De ce nu trebuie sarbatorita ziua de 8 Martie?


Cu toții știm că 8 Martie este ,,ziua internațională a femeii”. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că aceastaă zi se serbează doar în țarile fostei URSS și în unele țări foste socialiste. De ce în celelalte țări nu se serbează aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluționară. Iata de ce în țările unde mișcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sarbatoare nu s-a păstrat.
De ce însă ziua femeii-revolutionar a fost pusaă pe 8 Martie? Cine din liderii mișcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-au născut în această zi? Nici un rspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. Odată ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute înca din copilrie. Numai ca abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apertenența la Internatională și ideile revoluționare erau comune pentru ei, ci și o legătură etnică. Internatională, cum s-a constatat mai târziu, în mare parte era uninațională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mișcarea revoluționară din Europa sf. sec. 19 – inc. sec. 20.
Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenței” și au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”. Instinctul mitic al revoluției pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei și au avut succes?” Rugind un european să dea un nume de femeie-lider, el negreșit va raspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Țetkin e evreică și pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblică. De acea, atunci cînd Partidul a pus problema inființării unei sărbători feminine, Clara Țetkin și-a adus aminte de Estera.
Cu multe secole în urmă Estera și-a salvat poporul de mînia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai in Biblie. Esterei este închinată cea mai veselă sărbatoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârsitul lunii februarie – începutul lui martie. Aceasta sarbatoare nu are o dată fixă (ca și Pastele creștin) și e posibil ca în anul când s-a inființat “ziua internatională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluționar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta insă, in fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciți 75.000 de oameni – elita țării, din imperiul persan. Cum se poate sărbători o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii (unde se cântî, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar sa bea băuturi spirtoase pâna nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvintat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii să explice), în care și evreii și persii să se lupte cu armele în mâna, ci anume un macel. Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că întelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creștinism sși iudaism. Creștinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Saău sa fie nimicit de dușmanii perși, iar iudaismul vede în toate popoarele un dușman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perșilor. Există în istoria gîndirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt oștile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele. In creștinism, războaiele și robia babiloniană din Vechiul Testament sînt ințelese în mod alegoric. În iudaism insă s-a păstrat ințelegerea literală a normelor și exemplelor vechi-testamentare. De ce un popor în istoria căruia au fost atitea suferințe, care a trecut prin atîtea devăstări, sărbătorește un masacru care în vechime i-a reușit? Internaționala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii dușmanilor, iar dușmanii Revoluției bineînteles au fost nu numai capitaliștii, ci și Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivație presupunerea caă in conștiința liderilor evrei ai Internaționalei, mișcarea revoluționară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obișnuința cu sărbătoarea Purim?
Creștinismul sărbătorește femeia într-un mod smerit, așa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o saărbătoare diferențiată pe sexe, ca din moment ce exista o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe și o sarbatoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciata atunci când i se inchină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-și asigura condiția de om. Creștinismul nu sărbătorește firea umană, ci cinstesște nevoințele laudabile ale sfinților, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenițe sau cuvioase, după nevoințele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile împreună, și anume ziua mironosițelor. Duminica mironosițelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosițe Maria Magdalena. Pentru a înlatura ideea de discreditare a femeii în fața bărbatului, Tradiția le numește nu numai sfinte femei, ci și întocmai cu Apostolii. Oricine viețuiește în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine viețuiește după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.

sursa

Reclame

8 martie sau Duminica Mironosiţelor?

Vă oferim, în cele ce urmează, un interviu cu părintele Valentin Băltoi, pr. spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe“ din Roman şi paroh la Icuşeşti, Neamţ, despre semnificaţia mărţişorului şi a zilei de 8 martie pentru femeile creştine.

1

*

1

2

-Preacucernice părinte, ce părere are Biserica despre mărţişor?

-Mărţişorul nu este un simbol religios şi în nici un caz creştin, ci este specific credinţelor populare necreştine, fiind un element al unui ritual de înnoire a timpului şi a anului. Până la a fi exploatat economic, el avea o singură formă, cea a discului solar, era confecţionat din argint şi legat de un şnur împletit din două fire de lână colorată. Potrivit simbolisticii cromatice a anotimpurilor, şnurul era un simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, putând în acelaşi timp să semnifice unitatea contrariilor sau împletirea inseparabilă a principiilor masculin şi feminin. El avea rolul unui talisman magic solar menit să-i împrumute purtătorului frumuseţe, iubire, puritate şi să-l apere de boală şi de deochi. În funcţie de zona etnografică, era purtat până la o anumită sărbătoare a primăverii sau înflorirea unui pom.
Obiceiul de a pune în piept mărţişoare s-a perpetuat de-a lungul timpului, reuşind să convieţuiască cu practicile creştine bimilenare. Cu toate acestea, semnificaţiile esenţiale ce însoţeau oferirea mărţişorului s-au pierdut, rămânând doar prilejul de a oferi bucurie celor dragi. „Omul mărţişorului“ avea conştiinţa apartenenţei la universul înconjurător, trăind în acelaşi ritm cu el. De aceea ştia să-i descifreze semnele şi simţea nevoia împrumutării atributelor sale. Omul modern nu mai poate simţi acest puls, în faţa standului cu mărţişoare el nu alege încercând să se integreze unei continuităţi magico-simbolice, ci alegerea lui este una de natură estetică sau financiară, mărţişorul fiind o podoabă ce trebuie purtată într-un anumit context. Biserica nu recomandă purtarea mărţişorului, dar tolerează această tradiţie, având în vedere amploarea fenomenului şi atitudinea inofensivă a manifestării.

Sfânta cruce nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice

-Dacă unui mărţişor i se ataşează o cruce, poate aceasta să-l „încreştineze“?

-Nu putem da sens creştin mărţişorului, ataşându-i simboluri religioase, într-o încercare de „încreştinare“ a lui. Asocierea este nefericită. Simbolurile creştine au o semnificaţie specifică şi exprimă în sine realităţi ce nu au nevoie de îmbunătăţiri.
Este drept că sfânta cruce are darul de a sfinţi, dar ea nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice, ci singurele podoabe care o înfrumuseţează sunt cele duhovniceşti, izvorâte din propriile eforturi spirituale. Să încercăm să nu ne folosim de surogate, care nu pot decât să ne înstrăineze de autenticul duh creştin.

-Reflectă ziua de 8 martie profilul femeii creştine contemporane?

-8 martie s-a impus ca Zi Internaţională a Femeii sub influenţa socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o moştenire“ a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era apreciată la adevărata ei valoare. Pentru comunişti, 8 martie era ziua unui anumit tip de femeie – revoluţionară, eroină, muncitoare. În tradiţia populară românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată ţara ziua femeii.
Plecând de la aceste premise şi înţelegând contextul istoric al naşterii şi impunerii ei la noi, am putea aprecia faptul că această zi nu evaluează tocmai adevăratele calităţi ale feminităţii şi cu atât mai puţin pe cele creştine. „Sărbătoarea“ promovează valorile socio-politice pentru care a luptat şi luptă femeia modernă şi-i confirmă egalitatea de drept cu bărbatul.
De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să reflecte profilul creştin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul Sinod, Duminica Femeilor Mironosiţe – zi a femeii creştine. Viaţa sfântă a femeilor mironosiţe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinţei, atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute în Cartea vieţii, iar viaţa lor să fie paradigma vieţuirii creştine pentru femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creştine, este o recunoaştere a faptului că şi femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe care-l păstrează în candela sufletului său, aşteptând, asemenea fecioarelor înţelepte, venirea lui Hristos.

-Ca atare, această zi nu ar trebui „serbată“ de femeile creştine?

-Fiecare zi a vieţii noastre ar trebui să fie un timp al regăsirii de sine şi al întâlnirii cu Dumnezeu.
Biserica acceptă sărbătorile oficiale, care au caracter naţional sau internaţional, însă promovează pe cele care îşi găsesc fundamentul în valorile autentic religioase. 8 martie face parte din categoria acelor sărbători internaţionale ce trec de multe ori peste specificul cultural şi religios al unui popor, în încercarea de a stabili punţi care să exprime aceleaşi idealuri ale femeilor de pretutindeni.
Privind însă partea bună a lucrurilor, cred că 8 martie o poate ajuta pe femeia creştină să îşi conştientizeze mai mult rolul ei în societate. Cum spuneam, este o zi care confirmă egalitatea drepturilor sale socio-politice cu ale bărbatului, o zi a recunoaşterii vocaţiei sale de mamă, o zi de bucurie, până la urmă, în care se poate exprima ataşamentul şi recunoştinţa faţă de darurile feminităţii. Femeile creştine nu se pot sustrage acestui eveniment al lunii martie, avându-se în vedere amploarea şi importanţa acordată de societate, dar trebuie să poarte mereu în suflet modelul jertfei de sine, al dragostei jertfelnice.

-Dar despre Ziua îndrăgostiţilor ce ne puteţi spune? Îşi are rostul în viaţa tinerilor?

-De ce am avea nevoie de o zi specială în care să ne arătăm intensitatea sentimentelor faţă de persoana iubită, ca şi cum acest lucru ar trebui încuviinţat sau oficializat de cineva din exterior? Iubirea este un sentiment intim, împărtăşit în mod tainic şi într-o atmosferă specifică. De ce să fim tributari Occidentului şi la acest capitol? Valentineâs Day este, înainte de toate, o activitate comercială care-şi revendică originea într-o istorioară destul de nesigură, pusă pe seama unui sfânt din spaţiul catolic. Pe de altă parte, Dragobetele, tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei româneşti, e varianta locală mai nou promovată a sărbătorii ce protejează pe îndrăgostiţi şi dragostea lor.
Astfel de „sărbători“ sunt străine de duhul curat şi echilibrat al Ortodoxiei, de curăţia specifică neamului românesc.

Nicoleta Olaru

sursa