Premierul Israelului subliniază importanța istorică a reconstruirii Templului lui Solomon: „Muntele Templului e în mâinile noastre!”

isp: Benjamin Netanyahu:


„Mulțumiri tuturor și bineînțeles, doresc să le urez bun venit în mod special lui Jared Kushner și Ivankăi Trump. Prezența dumneavoastră aici este un testament pentru acest eveniment deosebit, nu doar pentru administrația Trump, dar într-o manieră foarte personală, pentru voi, pentru fiecare dintre voi, pentru realizarea păcii și pentru președintele Trump însuși. Vă mulțumesc.

Ce zi glorioasă! Să o țineți minte totdeauna! [Aplauze] Acum se scrie istorie. Domnule președinte Trump, prin recunoașterea istoriei, ai scris istorie. Deci pentru mine, acest lucru înseamnă reînvierea amintirilor personale, dar pentru poporul nostru, evocă profunde amintiri colective ale momentelor glorioase petrecute aici, în acest oraș, situat pe loc înalt, în Ierusalim. În Ierusalim, Avraam a trecut cel mai greu test al credinței și a primit dreptul de a fi Părintele poporului nostru. În Ierusalim, Regele David a stabilit capitala cu 3000 de ani în urmă. În Ierusalim, Regele Solomon a construit templul nostru, care a rămas în picioare multe secole. În Ierusalim, evreii strămutați din Babilon au reconstruit templul, care a dăinuit și mai multe secole. În Ierusalim, Macabeii au recucerit acest templu și au restabilit suverenitatea evreilor pe acest pământ. Și chiar aici, în Ierusalim, după 2000 de ani, soldații Israelului au exclamat aceste cuvinte de neuitat: „Muntele Templului este în mâinile noastre!” Cuvinte ce au ridicat moralul întregii noastre națiuni. Suntem în Ierusalim și suntem aici pentru a rămâne.”

Se indeplineste proorocia Sfintilor Parinti unde spun ca atunci cand veti auzi ca se va construi templu lui Solomon din Ierusalim se pregateste intronarea antihristului. Vedem ca prim-ministrul Israelului, exact in ziua mutarii ambasadei la Ierusalim, exact in data de 14 mai, ziua infintarii statului Israel, anunta reconstruirea Templului si de cand asteapta ei aceasta zi.

De la Sfântul Lavrentie al Cernigovului(1868-1950) ne-au rămas aceste cuvinte:

„Antihrist va cunoaşte toate vicleniile diavoleşti şi va face false minuni. Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Fericit şi preafericit va fi omul care nu va dori şi nu va vedea faţa spurcată a lui Antihrist. Cine va vedea şi va asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu al lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el va pieri şi va arde în focul cel veşnic“.

Arhiepscopul Simeon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob şi arhimandritul Teofan (contemporani ai Cuviosului) l-au întrebat pe Sfântul Lavrentie:

„Cum vor fi toate acestea?”

Stareţul le-a răspuns cu lacrimi:

„In locurile cele sfinte va fi necurăţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii, care vor înşela oamenii care s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodată“.

Părinţii l-au întrebat pe Sfânt: „Unde? In locurile sfinte? In biserică?”

Cuviosul a răspuns:

„Nu în biserică, ci în fiecare casă. In colţul unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare, care vor înşela oamenii. Mulţi vor spune: trebuie să vedem şi să auzim noutăţile. In aceste noutăţi se va arăta Antihrist”
(Sfântul Lavrentie al Cernigovului – viaţa, învăţăturile, minunile şi acatistul, ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pp. 157-158).

Sf.Chiril al Ierusalimului:

„Toată această statură a lui Antihrist – învăţătura şi faima lui de geniu, minunile lui mincinoase şi întreaga sa viaţă făţarnică şi plină de toată înşelăciunea – vor avea un singur ţel: să ia în stăpânire cârmuirea întregii lumi, asupra tuturor neamurilor. Dobândirea popularităţii în rândul evreilor va fi cea dintâi etapă pe acest drum. Antihrist va face tot ce-i va fi cu putinţă pentru ca evreii să-l recunoască drept Mesia al lor cel făgăduit. Va reuşi să ducă la bun sfârşit organizarea guvernului evreiesc şi se va apuca să înfăptuiască visul cel vechi de veacuri al evreilor – refacerea templului lui Solomon.

După aceea „va fi silit de oameni şi va fi proclamat împărat, iar mulţimile evreilor îl vor iubi; el va reface Ierusalimul şi le va ridica templul“
(Sinaxarul din Duminica lăsatului sec de carne – numită şi a Infricoşătoarei Judecăţi)

Reclame

SF. IOAN MAXIMOVICI: PREDICA la Duminica Infricosatoarei Judecati DESPRE ANTIHRIST SI SFARSITUL LUMII: “Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală…”

In cinstea praznuirii Sfantului Ioan Maximovici, Marele Facator de minuni al vremurilor din urma, care a fost Episcop de Shanghai, de Paris si de San Francisco, republicam aici (de aceasta data integral, probabil cea mai densa, faimoasa si importanta predica a Sfantului Ioan Maximovici despre Sfarsitul lumii, despre cine si cum va fi si va actiona Antihrist, despre Judecata de Apoi si despre starea noastra, a crestinilor de pe urma. Forta duhovniceasca, folosul si actualitatea acestui cuvant profetic se impun de la sine si il fac necesar a fi recitit inca o data si inca o data… Sfinte Ioan Maximovici, care ai iubit si pe sfintii romani, roaga-te si pentru noi si pentru Biserica noastra!

PREDICA LA DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI – DESPRE ANTIHRIST SI SFARSITUL LUMII



“Astăzi suntem în Săptămâna înfricoşatei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii, şi despre Judecata de Apoi.
Înainte de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie, frământări civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaimă, vor muri de aşteptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va fi nici viaţă, nici bucuria vieţii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legăturii cu viaţa. Dar nu se va pierde numai legătura cu viaţa, ci şi cu credinţa; şi Fiul omului, venind, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemulţumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alături de pierderea legăturii cu viaţa, va slăbi şi morala. Binele va slăbi şi răul va creşte.
Despre aceste vremuri vorbeşte şi Sfântul Apostol Ioan Teologul în lucrarea sa insuflată de Dumnezeu, numită Apocalipsa. El însuşi mărturiseşte că „a fost în Duh“, ceea ce înseamnă că însuşi Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit în diferite imagini simbolice destinele Bisericii şi ale lumii; de aceea, Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu. El prezintă destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în acele zile în pustie: ea nu se arată în viaţă, aşa cum se întâmplă acum în Rusia.
În realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care pregătesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti” înseamnă „vechi” sau „în loc de” sau „împotrivă“. Acel om doreşte să fie în locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi. El va primi acea putere înainte de pieirea sa şi a întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni îi va împlini voia şi-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apărea doi drepţi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî şi timp de trei zile trupurile lor vor rămâne neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist şi a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodată, acei drepţi vor învia şi toată oştirea lui Antihrist va fi în mare tulburare şi se va îngrozi, iar Antihrist va cădea deodată mort, omorât de puterea Duhului.
Dar ce se ştie despre omul-Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaşte. Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată care se dă drept fecioară. El va fi evreu din seminţia lui Dan. Pentru aceasta avem semn că Iacov, murind, a spus că printre urmaşii săi “Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indică metaforic că el va acţiona prin viclenie şi răutate. Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, că înainte de sfârşitul lumii o mulţime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din şirul seminţiilor mântuite lipseşte seminţia lui Dan.
Antihrist va fi foarte inteligent şi va şti cum să se poarte cu oamenii. Va fi fermecător şi prietenos. Filozoful Vladimir Soloviov[1] a lucrat mult ca să-şi închipuie venirea şi personalitatea lui Antihrist. El a folosit minuţios toate materialele existente pe această temă, nu numai ale Sfinţilor Părinţi, ci şi textele musulmane, şi a creionat acest tablou tulburător. Până la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregătită. „Taina lucrează deja” şi forţele care-i pregătesc apariţia se luptă, în primul rând, împotriva împărăţiei legiuite. Sfântul Apostol Pavel spune că Antihrist nu poate apărea până nu va fi îndepărtat „cel care o împiedică” (II Tes. 2, 7). Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că „cea care o împiedică” este stăpânirea legiuită cinstitoare de Dumnezeu. Această stăpânire se luptă cu răul. „Taina” care lucrează în lume nu doreşte aceasta, nu doreşte lupta cu răul prin mijloacele forţei: dimpotrivă, ea doreşte stăpânirea fărădelegii şi când o va obţine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent şi fermecător, dar va fi milostiv, va face acte de caritate şi fapte bune pentru întărirea stăpânirii sale. Iar când şi-o va întări într-atât, încât îl va recunoaşte întreaga lume, atunci îşi va arăta faţa. Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru că aici Mântuitorul Şi-a descoperit învăţătura dumnezeiască şi Persoana, aici întreaga lume a fost chemată să guste fericirea binelui şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos şi L-a răstignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stăpânirea.
Atingând culmile puterii, Antihrist le va cere oamenilor să-l recunoască drept cel ce a obţinut ceea ce nici o altă putere pământeană şi nimeni nu a mai obţinut vreodată şi va pretinde închinare ca unei fiinţe supreme, ca unui dumnezeu. Vladimir Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii lui Antihrist, ca a unui conducător de rang înalt. El le va face pe plac tuturor, cu condiţia ca aceştia să recunoască supremaţia puterii sale. El va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca „fiinţă supremă” şi ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică.
Va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar ca justificare, vor arăta spre starea strălucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea.
Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului. Antihrist va îngădui oamenilor totul, numai ca ei „căzând în faţa lui, să i se închine“. Nu este o atitudine nouă faţă de oameni: şi împăraţii romani erau gata să le redea libertatea creştinilor cu condiţia ca ei să le recunoască divinitatea şi suprema putere divină şi îi chinuiau doar pentru că ei mărturiseau că „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui Singur să-i slujeşti” (Matei 4, 9-10). Întreaga lume i se va supune şi atunci el îşi va descoperi faţa şi ura faţă de Hristos şi de creştinism. Sfântul Ioan Teologul spune că toţi cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu se ştie dacă aceasta va fi cu adevărat un semn pe trup sau este o exprimare simbolică a faptului că oamenii vor recunoaşte şi cu mintea necesitatea închinării la Antihrist şi că întreaga lor voinţă îi va fi supusă, în timpul unei astfel de supuneri totale a întregii lumi – şi cu voinţa, şi cu conştiinţa – vor apărea cei doi drepţi de care am amintit, care vor propovădui fără teamă credinţa şi îl vor da în vileag pe Antihrist. Sfânta Scriptură spune că înainte de venirea Mântuitorului vor apărea două „sfeşnice“, doi „măslini arzători“, „doi drepţi“. Pe aceştia Antihrist îi va omorî cu puterile magului. Cine sunt drepţii aceştia? După Predania Bisericii, sunt cei doi drepţi care nu au gustat moartea: profetul Ilie şi profetul Enoh. Există o proorocire că aceşti drepţi Care nu au gustat moartea o vor gusta pentru trei zile, iar peste trei zile vor învia. Moartea lor va fi o mare bucurie pentru Antihrist şi pentru slugile lui. Învierea lor de peste trei zile îi va aduce într-o stare de nespusă groază, de înfricoşare şi tulburare. Atunci va veni sfârşitul lumii.
Sfântul Apostol Petru spune că prima lume a fost creată din apă şi a pierit prin apă. „Din apă” este tot un simbol al haosului masei fizice, şi a pierit prin apa potopului. Iar lumea de azi este păstrată pentru foc (II Petru 3, 5-7). “Pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui” (II Petru 3, 10), toate stihiile se vor aprinde. Această lume de acum va pieri într-o singură clipă, într-o clipă totul se va schimba. Şi se va arăta semnul Fiului lui Dumnezeu – adică semnul Crucii, întreaga lume care sa supus de bunăvoie lui Antihrist „va plânge“. Totul s-a sfârşit. Antihrist a fost omorât. Este sfârşitul împărăţiei sale, a luptei cu Hristos. Este sfârşitul şi vremea răspunsului pentru întreaga viaţă, răspuns dat Adevăratului Dumnezeu. Atunci, din munţii Palestinei va apărea chivotul Legii: profetul Ieremia ascunsese chivotul şi Focul sacru într-o adâncă fântână. Când din acea fântână a fost luată apă, ea s-a aprins. Dar chivotul nu a fost găsit.
Când privim acum la viaţa din jur, cei ce pot vedea văd că tot ce a fost prezis despre sfârşitul lumii se împlineşte. Cine este, dar, acest om, Antihrist? Sfântul Ioan Teologul îi dă în mod simbolic numele 666, dar toate încercările de a înţelege acest însemn au fost zadarnice. În viaţa contemporană putem avea o viziune destul de clară despre posibilitatea arderii lumii, când „toate stihiile se vor aprinde“. Această viziune ne-o oferă fisiunea atomului. Sfârşitul lumii nu înseamnă distrugerea ei, ci schimbarea ei. Totul se va schimba deodată, într-o clipită. Morţii vor învia în trupuri noi: vor fi trupurile lor, dar înnoite, aşa cum Mântuitorul a înviat în trupul Său, care purta urmele rănilor şi ale suliţei, dar avea însuşiri noi şi, în acest sens, era un trup nou. Nu se ştie clar dacă va fi un trup nou cu totul sau va fi trupul cu care omul a fost creat. Şi Se va arăta Domnul în slavă, pe nor. Cum îl vom vedea? Cu ochii duhului. Şi acum, înainte de moarte drepţii văd în jurul lor ceea ce ceilalţi oameni nu văd.
Trâmbiţele vor suna cu putere. Ele vor suna în suflete şi în conştiinţe. Totul se va limpezi în conştiinţa omului. Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteşte despre un Bătrân Judecător aşezat pe tron, în faţa căruia este un râu de foc. Focul este elementul curatitor. Focul mistuie păcatul, îl arde şi dacă păcatul s-a altoit de sufletul omului, atunci îl mistuie şi pe om. Acest foc se va aprinde înlăuntrul omului: văzând Crucea, unii se vor bucura iar alţii vor cădea în disperare, se vor tulbura, se vor îngrozi. Astfel, oamenii se vor despărţi dintr-o dată: în relatarea evanghelică unii se aşază la dreapta, în faţa Judecătorului, iar alţii la stânga: i-a despărţit conştiinţa, însăşi starea sufletească a omului îl aruncă într-o parte sau în cealaltă, la dreapta sau la stânga. Cu cât mai sârguincios şi mai insistent a năzuit omul spre Dumnezeu în viaţa sa, cu atât mai mare îi va fi bucuria când va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!” şi, dimpotrivă, aceleaşi cuvinte vor stârni focul groazei şi al chinului celor care nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au luptat cu El sau L-au hulit în timpul vieţii.
Judecata de Apoi nu cunoaşte martori sau listă de protocol. Totul este scris în sufletele oamenilor şi aceste însemnări, aceste „cărţi” se vor deschide. Totul se va descoperi tuturor şi fiecăruia în parte, şi starea sufletească a omului îl va face să meargă la dreapta sau la stânga. Unii, la bucurie, alţii la chin. Când se vor deschide „cărţile”, toţi vor înţelege limpede că rădăcinile tuturor viciilor sunt în sufletul omului. Iată beţivul, desfrânatul: când moare trupul, unii cred că moare şi păcatul. Nu e aşa, în suflet exista o înclinaţie, pentru suflet păcatul era dulce. Şi dacă nu s-a pocăit de păcatul respectiv, dacă nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceeaşi dorinţă a dulceţii păcatului şi niciodată nu îşi va satisface dorinţa. Va suferi de ură şi de răutate. Şi aceasta e o stare infernală. „Gheena de foc” este focul lăuntric, este flacăra viciului, flacăra neputinţei şi a răutăţii şi aici va fi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” răutăţii neputincioase”.
[1] Vezi Scurtă povestire despre Antihrist, în Vladimir Soloviov, Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
(Sfântul Ioan Maximovici, “Predici si îndrumari duhovnicesti“, Editura Sophia, Bucuresti, 2001)

Sursa

Epoca lui Antihrist

Epoca lui Antihrist (Partea I-a)

Întreaga viaţă şi lucrare a lui Antihrist pot fi rezumate în trei perioade:

„Şi va face întocmai ca Domnul…”
Perioada întâi a lui Antihrist – cuprinsă între ziua naşterii sale şi momentul arătării lui – va trece neştiută. Sfântul Ioan Damaschin spune că „Antihrist este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se rascoală”.
A doua perioadă a vieţii lui Antihrist se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţator al lumii sau „prooroc” [1]. Se prea poate să-şi înceapă lucrarea în împrejurările unei conflagraţii mondiale când umanitatea, după ce a suferit toate urâciunile războiului, nu va mai vedea nici o cale de ieşire din dureroasa sa fundătură, fiindcă toate mijloacele de rezolvare se vor afla în mâinile unei societăţi secrete care va colabora cu Antihrist. El va oferi un plan pentru rezolvarea reuşită a crizei mondiale, întemeiat pe înţelepciune politică şi socială – anume statornicirea unei structuri politice şi sociale uniforme în întreaga lume. Ostenită de grozăviile războiului şi fiind oarbă duhovniceşte, omenirea nu va recunoaşte acest proiect ca o cursă vicleană şi astfel va fi ademenită în cea mai nemiloasă şi necurmată robie. Dimpotrivă, oamenii vor întâmpina cu osanale manifestările de înaltă erudiţie, înţelepciune şi geniu ale lui Antihrist.
Notorietatea mondială a lui Antihrist drept gânditor de geniu, nou cârmuitor şi salvator al tuturor popoarelor va răzbate ca fulgerul printre toate neamurile, în cel mai scurt răstimp [2]. „Duhurile rele răspândite prin văzduh vor stârni în oameni o părere unanimă, foarte înflăcărată cu privire la Antihrist, o încântare obştească şi o ademenire de neînduplecat”, spune Sfântul Efrem Sirul. În această perioadă a lucrării sale, Antihrist nu va întrebuinţa nici o metodă silnică (tiranică), ci se va sârgui să câştige încrederea şi iubirea oamenilor prin amăgire şi printr-o făţarnică şi teatrală înfăţişare a virtuţii. El – spune Vladimir Soloviov – „va arunca vălul strălucitor al binelui şi adevărului peste taina fărădelegii”. Sfantul Efrem afirmă că va veni într-un aşa chip încât să-i amăgească pe toţi. Va părea smerit, blând şi urâtor – cum va spune despre sine – al fărădelegii, dispreţuind idolii, dând întâietate cucerniciei, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, statornic, îndatoritor faţă de toţi şi preţuind în chip osebit neamul evreiesc, pentru că evreii îi vor aştepta venirea. Va întrebuinţa mijloace viclene ca să placă tuturor, astfel încât oamenii să ajungă iute să-l iubească. Nu va primi mită, nu va vorbi cu mânie, nu va avea o înfăţişare posomorâtă, ci printr-o înfăţişare cuviincioasă va începe înşelarea lumii, păna ce va fi întronat. Din bogata experienţă ascetică a marilor nevoitori ai Ortodoxiei cunoaştem că, atunci cand duhul întunecat nu-l poate înfrânge pe cel ce se nevoieşte duhovniceşte, lovindu-l cu împotrivirea lui statornică, vine un diavol mai puternic, sub chipul unui „înger de lumină” (II Cor. 11, 14). Acest „înger de lumină” se sileşte să insufle nevoitorului duhovnicesc aplecare şi încredere faţă de arătarea sa [de lumină], ademenindu-l astfel către pierzanie. Din această pricină putem să ne închipuim cât de uşor şi de grabnic va putea imaginea sclipitoare a lui Antihrist să stârnească şi să atragă simpatia generală. Urmare a acestei înşelări va fi că în societatea omenească „se va ivi cererea, dorirea lui Antihrist, va răsuna glasul chemator care va arăta stăruitor că este trebuinţă de un geniu al geniilor, care să ducă dezvoltarea şi propăşirea materială la cel mai înalt nivel şi care să aducă o asemenea bunăstare pământească, încât cele cereşti să fie de prisos pentru om” [zice] Sfântul Ignatie Briancianinov [3].
(va urma)
___________________________________________________

[1] De la Sfântul Lavrentie al Cernigovului (1868-1950) ne-au rămas aceste cuvinte „Antihristul va cunoaşte toate vicleniile diavoleşti şi va face false minuni. Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Fericit şi preafericit va fi omul care nu va dori şi nu va vedea faţa spurcată al lui Antihrist. Cine va vedea şi va asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu a lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el va pieri şi va arde în focul cel veşnic”. Arhiepiscopul Simeon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob şi arhimandritul Teofan (contemporani ai Cuviosului) l-au întrebat pe Sfântul Lavrentie: „Cum vor fi toate acestea?” Stareţul le-a răspuns cu lacrimi: „În locurile cele sfinte va fi necurătia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii, care vor înşela oamenii care s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. Dupa ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodata”. Părinţii l-au întrebat pe Sfânt: „Unde? În locurile sfinte? În biserică?” Cuviosul le-a raspuns: „Nu în biserică, ci în fiecare casă. În colţul unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare care vor înşela oamenii. Muţi vor spune: trebuie să vedem, să auzim şi să auzim noutăţile. În aceste noutăţi se va arăta Antihrist” (Sfantul Lavrentie al Cernigovului – viaţa, învăţăturile şi acatistul, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pp. 157-158).

1147450484182.jpg

 

Epoca lui Antihrist (Partea a II-a)

Partea I-a
În vremea acestei perioade făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe încât nu numai ca va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Întru cele din afară se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de înţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci, mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista pâna la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a doua Sa venire.
Monahii Mănăstirii Solovăţ au transmis un răspuns pe care Stareţul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc, care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ atunci să ştii că acela e Antihristul”. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos… Însă nu va fi nici de trebuinţă, nici cu putinţă ca oamenii sa-şi dea de veste unii altora despre Venirea (cea de a Doua) a Fiului lui Dumnezeu. El va veni fără de veste. Va veni întru atotputernicia Sa la toţi oamenii şi în întreaga lume în acelaşi timp” – Sfântul Ignatie Briancianinov.
Mântuitorul Însuşi ne-a avertizat: „Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi… Deci de vă vor zice vouă: Iată în pustie este, nu ieşiţi; Iată în cămări, nu credeţi. Că precum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27).
Pentru a-i amăgi pe oameni Antihristul va arăta multe minuni năucitoare. Sfântul Apostol Pavel spune: „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni ale minciunii” (II Tes. 2, 9).
Iar Sfântul Chiril al Ierusalimului adaugă: „Fiind tatăl minciunii (Ioan 8, 44) va înşela închipuirea prin lucrări amăgitoare aşa încât mulţimile să creadă că văd înviat un mort care nu e înviat şi şchiopi umblând sau orbi văzând, câtă vreme nu s-a săvârşit nici o tămăduire(1). Toată această statură a lui Antihrist – învăţătura şi faima lui de geniu, minunile lui mincinoase şi întreaga sa viaţă făţarnică şi plină de toată înşelăciunea – vor avea un singur ţel: să ia în stăpânire cârmuirea întregii lumi, asupra tuturor neamurilor. Dobândirea popularităţii în rândul evreilor va fi cea dintâi etapă pe acest drum. Antihrist va face tot ce-i va fi cu putinţă pentru ca evreii să-l recunoască drept Mesia al lor cel făgăduit. Va reuşi să ducă la bun sfârşit organizarea guvernului evreiesc şi se va apuca să înfăptuiască visul cel vechi de veacuri al evreilor – refacerea templului lui Solomon (2). După aceea „va fi silit de oameni şi va fi proclamat împărat, iar mulţimile evreilor îl vor iubi; el va reface Ierusalimul şi le va ridica templul” (Sinaxarul din Duminica lăsatului sec de carne – numită şi a Înfricoşătoarei Judecăţi (3)).
Doi prooroci
Cu toate acestea sforţările lui Antihrist de a fi socotit adevăratul Mesia, se vor lovi de o împotrivire neaşteptată şi totodată minunată, în persoanele a doi Prooroci ai Vechiului Legământ.  Chiar acei doi Prooroci, care prin voia lui Dumnezeu negustând moartea, au fost luaţi la Cer până la o vreme (4), vor veni pe pământ înainte de sfârşitul lumii pentru a-şi împlini lucrarea şi a suferi moartea. Numele acestor Sfinţi Prooroci sunt Enoh şi Ilie. Domnul îi va trimite în Ierusalim pentru a le da oamenilor din acele zile de pe urmă un ultim şi minunat avertisment împotriva înşelării care îi împresoară. Ei vor osândi fără oprelişte toată înşelarea lui Antihrist vreme de trei ani şi jumătate, cât va dura cea de a doua perioadă a lui (Antihrist), în care se va pregăti să pună mâna pe puterea mondiala. Neputând în acea perioadă să lepede înfăţişarea sa blândă şi de bunăvoinţă, până şi în faţa vrăjmaşilor săi, lui Antihrist îi va fi cu neputinţă să-i împiedice ori să ia nici un fel de măsura aspră împotriva Proorocilor. În zadar se sârguiesc unii să tâlcuiască în chip alegoric această venire minunată a Sfinţilor Prooroci Enoh şi Ilie. Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii vorbesc cu precizie atât despre venirea lor reală pe pământ, cu şapte ani înainte de sfarşitul lumii, cât şi despre învierea şi luarea lor la ceruri. În cartea Apocalipsei este scris: „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei şi vor prooroci o mie două sute şi şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pe pământ. Şi de va vrea cineva să-i vătăme, foc iese din gură lor şi-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi de va vrea cineva să-i vătăme, acela trebui tot aşa să fie omorât. Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stăpânire au peste ape ca să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorâ” (Apocalipsa 11, 3-7).
În cartea Proorocului Maleahi unul dintre martori este numit în chip limpede: „Iată că Eu trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare” (3, 23) (5). Sfinţii Părinţi, Efrem Sirul (în cuvântul său despre sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist) şi Ioan Damaschin (în cuvântul despre Antihrist) învaţă lămurit că acei „doi martori” (Apoc. 11, 3) care vor veni înainte de sfârşitul lumii sunt Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh. Tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe, exprimată în cărţile noastre de slujbă, vorbeşte de asemenea de înţelegerea literală a proorociei Sfintei Scripturi cu privire la arătarea lui Ilie şi Enoh înainte de sfârşitul lumii, nedând nici un temei, de nici un fel, pentru o înţelegere alegorică. În Sinaxarul citit în Duminica lăsatului sec de carne se spune: „Cu şapte ani înainte (de sfârşitul lumii), după cum a proorocit Daniil, vor veni Enoh şi Ilie propovăduindu-le să nu-l primească (pe Antihrist). Antihrist îi va chinui şi le va tăia capetele” (cf. Triodul). Iarăşi în slujba Sfântului Pooroc Ilie, în stihira de la „Doamne strigat-am” cântăm: „Ilie Tezvitene, nestricat făcându-te pe tine ca să nu vezi moartea, până ce vei propovădui tuturor sfârşitul”, iar în tropar, Proorocul Ilie este numit „al doilea Înaintemergător al Venirii lui Hristos”. În sedealna, după polieleu cântăm: „Proorocul şi înainte mergătorul Venirii lui Hristos, Ilie prealăudate” (cf. Mineiul pe iulie, ziua a douăzecea). Tot în Minei citim: „Sfântul Ilie, Proorocul lui Dumnezeu, a fost răpit cu trupul într-un car de foc şi este viu până acum, păzit de Dumnezeu în locaşurile raiului. A fost văzut în trup de cei trei Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor şi iarăşi va fi văzut în trup de oamenii cei muritori înaintea Venirii celei de-a Doua pe pământ a Domnului. În acea vreme cel ce odinioară a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist, nu numai ca Prooroc ci şi ca Mucenic şi va fi găsit vrednic de mare slavă de la Dătătorul de plată, Dumnezeu” (6).
În „Prologul” aceleiaşi zile se spune: „Ilie va veni dimpreună cu Enoh înainte de a Doua Venire a lui Hristos, pentru a osândi nelegiuirea cea fără de margini a lui Antihrist şi a însufleţi evlavia credincioşilor” (7). Totuşi, în ciuda acestor avertismente marea majoritate a oamenilor, din pricina firii şi a cugetării trupeşti, nu doar că nu vor reuşi să priceapă deplina înşelare din purtarea exterioară a lui Antihrist, ci îl vor înconjura cu laudă şi preamărirea lor. Sfântul Efrem Sirul spune că atunci când popoarele şi seminţiile pământului vor vedea virtuţi şi puteri atât de mari în Antihrist, toate dimpreună se vor uni într-un cuget ca să-l proclame ocârmuitor, zicându-şi unii altora: „Oare se va mai găsi vreun alt om atât de bun şi drept?”. Atât de profund va impresiona Antihrist lumea cu purtarea lui dinainte chibzuită – arătându-se pe sine pretutindeni drept trimisul dumnezeiesc, Mesia cel adevărat – încât poporul evreu, dispreţuind cu totul prihănirile rostite împotriva lui de către Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh.
(va urma)
______________________________________________
Bibliografie: Apostazia şi Antihristul după învăţăturile Sfinţilor Părinţi, Ed. Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constanţa, 2008, pp. 51-71.
*1. Sfantul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, trad. Din limba greacă şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Buc. 2003, pag. 256.
*2. Trebuie să ştim că atât cortul pe care Moise l-a făcut din iconomie dumnezeiască (Ieşire cap 25-27), precum şi templul din Ierusalim, construit din porunca lui Dumnezeu (III Regi 5, 5; 8, 20-61), constituiau o imagine simbolică a lumii duhovniceşti; erau locaş al sălăşluirii Domnului şi, totodată, preînchipuiau plinătatea Bisericii lui Hristos-Dumnezeu. În Ierusalim primul templu a fost construit de către Solomon (pe la anul 960 î.Hr.), iar după ce acesta a fost dărâmat (586 î.Hr.), a fost reconstruit cel de al doilea (538-515 î.Hr.), după întoarcerea din robia babilonică. Dar şi cel de al doilea templu a fost dărâmat, de către romani, odată cu distrugerea Ierusalimului în anul 70 (d.Hr.). După învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe unul din semnele apropierii sfârşitului lumii este „venirea lui Antihrist (II Tes. 2, 3-11; I Ioan 2, 18), care va lucra cu apostolii săi mincinoşi tot felul de semne, ca să amăgească pe oameni substituindu-se lui Hristos; el va prigoni cu furie pe aleşii Domnului (Matei 24, 5;11)” – cf. Părintele Dumnitru Stăniloae, Teologia dogmatică Ortodoxa, vol. 3, Ed. IBMBOR, Buc. 1997, pag. 254. Aşadar, reconstruirea templului din Ierusalim (cel de al treilea templu) va sluji lui Antihrist, căci dintru acest sălaş va împărăţi peste întreaga lume.
David Ben Gurion – 1886-1973, lider al sionismului muncitoresc, principal intemeietor al noului stat Israel şi întâiul său prim ministru între anii 1948-1953 – când în anul 1962 şi-a mărturisit previziunile sale privitor la viitorul lumii, spunea aceste cuvinte: „Imaginea lumii în 1987, aşa cum se conturează în imaginaţia mea: Războiul rece va ţine de domeniul trecutului. Presiunile interne ale intelighenţiei, în continuă creştere în Rusia, pentru mai multă libertate, şi presiunea maselor pentru ridicarea standardelor lor de viaţă, pot conduce la o democratizare treptată a Uniunii Sovietice. Pe de alta parte, influenţa crescândă a ţăranilor şi agricultorilor, şi creşterea importanţei politice a oamenilor de ştiinţă pot transforma Statele Unite într-un stat al bunăstării generale cu o economie planificată. Europa Occidentală şi cea de Est vor deveni o federaţie de state autonome, având un regim socialist şi democratic. Cu excepţia URSS, ca stat euroasiatic confederat, toate celelalte continente se vor uni într-o alianţă mondială, căreia îi va sta la dispozitie o forţă de poliţie internaţională. Toate armatele vor fi abolite şi nu vor mai exista războaie. La Ierusalim, Naţiunile Unite (o organizaţie a Naţiunilor cu adevărat Unite) vor construi un Altar al Profeţilor care să slujească uniunea confederată a tuturor continentelor – acesta va fi sediul Curţii Supreme a Omenirii, care va aplana toate neînţelegerile dintre continentele confederate, după cum a proorocit Isaia [Isaia 16, 5; v. Miheia 4, 3-4]. Studiile superioare vor fi dreptul fiecărei persoane din lume. O pilulă care să prevină sarcina va încetini creşterea [demografică] din China şi India. Iar prin 1987 durata medie de viaţă a omului va atinge 100 de ani” (cf. rev. Look Magazine, din 16 ianuarie 1962).
Este evident că acest „Altar al Profeţilor” este templul care îşi va „exercita funcţiile” de „împărat, preot şi judecător” al întregii lumi, cel despre care Mântuitorul Hristos spunea: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5, 43). Evreii consideră că „Zidul plângerii” din Ierusalim ar face parte din structura vechiului templu şi de aceea e de aşteptat ca cel de al treilea templu să fie ridicat tocmai aici. O vizualizare în direct a „Zidului plângerii” – live-view, cu reînnoire a imaginii în fiecare minut – poate fi accesată pe site-ul: http://www.aish.com (la link-ul wallcam).
*3. Vezi varianta românească a Sinaxarului, publicată în cartea Apostazia şi Antihristul, după învăţăturile Sfinţilor Părinţi, pag. 263-237.
*4. Vezi IV Regi 2, 1-12; I Macabei 2, 58; Facere 5, 22-23.
*5. “Iată Eu trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare; el va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, ca să nu vin şi să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 3, 23-24).
*6. Vezi şi una din ediţiile româneşti ale Mineiului pe iulie.
*7. Vezi şi ediţia românească a Proloagelor, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, pag. 918.

Epoca lui Antihrist (Partea a III-a): Cea de-a treia perioadă

Partea a II-a
Cea de-a treia perioadă şi faptele de pe urmă ale lui Antihrist vor începe prin luarea în propriile sale mâini a întregii puteri mondiale. O stare de devastare covârşitoare a neamurilor pământului, din pricina unui mare război mondial, îl va ajuta în mare măsură la împlinirea acestui lucru. Cei mai mulţi vor vedea guvernarea mondială sub Antihrist drept singura cale cu putinţă pentru a ocoli noi războaie şi pentru a aduce omenirii o epocă paşnică şi înfloritoare.
Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7. 8,20,24). După biruinţa lui Antihrist asupra celor trei regi, înlăturând singura piedică din calea către stăpânirea deplină, cartea Apocalipsei îl zugrăveş te sub chipul unei fiare roşii, având „zece coarne” (adică cele zece regate supuse lui) „şi şapte capete” (adică cei şapte cârmuitori care s-au supus lui de bună voie şi acţionează în calitate de reprezentanţi plenipotenţiari ai lui în stăpânirile în care se află) – cf. Apocalipsa 13, 1şi tâlcuirile din acest stih ale Sfinţilor Irineu al Lyonului şi Chiril al Ierusalimului.
În ce priveşte puterea mondială a lui Antihrist, cartea Apocalipsei spune că „s-a dat ei [fiarei – Antihrist] stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul” (13, 7). Deşi îndeletnicirile şi mijloacele omeneşti vor avea însemnătate ele nu vor stăvili izvorul de căpătâi al izbânzii lui Antihrist. „Şi stăpânirea lui va creşte în putere – dar nu prin puterea lui însuşi” (Daniil 8, 24)[1].
Antihrist îşi va primi stăpânirea şi puterea de la satana: „i-a dat ei balaurul puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare” (Apoc. 13, 2). Numai prin această necurmată împreună-lucrare satanică se vor putea explica neobişnuitul succes al lui Antihrist în a acapara atât de iute stăpânirea asupra întregii lumi, şi puterea lui nemaiîntâlnită, căreia nici o sforţare omenească nu va fi în stare să-i stea împotrivă ori să-i pună stavilă. „Antihrist – spune Beliaev – va lucra cu putere şi minuni de la Satana, iar această putere va fi foarte mare… va avea o mulţime de ajutători puternici… cu mijloace de comunicare rapide şi metode de coordonare, va fi cu putinţă să în făptuiască o revoluţie în toată lumea în acelaşi timp”[2].
Recunoaşterea obştească a lui Antihrist drept conducător al lumii întregi se va petrece în aceeaşi vreme curecunoaşterea generală a lui drept singurul lider spiritual al tuturor religii lor. Vladimir Soloviov, în ultima sa lucrare intitulată „Povestire despre Antihrist – trei dialoguri”[3], a exprimat părerea că Antihrist, după ce va lua stăpânirea deplină, va aduna un soi de sinod ecumenic cu reprezentanţi din toate religiile. La acest sinod (din Ierusalim), Antihrist se va oferi să-i unească pe toţi într-o singură obşte, sub călăuzirea uni singur în drumător spiritual. El îşi va îndrepta îndeosebi atenţia spre creştinii din toate confesiunile, făgăduindu-le tot felul de ocrotiri şi înlesniri în schimbul recunoaşterii cârmuirii sale. Sfântul Efrem Sirul scrie: „El se va trâmbiţa pe sine, aşa cum au făcut şi înaintemergătorii lui, care mai înainte de vreme îl închipuiau; se va numi pe sine propovăduitorul şi cel care a statornicit iarăşi învăţătura şi cunoştinţa cea adevărată a lui Dumnezeu. Cei care nu înţeleg creştinismul vor vedea în el un reprezentant, un susţinător, al adevăratei religii şi i se vor alătura, făcându-i-se părtaşi. El va grăi cu glas mare despre sine, nu mindu-se a fi Mesia cel făgăduit, iar fiii înţelepciunii lumeşti şi ai cugetării trupeşti îi vor închina osanale. Văzând capacităţile lui copleşitoare, slava, puterea, însuşirile geniale şi dezvoltarea cât se poate de cuprinzătoare după stihiile lumii, ei îl vor proclama dumnezeu şi se vor face părtaşi şi ajutoare ale lui [4].
Între altele este de foarte mare însemnătate să pomenim că toţi Sfinţii Părinţi socotesc că pricina de căpătâi a grabnicei înrobiri a omenilor de către Antihrist este lipsa de înţelegere duhovnicească, precum şi obşteasca şi deplina prăvălire în îndeletniciri lumeşti. De vreme ce înţelegerea duhovnicească se poate dobândi şi poate spori numai în condiţiile adevăratei vieţi duhovniceşti, trăite de creştinii cu adevărat ortodocşi (aşa dar fără ai cuprinde aici pe cei care sunt ortodocşi doar cu numele), numai pe acei puţini dintre ei, care vor rămâne cu adevărat creştini ortodocşi până la sfârşit, ducând o viaţă duhovnicească în acord cu propovăduirea Sfintei Biserici, vor avea în vremea aceea plinătatea mijloacelor de apărare şi vor putea să desluşească toate cursele şi vicleniile lui Antihrist. Cu neînchipuită dibăcie acest înşelător va înlocui închinarea către Dumnezeu-omul Iisus Hristos prin închinarea către sine, omul-dumnezeu Antihrist. În Sfânta Scriptură el este înfăţişat drept cel care „se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare” (cf. II Tesalonicieni 2, 3-4) [5], ca grăind „semeţii şi hule”, precum şi ca unul care Îl blasfemiază pe Dumnezeu şi „cortul Lui, şi pe cei ce sălăşluiesc în Cer” (Apoc. 13, 5-6).
Potrivit proorociei Sfântului Apostol Pavel, Antihristul va şedea „în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2, 4). Fără îndoială că „Antihrist nu va putea să şadă în templu neîncetat. El o va face numai cu osebite prilejuri, sărbătoreşti şi însemnate; de pildă, la proclamarea lui ca ocârmuitor al lumii şi dumnezeu al tuturor. Totuşi, acest semn va fi plinit deja şi numai prin faptul că va şedea în templu chiar şi o singură dată. Mai mult decât atât, va porunci să se aşeze chipul lui în toate templele creştine şi necreştine, şi toţi oamenii să i se închine precum i s-ar închina chipului lui Dumnezeu. În cele din urmă, în biserici se va începe slujirea lui Antihrist ca dumnezeu”[6].
Sfântul Ioan Teologul spune că Antihrist va face semne mari „încât şi foc să facă să se pogoare din cer pe pământ înaintea oamenilor” (Apoc. 13, 13). Sfântul Ignatie Briancianinov spune „Acest semn este arătat de Scriptură ca fiind cel mai mare dintre minunile lui Antihrist – iar locul acestui semn va fi în văzduh. Va fi privelişte uimitoare şi înfricoşătoare care va lucra cu precădere asupra simţului văzului, vrăjindu-l şi aruncându-l în înşelare”[7]. Minunile lui Antihrist, lucrate sub puterea satanei, vor produce o înrâurire irezistibilă asupra privitori lor. „Oamenii nu vor pricepe faptul că minunile lui nu au nici un ţel bun, raţional, că sunt pline de uluire mincinoasă, fără de noimă, reprezentaţii teatrale pline de toată viclenia, pricinuitoare de consternare spre a aduce mintea în nedumerire şi uitare de sine, ca să amăgească, să înşele şi să farmece lumea prin încântarea pricinuită de nişte înfăţişări colosale, însă cu totul deşarte” – Sfântul Ignatie Briancianinov[8].
După ce vor fi văzute aceste minuni, oamenii, din pricina orbirii lor (duhovniceşti) şi a biruinţei cugetării lor trupeşti, vor recunoaşte fără întârziere demonstraţii de putere satanică drept cele mai mari şi mai vădite manifestări ale puterii lui Dumnezeu şi, cuprinse de extaz, îl vor primi pe Antihrist ca pe un dumnezeu. „Antihrist va înfricoşa cu minunile sale înfricoşătoare şi uluitoare. Prin ele va satisface curiozitatea nechibzuită şi ignoranţa crasă, va satisface superstiţia şi va aduce în nedumerire cunoştinţa omenească. Toţi oamenii ce sunt călăuziţi de lumina firii lor căzute şi astfel înstrăinaţi de călăuzirea luminii lui Dumnezeu, vor fi ademeniţi spre supunere de către amăgitorul” (Cf. Apoc. 13, 8) – Sfântul Ignatie Briancianinov[9].
Despre puterea Satanei asupra împărăţiilor lumii dă mărturie în mai multe rânduri cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Însuşi îl numeşte pe diavolul „stăpânitorul acestei lumi”10. Sfântul Ioan Teologul scrie în cartea Apocalipsei că satana îi dă slugii sale „puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare” (Apoc. 13,2). Puterea satanei este sporită şi întărită de înşelare, amăgire şi silnicie. Domnul Iisus Hristos a ajuns să-Şi adeverească puterea printr-o săvârşire liber consimţită şi prin supunere fiască faţă de Dumnezeu-Tatăl. Ceea ce Hristos a respins – în vremea ispitirii în pustie[11] – Antihrist va primi şi va împlini în măsură deplină. Acest viclean îşi va căpăta toată puterea de la satana, în schimbul supunerii desăvârşite faţă de el. El îi va răsplăti pe alţii cu aceeaşi putere diavolească, potrivit măsurii supunerii lor şi a slujirii voirii Satanei. Într-una din cuvântările sale, de Dumnezeu insuflate, Sfântul Eferm Sirul ne-a lăsat învăţătura care urmează: „Cu durere îmi voi începe cuvântul şi cu suspine voi grăi despre sfârşitul lumii acesteia şi pentru şarpele cel fără de ruşine şi preacumplit, care va aduce lumea în mare tulburare şi va vârî frica, laşitatea şi necredinţa groaznică în inimile oamenilor. El va lucra minuni, semne şi privelişti înfricoşătoare, cât să înşele, de va fi cu putinţă şi pe ei aleşi (Matei 24, 24), amăgindu-i pe toţi prin semne mincinoase şi părelnicii de minuni lucrate de el însuşi. Căci prin îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt va primi puterea de a înşela lumea, fiindcă fărădelegea va fi umplut pământul şi pretutindeni se vor săvârşi tot felul de urâciuni. De aceea, din pricina nelegiuirii oamenilor Stăpânul cel Prea curat va îngădui ca lumea să fie ispitită de duhul minciunii, de vreme ce oamenii au dorit să se despartă de Dumnezeu şi să-l iubească pe cel viclean.
O, fraţilor, mare va fi lupta în vremurile acelea, mai ales pentru cei credincioşi, când semne şi minuni se vor lucra cu putere mare de către şarpele însuşi; când se va arăta pe sine în năluciri înspăimântătoare ca fiind asemenea lui Dumnezeu – va zbura prin văzduh şi toţi dracii, ca îngerii, se vor înălţa în faţa tiranului. Căci va răcni cu putere, schimbându-şi înfăţişarea şi speriindu-i pe toţi oamenii peste măsură. Fraţilor, cine se va dovedi atunci a fi cu luare-aminte, neclintit, având în sufletul său semnul cel credincios – Venirea cea sfântă a Fiului Celui Unul-Născut, Dumnezeul nostru -, când va privi durerile negrăite care vor veni de pretutindeni asupra fiecărui suflet şi din care nu va fi nici un strop de uşurare, nici o alinare de nici un fel, nici pe uscat, nici pe mare? Cine va rămâne statornic când va vedea lumea întreagă în tulburări, pe toţi fugind să se ascundă în munţi, iar pe unii murind de foame, pe alţii topindu-se de sete ca ceara şi pe nimeni având milă; când va vedea toate feţele înlăcrimate şi întrebând cu arzătoare dorinţă: Oare se mai găseşte undeva pe pământ cuvântul lui Dumnezeu? şi va auzi răspunsul: Nicăieri!? Cine va suferi durerea de neîndurat când va vedea adunarea neamurilor care vor veni de la marginile pământului ca să-l vadă pe tiran, mulţi închinându-i-se, strigând cutremuraţi: Tu eşti salvatorul nostru!? Marea se va răzvrăti, pământul se va usca, cerurile nu vor da ploaie, plantele se vor veşteji şi toţi locuitorii pământului din părţile de Răsărit vor fugi în Apus, din pricina spaimei celei mari, iar cei ce trăiesc în părţile de Apus vor fugi la Răsărit cu tulburare. Însă cel fără de ruşine, luând atunci stăpânire, va trimite diavolii la toate marginile pă mântului să propovăduiască: Marele împărat s-a arătat cu slavă. Veniţi să îl vedeţi pe el. Şi cine va avea atâta suflet atât de neclintit, încât să sufere toate aceste ispite? Cine. Oare, va fi acel om, precum am zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el?”
(va urma)
Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.30
__________________________________________________
*1* Versetul complet este acesta: „Şi stăpânirea lui va creşte în putere – dar nu prin puterea lui însuşi – şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor”.
*2* Cf. Concerning Atheism and Antichrist (Privitor la ateism şi Antihrist), vol. 1, p. 765.
*3* Această scriere a lui Vladimir Soloviov (1853-1900) a cunoscut în limba română mai multe ediţii: Povestire despre Antihrist. Trei convorbiri, Institutul European, Iaşi, 1992; Trei dialoguri despre Antihrist, Ed. Humanitas, Buc.1992; de asemenea a fost cuprinsă şi în vol. Antihristul, Ed. Polirom, Buc. 2000, pp. 55-83.
*4* Aici citatul a fost luat de autor după trimiterea Sfântului Ignatie Briancianinov. Vezi şi ediţia românească: Despre vedenii, duhuri şi minuni, trad. de Adrian şi Xenia Tănăsescu Vlas, Ed. Sophia , Buc. 2002, p. 15.
*5* „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze pe el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2, 3-4).
*6* Cf. Beliaiev, Concerning Atheism and Antichrist (Privitor la Ateism şi Antihrist), vol.1, p.384.
*7* Vezi şi ediţia românească a scrierilor Sfântului Ignatie, op.cit. pp. 17-18. Aici găsim următoarea notă: „A căuta spre cer (nevoitorul rugăciunii) foarte rar se cuvine, de frica duhurilor viclene, care sunt în văzduh, drept care se şi numesc duhuri ale văzduhului, care pricinuiesc multe şi felurite înşelări în văzduh” – Sfântul Simeon Noul Teolog, Dobrotoliubie, tom 1, Despre cel de-al treilea fel al luăriiaminte.
*8* Vezi op.cit. pag.15.
*9* Vezi op.cit. pag.17.
*10* Vezi Ioan 12,31; 14, 30, 16, 11.
*11* „Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavol. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, şi I-a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus ia zis piei, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 1-11

250px-Signorelli-Antichrist_and_the_devil

 

Epoca lui Antihrist (Partea a IV-a): Cea de-a treia perioadă


Odată ce va dobândi puterea mondială Antihrist își va schimba năprasnic purtarea. În locul atitudinii fățarnice și grijulii față de oameni și a bunăvoinței mincinoase față de vrăjmașii lui, se va întoarce spre prigonirea crâncenă a tuturor creștinilor credincioși care refuză să i se închine ca unui dumnezeu. El va „asupri pe sfinții Celui Preaînalt și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea” (Daniil 7, 5; Apoc. 12, 13-17; 13, 6-7). Slujba creștinească săvârșită de obște – Sfânta liturghie – va trebui să înceteze. Antihrist și adepții săi, scrie Beliaev, „vor nimici cărțile Sfintei Scripturi [1], îi vor urmări și-i vor chinui pe propovăduitorii Cuvântului lui Dumnezeu și pe cei care iau parte la slujbele bisericii creștine. Vor pândi ca Euharistia să nu se mai săvârșească nicăieri. Cu toate acestea propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu nu va fi redusă la tăcere, iar dumnezeieștile slujbe nu vor conteni și Euharistia se va săvârși” [2], însă numai în locuri ascunse, precum în primele veacuri ale creștinismului și în Biserica din catacombe din Rusia de azi [3].

Antihrist va avea un ajutor neobosit pentru prigonirea creștinilor, precum și pentru silirea lor de a i se închina lui ca unui dumnezeu. Din pricina cruzimii și a neîndurării lui ajutorul lui Antihrist este numit în Sfânta Scriptură tot „fiară”. Sfântul Ioan Teologul scrie: „Și am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ… Și toată stăpânirea fiarei celei dintâi o pune în lucrare, înaintea ei, și face pământul și cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei celei dintâi… Și îi înșeală pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, poruncind celor ce locuiesc pe pământ să facă chip fiarei… Și i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, încât să și grăiască chipul fiarei și să facă așa încât oricâți nu se vor închina chipului fiarei să fie omorâți” (Apoc. 13, 11-12, 14-15).
„Pentru Sfinții lui Dumnezeu încercarea va fi cumplită: răutatea, fățăria și minunile prigonitorului vor spori ca să-i înșele și să-i amăgească. Prigoanele și împiedicările meșteșugit scornite, cumpănite și învăluite cu vicleană ingeniozitate, precum și puterea nemăsurată a chinuitorului îi vor pune în situația cea mai grea, iar numărul lor mic va părea cu totul neînsemnat în fața întregii omeniri… disprețul tuturor, ura generală, clevetirea, asuprirea, moartea silnică vor fi soarta lor… Vrăjmașii lui Antihrist vor fi socotiți drept răzvrătiți, drept dușmani ai binelui și a ordinii sociale [teroriști], vor suferi atât prigoane ascunse, cât și fățișe, vor fi supuși caznelor și uciderilor…” – Sfântul Ignatie Briancianinov [4].
Cele dintâi ucideri le va săvârși Antihrist asupra acuzatorilor săi, Sfinții Prooroci Enoh și Ilie. „Și dacă vor sfârși mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî. Și stârvurile lor vor zăcea în ulița cetății celei mari, care duhovnicește se cheamă Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor [Ierusalim]. Și din popoare, din seminții, din limbi și din neamuri, vor privi la stârvurile lor zile trei și jumătate și nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Și cei ce locuiesc pe pământ se vor bucura de ei și se vor veseli, și vor trimite daruri unul altuia, pentru că acești doi prooroci i-au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ. Și după cele trei zile și jumătate, duh de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și au stat pe picioarele lor și frică mare a căzut peste cei ce-i vedeau pe ei. Și au auzit glas mare din Cer zicându-le: Suiți-vă aici! Și s-au suit la Cer pe un nor și au privit la ei vrăjmașii lor. Și întru acel ceas s-a făcut cutremur mare și a zecea parte din cetate a căzut și au pierit în cutremur șapte mii de oameni, iar ceilalți s-au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului Cerului!” (Apoc. 11, 7-13).

Convertirea evreilor
Ca urmare a propovăduirii acestor doi Sfinți Prooroci, a minunatei lor învieri și a suirii al Cer, se va petrece un eveniment de seamă. Un număr însemnat de evrei se vor converti la Hristos. Fericitul Teofilact al Bulgeriei scrie în legătură cu aceasta așa: „Ilie va veni ca un Înaintemergător al celei de a Doua Veniri și-i va aduce la credința în Hristos pe toți evreii care se vor dovedi ascultători, călăuzindu-i cum ar veni, către moștenirea lor părintească pe cei ce căzuseră de la El” [5].
Această afirmație este întemeiată pe următoarele proorocii:
I. „Iată că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșătoare; el va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor, ca să nu vin și să lovesc țara cu blestem!” (Maleahi 3, 23).
II. „În vremea aceea rămășița lui Iuda și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit ci se vor sprijini, cu credință, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel. O rămășiță din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic” (Isaia 10, 10-21).
III. „Iar Isaia strigă pentru Israel: De va fi numărul fiilor lui Israel ca nisipul mării, rămășița se va mântui” (Romani 9, 27, cf. Isaia 10, 22).
IV. „Atunci voi vărsa peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire și de rugăciune și își vor aținti privirile spre Mine, pe care ei L-au străpuns și vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut și-L vor jeli ca pe cei întâi născut. În ziua aceea va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului” (Zaharia 12, 10-11).
V. „Căci dacă tu [neam convertit] ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic și împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceștia [evreii care se vor converti], care sunt după fire, vor fi altoiți în însuși măslinul lor. Pentru că nu voiesc, fraților, ca voi să nu știți taina aceasta, ca să nu vă socotiți pe voi înșivă înțelepți; că împietrirea s-a făcut din Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor” (Rom. 11, 24-25).
Convertirea evreilor la Hristos îi va stârni lui Antihrist o ură turbată față de toți creștinii. Atunci vor fi făcuți să îndure „necaz mare, care nu a fost din începutul lumii până acum, nici va fi” (Mt. 24, 15-21), căci „s-a dat ei [fiarei] să facă război cu sfinții și să-i biruiască pe ei” (Apoc. 13, 7). Scăparea unei mici rămășițe a credincioșilor va depinde numai de scurtimea domniei lui Antihrist. „Și de nu s-ar fi scurtat zilele acelea n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta zilele acelea” (Mt. 24, 22). Cârmuirea mondială a lui Antihrist va dura trei ani și jumătate. „Și din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi și va începe urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile” (Daniil 12, 11, cf. 12, 7). E același răstimp dat și în Apocalipsă pentru ocârmuirea lui Antihrist: „și s-a dat ei stăpânire să lucreze vreme de patruzeci și două de luni” (Apoc. 13, 5). Absolut nici o putere omenească nu va fi în stare să se ridice împotriva lui Antihrist. Numai Domnul Însuși, venind a doua oară întru toată slava Sa, îl va înfrânge. Arunci va veni În fricoșătoarea Judecată a lui Hristos și sfârșitul lumii (Mt. 24, 30-31; 25, 31-46; Apoc. 1, 7; 20, 11-15; 21, 1-8). „Și fiara a fost răpusă, și cu ea proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care i-a amăgit pe cei care au primit semnul fiarei și pe cei care s-au închinat chipului ei. Vii au fost aruncați amândoi în iezerul cel de foc care ardea pucioasă. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui Ce ședea pe cal…” (Apoc. 19, 20-21). „Și diavolul cel ce-i înșela pe ei a fost aruncat în iezerul cel de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul cel mincinos și se vor munci ziua și noaptea în vecii vecilor” (Apoc. 20, 10).
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, precum și proorociile lui Daniil și ale Apostolului Pavel dezvăluie lumii că fiul pierzării nu va fi numai un lider politic, ci și proorocul unei noi religii, avându-se pe sine ca dumnezeu al ei și dându-se drept Dumnezeul întrupat care le-a fost făgăduit evreilor prin Proorocii din vechime. Biruința iudaismului va fi măreață, căci va fi impusă porunca de a ține sabatul evreiesc și de a urma legea iudaică. Nenumăratele secte, ca oile fără păstor se vor aduna în jurul lui Antihrist ca împrejurul propriului lor păstor, în templul reconstruit al lui Solomon din Ierusalim. Aici, auto intitulatul „Hristos” va primi închinare dumnezeiască, așezat pe tronul lui David. Totodată, Sfânta Sfintelor a creștinilor va fi închisă și în ea va fi așezat un idol al lui Antihrist – o statuie vie, vorbitoare. Aceasta a fost numită de către Proorocul Daniil „urâciunea pustiirii”. Din vremea aceea jertfa cea fără de sânge a Euharistiei va înceta pe pământ (Daniil 9, 27; 11, 31).
Citind cartea Apocalipsei (10, 1-7) [6], vedem un Înger strigând cu glas mare în ținuturile creștine, către cei care au apostaziat de la Biserica lui Hristos cea adevărată. Îngerul le amintește tuturor de Zidire și de Cel Care a zidit toate, Care S-a Întrupat și S-a sălășluit întru noi, a Cărui slavă a fost văzută, slavă a Fiului Celui Unul-Născut din Tatăl – Fiul Care S-a pogorât pe pământ, ca dintru a Sa plinătate toate să se împărtășească de har (Ioan 1, 14-16). Însă în vremea aceea oamenii se vor fi înturnat de la har și vor fi căzut deja în negrijă față de Sfintele Taine, și de bună voie vor fi atrași de așa-numitele semne ale hristosului – mincinos și ale proorocilor celor mincinoși. Când vor înceta prinoasele în Biserica de pe pământ, când toate aceste lucruri vor ajunge să se plinească, cea de-a Doua Venire a Domnului va urma fără preget. Domnul Însuși, în Sfânta Sa Evanghelie, ne îndeamnă să fim cu luare aminte: „Iar aceasta cunoașteți: că de ar ști stăpânul casei în care ceas furul va veni, ar priveghea și nu ar lăsa să-i spargă casa lui. Deci și voi fiți gata, că în ceasul carele nu gândiți Fiul Omului va veni! (Luca 12, 39-40). Cu adevărat, nimeni în vremea aceea nu va bănui că lumea se apropie de sfârșit, nici nu-și va închipui în care ceas va veni Fiul Omului – așadar omenirea va fi luată cu totul pe neașteptate. Nenorocirile pricinuite de cei doi trimiși ai lui Dumnezeu vor fi încetat, iar acești Prooroci care vădiseră păcatele omenirii vor fi luați de pe pământ la Cer (Apoc. 11, 12) – aceștia sunt Ilie și Enoh, socotiți de lume ca pricinuitori de mâhnire, cei care i-au mustrat cu asprime pe închinătorii lui Antihrist, avertizându-i pe cei care se veseleau de soarta lor sub stăpânirea fiului pierzării. Atunci progresul își va atinge apogeul, iar lupta împotriva feluritelor boli și maladii va atinge un nivel atât de avansat, încât va părea că însăși moartea va fi biruită curând. Atunci, fără de veste, „cupele urgiei” (Apoc. 16, 1) vor fi vărsate asupra închinătorilor lui Antihrist [7]; răni și plăgi îi vor face să sufere pe cei care poartă semnul fiarei, iar apele pământului se vor preschimba în sânge (Apoc. 16, 3-7). Unde vor fi atunci marii medici și oamenii de știință? Unde vor fi propovăduitorii materialismului? Nu se va găsi vreun ajutor nici în progres, nici în cărți și nici în medicină. Când în depărtarea omului de la Dumnezeu își va atinge hotarul cel mai de pe urmă, în vremea ocârmuirii fiului pierzării, plăgile ucigătoare vor cădea asupra adepților săi. Ale sodomiților celor de apoi [8], la fel de năpraznic cum a căzut pierzania asupra sodomiților celor dintâi. Evanghelia ne înainte-vestește: „precum a fost în zilele lui Lot: [sodomiții] mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. Întru acest chip va fi în ziua în care fiul Omului se va arăta” (Luca 17, 28-30).
Sfârșitul lui Antihrist și al închinătorilor săi va fi cumplit. Citim în cartea Apocalipsei că în ziua cea mare a Domnului, Satana și Antihrist, dimpreună cu ajutătorul său, vor trimite draci să-i cheme pe toți împărații lumii la o mare bătălie (Apoc. 16, 12-14; 16). Când această mare oștire va fi adunată la Armaghedon, cea dea șaptea urgie a lui Dumnezeu se va vărsa peste pământ: o uriașă năpustire de fulgere, tunete și vuiete și un cutremur de proporții de neînchipuit – o așa mare zguduire încât insulele vor pieri, iar munții vor fi făcuți una cu pământul (Apoc. 16, 17-21). Într-o clipită toată trufia omului va fi spulberată și se va risipi – marile lui centre industriale, culturale, artistice și de învățământ, toate lucrurile cărora omul li s-a închinat în locul lui Dumnezeu.
(Partea III | va urma)
Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.31
_____________________________________________
Bibliografie:
Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți, Ed. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța, 2008, pp. 51-71.
*1* Acest lucru îl pomeneşte şi Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, atunci când vorbeşte despre cele de la sfârşitul vremurilor.
*2* Cf. Beliaiev, Concernicg Atheism and Antichrist (Privitor la ateism şi Antihrist), vol. 1, p. 356.
*3* Autorul face referire la perioada contemporană acestei scrieri, în care Rusia era sub stăpânire comunistă.
*4* Vezi şi ediţia românească: Despre vedenii, duhuri şi minuni, pp. 19 şi 18.
*5* Vezi Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, Ed. Sophia, Bucureşti 2007, pp. 289-290.
*6* Şi am văzut alt Înger puternic pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc, şi în mână avea o carte mică deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar când a strigat cele şapte tunete au slobozit glasurile lor. Şi când au vorbit cele şapte tunete voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din Cer: Pecetluieşte cele ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna cea dreaptă către Cer şi s-a jurat pe cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut Cerul şi cele ce sunt în cer, şi pământul şi cele ce sunt pe pământ, şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi, ci, în zilele când va grăi al şaptelea Înger – când va fi să trâmbiţeze – atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, Proorocilor” (Apoc. 10, 1-7).
*7* Vezi întreg capitolul 16 al Apocalipsei.
*8* Aici cuvântul sodomiţi nu îi desemnează numai pe cei care săvârşesc în chip propriu acest păcat, ci pe tot omul care în îndepărtarea sa de Dumnezeu va atinge hotarul cel mai de pe urmă. De altfel Ierusalimul, ca sediu al lui Antihrist, „Se cheamă, duhovniceşte Sodoma şi Egipt” (Apoc. 11, 8).

The_Last_Judgement._Jean_Cousin.

Epoca lui Antihrist (Partea a V-a): 

Judecat de apoi

După aceasta va începe Judecata cea Înfricoșată. Mântuitorul a învățat adesea despre cea din urmă Judecată obștească a omenirii – atât în pilde, cât și în cuvântări care erau cât se poate de lămurite în înțeles. El a grăit așa: Căci va să vie Fiul Omului întru slava Tatălui Său, cu Îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16, 27). Domnul a spus lucruri asemănătoare despre Judecata de Apoi în multe alte locuri (Mt. 25, 16-46; Ioan 5, 22; 27, etc).

În acord cu învățăturile Domnului lor, Apostolii au vestit că Fiul Omului va face judecată asupra întregii lumi. Sfântul Pavel spune: „Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău” (II Cor.5, 10). În alt loc Apostolul le scrie tot corintenilor: „Drept aceea mai înainte de vreme nimic nu judecați, până ce va veni Domnul, Care va și lumina cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci lauda va fi fiecăruia de la Dumnezeu” (I Cor. 4, 5). În epistola pe care a scris-o către Romani, Sfântul Pavel învață că la Judecata de Apoi, Dumnezeu „va răsplăti fiecăruia după lucrurile lui; celor ce, prin răbdarea lucrului bun, caută slavă și cinste și ne stricăciune, viața veșnică, iară celor certăreți, care se pun împotrva adevărului și se supun nedreptății, mânie și urgie… Că nu este părtinire la Dumnezeu” (Rom. 2, 6-8; 11) [1].

Dintru aceste dovezi lămuritoare din Sfânta Scriptură, precum și din multe alte locuri asemenea acestora, putem să aflăm cele despre Judecata obștească cea din urmă a omenirii și, într-o anumită măsură, să spunem cum se va petrece. La această Judecată vor fi judecați toți oamenii, fără nici o excepție, care au trăit de la începutul lumii și până la sfârșitul ei, fie răi ori buni, creștini ori necreștini. Această Judecată va da veșnică hotărâre atât pentru soarta oamenilor, cât și pentru cea a îngerilor căzuți, pe care Dumnezeu „i-a ținut la păstrare… spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1, 6).

Judecătorul lumii va fi Însuși Domnul Iisus Hristos. El – Cel Care a adus Vestea cea Bună [2] a Legii lui Dumnezeu și a împlinit-o desăvârșit, Care S-a dat pe Sine, luând chip de rob în dumnezeiasca S-a deșertare și a răscumpărat neamul omenesc prin suferințele și moartea Sa (Filipeni 2, 6-11). Se va arăta în toată slava măreției Sale dumnezeiești și-i va judeca pe toți oamenii. Domnul, Care cunoaște toate tainele inimilor oamenilor, va judeca nu doar faptele pe care le-am săvârșit în vremea vieții noastre pământești, ci și cuvintele și cugetele, intențiile și doririle noastre. Toate cugetele noastre cele mai tainice se vor da atunci la iveală și se vor descoperi. Judecata va fi dreaptă și nemitarnică: Domnul îi va răsplăti pe fiecare după faptele lui. Unora le va spune: „Veniți, binecuvântații Părintelui meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34) alții vor auzi această cumplită osândă: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Mt. 25, 41).

Sfântul Efrem Sirul ne spune că atunci „toată omenirea se va găsi între Împărăție și osândire, între viață și moarte, între bucurie și strâmtorare, și toți vor sta înaintea divanului de judecată, căutând în jos și neîndrăznind să-și ridice ochii. Toți vor fi întrebați și aspru judecați – și mai cu seamă noi, cei care am viețuit în nepăsare – și văzând toate acestea, vor începe să cugete asupra tuturor faptelor lor. Fiecare persoană va vedea tot ce a făcut, rău ori bine. Toți cei ale căror să vârșiri sunt bune, se vor apropia cu veselie de divan, întru nădejdea dobândirii cununii. Cel care va avea pe conștiință păcate grave și va fi părăsit viața aceasta fără să se pocăiască se va amărî nespus când va vedea păcatele sale stându-i înainte, prihănindu-l și osândindu-l. Unul ca acesta își va spune: „De ce, mișelul de mine, nu m-am luptat cu ele, ci mi-am pierdut vremea jucându-mă și astfel am ajuns o jucărie? [3]… De ce nu m-am pocăit înaintea Celui Care a ridicat păcatul lumii, ci mi-am petrecut viața în minciună?… Ce să mă fac acum? Vremea de pocăință a trecut”.

Pe când vor cugeta la acestea întru sine, se va auzi glasul cutremurător al Judecătorului, Care va glăsui: „Arătați-vă faptele și primiți-vă răsplata”. În vremea aceea toate cinurile omenirii vor ieși înainte, spre a aduce închinare Domnului. Atunci ocârmuitorii, înțelepții și bogații vor tremura de frică, pentru că a venit ceasul în care faptele fiecăruia se vor face cunoscute atât Îngerilor cât și oamenilor și fiecare va culege ce a semănat… După ce toate stăpânirile și domniile au fost desființate, fiecare a fost judecat înaintea oamenilor și toți vrăjmașii lui Dumnezeu au fost puși sub picioarele Lui (I Cor. 15, 24-28), mai apoi, la sfârșit, după cum Domnul a spus: „îi va despărți pe dânșii unul de altul precum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga” (Mt. 25, 32-33). Atunci părinții vor fi despărțiți de copii, tații de fii, mamele de fiice, prietenii și rudele unii de alții. Atunci soții fără credincioșie, care nu și-au păzit patul neîntinat, vor fi despărțiți. Însă multe le voi acoperi cu tăcerea în descrierea mea, căci teama mă oprește să vi le grăiesc pe acestea” [4].

(Partea IV | va urma)

Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.32

_______________________

[1] Compară cu Faptele Apostolilor 24, 25; II Tesaloniceni 1, 7-10; I Petru 4,5; II Petru 2,4.

[2] Cuvântul Evanghelie are înţelesul de Veste Bună, Bunăvestire.

[3] Adică „mi-am pierdut vremea jucându-mă cu veşnicia mea şi astfel am ajuns o jucărie a dracilor”.

[4] Fragment din Cuvântarea la cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce şi la a Doua Venire a Domnului, a Sfântului Efrem Sirul (în limba rusă).

parousia-icon1 (1).jpg

Epoca lui Antihrist (Partea a VI-a): Fericirea cea veșnică și chinul cel veșnic (sfârșit)

După ce la Judecata cea de obște se va da sentința ultimă și hotărâtoare, va începe fericirea veșnică a drepților în Împărățiacerurilor, precum și chinurile veșnice ale păcătoșilor în iad (Luca 16, 23) – un loc a toată mâhnirea, suferința și osânda, unde nu e decât neorânduială, groază și tulburare, unde nu se poate găsi nici o bucurie, de nici un fel și nici cea mai mică nădejde de ușurare (Marcu 9, 44; 46; 48). Despărțirea veșnică de Dumnezeu și lipsirea de toate darurile Sale, mustrările îngrozitoare ale conștiinței, necinstea și veșnica rușine, prihănirile, batjocura și blestemul din partea celor care au fost atrași în păcat de cei osândiți, năpustirile dracilor care sălășluiesc dimpreună cu toți cei osândiți – toate acestea vor pricinui „scrâșnirea dinților” despre care Însuși Mântuitorul grăiește (Matei 22, 13).

Pentru cei drepți, dimpotrivă, se gătește o mare răsplătire. Ei vor fi duși în locul cel mai desăvârșit și mai frumos, care e numit în Sfânta Scriptură „Rai” (Lc. 23, 43), „Ceruri” (Mt. 6, 9) și „Împărăția Cerurilor (Mt. 5, 3). Aici drepții se vor bucura de vederea nemijlocită a lui Dumnezeu, văzându-L „față către față” (I Cor. 13, 12). Aceasta însemnă că slava și măreția Domnului vor deveni apropiate celor drepți; în Dumnezeu vor vedea tot ce e mai măreț, înalt, sfânt și desăvârșit, și vor primi în chip nemijlocit întru ei însuși în râurirea măreției lui Dumnezeu și a Fiului lui Dumnezeu. În această contemplare vor găsi împlinire și mulțumire deplină pentru minte, voință și inimă și un izvor nesecat de desfătare și fericire nepieritoare; veselia nemărginită și bucuria veșnică le vor fi moștenirea. Contemplându-l pe Dumnezeu, cei drepți vor vedea lumea întreagă întru adevăratul ei chip, vor pătrunde taina mântuirii noastre și se vor bucura de plinătatea și desăvârșirea cunoștinței dumnezeiești, după cum spune Apostolul: „Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci față către față; acum cunosc în parte, iar atunci voi cunoaște deplin, precum am fost cunoscut și eu” (I Cor. 13, 12). Iubiți fiind de Dumnezeu, ei înșiși vor ajunge să-L iubească pe Dumnezeu cu preasfântă dragoste. Drepții din Ceruri vor fi „ca îngerii” lui Dumnezeu (Mc. 12, 25). Atunci miliardele de Îngeri îi vor primi în mijlocul lor pe oameni ca pe frați și vor împărtăși cu ei simțămintele lor de dragoste și de recunoștință față de Dumnezeu (Evrei 12, 22-23). Întru același chip fiecare drept va fi unit cu toți Sfinții într-o strânsă și de nedesfăcut legătură a dragostei (Mt. 8, 11). Toți dimpreună vor întregi „turma” lui Hristos (Ioan 10, 16), obștea cea una [acelor ce au dobândit înfierea [1]], unită prin dragoste curată (Ioan 17, 21).

Schingiuitorii cei cumpliți ai neamului omenesc, duhurile răutății care au dus oamenii la moarte și iad, își vor primi la Judecată răsplătirea fiindcă au ucis [2], în chipul cel mai chinuitor, fiecare persoană în parte. Ele au îmbiat cupa cu otravă ucigătoare atât pruncului celui nevinovat, cât și bătrânului încununat de virtuți, astfel încât, după moartea acestora, să poată câștiga stăpânire peste sufletele lor și să le aibă drept trofee în războiul lor cu Dumnezeu. Însă izbânda dracilor nu este veșnică. [„Moartea a fost înghițită de biruință]. Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?” (I Cor. 15, 54-55). Sfântul Ioan ne spune că „moartea și iadul i-au dat pe morți dintr-însele”. Ce se va întâmpla apoi? „Și moartea și iadul au fost aruncate în iezerul cel de foc” (Apoc. 20, 13-14) [3].

Văzătorul Tainelor grăiește că a auzit „glas mare din Cer zicând: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și el va să lășlui cu ei și ei vor fi poporul lui și Însuși Dumnezeu va fi cu ei” (Apoc. 21, 3). Cel Ce locuiește întru lumina cea neapropiată va temelui un sălaș întru cele înalte, unde va sălășlui împreună cu oamenii. Odinioară, Se descoperise pe Sine „ca prin oglindă, în ghicitură” (I Cor. 13, 12), adică nedeslușit, greu de descifrat și foarte stins. Numai glasul lăuntric al inimii mărturisea uneori că El era cu noi, aici în biserică, în Sfintele Taine ale credinței, nădejdii și dragostei către El, întru biruința asupra noastră înșine și în războiul cu păcatul. Însă acolo, pe muntele cel sfânt, în cortul cel ceresc, a cărui înfățișare va fi în stare să șteargă toate lacrimile și să umple inima cu o bucurie până atunci neștiută, prin contemplarea frumuseții nepământești a firii desăvârșite a raiului ceresc, acolo cei fericiți nu-L vor vedea pe Dumnezeu în chipuri nedeslușite, cu față către față. O singură vedere a florilor cerești – după cum, potrivit Tradiției, s-a petrecut la înmormântarea Maicii lui Dumnezeu -, umple de nespusă mângâiere. Sunetele cuvintelor și imnelor cerești sunt atât de minunate și veselitoare, încât este cu neputință să asemeni o astfel de armonie cu

sunetele muzicii pământești, chiar dacă aceasta e cântată în cel mai minunat chip cu putință. Sfântul Pavel, care oarecând a fost răpit la Cer, dă mărturie pentru aceasta (II Cor.12, 2-4) [4]. Oare ce trebuie să cuprindă o inimă mulțumitoare atunci când Îl vede pe Mântuitorul Însuși și nu va fi niciodată despărțită de cei fericiți care însetează să-L contemple față către față? Atunci se vor împlini cele ce s-au spus mai înainte: „Și va șterge Dumnezeu orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va mai fi, căci cele dintâi au trecut” (Apoc. 21, 4). SFÂRȘIT

(Partea precedentă)

Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.32

_______________________

Bibliografie: Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți, Ed. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța, 2008, pp. 51-84.

[1] „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Ce întru Hristos ne-a binecuvântat pe noi în Ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească; precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său Cel iubit” (Efeseni 1, 3-6).

[2] Diavolul „dintru început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44).

[3] „Şi marea a dat pe morţii cei din ea, şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta este moartea de a doua: iezerul cel de foc” (Apoc. 20, 13-14).

[4] „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea Cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (II Cor. 12, 2-4).

Sursa

Sf. Ioan de Kronstadt – DESCOPERIRE CEREASCA ARATATA IN VIS de catre SFANTUL SERAFIM DE SAROV despre sfarsitul lumii, PRIGOANA SANGEROASA A CRESTINILOR, caderea in erezie, stapanirea si pecetluirea lui ANTIHRIST

Redam mai jos vedenia profetica a Sfantului Ioan de Kronstadt asupra cumplitelor vremuri ce aveau sa se abata asupra Rusiei si despre vremurile lui Antihrist si lucrarea tainei faradelegii, descoperire in care l-a avut ca insotitor si indrumator pe alt sfant urias: Sfantul Serafim de Sarov, deja plecat la Domnul atunci:

Descoperire cereasca aratata în vis

“Eu, mult pacatosul Ioan din Kronstadt, scriu aceasta descoperire cereasca vazuta de mine si va spun adevarul, tot ce-am auzit si am vazut într-o vedenie ce mi s-a aratat într-o noapte de ianuarie, în 1901.

Ma înfior de cele vazute, când ma gândesc ce va fi cu lumea cea pacatoasa. Mânia lui Dumnezeu ne va lovi în curând, pe neasteptate, pentru ticalosia noastra. Scriu si-mi tremura mâinile, si lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, da-mi tarie si putere, da-mi adevarul Tau si vointa Ta de la început pâna la sfârsit, ca sa descriu tot ce-am vazut!

Aceasta vedenie a fost asa: dupa rugaciunea de seara m-am culcat sa ma odihnesc putin de oboselile mele. În chilie era semiîntuneric, în fata icoanei Maicii Domnului ardea candela. Nu trecu nici jumatate de ceas si am auzit un zgomot usor. Cineva s-a atins de umarul meu si o voce blânda mi-a zis încetisor:

“Scoala-te, robul lui Dumnezeu, si sa mergem cu voia lui Dumnezeu!“.

M-am ridicat si am vazut lânga mine un minunat staret, cu pletele albe, într-o mantie neagra, cu toiagul în mâna; m-a privit binevoitor, iar eu de frica mai n-am cazut jos; mâinile si picioarele începura sa-mi tremure, voiam sa spun ceva, dar limba nu mi se supunea. Staretul m-a însemnat cu semnul crucii, si mi s-a facut usor si vesel pe suflet.

scene-din-icoana-soborul-noilor-mucenici-ai-rusiei-03-679732062.jpgScene din icoana Soborul noilor mucenici ai Rusiei Dupa aceea mi-am facut eu singur semnul crucii. Mi-a aratat apoi, cu toiagul, spre peretele de la asfintit. M-am uitat într-acolo. Staretul a desenat pe perete urmatoarele cifre: 1913, 1914, 1917, 1924, 1934. Apoi, dintr-odata, peretele a disparut, iar eu l-am urmat pe Staret, mergând peste un câmp verde. Si am vazut o multime mare de cruci de lemn, mii de cruci pe morminte: cruci mari de lemn, de lut, si de aur. L-am întrebat pe Staret:

„Ale cui sunt aceste cruci?“.

El mi-a raspuns cu blândete:

„Ale celor care au patimit pentru credinta în Hristos si pentru cuvântul lui Dumnezeu au fost ucisi si au devenit mucenici!“

Si iarasi am mers mai departe. Deodata am vazut un râu plin cu sânge, si l-am întrebat pe Staret:

„Ce sânge este acesta? Atât de mult s-a varsat!”.

Staretul a privit în jur, zicând:
„Acesta este sângele dreptmaritorilor crestini!”.

Mi-a aratat apoi spre un nor, si am vazut mai multe sfesnice albe arzând, care începura sa cada la pamânt, unele dupa altele, cu zecile, cu sutele. Si cazând la pamânt, se stingeau, prefacându-se în praf si cenusa. Dupa aceea Staretul mi-a zis:

„Vino si vezi!“

Si am vazut pe nori sapte sfesnice arzând. Si am întrebat:

„Ce înseamna aceste sfesnice cazatoare?”.

„Asa vor cadea în erezie Bisericile Domnului, iar cele sapte sfesnice de pe nori sunt cele Sapte Biserici Apostolesti si Sobornicesti, care vor ramâne pâna la sfârsitul lumii“.

Staretul mi-a aratat apoi în sus, si atunci am vazut si am auzit cântarea îngerilor.

Ei cântau:

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu!“

Multime multa de norod înainta cu lumânari în mâini, cu fete radioase si vesele. Erau acolo arhierei, monahi, monahii, si un mare numar de mireni, tineri, adolescenti si chiar copii.

L-am întrebat pe minunatul Staret:

„Acestia cine sunt?”.

„Acestia toti au patimit pentru Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si pentru sfintele icoane!”.

L-am întrebat pe Marele Staret, daca pot sa ma alatur si eu la aceasta procesiune?

Staretul a raspuns:

„E prea devreme pentru tine, mai rabda, nu este binecuvântare de la Domnul!“

Si am vazut iar un sobor de prunci, care au patimit pentru Hristos din pricina lui Irod regele si au primit cununi de la Imparatul Ceresc. Si iarasi am mers mai departe, si am intrat într-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar

Staretul m-a oprit:

„Nu se poate! Aici e urâciunea pustiirii!”.

herrad_von_landsberg_whore_babylon-1677220029.jpg

Aceasta biserica era tare mohorâta. Pe masa din altar – stea peste stea; în jur ardeau lumânari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva rau mirositor; prescurile – însemnate cu stele; în fata prestolului statea un preot cu fata catranita, iar sub prestol – o femeie, rosie toata, cu stea în frunte, striga de rasuna biserica:

„Slo-o-bo-o-da-a!” (Sunt libera!)

Doamne fereste, ce grozavie!

Oamenii aceia începura sa alerge ca niste smintiti în jurul prestolului, sa tipe, sa suiere, sa bata din palme si sa cânte cântece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamântul s-a cutremurat, si biserica s-a prabusit: si femeia, si oamenii aceia, si preotul – s-au pravalit cu totii în adâncul beznei – în abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!
Am privit înapoi. Staretul se uita la ceva, m-am uitat si eu.

„Parinte, spune-mi, ce este cu aceasta înfricosatoare biserica?“

«Acestia-s „cetatenii cosmosului”, ereticii, cei ce au parasit sfânta si soborniceasca Biserica si au primit inovatiile, care sunt lipsite de harul lui Dumnezeu; în astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te împartasesti!»

M-am înfricosat, zicând:

„Doamne, vai noua, ticalosilor – moarte!”. Staretul m-a linistit însa, spunându-mi:

„Nu te scârbi, ci roaga-te!”

Si iata, am vazut o multime de oameni care se târau chinuiti de o sete cumplita, iar în frunte aveau stele. Când ne-au zarit, au început sa strige:

„Sfinti parinti, rugati-va pentru noi. Atât de greu ne este, însa nu putem sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au învatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici numele lui Hristos, n-am primit Sfântul Mir, nici pe Duhul Sfânt, iar semnul crucii l-am refuzat!”.

Si au început sa plânga.

L-am urmat pe Staretul care mi-a facut semn cu mâna:

„Vino si vezi!”

Si am vazut o gramada de trupuri neînsufletite, mânjite cu sânge. M-am speriat foarte si l-am întrebat pe Staret:

„Ale cui sunt trupurile acestea?“.

„Acestea-s trupurile celor din cinul monahicesc, care au refuzat sa primeasca pecetea antihristica si au suferit pentru credinta lui Hristos, pentru Biserica apostoleasca. Pentru asta s-au învrednicit de sfârsit mucenicesc, murind pentru Hristos. Roaga-te pentru robii lui Dumnezeu!”.

Deodata Staretul s-a întors spre nord, facându-mi semn cu mâna. M-am uitat si am vazut un palat împaratesc. În jurul lui alergau câini, fiare turbate si scorpioni ce se catarau, zbierau, îsi înfigeau coltii.

romanovs1 (1)-1677220029..jpeg

L-am vazut pe tar, sezând pe tron. Cu fata palida, plina de barbatie, citea rugaciunea lui Iisus.
Deodata, a cazut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pe cap. Unsul lui Dumnezeu a fost calcat în picioare de fiare. M-am îngrozit si am plâns amarnic. Staretul mi-a pus mâna pe umarul drept: îl vad pe Nicolai II în lintoliu alb. Pe cap – o cununa de ramurele înfrunzite; cu fata palida, însângerata, la gât purta o cruce de aur. Soptea încetisor o rugaciune, apoi mi-a zis cu lacrimi în ochi:

„Parinte Ioane, roaga-te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor crestini, ca am murit curajos, ca un tar – mucenic pentru credinta lui Hristos si Biserica Dreptmaritoare. Spune-le pastorilor apostolesti sa slujeasca o panihida frateasca pentru mine, pacatosul. Sa nu cautati mormântul meu!”.
Apoi totul a disparut în ceata. Am plâns mult si m-am rugat pentru tarul – mucenic.
De frica îmi tremurau mâinile si picioarele. Staretul a rostit:

„Voia lui Dumnezeu!

Roaga-te si spune-le la toti sa se roage!… Vino si vezi!”

Si iata, am vazut zacând o sumedenie de oameni morti de foame, unii rodeau iarba si verdeata. Cadavrele altora erau sfâsiate de câini si o duhoare cumplita umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credinta! Din gura lor ies cuvinte de hula, pentru asta vine mânia lui Dumnezeu! Si iata, am vazut o movila înalta de carti si printre ele se târau niste viermi ce raspândeau o duhoare insuportabila. L-am întrebat pe Staret, ce fel de carti erau acelea?

– „Carti ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti crestinii prin învataturi straine!“

Dar, îndata ce Staretul s-a atins cu toiagul de carti, ele s-au aprins si vântul a împrastiat cenusa.
Dupa aceasta m-am uitat si am vazut o biserica. Pe jos, de jur împrejur se tavaleau vrafuri de pomelnice. M-am aplecat, vrând sa le citesc, Staretul însa mi-a zis:

„Aceste pomelnice zac de multi ani si preotii le-au uitat: nu le citesc, nu au timp, iar cei raposati roaga sa fie pomeniti!“.

Am întrebat:

„Si atunci, când vor fi pomeniti?“.

Staretul a raspuns:

„Îngerii se roaga pentru ei!“.

Am pornit mai departe, si Staretul mergea asa de repede, încât de-abia reuseam sa ma tin dupa el.

Vino si vezi!” – a spus Staretul. Si am vazut o masa mare de oameni, gonita din urma de niste draci urâciosi, care-i bateau cu pari, cu furci si cu cangi. L-am întrebat pe Staret:

„Acestia cine sunt?”.

Staretul a raspuns:

„Acestia-s cei ce s-au lepadat de sfânta credinta si de Biserica Apostoleasca si Soborniceasca si au schimbat credinta“.

Erau acolo preoti, monahi si monahii, mireni, care au nesocotit Taina cununiei, betivi, hulitori de Dumnezeu, clevetitori. Fetele lor erau strasnice, iar din gura iesea o duhoare respingatoare. Lovindu-i fara mila, demonii îi mânau într-o prapastie îngrozitoare, din care izbucneau flacari sulfuroase cu miros greu. M-am înspaimântat foarte si mi-am facut semnul crucii:

„Izbaveste-ne, Doamne, de o asa soarta!”.

Si iata, am vazut o multime de oameni, tineri si batrâni, îmbracati în straie ciudate, carând o stea imensa în cinci colturi; la fiecare colt atârnau câte doisprezece draci; în centru, satana însusi sta protapit cu niste coarne zdravene, cu capatâna de paie, iar din gura îi curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: „Sculati voi cei pecetluiti cu blestemul…” Imediat s-a prezentat un cârd de draci, punându-le la toti pecetile: pe frunte si la mâna dreapta. L-am întrebat pe Staret:

„Asta ce inseamna?“.

–  „Acestea-s pecetile antihristului”.

Mi-am facut semnul crucii si l-am urmat pe Staret.
Deodata el s-a oprit, aratând cu mâna spre rasarit. Si iata, am vazut un sobor mare de oameni cu chipurile vesele, cu cruci în mâna, pretutindeni – lumânari aprinse; în mijloc se afla un prestol înalt, alb ca zapada: pe prestol – Crucea si Evanghelia, deasupra prestolului, în aer – o coroana împarateasca de aur. Pe coroana era scris cu litere aurite: „Pentru putina vreme“, în jurul prestolului stateau patriarhii, episcopii, preotii, monahii, monahiile, mirenii. Toti cântau:

„Slava lui Dumnezeu în ceruri si pe pamânt pace!”.

De bucurie mi-am facut semnul crucii, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate! Deodata Staretul a facut un semn cu crucea în sus de trei ori si am vazut o gramada de cadavre zacând în sânge omenesc, iar pe deasupra zburau îngerii, luând sufletele celor ucisi pentru cuvântul lui Dumnezeu si cântând: „Aliluia!” Ma uitam si plângeam amarnic. Staretul m-a luat de mâna, poruncindu-mi sa nu plâng:

„Voia lui Dumnezeu!

Domnul nostru Iisus Hristos a patimit, varsându-si preacuratul Sau sânge pentru noi. Asa si cei ce nu vor primi pecetea antihristului – toti îsi vor varsa sângele, dobândind mucenicia si luând cununa cereasca!“.
Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se împlinira cuvintele Proorocului Daniel despre „urâciunea pustiirii“. Si iata, am vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim. Era înfipta steaua sus, pe cupola. În interiorul templului se înghesuiau milioane de noroade, si înca altii mai încercau sa patrunda înauntru. Am vrut sa-mi fac semnul crucii, dar Staretul m-a oprit, zicând:

„Aici este urâciunea pustiirii!“.

Am intrat si noi în templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumânari de seu; pe tron sta imperatorul în porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am întrebat pe Staret:

„Cine este acesta?“.

El a raspuns:

„Antihristul!“.

De statura înalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru si racnea:

„Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!“.

Toti au cazut la pamânt si i s-au închinat, iar el a început sa le puna peceti pe frunte si pe mâini, ca sa primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete.
Între timp, slugile antihristului au adus câtiva oameni cu mâinile legate, ca sa-i sileasca sa i se închine.

Dar ei au zis:

„Noi suntem crestini, si credem în Domnul nostru Iisus Hristos!”.

Antihristul într-o clipa le-a taiat capetele si s-a varsat sânge crestinesc. Dupa aceea au adus un tânar la tronul antihristului, ca sa i se închine lui, dar tânarul a strigat cu glas tare:

„Eu sunt crestin, cred în Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu esti trimisul si sluga satanei!”.

– „La moarte!” – a racnit antihrist.

Iar cei ce primisera pecetea, cadeau la pamânt si se închinau lui. Deodata s-a auzit un tunet, au

triumph-over-antichrist-and-his-followers (1)838278560..jpegstralucit mii de fulgere, lovind cu sageti de foc în slujitorii antihristului. O sageata uriasa a stralucit fulgerator si o vâlvataie de foc a cazut drept în capul antihristului, coroana s-a facut tandari: milioane de pasari zburau sfâsiindu-i pe slujitorii antihristului cu ciocurile lor. Am simtit cum Staretul m-a luat de mâna si am mers mai departe. Si am vazut iar mult sânge crestinesc. Atunci mi-am amintit de cuvintele sfântului Ioan Teologul din Apocalipsa:

„Si va fi sânge… pâna la zabalele cailor!“.

Doamne Dumnezeule, mântuieste-ma! Si am vazut îngerii zburând si cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu!“. Staretul a privit înapoi si a zis:

„Nu te mâhni, sfârsitul lumii este aproape! Roaga-te lui Dumnezeu. Domnul este milostiv cu robii Sai”.

Timpul era pe sfârsite. Staretul a aratat spre rasarit, apoi a cazut în genunchi, rugându-se: m-am rugat si eu cu el. Dupa aceea Staretul începu sa se desprinda cu repeziciune de la pamânt, înaltându-se spre cer: de-abia atunci mi-am amintit ca nu stiam cum îl cheama, si am strigat:

„Parinte, care îti este numele?“.

– „Serafim de Sarov!“

raspunse blând Staretul:

„Sa scrii tot ce-ai vazut pentru crestinii pravoslavnici!“.

Deodata, deasupra capului a rasunat parca un clopot imens si, auzindu-i dangatul, m-am trezit.

„Doamne, blagosloveste si ajuta-ma pentru rugaciunile Marelui Staret! Tu mi-ai descoperit aceasta vedenie cereasca mie, pacatosului Tau rob Ioan, arhiereul din Kronstadt! 1901“.

***
Aceasta remarcabila „Descoperire cereasca…” a protoiereului Ioan din Kronstadt, marele purtator de duh si închinator al tarii Rusesti a circulat vreme îndelungata în manuscris, fiind copiata si raspândita de catre credinciosi. În anii de restriste aceasta viziune a slujit crestinilor prigoniti drept mângâiere si consolare”.

Sursa

Rătăcirea cea de pe urmă: În anul marii aniversari pentru Israel, sioniștii „creștini” văd semnele lui Mesia

Gloatele îl vor primi pe ANTIHRIST, crezând că este Hristos. Sectantii hăbăuci adoptă SIONISMUL, se ploconesc JIDANILOR şi aclamează semnele venirii lui

Suporterii statului evreiesc conservator cred că profețiile se împlinesc, la 100 de ani după declarația de la Balfour și 50 de ani de la Războiul de Șase Zile.

1Foto: Sectantii evanghelici din Asia cară pe străzi o copie după Arca Legământului, în timpul paradei anuale din Ierusalim din 20 octombrie 2016, pentru a celebra sărbătoarea evreiască Sukkot și pentru a-și exprima solidaritatea față de Israel.

JTA (Jewish Telegraphic Agency) – 50 de ani de la Războiul de Șase Zile. 100 de ani dela declarația de la Balfour, 150 de ani de când Mark Twain a vizitat prima dată Palestina.

Acesta (2016) a fost un an al aniversărilor legate de marele Israel.

Pentru cei mai conservatori susținători creștini ai statului evreiesc, enumerarea acestor repere nu este o simplă coincidență, ci mai degrabă o prevestire a profețiilor care se îndeplinesc.
Mulți creștini sioniști cred că, la fiecare jumătate de secol, istoria face ca lucrurile să se aranjeze pentru finalul său: întoarcerea lui Mesia la Ierusalim. În conformitate cu acest model, în Israel ar trebui să se întâmple ceva important înainte de sfârșitul anului 2017.

”Citind istoria modernă a Israelului, se pare că este ceva neobișnuit în ciclurile de 50 de ani”, spune David Parsons, vicepreșesintele Ambasadei Creștine Internaționale din Ierusalim. ”Înseamnă că ar trebui să ne așteptăm ca ceva incredibil să se întâmple în acest an, pentru a propulsa în continuare Ierusalimul și Israelul spre destinul lor profetic.”

Sioniștii creștini, dintre care majoritatea fac parte din comunitatea evanghelică de 700 milioane de oameni, se văd ca parteneri ai evreilor în planul lui Dumnezeu. Ca mulți evrei ortodocși, aceștia cred că după un război mondial, Mesia va urca pe tronul regatului evreiesc în Ierusalim și va conduce lumea spre pace și prosperitate.

Creștini fiind, desigur că ei se așteaptă ca Mesia să fie Iisus, pe când evreii încă își caută mântuitorul. Dar sioniștilor creștini le place să glumească:

”Să-l aducem pe Mesia, și apoi cineva poate să-l întrebe dacă este la prima sau a doua vizită.”

1Foto: Vizitatorii se aliniază la mormântul lui Hristos la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, 23 iunie 2010.

Când Israelul a capturat de la Iordania Ierusalimul de est și locurile sale sfinte, în Războiul de Șase Zile din 1967, unii creștini au văzut dovada că epoca mesianică era aproape. Ei au început să verifice istoria pentru semnele pe care le-ar fi omis.
Multe astfel de semne au fost identificate, de la ”lunile sângerii” la prăbușirile bursei de valori. Ce i-a inspirat cel mai mult pe sioniștii creștini au fost ciclurile de jumătate de secol care i-au condus la Războiul de Șase Zile.
Susținătorii acestei teorii – incluzându-l pe Jonathan Cahn, care a a discutat-o ​​în „The Harbinger”, cel mai bine vândut roman creștin din 2012 – au legat-o de biblicul „an jubiliar”, care implică returnarea pământului la proprietarii săi originali.

Ce s-a întâmplat cu 50 de ani înainte de 1967?

În 1917, britanicii înving Imperiul Otoman și preiau controlul asupra Palestinei. Pe 2 noiembrie, este emisă Declarația de la Balfour, promițănd să susțină înființarea unei „case naționale” evreiești în teritoriu. Sioniștii în final i-au făcut plecați pe britanici din Palestina și, în 1948, au înființat statul Israel.

Cu o jumătate de secol mai devreme, doi vizitatori ai Palestinei otomane au contribuit separat cu relatările că, de când au plecat evreii, Palestina s-a dus de râpă. Arheologul britanic Charles Warren a efectuat primele săpături majore pe Muntele Templului, în vechiul oraș Ierusalim, și a găsit ceea ce el credea că sunt relicvele orașului biblic al regelui David. Iar scriitorul american Twain a vizitat Țara Sfântă și și-a înregistrat observațiile în extrem de popularul jurnal de călătorie intitulat “The Innocents Abroad, or The New Pilgrims’ Progress”.

Twain a încheiat numeroase pagini de observații neonorante cu această linie: „Dintre toate pământurile destinate peisajelor mohorâte, cred că Palestina trebuie să fie prințesa”.

1Foto: Sute de sectanti evanghelici și israeliți mărșăluiesc la parada din Ierusalim, care marchează festivalul evreiesc Sukkot, sau Sărbătoarea Corturilor, pe 10 octombrie 2017.

Căutînd și mai departe în trecut, sioniștii creștini au găsit 1517, anul în care otomanii au cucerit Ierusalimul. Este de asemenea anul în care Martin Luther a publicat manifestul său de protest împotriva Catolicismului, lansând reforma protestantă.
Deși creștinii sioniști sunt susținători ai antisemitismului lui Luther, ei cred că acesta, popularizând studiul individual al Bibliei ca mijloc de a intra în legătură cu Dumnezeu, a făcut posibil creștinilor să vadă falsitatea teologiei pe care intenţiona să o înlocuiască. Conform doctrinei, care mult timp a sălășuit în miezul Catolicismului și a rămas influentă, Dumnezeu a luat titlul de popor ales de la evrei și l-a dat creștinilor.
Sioniștii creștini au trebuit să speculeze decenii întregi schimbările istorice ce ar avea loc în 2017, la jumătate de secol după Războiul de Șase Zile. La conferința de joi din Ierusalim pentru sioniștii creștini, intitulată „Balfour to Nikki Haley: A Century of Christian Zionist Diplomacy” („Balfour către Nikki Haley: Un secol al diplomației creștine sioniste”), o supoziție populară printre cei o sută și ceva de participanți evanchelici și evrei a fost aceea dacă președintele Donald Trump își va îndeplini promisiunea de campanie privind mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Dar cu numai două luni rămase până la sfârșitul anului, timpul se apropie de expirare.
Bob O’Dell, un orator american la conferință și cofondator al Root Source, o platformă care permite evreilor israelieni să predea Biblia on-line creștinilor, a susținut că marele eveniment din 2017 se poate întâmpla deja în inimile colegilor săi evanghelici. El a spus că a văzut o preocupare crescută privind interesele comunității din Israel.

„Fiecare are o teorie, dar punctul meu de vedere este că ceea ce se întâmplă la acest jubileu este o realizarea crescândă a faptului că creștinii conduc națiunile spre susţinerea Israelului”, a precizat el. „Eu cred că aceasta va fi cea mai importantă schimbare dintre toate.”.

Donna Jollay, directorul Christian relations for Israel 365 (Relații creștine pentru Israel 365), o companie media evreiască în creștere rapidă, care țintește evanghelicii cu știri și conținut pe teme biblice, a enumerat zeci de semne precum creștinii ce păstoresc Israelul spre epoca mesianică, împreună cu pasajele biblice relevante.

1Foto: Sectantii evanghelici din întreaga lume cântă și recită rugăciuni la Jerusalem Chairman’s Conference, de la International Convention Center din Ierusalim, 22 septembrie 2013.

Ea a indicat către nepoții evrei ai lui Trump, retragerea Americii din UNESCO după presupusa influență anti-Israel (Nikki Haley, ambasadoarea SUA la ONU este convertită la creștinism) și investițiile creștine în creștere în statul evreiesc. Numai evanghelicii din Statele Unite aduc aproximativ 500 milioane $ pe an în Israel, prin turism și acte caritabile și susțin guvernarea curență cu orientare de dreapta.

„Sunt cam multe la mijloc”, a spus ea.

Evreii americani, în special majoritatea care sunt non-ortodocși și liberali din punct de vedere politic, au fost în mod tradițional precauți la sprijinul evanghelic pentru Israel. Dar Josh Reinstein, fondatorul Christian Allies Caucus format din 19 membri, care urmărește să promoveze susținerea creștină în numele Israelului, a declarat că a văzut de asemenea o dorință crescândă în rândul evreilor de a accepta ajutorul creștinilor.

„Am văzut rezultatele”, a declarat el, citând legile anti-BDS (anti-Boicot, Dezinvestiții și Sancțiuni) din Statele Unite și o cooperare sporită între Israel și țările africane și asiatice. „Știm că aceștia sunt oameni care sunt alături de Israel având la bază credința și vor rămâne alături pe termen lung, indiferent de considerentele politice sau economice”.

timesofisrael.com via ortodoxinfo

PUBLICITATEA ANTIHRISTICĂ: BLASFEMIE și BABILON IDOLESC în reclama companiei Meat & Livestock Australia

Iisus, unde este tatăl tău?”

„El este peste tot.”

„Glumesc, este la muncă!”

„Poți să aprinzi aia?”

(ZAP)

„Mulțumesc Zeus!”

„Dumnezeule, iubesc acest miel!”

Zei: „Ești binevenită.”

„Asta este o ușurare.”

„E un coșmar să gătești pentru toți, cu toate cerințele vostre alimentare.”

„Oh, nu, nu, nu pentru mine. Am fost desemnată șofer.”

„Ați văzut? Minune inversă.”

beep-uri repetate

„Cred că este al tău, Afrodita.”

beep-uri repetate

muzică soft

„Cum pot să am și eu asta?”

„Moise, poți să ne pasezi alea?”

„Deci, ar trebuie să ne adresăm elefantului din cameră?”

zornăit al perucii

„Nu era amuzant acum 2500 de ani și nu este amuzant nici acum.”

Toți râd.

„Ce este muzica asta?”

„Este playlist-ul lui.”

„Oh, rock creștin.”

„Asta este despre mine.”

„Toate sunt despre tine.”

„Nu înțeleg de ce lumea face poze cu mâncarea.”

„Știi, e posibil ca ea să aibă mai mulți follower-i decât toți cei de la masa asta.”

„Chiar așa? Ești faimoasă?”

„Te-ai gândit vreodată la scientology?”

„Dacă ai putea să-ți deschizi mintea… Ron, Ron.”

„Uh, hai să nu vorbim despre religie la masă.”

„Am renunțat la cina cu Tom Cruise pentru asta.”

„Da, sigur. Ne vedem data viitoare!”

Jesus: „Cine era?”

„Mohamed.”

„Nu poate să apară?”

„Zi de luat de la creșă.”

„Ah, ce păcat!”

„Oh, am o potrivire!”

„Ce înseamnă ‘vânătă’?”

Toți râd.

Zeus: „Ce?”

Toți râd.

(grr)

Toți vorbesc.

„Nu aș vrea să fiu nepoliticos, dar ce religie ai?”

„Oh, nu sunt de nicio religie!”

Toți se opresc din vorbit.

„Asta este religia cu cea mai mare răspândire în Australia conform ultimelor publicații statistice.”

„Avem absolut nevoie de o nouă echipă de marketing.”

„Știam că nu ar fi trebuit să cheltuim toți banii ăia pe pamflete.”

râsete

„Pentru ce ar trebui să ciocnim?”

„Pentru știință.”

„Vorbește în limbă alienă.”

„L’chaim.”

„Ce-ar fi doar pentru … miel, carnea pe care toți o putem mânca?”

Toți: „Pentru miel.”

„Ar trebui să ne reunim mai des.”

„Asta ar face ca galaxia să fie un loc mai bun.”

Sursa