert Voroham” („Slavă națiunii – Moarte dușmanilor”) și oamenii au început să scandeze ca și cum ar fi fost posedați, „Moarte dușmanilor!”, în timp ce focurile de armă răsunau. (Apropo, anul trecut la procesiunea Calea Crucii a lui Filaret, s-a intonat cântecul popular „Moarte dușmanilor” după cum reiese din acest videoclip.)


Fenomenul observat la grupul lui Medinsky este același cu cel pe care l-am văzut aici la Chervone. „Preotul” a rostit tradiționalul salut național „Slavă lui Iisus Hristos”, la care orice adevărat Galitian, Volhynian, Carpato-Rus sau Ucrainean, ar trebui să știe să răspundă imediat „Slavă pentru totdeauna”, la fel ca în videoclipul de mai sus, cand abia s-a auzit un răspuns. Foarte mulți oameni păreau să nu aibă nicio problemă însă la intonarea imnului național. Mi s-a părut, de asemenea, că „preotul” a acordat o atenție deosebită cuvintelor „Slavă Eroilor”, dar în final a rostit „Slavă lui Iisus Hristos” ca și cum s-ar fi răzgândit în ultimul moment. Puteți viziona singuri videoclipul și puteți să vă exprimați părerea.

Sagan și Medinsky greșesc, întrucât Ucrainenii nu mai au nevoie să glorifice membrii diviziei SS Galicia, în fața poporului evlavios.. În schimb, aceștia ar trebui să slăvească toți sfinții Galiției, din Volhynia, Zaporozhye și Ruso-Carpati ”. În concluzie, spre marea mea întristare amintesc faptul că această formă de neo-nazism și etnofiletism, care este autodistructivă, are rădăcini printre munții stâncoși ai pământurilor Galiției salvate de Dumnezeu. De asemenea, este clar, istoric vorbind, că sursa acestei schisme și a extremismului nu provine din aceste meleaguri în mod natural, ci a fost o ideologie străină, adusă inițial de Iezuiți și Uniați. Acest naționalism radical a fost atent stimulat atât de ocupanți precum Austro-Ungaria, care căuta să împartă și să cucerească slavii, cât și de regimul ateist bolșevic sub Stalin și Hrușciov, care a încercat să distrugă Sfânta Rusie și să împartă popoarele ei. Dar după cum ne amintește Sfântul Lavrentie din Cernigov: „Este imposibil să împărțiți Rusia, Ucraina și Belarusia, pentru căci acestea împreună sunt Sfânta Rusie”. Știți, amintiți-vă și să nu uitați! ” Prin rugăciunile sale, precum și ale tuturor Sfinților Galiciei, din Volhynia si Ruso-Carpati, Domnul Atotputernic poate face ca oamenii din aceste meleaguri să-și amintească tradițiile ortodoxe și să rămână credincioși Bisericii lor și să-i facă de necucerit împotriva celor care ar provoca învrăjbire. Sursa: http://orthochristian.com/122772.html Traducere: Mărturisirea Ortodoxă
https://www.aparatorul.md/schismaticii-ucraineni-membrii-nazisti-se-numara-printre-sfinti/

Moneda de 50 de bani, CU CHIPUL ERETICULUI PAPĂ, a fost pusă în circulație

După cum aflam înainte de vizita arhiereticului Francisc în România:

ECUMENISM: Conducerea masonică a BNR emite monede cu papa – Promovarea deșănțată a ecumenismului și susținerea caracterului, chipurile „apostolic” al vizitei ereziarhului în România

Iată că deja a ajuns pe piață moneda de 50 de bani cu chipul slugii antihristului.

Sistemul financiar promovează la nivel oficial ecumenismul. 

Sursa

Sinodul BOR apreciază prozelitismul făcut de papa Francisc cu ocazia vizitei în România

Basilica.ro ne informează că în ziua de 19 iunie 2019, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția patriarhului Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române în cadrul căreia, printre altele, s-a luat act cu apreciere de prezentarea sinteză cu privire la vizita Sanctității Sale Papa Francisc, la Palatul Patriarhiei şi la Catedrala Naţională, în ziua de 31 mai 2019.

Care va să zică, degeaba ne tot avertizează Sfinții de erezia papistașă și de viclenia ereticului papă. Degeaba s-a revoltat plíroma ortodoxă de scandaloasa mediatizare a prozelitismului religios făcut de papa Francisc, de parcă am fi fost o țară majoritar catolică. Degeaba, căci ierarhii noștri aplaudă și apreciază, iar pe naivi îi duc întru adormire sufletească, așa cum ne avertiza Marele Duhovnic, Părintele Justin Pârvu:
”…Noi am avut soarta aceasta nefastă să avem niște creștini căldicei, cărora chipurile le-a plăcut mai mult liniștea. Pentru că întâistătătorii noștri ne-au dat mereu cu liniștea, cu pacea, cu cumințenia – virtute pusă la mare cinste în educația religioasă ateist-comunistă.

Dar această falsă cumințenie ne-a acoperit toate neghinele pătrunse cu vicleșug în sânul Bisericii noastre și de atâtea bălării aduse din Răsărit și din Apus, nu am mai avut ochi să le vedem, sau poate că a fost mai comod să le astupăm.”

extras din Părintele Justin Pârvu,”Biserica și noile erezii”

                        Sursa:ortodoxinfo

​“PREOŢIA” FEMEILOR – O NOUĂ ISPITĂ A ŞARPELUI DIN VECHIME



Decăderea femeilor a devenit unul din cele mai primejdioase semne ale decăderii duhovniceşti, morale şi fizice a societăţii contemporane. Precum remarca un filozof: ,,O societate este asemenea femeilor sale”[1]. Lupta pentru drepturi, îndeosebi pentru drepturile femeilor, a creat un anumit ,,climat” al epocii noastre. Deosebit de neplăcută este o mişcare feministă inspirată de un sentiment de ură, desfrâu şi dorinţă de putere.Această mişcare a luat proporţii globale implicând în nebunia sa chiar ţările cele mai înapoiateîn ce priveşte emanciparea. Strădaniile feministelor sunt de nedomolit. Ele sunt o versiune contemporană a supliciului mitologicului Tantalus. În loc să dăruiască viaţă şi dragoste potrivit firii lor, feministele luptă cu înverşunare pentru putere, inclusiv puterea în Biserică[2]. Preotesele din vremurile moderne, înnebunite de mândrie, pretind în mod blasfemiator să slujească liturghia şi să aducă sfintele taine.

 Ce spectacol îngrozitor ! Toate acestea, contrare învăţăturii apostolice absolut limpezi:

Că Dumnezeu nu este al tulburării, ci al păcii, precum întru toate bisericile sfinţilor, muierile voastre în biserică să tacă; că nu li s-a dat voie lor să grăiască, ci să fie plecate, precum şi legea zice. Iar de voiesc să se înveţe ceva, acasă să-şi întrebe pre bărbaţii lor; că ruşine este muierilor să grăiască în biserică (I Corinteni 14, 33-35).

Au devenit perimate cuvintele insuflate de Dumnezeu ale marelui apostol, sau ele arată dispreţ faţă de femei, aşa cum au susţinut apărătorii amăgitori ai drepturilor egale ? Nu a spus acelaşi apostol: Nu este iudeu nici elin, nu este rob nici slobod, nu este parte bărbătească nici femeiască; că voi toţi unul sunteţi întru Hristos Iisus (Galateni 3, 28). Cu aceste cuvinte uluitor de simple, apostolul nu numai că respinge disputele obositoare cu privire la libertate, naţionalitate şi selectivitate, ci explică de asemenea esenţa adevăratei egalităţi a bărbaţilor cu femeile. Atitudinea riguroasă a apostolului faţă de conduita femeilor în biserică este pricinuită nu numai de binecunoscutul păcat al mamei noastre originare Eva care l-a aruncat pe Adam, şi ulterior întreaga omenire, în păcatul originar, ci şi de observaţia specifică a tulburării provocate, în mod evident, femeilor (I Timotei 2, 14). Apostolul nu putea decât să ţină seama că, prin firea lor, femeile sunt mai expuse la tot felul de influenţe, inclusiv cele profund păcătoase şi vătămătoare. Acest fenomen alcătuieşte tema predominantă a plăsmuirii din întreaga lume; piesele de teatru şi producţiile de cinema abordează de asemenea această temă. Este suficient să ne îndreptăm atenţia asupra câtorva evenimente foarte recente din sfera feminismului ecumenist, pentru a înţelege relevanţa cuvintelor apostolului exprimate acum 2.000 ani. Pe 4-7 noiembrie 1993, în oraşul Minneapolis (SUA) a avut loc faimoasa conferinţă feministă ,,Re-închipuirea”, pentru a trata o parte din programul Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) convenit în 1988, ,,Deceniul ecumenist: Bisericile în solidaritate cu femeile”. Deşi această conferinţă, la care au participat mai mult de 2.000 femei şi câţiva bărbaţi, nu a fost sponsorizată de CMB, câţiva din membrii săi cei mai de seamă s-au aflat printre participanţii activi ai conferinţei. Neputând să ne hotărâm să cităm cele mai detestabile blasfemii, îndeosebi cele cu privire la Patima Mântuitorului nostru, şi cerând iertare Domnului, considerăm că este necesar să enumerăm doar câteva detalii ale acestei conferinţe feministe şi câteva teze individuale ale lucrărilor prezentate. Astfel, femeile blasfemiatoare participante la conferinţa ,,Re-închipuirea”:

  •  – au încercat să respingă dogma Sfintei Treimi; 
  • – s-au străduit să discrediteze Sfintele Scripturi: ,,Ca femei, noi simţim necesitatea de a căuta valori superioare celor cuprinse în Biblie” a anunţat Aruna Ganadazon, membru CMB; 
  • – s-au închinat ,,divinei Sofia” ca cel de-al treilea ipostas al Sfintei Treimi;
  •  – au încercat să-şi prezinte învăţătura despre Sofia ca pe o nouă formă de hristologie; 
  • – au accentuat, ca fiind de o însemnătate deosebită pentru femei, recunoaşterea prezenţei calităţilor feminine în firea dumnezeiască sub numele de ,,Sofia”;
  •  – au batjocorit patimile Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce (profesor Dolores Williams de la Seminarul Teologic Unificat din oraşul New York); 
  • – au săvârşit ritualuri noi şi aşa-zisa ,,liturghie a mierii şi laptelui”, în timpul căreia participantele au cântat laude ,,dulcii Sofia după al cărei chip am fost create” şi cu ,,mişcări pătimaşe ale trupurilor lor” au amintit lumii ,,dulceaţa şi senzualitatea ei”; 
  • – au proclamat libertatea sexuală, inclusiv libertatea şi egalitatea lesbienelor (,,preotesele” lesbiene au prezentat lucrările şi declaraţiile lor). În acest punct o vom cita pe participanta presbiteriană sud-coreeană Chung Hyun Kyung care a dobândit un renume de scandal la cea de-a VII-a Adunare de la Canberra. ,,Biserica Creştină
  •  – a declarat ea – este prea patriarhală (subordonată bărbaţilor); prin urmare, noi ne-am adunat aici pentru a distruge această idolatrie patriarhală a creştinismului”. Vorbind despre ,,creştinismul” ei, Chung l-a descris ca o sinteză de concepte a trei zeităţi: Kali din religia hindusă, Guan-in din budism şi anticul Ino din Filipine ! Neţinând cont de dizgraţia conferinţei feministe ,,Re-închipuirea” care a provocat o furtună de proteste şi a fost numită neo-păgână, eretică şi blasfemiatoare, Konrad Raiser, secretarul general al CMB, a apărat-o ca fiind ,,una din cele mai ecumeniste întruniri ţinute în această ţară (SUA) de multă vreme încoace”, şi a fost bucuros să observe că toţi participanţii ,,au fost de acord că este necesar să-şi lărgească orizonturile”. Aprecierea pozitivă a acestei conferinţe de către CMB s-a manifestat în faptul că unul din participanţii săi activi şi planificatori ai programului său, o presbiteriană, Ann Lundy, care a fost concediată după conferinţă din postul său destul de înalt în SUA ca urmare a indignării coreligionarilor ei presbiterieni, a fost propusă pentru postul de secretar general adjunct al CMB, şi ulterior numită în acest post[3]. Atacurile feminismului agresiv asupra creştinismului, inclusiv asupra ortodoxiei, s-au făcut simţite în mai multe ţări. Baza teoretică pentru atragerea activă a femeilor în rândurile clerului şi justificarea hirotoniei lor este furnizată nu numai de heterodocşi, ci şi de Bisericile ,,Ortodoxe” ecumeniste, în special de Institutul Teologic [Sfântul Serghie] din Paris. Prietenia ecumenistă în orice mod posibil promovează dizolvarea hotarelor confesionale, adică distrugerea împrejmuirii Bisericii. ,,Ortodocşii”ecumeniştii devin îmbibaţi cu înşelările neortodocşilor şi devin obişnuiţi cu păcatul lor. Acest fapt este demonstrat foarte limpede de evoluţia atitudinii Patriarhiei Moscovei faţă de ,,preoţia” femeilor. Epistola Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei din 1976 a respins cu hotărâre propunerea ecumenistă de a permite ,,preoţia” femeilor, argumentând că, în această privinţă, Biserica Ortodoxă este obligată să urmeze tradiţia bisericească generală rânduită de Însuşi Domnul Iisus Hristos. Epistola a subliniat de asemenea faptul că  ,,istoria Bisericii nu a cunoscut nici un precedent cu femei săvârşind sfintele taine”[4]. Aceeaşi epistolă a punctat imposibilitatea aderării la poziţia majorităţii protestante care are în vedere ,,preoţia” femeilor, ,,exprimându-şi adeseori atitudinea faţă de această chestiune în termeni seculari străini de revelaţia dumnezeiască”[5]. Frecvenţa crescândă a adunărilor ecumeniste a devenit cauza unei ,,apostazii pas cu pas”[6] de la Sfânta Tradiţie ce duce drept către coliturghisirea amintită mai sus a ,,ierarhului ortodox” cu ,,preotesele” în Vancouver. Şi recent, alt ierarh al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Antonie (Blum) de Suroj, a îndrăznit să vorbească despre o bază teoretică pentru admiterea preoţiei femeilor şi să afirme public că nu vede nici un impediment teologic pentru hirotonirea femeilor[7].Acceptând libertăţile fascinante ale CMB, ,,ortodocşii” ecumenişti îşi vădesc dispreţul faţă de succesiunea apostolică, şi în particular faţă de taina preoţiei. În Biserică, toţi membrii, atât bărbaţi cât şi femei, alcătuiesc unitatea tainică a Trupului lui Hristos. Toţi sunt chemaţi la sfinţenie, la o misiune apostolică generală şi la Împărăţia Cerurilor. Însă aceasta nu înseamnă că toţi sunt chemaţi să fie preoţi. Însuşi Domnul nostru care a întemeiat Biserica în înţelepciunea Sa dumnezeiască a prevăzut soluţia acestei probleme. Deşi au existat şi femei printre cei apropiaţi de Hristos, nici una din ele nu s-a aflat printre cei 12 apostoli. Este cu neputinţă să crezi că aceasta a fost o coincidenţă şi că Mântuitorul a făcut o concesie duhului vremii[8]. Şi totuşi, Domnul nu le-a subestimat în nici un fel pe femei în comparaţie cu ucenicii Săi. Dimpotrivă, unele femei au fost cinstite în mod deosebit[9]. Astfel, Hristos Şi-a dezvăluit dumnezeirea şi a propovăduit mântuirea unei femei păcătoase din Samaria, ai cărei locuitori erau dispreţuiţi de evrei (Ioan 4, 5-42). După Înviere, ,,minunata unanimitate” a tuturor evangheliştilor (Matei 28,1-8; Marcu 16,1-10; Luca 24,1-10; Ioan 20,11-18) atestă faptul că tocmai femeile au avut cinstea de a fi primele care au auzit vestirea îngerului şi L-au văzut pe Hristos înviat. A fost voia lui Hristos ca ele să fie părtaşe la taina Învierii înaintea apostolilor. Sfintele Mironosiţe au fost primele care L-au văzut pe Învăţătorul lor înviat şi au fost pline de incredibilul adevăr al arătării Lui în trupul preaslăvit, ca ele să poată da mărturie de aceasta înaintea ucenicilor lui Hristos deoarece aceştia din urmă plângeau şi se tânguiau (Marcu 16, 10)[10]. Cei dintâi ierarhi ai Bisericii lui Hristos au fost sfinţii apostoli, nu femeile. Marele Păstor, Iisus Hristos Însuşi i-a numit pe ei ca să păzească turma lui Dumnezeu, să conducă Biserica, să săvârşească sfânta euharistie (Luca 22, 18), să propovăduiască şi să boteze (Matei 28, 19), să lege şi să dezlege, să ungă şi să tămăduiască (Marcu 6, 13) etc. Când hirotoneau diaconi (Faptele Apostolilor 6, 6), preoţi (Faptele Apostolilor 14, 23; Tit 1, 5) şi episcopi (II Timotei 1, 6), ei nu hirotoneau niciodată femei. Dimpotrivă, ei le-au învăţat pe femei să fie tăcute şi evlavioase (I Timotei 2, 10-12), aşa cum povăţuia Apostolul Pavel: Muierile voastre în biserică să tacă (I Corinteni 14, 34). Aceste învăţături apostolice cu privire la femei nu amintesc în nici un fel de ,,înapoierea”, ,,misoginismul” sau ,,dispreţul” notorii pe care feministele şi liberalii ecleziastici le place să le reproşeze sfinţilor apostoli. Ce diferenţă între toată această zarvă şi marea cinste, plină de pace, arătată de sfinţii apostoli surorilor lor întru Hristos ! Implicând femeia într-o sferă de activitate neobişnuită pentru ea, ,,apărătorii” vicleni ai drepturilor şi libertăţii femeii o distrag pe ea în realitate de la slujirea pe care Dumnezeu i-a dat-o ei în comunitatea creştină şi în Biserică.Şi minciunile despre ,,emanciparea” femeii în sfera spirituală ameninţă să fie dezvăluite în forme incomparabil mai urâte şi mai dureroase decât urâţenia deja dezvăluită şi morbiditatea celor din sfera seculară. Ademenind femeia cu o libertate imaginară şi noi fructe interzise, discipolii de astăzi ai şarpelui din vechime urmăresc fără îndoială acelaşi scop cu tatăl lor, diavolul: să nimicească cu totul femeia. Modelele şi argumentele ecumeniste seculare mult prea omeneşti sunt în contradicţie cu caracterul veşnic al Sfintelor Scripturi. Când au interzis femeilor să propovăduiască în biserici, sfinţii apostoli au fost călăuziţi de înţelepciunea dumnezeiască, nu de cea omenească. Filozofeala pământească a liberalilor ecumenişti, vorbăria lor despre ,,înapoierea” sfinţilor apostoli şi ,,subjugarea” femeii de către bărbat, contrazice întreaga Tradiţie a Bisericii şi istoria ei care dovedeşte cinstea arătată femeilor – mărturisitoare ale credinţei, mucenice şi binecuvântate care L-au preaslăvit pe Dumnezeu prinsfinţenia lor. Ţari, patriarhi şi episcopi, şi creştini ortodocşi de rând se roagă cu toată smerenia la fericita Xenia de Petersburg cea pribeagă şi nebună pentru Hristos şi la alte sfinte femei, mucenice şi sfinte. Se pot da sute de exemple de cinste arătată sfintelor femei şi se pot respinge astfel cu uşurinţă zadarnicele argumente sociale, psihologice şi de alt fel ale ecumeniştilor. Cel mai însemnat argument împotriva lor este pilda Maicii Domnului, smerenia şi modestia pe care ea le-a arătat în viaţa ei pământească. Preasfânta Fecioară, care a născut pe Hristos, a dus o viaţă simplă, liniştită, nepropovăduind nicicând în biserică, potrivit învăţăturilor apostolice. Inovaţia fără precedent a moderniştilor bisericeşti care acceptă femei ,,preot” şi chiar ,,episcop” pretinde chipurile că restabileşte drepturile femeilor, pentru a le emancipa. În orice caz, promotorii protestanţi ai femeilor reuşesc să combine preamărirea lor excesivă a femeii în duhul feminismului modern cu o totală desconsiderare faţă de Maica Domnului nostru Iisus Hristos, cea de Dumnezeu aleasă. Şi aceasta contrar proorociei Sfântului Duh că o vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48). Potrivit opiniei mitropolitului Vitalie (Ustinov), ,,preoţia” femeilor arată o ruptură totală de Sfânta Tradiţie. Autor: Ludmilla Perepiolkina Traducere: Catacombele Ortodoxiei   [1] Guy Brouillet, „Accent aigu”, L’Analyste, iarna 1987-1988, Montreal, Quebec, p. 94. [2] Cu aproape 100 ani în urmă, broşura intitulată Marşul distrugătorului. O vedenie (Shestvie Razrushitelia. Videnie) a fost publicată în Rusia ca supliment al jurnalului O cale a vieţii (Put’ zhizni), Zaraisk, 1909. Această lucrare a fost scrisă de binecunoscutul scriitor religios Serghie Nilus, un ucenic duhovnicesc al sfinţilor stareţi de la Mânăstirea Optina, şi este de o însemnătate totală, potrivit mitropolitului Vitalie, întâistătătorul BORD. Conţinutul broşurii este de asemenea natură, încât mitropolitul Vitalie a considerat că este datoria sa să-i sfătuiască pe cititorii ediţiei retipărite: ,,Faceţi cu evlavie semnul crucii ortodoxe ruse deasupra voastră înainte de a citi această broşură pentru a vă păzi sufletele de orice vătămare posibilă”. O vedenie descrisă în Marşul distrugătorului îl înfăţişează pe Lucifer (Satan) vărsând porunci infernale legiunilor sale de demoni. Când citeşti paginile acestui text, este cu neputinţă să nu te cutremuri la gândul că toate acestea s-au adeverit aproape cuvânt cu cuvânt şi au devenit realitatea secolului XX. Citate din această broşură îi vor permite cititorului să înţeleagă aceasta el însuşi. Unul dintre citate spune: ,,Şi Lucifer a continuat: ’Cea mai grea sarcină stă înaintea voastră; fără ea nu veţi reuşi nimic, şi toate planurile noastre vor fi zadarnice. Oamenii au o fortăreaţă inaccesibilă. Este maternitatea: reînnoirea posterităţii şi creşterea sa. Femeia fecioară şi femeia mamă – este acel bastion inaccesibil al omenirii pe care trebuie să-l aveţi neîncetat în minte şi pe care trebuie să-l atacaţi cu iscusinţă şi cu prudenţă cu insinuările voastre. Dacă nu veţi reuşi să cuceriţi, să subjugaţi această fortăreaţă totul va fi în zadar … deoarece abia vă veţi ocupa de o generaţie, că va creşte una nouă şi o nouă putere se va ridica împotriva voastră. Prin femeie trebuie să cucerim omenirea în prezentul şi viitorul ei, să o cucerim în întregime” … Şi deodată acest gând l-a îngrozit pe Lucifer şi l-a făcut să se chircească ca de o durere mare … Şi întregul iad s-a zguduit şi a tremurat … O rază de lumină curată a coborât din înălţimea la care nu se poate ajunge asemenea unui fulger care a străbătut iadul, izbind întunericul şi risipind bezna. În acest chip i s-a amintit lui Lucifer neputinţa sa fără noimă şi nemărginita milostivire a Ziditorului. Înaintea privirii nebune a lui Lucifer strălucea în ceruri chipul luminos al Preacuratei Fecioare, Maica Mielului, păzitoarea veşnic neadormită şi apărătoarea fecioriei şi maternităţii femeilor” (Taina fărădelegii. Două revelaţii din 1909, tipărită la Editura Mânăstirii, New York, SUA; Montreal, Canada, 1994, p. 11). [3] Informaţiile despre conferinţa feministă din Minneapolis sunt preluate din jurnalul Agios Kyprianos (publicat de Mânăstirea Sfinţii Chiprian şi Iustina, Fili, Attica, Grecia) nr. 260, mai-iunie 1994, p. 272-278. A se vedea de asemenea: Tracy Early, ,,Moştenitoarele Sofiei”, One World, nr. 195, 1994, p. 16-18; de aceeaşi autoare, ,,Femeile ecumeniste apără întrunirea de ’vânătoarea de vrăjitoare’”, EPS, nr. 7, 94.03.25; ,,Lider presbiterian critică conferinţa ,,Re-închipuirea”, EPS, nr. 9, 94.04.?; ,,Controversa ,,Re-închipuirea” cuprinde Biserica de vreme ce un oficial demisionează”, EPS, nr. 14, 94.06.02; jurnalul Irenikon, 1994, nr. 1, p. 102; Jack Kapica, ,,Metafora femeii, erezia bărbatului”, Toronto Globe and Mail, 19.03.1994; Peter Steinfeis, ,,Conceptul feminin al lui Dumnezeu al protestanţilor tremurători”, Dayton Daily News, 21.05.1994, p. 8C şi 9C. [4] Jurnalul Patriarhiei Moscovei  nr. 4, 1976, p. 9. [5] Ibid. [6] Această expresie aparţine arhimandritului Constantin. A se vedea cartea sa Teologie pastorală [Pastyrskoe bogoslovie], partea a doua, Editura Sfântul Iov de Poceaev, Mânăstirea Sfânta Treime, Jordanville, New York, 1960, p. 9. În această carte, autorul examinează procesul căderii (apostaziei) treptate din credinţă care în cele din urmă va conduce la venirea lui antihrist. [7] A se vedea Orthodoxos Typos, nr. 745, Atena, 29.05.1987, p. 2. [8] A se vedea Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 4, 1976, p. 9. [9] A se vedea şi Reînvierea iconoclasmului ca prim pas în prigonirea creştinismului în România, partea a V-a şi a VI-a. [10] A se vedea arhipreot Alexandru Turinţev, Foaia lecturii duminicale [Listok voskresnago chtenija], nr. 38, publicaţie a Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi, Paris, 1954. 

 “Preoţia” femeilor – o nouă ispită a şarpelui din vechime https://www.aparatorul.md/preotia-femeilor-o-noua-ispita-a-sarpelui-din-vechime/

UNITATE ÎN SATANA. APOSTAZIE UNIVERSALĂ. PATRIARHUL IRINEU AL SERBIEI ÎMPREUNĂ CU MONOFIZIŢII: “NOI SUNTEM O SINGURĂ BISERICĂ

patriarhul-serbiei-cu-monofizitii-01-940735799.jpg

În timpul vizitei sale la Damasc, Patriarhul Serbiei s-a întîlnit cu Mar Ignatius Afrem al II-lea, Patriarhul Antiohiei şi a întregului Orient şi cu capul “bisericii” monofizite a Siriei, Ioan al X, anunţa agenţia de ştiri Romfea. Ierarhii au cerut o unitate mai profundă între Biserica Ortodoxă şi aşa-numitele comunităţi eretice orientale.


În timpul vizitei, “patriarhul” Mar Ignatii Afrem al II-lea a declarat că “credincioşii abia aşteaptă acea zi, cînd vom primi Sfînta Împărtăşanie din acelaşi vas euharistic, după ce teologii ambelor Biserici au fost de acord că mărturisim aceeaşi credinţă (!!!) în Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvîntul întrupat al lui Dumnezeu”. În răspunsul său, Patriarhul Irineu şi-a mărturisit unitatea cu ereticii monofiziţi: “Ne uneşte dragostea şi credinţa în Domnul Iisus Hristos. Noi suntem o singură Biserică (!!!), deşi, din păcate, împrejurările istorite ne-au despărţit”. Patriarhul Irineu a mai adăugat că Biserica are nevoie de unitate, îndeosebi în vremurile dificile. “Puterea noastră e în unitate, iar unitatea nu e doar în cuvinte, dar şi în acţiuni serioase pentru a obţine o unitate deplină în toate domeniile”.

Sursa

APOSTAZIE DE NIVEL GLOBAL. CONDUCĂTORII BISERICILOR LOCALE ORTODOXE S-AU RUGAT ÎMPREUNĂ CU SCHISMATICII UCRAINENI

Schismaticul Epifanie (Dumeniko) a sosit pe 10 iunie la Istanbul cu ocazia serbării zilei onomastice a patriarhului eccumenic Bartolomeu, eveniment care a reunit şi alţi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Locale.
 În biserica mănăstirii “Izvorul Tămăduirii” a avut loc vecernia, în tipul careea patriarhul Bartolomeu, împreună cu arhiepiscopul Ieronim de Atena şi alţi ierarhi ai altor Biserici Ortodoxe Locale, s-au rugat împreună cu schismaticii ucraineni. 

După vecernie, Epifanii a ţinut un discurs de salut către patriarhul ecumenic, şi l-a felicitat pe arhiepisopul Ieronim, dăruindu-i o panaghie în cinstea întronării sale.

 După slujbă, Epifanie a liturghisit la mormintele patriarhilor decedaţi, care se află în mănăştirea dată. În ziua pomenirii Sf. Apostol Bartolomeu şi Barnabas (pe stil nou), 11 iuni 2019, Epifanii împreună cu delegaţia sa, s-au rugat împreună în biserica Sf. Gheorghe de la Fanar (Istambul).

 În tipmpul liturghiei s-au rugat patriarhul Bartolomeu, reprezentanţii Patriarhiei Alexandriei, ai Ierusalimului, şi ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului şi Bisericii Greciei.

https://www.aparatorul.md/apostazie-de-nivel-global-conducatorii-bisericilor-locale-ortodoxe-s-au-rugat-impreuna-cu-schismaticii-ucraineni/