PROFANARE! Spurcatii de unguri au acoperit cu saci de gunoi crucile eroilor români din cimitirul Valea Uzului!!! ”Sunt amplasate ilegal!”

a1.ro: Un autointitulat ”grup de inițiativă maghiar” a luat decizia de a acoperi, cu saci de gunoi, crucile eroilor români din Cimitirul Internațional din Valea Uzului, pe care le-au considerat ”amplasate ilegal”. Locul este subiect de dispută între UDMR și autoritățile locale, fiind situat la ”granița” dintre județele Bacău și Harghita. Primăria Dărmănești a hotărât ca lângă ostașii maghiari să odihnească și cei români.

Crucile a zeci de eroi români, amplasate de primăria orașului Dărmănești în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, au fost profanate de către un ”grup de inițiativă maghiar”, după cum se arată pe site-ul Erdely.ma. Pentru că sunt considerate a fi ”amplasate ilegal”, monumentele au fost acoperite cu…saci de gunoi, de culoare neagră, legați cu scotch!

1

2

1

Locul este subiect de dispută, de ani buni, între UDMR și autoritățile locale, fiind situat la granița județelor Bacău și Harghita. Primăria Dărmănești a amenajat o parte a cimitirului pentru a amplasa și cruci ale unor eroi români, lângă cele ale maghiarilor sau ale ostașilor ruși ori italieni. Conform presei de la Budapesta, pe 12 mai a avut loc o slujbă ecumenică, maghiarii prezenți aici solicitând anchetarea tuturor ilegalităţilor săvârşite în timpul activităţii profanatoare şi pedepsirea celor vinovaţi, restaurarea fără întârziere a stării iniţiale a cimitirului, rezolvarea imediată a disputei privind linia de demarcaţie dintre localităţi şi judeţe, stoparea imediată a proceselor de pângărire a maghiarilor şi de falsificare a istoriei, scuze publice adresate aparţinătorilor soldaţilor care se odihnesc în cimitirul profanat şi naţiunilor ofensate”. La final acțiunii, s-au intonat imnurile maghiare și cel secuiesc.

1

Care este adevărul istoric?

În Cimitirul Internațional al Eroilor din localitate sunt înhumați 1143 de soldați aparținând de șapte naționalități diferite, decedați pe frontul ambelor Războaie Mondiale și care au provenit din patru armate (austro-ungară, germană, română și rusă), motiv pentru care locația a căpătat această denumire. Astfel, pe lângă majoritatea formată din soldați maghiari și germani, au fost înmormântați aici ostași români, precum și soldați ruși, sârbi, austrieci și italieni. O proporție semnificativă (984) este formată din suflete neidentificate. Inițial, a reprezentat cimitirul civil al localității, profilul său schimbându-se în timpul Primul Război Mondial, mai exact în anul 1917, când Armata Ungară a îngropat aici 350 de soldați din regimentele 9 și 10 Honvezi.

*

1

Asta e Cosmin. Nascut in Sfantu Gheorghe, Covasna. E student la Brasov si militeaza pentru unitate nationala si pentru drepturile romanilor din Harghita si Covasna. Astazi a fost batut in fata Cimitirului din Valea Uzului fiindca a mers acolo sa scoata sacii de gunoi de pe crucile Eroilor români. Politia a venit la fata locului dupa mai bine de o ora! Azi, ora 19:00, protest tacut fata de tacerea autoritatilor „romanesti”! (In fata ministerului de interne, Piata Revolutiei)

Statul Washington este pe punctul de a legaliza îngrășământul uman ca măsură ecologică

Statul Washington ar urma să legalizeze în curând transformarea corpurilor persoanelor defuncte în compost (îngrășământ natural). O alternativă ecologică ce va fi folosită în recipientele cu plante, conform companiei Recompose, care dezvoltă această idee.
Pe 24 aprilie, Congresul statului Washington (din nord-vestul SUA) a aprobat o lege care permite transformarea corpului unei persoane defuncte în compost. Această inițiativă, inedită (chiar și) în Statele Unite, ar reprezenta o bună alternativă ecologică față de alte forme de înmormântare, potrivit Slate Magazine, dar stârnește totodată nemulțumirile locuitorilor, informează Courrier International, citând Le Réveil Courrier.

„Locuitorii din Seattle vor putea în curând să folosească pe post de îngrășământ și altceva decât gunoiul și resturile alimentare. Legislativul statului Washington tocmai a votat legea SB5001 care autorizează „reducerea organică naturală” a rămășițelor umane – cu alte cuvinte, îngrășământul de origine umană”, relatează Slate Magazine.
Washingtonul ar urma să devină astfel primul stat din S.U.A. care legalizează îngrășământul uman, alegere considerată necesară de cei care iau în serios ecologia.
De mai mulți ani încoace, relevă site-ul american, trecerea din această viață constituie totodată un subiect pentru reflecții asupra mediului înconjurător: „în zilele noastre se practică îngroparea fără sicriu, îmbălsămarea fără substanțe toxice, sunt alese ca alternative de îngropare adâncurile mării sau chiar culturile de bacterii saprofite.”
Până ce, în 2013, compania Recompose a pus la punct un proces de descompunere care facilitează transformarea cadavrelor în îngrășământ în decurs de o lună.

Sursa

Pentru că e Postul Sfintelor Paști, ziarul “Adevărul” ne povestește despre evreul Nicu Haas, care ar fi demonstrat că Iisus Hristos n-ar fi fost crucificat precum vedem în icoane

Articolul Povestea românului care a revoluţionat iconografia creştină. Descoperirea uluitoare despre poziţia în care erau crucificaţi oamenii acum 2.000 de ani a bucurat nespus de mult puzderie de comentatori eretici și atei ai ziarului Adevărul. Îl puteți citi integral la hiperlink, eu însă ii voi face un rezumat.

În titlu scrie ca ar fi un roman, însă din articol aflam ca este, de fapt, vorba despre evreul Nicu Haas, născut în Romania, căsătorit cu fiica unui rabin și plecat în Israel.
În Romania a lucrat la Institutul de Antropologie „Francis Rainer“, ajungând directorul secţiei de paleoantropologie, așa ca în Israel tot cu așa ceva s-a ocupat. Astfel, în 1967, a găsit scheletul unui bărbat îngropat în perioada „37 îH şi până la mijlocul primului secol”, la care „oasele călcâielor, acoperite cu o crustă calcaroasă, sunt străpunse de un cui de fier ruginit, lung de 17 – 18 centimetri”.

Plecând de la acestui cui, a tras concluzia ca respectivul fusese crucificat și fusese crucificat precum în imaginea de mai sus. Conluzia 2 a concluziei principale a fost ca toți crucificatii erau crucificati doar astfel.

Mai departe, concluzia 3 a concluziei principale ar fi ca trebuie revolutionata iconografia. Sau și mai bine nu mai revolutionam nimic și sarim direct la concluzia finala: dacă icoanele arata așa dar crucificarea era altfel, se cheamă ca totul e o minciuna iar Jertfa de pe Golgota nici n-ar fi avut loc.
Iar celor ce nu indraznesc a ajunge cu mintea pana la conluzia finala de mai sus, li se ofera oportunitatea unei întrebari „principale”: nu cumva acela o fi chiar scheletul lui Iisus Hristos?
Articolul i-a bucurat pe tot soiul de eretici ce au considerat ca s-a găsit astfel dovada istorica irefutabila ca iconografia ortodoxa este greșită. Iar pe atei ii bucura oricum orice astfel de „dovada”, chiar daca fundamentul stiintific lipsește cu desavarsire.
Vom demonstra ca toată construcția evreului Nicu Haas este un simplu basm plecat de la un cui.
I.
Se știe foarte clar din istoriografie ca crucificarea nu se facea într-un singur fel. Putea fi si pe un stalp, putea fi și pe un X. Ideea însă ramanea aceeași: greutatea trupului atârnat de mâini ducea la sufocare. Dar pentru a nu muri prea repede, condamnatului i se fixau și picioarele. Adică murea încet și în chinuri groaznice. Dacă la un moment dat se dorea ca totul să se termine mai rapid, se zdrobeau fluierele picioarelor.

Așa ca, eventual, cineva putea imagina și un supliciu precum cel din imaginea lui Nicu Haas, însă asta, evident, nu demonstrează ca toți condamnatii erau crucificati astfel.
Dar oare chiar și acel om fusese crucificat precum în imaginea de la inceputul articolului?
II.
De ce în imagine un singur cui strapunge calcaiele ambelor picioare?
În text ni se spune ca „intâmplarea a făcut ca, în cazul lui, cuiul înfipt în călcâi să fie îndoit şi astfel nu a mai putut fi scos, rămânând acolo timp de 2.000 de ani”. Iar în fotografia de pe wikipedia arata astfel:

By Rubén Betanzo S. – Hombre_de_”Giv’at_ha-Mivtar”.jpg, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10053493

Adică din text și din fotografie rezulta ca un singur cui strapunge un singur calcai. De treaba asta scrie chiar și în articolul

https://en.wikipedia.org/wiki/Jehohanan#CITEREFZiasSekeles1985, conform caruia la o reexaminare din 1985, Joe Zias, curator al Departamentului pentru Antichități și Muzee din Israel și Dr. Eliezer Sekeles, de la Centrul Medical Hadassah, au descoperit că analiza lui Haas era plină de erori. Cuiul era mai scurt decât mintise Haas și astfel nu ar fi fost suficient de lung pentru a străpunge două oase de călcâi și lemnul. Concluzia lor era indubitabila: cuiul a străpuns doar un călcâi.
Așadar, e absolut sigur ca acel cui din acel calcai nu demonstrează ca posesorul calcaiului ar fi fost rastignit astfel.
Dar oare a fost rastignit?
III.
Tot în textul din Adevărul scrie la un moment dat cum ca „oasele călcâielor erau acoperite cu o crustă calcaroasă”.

Eu am avut fractura deschisa. Îmi iesise tibia prin pantaloni după ce m-am luat la tranta cu o mașina. Fractura fusese foarte aproape de glezna și mi s-a spus ca în procesul vindecarii se va forma o crusta calcaroasa pana spre inchietura piciorului încă mult timp după ce voi fi din nou în stare sa merg. Ca atare, mi s-a indicat sa fac anumite exerciții ce-o vor macina în zona aia, altfel voi avea dureri la mers și chiar alte complicatii. N-am fost însă cuminte, așa ca durerile au apărut, m-am dus la medic, iar la radiografie am văzut ochii mei ca s-a petrecut exact ceea ce am fost avertizat. Așa ca m-am apucat foarte constiincios de acele miscari și pana la urma durerile au trecut și mulțumită bunului Dumnezeu a fost totul bine.
Nu știu dacă acea crusta calcaroasa de pe calcaiul acelui schelet era de același tip cu ce-am descris eu mai sus, însă dacă era, nu avea ce cauta la un rastignit, deoarece rastignitul moare, deci nici crusta nu se mai formeaza. Deci exista și ipoteza ca acel om sa nu fi fost rastignit. Ce cauta însă un cui în glezna unui om nerastignit, nu va pot spune. Asta doar o noua reexaminare ne-ar putea arata. Fiare se baga în oase, în cazul unor fracturi, de exemplu.

Sursa

Sfântul Sinod a decis ca     rugăciunile cu papa Francisc sunt strict interzise cu ocazia vizitei în Bulgaria


Sinodul al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria s-a întrunit pe 3 aprilie 2019, și, potrivit Romfea.gr, au dezbătut programul vizitei Papei Francisc în Bulgaria.
Sfântul Sinod a decis în unanimitate să trimită o scrisoare la Nunțiul Apostolic al Vaticanului din Bulgaria, arhiepiscopul Anselmo Guido Pecorari, în care subliniază faptul că invitația pentru vizita Pontifului vine de la autoritățile statului, precum și detaliile referitoare la programul vizitei urmează să fie coordonate cu agențiile guvernamentale.
În ceea ce privește partea a programului, care include reprezentanți ai Bisericii Bulgariei, Sinodul declară că Patriarhul și membrii Sinodului vor întâmpina pe Papa Francisc la o întâlnire formală în Sala Sinodală pe 05 mai 2019.

 

Despre vizita Papei la Catedrala Patriarhală din Sf. Alexandru Nevski, Sfântul Sinod a decis că acest lucru se poate face, dar subliniază faptul că orice formă de rugăciune sau slujire sau de a folosi veșminte este inadmisibilă în temeiul Sfintelor Canoane ale Sfintei Biserici Ortodoxe.
De asemenea, Sfântul Sinod, subliniază faptul că este imposibilă și participarea corului Patriarhal în timpul vizitei Papei în Catedrala Sf. Alexandru.
În cele din urmă, Sfântul Sinod afirmă că „participarea clerului Bisericii bulgare în evenimentele organizate de Guvern pentru vizita Papei Francisc este strict interzisă.“

Sursa

Este Patriarhia Constantinopolului centrul Ortodoxiei ? 

CANONUL 45 APOSTOLIC

,,Episcopul sau prezviterul sau diaconul împreună cu ereticii rugându-se numai să se afurisească. Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. În consecinţă, dacă un cleric s-a rugat cu ereticii dar fără a sluji împreună cu ei într-o slujbă dumnezeiască, trebuie să fie lipsit temporar de dreptul de a sluji sfintele taine ale Bisericii; dar dacă el le-a îngăduit să săvârşească o slujbă bisericească, trebuie să fie caterisit, potrivit canonului 11 de mai sus. Aici Valsamon întreabă: de ce ei sunt doar afurisiţi (adică, depuşi temporar) şi nu excomunicaţi ca cel care se roagă cu un excomunicat (canonul 10) ? Răspuns: nu este vorba aici de rugăciune în comun în biserică. Căci aceea atrage după sine caterisirea (canonul 46), ca şi faptul de a permite ereticilor să săvârşească o slujbă bisericească. Nu, aici syneuxasthai (a se ruga împreună) vrea să exprime doar faptul de a intra în comuniune (koinonesai) şi de a se arăta prea binevoitor faţă de rugăciunile-făgăduinţele lor[1] (hemeroteron diatethenai epi tei euchei tou airetikou). Căci noi trebuie să avem oroare de ei (bdeluttesthai) ca faţă de nişte oameni necuraţi (muse) şi să nu trăim în armonie familiară cu ei. Iată de ce suspendarea este o pedeapsă suficientă[2]. Prin urmare, există o diferenţă între cel excomunicat, care a fost exclus din Biserică pentru păcate personale, şi cel eretic care s-a despărţit propovăduind o învăţătură falsă şi cu care nu avem nici măcar dreptul să vorbim. Iată cum obişnuiau să procedeze Părinţii: Sfântul Ioan a refuzat să intre în băile unde mersese gnosticul Cerint (Irineu al Lyonului, Contra ereziilor 3, 3); Sfântul Chiprian îi sfătuia astfel pe credincioşii săi: ,,Evitaţi contagiunea de la acest fel de oameni, fugiţi de conversaţia cu ei ca de ciumă şi ca de cancer”[3]. Ereticul este mult mai grav bolnav decât excomunicatul rămas ortodox, şi de aceea rânduiala care stabileşte relaţiile cu unul şi cu celălalt este mai riguroasă în ce-l priveşte pe eretic, care răspândeşte o învăţătură mortală pentru suflet. Să adăugăm o observaţie la acest comentariu. În mod deliberat, în timp ce acest canon interzice tocmai urările de bine (euxasthai) la eretici şi se conformează astfel învăţăturii apostolului dragostei[4], Enciclica din 1920 prevede: ,,Schimbul de scrisori frăţeşti [cu heterodocşii] la marile praznice bisericeşti anuale …”[5].

CANONUL 46 APOSTOLIC

,,Episcopul, sau prezviterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar ? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul ?” Într-adevăr, rolul episcopului sau al preotului este de a-i avertiza pe eretici pentru a-i face să-şi înţeleagă greşeala şi a-i readuce la adevăr. Cel care consideră valid vreunul din actele lor liturgice le împărtăşeşte opiniile sau îi lipseşte râvna de a-i elibera de credinţa lor greşită. Valsamon istoriseşte[6] că Sinodul din Constantinopol, văzând episcopi care pur şi simplu şi-au aruncat ochii asupra unor scrieri eretice fără a le huidui sau a le dispreţui, i-a caterisit într-un mod foarte legitim (ennomotata).

CANONUL 65 APOSTOLIC

,,Dacă vreun cleric, sau mirean va intra în sinagoga iudeilor, sau a ereticilor, spre a se ruga, să se şi caterisească, şi să se afurisească”. O biserică sau o adunare a ereticilor nu trebuie cinstită, ci trebuie dispreţuită, deoarece ei cred lucruri potrivnice credinţei creştinilor ortodocşi. Canonul 45 se referea la întâlnirile cu ereticii; aici, este vorba de rugăciuni făcute în bisericile lor. Unii tâlcuitori împart astfel pedeapsa indicată: clericul care intră într-o biserică eretică pentru a se ruga în ea trebuie caterisit; mireanul care procedează la fel va fi afurisit. Alţii, ca Harmenopoulos, încuviinţat de Valsamon, explică astfel canonul: mireanul va fi afurisit, clericul caterisit şi afurisit[7]. Ceea ce reiese din citirea acestor canoane confirmate de Sinoadele Ecumenice, şi de Sinodiconul Ortodoxiei, este: conţinutul credinţei este criteriul Ortodoxiei şi orice acţiune bisericească trebuie să se fie conformă cu crezul mărturisit. Aceasta înseamnă că refuzul de a intra în comuniune cu cei care au alt crez, oprirea pomenirii unui episcop care a abandonat credinţa apostolică, chiar dacă asupra unui singur punct, este o datorie, fie că există sau nu o hotărâre sinodală. Canonul 15 al Sinodului I-II este explicit: un episcop păcătos, dar care nu este condamnat de un sinod, rămâne episcop şi nimeni nu are dreptul de a-l părăsi; un episcop eretic, deşi necondamnat de un sinod, încetează să fie episcop şi trebuie părăsit pe dată. Aceasta este practica constantă a Bisericii şi istoria dă toate dovezile pentru aceasta, de fiecare dată când dogmele sau tradiţia au fost modificate. Să dăm un ultim exemplu, mai puţin cunoscut, cel al Sfântului Grigorie Palama, care a oprit şi el pomenirea patriarhului Constantinopolului, anti-isihast, Ioan Calecas. În 1344, acesta din urmă l-a excomunicat efectiv pe Sfântul Grigorie Palama căruia i-a reproşat că a dat o interpretare greşită Sinodului din 1341 şi că a scos numele patriarhului din dipticele citite în cursul sfintei liturghii. Sfântul Grigorie Palama a respins Tomos-ul lui Calecas şi a socotit fără valoare condamnările patriarhului anti-isihast: ,,Cei care aparţin Bisericii lui Hristos sălăşluiesc în adevăr; dacă cineva nu vieţuieşte în adevăr, nu mai aparţine Bisericii lui Hristos. Acesta este a fortiori (cu necesitate) cazul celor care se mint pe ei înşişi, care îşi spun şi sunt numiţi păstori şi arhipăstori; căci noi ştim că creştinismul nu este în înfăţişarea exterioară, ci în adevărul şi exactitatea credinţei”. Dacă episcopii rămân credincioşi tradiţiei şi lucrează în acord cu ansamblul Bisericii, ei sălăşluiesc în adevăr. Dimpotrivă, dacă ei abandonează dreapta credinţă, ei pierd nu numai demnitatea lor, ci chiar caracterul lor de creştini şi anatemele lor nu au valoare[8]. Poarta de intrare în Biserică este Adevărul. Aceasta este prima treaptă în înţelegerea tainei sale. Iată de ce păcatul îmoptriva adevărului este cel mai grav dintre toate. Şi iată de ce nu există virtute mai mare decât a lupta pentru adevăr[9]. O asemenea identificare a autorităţii episcopale cu mărturisirea credinţei – la fel de veche ca creştinismul – se regăseşte încă mai clar exprimată la un alt isihast vestit, din secolul al XVIII-lea, Sfântul Paisie Velicicovski: ,,Mă întrebaţi de asemenea dacă un sinod din Biserica Răsăritului a ridicat vreodată o anatemă. Şi eu vă răspund: ar putea exista un asemenea sinod care să nu fie potrivnic lui Dumnezeu şi Sfintei Biserici, care să se adune pentru a ascunde adevărul şi a adeveri greşeala ? Un asemenea sinod nu poate exista. Voi mă întrebaţi dacă episcopii pot ridica o asemenea anatemă fără ca sinodul episcopilor şi patriarhilor să aibă cunoştinţă şi să consimtă. Şi eu vă răspund că aceasta este cu neputinţă. Luaţi aminte că toţi episcopii primesc acelaşi har al Sfântului Duh când sunt hirotoniţi şi că ei sunt însărcinaţi să vegheze cu scumpătate asupra credinţei ortodoxe curate şi neprihănite. De asemenea, ei trebuie să păzească tradiţiile apostolice şi hotărârile Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi locale şi ale Sfinţilor Părinţi care toate alcătuiesc Sfânta Biserică Sobornicească şi Apostolească. Ei au primit de la Sfântul Duh autoritatea de a porunci, după rânduiala instituită de Sfinţii Apostoli ai Sfintei Biserici. Episcopii nu au primit de la Sfântul Duh puterea de a distruge tradiţiile apostolice şi hotărârile Bisericii. Prin urmare, nici episcopii, nici patriarhii nu pot ridica o anatemă care ar fi fost pusă asupra vrăjmaşilor Bisericii, potrivit Sfintelor Sinoade. Oricine ar face aşa ceva ar fi împotriva lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici”[10]. Aici, Sfântul Paisie exprimă o idee esenţială pentru tradiţia ortodoxă: nici măcar un Sinod Ecumenic, cu alte cuvinte un Sinod al tuturor Bisericilor locale, nu are puterea de a schimba hotărârile şi credinţa Bisericii. Un sinod nu este un sinod decât dacă el confirmă sinoadele dinaintea lui şi dacă el însuşi este acceptat de conştiinţa Bisericii; fără de care nu este decât un pseudo-sinod, oricare ar fi numărul episcopilor prezenţi. Despre un asemenea sinod proorocea în secolul al XIX-lea Cosmas Flamiatos, când spunea că va avea loc un mare sinod care va organiza distrugerea Ortodoxiei. De un astfel de sinod se tem astăzi zeloţii văzând că este pregătit la Constantinopol şi la Chambesy, centrul elveţian al Patriarhiei Ecumenice. Noul patriarh Bartolomeu, educat la Roma, la Universitatea Gregoriană, a fost de altfel prezentat ca un reformator al rânduielii canonice a Bisericii Ortodoxe. Revista catolică Irenikon scrie într-adevăr următoarele: ,,Printre numeroasele calităţi ale noului patriarh … se va remarca autoritatea pe care a dobândit-o în materie de drept canonic. El este fără îndoială una dintre personalităţile cele mai convinse de necesitatea ca Ortodoxia să-şi revizuiască şi să-şi sistematizeze dreptul canonic. Dar, de asemenea, el este unul dintre cei care iau în considerare lucrarea canonică realizată de Roma. În teza sa din 1970, dar mai ales într-o expunere prezentată la primul Congres al Societăţii pentru Dreptul Bisericilor Răsăritene în 1971, Bartolomeu a indicat pe ultimul loc, printre elementele de luat în considerare pentru o nouă legislaţie ortodoxă, ‘dispoziţiile Codului pentru catolicii răsăriteni şi poate chiar Codex Juris Canonici latin’. El a adăugat atunci: ‘Aceasta are şi o importanţă ecumenistă, căci Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, având în comun un număr de aspecte ale vieţii lor ecleziale, se apropie mereu mai mult una de cealaltă şi această reconciliere şi această unitate atât de dorite pentru cele două părţi pot fi înlesnite astfel’”[11]. Când vedem modul în care el utilizează poliţia în Sfântul Munte pentru a-şi promova proiectele reformiste, avem dreptul să ne temem de ce este mai rău. Traducere: Catacombele Ortodoxiei [1] Cuvântul euche poate să însemne rugăciune (dar, de obicei, se foloseşte proseuche) sau făgăduinţă. Oricine va veni la voi, şi nu va aduce învăţătura aceasta [cea a lui Hristos adevăratul Dumnezeu întrupat], să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi lui: bucură-te; că cel ce îi va zice lui bucură-te, se va face părtaş faptelor lui celor rele (II Ioan 10-11). Potrivit lui Valsamon, este de asemenea interzis a primi ,,bună ziua !” din partea ereticilor. [2] Valsamon, op. cit., col. 129. [3] Sfântul Chiprian, Epistole 1, 8. A se vedea de asemenea Tertullian, Despre prescripţiile contra ereticilor, 12. [4] A se vedea nota 67. [5] A se vedea Lumina Taborului (La Lumiere du Thabor), nr. 34, Paris, 1992, p. 77. [6] Ibid., col. 129. [7] A se vedea Migne, op. cit., col. 164-168. Comentatorii trimit la canoanele următoare: canonul 70 apostolic, canoanele 29, 31, 32, 37 şi 38 de la Sinodul de la Laodiceea, canonul 60 de la Sinodul de la Cartagina. [8] Vieţile stâlpilor Ortodoxiei, Mânăstirea Sfinţilor Apostoli, Buena Vista, Colorado, 1990, p. 288. [9] După cum aminteşte părintele Iustin Popovici, la începutul vieţii Sfântului Fotie, istorisită de el: ,,Părinţii noştri purtători de Dumnezeu care, în Biserica lui Dumnezeu, au rânduit toate lucrurile după cum I-a bineplăcut lui Dumnezeu, ne-au lăsat nouă ca moştenire sfântă această învăţătură pe care au primit-o de sus şi care le-a fost transmisă de sfinţii apostoli: nu există virtute mai înaltă decât mărturisirea şi apărarea adevăratei credinţe ortodoxe … Într-adevăr, Adevărul este Dumnezeu Însuşi şi, pentru noi oamenii, dragostea şi mărturisirea acestui Adevăr dumnezeiesc – în care rezidă adevărata credinţă a Bisericii – este izbăvirea, mântuirea şi îndumnezeirea” (Sfântul Fotie, Opere Treimice I, Paris, 1989, p. 19). [10] Michel Aubry, Sfântul Paisie Velicicovski, L’Age d’Homme, Lausanne, 1992, p. 96. [11] Irenikon, t. 64, 1991, nr. 4, p. 449-450.

https://www.aparatorul.md/este-patriarhia-constantinopolului-centrul-ortodoxiei-o-explicatie-canonica/

Mare statuie catolică cu Iisus Hristos răstignit, suflată cu aur în curtea lui Gigi Becali

Foto: https://www.wowbiz.ro/povestea-crucifixului-de-5-metri-din-fata-palatului-lui-gigi-becali-obiectul-religios-e-suflat-cu-aur-si-a-costat-o-avere-mesajul-inscriptionat-pe-cruce-il-ghideaza-pe-latifundiar-video-exclusiv-16901362

Aseară la Romania tv, un domn pe care nu-l știu după chip, explica în emisiunea lui Victor Ciutacu ce considera ca nu este în regulă cu o statuie pe care a văzut-o în curtea lui Gigi Becali. Și sublinia ca nu o face pentru a-l critica, ci pentru a trage un semnal de alarma, cum ca nu este bine ca putinii ortodocsi ce se mai exprima în spațiul public sa promoveze simboluri neortodoxe. Iar Lucian Bolcas a intervenit spunand-o pe sleau: este catolica.

Habar nu aveam de existența ei, așa ca am căutat oleaca pe google, descoperind ca e treaba deja veche, despre care scria, de exemplu, Hot News în 7 aprilie 2008:
De trei zile, Iisus e rastignit la palat, la Becali

Iar Ziua dadea detalii în articolul sau Crucifix catolic in curtea ortodoxului Becali:

Miliardarul Gigi Becali vorbeste mereu despre Dumnezeu, participa la slujbe sau doneaza sume mari de bani pentru constructia de biserici. Latifundiarul din Pipera a tinut in postul Pastelui sa se apropie mai mult de credinta… catolica, pentru ca a ridicat in curtea Palatului sau un crucifix pe care este rastignit Mantuitorul suflat in aur, informeaza ziarul Cancan. Crucea inalta de aproximativ cinci metri poarta, la cererea lui Becali, o inscriptie din „Cartea Intelepciunii lui Iisus. Fiul lui Sirah (Ecleziasticul)” in care se spune ca „In mana Domnului este stapanirea pamantului si la vremea Sa va ridica pe cel folositor la carmuire”. […]

Despre ea, Gigi Becali spunea în 2008, conform Ziare.com, cum ca:

„L-am poleit cu trei straturi de aur. Numai acest lucru m-a costat 50.000 de euro. Ideea mi-a venit dupa ce am vazut la televizor ca intr-un sat romanesc oamenii aveau cruci puse pe gard sau pe copaci in fata casei. Am intrebat un preot si mi-a spus ca nu e pacat, asa ca mi-am pus si eu”

Cu cei 50.000 de dolari platiti, Gigi Becali a cumparat nu mai putin de doua kilograme si jumatate de aur, mai adauga Ziare com.

E cea din fotografie și e indubitabil catolica. Nu știu dacă acel preot știe și ce și-a pus pana la urma Becali în curtea sa, însă aflam din WOWbiz ca a comandat-o în 2007 iar „un sobor de preoti a binecuvantat obiectul religios”. Acei preoti au fost habauci, insa putem presupune ca în zece ani sigur i-a ajuns la urechi ca este catolica. De ce a pastrat-o? Nu considera inovatiile catolicilor ca fiind eretice? Și mai și merge des la Muntele Athos. N-o fi discutat acolo pe tema asta? Sau el cauta prietenie doar cu preotii ce considera „biserica” catolica ca fiind sora Bisericii Ortodoxe, al doilea plămân și alte dracisme ecumeniste?

Suhttps://saccsiv.wordpress.com/2019/03/29/mare-statuie-catolica-cu-iisus-hristos-rastignit-suflata-cu-aur-in-curtea-lui-gigi-becali/rsa