Daca taceti acum, veti zbiera pe urma in iad …

Daca taceti acum, veti zbiera pe urma in iad, caci scris este:
Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=21&id=4
Fratilor, legea impotriva antisemitismului nu este despre graffiti pe zidurilor sinagogilor si nici despre slogane extremiste de genul “moarte evreilor”, caci impotriva unor asemenea fapte exista deja legi si inca de multa vreme. Ci este cu bataie lunga si reprezinta cel mai grav atac impotriva libertatii religioase si a libertatii de exprimare din ultimii 25 de ani din Romania.
Asupra primului aspect ne vom referi in materialul de fata, caci respectiva lege va interzice parti consistente din Sfanta Scriptura, din Sfanta Liturghie, din Prohodul Domnului si din scrierile Sfintilor Parinti, ba mai mult, prevede ani grei de puscarie impotriva celor ce se opun, dupa cum foarte bine se explica la finalul acestei scrisori deschise:
Scrisoare deschisă către Președintele României pentru a trimite legea antisemitismului la Parlament spre revizuire
Ierarhii BOR trebuiau sa fie primii care sa se ridice impotriva acestei legi. Dar Ierarhii tac. Poate n-au aflat inca …
Sa-i ajutam sa afle. Scrieti-le. Pe e-mail sau prin Posta Romana. Sau care puteti, mergeti personal.
Apoi, trebuiau sa strige manastirile. De acolo vin Ierarhii si acolo este pastrata traditia. Cel putin teoretic. Dar n-am aflat sa fi zis si ele ceva. Poate nici ele nu stiu de o astfel de lege? Sa le ajutam. Care merge pe la manastiri, sa vorbeasca cu parintii de acolo. Marii Duhovnici n-ar fi tacut. Glasul lor ar fi fost un tunet, o chemare de leu ce ar fi ridicat o tara. De fapt de aceea nici n-au indraznit sa dea o astfel de lege pe vremea lor.
Dupa care, trebuiau sa vorbeasca si preotii de mir. Dar poate ei deja vorbesc in parohiile lor. Iar daca nu vorbesc, vorbiti voi cu ei, indiferent daca sunteti sau nu pomenitori, caci ii cunoasteti, doar ati fost ani de zile in aceleasi biserici.
Ce fac insa vedetele? Preoti, calugari, teologi, mireni, ce pana nu demult tot spuneau una alta pe bloguri, in conferinte, in reviste tiparite sau pe youtube. Ei sunt cei mai informati, deci nu aveau cum sa nu afle despre acest oribil atac impotriva Ortodoxiei. Stiti de careva sa fi zis ceva pe chestia asta? Sa-i ajutam si pe ei. Scrieti-le la greu la comentarii, pe e-mailuri, sunati-i la telefon. Cei mutati la Domnul, precum Mugur Vasiliu sau Florin Stuparu, n-ar fi tacut.
Fratilor, inca o data se vede treaba ca trezirea trebuie sa se faca de jos in sus. Deci sa se faca. Aveti aceasta datorie de a marturisi.
Pe de alta parte, nu doar Ierarhii, preotii, calugarii si fostele vedete traditionaliste trebuie trasi de maneca, ci si politicienii si ziaristii. Sub nici o forma nu trebuie sa va limitati la o petitie. Scrieti politicienilor din circumscriptia voastra electorala, ca sa stie ce-au votat. Scrieti presedintelui tarii pentru a nu promulga o astfel de lege. Scrieti ziaristilor pe care-i stiti mai curajosi, macar celor ce s-au exprimat cu ocazia legii antilegionare.

Sursa

Reclame

ALTARUL TRANSFORMAT ÎNTR-UN PEDESTRAL… BATJOCURĂ SPORTIVĂ ÎN BISERICĂ


Pe fotografie: părintele Vassilios Bebis În cadrul bisericii ortodoxe cu hramul Sf. Nectarie, care este situată în Roslindale, Massachusetts (SUA) şi face parte din Mitropolia Ortodoxă Greacă din Boston, sunt organizate concomitent trei echipe de baschetbol. Două pentru băieţi în vîrstă de 8-13 ani şi 13-18 ani, şi o echipă pentru fete. Cîştigătorii turneelor sportive sunt premiaţi direct la altar.
https://www.aparatorul.md/altarul-transformat-intr-un-pedestral-batjocura-sportiva-in-biserica/

Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu a trecut la Domnul

basilica.ro: Părintele Mina Dobzeu, unul dintre cei care au avut curajul să înfrunte sistemul comunist și cel care l-a creștinat în închisoare pe Nicolae Steinhardt, a trecut la Domnul, joi, 7 iunie, în chilia sa de la Catedrala Episcopală din Huși.

Părintele Mina Dobzeu s-a născut în data de 5 noiembrie 1921, în satul Grozești, județul Lapușna, Republica Moldova.

La vârsta de 13 ani a intrat ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu. În 1948 a fost tuns în monahism la Schitul Brădicești, aflat atunci în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în același an. Primește Taina Preoției în 1955.

În perioada 1948-1949 a fost arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală. În 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii (Facultatea de Teologie din București), scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal.

A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării.

Aflat la închisoarea Jilava, în 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a botezat în credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, cunoscut ulterior ca monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului „Jurnal al fericirii”.

”Nu mi-a fost teamă. Nu m-am lăsat!”
– Arhim. Mina Dobzeu

În închisorile comuniste, părintele a continuat să răspândească învățătura de credință ortodoxă, fără să se gândească la riscuri, învățându-și colegii de celulă rugăciuni. Acest lucru i-a adus de multe ori consecințe usturătoare:

„Eu am fost pedepsit și am fost închis într-o temniță care se numea Neagra. Am stat o săptămână la izolare. Acolo nu aveam nici un scaun, era multă umezeală, pe jos numai apă, pavimentul era din ciment, și din cauza asta stăteam toată ziua în picioare. Mi se dădea de mâncare o dată pe zi, seara, la ora nouă, după care se aducea un pat, iar dimineața la cinci îl luau”, își amintea părintele.

A ieșit din închisoare în 1964. Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, al cărei stareț a fost între anii 1978-1988.

În anul 1988 a fost din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul adus de comunism.

După reînființarea Episcopiei Hușilor (în 1996), între anii 1996-2002, a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar la Centrul Eparhial Huși.

IERUSALIMUL SE PREGĂTEŞTE PENTRU ÎNSCĂUNAREA LUI ANTIHRIST

Consiliul Mondial al Bisericilor şi Pax Christi International s-au adresat Organizaţiei Naţiunilor Unite cu rugămintea să acorde Ierusalimului un statut special, motivând că acest oraş merită o consideraţie deosebită, deoarece adăposteşte relicve ale confesiunilor iudaică, creştină şi musulmană. Potrivit acestor organizaţii, ONU trebuie să ia măsuri ca să se respecte drepturile locuitorilor Ierusalimului de diferite naţionalităţi şi denominaţiuni religioase, căci protejarea drepturilor omului şi respectarea normelor juridice internaţionale este problema actuală a întregii omeniri. Astfel se va garanta libertate generală de circulaţie în perimetrul Ierusalimului, numind un reprezentant al ONU, împuternicit să asigure respectarea drepturilor omului.

aparatorul.md

Etapa 1: Presedintele evreu al Ucrainei roaga Patriarhia Ecumenica sa aprobe Biserica Autocefală Ucraineană / Etapa 2: Rugaciune si impreuna slujire cu greco-catolicii si un nou templu / Detalii despre Petro Poroshenko si emanatiile revolutiei din Ucraina / Detalii despre “Patriarhul” Filaret / Profetia Sfantului Lavrentie de Cernigov despre Kiev

Etapa 1

Orthodox Christianity: POROSHENKO TO FORMALLY PETITION CONSTANTINOPLE TO CREATE AUTOCEPHALOUS UKRAINIAN CHURCH, WITH UNITED SUPPORT OF TWO SCHISMATIC BODIES.

Poroshenko, cu sprijinul a două organisme schismatice, face o petiție oficială către Constantinopol pentru crearea Bisericii autocefale ucrainene

Kiev, 19, Aprilie 2018

Conform Uniunii jurnaliștilor ortodocși, președintele Petro Poroshenko luptă din nou activ pentru cauza unei biserici ortodoxe ucrainene autocefale, implorându-l pe Înaltpreasfințitul Patriarh ecumentic Bartolomeu al Constantinopolului să binecuvinteze întemeierea acesteia.

Poroshenko crede că Ucraina este mai aproape ca oricând de a obține o biserica autocefală canonică. Președinții ucraineni, incluzând-ul pe Poroshenko, politicienii și clericii schismatici s-au adresat de mai multe ori Constantinopolului ca să le legitimeze organismele nerecunoscute.

Șeful statului a adresat o pledoarie oficială către patriarhia ecumenică, cu suportul a două organisme schismatice competitive ale Ucrainei, ”Patriarhatul Ucrainei” și ”Biserica ortodoxă ucraineană autocefală”. El a cerut de asemenea parlamentului ucrainean să susțină petiția, deși constituția Ucrainei cere o separare între biserică și stat.

Parlamentul Ucrainei a votat astăzi pentrusprijinirea solicitării președintelui.

”Ucraina, ca stat independent, nu numai că are dreptul, dar este pur și simplu obligată să creeze biserica sa. Ca președinte, am luat decizia de a mă adresa Patriarhiei Ecumenice cu cererea de a aproba Biserica Autocefală Ucraineană și aș vrea să vă cer dragi colegi, să susțineți acest apel și să facă acest lucru cât mai curând posibil”, a spus Poroshenko înîntrunirea de marți cu reprezentanții parlamentului mai înainte de vot.

El și-a exprimat de asemenea speranța că va fi luată o decizie înainte de aniversarea de 1030 de ani de la botezarea Rusiei, pe 28 iulie. El intenționează să trimită această cerere Patriarhiei Ecumenice după decizia parlamentului.

A fost publicată scrisoarea președintelui în ziarele din Ucraina, al cărei text este:

Președintele Ucrainei către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu pentru garantarea autocefaliei Bisericii ortodoxe din Ucraina

Sfinția Voastră!

Hristos a înviat!

Apelez la sfinția voastră, patriarhul ecumenic și conducătorul lumii ortodoxe.

Ca șef al statului Ucraina, reprezentând cetățenii ei, inclusiv cei care aparțin de comunitatea ortodoxă ucraineană, care datorită botezului primit de la biserica-mamă a Constantinopolului acum 1030 de ani, care mărturisesc credința ortodoxă, vă rog stăruitor să garantați autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina.

Acest document mult așteptat va deveni nu doar un triumf al Ortodoxiei ci și un act de profundă dreptate istorică, pentru că lumina credinței creștine a fost împânzită direct de la Constantinopol tării noastre binecuvântate.

Acest document va ridica autoritatea patriarhiei ecumenice la un alt nivel printre ucraineni.

Sfinția voastră sunteți singura persoană în lume care are dreptul canonic de a legitima autoritatea care să rezolve această problemă.

Întreaga noastră națiune vă privește cu respect și speranță, pentru că este în puterea sfinției voastre a ne garanta unitatea, pacea și armonia de care avem mare nevoie și de care am fost lipsiți pentru mult timp.

Binecuvântarea sfinției voastre, ca dealtfel și un contract scris garantat bisericii noastre ucrainene ar completă confirmarea independenței și autonomiei Ucrainei în sfera duhovnicească.

Și iarăși, ca mai înainte suntem recunoscători Bisercii mame și personal sfinției voastre.

Sper că sfinția voastră, un păstor înțelept și corect, nu veți refuza această binecuvântare și mult așteptată bunăvoință fiilor duhovnicețti, ucrainenilor, credincioși bisericii mame.

Iar eu rămân cu un respect profund pentru sfinția voastră, fidel ortodoxiei și credincios bisericii mame.

Petro Poroshenko
Președintele Ucrainei

La această întrunire cu liderii parlamentului, Poroshenko a arătat de asemenea semnăturile episcopilor de dioceză ai ”patriarhatului Kievului” și că ”Biserica ortodoxă autocefală a Ucrainei” este de acord cu crearea unei biserici ucrainene unite,spunănd legislatorilor că el crede că înțelegerea făcută cu ierarhia a fost o precondiție pentru ca autocefalia să fie garantată de Biserica ucraineană. El nu a prezentat nicio semnătura a niciunui episcop din Biserica ortodoxa canonică ucraineană, pe care o recunoaște întreaga lume.

Apelul lui Poroshenko vine după ultima sa vizită în Fanar, unde a vorbit personal cu patriarhul despre aceasta chestiune. Problema a devenit complicată atunci cândunele ziare au susținut că patriarhul ecumenic ar fi susținut această idee, în ciuda faptului că în trecut s-a abținut în a-și da binecuvântarea în mod formal.

Mai mult decât atât, anumite facțiuni parlamentare au anunțat deja că nu vor sprijini apelul președintelui, care va fi discutat astăzi în parlament. Președintele ”opoziției”, Yuti Boiko, consideră că acțiunile președintelui înterferă cu problemele bisericii. Primul ministru delegat Pavel Rozenko a declarat că doar ”agenți pro-Moscova”ar obiecta faptului că statul se amestecă în treburile ecleziastice. Deputatul ”opoziției”, Vadim Novinsky, crede că acestă mișcare este doar un mijloc pentru Poroshenko pentru a-șiconsolida sprijinul la doar un an până la alegeri – o analiză cu care sunt de acord analiștii politici. De asemenea el nu crede că Sfinția sa va sprijini inițiativa lui Poroshenko.

În schimb deputatul poporului Viktor Yelensky și-a exprimat ceHYPERLINK „http://spzh.news/ru/news/52823-patriarkh-varfolomej-predostavit-avtokefaliju-chasti-ukraincev–jelenskij”rHYPERLINK „http://spzh.news/ru/news/52823-patriarkh-varfolomej-predostavit-avtokefaliju-chasti-ukraincev–jelenskij”titudinea că Sfântul sinod al patriarhiei ecumenice va rezolva ”problema ucraineană”.

Arhiepiscopul Job (Getcha) al Telmessosului al patriarhiei ecumenice a clarificat mai devreme: ”Constantinopolul nu poate garanta autocefalia, trebuie să fie un consimțământ și cerere din partea bisericii din care o parte vrea să primească autocefalie”.

Cu alte cuvinte ierarhul a continuat, ”Dacă Ucraina vrea să primească autocefalia, Constantinopolul nu o poate oferi singur; trebuie să fie o cerere din partea Bisericii ortodoxe ruse dat fiind că Ucraina se află în prezent în sânul său.”

Etapa 2:

Orthodox Christianity: UKRAINIAN SCHISMATICS WHO PETITIONED CONSTANTINOPLE FOR RECOGNITION NOW BUILDING “ECUMENICAL CHURCH” WITH UKRAINIAN UNIATES

1

Ucrainenii schismatici, care și-au cerut recunoașterea la Constantinopol, construiesc acum o ”biserică ecumenică” împreună cu ucrainenii greco-catolici

Poltava, Ukraina, 22 mai 2018

Piatra de temelie a unei noi ”biserici ecumenice”, urmând a fi folosită atât de schismatica ”Biserică Ortodoxă Autocefală Ucraineană” (BOAU), cât și de eretica Biserică Greco-Catolică Ucraineană (BGCU) a fost pusă sâmbătă în Poltava, relatează Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși.

BOAU este unul dintre cele două organisme schismatice principale care operează în Ucraina, care s-a alăturat apelului președintelui Petro Poroșenko la Patriarhia Ecumenicăpentru a fi acordat un Tomos de autocefalie Bisericii Ucrainene autocefale unite. Schisma ”Patriarhia Kievului” a sprijinit de asemenea inițiativa președintelui, deși nici un singur ierarh al Bisericii Ucrainene canonice din Patriarhia Moscovei nu a sprijinit această mișcare.

Confesiunile schismatice ucrainene și chemarea la o nouă Biserică ucraineană există ca manifestări ale naționalismului ucrainean, căutând separarea de Biserica Ortodoxă Rusă. Rugăciunea sau slujirea împreună cu ne-Ortodocși este strict interzisă de canoanele ortodoxe.

Serviciul consacrării și așezării pietrei a fost sărbătorit de către conducătorul BGCU, Arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuk. Templul viitor va fi numit după Sfântul Gheorghe Biruitorul.

Șeful uniaților (n.t.: uniați este un alt termen pentru greco-catolici) a observat că ridicarea noii biserici este un simbol al speranței-de-reîntregire, dar nu a Bisericilor Ortodoxe, ci a bisericilor ucrainene.

”Noi trăim astăzi nu doar momentul pecetluirii unei alte biserici a lui Dumnezeu, astăzi simțim că unsul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Hristos, manifestă prin această piatră un moment al unității noastre, pentru că noi sfințim, probabil, prima biserică din Ucraina aparținând Bisericii Kievene unite, care astăzi, din nefericire, este împărțită și există în diverse confesiuni”, a spus Șevciuk.

Toate Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sprijină Biserica canonică, în fruntea căreia se află Mitropolitul Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine. Recent, Sfântul Sinod Sârb, cel Rus și cel Polonezși-au exprimat acest sprijin, subliniind importanța adevăratei unități Ortodoxe în Hristos.

Petro Poroshenko

Petro Poroşenko, presedintele Ucrainei de dupa Euromaidanul produs de evreul George Soros, este un oligarh poreclit si „Regele Ciocolatei” caci detine o mare fabrica de ciocolata denumita ROSHEN. Desi vorbeste romaneste, fiind nascut intr-un oras care a apartinut Romaniei, nu sustine deloc cauza romanilor ci se opun drepturilor minoritatilor:

UCRAINA îi RĂSPUNDE DUR lui Iohannis. Limba română INTERZISĂ ÎN CONTINUARE de Kiev

Pe data de 1 Februarie 2014 la München in Germania o delegatie ucraineana formata din Petro Poroşenko, evreul Arseniy Yatsenyuk si Vitali Klitschko (probabil evreu si el) se intalnea cu secretarul de stat american John Kerry. Acesta este momentul cand licuriciul a decis cine va „lumina” calea Ucrainei la comanda lui.
Intr-o inregistrare a unei convorbori telefonice ce a avut loc inaintea fugii fostului presedinte ucrainean Viktor Yanukovych, evreica Victoria Nuland (pe numele ei real Victoria Jane Nudelman) spunea ca evreul Arseniy Petrovych Yatsenyuk va ajunge prim ministru al Ucrainei, ceea ce constatam ca intre timp s-a si intamplat.

Conform articolului Ukraine Presidential Frontrunner Petro Poroshenko and His Secret Jewish Roots, tatal lui Petro Poroshenko a fost un evreu pe nume Alexei Valtsman, dar care si-a schimbat numele dupa cel al nevestei, Yevgenya Poroshenko.

Am dat toate aceste amanunte pentru a se intelege cine sunt emanatiile revolutiei ucrainiene.

Filaret de Kiev

1

“Patriarhul” Filaret Denisenko de Kiev l-a decorat pe John McCain cu ordinul St.Vladimir pentru suportul sau pro euromaidan. Tot el cerea arme americane:

Ura papusarilor: SA CURGA SANGE ORTODOX. Despre Ucraina, un razboi Rusia – NATO si … Romania

Iata si ce putem citi la Sfinti rusi despre schismaticii din Ucraina. Caterisirea schismaticului Filaret Denisenco care s-a autoproclamat patriarh al Kievului si intregii Ucraine:

Biserica Ortodoxă din Ucraina. Ortodoxia din Ucraina se află, la sfârşitul mileniului al doilea, scindată în trei Biserici:

a) Biserica Ortodoxă Autonomă care a obţinut, la 28 octombrie 1990, tomosul de recunoaştere a autonomiei din partea Patriarhiei Moscovei. Primat oficial al acestei Biserici este mitropolitul Vladimir Saboclau (ales la 21 mai 1992).

b) Biserica Ortodoxă Autocefală datează din anii 1919-1920, fiind reorganizată în 1943, sub ocupaţie germană. După încheierea celui de-al doilea Război Mondial, această Biserică a reintrat sub jurisdicţia Bisericii Ruse.

Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei a fost ales de Sinodul acestei Biserici la Kiev (7 septembrie 1993) preotul Dimitri Yarema, care a reactivat Biserica după 1989. Nu este recunoscută canonic de nici una dintre Bisericile Ortodoxe, dar i se îngăduie să activeze. Are în jur de 800 de parohii.

c) Biserica Ortodoxă Autocefală „Patriarhia Kievului”. Este întemeiată în anul 1992 de fostul mitropolit al Kievului, Filaret Denisenko (coborât la treapta de laic de către Sinodul ucrainean din 27 mai 1992) şi de unii partizani ai săi, precum şi de autorităţile ucrainene. Bisericile Ortodoxe n-au recunoscut această Biserică.

(Fragment din „Istoria Bisericeasca Universala, curs la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Moldova, Chisinau 2006, pg. 95) – mentionam ca la data cand a fost scris acest curs inca traia mitropolitul Vladimir Saboclau al Ucrainei. Sinodul condus de acesta este singurul recunoscut de toate patriarhiile ortodoxe din lume. Dupa trecerea sa la cele vesnice sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene a ales in scaunul de mitropolit pe Onufrie Berezovshi.

* * *

Autocefalia canonica ucraineana sub semnul intrebarii:

“Patriarhia” creata de Filaret Denisenco este considerate de Biserica Ortodoxa mondiala ca fiind o secta (schismatica) si nu este recunoscuta de nici o Biserica Ortodoxa din lume. Slujbele facute in “Biserica” lui Filaret nu sunt valide. Nici o Biserica Ortodoxa din lume nu recunoaste botezul, hirotoniile, cununiile etc savarsite in secta lui Filaret de la Kiev.

Datorita schismaticului Filaret, Biserica canonica din Ucraina nu opteaza pentru autocefalie. Cuvantul “autocefalie” poate duce la confuzii intre ortodocsii din Ucraina. Daca, Biserica Ortodoxa Ucraineana, care in prezent functioneaza ca mitropolie in cadrul Patriarhiei Ruse (dar cu autonomie destul de mare), ar cere sa fie recunoscuta de catre patriarhiile ortodoxe ca autocefala, s-ar risca sa se ajunga la confuzii deoarece secta lui Filaret Denisenco poarta acelasi nume.

Fostul mitropolit Filaret Denisenco al Kievului era si agent al KGB sub numele de cod „Antonov” (vezi: “Spioni in sutana” de Vasile Dumitru Fulger, ed. Aldo Press, Bucuresti 2008, pg 243). Dupa cresterea influentei politice a SUA asupra Ucrainei, schismaticul Filaret a rupt legaturile cu KGB-ul.

Razvan Draganciu
(profesor de religie)

1

Profetia Sfântului Lavrentie de Cernicov despre Antihrist

„Acum, noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota.„

„Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. In acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind„

„Vine timpul, şi nu e departe, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat„

„Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă.

Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie . Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Deja de la adolescenţă se va deosebi de semenii săi prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar satana îi va spune: „nu te teme şi nu te înspăimânta, eu te voi înălţa pe tine”. Acest copil îi va uimi pe toţi cu inteligenţa sa. Şi aşa, din el va încolţi şi se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.
Pe el îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă. Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credinţă, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani şi jumătate, dar pentru aleşii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri încă vor fi luptători puternici, adevăraţi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) şi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt şi binefacerea Sa cea atotputernică şi ei nu vor vedea acele minuni şi semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toţi oamenii şi pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creştinilor. Încă o dată vă repet să nu mergeţi în aceste biserici, căci Hristos şi binefacerea Lui nu va fi acolo.

Va fi război, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri . Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea.

Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile.

Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni.Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial . Vor fi nişte bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!”

Învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii împotriva ereziei pământului plat

Introducere

Este foarte curios faptul că tocmai în ultimii 6 ani în care m-am străduit să elaborez o astronomie geocentrică scripturistico-patristică fundamentată pe existenţa tăriei făcute de Dumnezeu în ziua a 2-a a creaţiei – o astronomie care cere cu necesitate ca cerul-tărie şi Pământul nemişcat înconjurat de acest cer să fie concentrice şi sferice deoarece altminteri nu se pot explica apariţia fenomenelor ciclice ale zilelor şi nopţilor aşa cum le vedem în toate locurile de pe Pământ, ale anotimpurilor precum şi ale crugurilor vremurilor, începând de la Crugul zilei de 24 de ore şi până la Crugurile perfecte de 19 ani al Lunii şi de 532 de ani al Sfintelor Paşti din calendarul patristic –, ipoteza pământului plat a început să cucerească din ce în ce mai mulţi adepţi. Văzută de mulţi ca o contrapondere la universul de dimensiuni de miliarde de ani lumină la care telescoapele heliocentriştilor au ajuns să ”vadă” până şi praful intergalactic, ipoteza pământului plat cade în extrema cealaltă prezentându-ne un univers aproape limitat de linia de orizont a observatorului terestru, un univers creat parcă de un dumnezeu cu puterea şi inteligenţa vrăjitorului din Oz. Deoarece încercările mele de a-i determina pe adepţii înfocaţi ai ipotezei naive a pământului plat să se uite cu ochiul lor la cerul înstelat pentru a cerceta ei singuri taina acestuia s-au izbit totdeauna de zidul prejudecăţii înţelenite în sufletul lor de nişte făcături şi animaţii văzute pe internet, m-am gândit ca, prin acest articol, măcar celor care iau aminte la interpretările scripturistice ale Sfinţilor Părinţi să le strecor în suflet un semn de întrebare în legătură cu această ipoteză.
Mulţi se vor întreba care este scopul pentru care mă îndârjesc să susţin un asemenea demers. Deoarece am elaborat o astronomie geocentrică scripturistică a Pământului sferic înconjurat de o tărie sferică, un pământ plat ar face nefuncţională astronomia elaborată de mine. Cu alte cuvinte, dacă ar fi valabilă ipoteza pământului plat, atunci cartea mea O piatră pentru Goliat, cu toate concluziile pe care le trage, ar fi bună de aruncat la coş. Or, atâta vreme cât am toate argumentele teologice, patristice, fenomenologice, logice, şi ştiinţifice de partea mea, ar reprezenta în faţa lui Dumnezeu o dezertare să las neplivită la timp o asemenea buruiană care barează calea oricărei explicaţii în înţelegerea fenomenologică şi duhovnicească a vremurilor şi fenomenelor create de Domnul. Mă lupt pentru cartea mea.
De data aceasta voi porni la atac cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Aş putea fi întrebat de ce nu pornesc la atac direct cu Sfânta Scriptură. Am făcut-o deja atunci când am luat în calcul existenţa tăriei ornate de către Dumnezeu cu luminători şi stele. În ipoteza pământului plat, existenţa şi importanţa tăriei în care Domnul a pus luminătorii cei mari şi stelele nu este luată în seamă. Mai este şi un alt motiv. Sfinţii Părinţi sunt arbitrii interpretării Sfintei Scripturi şi eu urmăresc ca iubitorii lor să ia aminte măcar la ce spun ei ca să-şi formeze o perspectivă patristică adevărată asupra pământului plat. Nu voi face partizanat printre Sfinţii Părinţi reprezentativi pentru învăţătura Bisericii în această problemă. Dacă unii dintre ei s-au confruntat şi cu ipoteza pământului plat şi au vorbit despre ea, voi expune părerea lor în legătură cu aceasta.

Sfântul Efrem Sirul despre tăria învelită ca un embrion, despre Pământul din pântece şi despre vârsta Lunii şi a Soarelui la Facere.

Sfântul Efrem Sirul nu are referiri directe la sfericitatea Pământului, dar din scrierile sale deducem uşor că era un astronom foarte priceput care îşi imagina Pământul ca pe un corp sferic.
Mai întâi de toate este de remarcat faptul că Sfântul privea tăria sau firmamentul ca pe o entitate învelită din toate părţile de apele de deasupra ei, aidoma embrionului din uter (vezi Commentary on Genesis – Comentariul la Facere, seria Fathers of the Church, vol 91, Wasghinton, 1994, Secţiunea I, 17, p. 87):

„După ce [Moise] a vorbit despre acele lucruri care au venit la existenţă în prima zi, el a început să scrie despre acele lucruri care au venit la existenţă în ziua a doua, spunând: Şi Dumnezeu a zis, ‘Să fie o tărie între ape şi ea să despartă apele de sub tărie de apele de deasupra tăriei.’ Tăria dintre ape a fost întărită din ape. Ea avea aceeaşi măsură ca apele care erau răspândite pe suprafaţa Pământului. Atunci, dacă la originea sa, [tăria] era deasupra pământului (căci pământul, apa şi focul erau dedesubtul ei, în timp ce apa, vântul şi întunericul erau deasupra ei), cum susţin alţii că această [tărie], care este învelită ca un embrion în uterul din pântec, este pântecul a tot ceea ce a fost creat între toate?”

Apoi Sfântul ne vorbeşte despre Pământul actual ca fiind Pământul din pântecele Pământul tohu-bohu, adică Pământul din pântecele Pământului primordial cel de dinainte de crearea tăriei [vezi Comentarius in Genesim – Comentariul la Facere, seria Corpus Scriptorium Christianorum Orientalium (CSCO), volumul 153, tomul 72, Peeters, Louvain, 1955, Secţiunea I, paragrafele 2-3, paginile 5-6]:

„La început a făcut Dumnezeu Cerul şi Pământul, spune (Moise). Atunci au lipsit toate celelalte lucruri create deoarece nimic altceva nu a fost creat odată cu Cerul şi Pământul. Într-adevăr chiar şi substanţele care au fost create în însăşi acea zi încă nu erau create până în acest moment. Căci dacă ar fi fost create împreună cu Cerul şi Pământul, (Moise) ar fi spus. Dar nu a spus, ca nu cumva numele substanţelor să poată fi mai vechi decât adevărata lor materie. Aşadar iată că este neîndoielnic că Cerul şi Pământul au fost create din nimic fiindcă până atunci nu au fost create nici apa, nici aerul şi nici chiar focul şi lumina sau întunericul nu au fost făcute. Căci cele care sunt posterioare Cerului şi Pământului sunt creaturi deoarece sunt după acelea şi nu au fost de sine existente fiindcă nu sunt anterioare acelora.

După aceasta a vorbit nu despre cele care sunt din tărie şi deasupra, ci despre cele care sunt între tărie şi Pământul din pântece. Căci însuşi cel care ne scrie aceasta, nu ne-a scris toate. Căci despre îngeri, nu ne-a scris în ce zi au fost creaţi.

(Moise) a scris, aşadar, despre Pământ că era tohu şi bohu, adică pustiu şi gol, şi acest lucru pentru a arata că chiar şi pustiul şi goliciunea au fost înaintea substanţelor. Nu că aş spune că pustiul şi goliciunea ar fi ceva, ci pentru că aici nu este vorba de Pământul care avea să fie cunoscut, că a fost numai el fără nimic altceva.”

Dacă tăria este învelită de apele de deasupra ei ca un embrion aflat în uter, adică de jur împrejur, şi în interiorul ei se află Pământul din pântece, este imposibil să împăcăm această viziune a Sfântului cu viziunea ebraică antică asupra universului, viziune din care îşi trage seva ipoteza pământului plat şi care prezintă tăria de formă hemisferică conform figurii de mai jos.

1

Viziunea ebraică antică de mai sus este şi antiscripturistică deoarece prezintă luminătorii cei mari şi stelele în cerul de sub tărie şi nu în tărie aşa cum relatează Scriptura.
Tâlcuind versetele Scripturii şi coroborându-le cu datele observate în realitatea cotidiană despre luminători, Sfântul Efrem indică momentul din zi în care au fost creaţi luminătorii cei mari, forma, poziţia şi traiectoria urmată apoi de aceştia [vezi Comentarius in Genesim,…,I, 23,(3)-25, p. 15-16]:

„Aşadar a zis că: Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul mai mare ca să conducă ziua, şi luminătorul mai mic ca să conducă noaptea, şi stelele. Însă deşi începutul lucrărilor precedente zilei a 4-a fusese seara, totuşi realizarea lucrărilor zilei a 4-a a fost dimineaţa. Şi întrucât ziua a 3-a a fost completată, prin faptul că (Moise) a spus, S-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua a 3-a, Dumnezeu nu a creat cei doi luminători seara, ca nu cumva noaptea să fie schimbată în zi şi dimineaţa să fie înaintea serii.

Aşadar, întrucât zilele au fost făcute în aceeaşi ordine în care a fost creată prima zi, chiar şi noaptea celei de-a 4-a zile, precum a celorlalte, a precedat lumina ei. Şi dacă seara ei a fost mai înainte de timpul dimineţii, atunci luminătorii nu au fost creaţi seara, ci în timpul dimineţii. Iar a zice că unul dintre ei a fost creat seara şi că celălalt dimineaţa, nu permite aceasta: A zis: Să fie luminători şi Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari. Dacă ei au fost mari atunci când au fost creaţi, şi ei au fost creaţi dimineaţa, atunci Soarele stătea la răsărit şi Luna stătea opusă lui, la apus. Iar Soarele era apărut în jos deoarece a fost creat în locul răsăritului său peste Pământ, iar Luna era apărută sus deoarece ea a fost creată în locul în care stă în cea de-a 15 zi. Într-adevăr, în clipa în care Soarele a apărut peste Pământ, luminătorii s-au privit reciproc şi apoi Luna a apus. Din poziţia Lunii şi din mărimea şi strălucirea ei, este sigur că ea a fost creată în vârstă de 15 zile.

Căci la fel cum erau adulţi copacii, ierburile şi animalele, chiar şi păsările şi chiar omul, şi erau tineri – căci erau adulţi la înfăţişarea mădularelor şi firilor lor, iar noi erau din cauza orei şi vremii creării lor – tot astfel Luna a fost şi plină şi nouă. Era nouă pentru că era de o oră, dar era adultă pentru că era plină precum în ziua a 15-a.

Căci dacă ar fi fost creată în vârstă de o zi sau de două, Luna nu ar fi strălucit din cauza apropierii ei faţă de Soare şi nici măcar nu ar fi fost văzută. Şi dacă ar fi fost creată precum în a 4-a ei zi, deşi ar fi fost vizibilă, totuşi nu ar fi luminat şi ar fi arătat mincinos (versetul) acela: Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari, ca şi acela: El a spus: Să fie luminători în cer ca să lumineze pe Pământ. Fiindcă, într-adevăr, Luna a fost făcută în vârstă de 15 zile, Soarele însă, deşi era vechi de o zi, totuşi era în vârstă de 4 zile, căci de la Soare sunt numărate şi socotite toate zilele.”

Dacă vârsta Lunii este o mărime astronomică unanim aceptată, ea variind de la 1 la 30, vârsta Soarelui nu poate apărea ca mărime astronomică decât în cadrul unei astronomii geocentrice fundamentate pe existenţa tăriei în jurul unui Pământ sferic, în care drumul Soarelui sau ecliptica este un cerc al Soarelui trasat în tărie faţă de cercurile ecuatoarelor pământesc şi ceresc. În modelul cosmogonic pe care l-am elaborat în cartea mea O piatră pentru Goliat am prezentat poziţiile Soarelui şi Lunii în tărie la crearea lor ca fiind perfect determinate astronomic conform interpretării Sfântului Efrem.
Într-adevăr, conform descrierii Sfântului Efrem, vârsta Soarelui capătă sens numai atunci când definim ecliptica sau drumul Soarelui ca pe un cerc parcurs de către Soare în tărie în decursul celor 365,25 de zile ale unui an şi când îi punem ca punct de referinţă acestui drum intersecţia planului eclipticii cu planele ecuatoarelor pământesc sau ceresc în perechile de puncte echinocţiale de primăvară P şi de toamnă T. Astfel, dacă fixăm ca punct de referinţă pe ecliptică punctul echinocţial de primăvară P, vârsta Soarelui variază între 1 zi şi 366 de zile în funcţie de poziţia Soarelui pe ecliptică faţă de acest punct. Dar Sfântul Efrem considera ziua întâia a lumii ca fiind o zi echinocţială de primăvară [vezi Commentary on Genesis,…,I, 8 (1-2), p. 80]:

„La sfârşitul celor 12 ore ale acelei nopţi, lumina a fost creată între nori şi ape şi a alungat umbra norilor care adumbreau apele şi le întunecau. Căci Nisan a fost prima lună; în ea numărul de ore ale zilei şi ale nopţii au fost egale.

Lumina a rămas timp de 12 ore astfel încât şi fiecare zi să-şi poată căpăta propriile ei ore întocmai precum întunericul căpătase o lungime măsurată de timp. Deşi lumina şi norii au fost create cât ai clipi din ochi, ziua şi noaptea primei zile au fost fiecare desăvârşite în 12 ore.”

Rezultă astfel că prin vârsta de 4 zile avută de Soare la crearea sa, Sfântul înţelegea că, la momentul creării sale, Soarele se afla pe ecliptică în locul în care se află după 4 zile de la echinocţiul de primăvară aşa cum am ilustrat în figura de mai jos.

1

Afirmasem că vârsta Soarelui nu poate apărea ca mărime astronomică decât într-o astronomie geocentrică a Pământului sferic. Într-adevăr, în ipoteza pământului plat dispar noţiunile de ecliptică şi de puncte echinocţiale ca intersecţii ale planului eclipticii cu planele ecuatoarelor pământesc şi ceresc, dispare unghiul diedru de 23,5º dintre planul eclipticii şi planele ecuatoarelor, unghi esenţial pentru formarea anotimpurilor pe Pământ cu ajutorul Soarelui, dispare însăşi noţiunea de ecuator al Pământului deoarece ecuatorul se formează numai pe sferă raportat la un pol. Adepţii ipotezei pământului plat desfiinţează însăşi noţiunea de echinocţiu şi posibilitatea astronomică de localizare a lui, dovedindu-se astfel, mai devreme sau mai târziu, chiar şi fără să-şi dea seama, duşmanii de moarte ai regulii hotărâte de către Sfinţii Părinţi de la întâiul Sinod Ecumenic al Bisericii, cel de la Niceea din anul 325, pentru stabilirea Sfintelor Paşti. Acesta este şi unul dintre motivele principale pentru care îi combat cu atâta vehemenţă şi pentru care l-am chemat în ajutor pentru aceasta pe Sfântul Efrem Sirul, deşi el nu dă mărturie directă asupra sfericităţii Pământului, ci numai îndirectă. Întrucât pe Pământ sferic am demonstrat corectitudinea astronomică a calendarului iulian pe care se bazează regula de la Niceea, tare mă tem că printr-o nouă ”învăţătură” despre echinocţii ”făcute” pe pământ plat, prin această ipoteză se urmăreşte un atac atât la acest calendar patristic cât şi la regula stabilită de către Sfinţii Părinţi pentru prăznuirea Sfintelor Paşti.

Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul cu cele mai eficiente argumente împotriva ipotezei pământului plat

În ale sale Omilii la Hexaimeron, scrise acum aproape 1700 de ani, Sfântul Vasile cel Mare, mustrându-i pe astronomi pentru deşertăciunea ştiinţei lor, (ed. Sofia, 2004, p. 18-19) spune:

„Aceştia măsoară distanţele între stele, descriu şi stelele dinspre polul nord, pe care le vedem mereu, şi pe cele de la polul sud, cunoscute celor ce locuiesc în acele regiuni, dar necunoscute nouă, (…), observă cu precizie răsăritul, oprirea şi apusul stelelor, (…), dar o singură ştiinţă din toate n-au descoperit: ştiinţa de a înţelege pe Dumnezeu.”

Suntem întru totul de acord cu Sfântul Vasile că o ştiinţă astronomică separată de cunoaşterea Celui care a poruncit să fie luminătorii şi stelele în cerul tăriei, pentru a ne arăta timpurile, semnele şi vremurile prevăzute de Creator pentru calendarul nostru de viaţă, este o ştiinţă deşartă. Dar dacă prin astronomie ajungem să-L vedem pe Dumnezeu şi să-I înţelegem mesajele puse în creaţie, atunci ea nu mai este o ştiinţă deşartă. Sfântul nu critica metodele de descriere astronomică a cerului, ci aservirea acestora ereziei astrologice. Or, în textul de mai sus, Sfântul descrie cu exactitate o metodă clasică de studiu astronomic, anume observarea cu precizie a răsăritului, opririi şi apusului stelelor de pe cer. Dacă prin răsăritul şi apusul unei stele înţelegem apariţia la linia de orizont şi dispariţia după linia de orizont a unei stele de pe cer, cu siguranţă că prin oprirea ei vom înţelege momentul culminaţiei ei pe cer adică momentul cunoscut de astronomi al ajungerii stelei în cea mai înaltă poziţie a ei pe cer sau, cu alte cuvinte, al ajungerii ei la meridian. Indiferent de locul în care ne aflăm pe Pământ, dacă trasăm traiectoria stelelor pe cer între momentul apariţiei lor deasupra liniei de orizont, al culminaţiei lor pe cer şi al dispariţiei lor după linia de orizont vom vedea că toate stelele de pe cer descriu arce de cercuri de diferite raze.
Pe măsură ce razele cercurilor stelelor pe care le vedem pe cer sunt mai mici, ne apropiem de polul de rotaţie al cerului. Dacă ne uităm la cerul înstelat din România, vom observa acest pol de rotaţie al cerului indicat de Steaua Polară, o stea strălucitoare pe care o percepem că rămâne practic nemişcată în acelaşi punct de pe cer, ca un centru de rotaţie, şi toate celelalte stele pe care le vedem se rotesc în jurul ei. Polul indicat de această stea strălucitoare se numeşte Polul Nord şi indică punctul cardinal Nord cu ajutorul căruia aflăm şi celelalte puncte cardinale de pe Pământ; Sud, Est, Vest. Vom vedea de asemenea că, cu cât sunt mai aproape de acest pol de rotaţie al cerului, stelele din diferite constelaţii nu mai răsar şi apun la orizont ci se văd în toate nopţile, descriind nu arce de cerc, ci întregul cerc. Constelaţiile cu astfel de stele se numesc constelaţii circumpolare. Două astfel de constelaţii circumpolare, vizibile oricând din România pe cerul înstelat al nopţii sunt Carul Mare şi Casiopeea. Desigur că şi stelele din aceste constelaţii se numărau între „stelele dinspre polul nord, pe care le vedem mereu” descrise de astronomii muştruluiţi de către Sfântul Vasile cel Mare. Pe măsură ce ne depărtăm de pol şi stelele descriu cercuri cu raze din ce în ce mai mari, ele nu mai sunt circumpolare, ci se văd răsărind şi apunând la orizont. Desenul de mai jos descrie destul de bine cercurile de rotaţie ale stelelor văzute pe cerul nopţii de un observator aflat în România.

1

Dar Sfântul Vasile cel Mare ne spune că astronomii din vremea lui descriau nu numai stelele dinspre polul nord ci şi „pe cele de la polul sud, cunoscute celor ce locuiesc în acele regiuni, dar necunoscute nouă.” Prin această informaţie pe care ne-o dă în Hexaimeronul său, Sfântul Vasile cel Mare desfiinţează ipoteza pământului plat. Cum? Prin faptul că admite existenţa Polului Sud. În ipoteza pământului plat, aşa cum se poate vedea din reprezentarea ebraică veche, nu poate exista Pol Sud nici ceresc, nici pământesc, iar adepţii acestei ipoteze chiar cred că nu există Polul Sud. Se pune acum întebarea: Există sau nu Polul Sud? Nu cumva minte Sfântul Vasile cel Mare când vorbeşte despre acesta? Răspunsul este că Polul Sud există cu siguranţă, iar Sfântul Vasile, întrucât era foarte bine şcolit în ştiinţele vremii, putea să afirme cu certitudine că acest pol există. Chiar dacă am privi cerul înstelat numai din locul din România în care ne aflăm, fără să vedem în realitate Polul Sud ceresc, tot ne-am putea da seama de existenţa lui, ceea ce atrage cu necesitate şi existenţa Polului Sud pământesc. Cum? Foarte simplu, urmărind mărimea cercurilor descrise de stelele de pe cer spre sud pe măsura depărtării lor de Polul Nord pe care îl vedem sigur. Vedem că cercul cel mai mare pe cer este descris de stele mai depărtate de Polul Nord precum Mintaka, prima stea din brâul constelaţiei Orionului sau Sadalmelik din constelaţia Vărsătorul, după care, pe măsura îndepărtării şi mai mari de Polul Nord, stele precum Spica din constelaţia Fecioara, Sirius din constelaţia Câinele Mare, cea mai strălucitoare stea de pe cer, şi Antares din constelaţia Scorpionului încep iar să descrie cercuri din ce în ce mai mici. Această observaţie făcută chiar şi din România ne conduce la următoarea concluzie logică: odată ce am stabilit Polul Nord indicat de Steaua Polară din constelaţia Carul Mic, de vreme ce există un cerc de rotaţie cu rază maximă pentru anumite stele de pe cer, după care cercurile stelelor aflate pe cer la sud de acestea se fac din nou cu raze din ce în ce mai mici, rezultă în mod categoric faptul că acele stele care se rotesc pe cercul de rază maximă se află la ecuatorul ceresc, după care rotirea stelelor în cercuri din ce în ce mai mici indică existenţa şi a unui Pol Sudic al bolţii cereşti, boltă care nu poate avea decât forma sferică indicată de cercurile rotaţiilor stelelor fixate în ea. Aflat în Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare, un atent privitor al cerului după cum însuşi ne mărturiseşte în Hexaimeronul său, putea deduce fără probleme din cercurile rotirilor stelelor de pe cer existenţa ecuatorului ceresc şi a Polului Sud. Felul în care vedea Sfântul Vasile rotirea stelelor pe cer nu era mult diferit de al unui observator aflat la latitudinea de 35º, ca în figura de mai jos, în care putea vedea Polul Nord cu constelaţiile circumpolare având stele în cercul A, apoi cercurile crescătoare ale stelelor B şi C, după aceea cercul ecuatorial de rază maximă al stelelor Mintaka şi Sadalmelik, precum şi cercurile mai mici ale stelelor c şi b din emisfera sudică cerească.

1

Astăzi, când cu ajutorul aparatelor de fotografiat cu expunere prelungită surprindem în fotografii traiectoriile circulare lăsate de stele pe cer, putem vizualiza foarte bine, spre exemplu din Grecia de unde Sfântul Vasile observa cerul în timpul studiilor sale, atât Polul Nord cât şi cercurile stelelor circumploare şi ale stelelor cu răsărit şi apus la linia de orizont.

1

Printre constelaţiile circumpolare văzute în rotaţiile stelelor din fotografia de mai sus vom observa de bună seamă constelaţiile Carul Mare şi Casiopeea conform figurii de mai jos în care este indicată şi aflarea Stelei Polare.

2

Deşi a dedus existenţa Polului Sud ceresc din rotaţiile stelelor care se vedeau pe cerul observat de el, totuşi Sfântul Vasile nu a văzut niciodată acest pol sudic despre care ne vorbeşte. Nu l-a văzut pentru că a stat tot timpul în emisfera nordică a Pământului, iar pentru vizualizarea lui un observator trebuie să se afle cel puţin la ecuatorul Pământului.
Dar noi putem vizualiza astăzi fără probleme Polul Sud ceresc. Odată cu începutul marilor descoperiri geografice, oamenii au ajuns la ecuator şi apoi tot mai jos spre Polul Sud de care vorbea Sfântul Vasile. Un observator aflat în zona ecuatorului pământesc poate admira rotirea stelelor pe cer în jurul ambilor poli, conform desenului de mai jos.

1

Este demn de remarcat faptul că la ecuator, întrucât polii cereşti se află la linia de orizont, nu vom vedea constelaţii circumpolare. Mai jos sunt fotografiate din Ecuador, ţara care prin însăşi numele ei ne arată că Pământul are un ecuator, deci este sferic, rotirea stelelor în jurul celor doi poli ai Pământului.

1

Dacă vom călători în ţinuturile aflate la sud de ecuatorul pământesc, Polul Nord ceresc va dispărea sub linia de orizont şi va apărea Polul Sud ceresc, cu alte stele rotindu-se în jurul lui. Chiar dacă Polul Sud nu este indicat de o stea polară strălucitoare precum Steaua Polară Nordică, existenţa lui se observă indubitabil prin rotirea stelelor în jurul său. Fotografia de mai jos surprinde cerul văzut de la o latitudine similară celei făcute în Grecia, o latitudine sudică de această dată, în Africa de Sud.

1

După cum se observă din fotografie, spre deosebire de Polul Nord văzut în fotografia făcută în Grecia, Polul Sud nu este luminat atât de intens deoarece steaua polară sudică Sigma Octantis este cu mult mai puţin strălucitoare decât polara nordică Alfa Ursae Minoris din capul oiştei constelaţiei Carului Mic. În jurul Polului Sudic ceresc se rotesc constelaţiile circumpolare ale emisferiei cereşti sudice, dintre care cea mai cunoscută este Crucea Sudului.

1

Existenţa în realitate a Polului Sud ceresc indicat de Sfântul Vasile cel Mare în Hexaimeronul său arată indubitabil nu numai că modelul pământului plat cu cer hemisferic centrat numai pe Polul Nord este imposibil, dar şi faptul că însuşi Sfântul considera că Pământul este sferic, căci numai de pe un Pământ sferic în totalitatea lui se poate observa cerul aşa cum este văzut în realitate.

Al 2-lea argument al Sfântului Vasile cel Mare pentru Pământul sferic este cel în care vorbeşte despre situarea lui în univers (Idem, p. 30-31):

„Unii filosofi ai naturii spun, cu vorbe savante, că pământul stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul universului şi din pricina distanţei totdeauna egală faţă de marginile universului; de aceea nu poate să se încline în vreo parte; aşa că rămâne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală, pe care o are din toate părţile de jur împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo parte. Locul acesta din centrul universului pe care pământul îl ocupă nu l-a dobândit nici ca moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar. Deoarece corpul ceresc ocupă în înălţime cel mai îndepărtat loc, urmează, spun aceşti filosofi, că toate obiectele grele care cad de sus se îndreaptă din toate părţile spre centru; şi în care direcţie se îndreaptă părţile, într-acolo se îndreaptă şi întregul. Dacă pietrele, lemnele şi toate obiectele de pe pământ se îndreaptă în jos, atunci negreşit şi pentru întregul pământ acesta îi este locul propriu şi potrivit; iar dacă vreun obiect uşor se ridică din centru, negreşit se va îndrepta spre locurile cele mai de sus. Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea înspre jos; iar josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te mai minunezi dar dacă pământul nu cade în nicio parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci neapărat ca pământul să rămână la locul său; (…).
Dacă ţi se pare că poate fi adevărat ceva din cele spuse, atunci mută-ţi admiraţia spre Dumnezeu, Care le-a rânduit aşa pe acestea! Că nu se micşorează admiraţia pentru lucrurile măreţe din natură dacă se descoperă chipul în care Dumnezeu le-a făcut.”

În acest pasaj, Sfântul Vasile cel Mare redă fidel teoria aristoteliană adevărată a unicului atractor universal punctual aflat în centrul Pământului şi al universului. Înzestrat de Dumnezeu cu calitatea de a rămâne fix şi a atrage materia spre el în ordinea descrescătoare a densităţii, acest atractor punctual atrage materia în mod izotrop formând litosfera, hidrosfera şi atmosfera. Aristotel a fost cel dintâi om de ştiinţă care a demonstrat prin această teorie obligativitatea formei sferice a Pământului, iar Sfântul Vasile e de acord cu el. E de acord şi Sfânta Scriptură care prin vocea autorizată a lui Iov ne spune despre Dumnezeu că „El spânzură pământul pe nimic.” (Iov 26, 7), căci numai o sferă a Pământului aflat în centrul universului ne apare ca fiind sprijinită pe nimic. Şi această teorie îmbrăţişată de către Sfântul Vasile reprezintă un argument de necombătut împotriva pământului plat. Fizic vorbind, nu se poate forma un pământ plat cu gravitaţie uniform distribuită pe suprafaţa lui aşa cum vedem în realitate. Spre deosebire de sferă care este o suprafaţă închisă egal depărtată de centrul ei şi permite distribuirea uniformă a gravitaţiei faţă de un unic atractor, discul, fiind o suprafaţă deschisă, pentru avea gravitaţie uniform distribuită pe el, presupune un atractor infinit sub el care aminteşte de viziunea pământului sprijinit pe ţestoase la nesfârşit.

Al 3-lea argument eficient adus de către Sfântul Vasile cel Mare împotriva pământului plat este cel cu formarea zilelor şi nopţilor.
În capitolul dedicat creării luminătorilor din aceleaşi Omilii la Hexaimeron (p. 145), Sfântul ne spune:

«„Să fie spre semne şi spre zile” spune Scriptura.

Nu ca să facă zilele ci ca să stăpânească zilele. Că ziua şi noaptea au fost făcute înainte de facerea luminătorilor. Aceasta ne-o arată şi psalmistul, când spune: Dumnezeu a pus „soarele spre stăpânirea zilei iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii”(Psalmul135, 8-9)

– Dar cum are soarele stăpânire asupra zilei?

– Soarele poartă în el lumină; atunci când trece de orizont aduce ziua, împrăştiind întunericul. N-ai greşi dacă ai defini ziua aşa: Văzduhul luminat de soare; sau: Ziua e măsura de timp în care soarele stă în emisfera de deasupra Pământului.»

În schimb, referindu-se la întunericul nopţii (Idem, p. 132), Sfântul ne spune că acesta provine de la umbra Pământului interpus în calea luminii Soarelui:

„Ceea ce este umbra în timpul zilei, aceea trebuie socotit a fi întunericul în timpul nopţii. Dacă umbra, atunci când străluceşte o lumină, cade de la corpuri în opoziţie cu lumina, iar dacă dimineaţa întunericul se întinde spre apus, iar seara se pleacă spre răsărit şi la amiază se trage spre miazănoapte, iar noaptea, la rândul ei, se îndreaptă spre partea opusă razelor soarelui, atunci urmează că noaptea nu-i altceva, potrivit naturii ei, decât umbra pământului. Că după cum în timpul zilei umbra se face în spatele unui corp, care stă în faţa luminii, tot aşa şi noaptea vine când văzduhul, care înconjură pământul, este umbrit.”

Sfântul Vasile descrie formarea nopţii ca umbră a Pământului interpus în faţa Soarelui. La nivelul observatorului înconjurat de linia de orizont, ziua se formează când Soarele stă în emisfera de deasupra Pământului, iar noaptea atunci când Soarele se află în emisfera de desubtul Pământului, căci numai astfel Pământul poate să facă umbra nopţii în emisfera în care mai înainte fusese zi, cu Soarele deasupra ei, aşa cum vedem şi în realitate. Explicarea formării zilelor şi nopţilor în conformitate cu descrierea Sfântului, în care noaptea e umbra Pământului sferic în emisfera opusă Soarelui, se face prin rotirea tăriei cu Soarele în ea în jurul Pământului într-o zi siderală, aşa cum am ilustrat în cartea mea O piatră pentru Goliat (p. 155):

1

De vreme ce adepţii ipotezei pământului plat cred că luminătorii cei mari se rotesc mereu deasupra singurei feţe a acestuia, vin în contradicţie flagrantă cu explicaţia Sfântului Vasile cel Mare. Ei ”explică” noaptea printr-un inexplicabil întuneric risipit prea puţin de rotundul spot rotitor al unui soare miniatural aflat foarte aproape de singura faţă a pământului lor.

Un al 4-lea argument al Sfântului Vasile împotriva pământului plat este mărimea Soarelui (Omilii la Hexaimeron, p. 149):

„Deci, aşa cum ne spune Scriptura, luminătorul acesta e mare, de nenumărate ori mai mare de cum se vede.”

Sfinţi împortanţi ai Bisericii adepţi ai învăţăturilor Sfântului Vasile cel mare

Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul)

Vorbind despre Soare, Sfântul Grigorie de Nazianz confirmă şi el viziunea Sfântului Vasile, în care noaptea apare ca umbră a Pământului sferic interpus în calea luminii Soarelui rotit de tărie (Cuvântări teologice, Ed. Herald, Bucureşti, 2008, Cuvântarea a doua despre Dumnezeu, cap. XXX, p. 65):

(…) ceea ce este soarele între cele care cad sub simţiri, aceea este Dumnezeu între cele cugetate cu mintea, a spus careva dintre cei profani. Căci el luminează vederea, precum Dumnezeu luminează mintea; el este şi cel mai frumos dintre cele văzute, după cum este Dumnezeu dintre cele cugetate. Dar cine este cel care l-a pus în mişcare de la început? Ce este deci lucrul care-l mişcă fără întrerupere şi-l poartă jur împrejur pe cel care este stabilit de legea lui şi lipsit de mişcare, cu adevărat neobosit şi dătător şi întreţinător al vieţii şi cele prin câte, cu bună dreptate, este căutat de poeţi şi care nici nu-şi opreşte cândva mişcarea, nici binefacerile lui? Cum creează el ziua când stă deasupra pământului şi noaptea, când este dedesubtul pământului?”

Sfântul Grigorie de Nyssa

Sfântul Grigorie de Nyssa descrie umbra Pământului interpus în calea Soarelui ca fiind conică deoarece, contrar soarelui caricatural al adepţilor pământului plat, credea că Soarele e mult mai mare decât Pământul (PSB, vol. 30, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1998, Despre facerea omului, cap. XXI, p. 60):

„Pământul, din pricina formei sale rotunde, e lipsit în formă conică de razele soarelui, însă soarele, find mult mai mare decât pământul îl înconjoară din toate părţile cu razele sale şi uneşte în vârful conului dârele de lumină care se întâlnesc acolo. Dacă presupunem, de pildă, că cineva străbate spaţiul peste care s-a aşternut umbra, în chip necesar el ar ajunge din nou în lumina peste care nici un întuneric nu stăpâneşte.”

(Idem, Cuvânt apologetic la Hexaimeron, căte fratele său Petru, p. 110):

„Dar şi cei care meditează la lucrurile cele mai înalte cu uşurinţă ajung la concluzia că şi soarele însuşi e incomparabil mai mare decât pământul. Căci nici umbra pământului nu se întinde departe în văzduh pentru că din pricina mărimii soarelui se scurtează luând forma de con.”

La fel ca şi Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie de Nyssa menţionează existenţa polilor cereşti (Idem, Dialogul Despre suflet şi înviere, p. 353):

„Pune apoi la socoteală şi rotirea rapidă a axei polilor şi mişcarea de revoluţie mereu reînnoită şi traiectoriile şi întâlnirile şi fazele armonioase ale corpurilor cereşti.”

Sfântul Grigorie afirmă explicit forma sferică a Pământului (Idem, Dialogul Despre suflet şi înviere, p. 355):

„Căci dacă n-am admite că acesta este adevărul, ia spune-mi, de ce când priveşti soarele, îl vezi aşa cum ai învăţat de la profesorul tău şi nu zici că mărimea lui se întinde doar atât cât se vede, cum zice mulţimea, bine ştiind că discul lui este cu mult mai mare decât pământul?(…) Şi felul în care scade şi apoi creşte luna te învaţă alte adevăruri despre stihiile ei, care sunt multe prin firea lor şi se învârtesc în jurul globului pământesc, luându-şi lumina de la razele soarelui, precum este şi firesc să se întâmple cu oglinzile, care după ce au primit pe suprafaţa lor razele soarelui nu le reflectă pe ale lor proprii, ci reflectă tot razele soarelui, care sunt răsfrânte în direcţie contrară de corpul lui (n.m aici are sens ei nu lui) neted şi strălucitor. Celor care văd strălucirea aceasta fără să-i cerceteze cauza, li se pare că ea este de la lună. Dar că nu luna luminează ne-o dovedeşte faptul, că atunci când luna stă faţă în faţă cu Soarele, este luminată în diagonală toată suprafaţa întoarsă spre noi. Trebuind să parcurgă un drum mai scurt, luna parcurge mai repede cercul în care se mişcă: mai înainte de a-şi fi sfârşit soarele drumul său o singură dată, luna îşi sfârşeşete cercul mai mult decât de 12 ori.”

Sfântul Ambrozie cel Mare

Tălcuirea la Hexaimeron a Sfântului Ambrozie cel Mare este vădit înfluenţată de Omiliile la Hexaimeron ale Sfântului Vasile cel Mare. Întâlnim şi la el argumentul puternic pentru sfericitatea Pământului al formării nopţilor (Tâlcuiri la Facere, vol. I, Ed. Egumeniţa, 2007, Hexaimeron, Ziua a IV-a, Cuvântul VI, Capul III, p. 157):

„Deci aşa precum în timpul zilei umbra unui trup oarecare ce şade drept în faţa soarelui rămâne în partea în care se răsfrânge lumina, tot astfel şi atunci când, apunând ziua, umbra pământului şade în faţa luminii sau a soarelui, văzduhul se întunecă. Drept aceea este limpede că umbra pământului face să vină noaptea.”

Sfântul Augustin şi interpretarea literală a Scripturii în privinţa formei Pământului

Disputa dintre adepţii Pământului sferic şi adepţii ipotezei pământului plat nu este o noutate. Şi pe vremea Sfântului Augustin al Hiponei adepţii pământului plat aduceau în discuţie argumente scripturistice pentru această credinţă în vreme ce adepţii sfericităţii Pământului veneau mai mult cu argumente observaţionale. În lucrarea sa De Genesi ad litteram (Înţelesul literal al Facerii), Sfântul Augustin demonstrează în mod strălucit, cu argumente foarte solide, că versetele scripturistice pe care se bazează adepţii pământului plat pot fi interpretate literal la fel de bine şi în favoarea sfericităţii Pământului (vezi seria Ancient Christian Writers nr. 41, Ed. Paulist Press, New York, 1982, vol. 1, Cartea a 2-a, capitolele IX-X, p. 59-60):

«Cap IX Forma cerului material

(…)
21. Dar cineva poate întreba: Nu este Scriptura în contradicţie cu cei care susţin că cerul este sferic, atunci când spune „Cel Care întinde cerul ca o piele” (Ps. 103, 2)? Să admitem că este într-adevăr în contradicţie dacă afirmaţia lor este falsă. Adevărul este mai degrabă în ceea ce revelează Dumnezeu decât în ceea ce presupun oamenii care bâjbâie. Dar dacă ei sunt capabili să-şi consolideze învăţătura cu dovezi care nu pot fi respinse, trebuie să arătăm că această afirmaţie a Scripturii despre piele nu este în contradicţie cu adevărul concluziilor lor. Dacă ar fi, ar fi în contradicţie şi cu Sfânta Scriptură însăşi în alt pasaj unde spune că cerul este suspendat ca o boltă (Is. 40, 22). Căci ce poate fi tot aşa de diferit şi contradictoriu ca o piele întinsă în plan şi forma curbată a unei bolţi? Dar dacă este necesar, aşa cum cu siguranţă este, să interpretăm aceste două pasaje astfel încât să arătăm că ele nu sunt contradictorii ci conciliabile, este de asemenea necesar ca ambele aceste pasaje să nu contrazică teoriile care sunt susţinute de dovezi adevărate, conform cărora se spune că cerul este curbat pe toate părţile în forma unei sfere, numai cu condiţia ca acest lucru să fie dovedit.
22. Imaginea noastră despre cer ca o boltă, chiar atunci când e luată în sens literal, nu contrazice teoria că cerul e o sferă. Putem de bună seamă crede că, vorbind despre forma cerului, Scriptura a vrut să descrie acea parte care se află deasupra capetelor noastre. Prin urmare, dacă el nu este o sferă, este o cupolă pe partea pe care acoperă pământul; dar dacă este o sferă, este o cupolă de jur împrejur. Dar imaginea de piele prezintă o dificultate mai serioasă: trebuie să arătăm că ea este reconciliabilă nu cu sfera (căci asta nu poate fi decât o teorie făcută de om), ci cu bolta din Sfânta Scriptură. Interpretarea alegorică a acestui pasaj poate fi găsită în a 13-a carte a Confesiunilor mele. Fie că descrierea cerului întins ca o piele este luată aşa cum am interpretat-o eu acolo, fie în vreun alt fel, aici trebuie să ţin cont de comentatorii chitiţi strict pe interpretarea literală şi să spun ce cred că este evident pentru toţi ca fiind atestat de simţuri. Atât pielea cât şi bolta probabil că pot fi luate ca expresii figurate, dar modul în care trebuie înţelese ele în sens literal e nevoie să fie explicat. Dacă o boltă poate fi nu numai curbă ci şi plată, o piele cu siguranţă poate fi întinsă nu numai pe un plan ci şi pe o formă sferică. Astfel, de exemplu, un burduf şi o minge umflată sunt ambele făcute din piele.

Cap X Mişcarea cerului şi semnificaţia tăriei

Referitor la mişcarea cerului, anumiţi scriitori creştini au întrebat dacă acesta este în realitate staţionar sau în mişcare. Dacă se mişcă, spun ei, în ce sens este tărie? Dar dacă e staţionar, cum de corpurile cereşti care sunt considerate ca fixate în el se mişcă de la est la vest şi stelele Carului Mare îşi completează micile orbite lângă Polul Nord? Ei prezintă imaginea cerului rotindu-se fie ca o sferă, dacă considerăm altă axă invizibilă nouă pornind de la un alt punct cardinal, fie ca un disc, dacă nu există altă axă. Răspunsul meu este că există un volum mare de cercetare subtilă şi savantă în aceste întrebări pentru scopul ajungerii la o viziune adevărată asupra problemei (…).»

Chiar dacă nu răspunde tranşant problemei precum Părinţii capadocieni şi mentorul său Sfântul Ambrozie, prin subtilitatea analizei sale Sfântul Augustin este cel care dă soluţia cea mai bună a disputei. În aceste versete invocate de adepţii pământului plat, Scriptura descrie universul local văzut de om cu ochiul liber până la linia de orizont. Iar acest univers local prezintă un pământ plat deoarece Pământul, fiind un corp foarte mare, are o curbură extrem de lină şi orice încercare de măsurare a ei din interiorul orizontului observatorului este sortită eşecului. Este acelaşi efect care se observă atunci când ne uităm la stelele de pe cer şi vedem cerul nemişcat. Dar ştim totuşi că cerul împodobit cu stele se roteşte în jurul Pământului. Ochii omeneşti nu pot percepe rotirea cerului în jurul Pământului decât după trecerea unui timp mai îndelungat şi în raport cu un anumit reper de pe Pământ faţă de care vedem că stelele s-au deplasat prin această rotire. Tot aşa conchidem că ochii omeneşti nu pot percepe curbura Pământului decât prin perceperea modificării unghiului axei de rotaţie a cerului şi schimbările reperelor stelare odată cu parcurgerea unor distanţe uriaşe care depăşesc cu mult linia orizontului vizibil chiar şi de la cele mai mari înălţimi la care omul poate avea acces fără să-şi pericliteze viaţa.

Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin – definitivare cu un nou argument forte a învăţăturii Sfinţilor Părinţi despre forma sferică a Pământului

În Dogmatica sa, Sfântul Ioan Damaschin pare a fi un împăciuitor al disputei dintre cei care cred în Pământul sferic şi adepţii pământului plat, ale căror argumente, bazate pe aceleaşi versete scripturistice interpretate literal de Sfântul Augustin, nu le respinge (Ed. Scripta, Bucureşti, 1993, Cap. VI, Despre cer, p. 52):

„Toţi care au spus că cerul este sferic susţin că el se depărtează în chip egal de la pământ şi în sus şi în lături şi în jos. În jos şi în lături adică, potrivit felului nostru de a simţi, pentru că, potrivit celor spuse mai sus, cerul ocupă în toate părţile locul de sus şi pământul pe cel de jos. Ei spun că cerul înconjură pământul în formă de sferă şi trage împreună cu el, prin mişcarea lui foarte iute, soarele, luna şi stelele. Şi când soarele este deasupra pământului avem aici zi; iar când este sub pământ, avem noapte. Când soarele se pogoară sub pământ, aici este noapte, iar acolo zi.

Alţii şi-au închipuit că cerul este semisferic, pornind de la cuvintele lui David, grăitorul celor dumnezeieşti:„Cel ce întinzi cerul ca o piele”(Ps CIII, 3), cuvinte care arată cortul, şi de la cuvintele fericitului Isaia:„Cel ce ai pus cerul ca o boltă”(Isaia XI, 22). Aceştia spun că atunci când soarele apune, luna şi stelele înconjoară pământul de la apus spre miazănoapte şi sosesc astfel iarăşi la răsărit. Dar fie că este aşa, fie că este în chipul celălalt, toate s-au făcut şi s-au statornicit prin porunca lui Dumnezeu (…).

Spuneam că pare, deoarece în capitolul VII al Dogmaticii, intitulat Despre lumină, foc, luminători, soare lună şi stele, (Idem, p. 54-55) Sfântul Ioan Damaschin distruge această ipoteză prin credinţa sa în Pământul sferic clasic prezentat de Sfântul Vasile cel Mare, pământ cu care se fac noaptea şi ziua pe emisfere prin rotirea Soarelui şi Lunii deasupra şi dedesubtul acestora:

„În a patra zi a făcut Dumnezeu luminătorul cel mare, adică soarele ca să conducă şi să stăpânească ziua – prin el se constituie ziua, căci ziua este timpul când soarele este deasupra pământului, iar durata unei zile este drumul soarelui pe deasupra pământului de la răsărit la apus – luminătorul cel mic, adică luna şi stelele, ca să conducă şi să stăpânească noaptea şi să o lumineze. Noaptea este timpul în care soarele este dedesubtul pământului, iar durata nopţii este drumul soarelui pe sub pământ de la apus la răsărit. Prin urmare luna şi stelele au fost orânduite ca să lumineze noaptea; asta nu înseamnă că ele sunt în timpul zilei mereu sub pământ, căci sunt stele pe cer deasupra pământului şi în timpul zilei, ci că soarele, prin strălucirea lui mai puternică, ascunde atât stelele cât şi luna şi nu le îngăduie să se vadă.”

Sfântul Ioan Damaschin ne spune cel mai clar dintre Părinţii Bisericii că Soarele este unica sursă de lumină din cerul tărie (Idem, p. 56):

„Soarele dă lumină şi celorlalţi luminători, adică lunii şi stelelor.”

Ne trebuia această precizare pentru a pune în evidenţă un argument inedit al Sfântului, devastator pentru ipoteza pământului plat, anume descrierea corectă a eclipsei de Lună (Idem, p. 59):

„Eclipsa lunii se întâmplă atunci când o acoperă umbra pământului, când luna este în a 15-a zi, şi când se găseşte în partea contrară în centrul cel mai înalt, adică soarele este sub pământ, iar luna deasupra pământului. Luna eclipsează prin faptul că pământul umbreşte luna şi nu ajunge lumina solară să o lumineze.”

Într-adevăr, argumentul este devastator deoarece, în ipoteza pământului plat, Soarele şi Luna, aflându-se totdeauna deasupra aceleiaşi părţi a pământului, şi Luna aflându-se mai jos de Soare, nu numai că nu are cine să o eclipseze, dar nici nu are măcar cine să o lumineze ca să se vadă de pe Pământ ca lună plină. Din acest motiv, adepţii pămîntului plat cred, la fel ca maniheii, spulberaţi în argumente de către Sfântul Efrem Sirul în refutările sale la învăţăturile lui Mani, Bardaisan şi Marcion, că Luna are lumină proprie independentă de lumina Soarelui.

Consensus Patrum

Dacă-l considerăm sfânt pe negustorul, navigatorul şi apoi călugărul din secolul al 6-lea cunoscut sub numele de Cosma Indicopleustul, deşi nu am găsit nicăieri referiri despre sfinţenia sa, poate că am avea în lucrarea sa intitulată Topografia creştină un reper ca să credem în pământul plat. Învăţătura Bisericii în legătură cu o anumită problemă, atunci când există mai multe păreri diferite, unele chiar opuse, devine aceea în care apar mai multe argumente asemănătoare la mai mulţi Sfinţi Părinţi şi este numită consensul Sfinţilor Părinţi. Nu întodeauna se poate aplica această cernere de opinii, dar în cazul ipotezei pământului plat se poate aplica în mod sigur. De partea cealaltă a balanţei pe al cărei taler l-am aşezat pe acest îndoielnic Sfânt Cosma care susţine că pământul e plat şi nu sferic se află Sfinţi cu învăţături fundamentale pentru Biserică precum Sfinţii Efrem Sirul, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Ambrozie al Milanului, Augustin al Hiponei şi Ioan Damaschinul. Toţi aceştia susţin, într-un fel sau altul, că Pământul este sferic, nu plat. Depinde numai de voinţa noastră liberă dacă în acest veac apocaliptic alegem să ne plecăm sufletul la animaţii făcute de alţii pe net sau să dăm ascutare învăţăturilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Theodor Leontescu

Cine este autorul masacrului. 7 persoane au fost găsite împușcate mortal în Australia

Un bărbat, în vârstă de 61 de ani, este acuzat că și-ar fi împușcat soția, fiica și cei patru nepoți care sufereau de autism, apoi s-a sinucis. Incidentul a avut loc la o fermă din Australia.

Patru copii şi trei adulţi au fost găsiţi vineri morţi prin împuşcare la o fermă din sud-vestul Australiei, un incident care a declanşat o undă de şoc în comunitatea locală, relatează dpa. Tragedia este cel mai grav incident armat din Australia, după masacrul din Port Arthur, petrecut în anul 1996.
Şeful poliţiei din statul Australia de Vest, Chris Dawson, a spus că trupurile neînsufleţite ale bărbatului și soției sale au fost găsite în afara casei, în timp ce celelalte cinci cadavre au fost descoperite în interior.
De asemenea, autoritățile au mai adăugat că, vineri, au primit un apel la numărul de urgențe, la o oră după ce vecinii au fost treziți de un zgomot produs de o armă de foc.
Unul dintre vecinii fermei unde a avut loc tragedia a declarant, pentru Daily Mail Australia, că l-a sunat pe proprietar, cu o seară înainte de tragedie pentru a-l invita la cină, însă răspunsul bărbatului o fost vag.
Totodată, o altă vecină a povestit, pentru publicația citată, că Peter și Cynda au cumpărat ferma pentru a-și ajuta fiica să-și crească cei patru copii cu autism.
“Cynda și Peter au venit de la oraș, în urmă cu trei ani. Au început să construiască această fermă și au făcut progrese uimitoare. Își cultivau singuri legumele și tot ei și-au construit și dependințele”, a adăugat femeia.
Martorii le-au povestit polițiștilor sosiți la fața locului că au auzit focuri de armă în jurul orei locale 04.00, însă au crezut că este vorba de braconieri.

Sursa