săptamâna-glasul 6

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Bucură-te, tăria cea bine lăudată a părinţilor; bucură-te, lauda cea preaslăvită a neamului nostru; bucură-te, izvorul mântuirii, care izvorăşti mila celor ce cu credinţă te laudă pe tine, singură prealăudată.

Ceea ce eşti mult lăudată şi preaslăvită, primeşte laudă din buzele cele desfrânate, că tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, care izbăveşti pe toţi cei ce cu bună credinţă te cântă pe tine.

Slavă …

Bucură-te, cortule de lumină purtător şi făclie, Biserică şi Masă şi Munte Sfânt; bucură-te, palatul slavei, dumnezeiescule lăcaş al lui Dumnezeu; bucură-te, zidul cel nesurpat al nostru, al celor ce te lăudăm pe tine.

Şi acum …

Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea celor fără de nădejde şi ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschide-mi mie uşile cele cereşti şi mă du la Fiul tău, Stăpână, şi mă mântuieşte pe mine robul tău.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Pe tine, Preasfântă, toate cetele îngerilor te slăvesc, iar noi, după datorie, neîncetat te cântăm şi cu mulţumită te lăudăm: Bucură-te, izbăvirea celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.

Cine după vrednicie va lăuda Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară? Zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine, cu spaimă striga: Cu adevărat n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine.

Slavă …

Dăruieşte milă celor ce cer de la tine, Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi şi ne întâmpină întru primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire întru necazuri.

Şi acum …

Nu am lacrimă de pocăinţă, ca desfrânata cea dedemult, şi în desfrânare mi-am cheltuit viaţa mea; de aceea cad la tine, rugându-mă cu suspinuri: Cu rugăciunile tale, Stăpână, dă-mi mie plâns curăţitor.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Tu eşti sprijinitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu, şi mântuirea tuturor, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu; pentru aceasta cu bună credinţă te mărim toţi şi bine te cuvântăm.

Zid eşti şi întărire, şi nădejde a credincioşilor şi turn de mântuire; pentru aceasta surpă, Preacurată, pe vrăjmaşii care sunt asupra noastră, că spre tine ne-am pus toate nădejdile.

Slavă …

Având nădejdea ta cea nebiruită, Preacinstită, semeţiile vrăjmaşilor le surpăm, Preacurată, prin credinţa cea întru tine; căci prin chemarea ta, acum ne întărim.

Şi acum …

Vezi-mi necazul meu, Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea şi arată-ţi darul tău cel mult întru mine, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi din negura greşelilor.

Bucură-te, zidul credincioşilor şi mijlocitoarea cea tare, Preacurată; bucură-te, munte sfânt, Prealăudată; bucură-te, scară însufleţită, Stăpână; bucură-te, bucuria şi ajutorul tuturor celor neajutoraţi şi acoperământul celor ce cu tot sufletul aleargă la tine.

Ceata proorocilor, cu mare glas strigând, a propovăduit taina cea înfricoşată a Naşterii tale, că tu singurăai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, Care după naştere te-a arătat Fecioară, precum şi mai înainte de naştere te-a păzit.

Slavă …

Cine va putea, Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte? Că pe Dumnezeu ai născut şi ca pe un Prunc pe Acesta L-ai hrănit; pentru aceasta toate neamurile pe tine te fericesc, precum ai zis mai înainte, Fecioară, şi cu dragoste slăvim pe Cel ce te-a preamărit pe tine.

Şi acum …

Ca ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de bine, darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, Născătoare de Dumnezeu, le reverşi totdeauna oamenilor şi izbăveşti, cu rugăciunile tale, pe toţi din muncă, Maică nenuntită.
Pentru aceea să nu treci cu vederea, pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea mult Milostive.

La tine cad Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cea bună; cu rugăciunile tale cere de la Fiul tău şi Domnul, Dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea mie iertare greşelilor.

Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte, m-am aruncat din nemăsuratele şi grelele mele greşeli; potoleşte-mi furtuna şi alinare dăruieşte-mi mie, cea cu totul neîntinată.

Slavă …

Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor, ca ceea ce mai presus de fire L-ai născut pe Dumnezeu, bubele greşelilor mele, Preacurată, desăvârşit le curăţeşte şi mă învredniceşte vieţii celei veşnice.

Şi acum …

Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi, Preacurată; pentru aceasta fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.

Sedealna:
Pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci din Tatăl, fără de maică S-a născut, pe Acesta, în vremurile cele mai de pe urmă, L-ai născut cu trup, din sângiurile tale cele curate, Născătoare de Dumnezeu, fără de bărbat, pe Carele roagă-L să ne dăruiască nouămai înainte de sfârşit iertare păcatelor.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitor l-a plecat a striga: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri, Stăpână, ca să cântăm cu sârguinţă: Bine este cuvântat, Preacurată, Rodul pântecelui tău.

Maică Fecioară, Stăpână, te-ai arătat mai sfântădecât toate puterile cereşti şi decât heruvimii şi serafimii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.

Slavă …

Şi ai născut şi eşti Fecioară şi după naştere ai rămas Curată, ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău; pentru aceasta, cu credinţă te slăvim, după Dumnezeu, pe tine Preacurată.

Şi acum …

Mă înfricoşează pe mine şi mă tulbură valurile greşelilor mele; ci tu, Preasfântă, ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, dăruindu-mi mântuire.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Din văpaie ai izvorât …

Tu eşti scăparea noastră şi mângâierea tuturor, Fecioară Preacurată, că iată Domnul tuturor născându-Se din pântecele tău, Fecioară te păzeşte după naştere, pe Care toţi Îl binecuvântăm cu buze nevrednice, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Ceea ce eşti gata fierbinte sprijinitoare a credincioşilor şi a mea scăpare, pleacă-te şi primeşte rugăciune dureroasă din inima mea, şi mă izbăveşte de împătimirea dobitocească şi de obişnuinţa mea cea rea şi plâns de bucurie dă sufletului meu celui întunecat, Fecioară.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Când gândesc relele cele lucrate de mine şi divanul cel groaznic,mă înfricoşez şi mă tem, Fecioară; ci tu, ca o iubitoare de oameni, mai înainte de sfârşit, fă-mi mie milostiv pe Judecătorul, că tu eşti întemeierea tuturor celor căzuţi, şi nădejdea şi folositoarea celor deznădăjduiţi.

Şi acum …

Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, milostiv şi lesne împăcat a se face nouă, Curată, şi cu rugăciunile tale să ne păzeşti pe noi de toată năvălirea cea potrivnică şi pe semeţia celor din Agar să o surpe degrab, ca să te lăudăm pe tine, cea cu dar dăruită.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, numai cu voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele mărindu-L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Maică Fecioară neispitită de nuntă, să nu ne uiţi pe noi robii tăi, cei ce stăruim în Biserica ta, că tu singură eşti nădejdea creştinilor şi întărirea tuturor celor ce aleargă la tine, Curată; fă depline rugăciunile noastre, Stăpână.

Bucură-te, zidul cel nerupt; bucură-te, acoperământul lumii; bucură-te, Biserică; bucură-te, făclie; bucură-te, scaunul lui Dumnezeu; bucură-te, bucuria şi ajutătoarea tuturor, ceea ce eşti de-a pururea armă de mântuire cu totul nebiruită asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi.

Slavă …

Avându-te pe tine, Curată, părtinitoare şi acoperământ, şi nădejde şi zid, şi scăpare şi curăţire, şi dezlegare de cele rele, ne mântuim de ispite şi de primejdii, şi de boli şi de patimi; pentru aceasta neîncetat lăudăm puterniciile tale.

Şi acum …

Tu eşti slava îngerilor, oglinda proorocilor, lauda cea strălucită a patriarhilor şi a apostolilor, podoaba mucenicilor lui Hristos, sfinţenia cea veselă a pustnicilor şi a drepţilor şi înnoirea a toată lumea.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Simţitorul Faraon cu toată oastea s-a înecat, iar Israil trecând prin mijlocul mării striga: Domnului Dumnezeului nostru să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Stăpână, cum voi plânge viaţa mea cea întinată şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi? Şi ce voi vesti ţie, Curată, nu mă dumiresc şi mă tem; ci ajută-mi mie.

De unde voi începe a spune greşelile mele cele rele şi cumplite, eu ticălosul? Vai mie, ce mă voi face de-aceasta! Ci, Stăpână, mai înainte de sfârşit, miluieşte-mă.

Slavă …

Mântuitorule, Cela ce pentru milostivirea milei Te-ai întrupat şi Om Te-ai făcut cu bunăvoirea părintească, de rugăciunile Maicii Tale, plecându-Te, dăruieşte-mi iertare greşelilor mele.

Şi acum …

Necontenit cuget la ceasul morţii şi la divanul cel înfricoşat, Preacurată, dar de obiceiul răutăţilor cu totul mă amăgesc cumplit; ci ajută-mi mie.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Pe piatra cea tare a credinţei Tale ai întărit gândul sufletului meu; întăreşte-mă, Doamne, că pe Tine Te am, Bunule, scăpare şi întărire.

Stăpâna mea Preasfântă, sufletul mi l-am întinat urât cu nemăsurate greşeli, eu ticălosul; şi unde de aici mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădejde?

Ceea ce eşti bună, nu este altul între oameni care fapte nelegiuite a lucrat şi cu desfrânări a vieţuit, întru înverşunări cumplite, precum eu, pentru că am întinat Dumnezeiescul Botez.

Slavă …

Nu am fapte bune, nu am umilinţă nicidecum, nici lacrimi, Mântuitorule, ci m-am întunecat la minte; pentru aceea strig Ţie: Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă ca un Milostiv.

Şi acum …

Am ajuns la sfârşitul relelor, ci tu, Preasfântă Fecioară, ajută-mi degrab, pentru că cerul şi pământul strigă cu amar asupra necuvioaselor mele fapte cele nenumărate.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi de lauda Ta, Doamne, toate s-au umplut.

Tot pământul s-a spăimântat şi s-a înfiorat văzându-mă pe mine cumplit şi rău lucrând cele necuvioase, şi de milostivirea cea multă a Fiului tău s-au înfricoşat.

Mi-am întinat rău biserica trupului meu, iar în Biserica Domnului, în care oamenii intră tremurând, eu desfrânatul, vai mie, cu obrăznicie intru!

Slavă …

Hristoase al meu milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, singure nepomenitorule de rău, Care Te-ai făcut Om pentru mine, cela ce am păcătuit mai presus de om, miluieşte-mă, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.

Şi acum …

Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi străin şi cu totul nevrednic, pe mine cel înstrăinat de acoperământul Fiului tău; ci spală-mă şi pe mine de întinăciunea greşelilor mele.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cela ce răsari Lumină lumii, luminează inima mea, a celui ce de noapte strig Ţie, şi mă mântuieşte.

Adam a călcat o poruncă a Fiului tău, Fecioară, şi a fost izgonit;dar eu cum voi plânge adâncul greşelilor mele, cela ce sunt depărtat şi de mii de ori căzut?

Cu lăcomia pântecelui l-am râvnit pe Isav cel cumplit, şi cu desfătarea sufletul şi trupul mi-am întinat, cu beţia şi cu desfrânarea viaţa mi-am pângărit; şi cine nu mă va plânge pe mine ticălosul, Preacurată?

Slavă …

Mă tânguiesc cugetând la toate vinovăţiile lucrurilor mele cele rele, Hristoase al meu, Milostive Doamne, şi înaintea picioarelor Tale cu faţa la pământ zac; pentru rugăciunile Maicii Tale, dă-mi iertare greşelilor.

Şi acum …

Ceea ce eşti bună şi uşa vieţii noastre, Curată, cu dumnezeiască strălucirea ta, degrab luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat şi mă povăţuieşte către cărările mântuirii, o, cea mult lăudată.

Cântarea a 6-a, Irmos:

De chitul păcatului fiind înghiţit, strig Ţie, Doamne: Ca pe proorocul slobozeşte-mă din stricăciune.

Viaţa mea este desfrânată, sufletul meu întinat şi traiul ticălos, iar tot trupul meu l-am înnoroit cumplit întru răutăţi; pentru aceasta, Fecioară, sârguieşte-te şi-mi ajută.

Suflete al meu, cutremură-te şi te înfricoşează, înfiorează-te şi adu-ţi aminte că ai întărâtat pe Judecătorul cel înfricoşat şi pentru aceasta vei fi judecat, neîndreptatule.

Slavă …

În ţară străină m-am depărtat de la Tine, eu ticălosul, şi m-am făcut rob diavolilor, şi m-am golit de tot felul de bunătăţi, o, Părinte Preabunule; ci mântuieştemă, precum de demult pe desfrânatul, cu rugăciunile Preacuratei Fecioare.

Şi acum …

Acum de cutremur sunt cuprins, ceea ce eşti Preabună, şi mă tem de pândirile vicleanului, că mai înainte de sfârşit, scrâşneşte cu dinţii asupra mea, stricătorul, vrând să mă ţină pe mine ca pe un gol de fapte bune; ci ajută-mi mie, Stăpână.

Sedealna:
Curată, cercetează bolile cele multe ale sufletului meu celui neputincios şi patimile cele cumplite ale trupului meu, învrednicindu-mă de grabnică tămăduire şi îndreptează-mă să fac poruncile cele sfinte ale Bunului Dumnezeu, ca să te măresc.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cela ce ai ascultat cântarea cuvioşilor Tăi tineri şi ai răcorit cuptorul cel aprins, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

De şapte ori mi-a aprins vicleanul văpaia patimilor şi cu preacurviile inimii mele de tot mă omoară; ci adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumnezeu, şi nu mă lepăda pe mine.

Înfricoşat este divanul, ticăloase suflete al meu şi nesimţitorule, şi munca fără de sfârşit şi groaznică; dar însă acum cazi la Maica Judecătorului tău şi Dumnezeu şi să nu te deznădăjduieşti.

Slavă …

Vino, ticăloase suflete al meu, pocăieşte-te, judecata este lângă uşă. Pentru ce te-ai pironit de cele deşarte şi de bunătăţile cele netrebnice? Scoală-te, plângi cu amar strigând cu credinţă lui Hristos: Doamne, mântuieşte-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Şi acum …

M-am întunecat, eu ticălosul, cu mulţimea nenumăratelor mele răutăţi şi m-am schimbat la ochiul sufletului şi la minte; pentru aceasta, cea cu totul neîntinată, cu strălucirile luminii tale, bagă-mă degrab întru dulceaţa nepătimirii.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cuvioşii Tăi tineri în cuptor …

Mă înfiorez de venirea morţii şi de judecata cea neamăgită, eu ticălosul, dar de a lucra cele rele şi urâte nu mă depărtez. Miluieşte-mă, Fecioară, şi mai înainte de sfârşit mântuieşte-mă.

Stăpână, dăruieşte-mi suspine netăcute şi izvoare de lacrimi, ca să-mi spăl greşelile mele cele multe şi rănile cele nevindecate şi să dobândesc viaţa cea veşnică.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Cu gura strig neîncetat: greşit-am! Iară cu gândul petrec lucrând cele necuvioase. Deci, cu ce ochi Te voi vedea pe Tine, Hristoase, eu deznădăjduitul şi osânditul? Pentru ceea ce Te-a născut, miluieşte-mă.

Şi acum …

Mulţimea răutăţilor mele o mărturisesc ţie, Stăpână, că nimeni altul în lume n-a mâniat pe Fiul tău, pe Dumnezeu şi Domnul, aşa precum eu. Deci, cu Acesta împacă-mă degrab, Fecioară.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au urmat, strigând cântarea cea întreit sfântă: Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Ceea ce ai primit bucuria prin înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.
Iată, mă apropii la tine, Preacurată, cu frică multă şi cu dorire, ştiind puterea rugăciunii tale celei multe, eu robul tău; că prea mult poate rugăciunea, Stăpână, a Maicii către Fiul Cel prea Adevărat.
Ia împreună cu tine cetele îngerilor şi mulţimea oştilor de sus, pe Înaintemergătorul, pe adunarea apostolilor şi a proorocilor, pe mucenici, pe cuvioşi şi pe sfinţiţii mucenici, şi roagă-te pentru mine Fiului tău.

Slavă …

O, cum voi vedea pe Cel nevăzut! Cum voi suferi acea înfricoşată vedere? Cum voi îndrăzni să-mi deschid ochii? Cum voi cuteza să-L văd pe Stăpânul meu, pe Care n-am încetat, Fecioară, din pruncie, a-L scârbi totdeauna?

Şi acum …

Judecător milostiv şi iubitor de oameni aştept pe Fiul tău, Curată. Deci, să nu mă treci cu vederea, ci fă-L pe Dânsul mie lesne împăcat, ca să mă pună pe mine cel neocrotit de-a dreapta preacuratului Lui divan, că spre tine am nădăjduit.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce din robia egiptenilor, prin Moisi, pe Israil a slobozit, laudă neîncetată lui Hristos, Împăratului şi Dumnezeului nostru.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cum mă voi apropia de tine, Curată, fiind osândit, tot pătimaş şi spurcat făcându-mă? Ci îndură-te şi mântuieşte ticălosul meu suflet, de Dumnezeu Născătoare Preacurată.

Sculându-te smerite suflete din adâncul necinstirii, strigă cu fierbinţeală către cea singură Curată: Miluieşte-mă, Fecioară cu totul fără prihană şi cinstită, şi de patimi mă izbăveşte.

Slavă …

Mă înspăimântă şi mă înfricoşează focul cel nestins al gheenei, viermele cel amar şi scrâşnirea dinţilor.

Ci slăbeşte-mi, lasă-mi şi în starea aleşilor Tăi, Hristoase, rânduieşte-mă cu solirile Preacuratei Fecioare.

Şi acum …

Întru înecarea de corabie a ispitelor cu păcatele m-am cufundat; tinde-mi acum mână de ajutor, Curată, şi mă izbăveşte din patimile necinstirii, ca de-a pururea să te slăvesc.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, că Însuţi eşti Sfânt şi Drept.

Pe mine cel ce am îmbătrânit cu patimile cele prea necinstite ale păcatului, înnoieşte-mă, cea cu totul fărăprihană, şi de lanţurile şi legăturile cele grele uşurează-mă.

Deşteaptă-te, ticăloase suflete, din somnul trândăviei şi ridică ochii către singură Fecioara, Mireasa lui Dumnezeu, ca să te mântuiască pe tine.

Slavă …

Păcătuit-am, Doamne, precum nimeni altul din oameni, greşind eu nepriceputul; ci mai înainte de judecatăfii mie milostiv, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Mă apropii de tine, Stăpână, prihănit şi zdrobit, prea fierbinte năzuind la rugăciunea ta. Mântuieşte-mă, Curată, pe mine robul tău.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat; slavă puterii Tale, Doamne.

Şi pentru vina graiurilor şi ale lucrurilor voi fi, eu ticălosul, judecat de Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci să te aflu atunci scăpare şi sprijin prea tare, izbăvindu-mă de toate felurile de munci.

Viaţa mea este întinată şi mintea întinată cu păcatele, şi m-am făcut tot pătimaş, Curată; curăţeşte-mă de întinăciunea greşelilor şi albeşte-mă, de Dumnezeu Născătoare, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeul cel Milostiv.

Slavă …

Să nu vin în pământul plânsului, să nu văd locul întunericului, Hristoase al meu, Cuvinte, să nu fiu legat de mâinile şi de picioarele mele şi aruncat afară din cămara Ta, fiindcă am întinată îmbrăcămintea nestricăciunii, eu prea ticălosul.

Şi acum …

Cu rugăciunile tale slobozeşte-mă de muncile cele cumplite, de întunericul cel mai dinafară şi de gheena; căci câte voieşti le şi poţi, Maică Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Domnul cel Singur preabun.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Spre Tine am nădăjduit, Doamne, şi către Tine mânec, Frumuseţea cea mai presus de frumuseţe; veseleşte-mi sufletul meu întru lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi mă mântuieşte.

Văzându-mă pe mine vrăjmaşul înstrăinat de acoperământul tău, Stăpână, a prăpăstuit întru adâncul greşelilor sufletul meu, şi văzându-mă îşi râde de mine; ci ajută-mi mie.

Preacurată Stăpână, fă să se deştepte sufletul meu cel ticălos şi prea întinat, te rog pe tine, şi-l izbăveşte pe dânsul de greutatea păcatelor celor multe.

Slavă …

Slăbeşte, lasă, Doamne, şi iartă toate câte am greşit Ţie, şi să nu mă arăţi pe mine acolo, înaintea îngerilor, vinovat focului, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Stăpână, în ziua judecăţii, să mi te arăţi şi să-mi stai de faţă şi să mă slobozeşti de munci şi de foc, ca, mântuindu-mă, să laud darul tău cel nebiruit.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Adâncul cel mai de pe urmă al păcatelor m-a înconjurat şi nemaisuferind viscolul, ca Iona strig Ţie, Stăpânului: Scoate-mă din stricăciune.

Frica cea întunecată a iadului mă cuprinde pe mine, cu totul neîntinată, Curată, şi partea caprelor mă tulbură, de care te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, să mă izbăveşti.

Preasfântă Stăpână, omorându-mi patimile trupului meu, înviază-mi sufletul meu cel prea ticălos, şi-l povăţuieşte la calea mântuirii.

Slavă …

Stăpâne Hristoase, primeşte-mă pe mine cel desfrânat şi prea ticălos şi izbăveşte-mă de munci, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi învredniceşte-mă desfătării raiului.

Şi acum …

Cerere de rugăciune îţi aduc ţie, Curată, eu cel fărăde ştiinţă, şi alerg la îndurarea ta cea milostivă; să nu te întorci de la mine cel ruşinat.

Sedealna:
Sufletul meu cel întinat de mulţimea greşelilor cu curgerile lacrimilor curăţeşte-l, de Dumnezeu Născătoare, şi-l fă primitor de darurile Duhului Celui Sfânt, că întru tine mi-am pus nădejdile mele; pentru aceasta mântuieşte-mă pe mine robul tău.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tu pe tineri în cuptor, Dătătorule de viaţă, prin înger i-ai rourat, pe cei ce cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ca pe o milostivă, ca pe o iubitoare de suflete, ca pe o iubitoare de milostivire, ca pe o Curată toată, pe tine cunoscându-te, Maică Fecioară, alerg la tine eu prea păcătosul; ci să nu mă întorci, pe mine ticălosul, de la tine ruşinat.

Deşteaptă-te, o, păcătosule, şi scoală-te suflete mişelule, bate-ţi pieptul, suspină cu amar şi varsă izvoare de lacrimi, ca să te miluiască pe tine, ticăloase, Maica cea milostivă a lui Hristos Dumnezeu.

Slavă …

Cad la tine şi-ţi aduc, ca nişte lacrimi, graiurile mele; am greşit precum n-a greşit desfrânata şi am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pământ. Ci miluieşte-mă, Stăpâne, şi mă mântuieşte, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Eu, cel ce m-am făcut biserică a lui Dumnezeu dedemult, din Dumnezeiescul Botez, tot m-am întinat eu ticălosul şi zac cumplit, cădere de spaimă căzând; ci tu, cea cu totul fără prihană şi nădejdea celor deznădăjduiţi, scoală-mă.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos …

Râul cel de foc mă tulbură, negura cea fără strălucire mă cutremură cu totul, viermele şi scrâşnirea dinţilor mă înspăimântă, Fecioară, ci să te aflu atunci sprijineală prea tare.
Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, fă-mă să aud glasul cel dumnezeiesc şi mă fă părtaş stării celor aleşi şi al vieţii celei veşnice, ca să te laud pe tine, Fecioară,
neîncetat.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Doamne, să nu mă fac materie a focului, nici să aud glasul Tău cel greu, având pe Preacurată Maica Ta rugându-Te pe Tine; cu ale căreia rugăciuni miluieşte-mă întru tot Îndurate.

Şi acum …

Curgeri de lacrimi acum trimite-mi şi suspin din suflet cu zdrobire, ca să sting văpaia cea nesuferită şi slava raiului să o dobândesc.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos, împreună cu dânşii cântând: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Ceea ce singură, prin cuvânt, pe Cuvântul L-ai zămislit, gurile ereticilor celor rău hulitori astupă-le, altule noule cer, raiule nejefuit! Preacurată, pe tine te mărim.

Mă tulbură ziua judecăţii cea înfricoşată, scrâşnirea dinţilor topeşte inima, starea caprelor, cu totul fărăde prihană, mă înspăimântă; ci să te aflu pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ajutor întru cele cumplite, când voi fi judecat.

Acum frica mă cuprinde şi cutremurul gheenei mătulbură şi ce să fac, nu ştiu, eu ticălosul şi osânditul.

Pentru aceea vin la tine, strigând cu umilinţă fierbinte: Să nu mă treci cu vederea, cea cu totul neîntinată.

Slavă …

Văd judecata şi iau în minte divanul Tău atunci, Hristoase al meu, întru care voi fi judecat, şi seamă să dau, eu osânditul, pentru cele lucrate; ci am solitoare către îndurările Tale cele multe, rugându-se, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Ta.

Şi acum …

Gânditor mă apuc de urmele tale, întru tot fără prihană, rugându-te pe tine: Primeşte tânguirea mea, ascultă-mi lauda şi cere-mi dezlegare de greşeli de la Ziditorul tuturor şi Fiul tău, ca să te măresc cu dragoste pe tine.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Trecând marea fiii lui Israil, şi văzând pe Faraon cufundat într-însa, cu mulţumire cânta: Domnului să cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Preacurată Fecioară, cea cu dar dăruită, Marie preaslăvită, pricinuitoarea bucuriei, pe cei ce te lăudăm pe tine dumnezeieşte, cu dumnezeieşti daruri dăruieşte-ne, ca să-ţi înălţăm cântare de mulţumită.

O, tainele tale, Maica lui Dumnezeu! Că de cât toate făpturile mai înaltă te-ai arătat, Stăpână, că spre Care nu îndrăznesc a căuta oştile îngerilor, în braţe L-ai purtat; pentru aceea te fericim.

Slavă …

Tot neamul oamenilor cu stricăciunea morţii s-a osândit, prin gustarea din pom a strămoaşei, iar prin tine înapoi s-a chemat, Preacurată, ca ceea ce ai născut Viaţa cea nestricăcioasă.

Şi acum …

Fiul cel împreună vecuitor, Care este împreună cu Tatăl, în vremile cele de pe urmă, voind, S-a sălăşluit în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, spre naşterea de a doua oară a noastră a credincioşilor; pentru aceea te lăudăm pe tine.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, Cela ce cu pricepere întru înălţime ai întărit cerurile, spre a lăuda preacurată iconomia Ta, Iubitorule de oameni.

Cu pofta îndumnezeirii, cu vicleşug amăgindu-mădedemult vrăjmaşul, Maica lui Dumnezeu, din Eden pe pământ târându-mă, m-a zdrobit; iară Hristos, miluindu-mă, din pântecele tău Trup luând, de a doua oară m-a zidit.

S-a dezlegat osânda blestemului celui dedemult, Maica lui Dumnezeu, prin mijlocirea ta; că arătându-ţi-se ţie Domnul, Preacurată, cu îndestulare toată binecuvântarea tuturor a izvorât-o, ca un Preabun.

Slavă …

Uşa Vieţii te-a văzut Proorocului Iezechil dedemult, Fecioară, prin care Domnul, întrupându-Se, singur a trecut, şi iarăşi încuiată pe tine te-a păzit, Curată, precum Însuşi Cel Preaînalt ştie.

Şi acum …

Nu este fără prihană precum tu, Preacurată Maica lui Dumnezeu, că tu singură din veac, pe Dumnezeul cel Adevărat L-ai zămislit în pântece, Care a dezlegat puterea morţii.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Înnoit-ai frumuseţea chipului Tău, căci către acesta din părinteştile sânuri Te-ai pogorât, şi strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Ceea ce singură te-ai arătat aleasă şi mai cinstită decât toate neamurile, cu faptele bune strălucind, Preacurată Cinstită, pe cei ce te laudă pe tine, luminează-i cu strălucirea ta.

Pe Dumnezeu cu trup L-ai născut, Fecioară, din curate sângiurile tale, cinstită Maica lui Dumnezeu, pe Mântuitorul, Care izbăveşte din cumplite ispite pe toţi cei ce te laudă pe tine, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

Slavă …

Cu sfinţenie slujesc dumnezeieştii Naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată, firea celor fără de materie, şi adunarea oamenilor cu dragoste te laudă pe tine; ci cu strălucirea ta, luminează-ne pe noi.

Şi acum …

Fecioară prea neîntinată, Fecioară fără prihană, fărugăciune pentru noi, împreună cu toţi sfinţii, ca să ne izbăvim de cumplite ispite şi de înconjurări.

Cântarea a 5-a, Irmos:

De noapte cântarea o înalţ Ţie, trimite-ne nouă împotrivă mila Ta, Doamne; pentru că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Scară arătându-te cu închipuire lui Iacov, la înălţime ridicată, cu taină s-a învăţat, înfricoşată cu adevărat Naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu; că prin tine, cu adevărat, Dumnezeu cu noi a vorbit, prin pogorârea cea dumnezeiască, şi viaţă oamenilor a dăruit.

Izbăvindu-ne prin tine de întristarea strămoaşei, Născătoare de Dumnezeu, plini de bucurie ne-am făcut, că Veselia tuturor ai născut şi Bucuria a toată lumea.

Pentru aceea, Prealăudată, pe cântăreţii tăi, cu rugăciunile tale păzeşte-i de primejdii.

Slavă …

Cu taină învăţându-se Moisi, prin vedere de Dumnezeu, închipuirea ta, mai înainte a văzut rugul nearzându-se de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Că întru tine Ziditorul sălăşluindu-Se, nu te-a ars pe tine, cea mai înaltă decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum …

Tărie şi laudă a lumii fiind, Cela ce din tine, Stăpână, S-a născut, S-a făcut şi mântuire celor pieriţi, din porţile iadului izbăvind pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

De chitul greşelilor fiind înghesuit, strig Ţie, Hristoase, cu proorocul: Scoate din stricăciune viaţa mea şi mă mântuieşte.

Închipuirile Legii, Născătoare de Dumnezeu, şi mai-nainte grăirile proorocilor, luminat te arată că vei naşte pe Izbăvitorul lumii şi pe Făcătorul de bine a toată zidirea, Care în multe feluri şi în multe chipuri a făcut bine celor ce cu credinţă şi cu dragoste te slavoslovesc, Stăpână Curată.

Pe cei întâi zidiţi ce dedemult s-au înstrăinat de la Dumnezeu şi de desfătarea raiului, prin amăgirea vrăjmaşului celui ucigător de oameni, singură tu, de Dumnezeu Născătoare, iarăşi i-ai întors în rai, născând pe Mântuitorul şi Domnul, Care răstignire şi îngropare, cu dumnezeiască stăpânire, a răbdat.

Slavă …

Cela ce cu dumnezeiasca voire şi puterea cea ziditoare a Sa, pe toate le-a alcătuit dintru nefiinţă, din pântecele tău, Curată, a ieşit Dumnezeu şi Om, şi pe cei ce întru întunericul necunoştinţei erau mai înainte, cu străluciri dumnezeieşti, Stăpână Curată, luminat i-a strălucit.

Şi acum …

Legea a slăbit şi umbra a trecut, darul cel mai presus de minte şi mai presus de cuget arătându-se mie, al Naşterii celei dintru tine, Fecioară, a lui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, Prealăudată.

Sedealna:
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce şi lumea din înşelăciune a slobozit, să miluiască sufletele noastre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Arătatu-s-a peste noi darul Mântuitorului, şi lumina Crucii Tale a strălucit lumii: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Curăţire a lumii tu ai fost, ceea ce eşti singură de Dumnezeu fericită, că pe Dumnezeu, Cel ce şade pe umerii Heruvimilor, în braţe purtându-L, strigi: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Pe tine Maica lui Dumnezeu, având podoabă încuviinţată cu aur împodobită, te-a primit Fiul tău şi Domnul, spre mântuirea noastră, a celor ce strigăm: Bine este cuvântat, Curată, Rodul pântecelui tău.

Slavă …

Trandafir în mijlocul spinilor aflându-te pe tine, Curată, Stăpânul, ne-a umplut pe noi de mirosurile cele veselitoare ale darurilor Duhului, care strigăm Lui cu umilinţă: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum …

Semnele dumnezeieştii tale Naşteri, toţi dumnezeieştii prooroci văzându-le, cu bună laudă striga, Curată: Dumnezeu va veni din tine, Fecioară, ca să mântuiască pe cei ce strigă: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Musiceasca împreună glăsuire …

Lui Daniil, văzătorului de Dumnezeu, mai înainte ai fost arătată munte netăiat. Că din tine, Doamnă, Piatră S-a tăiat Hristos, Unul Dumnezeu, fără de mână de om, Fecioară, pe care tinerii bine-L cuvântaţi, preoţi lă-
udaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Naşterea ta, Curată, cu laude pururea o slăvesc oştile cele de sus, încă şi pe tine, Doamnă, Pururea Fecioară, cu bucurie împreună cu noi, ca pe o Maică a lui Dumnezeu te laudă; pe care tinerii bine te cuvintează, preoţii te laudă, popoarele te preaînalţă întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Cu strălucirile luminii tale, pe cei ce te cred acum Născătoare de Dumnezeu adevărată, Marie, străluceşte-i, Curată, ceea ce eşti Născătoare a Luminii; căci cort al Luminii te-ai arătat, Fecioară, celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, cea bine cuvântată şi prea proslăvită întru toţi vecii.

Şi acum …

Sfeşnicul cel cu străluciri de aur, mai înainte te-a închipuit pe tine, care ai primit netâlcuit Lumina cea neapropiată, ceea ce cu cunoştinţa Ei a luminat pe toate.

Pentru aceea pe tine te lăudăm, Curată, în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Musiceasca împreună glăsuire defăimând-o tinerii, dumnezeiască cântare de laudă din văpaie viersuia, cântând: Preoţi binecuvântaţi, popoare, seminţii şi limbi preaînălţaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Bucură-te, Preacinstită, întru tot Sfântă Fecioară, cea singură întru tot cântată; pe tine te slăveşte toată zidirea, Maica Luminii.

Te-ai arătat nouă pricinuitoare de bucurie şi de viaţă veşnică, de Dumnezeu Născătoare Curată, mai presus de fire născând pe Mântuitorul nostru, Cela ce a şters arătat toată lacrima de pe faţa a tot pământul, şi tuturor bucurie a dăruit.

Cântând David strămoşul tău, chivot mai înainte te-a numit pe tine cu închipuire, şi năstrapă de aur a manei celei dumnezeieşti, Curată; iară Moisi, singură Născătoare de Dumnezeu, pentru că ai încăput pe Cel ce este de-a pururea în sânurile cele Părinteşti, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea cu cântări te slăvim pe tine.

Slavă …

Ca ceea ce eşti cu adevărat mai înaltă decât toată zidirea, căci pe Dumnezeul tuturor L-ai născut cu trup, pentru aceea te avem pe tine, Stăpână, părtinitoare şi nădejde întemeiată şi zid tare, fiindcă prin tine nădăjduim să dobândim mântuire.

Şi acum …

Cort sfânt, Curată, te cunoaştem, şi sicriu şi tablă a Legii darului; că prin tine s-a dăruit iertare celor îndreptaţi prin Sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Fecioară, ceea ce eşti încăpere a Luminii, Care a strălucit din Lumina cea mai-nainte fără de început, a lui Iisus, Dătătorului de lumină, trimite sufletului meu celui întunecat strălucirea cea luminată a pocăinţei celei adevărate.

Tu eşti răsuflarea sufletului meu celui ticălos, tu şi bucuria inimii mele, Curată, tu şi păzitoarea şi ajutătoarea şi mântuirea mea, izbăvindu-mă de toate cele grele.

Slavă …

Sufletul şi trupul şi duhul foarte cumplit le-am întinat, eu ticălosul, cu fapte urâte ale desfrânării, precum desfrânatul cel dedemult; ci primeşte-mă, Hristoase, pe mine cel ce mă pocăiesc Ţie.

Şi acum …

Pe sine-mi mă plâng acum când nici un folos nu este de lacrimi, căci tăierea morţii iată lângă uşă a venit; ci tu, ceea ce singură eşti nădejdea mea, mântuieşte-mă, Curată.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită, că Însuţi eşti Sfânt şi Domn. Izvor da lacrimi dă ochilor mei, Născătoare de Dumnezeu, şi apă capului meu şi ploi şi curgere, pe
ispititorii sufletului meu cu acestea înecându-i.

Para aceea a focului tulbură sufletul meu, Fecioară, şi mă sperie divanul cel înfricoşat al Judecătorului, dar cu toate acestea lucrez cele rele, ca un fără de minte şi vătămat la minte.

Slavă …

Nu este om pe pământ care să fi greşit precum am greşit eu, şi sufletul mi l-am întunecat şi pe Tine, Hristoase, singur Te-am întărâtat; ci, ca Cela ce eşti singur iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

Născătoare de Dumnezeu, dă-mi mie curgere de lacrimi cu îndestulare şi mă învredniceşte a uda cu ele, ziua şi noaptea, aşternutul patului meu, ca să dobândesc prin tine iertare.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor săTe arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu haină de Dumnezeu ţesută şi cu strălucita îmbrăcăminte a nestricăciunii m-am îmbrăcat, o, Stăpână, prin Dumnezeiescul Botez, iară prin întinăciunile patimilor m-am dezgolit de Darul Duhului.

Nu este om pe pământ care prea cu ticăloşie să fi vieţuit şi să nu-l fi covârşit eu cu fapte nelegiuite; ci tu, Preabună Curată, învredniceşte-mă mântuirii.

Slavă …

Toate marginile să pice lacrimi peste mine cel ticălos, că dintre oameni eu singur pier, cu înverşunările întâmpinându-mă; ci precum ştii, Mântuitorule, mântuieşte-mă prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-ne pe noi care întru Sfântă Biserica ta pe Fiul tău cu credinţă Îl sfinţim, Care ne-a sfinţit pe noi, cu sfântă Naşterea ta.

Cântarea a 5-a, Irmos:

De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează pe mine la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.

Mă cutremur de frică şi mă îngrozesc, când gândesc la înfricoşatul acela ceas al morţii şi la întâmpinarea cea dumnezeiască a Fiului tău, Fecioară, şi la răspunsul şi la hotărârea cea dreaptă.

Nici una din bunătăţi, nu cuvânt, nu faptă, nu sfat nu se isprăveşte, de cei ce se sârguiesc, fără ajutorul tău.

Pentru aceea dă-mi mie ajutorul tău, ca să plac lui Dumnezeu, cu totul fără prihană.

Slavă …

O, Stăpâne, fiind cinstit cu dumnezeiască cuvântare, m-am arătat, eu ticălosul, cu mult mai necuvântător decât cele necuvântătoare! Că am covârşit hotarele firii, întinându-mi sufletul meu cu căderile.

Şi acum …

Maica Dumnezeului Celui milostiv, primeşte cu iubire de milostivire, rugăciunea ce se aduce ţie din inimă dureroasă şi din suflet zdrobit, şi în dar mă mântuieşte pe mine cel cu adevărat nemilostiv.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Strigat-am cu toată inima mea către Înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai dedesubt, şi a scos din stricăciune viaţa mea.

Curată, ceea ce ai născut pe Judecătorul cel preadrept, te rog pe tine, ca prea cu dreptate să-mi judeci judecata mea, ca o Bună. Şi fiindcă acum nu te văd pe tine, dă-mi mie să te văd după sfârşit.

Stăpână iubitoare de bine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Dumnezeul Cel iubitor de bine, îmbunătăţeşte cu fapte bune sufletul meu cel smerit şi mă izbăveşte de răutatea pierzătorului.

Slavă …

Divanul cel înfricoşat va să mă primească şi înfricoşata cercare. Vai mie, Hristoase! Ce voi face, eu înrăutăţitul? Ce voi răspunde? Ci, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mântuieşte-mă.

Şi acum …

Preacurată, acum numai tu singură mi-ai rămas mie nădejde de toată mântuirea mea; deci să nu mă duc deşert de aşteptarea mea cea pentru tine, Stăpână, ci să dobândesc milă cu milostivirea ta.

Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, nădejdea cea bună a lumii, pe a ta singură înfricoşată părtinire o cerem; milostiveşte-te spre poporul cel fără de sprijin şi roagă pe Milostivul Dumnezeu să izbăvească sufletele noaste din toată îngrozirea, ceea ce singură eşti binecuvântată.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.

Nu îndrăznesc să ridic la înălţime mâinile mele cele întinate, Curată, că sunt pline de necinstire şi de multă ruşine, din lucruri necinstite; ci plecat fiind la pământ, chem ajutorul tău.

Pe mine cel stropit cu lacrimi şi sfărâmat de plângeri, miluindu-mă, cu totul fără prihană, izbăveşte-mă de lacrimile cele amare din gheena şi fă-mă părtaş al bucuriei celei din rai şi al desfătării.

Slavă …

Stăpâne Hristoase, în ceasul judecăţii să nu mă pui pe mine ticălosul împreună cu caprele, ci pentru rugă-ciunile celeia ce Te-a născut, numără-mă cu oile cele de-a dreapta şi bucuriei acestora învredniceşte-mă.

Şi acum …

Stăpână, ceea ce singură ai născut pe Milostivul şi Preabunul Dumnezeu şi urmezi de-a pururea mila Lui, pe mine cel singur nevrednic de toată mila, umple-măde mila cea dintru tine.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti …

Stând simţitor înaintea icoanei tale, nevăzut mi se pare că stau înainte-ţi ca unei vii, şi cu frică mă rog: Maica Vieţii, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.

Ceea ce eşti adâncul cel nemărginit al milostivirii, marea cea nemăsurată a îndurării şi ajutorarea cea gata a păcătoşilor, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine netrebnicul tău rob.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Ca desfrânata vărs lacrimi cu căldură şi ca vameşul strig Ţie: curăţeşte-mă! Şi ca fiul cel desfrânat strig: greşit-am! Mântuieşte-mă, Îndurate, cu noianurile milei Tale, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Lucrurile şi înţelegerile mele sunt rele, iară mila milostivirii tale este mare, Cinstită şi cu totul fără prihană; pentru aceasta te rog pe tine: Izbăveşte-mă de muncă cu rugăciunile tale.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţiL, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netălmăcită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat, că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasăa lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

Iată a ieşit hotărârea cea amară; iată smochinul cel neroditor ca un netrebnic se taie; iată viţa cea uscată în foc se aruncă şi robul cel netrebnic se trimite cu jale întru întunericul cel mai dinafară; Stăpână, întâmpină-mă! Suflete ticăloase şi neîndreptate, de ce te leneveşti?

Pentru ce în zadar de cele vremelnice te-ai pironit? Pentru ce cu trândăvie îţi săvârşeşti viaţa ta? S-a apropiat acum hotărârea morţii! Deci, plângi cu căldură către cea Curată, ca să te miluiască pe tine.

Slavă …

Având de la Tine bogăţia Darului Tău, Hristoase, în desfrânări am risipit-o şi lipindu-mă de cetăţeni, adică de iubirile de dulceţi cele rele, de cuvinte şi de fapte am sărăcit; ci cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântuieşte-mă.

Şi acum …

Iată, Fecioară de Dumnezeu dăruită, noi proştii şi netrebnicii şi nevrednicii robii tăi te fericim şi te mărim pe tine, cea binecuvântată de toată zidirea, ca pe ceea ce peste Arhangheli şi peste oameni, Fecioară, stăpâneşti.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Pe cel ce a acoperit cu valul mării, oarecând, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi; iar noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Primeşte rugăciunea aceasta din buze întinate şi din gură nevrednică, care cu îndrăzneală s-a pornit să te laude, şi dăruieşte-mi mie, ceea ce eşti bună, lumina cea dumnezeiască a pocăinţei.

Maica lui Dumnezeu, Preacurată, dă-mi mie ploi de lacrimi cu rugăciunile tale, ca să plâng cu fierbinţealăpentru acelea ce le-am greşit pe pământ şi să mă izbăvesc de munca care mă aşteaptă.

Slavă …

Suflete al meu, suspină, plângi şi tânguieşte-te pentru tine însuţi de aici, strigând lui Hristos: Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale, izbăveşte-mă de gheena cea înfricoşată, pe mine cel vinovat.

Şi acum …

Să nu lepezi tânguirea mea, ceea ce ai născut Izvorul milei, ci, cu milostivire, ceea ce eşti bună, cu ochiul cel milostiv, Născătoare de Dumnezeu, tămăduieşte patimile sufletului meu.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Pe Tine, Cela ce pe ape ai spânzurat tot pământul, fără ţinere, văzându-Te zidirea spânzurat în locul Căpăţânii, cu multă spaimă s-a cuprins, strigând: Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne, Iubitorule de oameni.

Suspin acum cu tânguire şi cu amar mă jelesc, plâng mâhnindu-mă şi mă bocesc, supus fiind sub patimi, că nu pot să te văd pe tine, Născătoare de Dumnezeu, mângâierea mea.

Fecioară, ceea ce ai zămislit chiar pe Domnul cu trup şi Dumnezeul Cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu adevărată şi a Domnului Născătoare curată te-ai arătat; pentru aceasta te fericim pe tine.

Slavă …

Ceea ce eşti cămară aleasă a Domnului, fă-mă moştenitor al cămării celei cereşti, pe mine cel ce năzuiesc la dumnezeiescul tău acoperământ ca la o cămară cinstită, ca totdeauna cu dragoste să te cinstesc.

Şi acum …

Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai îndrăzneală de Maică către Dumnezeu, scoate-mă din toată osânda pe mine cel vinovat şi rânduieşte-mă în cămara Acestuia.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce văzândo mai înainte Avacum, spăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic.

Stăpână, dăruieşte-mi mie curgeri de lacrimi, ca să spăl întinăciunea sufletului meu şi să aflu, eu ticălosul, frumuseţea pe care am pierdut-o cu sfatul şarpelui.

Pe mine desfrânatul, pe mine ticălosul, care cu nebunie şi cu obrăznicie multe am greşit ţie, cu totul fărăprihană, miluindu-mă, mântuieşte-mă şi de gheena slobozeşte-mă.

Slavă …

Dumnezeul meu, Milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, Voitorule al milei, stropeşte acum peste mine mila Ta, Te roagă pe Tine nădejdea şi părtinitoarea mea şi Maica Ta.

Şi acum …

Stăpână, primeşte picăturile lacrimilor mele şi picurează peste mine o mică picătură a îndurărilor tale, ca să nu am trebuinţă acolo în foc de o picătură de apă.

Cântarea a 5-a, Irmos:

La Tine mânec Cela ce pentru milostivire Te-ai deşertat neschimbat pentru cel căzut şi până la patimăte-ai plecat, Cela ce eşti fără de patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie, Iubitorule de oameni.

Pe cei ce plâng plâns iubit lui Dumnezeu şi pe cei săraci cu duhul, Dumnezeul Cel singur fericit îi fericeşte; pentru aceasta, suflete al meu, plângi căzând la Preasfânta Stăpâna, ca acolo să te mângâi veşnic.

Preacurată, arătându-te curată şi cu sufletul şi cu trupul, curăţeşte sufletul meu cel înverşunat şi fă-l să fie neîntinat, şi mă povăţuieşte să fac voia cea dumnezeiască a Domnului.

Slavă …

Oare, m-am făcut stâlp neînsufleţit şi mort al petrecerii creştineşti, eu ticălosul, care numai cu forma cea dinafară mă arăt? Deci Tu, Mântuitorul meu, schimbându-mă, înviază-mă, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Pe tine singură te am scăpare şi împăcare către Dumnezeu, eu cel ce am săvârşit toată lungimea vieţii mele întru multe greşeli; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, tu mă miluieşte.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Prins a fost dar nu s-a ţinut în pântecele chitului Iona, că purtând chipul Tău, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară a ieşit din fiară şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, Mila voastră o aţi părăsit.

Stăpână, suspinul meu cel amar şi ridicarea mâinilor mele îndreptează-le ca o jertfă cu bun miros şi învredniceşte-mă să privesc chipul tău cu ştiinţă curată, ca într-o oglindă.

Diamantul şi fierul şi firea pietrelor, măcar că sunt vârtoase şi nesuferite, dar supunându-se picăturilor, de picături se rod; iar sufletul meu cel vârtos nu se înmoaie, Preacurată Fecioară.

Slavă …

Stăpâne, primind curgerea lacrimilor mele, cea mică şi săracă, ca nişte mir şi tămâie aleasă, curată şi cu miros bun, izbăveşte-mă de ţinerea cea puturoasă a patimilor mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

M-am supus sub patimi depărtându-mă cu desfrânarea de la Dumnezeu, eu prea ticălosul, pe Carele roagă-L, ceea ce eşti bună, să mă mântuiască şi cu hainele cele dintâi să mă strălucească, căci către tine am năzuit.

Sedealna:
Dacă a văzut odinioară Mieluşeaua cea nespurcatăşi Stăpâna cea fără prihană pe Mielul său înălţându-Se pe Cruce, se văita ca o maică şi spăimântându-se striga: Ce este această vedere nouă şi minunată, Preadulcele meu Fiu? Cum poporul cel nemulţumitor Te-a dat judecăţii lui Pilat şi Te-a osândit la moarte pe Tine, Viaţa tuturor? Însă laud, Cuvântule, pogorârea Ta cea negrăită.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fărăde suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Prăvălie a fărădelegii m-am făcut şi lăcaş a toatălucrarea cea urâtă şi încăpere a cugetelor celor rele. Ci, o, cea mult lăudată, Curată, încăpere sfântă a lui Dumnezeu, tu mă sfinţeşte pe mine.

Tânguindu-mă şi cu plângeri sfărâmându-mă şi cu lacrimi udându-mă, te rog pe tine Preasfântă: Când va veni Fiul tău pe pământ cu foc şi cu slava înfricoşată a Tatălui, atunci nu mă părăsi, Curată.

Slavă …

Hristoase, eu osânditul mă vădesc pe sine-mi şi nu am trebuinţă de pârâşi, mustrare prea amară o port pe ruşine şi cu zdrenţele răutăţii cu ticăloşie sunt îmbrăcat, eu neîndreptatul; ci mă mântuieşte pentru ceea ce Te-a născut întru curăţenie.

Şi acum …

Norule cel cu totul luminat, ceea ce ai născut Lumina cea din Lumină, luminează-mi sufletul meu cel întunecat cu multe patimi şi cu strălucirile tale şi cu ale Luminii care a strălucit din tine, străluceşte-mă.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Spăimântează-te înfricoşându-te cerule …

Fecioară, ceea ce ai născut pe Puitorul de lege, Cel iubitor de bine, Care pentru îndurarea milei a legiuit celor fărădelege lăsare a fărădelegilor, miluieşte-mă pe mine cel ce de-a pururea fac fărădelege.

Fecioară, ceea ce ai întrupat fără de sămânţă pe Cuvântul, mai presus de cuvânt şi de cuget, pune cuvânt bun, în ziua judecăţii, pentru cele ce am greşit cu lucrul şi cu cuvântul.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Înfricoşat este, Cuvinte, divanul cel fără de început; înfricoşată este urgia Ta şi nesuferită păcătoşilor şi celor ce au vieţuit urât, de a cărora parte atunci izbăveşte-mă, Preamilostive, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Focul cel gândit al gheenei aşteaptă pe văpaia şi înfocarea cea simţită a trupului meu, care este materie a focului celui fără de materie; de amândouă, Fecioară, izbăveşte-mă.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Spăimântează-te, înfricoşându-te cerule şi să se clătească temeliile pământului, că iată se socoteşte între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic ca un străin Se primeşte; pe Care, tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Nu te tângui Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă, că Mă voi scula şi Mă voi proslăvi şi voi înălţa întru slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste neîncetat pe tine te măresc.

Preacurată, pune-mă curat înaintea Celui ce a răsărit curat din sângiurile tale cele curate, curăţit şi cu trupul, şi cu mintea, şi cu sufletul, şi cu lacrimile pocăinţei şi făcut biserică neîntinată a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.

Fecioară, ceea ce eşti cămară cu totul luminată, sfeşnic cu aur strălucitor, lăcaşule în chipul porfirii, cortule cuvântător, viu şi neîmpletit de mână, scaune însufleţite al lui Dumnezeu, căruţă de foc, sălaş cu totul de aur, preafrumos, Stăpână, mântuieşte-mă.

Slavă …

Muncii celei înfricoşate sunt vinovat, trăind cu lenevire şi viaţă prea pângărită săvârşind; ci Tu, Cela ce ridici greşelile lumii, primeşte mărturisirea mea cea grabnică şi cu rugăciunile Maicii Tale, izbăveşte-mă de foc.

Şi acum …

Iată cad la tine, cea cu totul fără prihană, cu credinţă fierbinte, aruncând deznădăjduirea cea desăvârşită a sufletului meu în noianul cel mare şi nemărginit al milostivirii şi al bunătăţii tale şi strig ţie cu plângere: Stăpână, mântuieşte-mă.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 6

Cântarea 1-a, Irmos:

Carele lui Faraon şi puterea lui cu braţ înalt le-a înecat Hristos şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce striga: Minunatului Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Pe tine, Preasfântă Fecioară, te pun mijlocitoare prea blândă şi solitoare nebiruită către Domnul, Cel ce S-a întrupat din tine, ceea ce eşti nădejdea cea neruşinată a credincioşilor.

Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt, fără de schimbare, pe Cuvântul Cel neschimbat, pe mine cel ce pătimesc cumplită schimbare, tu, Curată, mă schimbădin patimi şi mă mântuieşte ca o Milostivă.

Slavă …

Doamne, Cela ce ai îndreptat pe vameşul şi pe tâlharul şi pe desfrânata, care au venit la Tine cu plângere, primeşte şi curgerea lacrimilor mele, ca nişte mir de mult preţ, ca un mult Milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Şi acum …

Plecându-te fireşte de milostivirea cea multă şi de bunătatea cea nemărginită, dintru tine, cu blândeţe să cauţi spre mine, ceea ce eşti bună, şi să mă izbăveşti din robia cea amară a patimilor.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Puterea Ta cea negrăită şi înţelepciunea Ta cea cuprinzătoare a toate, mă cutremur cugetând-o şi strig Ţie, Bunule: Să se înalţe, Hristoase, fruntea noastră, asupra vrăjmaşilor noştri.

Pângărindu-mi sufletul şi trupul şi întinându-mi duhul cu dezmierdări necurate, te rog pe tine, cortul cel neîntinat al Împăratului Hristos: Curăţeşte-mă, Stăpână.

Suspin cu durere şi mă tânguiesc cu amar şi lăcrimez de multe ori, dar cu toate acestea petrec întru aceleaşi rele; Născătoare de Dumnezeu, în dar mă miluieşte.

Slavă …

Slujind din pruncie la nenumărate patimi, şi trupul întinându-mi, mi-am netrebnicit sufletul; ci fii-mi milostiv, Mântuitorule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum …

Fii-mi mie liman şi păzitoare, celui ce mă viscolesc de-a pururea în marea vieţii cu jale, neslăbit, cu întreitele valuri cele cumplite ale patimilor, ceea ce eşti singură Pururea Fecioară.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Pe tine cea singură Curată, pe tine cea singură neîntinată, te rog, Fecioară, pe mine cel întinat cu patimile dezmierdărilor şi înnoroit la suflet, cu rugăciunile tale curăţeşte-mă.

Marie Preacurată, ceea ce ai născut netâlcuit Izvorul nepătimirii, risipeşte tulburarea patimilor minţii mele şi furtuna ispitelor.

Slavă …

Suflete al meu suspină şi lăcrimează; inima mea cea smerită, strigă cu neslăbire către Cel Bun: Dumnezeule, milostiv fii mie şi să nu mă osândeşti pe mine în foc, pentru ceea ce Te-a născut întru curăţie.

Şi acum …

Dăruieşte-mi îndurările tale cele bogate, mie celui ce alerg cu credinţă şi cu dragoste la Biserica ta, Preacurată, şi mă izbăveşte din toate felurile de ispite şi necazuri.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Pus-a peste paşii mei ceaţă, vrăjmaşul cel întru tot înrăutăţit, Doamne; ci Tu mă luminează, Dătătorule de lumină, Cuvinte, şi mă izbăveşte de osânda acestuia.

Ceea ce eşti bună, vindecă sufletul meu care a căzut între tâlhari, turnând untdelemnul şi vinul milostivirii, semnele îndurărilor tale cu îndestulare dăruindu-mi mie.

Fecioară, varsă, mă rog, o picătură din izvoarele cele neîmpuţinate ale milei tale, peste sufletul meu cel întunecat şi învredniceşte-l pe dânsul a izvorî lacrimi.

Slavă …

Vai mie, suflete al meu, pentru ce te leneveşti având vreme de întoarcere! Deci, pentru ce dormi, ticăloase? Scoală şi plângi cu amar, strigând lui Dumnezeu: Mântuitorule, curăţeşte-mă cu milostivirea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, cea fără prihană.

Şi acum …

Noaptea este fără de lună şi corabia este în mijlocul noianului patimilor, viscolul sălbăticindu-se şi mintea – cârmaciul – obosind a slăbit. Deci, mai înainte până nu mă va acoperi adâncul, Stăpână, mântuieşte-mă.

Cântarea a 6-a, Irmos:

În nespuse şi adânci necazuri zăcând poporul Tău, Doamne, strigă Ţie, Stăpâne: Scoate din stricăciune viaţa noastră, Cela ce ai arătat Învierea.

Fecioară Preacurată, să nu mă acopere valul, să nu mă potopească viscolul, să nu mă cufunde marea şi adâncul deznădăjduirii celei amare a pieirii celei sărate.

Izbăveşte-mă, Fecioară, din nămol, şi din noroi, şi din tina poftelor celor trupeşti şi din dulceţile cele pătimaşe, izgonind departe gândurile cele urâte ale minţii mele.

Slavă …

Sufletul mi l-am întinat cu dezmierdări dobitoceşti, înnoroindu-mă ticălosul şi întinându-mi trupul cu lucruri pângărite; ci, o, mult Milostivă, să nu mă treci cu vederea pe mine cela ce mă primejduiesc cu totul.

Şi acum …

Dumnezeu, Cela ce tuturor este neîncăput, Cel nevăzut, Cel nepipăit, Cel fără de început, a luat început dintru tine, Fecioară, şi S-a făcut văzut nouă, iar pe tine te-a împodobit cu vrednicii nenumărate.

Sedealna:
Cu arhanghelii să lăudăm credincioşii pe cămara cea cerească şi uşa cea cu adevărat pecetluită. Bucură-te, prin care ne-a odrăslit nouă Mântuitorul tuturor, Hristos, Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu. Surpă, Stăpână Curată, cu mâna ta, pe vrăjmaşii noştri tirani, cei fără de Dumnezeu, ceea ce eşti nădejdea creştinilor.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tinerii în Babilon de văpaia cuptorului nu s-au îngrozit, ci în mijlocul văpăii aruncaţi fiind, rourându-se, cântau: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Curăţitoare te-am agonisit pe tine totdeauna şi ajutătoare către Domnul întru toate cele grele; pentru aceea roagă-te, Curată, să se izbăvească de toate muncile cele înfricoşate de acolo, cei ce te mărturisesc adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, nu înceta a ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, ca să luăm de-a pururea desăvârşit iertare şi să dobândim bunătăţile cele gătite în ceruri, pentru milostivirea Lui.

Slavă …

Glasul Tău cel dorit, care va chema pe drepţii Tăi, să mă apuce pe mine şi să nu mă supun hotărârii păcătoşilor, pentru Născătoarea de Dumnezeu, că deşi am păcătuit înaintea Ta, dar nu m-am depărtat de la Tine, Milostive Doamne.

Şi acum …

Născătoare de Dumnezeu, să nu iei de la mine acoperământul şi sprijinul tău, ci fii mie îndreptătoare cât trăiesc pe pământ, şi ajutătoare când mă voi sfârşi, povăţuitoare când mă voi muta şi păzitoare când mă voi judeca.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Lui Hristos, Împăratului veacurilor …

Izvorule al milei cel necheltuit, fântână nedeşertată a bunătăţii, noianul cel nemărginit al îndurărilor, mântuieşte-mă Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Ceea ce eşti pahar care verşi vinul cel mântuitor, baie care speli întinăciunea cea din inimă, dăruitoarea bunătăţii celei dumnezeieşti, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine cel ce cu dragoste te laud pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Purtând pe grumaz sarcinile cele grele ale păcatelor mele, strig: greşit-am! Dar fiind nesimţitor, rămân întru cele rele. Vezi necazul meu, Hristoase, şi mă izbăveşte cu solirile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Fiind Biserică sfântă şi preacurată a Sfântului Duh, Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-mă şi pe mine, care m-am întinat întru cugete pângărite, biserică curată.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Lui Hristos Împăratului veacurilor, lauda tinerilor să-I zicem credincioşii: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe rugul cel gândit, care dedemult s-a văzut de Moisi în munte, arzându-se nears, pe tine Preacurată şi Sfântă Fecioară cu împreună glăsuire întru cântări te mărim.

Pământul către pământ, ţărâna la tină împreună mătrage; curgerea dezmierdărilor mă târăşte, înotarea cea întunecoasă a vieţii mă viscoleşte pe mine, mintea întunecându-se acum mă cufundă. Deci, pleacă mie urechea ta, Fecioară, şi grăbeşte de mă mântuieşte.

Cu mintea şi cu duhul, cu inima şi cu sufletul, cu gura, cu limba şi cu buzele, cu gândul şi cu mişcările cugetului, Maică a lui Dumnezeu Cuvântului, nestricatăşi fără de bărbat, totdeauna te mărturisesc pe tine, Marie, şi te măresc.

Slavă …

Cu mâna Ta zidindu-mă, în rai m-ai rânduit pe mine, Cuvinte, ca într-un oarecare palat veselitor, şi de acolo am căzut cu ticăloşie, călcând cuvântul Tău. Ci acum primeşte cuvântul meu şi întru acesta iarăşi bagă-mă, Mântuitorule, prin solirile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum …

Te lăudăm toţi şi te binecuvântăm, împăraţii, supuşii, judecătorii, boierii, tinerii, fecioarele, bătrânii cu cei mai tineri, pământul şi cele cereşti, îngerii şi oamenii, deobşte, Marie Stăpână.