Cronologia evenimentelor / protopopul / jandarmeria / starețul Hariton / ce urmează?

Pe scurt:

Protopopul impreuna cu cativa preoti din Botosani au incercat sa intrerupa Sfanta Liturghie. Poporul credincios i-a invitat sa plece. Au plecat si s-au mai oprit la politie unde au facut plangere penala ca ar fi fost atacati.
Dupa o vreme vine staretul Hariton de la manastirea Petru Voda, parintele Ioan Sismanian tot de acolo si multime de politisti si jandarmi. Primul recunoaste ca pe protopop l-a trimis Mitropolitul Teofan. Ultimii recunosc ca au venit ca urmare a acelei plangeri penale. Parintele Ioan Sismanian zice ca a venit sa-i cunoasca pe cei de la Radeni …
Se discuta mult. Staretul Hariton e intrebat de popor pe ce baza vine sa impuna ceva la respectivul schit. N-are hartiile real necesare. Jandarmii nu constata ceva ce-ar putea sustine acea plangere iar in rest sunt rugati sa mai vina cu o hotarare judecatoreasca. Pleaca cu totii. Primul s-a oprit la primarie sa caute hartii.
Se spune ca urmeaza sa vina chiar Mitropolitul Teofan.
Cei din Radeni vor face plangere penala impotriva protopopului pe motiv ca a intrerupt Sfanta Liturghie.

sursa

Mitropolitul Teofan Cretanul, dimpreună cu ucenicul cel ales au pornit prigoana impotriva dreptcredinciosilor monahi si crestini de la schitul Radeni Neamt.

Arhimandritul Hariton Negrea Ionel trimis de catre antihrist cu furca sa pornească prigoană împotrivă celor ce nu se supun ordinelor venite din iad.

1

8

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

1

2

3

6

7

9

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Opt călugări din mănăstirea athonită Esfigmenu au fost condamnați la închisoare între 10 și 20 ani

2

1

Tot pe blogul katanaxi găsim pe 30 Ianuarie, o chemare la protest împotriva deciziei de condamnare a Părintelui Metodie la 20 de ani de închisoare. Protestul este programat pentru Miercuri, 1 Februarie 2017, la ora 18:00, în faţa Ministerului de Externe, în centrul Atenei. Un comunicat detaliat împotriva deciziei de condamnare a Părintelui Metodie a fost eliberat de reprezentantul celor 35 de asociaţii elenortodoxe [din Grecia], medicul director, chirurg Athanasios N. Papagheorghiu, profesor la Universitatea din Atena. Din pricina cocktail-urilor Molotov, egumenul Mănăstirii Esfigmenu primește o pedeapsă de 20 de ani de închisoare Opt călugări de la Mănăstirea Esfigmenu, una dintre cele douăzeci de mănăstiri mari din Muntele Athos, inclusiv Egumenul Metodie (Papalamprakopoulos), au fost condamnați la închisoare vineri, de către Curtea Penală mixtă cu jurați din Salonic, raportează Mystagogy. Călugării au fost acuzați de instigare la violență și de aruncare de cocktail-uri Molotov spre ofițerii de poliție într-un incident din iulie 2013, în capitala athonită Karyes. Egumenul Metodie și monahul Antypas, principalul agresor, ambii au primit pedepse de douăzeci de ani, cu executare imediată. Ceilalți șase călugari au fost acuzați ca complici, primind sentințe de zece ani și patru luni, care sunt atacate cu apel.

Egumenul Metodie

Egumenul Metodie

Mănăstirea Esfigmenu a fost în schismă cu restul Sfântului Munte, cu Patriarhia Ecumenică și cu restul lumii ortodoxe de mai mulți ani, în semn de protest față de activitatea ecumenistă a Patriarhului Constantinopolului cu Biserica Catolică, și altele. Din păcate zelul lor împotriva greșelilor din stânga i-a dus în eroare pe partea dreaptă, spre deosebire de restul Sfântului Munte, care nu a plecat din Biserica lui Hristos. Incidentul în cauză a avut loc atunci când executorii judecătorești au sosit la sediul administrativ Esfigmenu din Kareia, la 29 iulie 2013 pentru a evacua călugării schismatici, care au răspuns prin aruncarea a trei cocktail-uri Molotov și un dispozitiv exploziv. “Mănăstirea Esfigmenu este casa noastră; vom muri acolo”, unul dintre călugări a spus instanței, potrivit Associated Press. O declarație eliberată de noua obște a Mănăstirii Esfigmenu, înființată în anul 2005, prevede: “Decizia instanțelor, care este executorie și imediată, pentru ambii acuzați, este de măsura bunului simț. Și anume că un lucru este mărturisirea de credință și un altul este utilizarea explozivilor și comiterea infracțiunilor grave. Dezacordurile spirituale și alte negări ale regulilor Sfântului Munte și statul sunt un alt lucru. Între timp, Alkiviadis Grigoriadis, avocat pentru inculpați, a declarat că disputa a fost despre dogma religioasă și ar trebui “în nici un caz” să nu fie soluționată în instanță. Adresându-se vechii obști a Mănăstirii Esfigmenu rămase, noua obște continuă: “Obștea și conducerea mănăstirii sunt dispuse să îmbrățișeze orice frate care ar veni cu intenții bune și de a face toate eforturile pentru împăcare. Cu toții putem contribui cu calm și fără fanatism pentru a pune capăt ocupației persistente și inutile, fără nici un rezultat constructiv, a spațiilor mănăstirii.”

sursa

​Scrisoare deschisă catre toti creștinii   trezvitori dreptmaritori 

 


 Nici  nu a început bine lupta împotriva ,,panereziei” ecumeniste, şi noi care ar trebui trup si suflet  sa le fim alaturi, susținând dupa putere si din ravna cea dupa Dumnezeu, a fiecaruia dintre noi, pe Parintii care au indraznit sa se ingradeasca de erezie si sa marturiseasca public, trezind din amortire neamul acesta, ne grăbim sa le si găsim, din orice pozitie,  pricini de rătăcire, acuzându-i si calomniindu-i in orice chip, aducand in felul acesta o mai mare dezbinare in randul poporului.            

  Cum nici nu au oprit bine pomenirea, diavolii zvoneri si raspandaci au si inceput cu defăimare la adresa unor părinți.

  •      Ca de ce ii ia apărarea pr. Eftimie Mitra parintelui Pamvo, fiind inca in rătăcire, neoprind pomenirea ierarhului sau, uitând in felul acesta că fiecare a asteptat un moment cat mai prielnic pentru a marturisi.                      
  •    De ce fiul parintelui Mihail de la spital, vietuitor la m-rea Trei Ierarhi, a acceptat hirotonia din mana lui Teofan nemarturisitorul, contestand validitatea tainei. 

    •  Apoi vine parintele Sava Lavriotul si explica prin exemplul ereticului Nestorie cum ca la sinodul al-lll-lea unde a fost osandit, hirotoniile i-au fost considerate valabile insa nu si caterisirile. V-ati smintit si de acesta, incepand cu defaimari la adresa lui, cum ca s-a inselat , zicând: numai „ratacitul de Matei Vulcănescu ” a putut sa il traga in ratacirea asta, ca nu e contra cip, ba ca mai are si carduri .

      Biet popor roman nemaistiind ce sa faci, ai ajuns mai rau decat babele de la gura ulitei!       

      •   Că parintele Mihail de ce accepta totusi sa slujească si sa se împărtășească intr-un context ,,eretic” alaturi de unul care nu se ingradeste de erezie, uitând ca acum mai mult ca niciodata sa fie aproape de el si sa il sustina in marturisire.

       

      • Lasandu-i pe acestia, a venit randul parintelui Elefterie, că da, si-a gasit el acuma cand aflase ca e ultimul pe lista lui Ioachim care trebuie schimbat,  pe motiv ca făcea parte din grupul cel vechi al lui Eftimie, s-a apucat el sa braveze luand-o inainte cu oprirea pomenirii. 

      Rusine sa va fie ca gândiți asa, el fiind unul din primii părinți, care, nepasandu-i de confortul lui, a ales sa isi pună sufletul pentru oi , renunțând la toata slava cea vatamatoare de suflet din episcopie.

      •   Apoi, de parca nu era de ajuns, l-ati gasit pe parintele Macarie de la Oituz, cum ca e inselat, ca împărtăseste poporul, uitând de fapt ca el a fost primul dupa sinod care a dat semnalul pentru lupta contra ereziei.                    Si cum nu vă puteati opri aici din ,,limbutia pizmasa” l-ati luat la periat de ,,rataciri” pe Pr. dr. Ciprian Ioan Staicu – cum ca e mândru, ca nu va asculta, ca e ,,arsenist” , ca distribuie carti eretice , ca cine este el de isi permite să organizeze ,,sinaxe nationale”, ca a rupt legatura cu noi ,,ratacitii” din Neamt, si multe alte acuze .

       In loc sa vedeti ca punandu-si sufletul pentru turma a fost alungat in chip samavolnic din parohie, expunandu-se in felul acesta, mai bine pe el si familia sa, decat sa stea în minciuna , atrăgând asupra-i propunerea pentru caterisire.  Insa ne e cuvantul putin si despre părintele nostru Antim ca doar nu a-ti fi crezut ca se putea opri cleveteala aici , sa auzim : 

      •    A inceput sa se spuna pe net, mai exact pe Facebook, cum ca parintele Antim a inceput sa dea semne de clatineala , ca se caieste ca  a oprit pomenirea !

        Oare nu suntem noi langa sfintia sa ? 
        Nu ii vedem statornicia in lupta  contra panereziei?

        Atunci de ce il acuzati ca el este in spatele asociatiei facuta de  saccsiv, si ca l-a pus pe acesta sa inițieze strângerea de fonduri, folosindu-se in felul acesta pentru a-si face manastire privata la Valea Alba intre Războieni si Piatra Neamt?  Nu va e rusine sa faceti astfel de afirmatii eronate ? Nu va dati seama ca voi ,,clevetitorii de serviciu” produceti dezbinare in toata tara si mai ales intre cei ce au avut curajul sa infiereze aceasta cumplită rătăcire de pe urma? Ce căutați, ori mai bine,  ce urmăriți ?      Halal sustinere aduceti parintilor prin asa denigrari. Uitati ca Sfintii au fost oameni cu patimi si afecte omenesti? Nu stiti oare ca nu ne mantuim dupa faptele noastre, ca sa nu se laude nimeni, ci in darul lui Hristos? Ca altfel cadem si noi in capcana meritelor prisositoare la fel ca apostatii papistasi.       

        Sa incetam, fratilor, de a ne mai ura si a duce cleveteala de la unii la altii, sa ne adunam in duhul dragostei, sa fim in gandul lui Hristos.

         Sa luam aminte bine de noi însine căutând sa ne ajutam si sa ne iubim unii pe altii apropiindu-ne cu inima si cugetul curat de Hristos Mântuitorul nostru acum si in vecii vecilor

        Semnat ,,Constiinta neamului romanesc cel binecredincios „

        Diavolul nu are putere până nu se va ridica harul

        1

        Ne amețesc cu fum ca pe albine.
        În Creație, în Biserica, în societate, în politică, nu există poziție neutră. Nu poți să te plasezi pe o poziție neutră, pentru că nu există neutralitate în materie de conștiință. Declarându-te neutru de fapt îți tăinuiești poziția, apartenența, gândul ascuns al inimii.
        Cine se declară neutru sau indiferent, e asemenea celui ce cu viclenie încearcă să slujească la doi domni. Neutru înseamnă căldicel, iar căldicel înseamnă viclean. Există lumină și întuneric, bine și rău. Nu există „mai puțin rău” sau „mai mult bine”.
        Spune Mântuitorul: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”
        Deci, ești cu Hristos sau cu diavolul. Iar când te declari neutru (indiferent, nepăsător) ești cu diavolul, pentru că „cine nu adună cu Mine risipește!”. Risipește tot, toate și pe toți. Risipește, pierde, se pierde și îi pierde și pe alții.
        În spațiul militar, dar și în lupta duhovnicească sunt doar doi termeni care definesc un lucru sau o persoană – amic sau inamic. Oricine se definește ca fiind neutru este socotit drept inamic.
        Ca ierarh, preot, călugăr sau mirean să spui că nu ai o poziție clară sau că nu ști ce sa zici în cazul „Creta”, înseamnă că încă nu te-ai hotărât dacă să îi slujești lui Hristos sau să-l alegi pe diavolul. Deci, încă de pe această poziție de „neutralitate” îi slujești de fapt diavolului.
        Când începi să îl „măsori gânditor din ochi” pe Hristos să vezi dacă „merită” și când începi să te gandești la o modalitate de compromis, înseamnă că vrei să cauți să fi neutru, să încerci să slujești la doi domni, deci ești viclean și îi slujești diavolului dar ca și Iuda te dai prieten, simulezi virtutea și în inima ta ești vânzător de Hristos.
        Spunea cineva că trei păcate îi vor duce pe oameni la iad: indiferența, neștiința și necredința. Cine are minte să înțeleagă!
        Orice Sinod local sau ecumenic care nu își formulează deciziile limpede cu „da” sau „nu”, ci încearcă să camufleze profanul prin cuvinte sacre sau prin tehnici lingvistice este de la cel rău, face cu bună știință lucrarea diavolului. Tot ce e de la Dumnezeu e limpede, se înțelege limpede, e exprimat limpede.
        Tot ceea ce se vorbește acum de către diferiți ierarhi este doar un labirint lingvistic menit să te piardă înainte să îi găsești ieșirea, înțelesul. Nu ne poate nimeni acuza că suntem proști și nu înțelegem „înălțimea” cuvintelor lor. E limpede că totul e tulbure. Se folosesc tehnici de psihologie inversă. Ni se sugerează răspunsurile, ni se sugerează reacțiile. Se caută să ne scoată din tranșee individual pentru a nu reprezenta un pericol de resuscitare în masă.
        Totul e alambicat cu bună știință ca să te plaseze în zugzwang (constrângere de a muta, de a face o mișcare, o strategie care să ducă în dezavantaj adversarul – nn)  înainte să faci prima mișcare. Caută să te plaseze, caută să te împingă pe poziția de indiferență prin faptul că îți prezintă totul neclar, hipnotic, mefistofelic, de neînțeles. Deci, caută să ne anihileze voința, reacția. Caută să te forțeze să te dai bătut. Și toate astea prin tehnci lingvistice, prin tehnici de persuasiune, prin tehnici psihologice. Căscăm gura și ochii la ei căutând răspunsuri, dar acest lucru ne consuma, ne bagă și mai mult în ceață.
        Reacția sinodului din Grecia (noiembrie) este duplicitară, de compromis, nu de mărturisire. Nu e „da” sau „nu”, ci „poate” și „ne mai gândim dacă Hristos merită sau diavolul e o soluție mai bună”. Se leapadă de Hristos pe ascuns de privirea și înțelegerea noastră așa cum majoritatea Bisericilor Ortodoxe au făcut.
        Dacă noi nu cădem, nu ne clătinam, atunci lucrarea lor rămâne deșartă. Pentru 10 oameni care cred ortodox și nu eretic, Dumnezeu poate n-o sa piardă cetatea. Noi trebuie să mergem pe linia Sfinților Parinți și a Sfintelor Canoane.
        Oare nu e limpede că ierarhii caută să ne convingă că noi am rătacit și nu ei? Conferințe cu părintele Rafail Noica, conferințe cu preoți ecumeniști, cu personalități ecumeniste, predici mefistofelice, toate caută să ne facă ca să ne clătinăm.
        De ce suntem așa de importanți și de ce se duce atâta lupta să ne convinga? Pentru că diavolul nu are putere până nu se va ridica harul, mila lui Dumnezeu de la noi, de la turma mica.”
        Martyrik Appeal
         
        Comentariu preluat (și transformat în articol), la sugestia Slugii netrebnice https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2016/11/19/comuniunea-in-adevar-si-bucuria-in-hristos/comment-page-1/#comment-66,
         
        de pe:
        http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/28/inaltpreasfintitul-mitropolit-serafim-de-kythira-ia-atitudine-fata-de-comunicatul-de-presa-gresit-al-ierarhiei-grecesti/#comment-4020

        Sursa

        Mesajul parintelui Claudiu pentru toți cei care îl susțin și mărturisesc împreună cu sfinția sa Adevărul

        1

        Prin acest mesaj vă mulţumesc tuturor pentru că vă pasă de Adevăr şi că înţelegeţi prin ce încercare trece Biserica lui Hristos. Este vremea mărturisirii pentru fiecare dintre noi: preoţi şi mireni, în dragoste lui Dumnezeu! V-am simţit alături şi de aici s-a născut cea mai curată rugăciune către Dumnezeu, Maica Preacurată şi Sfinţii Bisericii Celei Una! Iubiţi pe cei ce ne prigonesc şi iertaţile răutăţile, pentru Hristos Domnul şi vom rămâne smeriţi primind mult har de la Dumnezeu! Nu vă temeţi să mărturisiţi adevărul celor pe care Dumnezeu vi-i scoate în cale sau fac parte din viaţa voastră! Îndemnaţi-i pe preoţii duhovnici să părăsească frica şi să-şi îndeplinească misiune preoţească spre slava lui Dumnezeu şi binele fiilor duhovniceşti. Să nu vă temeţi pentru mine căci n-am mai trăit asemenea bucurii de la hirotonie! Dacă asta înseamnă să mărturiseşti Adevărul, spun DA cu toată fiinţa mea!!! Vă îmbrăţişez pe toţi, mi-aş dori cu braţele lui Hristos şi, vă port, cu toată nevrednicia pe care mi-o recunosc, în rugăcinile mele! Ruga-ţi-vă pentru mine!!!

        Preot Claudiu Buză

        sursa

         Părintele Elefterie Tărcuță: CARE MAI PUTEȚI ȘI AVEȚI OCHI DE VĂZUT ȘI URECHI DE AUZIT, TREZIȚI-VĂ!

        Dacă ierarhii încă n-au realizat ce păcat săvârșesc, cât de evident păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt, măcar noi să o facem.

        Nu vă temeți că pierdeți comuniunea cu ierarhii căzuți, care ne închid calea Împărăției lui Dumnezeu. ”Vai vouă cărturarilor și fariseilor fățarnici! că închideți Împaratia cerurilor înaintea oamenilor, că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați.” (Matei 23:13) Să ne temem să nu pierdem comuniunea cu Hristos, care ne avertizează: ”Astfel fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.” (Apoc. 3:16). Știm că dacă un singur ierarh ar rămane în comuniune cu Hristos în toată lumea ortodoxă, Biserica este salvată. Iar cei care ascultă de ecumeniști, toți sunt pierduți și rămân în biserica satanei.PDF-aici

        Sursa

         

        ADEVARUL

        Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea
        Adevărul este o valoare pe care omul trebuie s-o respecte şi s-o caute. El are două sensuri: primul se referă la adevărul cel ştiut de om (rezultat din corespondenţa cu faptele reale) iar al doilea sens se referă la calea dreaptă a credinţei creştine. În primul sens omul trebuie să umble în adevăr, adică să evite minciuna, să spună tot adevărul (respectând confidenţialitatea unor informaţii profesionale sau personale). În al doilea sens adevărul credinţei creştine eliberează pe om din robia păcatului. Mântuitorul nostru ,,voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului; de aceea preotul trebuie ,,să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului”; Dumnezeul cel Viu este ,,stâlpul şi temelia adevărului. Iisus însuşi este ,,calea, adevărul şi viaţa.” Duhul Sfânt este ,,duhul adevărului”. Apostolul Iacov arată că întoarcerea la adevăr a unui rătăcit mântuieşte un suflet de la moarte, acoperind multe păcate.

        Adevărul în sensul de corespondenţă cu faptele

        Umblarea în adevăr

        Omul este dator să ,,umble în adevăr” cum spune apostolul Ioan[1] în împrejurările vieţii, evitând astfel minciuna, care este urâtă înaintea lui Dumnezeu.[2] Solomon spune:,,Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.”[3] ,,Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă”, spune psalmistul.[4],,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul„, pentru că suntem mădulare unii altora” , spune apostolul Pavel.[5]. Apostolul Ioan arată că:,,Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.`, ,,astfel de închinători doreşte şi Tatăl”, spune acelaşi apostol.[6] ,,Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” spune apostolul Ioan.[7]

        Tot adevărul cu respectarea unor anumite secrete

        De asemenea, el trebuie să spună tot adevărul şi să nu ascundă vreo informaţie pe care o ştie. În Levitic se menţionează ca martorul care tăinuia vreo informaţie îşi lua asupra lui păcat şi trebuia să aducă o jertfă de vină ispăşitoare[8] Există însă condiţia respectării confidenţialităţii unor informaţii profesionale (precum au preoţii sau doctorii, avocaţii, etc) sau a unei taine personale. (Solomon spune:,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,/ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă”.[9]. Iisus spunea mereu : ,,Adevărat vă spun că… sau ,,Adevărat, adevărat vă spun…”

        ADEVĂRUL ÎN SENS DE CALEA DREAPTĂ CRESTINĂ 

        Dumnezeu este adevăr

        Dumnezeul cel Viu este ,,stâlpul şi temelia adevărului.[] Iisus însuşi este ,,calea, adevărul şi viaţa.”[] Duhul Sfânt este ,,duhul adevărului”.[14]

        Adevărul ne eliberează din robia păcatului

        Iisus spune:,,Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;/veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi”, lămurindu-i apoi că este vorba de robia faţă de păcat. [] Împotriva duhurilor rele apostolii trebuia să aibă: ,,mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
        15având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
        16Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
        17Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

        Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să vină la cunoştinţa adevărului

        Mântuitorul nostru ,,voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.[17] De aceea, apostolul Pavel se referă la preoţi cu aceste cuvinte:

        24Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,

        25să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

        26şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

        Apostolul Iacov spune:

        19Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,

        20să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

        Sursa

        Sintagma „CREDE ȘI NU CERCETA” există în Scriptură? Care este originea acestor vorbe?


        Nu, nici vorbă, nici pomeneală. Eu cred că unii, în diverse dialoguri cu teologi, și mai cu seamă în mediul apusean în care o vreme folosința Scripturii a fost interzisă poporului, ca nu cumva acesta să o interpreteze greșit și să fie prilej de erezii, atunci probabil s-a ivit această sintagmă străină, pusă ignorant și malefic pe seama Sfintei Scripturi.

        Nu cunoașterea a interzis-o Dumnezeu, căci ea este un dar al Duhului Sfânt, așa cum este consemnat în cele șapte daruri de către profetul Isaia (cap. 11, vers. 1-3). De altfel, ignoranța este un păcat foarte grav, și așa și este, căci un creștin autentic nu poate fi prost. În Evanghelia Sfântului Ioan, la cap. 17, Mântuitorul, în rugăciunea arhierească spune: „Iar viața veșnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu, și pe Iisus Hristos, pe care Tu L-ai trimis. A-L cunoaște înseamnă implicit a cunoaște creația, făptuirea Lui, pentru că „toate printr-Însul s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. Așadar, nu este vorba de interdicția cunoașterii, ci de oprirea cunoașterii ambigue.

        Părintele Galeriu, – „Dialoguri de seară”