saptamana-glasul 8

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni dedemult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Bucură-te, izbăvirea blestemului celui dedemult şi izvorul binecuvântării; bucură-te, Maica vieţii, surparea iadului şi omorârea morţii; bucură-te, dezlegătoarea întristării şi încăperea cea desfătată a bucuriei; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată.

Bucură-te, cea cu totul fără prihană, căruţa Cuvântului cea cuvântătoare şi însufleţită; bucură-te, căruţa cea davidicească cu multe nume numită, căruţa lui Dumnezeu cea cu miile înmulţită; bucură-te, ceea ce cu neasemănare covârşeşti pe heruvimi şi mai presus te porţi decât serafimii.

Slavă …

Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai sfinţită decât puterile cele gândite; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toată firea cea zidită; bucură-te, palatul lui Dumnezeu; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, sfeşnic mult luminos; bucură-te, ceea ce eşti cu mii de nume numită, Stăpână.

Şi acum …

Bucură-te, neîntinată, ceea ce ai odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce prin odrăslirea toiagului lui Aaron, ai fost închipuită mai înainte cu tainăşi cu adâncime; că precum acela nucile, aşa şi tu pe Hristos L-ai înflorit.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Cel ce ai întărit cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Bucură-te, Stăpână, arma cea prea puternică a credincioşilor; bucură-te, părtinitoarea cea tare; bucură-te, sprijinire; bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor; bucură-te, zidul celor ce te cheamă pe tine; bucură-te, bucuria lumii.

Bucură-te, întemeiată proptea a mântuirii oamenilor; bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei, prin care au luat iarăşi buna moştenire cea dedemult; bucură-te, ceea ce iarăşi ne-ai deschis raiul.

Slavă …

Bucură-te, rugule nears; bucură-te, căruţa Luminii; bucură-te, norul Soarelui; bucură-te, preavestită şi mult propovăduită, scaunul Împăratului; bucură-te, cetate însufleţită a lui Hristos, Dumnezeului celui viu.

Şi acum …

Bucură-te, Curată Stăpână, Maică neispitită de nuntă; bucură-te, holdă nearată şi nelucrată, care ai lucrat pe Lucrătorul tuturor; bucură-te, pământule care ai răsărit Adevărul.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Ceea ce eşti răsărit al razei Părinteşti şi al Soarelui Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl; bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, norul cel uşor şi însufleţit; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată; bucură-te, cea proslăvită şi cu totul fără prihană.

Stăpână, tu eşti cădelniţa de aur a Cărbunelui celui nesuferit şi nematerialnic întru care s-a ars zapisul cel rupt al neascultării lui Adam; pentru aceasta strig ţie «bucură-te», prin care s-a dat tuturor bucuria şi desfătarea şi îndulcirea.

Slavă …

Tu eşti slava oamenilor, şi lauda şi fala şi cununa şi coroana îngerilor; pentru aceasta pământul şi cerul o Biserică prea alcătuită şi prea tocmită alcătuind, strigăm ţie: Bucură-te, Stăpâna lumii; bucură-te, ajutorarea tuturor oamenilor.

Şi acum …

Ceea ce eşti pat cinstit, înconjurat de şaizeci de puternici, pe care Solomon mai înainte l-a închipuit; bucură-te, Fecioară, sicriul cel aurit al sfinţeniei celei gândite; bucură-te, cleştele cel dumnezeiesc; bucură-te, rug de foc purtător; bucură-te, uşă şi scară şi pod.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

În vremea ieşirii mele dă-mi mie să trec fără de întristare stăpânirea cea gândită şi mulţimea cea tiranică din văzduh, ca să strig ţie, Stăpână, cu bucurie «bucură-te»; bucură-te, nădejdea cea neruşinată a tuturor.

Ca ceea ce ai zămislit Bucuria, bucură-te, cea cu totul fără prihană; bucură-te, Preacurată; bucură-te, floarea curăţiei cea dulce mirositoare, cu roşu vopsită; bucură-te, trandafirul fecioriei cel cu roşeală roşu vopsit şi grădina cea bine mirositoare a lui Dumnezeu.

Slavă …

Bucură-te, clondirul cel tainic, care izvorăşte mirul cel bine mirositor; bucură-te, dumnezeiască fântână care ai izvorât Apa cea vie; bucură-te, Stăpână, via cea nelucrată care ai rodit Strugurul vieţii.

Şi acum …

Bucură-te, uşă neumblată, prin care a trecut Însuşi Hristos Domnul; bucură-te, ceea ce ai deschis uşile raiului cu Naşterea ta; bucură-te, prin care se bucură cerul şi pământul dănţuieşte, ceea ce ai împreunat cele de sus cu cele de jos.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Bucură-te, Stăpână, scoică însufleţită şi cochilie care, din sângiurile tale cele preacurate, ai roşit haina Împăratului tuturor, cea roşie în chipul porfirii; bucură-te, Prealăudată, ceea ce ai acoperit goliciunea lui Adam.

Pâinea cea simţită întăreşte inimile oamenilor, Fecioară, fireşte, iar pe sufletele creştinilor le împuterniceşte sfânt numele tău cel lăudat; pentru aceasta toată limba cu bucurie îţi strigă ţie «bucură-te».

Slavă …

Bucură-te, sfeşnicul cel cu strălucire de aur; bucură-te, sicriu de Dumnezeu încăpător; bucură-te, cort; bucură-te, munte sfânt; bucură-te, cetatea cea însufleţită a Dumnezeului celui viu; bucură-te, palatul lui Hristos; bucură-te, dumnezeiască Biserică mult luminoasă.

Şi acum …

Bucură-te, Preacurată şi cu totul fără prihană, floarea cea prea aleasă a firii; bucură-te, ceea ce eşti de obşte iubirea de cinste a neamului omenesc şi dar de Dumnezeu dat; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta firea cea necinstită a oamenilor.

Sedealna:
Bucură-te, scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului; bucură-te, Fecioară, ceea ce eşti jilţ împărătesc, pat cu porfiră aşternut, cămară cu porfiră aurită, hlamidă cu roşu vopsită, sălaşul cel preacinstit, căruţa cea purtătoare de fulgere, sfeşnicul cel mult luminos; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cetatea cea cu douăsprezece zidiri şi uşa cea cu aur ferecată, şi casa cea în chipul luminii, masa cea cu strălucire de aur, locaşul cel împodobit de Dumnezeu; bucură-te, Mireasă slăvită, cu picături de soare împodobită; bucură-te, singura buna cuviinţă a sufletului meu.

Cântarea a 7-a, Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ceea ce eşti singură neispitită de bărbat; bucură-te, cea singură nestricată, Stăpână, Fecioara şi Maica, Născătoarea de Prunc şi cea neispitită de nuntă; bucură-te, taina cea străină şi înfricoşată; bucură-te, desfătarea îngerilor; bucură-te, bucuria oamenilor.

Sioane, cetate însufleţită a lui Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru care preaslăvite s-au grăit; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu; bucură-te, scară prin care ne mutăm de pe pământ la cer şi din stricăciune la viaţă.

Slavă …

Rai de Dumnezeu sădit, grădină bine mirositoare de Dumnezeu odrăslită, te-ai arătat, Fecioară, care ai înflorit Floarea nemuririi; pentru aceasta cu un glas «bucură-te» strigăm ţie; bucură-te, dătătoarea bucuriei; bucură-te, izvorule al dulceţii.

Şi acum …

Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă din necinstea patimilor, ca să-ţi strig ţie cu bucurie «bucură-te»; bucură-te, izvorul curăţiei; bucură-te, cămară a toată curăţia; bucură-te, lăcaşul lui Dumnezeu; bucură-te, încăperea lui Hristos.

Cântarea a 8-a, Irmos:

De şapte ori cuptorul …

Bucură-te, toiag care ai odrăslit din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce neudat ai înflorit pe Hristos, Floarea cea frumoasă; bucură-te, munte gras; bucură-te, cortule umbrit; bucură-te, muntele lui Dumnezeu întru care a binevoit a locui Cuvântul Cel mai înainte de toţi vecii.

Cu toiagul cel de fier al sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră şi ca pe nişte fiare ce răcnesc, care înconjoară smeritul meu suflet, goneşte patimile care cumplit mă înconjoară, ca să strig ţie, Fecioară, bucură-te.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Toată te-ai înfrumuseţat, născând pe Hristos Cel frumos cu frumuseţile mai mult decât fiii oamenilor, ceea ce eşti frumoasă între femei; pentru aceasta, bucurându-ne, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Curată, cea cu dar dăruită; bucură-te, ceea ce eşti mai slăvită decât toată făptura.

Şi acum …

Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, muntele cel netăiat pe care mai înainte l-a văzut Daniil, din care s-a tăiat Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, cleşte de Dumnezeu primitor şi de Cărbune purtător; bucură-te, ceea ce eşti mai sfântă decât îngerii cei fără de materie; bucură-te, cea mai cinstită decât toată zidirea.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Iată toate neamurile te fericesc pe tine, cea de-a pururea fericită, precum mai înainte ai proorocit, de Dumnezeu Născătoare, din Duhul cel Dumnezeiesc, şi ţie, ca ceea ce ai născut Bucuria, îţi strigăm «bucură-te»; bucură-te, vistieria vieţii; bucură-te, fântână care izvorăşti miere sufletească.

Stăpână Curată, tu ai îndreptat alunecarea strămoşului Adam şi întristarea strămoaşei Eva ai întors-o întru bucurie. Deci, ca ceea ce eşti pricina bucuriei, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, bucuria credincioşilor; bucură-te, veselia creştinilor.

Slavă …

Vrednic lucru este a striga ţie «bucură-te», că întru tine fiinţeşte Bucuria cea pururea vecuitoare, Fecioară Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit; bucură-te, raiule al desfătării; bucură-te, izvorul nemuririi cel cu curgere de aur; bucură-te, ceea ce reverşi frumuseţea cea adevărată.

Şi acum …

Pătrunde inima mea cu săgeata cea dulce a dorului tău, Prealăudată, şi mă sileşte să strig ţie «bucură-te» şi totdeauna să cânt: Bucură-te, limanul cel liniştit; bucură-te, marea cea preadulce şi neumblată, care a înecat pe faraonul cel gândit.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Apa trecând-o ca pe uscat israiliteanul şi din răutatea Egiptului scăpând, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, auzi glasul meu când mă rog eu către tine şi când ridic mâinile mele către icoana ta, ceea ce eşti cu totul binecuvântată.

Fii-mi mie, Fecioară, scăpare şi ajutătoare către lucrarea bunătăţilor, şi a întregii vieţi povăţuire şi îndreptare către dumnezeiasca aşezare.

Slavă …

Izbăveşte-mă de gheena, pe care însumi mie prin lucruri necuvioase mi-am pricinuit-o, Izbăvitorule, şi cu rugăciunile Maicii Tale, desfătării celei veşnice învredniceşte-mă.

Şi acum …

Tu eşti tăria neputinţei mele, a minţii mele celei deznădăjduite nădejdea, a inimii mele celei întunecate tu eşti lumina, viaţa şi mângâierea.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Dă-mi mie a te vedea cu mintea totdeauna şi împrejur a mă străluci cu prea dulce lumina ta, Stăpână, spre veselia şi bucuria cea negrăită a smeritei inimii mele.

Plâns neîncetat, lacrimi necontenite, dumnezeiască frică în inimă aşezată, umilinţă fierbinte, smerenie curată şi zdrobire inimii, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, dă-mi mie şi mă mântuieşte.

Slavă …

Pe pământ păcătuind, de cer mă tem, că acesta îmi va fi mie pârâş la judecata acestora, ci aici, miluieşte-mă, Mântuitorule Milostive, şi atunci iartă-mi greşelile mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Sârguinţă a minţii, dor arzând de-a pururea, dragoste fierbinte de pocăinţă, osârdie înnoită dă-mi mie, Prealăudată, ca aici plângând, să dobândesc acolo mângâiere veşnică.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiasca vedere proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei întrupa şi, cutremurându-se, mărea puterea Ta.

Fecioară curată, ceea ce eşti nor al Soarelui Celui cu aur strălucitor şi cu totul luminos, Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl, luminează-mi întunericul şi cu lumina ta cea dulce mângâie durerea sufletului meu şi necazul inimii mele.

Niciodată să nu încetezi a mă acoperi, că pe tine singură te am scăpare, întru ispite sprijinitoare, întru primejdii izbăvitoare, întru împresurări mângâietoare, întru nevoi părtinitoare, întru întristări veselie şi întru necazuri bucurie, Stăpână.

Slavă …

Pe Manase, Milostive, mai înainte l-ai miluit şi vieţii pildă l-ai pus, de neasemănată îngăduinţa, de îndelunga-răbdare şi de multa bunătate a Ta. Şi pe mine acum, cu solirile Maicii Tale, dacă cu milostivire mă vei mântui, Îndurate, pilda cea dintâi o covârşeşti.

Şi acum …

Ceea ce ai izvorât Curăţirea vieţii, Izvorul cel nemuritor, Care se deşartă cu deşertare nedeşertată, şi nu se deşertează nicidecum, ci când se deşartă, poezit şi nedeşertat şi plin se arată, Fecioară neispitită de nuntă, vieţii celei fără de moarte învredniceşte-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta ne-o dă nouă, Iubitorule de oameni.

Arată ochii mei nori de ape izvorâtori, de Dumnezeu Născătoare, de lacrimi calde şi de ape fierbinţi, care plouă picăturile cele dese, şi cu strâmtorarea şi cu tescuirea inimii mele deschizându-se, Curată.

Ca cela ce viaţă cu multe lacrimi şi ca cela ce drum mult suspinător săvârşesc, te rog pe tine, Fecioară, dă-mi mie spre mângâiere şi spre răsuflare, a mult pătimaşei şi mult chinuitei mele inimi, luminată pomenirea ta.

Slavă …

Din inimă suspin şi nu am, Stăpâne, pe cel ce mă miluieşte, şi cu amar lăcrimez şi nimenea nu mă miluieşte, Iubitorule de bine. Deci, Tu singur, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut, mă mântuieşte, ca un Bun şi Milostiv şi Care pe toate le poţi cu stăpânirea Ta.

Şi acum …

Cu luminosul veşmânt al veseliei celei gândite şi al bucuriei celei mântuitoare şi cu haină curată îmbracă-mă, ca din cămară să nu fiu lepădat afară, neavând îmbrăcăminte vrednică de nuntă, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Doamne, Cela ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit, şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mântuieşte-mă.

Mă tânguiesc şi suspin, şi plâng şi mă jelesc, tânguindu-mă, când îmi aduc aminte de înfricoşata venire a Fiului tău şi văd lucrurile mele, şi mă tem şi mă înfricoşez de neamăgita judecată, Mireasă a lui Dumnezeu.

Neîntinată, neispitită de nuntă, Fecioară, sufletul meu cel întinat cu dezmierdările, prin baia dumnezeieştii umilinţe şi a lacrimilor celor curgătoare, spală-mă, şi de înfricoşata muncă a focului celui nestins, izbăveşte-mă.

Slavă …

Nu am îndrăzneală, Îndurate, după ce am păcătuit, să caut şi să văd la nemăsurata înălţime a cerului, nici să mă numesc fiu al Tău, eu desfrânatul; ci Tu, Cela ce ai nemăsurată milă, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mă miluieşte.

Şi acum …

De Dumnezeu Născătoare roagă pe Dumnezeu Cuvântul, pe Care din coapsele tale cele curate L-ai născut, să-mi de-a dezlegare de păcate şi împărtăşirii Lui celei prea dulci şi stării aleşilor să mă învrednicească în ceasul judecăţii.

Sedealna:
De văpaia gheenei şi de ardere, de scrâşnirea dinţilor şi de plângerea cea prea jalnică, şi de despărţirea cea prea amară, de moştenirea şi de adunarea sfinţilor, aducându-ţi aminte suflete al meu, îngrozeşte-te, şi suspină şi sârguieşte-te a şterge zapisele nenumăratelor tale datorii, cu lacrimi de umilinţă, ajutătoare neruşinată având pe Maica lui Dumnezeu cea Curată; că prin ea se dă iertare celor ce cu dreaptă credinţă o slăvesc pe dânsa ca pe Născătoarea de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tinerii cei ce au mers din Iudea în Babilon dedemult, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântare din buze necurate, aduc ţie celei Preacurate, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te să mă izbăvesc de gânduri necurate şi de întinăciunile trupului, o, Doamnă, neîntinată.

Deschis-ai uşile raiului, pe care le-a încuiat oamenilor strămoaşa; pentru aceea, Maica lui Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşile pocăinţei, uşa raiului deschizândumi-o mie.

Slavă …

Pe mine cela ce sunt cu covârşire mai necurat decât toate neamurile şi diavolii, Milostive Hristoase, miluindu-mă, pentru mulţimea milei Tale, curăţeşte-mă şi de gheena izbăveşte-mă cu solirile Maicii Tale celei Preacurate.

Şi acum …

Arată iubirea ta de oameni, ceea ce ai născut pe Stăpânul Cel iubitor de oameni, pentru mine săracul şi cel cu adevărat fără de omenie, şi cu iubire de oameni miluieşte urâciunea de oameni a mea.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Dumnezeu Cel ce S-a proslăvit …

Fecioară, ceea ce eşti scăparea păcătoşilor, curăţitoarea smeriţilor, sufletul meu cel chinuit şi necăjit, şi totdeauna cu întunecarea tescuit, cu lumina ta cea prea dulce, cu gândită mângâiere, alină-l şi cu totul liniştit arată-l.

Pe mine cel omorât înviază-mă, cel îngropat scoală-mă, pe mintea mea cea căzută la pământ ridică-o, ceea ce ai înviat pe cei morţi cu Naşterea ta cea de viaţă purtătoare, ca ceea ce pe Însăşi Viaţa întru adevăr o ai născut, Marie, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti prea binecuvântată şi prea proslăvită şi cu dar dăruită.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Ştim, Stăpâne, bogăţia nemăsuratei şi multei milostivirii Tale, noi cei ce credem întru Tine, pentru aceea cădem la Tine împreună cu desfrânatul, toţi cu fierbinţeală; primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi năzuim la tine, pentru rugăciunile Maicii Tale; că nu este, cu adevărat nu este, Milostive, păcat care poate să biruiască iubirea Ta de oameni.

Şi acum …

Pe cei ce în noianuri, Stăpână, cumplit se primejduiesc, adăpostiri şi limanuri mântuitoare îi primesc, şi pe mine cel ce mă primejduiesc în valurile cele gândite, primeşte-mă şi mă mântuieşte, ceea ce eşti limanul celor ce în furtună se trudesc cu asuprelile diavolilor, că tu eşti sprijinire şi acoperământ şi străină părtinire.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moisi taina Naşterii Pururea Fecioare, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele cel fecioresc făcându-Se Om; pentru aceasta, pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.

Ceea ce eşti sfeşnic cu totul luminos, cu aur strălucitor, Fecioară preadulce, cea în chipul soarelui, ca ceea ce eşti strălucitoare de lumină, luminează-mă; sfinţeşte-mă cu milostivirea şi cu umilinţa curăţeşte-mă, spălându-mă de întinăciunea patimilor ca, făcându-mă curăţit, să văd sfântă icoana ta şi să mă închin şi să o sărut.

Ceea ce eşti nor cu raze de aur şi de strălucire purtător, ceea ce pe Raza slavei Tatălui, ceea ce pe Lumina cea dulce, cea din Lumina cea de viaţă începătoare, ceea ce pe Soarele cel mai înainte de soare L-ai răsărit trupeşte, negura sufletului meu, întunericul minţii mele, cu lumina ta cea dulce străluceşte-le.

Slavă …

Oştile îngerilor se vor minuna şi oamenii cei de pe pământ, Doamne, dacă cu milostivire vei mântui sufletul meu, ca un Bun, şi pe mine cel deznădăjduit dinspre toate părţile, îndurărilor Tale mă vei învrednici, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi cu mare glas, în toată lumea, înalt voi propovădui milele Tale.

Şi acum …

Lucru preaslăvit ai lucrat, Preacinstită, născând pe Ziditorul tău şi Domnul. Lucrează şi acum altă minune întru mine, păcătosul şi osânditul; îndură-te, miluieşte-mă cu milostivire şi mântuieşte-mă cu iubire de oameni, ca o Maică a Iubitorului de oameni, pe mine cel nevrednic de iubire de oameni.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său şi a trecut pe Israil prin Marea Roşie, să-I cântăm Lui ca Izbăvitorului nostru, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Putrejunea sufletului meu usucă-o şi bubele rănilor, cu doctoria cea iute a Fiului tău, întru tot Curată, pentru că spre tine mi-am pus toată nădejdea mea şi pe tine te pun înainte mijlocitoare către Fiul tău şi Dumnezeul nostru.

Cu lenevire şi cu trândăvire, Stăpână, toată viaţa mea cheltuind-o, eu desfrânatul, la al tău acoperământ alerg şi cu credinţă strig ţie: Mântuieşte-mă cu solirile tale, Preacurată.

Slavă …

Cu adevărat, mai mult decât nisipul s-au numărat acum nelegiuirile mele şi păcatele care fără de ruşine leam făcut şi pe mine m-am întinat, ascunzând, ticălosul, pe cea după chip şi m-am făcut dugheană a nelegiuirilor.

Şi acum …

Cu lacrimi şi întru mult suspin şi necaz al inimii, năzuind acum la tine, nu mă trece cu vederea, rogu-mă, ci cu mijlocirea ta, în ziua judecăţii, pe Fiul tău roagă-L ca să mă izbăvesc de muncă.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea ta.

Picăturile lacrimilor mele şi suspinele inimii şi ridicarea mâinilor celor întinse văzându-le, cu milostivire îndură-te spre robul tău; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.

Firea mea cea umezicioasă cunoscând-o Născătoarea de Dumnezeu, în fiecare zi alunecând fără oprire către cele rele, vai mie! Sprijineşte-mă şi mă mântuieşte, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.

Slavă …

Întinat sunt cu sufletul şi de toate bunătăţile lipsit, de care m-am prăpădit, eu ticălosul, prin prea reaua sfătuire; drept aceea, către tine năzuiesc, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.

Şi acum …

Cercetându-mă pe mine însumi, mă aflu pe toţi oamenii covârşindu-i cu nelegiuirile, eu ticălosul, şi unde voi fugi, eu ticăitul, fără numai la tine cea prea milostivă; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, că Dumnezeu prea vecuitor fiind, cu negrăit sfat întrupându-Te, ai ieşit din Fecioară; slavă pogorârii Tale, Hristoase; slavă puterii Tale.

Ninivitenii cei ce odată cu cenuşă şi cu sac au lăcrimat, proorociei proorocului plecându-se, mila Fiului tău, întru tot Curată, asupra lor au tras-o; pentru aceea, pe tine te rog, milostiveşte-L pe Acesta să treacă cu vederea şi greşelile mele. O, de a mea vătămare de minte, întru tot Lăudată!

Că voind, cu cele rele împreună m-am amestecat, fără simţire făcându-mă, cu totul nepăsându-mi, şi desfrânându-mă cu poftele cele fără fiinţă. Pentru aceea, povăţuieşte-mă către calea pocăinţei, întorcându-mă şi înţelepţindu-mă.

Slavă …

Sănătate a sufletului, sănătate a trupului dăruieşte-mi mie, ca să lucrez şi să fac voia Fiului tău, cu frică şi cu bucurie; pentru că poţi, ca ceea ce eşti Maică a Ziditorului tău, şi faci câte voieşti celor ce cu credinţă şi cu dor aleargă la Biserica ta, Fecioară.

Şi acum …

Cu multă cucernicie stau înaintea icoanei tale celei preacurate, întru tot fără prihană, cerând şi rugându-te:

Să nu mă lepezi de la faţa ta pe mine, ticălosul, ci îndură-te şi din toată vătămarea şi primejdia şi din toată răutatea mântuieşte-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Întunericul sufletului meu, risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai alungat întunericul cel mai dinainte al adâncului, şi-mi dăruieşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slă-vesc pe Tine.

Vai mie, cu adevărat, cu totul m-am făcut, cu nelegiuitele fapte şi cu nelegiuirile, înnoroit tot şi urât sălaş, urât de îngeri şi de oameni! Ci cu lacrimile mele mă spală, Preacurată.

Înghesuit fiind de prea multe ispite, Preacurată, şi de primejdii de pretutindenea, vai mie! Şi clătindu-mă de furtuni şi de necazuri, păzeşte-mă sub acoperământul tău cel dumnezeiesc, izbăvindu-mă şi mântuindu-mă totdeauna.

Slavă …

Fierbinte solirea ta cea către Fiul tău uneltind-o, întru tot Curată, pentru netrebnica şi mult greşita slugă a ta, ca să aflu dezlegare de păcatele mele, pe Mântuitorul roagă-L, mai înainte de cercetare.

Şi acum …

Să nu încetezi a mă izbăvi pe mine, mărturisindu-mi păcatele mele şi nelegiuirile care, ticălosul, întru cunoştinţă le-am făcut; pentru aceasta strig, întru suspinuri rugându-te: Să nu lepezi pe robul tău, Stăpână.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Precum ai izbăvit pe proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă izbăveşte de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.

După psalmistul, Stăpână, nelegiuirile mele s-au făcut ca o sarcină grea peste mine, îngreuindu-mă, şi pentru nebunia mea, rănile sufletului s-au împuţit şi au putrezit.

Cu datorie la Biserica ta cea sfinţită am alergat, şi ca o slugă ticăită stau înainte, Stăpână; primeşte-mi rugăciunea, precum atunci Stăpânul banii văduvei.

Slavă …

O, cum mă ţine pământul şi nu mă înghite pe mine, cel de mine însumi osândit, care decât toţi oamenii
mai desfrânat am vieţuit, nu mă dumiresc, ticălosul! Ci tu eşti ceea ce mântuieşti.

Şi acum …

Stinge, Buno, cu rourarea milei tale, săgeţile cele ce asupra mea cu vicleşug se pornesc noaptea şi ziua, cele înfocate alevrăjmaşului celui ce-mi dă mie război.

Sedealna:
Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, de răspunsul Judecătorului măînspăimânt şi mă îngrozesc de muncă şi de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi? Atunci, Stăpână, să-mi fii mie ajutătoare şi folositoare prea fierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cela ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce ca tunetul suna l-ai prefăcut în rouă, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Întind ochii ticălosului meu suflet, întru tot Sfântă, către tine şi strig din dor Fiului tău, Mântuitorului şi Ziditorului meu: Cu solirile Maicii Tale, Hristoase, îndură-Te spre mine.

Noianuri de vindecări având, Fecioară, ca una ce ai născut pe Hristos, varsă cu îmbelşugare şi mie slugii tale, celui neputincios, celui cumplit rănit peste tot, o picătură a ta.

Slavă …

Întru tot Sfântă Fecioară, de umilinţă dumnezeiască umple smeritul meu suflet, ca să ud cu evlavie, cu prea multe lacrimi, dumnezeiasca ta Biserică şi să spăl întinăciunea patimilor.

Şi acum …

Mireasă neispitită de nuntă, păzeşte pe toţi cei ce năzuiesc la tine, pentru că de nu vei păzi pe robii tăi, Fecioară, pierim toţi şi ne vom face mâncare diavolilor.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cela ce acoperi cu ape …

Fecioară de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte pe robii tăi atunci când va voi Fiul tău să judece tot neamul omenesc şi să despartă pe unii de alţii, vai mie, pe drepţi şi pe nedrepţi!

Minune mare, cum ai hrănit cu lapte, Fecioară, şi Fecioară te-ai arătat după naştere! Cu adevărat, tainele tale sunt preaslăvite; pentru aceea ne închinăm şi prea înălţăm Naşterea ta cea negrăită.

Binecuvântăm pe Tatăl …

M-am depărtat de la tine şi m-am făcut urât cu răutăţile mele. Vai! Pentru care şi m-am făcut batjocoră celor din jurul meu, ticălosul; ci nu trece cu vederea până în sfârşit, rogu-mă, Fecioară, pe sluga ta.

Şi acum …

Cu muşcările amăgitorului fiind mort, înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa tuturor, şi să nu-l mai laşi încă pe acesta asupra noastră, a nedumeriţilor şi a smeriţilor, să ne silnicească.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul şi toate le ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor, în veci.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a înălţat fruntea mântuirii noastre în casa lui David, slugii Sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe noi pe calea păcii.

Ca un mare corn al binecuvântărilor înălţându-Se pe lemn Fiul tău şi Dumnezeu, S-a sculat, întru care a rupt zapisul şi s-a surpat vrăjmaşul până în sfârşit şi a căzut. Pentru aceea, pe tine Preacurată, împreună cu Fiul tău şi Dumnezeu, te mărim.

Curgerea lacrimilor mele văzând-o, cu milostivire milostiveşte-te spre mine, Stăpână; cu a ta milă smeritul meu suflet curăţindu-l de-a pururea, păzindu-l, acoperindu-l şi din mâna diavolilor răpindu-l.

Slavă …

Doamnă, Stăpână Curată, lauda proorocilor şi a apostolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba tuturor mucenicilor şi veselia cuvioşilor, desfătarea drepţilor şi bucuria necăjiţilor, nu trece cu vederea rugile robilor tăi.

Şi acum …

Popoare şi limbi şi seminţii, tinerii împreună cu fecioarele, să ne apropiem cu minte curată şi toţi cei hrăniţi cu dreapta credinţă, Fecioarei şi Curatei Maicii Dumnezeului nostru, cu fierbinţeală să-i strigăm: Întru tot Sfântă, mântuieşte pe toţi cu solirile tale.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul Faraon cu căruţele şi ai mântuit pe popor neudat, Doamne, şi i-ai adus pe dânşii în muntele sfinţeniei, care au strigat: Cântăm Ţie, Dumnezeul nostru, Celui tare în războaie, cântare de biruinţă.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Să lăudăm cu sfinţite cuvântări de cântări pe cea mult lăudată, care pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de cuvânt L-a născut, pe Cel Unul mult lăudat, pe Care Îl laudă toată firea, pe Care oştile cereşti cu dumnezeieşti cântări de laude Îl cinstesc.

Pe lăcaşul cel curat al fecioriei, pe Biserica curăţiei, pe casa cea sfântă, pe cămara cea binemirositoare, pe saraiul cel cu lumină strălucitor, pe sălaşul darurilor, pe palatul lui Iisus, pe cea binecuvântată, să o lăudăm.

Slavă …

Iubitorule de oameni, Cela ce iubeşti pe cei drepţi şi cu milostivire miluieşti pe toţi păcătoşii, pe mine cela ce mai presus decât toţi oamenii sunt mai păcătos, şi cu lucrul şi cu cuvântul mult Te-am amărât pe Tine, îndură-Te şi mă mântuieşte, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte în ceruri, te-a gătit pe tine, Fecioară, alt cer cuvântător pe pământ, mai înalt decât cerurile, şi tăinuindu-Se de puterile cele cereşti, S-a sălăşluit întru tine, Cela ce în ceruri nu este încăput.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Cuvinte, cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul, întăreşte mintea noastră şi inima, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.

Eu cel ce mai înainte de omorâre sunt mort, cel ce mai înainte de îngropare sunt îngropat; cel ce mai înainte de mormânt petrec în mormântul nesimţirii celei împietrite şi vârtoase, Stăpână, pe tine, Maica Vieţii, te rog să mă înviezi pe mine.

Ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, cea aleasă mai înainte de veci, cea bună între femei şi frumoasă, Fecioara împreună şi Maica cea neispitită de nuntă, de Dumnezeu Născătoare, Doamnă, mântuirea mea, mântuieşte-mă.

Slavă …

Izvorul cel nedeşertat, fântâna cea necheltuită, pârâul cel de-a pururea curgător şi îndestulat, paharule al milei, adâncule al îndurărilor, noianule al iubirii de oameni, Doamnă, mântuieşte-mă.

Şi acum …

Pe mine cel rău, ceea ce eşti bună; pe mine cel ce sunt întru multă nemilostivire, izvorule cel nedeşertat al milei, pe cel pângărit, pe cel întinat, ceea ce eşti curatăşi fără prihană, Fecioară, mântuieşte-mă şi de toate acestea izbăveşte-mă.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Proorocul Avacum cu ochii minţii mai înainte a văzut venirea Ta, Doamne. Pentru aceasta a şi strigat: De la miazăzi va veni Dumnezeu; slavă puterii Tale, Hristoase; slavă smereniei Tale.

A putut mai înainte zavistia să mă izgonească de la Dumnezeu, să mă lipsească de desfătarea raiului şi să mă dea stricăciunii. Ci tu, Fecioară, născând fără de stricăciune pe Hristos Făcătorul meu, făcându-mă fără de stricăciune, iarăşi m-ai arătat cetăţean al raiului.

Mursă de milostivire ne-ai izvorât nouă, ca o fântână ce izvorăşte curgere dulce şi ca un izvor limpede curgând ape de viaţă purtătoare şi apă de băut izvorând; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ars de setea patimilor celor înfocate cu totul mă răcoreşte.

Slavă …

Lepădându-mă de părinteştile Tale porunci şi cheltuind întru dezmierdări bogăţia pe care mi-ai încredinţat-o, m-am făcut sărac de dumnezeieştile daruri, eu ticălosul; pentru aceasta, pe mine cel ce mă pocăiesc cu mărturisire, să nu mă urgiseşti, Milostive Doamne, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare.

Şi acum …

Fecioară neîntinată, nimeni nu s-a întinat pe pământ, precum m-am întinat eu pângăritul şi m-am spurcat cu dezmierdările; pentru aceasta cad la tine, ceea ce eşti neîntinată; primeşte-mă şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale cele preacurate, ca ceea ce toate cu lesnire le săvârşeşti, ca o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă; Doamne Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi; Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.

Nedumerirea acoperă, Stăpână, Naşterea ta cea neînţeleasă; cum şi Prunc naşti şi Fecioară curată eşti; cu adevărat şi firea întru tine cu înnoire se înnoieşte şi legile ei se dezleagă.

Având, Fecioară, îndrăzneală prea mare către Domnul, Cel ce S-a născut din coapsele tale, câte voieşti totdeauna le săvârşeşti, şi pe toate le poţi, Maica Dumnezeului celui Atotputernic; pentru aceasta voieşte numai şi mă vei mântui.

Slavă …

Suflete al meu, să nu întârzii rămânând în străinătatea cea depărtată, ci aleargă degrab, vestind şi mărturisindu-te lui Dumnezeu şi Tatălui, ca să iei dezlegare, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu, de acelea pe care rău le-ai lucrat, în desfrâu viaţa săvârşindu-ţi.

Şi acum …

Ca o corabie în furtună, eu mă cufund în valurile patimilor; ceea ce eşti limanul nepătimirii, dezleagă-mi primejdia viscolului, dându-mi cercetarea ta, ca o sfinţită anghiră, Maică Preaneîntinată a lui Dumnezeu Ocârmuitorului.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Ca apele mării, Iubitorule de oameni, valurile vie-ţii mă înviforează; pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine, Cuvinte: Scoate din stricăciune viaţa mea, Milostive Doamne.

Ceea ce eşti sălaş desfătat al Stăpânului, şi palat bine mirositor al Cuvântului şi încăpere cuvântătoare a lui Hristos, Care pe toate le-a făcut cu cuvântul, Prealăudată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte ticălosul meu suflet.

Marea greşelilor mă ţine şi mă cuprinde pe mine şi întreitele învăluiri ale păcatelor mă viscolesc, iar suflarea cea potrivnică a patimilor celor unele peste altele mă trage în fundul pieirii; ci tu, ceea ce ai născut Adâncul îndurărilor, încetează-mi viscolul.

Slavă …

Mai tânăr fiind, Iubitorule de oameni, ca un fiu al Tău, am cheltuit bogăţia întru fapte întinate ale desfrânării, şi flămânzind de bunătăţile Tale, eu ticălosul, vin acum la Tine cu jale, cerându-mi iertare ca de la un Milostiv, prin mijlocirile Preacuratei Fecioare.

Şi acum …

Preacurată, haina mea este întinată şi făclia sufletului meu s-a stins, şi legat fiind de mâini şi de picioare cu lanţurile greşelilor mele cele multe, sunt aruncat afară; ci tu, cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, du-mă în cămara cea dumnezeiască.

Sedealna:
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, a strigat: Fiul meu, ce este acum această străină vedere şi fără de nădejde? Cum Tu, fiind Viaţa tuturor, Te osândeşti asemenea ca şi oamenii? Ci scoală-Te, Cuvinte, a treia zi din morţi, precum ai zis.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar tinerii au strigat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

A te lăuda pe tine, Prealăudată, şi a te binecuvânta pe tine cea binecuvântată, Curată, nici firea îngerilor, nici a oamenilor nu poate precum se cuvine, că pe Ziditorul amândorura şi pe Făcătorul tuturor L-ai născut, rămânând Fecioară.

Nu am lacrimi, nu am plâns, nici pocăinţă, Preasfântă Fecioară; ci tu, ceea ce ai şters toată lacrima de pe faţa pământului, dă-mi mie umilinţă, ca lăcrimând cu amar să spăl sufletul meu.

Slavă …

Eu sunt pomul cel neroditor, cel vrednic de blestem, şi viţa cea cu totul uscată, care nicidecum nu aduc rod de umilinţă, şi vinovat sunt tăierii şi arderii; ci să nu mă trimiţi în focul cel nestins, Hristoase, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Fecioară, avându-te pe tine mare sprijinire şi părtinitoare neruşinată, mă voi izbăvi de focul cel vecuitor, şi de nevoia şi necazul ce va să fie, şi de scrâşnirea dinţilor şi de întunericul cel întristător.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Îngerii şi cerurile …

Bucură-te, izvorule care izvorăşti bucuria sufletească; bucură-te, dătătoarea dumnezeieştii bunătăţi; bucură-te, sălaşul bucuriei; bucură-te, încăpere sfântă, căruţăcinstită a Soarelui Celui neînserat, Născătoare de Dumnezeu Marie, ceea ce eşti binecuvântată şi prea proslăvită şi cu dar dăruită.

Străine şi mai presus de minte şi de gând sunt povestirile cele înfricoşate ale străinei şi preaslăvitei Naşterii tale, Marie Prealăudată, că ai născut fără amestecare şi fără schimbare şi fără sămânţă pe Domnul slavei, pe Unul din Treime, pe Cel ce şade peste heruvimi şi peste serafimi, Care din tine S-a întrupat.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Iubitorule de oameni, izbăveşte-mă de darea de seamă cea înfricoşată, că nici un răspuns nu am nicidecum pentru răutăţile pe care le-am lucrat, Stăpâne. Călucrurile cele dobitoceşti am făcut, dobitoceşte, cu necuvântare trăind, ci Tu, Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă cu milostivire pe mine, netrebnicul robul Tău.

Şi acum …

Ajutorul tău cel fierbinte şi sprijinul tău cel grabnic care s-a făcut spre mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, mă înspăimântă, Stăpână; pentru aceasta cu bucurie strig ţie: Bucură-te, mântuirea sufletului meu şi acoperământul; bucură-te, bucuria lumii şi nădejdea mea cea tare; bucură-te, ceea ce-mi eşti mie pricinuitoare de via-ţa cea veşnică.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi neîncetat Se slăveşte ca un Dumnezeu, binecuvântaţi-L, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Străin lucru este maicilor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii, iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Vindecă rănile inimii mele celei ticăloase şi tămăduieşte bubele cele multe şi greu de vindecat ale sufletului şi trupului meu, Stăpână; durerile cele cumplite vindecă-le cu dumnezeiască cercetarea ta, iar bolile cele sufleteşti şi trupeşti dezleagă-le.

Nu am alt mijlocitor şi părtinitor către Dumnezeu, nici sprijinitor după Dumnezeu, pe pământ, altul afarăde tine, Preasfântă Stăpână; pentru aceasta cad la tine cu lacrimi fierbinţi şi cu durere a inimii, rugându-te: sprijineşte neputinţa mea.

Slavă …

Sufletelor care v-aţi înstrăinat de la Dumnezeu şi v-aţi lipsit de dumnezeieştile daruri, veniţi cu fierbinţeală luând asupră-ne întoarcerea desfrânatului şi să strigăm: Părinte Bunule, Care eşti în ceruri, toţi Ţi-am greşit Ţie, curăţeşte şi mântuieşte pe cei ce aleargă la mila Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Ce mă voi face? Ce voi lucra eu smeritul? Pe cine voi avea acolo ajutor, cu mulţime de cumplite păcate fiind înfăşurat şi cu noian de trândăvie şi cu covârşire de nesimţire? Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, nădejdea celor deznădăjduiţi, să nu mă ruşinezi pe mine robul tău.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Cântare să înălţăm popoare minunatului nostru Dumnezeu, Celui ce a izbăvit pe Israil din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând: Să-Ţi cântăm Ţie, Celui ce eşti Însuţi Stăpân.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cuvinte cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună de un scaun, dă-mi mie cuvânt ca de-a pururea cu cuvinte să cânt pe Fecioara, Doamna cea neispitită de nuntă, care prin cuvânt Te-a născut pe Tine, Cuvântul cel ipostatic şi de-a pururea vecuitor şi mai presus de minte şi de cuvânt şi de cuget.

Dăruieşte sufletului meu loc de bucurie şi plâns făcător de bucurie şi de patimi curăţitor; întorcându-mi în bucurie jalea mea; rupe-mi sacul cel prea aspru al păcatelor mele şi încinge-mă, Fecioară, cu dumnezeiasca veselie.

Slavă …

Hristoase Împărate, ca cela ce am păcătuit mai mult decât toată firea omenească cu gândurile, vai mie, cu cuvintele, cu aducerile aminte şi cu faptele, eu tică-losul, vin la Tine, Mântuitorule, şi strig Ţie «greşit-am»; mântuieşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum …

Suflete al meu smerite, vino şi strigă către Maica lui Dumnezeu, sprijinul celor deznădăjduiţi: Ceea ce eşti acoperământul creştinilor, să nu mă părăseşti pe mine, ci mă apară şi mă mântuieşte şi din munca cea veşnică măslobozeşte.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Cuvinte al lui Dumnezeu, Cela ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile noastre, a celor ce nădăjduim spre Tine, întru lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.

Mai mult decât mierea ce îndulceşte gâtlejul cel simţit şi mai mult decât fagurul ce îndulceşte limba şi gâtlejul şi decât însăşi dulceaţa, mai mult, cu adevărat, este dumnezeiescul tău nume, Fecioară, întru inima mea.

Stăpână, cheltuindu-mi vremea nemerniciei mele cu lenevire şi cu trândăvie, mă tem şi mă înfricoşez, închipuind întru sinemi înfricoşatul şi groaznicul şi necăutătorul în faţă divanul Naşterii tale.

Slavă …

Doamne, primeşte-mi plânsul cel neîncetat, suspinul cel necontenit şi inima cea zdrobită şi ca un Iubitor de oameni, cu mila Ta cea nemăsurată, dă-mi iertare greşelilor care am greşit, pentru rugăciunile Preacuratei Fecioare.

Şi acum …

Nori de ploaie slobozitori arată ochii mei, Stăpână, ceea ce eşti nor însufleţit al Apei celei dătătoare de viaţă, şi cu picături fierbinţi de lacrimi învredniceşte-mă a mă uda totdeauna şi a mă adăpa.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Cu taină mai înainte văzându-Te proorocul pe Tine, Cuvinte, din Fecioară întrupându-Te, cu cântare striga: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ceea ce ai plouat lumii Apa cea săltătoare, Care adapă pe cei ce s-au topit de arşiţa păcatelor, învredniceşte-mă a plânge cu amar, a mă uda cu lacrimile, a suspina dintru adâncul inimii mele şi ziua şi noaptea a-mi spăla patul meu şi a-l uda. Faptele cele rele stau ca nişte muncitori, cu statornicie, ridicate acum asupra mea şi cu asprime îngrozind sufletul meu cel omorât cu greşelile; de aceea deznădăjduindu-mă, cad la tine, Fecioară, în dar miluieşte-mă pe mine ticălosul.

Slavă …

Tu pe mine, Hristoase, din pământ închipuindu-mă, m-ai înviat; Tu pe mine, cu dumnezeiesc cuvânt m-ai împodobit; Tu mi-ai dat suflet şi minte. Deci, să nu mădobândească vrăjmaşul pe mine, zidirea Ta, nu iadul, nu întunericul, nu focul gheenei, ci Tu, ca Cela ce eşti din fire iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

Afară de tine, Curată, altă ajutătoare nu am, şi afară de tine alt acoperământ nu ştiu; tu eşti nădejdea mea, tu scăparea mea, tu făcătoarea mea de bine, tu gata sprijinitoarea mea. Pentru aceea te chem pe tine: Scoate-mă din toată nevoia şi mă mântuieşte pe mine, robul tău.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci, întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.

Pe mine însumi mă osândesc, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, şi mai înainte de cercare lucruri de ruşine purtând împrejur, eu cel singur osândit. Ci tu să-mi stai înainte, ca ceea ce eşti părtinitoarea tuturor, şi din osânda cea cumplită mă izbăveşte.

Spre tine toate nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Maica lui Dumnezeu Fecioară, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă cufund în noianurile primejdiilor, ci dă-mi mâna ta, precum Hristos lui Petru, şi mă mântuieşte.

Slavă …

Şi întunericul mă acoperă şi focul lucrurilor mele mă arde pe mine şi scrâşnirea dinţilor şi gerul tartarului mă tulbură, dar feţele cele posomorâte ale dracilor mai mult mă înfricoşează, Mântuitorule, de care mă izbăveşte, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Uşa morţii îmi încuie mie, ceea ce eşti cu totul fără prihană; zăvoarele iadului ca pe un osândit acum mă apucă; ci tu fii mie uşă către Viaţă, Fecioară, şi încuietorile iadului le rupe.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă împing, ci tinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca lui Petru, o, Îndreptătorule, şi mă mântuieşte.

Omorât fiind, Fecioară, cu multe călcări de poruncă, ceea ce negrăit ai născut oamenilor Viaţa, Născătoare de Dumnezeu, înviază-mă, şi a face voile Domnului întăreşte-mă.

Pe tine toţi credincioşii te avem părtinitoare şi zid, noi cei ce ne aflăm întru adâncul răutăţilor şi care în valul necazurilor de-a pururea ne primejduim, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură eşti scăparea credincioşilor.

Slavă …

Manase este stâlp şi icoană a bunătăţii Tale pe pământ, iară eu mai mare povestire a iubirii Tale de oameni, Hristoase, voi fi, că minune mare este că pe mine cel mort m-ai înviat, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Fără de mamă mai înainte de trup, fără de tată după întrupare, a fost Fiul Tatălui şi al Maicii, că acestea amândouă sunt mai presus de minte; că lui Dumnezeu se cuvin minunile cele preaslăvite.

Sedealna:
Râul cel înfricoşat al focului celui nestins luându-l în minte, suflete al meu, înfiorează-te şi strânge-te şi de la răutate depărtează-te şi întru plângere şi întru tânguire cu amar tânguindu-te, întru zdrobirea inimii, cu smerenie aleargă mai înainte de sfârşit la Maica Domnului tău şi acesteia roagă-te ca dintru dânsul să te izbăvească, strigând: Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, lăsare de greşeli să mi se dea mie, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cela ce ai întemeiat pământul întru început, şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Îndură-te, mântuieşte-mă, Fecioară, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cel Milostiv, şi cu lumina cea dintru tine luminează sufletul meu, şi din cumplita lucrare, cea cu măiestrie a diavolilor, izbăveşte-mă.

Izbăveşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine cel ţinut de cumplita robie a gândurilor celor rele şi a patimilor celor de suflet stricătoare, ca, mântuindu-mă, de-a pururea după datorie să te slăvesc.

Slavă …

Încetează durerea sufletului meu şi negrăita chinuire, şi plângerea întru bucurie adevărată prefă-o, Îndurate, ca un Milostiv şi Mântuitor, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv, şi din cumplite nevoi şi din vătămare şi din primejdii, cu puterea ta cea tare, scoate-mă, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Împăratul cel fără de început …

Cuvinte, Cela ce ai făcut marea, cerul şi pământul, Cela ce schimbi firile şi prefaci stihiile şi din nou zideşti totul, Domnul vieţii, Cela ce stăpâneşti peste moarte, Cela ce pe toate le porţi numai cu singur cuvântul, din Fecioară Doamnă ai ieşit purtător de trup.

Mă împinge către laudă dulceaţa cea dinlăuntru a preacuratului tău dor, Născătoare de Dumnezeu, şi focul cel dimprejurul inimii, şi a îndrăzni mă pleacă ca din neroditoare buze să-ţi aduc ţie laude şi rugi, şi rugăciuni mulţumitoare şi cereri.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Nepărăsind pe Născătorul, nedespărţindu-Te cu totul, ci întru cele înalte împreună şezând, ca un Fiu, împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, ai încăput în pântecele Fecioarei, Cuvinte, mai presus de cuvânt, rămânând desăvârşit Dumnezeu, măcar de şi Te-ai întrupat cu adevărat.

Şi acum …

Cel Care de toată zidirea şi de toată suflarea cea cuvântătoare şi cea necuvântătoare, cea stricăcioasă şi cea nestricăcioasă, cea simţită şi cea gândită, se laudă, o, înfricoşată minune! O, auzire străină şi negrăită! Ca un Dumnezeu, se vede Prunc al Maicii Fecioare.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Împăratul cel fără de început al slavei, de Care se înfricoşează puterile cerurilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Naşterea Pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o mărim.

Vino dar, ticăloase suflete, plânge-te pe sineţi mai înainte de ieşirea ta, tânguieşte-te, suspină dintru adâncurile inimii tale, şi cu jale şi cu bocet cazi şi strigă către Maica Ziditorului tău: La judecată, Stăpână, tu mă sprijineşte.

Toată nădejdea mântuirii mele, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, eu robul tău; cu tine, scăparea cea nebiruită şi folositoare, întru multe împrejurări ale vieţii îmbogăţindu-mă, de Dumnezeu Născătoare; pentru aceea izbăveşte-mă de tot felul de muncă.

Slavă …

Scrâşnirea dinţilor mă roade şi viermele cel fără de sfârşit de tot mănâncă sufletul meu şi cheltuieşte ştiinţa
mea mai înainte de vreme, iară râul cel de foc şi de departe mă arde; pentru aceea, Iubitorule de oameni, de acestea izbăveşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Tipăreşte pe fruntea sufletului meu pecete însemnătoare a sprijinirii tale ca, văzându-mă potrivnicul, să fugă ca de o oaie a păstoriei tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te slăvesc ca pe o pricină a bucuriei şi a mântuirii mele.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Crucea însemnând Moisi îndrept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit lui Israil, celui ce pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind-o, a unit-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos, Dumnezeului nostru, să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Luminează sufletul meu, ceea ce eşti sfeşnic însufleţit cu aur strălucind al Luminii celei nematerialnice, şi îmi goneşte negura patimilor mele.

Vrăjmaşul m-a împins în prăpastia cea mai de pe urmă a păcatului şi în fundul răutăţii şi în grătarul cel mai dedesubt al iadului.

Slavă …

Mireasă a Tatălui Celui fără de început, Maică a Unuia-Născut Fiului Lui, Biserica Dumnezeiescului Duh, miluieşte ticălosul meu suflet.

Şi acum …

Tâmpit-ai, Fecioară, amărăciunea morţii, picurând băuturanemuririi şi izvorând dulceaţa vieţii.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că a ales cu odrăslirea preot; iară Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

Îndestulare nu se face celor ce te laudă pe tine, Stăpână, că tu eşti lumina şi mângâierea şi viaţa şi sprijinirea noastră.

Cu cântări te lăudăm pe tine, Prealăudată, ca pe ceea ce ai născut pe Domnul cel Prealăudat, pe Care Îl laudă rânduielile îngerilor.

Slavă …

Hristoase, izbăveşte-mă de întunericul cel mai dinafară, de amarul vierme cel cu foc arzător şi de tot alt necaz, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Ceea ce ai omorât iadul cu Dumnezeiască Naşterea ta, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele întunecate ale iadului şi de focul cel veşnic.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit dumnezeirea Ta. La tânguirea cea prea amară şi la suspinul cel nemângâiat şi prea greu, gândeşte, o, suflete, şi cu amar de aici tânguieşte-te pe tine.

Omorât fiind mai înainte de moarte şi mai înainte de îngropare îngropat, eu cel mort de viu, de rea putoare sunt plin şi de putrejunea cea din mormânt.

Slavă …

Pe înfricoşata dare de seamă şi pe înfricoşatul Tău divan, Judecătorule, în minte luându-le, mă tem şi cu amar lăcrimez, ca un osândit; pentru aceea cad la Preacurata Maica Ta.

Şi acum …

Minunea ta covârşeşte toată mintea, că pe Domnul cel nevăzut şi fără de ani, văzut sub ani L-ai născut.

Cântarea a 5-a, Irmos:

O, de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu Trupul, de Dumnezeu Care dă pace sufletelor noastre.

Tânguieşte-te pe tine, o, suflete, mai înainte de ieşirea ta, ia asupră-ţi plâns şi jeleşte-te cu amar, mai înainte până nu te apucă plânsul cel nemângâiat, căzând la Maica lui Dumnezeu.

Stropeşte-mă, Curată, cu apa umilinţei şi cu picăturile milei tale dă-mi mie să vărs picături de lacrimi curăţitoare de păcate.

Slavă …

Când îmi aduc aminte, cu frică şi cutremur, de înfricoşata tăiere a morţii şi de înfricoşatul Tău divan, Hristoase, mă împung cu amar la inimă; ci prin solirile Maicii Tale, fii mie milostiv.

Şi acum …

Carte te-a văzut pe tine, Curată, mai înainte proorocul, întru care S-a scris Cuvântul Tatălui, Care ne-a izbăvit pe noi, Născătoare de Dumnezeu, de necuvântare.

Cântarea a 6-a, Irmos:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o arătat; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit cu trupul, şi cu Învierea cea de a treia zi, lumea a luminat.

Maica lui Dumnezeu, roagă pe Judecătorul să-mi fie mie blând şi lesne împăcat la judecată, şi cu ochi milostiv să caute spre mine când va şedea să cerceteze cuvintele şi faptele şi gândurile.

Păcătuit-am ca tâlharul, dar plâng ca desfrânata şi strig ca hananeanca. Sufletul meu, care se îndrăceşte cu patimile ca o fiică tânără, vindecă-l, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.

Slavă …

Împărate a toate, mă înfiorez de a doua venire a Ta pe pământ, şi de înfricoşata şi nemitarnica judecată mătem, căci dumnezeieştile şi cinstitele Tale porunci nu le-am păzit şi de cele rele nu m-am depărtat; pentru aceea alerg la Preacurata Fecioară şi Maica Ta.

Şi acum …

Cu norii păcatelor, cu dulceaţa greşelilor, fiind ţinut, şi cu negura patimilor acoperit la minte aflându-mă, noaptea, lucrurile nopţii şi ale întunericului le-am săvâr-şit; ci tu, Fecioară, mântuieşte-mă.

Sedealna:
O, minune nouă! O, taină înfricoşată! Strigat-a Mieluşeaua, văzând pe Fiul pironit pe lemnul Crucii. Ce este aceasta, Nemuritorule Cuvinte al lui Dumnezeu?

Cum Te vezi mort, Cela ce pământul îl clăteşti ca un Atotputernic? Însă laud a Ta înfricoşată şi dumnezeiascăpogorâre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu. Însă pe cei trei tineri nu i-au îngrozit mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvăietor, ci cu duh de rouăaducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Ceea ce ai născut adâncul milei, mântuieşte-mă pe mine cel nemilostiv şi preadesfrânat, ca o împreună pătimitoare şi milostivă şi îndurată, şi mă izbăveşte de gheena, pe mine ticălosul, ca să te laud pe tine, cea de-a pururea mult lăudată.

Poţi câte voieşti, Fecioară, ceea ce ai născut pe Domnul Cel puternic întru tărie, şi ai mulţimi de tămă-duiri. Pentru aceea alerg la acoperământul tău, strigând ţie: Vindecă smeritul meu suflet cel bolnav.

Slavă …

Pe mine cela ce suspin, primeşte-mă ca pe vameşul, şi să nu mă lepezi, Cuvinte, ci, ca un mult Milostiv, cu rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, miluieşte-mă pe mine, cela ce cu sârguinţă cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum …

Cu picăturile milostivirii tale adapă pământul cel înţelenit al minţii mele şi pe cel mărăcinos şi spinos, prin lipsa dumnezeieştii ploi şi prin mulţimea patimilor, cu plugul pocăinţei ară-l.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Binecuvântaţi tinerii …

Ceea ce eşti casă cerească, bucuria drepţilor, cămara slavei, îmbrăcându-mă în haină vrednică de nuntă, bagă-mă şi pe mine în cămara Fiului tău, ca nu cumva, ca pe un netrebnic, legat de mâini şi de picioare, să măapuce focul.

Zdrobirea inimii mele şi suspinurile cele din suflet, picăturile lacrimilor celor din ochii mei, primindu-le, Curată, prin lacrimile cele bune slobozeşte-mă şi mă izbăveşte de lacrimile cele nefolositoare, cele din gheena, că tu ai ridicat toată lacrima de pe faţa pământului.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Mi se pare că stau cu mintea înaintea divanului Tău, Judecătorule şi Dumnezeul meu, gol ca un osândit, înfricoşat, cutremurat, îngrijorat şi împilat. Deci, strig: Mântuieşte-mă, Unule Milostive, pe mine cel osândit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

O, prea nouă auzire şi vedere înfricoşată şi înfocată şi străină, care întru tine, Fecioară, s-a săvârşit! Dumnezeu S-a născut din nestricat pântecele tău şi în braţele tale S-a ţinut, Cela ce ţine toate cu dumnezeiasca putere.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Moartea ce a venit neamului omenesc prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei, cel a tot neamul, s-a dezlegat prin Pruncul Curatei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.

A vedea podoaba lui Hristos, cea cu adevărat frumoasă, şi de raza şi strălucirea Lui cea dulce a mă desfăta, învredniceşte-mă Stăpână.

Înotând în noianul păcatului şi viscolindu-mă cu întreitele valuri ale patimilor, alerg la limanul tău cel lin, Stăpână.

Slavă …

Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, mântuieşte-mă Milostive şi Preaîndurate, pe mine cel prea pătimaş, şi care întru răutăţi am cheltuit bogăţia Ta.

Şi acum …

Cântare mai de pe urmă, şi întâi şi în mijloc, a arhanghelului «bucură-te» îţi aduc, Curată, că alta potrivită ţie nu pot afla.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 8

Cântarea 1-a, Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Preaslăvite s-au grăit pentru tine, Fecioară Preaslăvită, ceea ce singură eşti slava creştinilor. Pentru aceea, pe mine care te slăvesc pe tine, fă-mă părtaş al slavei ce va să fie, prin rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fărăprihană.

Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, cea cu totul fără prihană, prin care toţi oamenii ne-am dezlegat din blestem, binecuvântată, Preacurată, nespusă minune, nepricepută vedere, mântuirea tuturor oamenilor.

Slavă …

Pe Tine, Doamne, totdeauna Te roagă mulţimea îngerilor, ceata ucenicilor, adunarea proorocilor, a mucenicilor, a cuvioşilor Tăi, ca să ne dăruieşti nouă, pentru Născătoarea de Dumnezeu, iertare de păcate, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum …

Preacurată, ceea ce ai primit în pântece Focul cel nesuferit, te rog cu credinţă, izbăveşte-mă de gheena şi de munca aceea care pentru mulţimea greşelilor îmi este mie gătită; slobozeşte-mă cu rugăciunile tale cele bine primite.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhulmeu.

Din sfinţita petrecere căzând, Curată, m-am alăturat cu dobitoacele şi tot osândit m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă dintru toată osândirea şi mă mântuieşte.

Suspin neîncetat, şi lacrimă sufletească şi necontenită umilinţă, dăruieşte-mi mie, Fecioară, ca să-mi plâng patimile mele, care din nebăgarea mea de seamă odrăslesc întru mine, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Slavă …

Cetele cereşti, duhurile cele slujitoare, soborul proorocilor, al apostolilor şi al mucenicilor Tăi, împreună cu ceea ce Te-a născut pe Tine, Te roagă, Îndurate, ca să dăruieşti poporului Tău iertare de greşeli.

Şi acum …

Preacurată, ca ceea ce eşti Milostivă, roagă acum pe Cel Milosârd, pentru mine care am năravuri nemilostive, fără de îndurare, ca prin chipurile pocăinţei, iarăşi să mă cheme şi să mă învrednicească milostivirii celei dumnezeieşti.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Pe a Ta înomenire, pe care mai înainte de veci ai hotărât-o şi mai pe urmă ai binevoit a o săvârşi, Doamne, am auzit-o şi cu frică am lăudat-o.

Zapisul cel viclean al păcatelor mele rupe-l, Preacurată, cu dumnezeiasca suliţă, care a împuns coasta cea dumnezeiască a Celui ce de voie S-a făcut Om dintru tine, Fecioară, şi te roagă Lui ca să mă scrie în cartea celor mântuiţi pe mine, care nebuneşte m-am depărtat de la Dumnezeu.

Ca să te slăvesc cu glasuri mulţumitoare, ca să te măresc cu dragoste dumnezeiască pe tine, ceea ce prin Naşterea ta cea prea mare pe toţi cei micşoraţi i-ai mărit, pe mine cel ce mult am greşit şi cumplit am căzut, iertării învredniceşte-mă, Fecioară cu totul fără prihană.

Slavă …

Legile firii s-au înnoit întru tine, că mai presus de fire ai născut pe Cuvântul. Drept aceea, cu credinţă mă rog: Pe mine care mult am păcătuit, mai presus de firea omenească, şi m-am depărtat de la Dumnezeu, întorcându-mă, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum …

Vrăjmaşul, cu săgeţile păcatului, tot a rănit sufletul meu şi inima mea a întinat-o cu dezmierdările şi din calea cea dreaptă m-a rătăcit. Pentru aceasta, strig ţie, Fecioară: Pe mine care mă întorc, primeşte-mă şi mă mântuieşte.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Din negura patimilor, ca dintr-o noapte prea adâncă mântuindu-mă, învredniceşte-mă, rogu-mă, ca duhul meu să se scoale dis-de-dimineaţă la lumina zilei poruncilor Tale, Hristoase.

Neamurile neamurilor, pe tine cea pururea fericită, te fericesc acum şi puterile cerurilor te laudă pe tine singură, ca pe ceea ce ai împreunat cele de jos cu cele de sus, ceea ce eşti binecuvântată între femei, chemarea lui Adam celui căzut.

Ca să rămân eu întreg, neabătându-mă din starea cea bună, ci drept călătorind şi cele bine plăcute lui Dumnezeu lucrând, împuterniceşte-mă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Bun, Care ne-a izbăvit pe noi de necuvântare.

Slavă …

Cuvinte, Cela ce pentru adâncul milei cel covârşitor Sângele Tău pe Cruce L-ai deşertat, usucă adâncul patimilor mele şi mă învredniceşte ca întru umilinţă să-Ţi plac Ţie, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Înfrumuseţatu-te-ai, Fecioară, cu frumuseţile preacuratei fecioriei tale, şi ai acoperit grozăvia cea cu chip urât a Evei celei dintâi, născând pe Hristos, Care dăruieşte haina nemuririi celor ce te cinstesc pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.

Miluitu-s-a prin tine firea omenirii, că pe Domnul cel Milostiv L-ai născut, Milostivo, Preacurată. Pentru aceasta te rog pe tine, miluieşte-mi sufletul meu.

Cetele celor fără de trupuri şi ale mucenicilor, ale proorocilor şi ale apostolilor Tăi, Hristoase, pe Tine Te roagă, ca să mântuieşti poporul Tău de toată îmbulzeala, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine.

Slavă …

Ceea ce eşti pământ nelucrat, care ai născut pe Lucrătorul de pământ şi Ziditorul a toate, sufletul meu cel plin de mărăcinii patimilor, arată-l aducător de roade prin cunoştinţă dumnezeiască.

Şi acum …

Călcat-am poruncile cele ce mă povăţuiesc către Dumnezeu şi voind m-am făcut rob relelor patimi. Pentru aceasta, te rog pe tine, izbăveşte-mă de stăpânirea lor, Pururea Fecioară.

Sedealna:
Amărăciunea muncilor şi durerea şi usturimea şi asprimea bătăilor, întunericul cel neluminat, tartarul cel fără de sfârşit, viermele cel veninat cu adevărat şi de foc, gura lui cea mult mâncătoare, gâtlejul cel nesăţios şi muncile cele nenumite şi necunoscute, suflete al meu, mai înainte văzându-le, cu suspine şi cu lacrimi roagă pe Maica Judecătorului tău, strigând: De Dumnezeu Născătoare Fecioară, dă-mi iertare de răutăţile mele, mie celui ce alerg cu credinţă la acoperământul tău.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tinerii cei cinstitori de Dumnezeu, în Babilon, chipului celui de aur nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului celui cu foc, fiind rouraţi, cântare au cântat grăind:

Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Prin negrăită Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, ne-ai învrednicit pe noi înfricoşatelor şi negrăitelor lucruri; pentru aceasta, din munca cea înfricoşată izbăveşte-mă pe mine şi bucuriei celei negrăite învredniceşte-mă, ca de-a pururea să te laud pe tine, cea mult lăudată.

Cu lenevire viaţa mea cheltuind-o, am rămas neroditor şi mă tem de judecată şi de focul cel nestins la gheenei; ci tu, Fecioară, ceea ce ai născut Focul cel nesuferit, grăbeşte cu solirea ta de mă izbăveşte de focul muncii.

Slavă …

Mai presus decât minunile este minunea cea mare a Naşterii tale. Pentru aceasta strig către tine: Curată, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, minunează milele tale întru mine şi de urgia cea viitoare izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum …

Pe mine care am vieţuit în lume şi am trecut cu vederea legile Tale cele sfinte şi cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, ca un Dumnezeu Făcător de bine şi mult Milostiv.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu …

Sufletul meu cel omorât înviază-l, căzut fiind ridică-l, împacă mintea mea, potoleşte valurile ispitelor, Fecioară, şi mă mântuieşte pe mine care strig: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Ca tâlharul strig Ţie, Iubitorule de oameni, «pomeneşte-mă»; plâng ca desfrânata şi strig Ţie «greşit-am», precum dedemult desfrânatul; primeşte-mă pe mine deznădăjduitul, cel ce mă pocăiesc, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca să-Ţi cânt cu osârdie: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Cu rugăciune strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, împreună cu nenumăratele puteri cele gândite, cu mucenicii şi cu cuvioşii şi cu apostolii şi cu proorocii: Fii solitoare pentru toţi care cu credinţă cântă dumnezeieşte: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum …

Preacurată, ceea ce mai presus de fire, fără ispită de nuntă, ai născut pe Dumnezeu, Care este puternic să facă pe toţi cu viaţă, sufletul meu cel omorât cu greşelile şi stricat cu muşcările cele otrăvitoare, înviază-l, ca săstrige: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor, călcând împreună cu focul şi văpaia, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe tine cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii, fără de tăcere, te mărim.

O, dumnezeiescule pat al lui Solomon, pe care îl înconjoară acum şaizeci de puternici, după Dumnezeiasca Scriptură, întru care S-a odihnit Cuvântul, pe mine, care de mulţime de diavoli pururea mă clătesc, păzeştemă nerănit, cu puterea ta, Curată Pururea Fecioară.

Picurând dulceaţă dumnezeiască, ceea ce ai născut pe Dulceaţa tuturor, îndulceşte-mi sufletul meu cel otrăvit de veninul şarpelui şi totdeauna, cu mijlocirea ta, mă fă străin de păcatul cel amar, ceea ce eşti neruşinată părtinitoare a credincioşilor.

Slavă …

Iisuse, Soare al slavei, luminează-mi ticălosul meu suflet, cu rugăciunile Dumnezeieştii şi Preacuratei Fiice a lui Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, şi cu ale slujitorilor celor fără de trupuri, ale cinstiţilor Tăi apostoli, ale ierarhilor, ale proorocilor, ale preaslăviţilor mucenici şi ale cuvioşilor Tăi.

Şi acum …

Mă cutremur, Unule Îndurate, de a doua venire a Ta, şi mă tem, tot vinovat şi nedumerit fiind, Doamne.

Pentru aceasta, mai înainte de sfârşit, strig Ţie: Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte, pentru ceea ce Te-a născut, Milostive Bunule şi Iubitorule de oameni.

Anunțuri