saptamana – glasul 4

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sâmbătă seara – Glasul al 4-lea Facere a lui Teoctist Monahul, Studitul

Al căruia acrostih: Vasul luminii, luminează-mă cu lumina ta. Amin.

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu lumina rugăciunilor tale luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti Maica luminii celei neapuse, fără de pri­hană Fecioară, şi roagă-te să îmi dea lumina cunoştinţei.

Ca ceea ce eşti în chipul luminii, fară prihană Născătoare de Dumnezeu, cu luminoasele tale rugăciuni, Curată, luminează-mă pe mine, cel întunecat, şi învredniceşte-mă să umblu în dumnezeieştile căi ale luminii.

Luminează noaptea cugetelor mele, cu lumina ta, Preasfântă, şi sufletul meu, ceea ce eşti uşa luminii, fa-l purtător de lumină, ca să văd şi eu lumina Dătătorului de lumină şi Dumnezeului nostru.

Şi acum…

Depărtează negura patimilor mele, ceea ce ai născut Lumina, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ceea ce ai strălucit în chip vădit mai mult decât lumina soarelui, cu totul fară de prihană, Născătoare de Dumnezeu, Preabinecuvântată.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne, scăparea şi întărirea».

Fără prihană Fecioară, iertare cer, pe care cu milostivire dăruieşte-o mie cu luminoasele tale rugăciuni, ceea ce ai născut lumina din lumină.

Mintea mea cea întunecată luminează-o cu strălucirea ta cea purtătoare de lumină, căci tu în chip înfricoşător ai născut, Curată, strălucirea Tatălui.

Slavă…

Nu este pe pământ cineva mai păcătos decât mine, Preacurată, pentru aceea strig: Ceea ce eşti uşa luminii, luminează inima mea.

Şi acum…

Locaş prealuminat al firii celei cu adevărat mai presus de lu­mină, dăruieşte-mi, fără de prihană Fecioară, lumina dumnezeiască şi raza luminii.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a Sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Din tinereţile mele, Preacurată, Născătoare a luminii, m-am întinat cu plăcerile, Ceea ce ai născut pe Hristos, soarele dreptăţii, cu lumina ta acum luminează inima mea cea înnegrită.

Doctor luminător fiind tu, Prealăudată, Născătoare a luminii, luminează mintea mea, cort purtător de lumină al Cuvântului, şi izbăveşte-mă pe mine de întuneric sălăşluindu-mă în lumina cea nematerialnică.

Slavă…

Cu totul m-am supus răutăţii, dar la tine scap acum eu, cel întunecat, luminează-mă, uşa luminii, şi izbăveşte-mă de gheena şi mă umple de lumina cea nematerialnică.

Şi acum…

Ceea ce ai născut pe Dătătorul de lege şi pe Dătătorul de lu­mină depărtează cumplitul întuneric al mintii mele cu lumina rugăciunilor tale şi mă mântuieşte, Stăpână neîntinată, pe mine cel întinat.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Tu, Doamne al meu, lumină în lume ai venit, lumină sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă».

Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt Lumina din Lumină, dăruieşte-mi lumină ca din întunericul necunoştinţei să mă întorc eu, cel ce te laud pe tine cu credinţă.

Ca ceea ce eşti mai înaltă decât Heruvimii şi Serafimii, fără de prihană Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cu lumina ta, ceea ce ai născut lumina.

Slavă…

Cine poate să cugete negrăirea luminii tale, prealuminoasă Născătoare de Dumnezeu. Căci pe Unul din Treime în chip înfri­coşător L-ai născut.

Şi acum…

Pe Dătătorul de lumină, pe Fiul, Cel de aceeaşi cinste cu Tatăl şi cu Duhul, mai presus de cuvânt L-ai născut, cu lumina Lui lu­minează-mă şi pe mine.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica Ta către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se cu sângele cel curs din coasta Ta, prin milostivire».

întoarce în veselie plânsul meu, Prealăudată, şi negura bolilor şi întreitul val al tuturor patimilor schimbă-le în liniştire şi desăvârşită sănătate.

Miluieşte-mă ca o milostivă pe mine, cel necurat, ceea ce eşti mai curată decât strălucirile soarelui şi umple inima mea cu dumnezeiasca ta lumină, ceea ce eşti fără de prihană.

Slavă…

Cu semnele tale luminoase, Fecioară, călăuzeşte-mă către lu­mina cea neapusă a Fiului tău pe mine, cel întunecat în chip ne­norocit, şi aprinde candela cea stinsă a sufletului meu.

Şi acum…

Pe tine singură te ştim, Preacurată, mai cinstită decât heru­vimii, ca ceea ce ai născut pe începătorul luminii, Născătoare de Dumnezeu, pe Care şi roagă-L să mă sălăşluiască la lumina cea neapusă.

Sedealna. Glasul al 4-lea
Cel ce Te-ai înălţat

Pe calea virtuţii şi a pocăinţei, cea strâmtă şi îngustă şi aspră, întăreşte-mă să umblu cu bucurie, Curată, lărgeşte în necazuri inima mea cea strâmtă, îmbogăţeşte în fapte bune sufletul meu şi du-l din strâmtoarea patimilor la lărgimea nepătimirii, Fecioară.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «în cuptorul persan, tinerii lui Avraam, arzând mai mult de dragostea dreptei credinţe decât de văpaia focului, strigau: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne!».

Eu, Fecioară, cu fărădelegile mele, cu adevărat i-am covârşit pe toţi cei mai înainte de Lege şi pe cei din Lege, ceea ce ai născut lumina cea neapropiată, risipeşte întunericul păcatelor mele.

Lumea cea stricată ai înnoit-o, Maică Fecioară, ceea ce ai născut lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume. Pentru aceea acum mă rog: luminează ochii sufletului meu.

Slavă…

Născătoare de Dumnezeu, preafrumos şi cu totul luminos fa acum sufletul meu, ceea ce în chip înfricoşat ai născut strălucirea Tatălui şi umple-mă pe mine cu lumina cea veşnică.

Şi acum…

Vindecă zdrobirea sufletului meu, Marie, căruţă a luminii, si dă-mi să fac călătoriile mele pururea spre lumina Fiului tău, ca să văd lumina cea neînserată.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi Daniil…».

Văd lumina rugăciunilor tale, ceea ce ai născut muritorilor lumina cea negrăită şi care luminezi, fără de prihană Fecioară, simţirile sufletului meu, scoţându-mă din întunericul cel cumplit al necunoştinţei, ca să strig: Bucură-te, Preanevinovată, Născă­toarea luminii celei neapuse.

Nor luminos şi însufleţit, Marie Preacurată, luminează întu­nericul patimilor mele cu rugăciunea ta cea purtătoare de lumină, Maică Fecioară, şi străluceşte mintea mea ca, mântuit, să strig ţie: Născătoare a luminii, bucură-te, cu totul nepătată.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Fericită şi plină de lumină este rugăciunea ta, fără de prihană Marie, luminând toate marginile lumii, Prealăudată, strălucind inimile credincioşilor care strigă: Născătoarea luminii, bucură-te, neprihănită.

Şi acum…

Laudă ţie după vrednicie nimeni nu îţi poate aduce, cu totul luminoasă Fecioară, căci tu, fără de prihană, ai născut mai presus de minte pe Dătătorul de lumină, pe Hristos Domnul, Cel ce lu­minează sufletele celor ce strigă: Născătoarea luminii, bucură-te, Stăpână.

Să lăudăm…

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise, în groapă le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins strigând: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea un­ghiului, S-a tăiat din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, împre­unând firile cele depărtate. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim, Născătoare de Dumnezeu».

Fără prihană Fecioară, cu nume de lumină, cu rugăciunea ta cea purtătoare de lumină luminează ochii minţii mele şi toate simţirile trupului, ca să văd lumina Dătătorului de lumină şi Mântuitorului meu.

Eu singur, Fecioară, am covârşit toată firea pământenilor prin desfrânările mele şi am fost văzut mai fără de minte decât dobitoacele, dar acum, rogu-mă, du-mă la lumină cu rugăciunile tale.

Slavă…

Peste măsură am păcătuit eu, ticălosul, dar tu, Fecioară, lu- minează-mă şi mă izbăveşte de întunericul cel veşnic şi mă povă- ţuieşte la viaţa cea netrecătoare şi la cereasca bucurie.

Şi acum…

Mireasă preanevinovată, bucură-te; bucură-te, Fecioară ne­nuntită; bucură-te, slava îngerilor şi lauda Apostolilor; bucură-te, cununa mucenicilor şi veselia cuvioşilor.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Ca pe un viteaz între mucenici…

Bucură-te, Stăpână fară de prihană, palat al lui Dumnezeu; bucură-te, veselia îngerilor; bucură-te, chemarea lui Adam şi izbăvirea Evei; bucură-te, scară înţelegătoare care îi duci pe mu­ritori la cer şi la slava cea fără de pată; bucură-te, tăria împăra­ţilor ortodocşi; bucură-te, pază nezdrobită.

Bucură-te, Fecioară, Preanevinovată, strălucirea preoţilor; bucură-te cunună a împăraţilor; bucură-te, omorârea iadului; bucură-te, jertfelnic de împăcare; bucură-te, adânc nemăsurat de cugetele omeneşti, înălţime negrăită, bucurie a celor ce plâng; bucură-te, acoperământ al celor ce aleargă la tine cu credinţă şi se roagă ţie, fără de prihană Fecioară.

Bucură-te, minunată făptură a toată zidirea; bucură-te, temeiul teologiei, sfârşitul dogmaticii; bucură-te, nedespărţirea firii; bu­cură-te, acrostih al Scripturilor; bucură-te, început şi sfârşit de­săvârşit al profeţiilor dumnezeieşti, Preacurată; bucură-te, cea prin care cinstim dumnezeirea una a Sfintei Treimi.

La tine înalţ sufletul şi trupul şi mintea mea, Preacurată: pentru suflet să ceri jertfă, trupului să îi omori săltările, iar mintea să o luminezi cu dumnezeiasca ta lumină, ca să văd cu bucurie slava Treimii şi neîncetat să te măresc pe tine, ceea ce eşti cu totul luminoasă, Stăpână.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Duminică seara – Glasul al 4-lea Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Pe cârmuitorii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, Te rog, Cel ce Te-ai născut din Fecioară; pentru ca Ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să cânt cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Strălucire mai presus de lumină a soarelui slavei, focul sufle­tului meu cel pururea stins prin trândăvie, aprinde-l, adăpându-l cu untdelemnul faptelor dumnezeieşti, Preasfântă, ca să te slăvesc pe tine cu credinţă şi cu dor.

Spălând, Cuvioasă, cu isopul pocăinţei întinatul meu suflet, curăţeşte-l degrab, spălându-l cu lacrimi, albeşte-l mai mult decât zăpada, făcându-mă să simt bucuria cea duhovnicească şi veselia.

Slavă…

Cetatea lui Dumnezeu, strălucita comoară a împăratului tu­turor, Cuvioasă, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, păzeşte moştenirea ta care pururea te laudă pe tine şi cinsteşte cu cre­dinţă naşterea ta.

Şi acum…

Fericit este poporul lui Dumnezeu, cel ce te slăveşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Maică nemincinoasă, şi care pururea te fericeşte pe tine, fară prihană Fecioară, precum tu ai zis mai înainte, profeţind în chip sfânt, când pe Hristos L-ai purtat în- lăuntrul tău, Fecioară.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: «Nu întru înţelepciune şi putere şi bogăţie să ne lăudăm, ci întru Tine, Hristoase, înţelepciunea cea ipostatică a Tatălui, căci nu este Sfânt afară de Tine, lubitorule de oameni».

Pe tine înţelepciunea lui Dumnezeu aflandu-te cel mai curat cort, din sângiurile tale curate S-a întrupat şi după naştere te-a arătat nestricată.

Pe tine în ziua înfricoşatei cercetări să te aflu ocrotitoare ne­mincinoasă şi în vremea ieşirii mele apărătoare grabnică, Născă­toare de Dumnezeu.

Slavă…

Pe tine, Preasfântă Fecioară, ocrotitoare te-am dobândit, în­tristarea noastră prefa-o în bucurie şi de întristarea care naşte moarte izbăveşte-ne.

Şi acum…

Tu, Preasfântă, care ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, sfinţeşte sufletele şi trupurile celor ce te fericesc pe tine, ceea ce eşti Preafericită.

Cântarea a 4-a

Irmosul «Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus, Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Mir dumnezeiesc şi tămâie izvorăsc din veşmintele tale, Prea­sfântă Fecioară, iar harurile curăţiei cele plăcut mirositoare, răs­pândind bună mireasmă, L-au adus Ia sânurile tale pe Cel ce şade în sânurile Tatălui.

împărăteasă Fecioară, ceea ce ai întrupat pe Dumnezeu, sfeş­nicul de aur, luminează-mă cu raza pocăinţei, norul cel uşor al soarelui, luminează simţirile cele înţelegătoare ale inimii mele.

Slavă…

Sfântă Născătoare de Dumnezeu, casă bine înmiresmată, pe care Cuvântul Cel deofiinţă cu Tatăl a binevoit să o locuiască, arată, Fecioară, casă a dumnezeiescului Duh pe cel ce strigă: Slavă, Curată, cinstitei naşterii tale.

Şi acum…

Nenuntită Marie, numele cel mai dulce şi mai presus decât aurul, piatra cea mai scumpă, bogăţia cea de mult preţ şi nepre­ţuită, mântuieşte-mă pe mine, cel ce scap la tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, iar noi pe Tine, Unule Născut, strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, lubitorule de oameni».

Izbăveşte din nenorociri, din păcatele cele stricătoare de suflet, din patimi, din necazuri şi din primejdii, pe cel ce cu cre­dinţă te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Ceea ce pe dumnezeiescul cărbune L-ai născut cu trup, stinge cu roua milei şi milostivirii tale celei negrăite cărbunii aprinşi ai patimilor şi plăcerilor mele.

Slavă…

Sufletul meu păzeşte-l ca pe lumina ochiului, cu acoperă­mântul aripilor tale, Preabună, şi izbăveşte-mă de duhurile răutăţii, de pedeapsă şi de veşnica osândă.

Şi acum…

îmbunătăţeşte ticălosul meu suflet, ca să se mărturisească Iz­băvitorului din toată inima, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bună, depărtând împietrirea inimii mele, Preanevinovată.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Strigat-a Proorocul Iona, mai înainte închipuind îngropa­rea Ta cea de trei zile, în chit, rugându-se: Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, împărate al puterilor».

Sădeşte în sufletul meu, ca pe un pom multroditor, dumneze­iasca frică şi învredniceşte-l să aducă rod al virtuţilor din care se hrăneşte omul cel lăuntric, Stăpână.

Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi risipeşte norii cugetelor rele, ceea ce eşti norul soarelui dreptăţii, Preanevinovată.

Slavă…

Potoleşte valul sălbatic al patimilor mele şi furtuna cugetelor rele o domoleşte, ocrotitoarea tare şi acoperământul tuturor, Prealăudată.

Şi acum…

S-au înmulţit mai mult decât nisipul mării păcatele sufletului meu şi ca o povară grea mă apasă, dar tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit îndurându-te, mântuieşte-mă.

Sedealna. Glasul al 4-lea
De grab ne întâmpină…

Curată nenuntită, nădejdea creştinilor, apărătoarea săracilor, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor ce plâng, izbăveşte-mă pe mine cel cuprins de ispite neaşteptate, vindecă-mă pe mine, cel bolnav, cu trupul şi cu sufletul, căci numai la tine scap, singură cu totul fară de prihană.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care Iară dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Templu al sfinţeniei, locaşul milostivirii, sălaşul dreptăţii celei adevărate, Stăpână, mă rog, făcând dreptate, mântuieşte-mă, ceea ce ai născut pe Hristos, Dreptul judecător.

Ai putere, Curată, ca una care ai născut pe Stăpânul, din stă­pânirea plăcerilor şi a patimilor mele slobozeşte-mă, ca să strig naşterii tale: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Pe tine, ceea ce în chip de negrăit ai primit în pântece mai presus de fire pe Dumnezeu Cel fără de schimbare, Care din milă a vorbit cu muritorii, noi, credincioşii, fie ne închinăm ca Maicii Domnului cea binecuvântată.

Şi acum…

Cu îndrăznirea ta cea de Maică, rupe lanţul păcatelor celor ce cu evlavie şi cu credinţă cântă naşterii tale, Preacurată, Prea­lăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi…».

Toiag din rădăcina lui lesei te-ai arătat, Fecioară, odrăslind floarea, pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce ne-a înmiresmat pe noi şi buna Lui mireasmă a dăruit-o tuturor celor ce strigă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Se deschide iarăşi prin tine Raiul de mai înainte şi se aduce din nou în el omul cel mai înainte osândit şi cu adevărat se îndumnezeieşte, Curată, firea muritorilor care strigă: Toate lu­crurile lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Aruncă de pe grumazul meu povara păcatelor mele, de Dumnezeu dăruită; dă zdrobire inimii mele şi sufletul meu îl luminează şi opreşte nestatornicia minţii mele, ca să cânt ţie: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum…

Vindecă, Fecioară, sufletul meu cel bolnav şi spală noroiul cel dinlăuntru al patimilor mele şi înlăţişează-mă mântuit la Scau­nul de judecată al Atotţiitorului Dumnezeu, ca să cânt: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Să lăudăm…

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins, strigând: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiu­lui, s-a tăiat din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, împreunând firile cele despărţite. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim, Năs­cătoare de Dumnezeu».

Tu eşti podoaba tuturor celor ce se laudă cu tine; tu eşti veselia lumii, bucuria noastră, a robilor tăi; tu eşti dulceaţa şi dorirea celor ce te laudă pe tine, Maică Fecioară.

Lăudăm negrăită slava ta şi neasemuitul tău har, căci tu eşti izvorul înţelepciunii, prin care Cuvântul vine la toţi cei ce te cinstesc pe tine, Fecioară fară prihană, şi măresc naşterea ta.

Slavă…

Ai fost văzută mai presus de heruvimi şi mai înaltă decât cerurile, fără prihană Fecioară Marie, ceea ce ai născut pe îngerul de mare sfat, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună veşnic cu Duhul.

Şi acum…

Stăpână Sfântă Fecioară, tu în dar mă miluieşte, căci altă nă­dejde de mântuire nu am, afară numai de ajutorul tău, de apă­rarea şi acoperământul tău.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Cel ce ai fost chemat de sus…

Bucură-te, vasul cel mai curat al luminii; bucură-te, stâlp de foc care conduci pe Israelul cel înţelegător la dumnezeiasca odihnă; bucură-te, nor care ai strălucit lumii pe Marele Soare şi care îi duci la lumina cea neapusă pe cei adormiţi în întunericul necu­noştinţei; bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu. Bucură-te, Preacuvioasă; bucură-te, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

Bucură-te, strălucit locaş al Domnului; bucură-te, tron cu totul de aur; bucură-te, sfeşnic de aur; bucură-te, cochilie, care ai cufundat împăratului din sângiurile tale porflra de Dumnezeu făcută; bucură-te, cetate însufleţită, cunună cinstită şi îngrădire tare a celor ce împărăţesc cu evlavie; bucură-te, îndrăznire nebi­ruită a oştenilor, Preacurată; bucură-te, uşa Domnului Prealău­dată, pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

Bucură-te, templu preacinstit al Domnului; bucură-te, dumne­zeiască masă care porţi pâinea cea veşnică; bucură-te, viţă neu­dată, care ai odrăslit strugurele cel dulce; bucură-te, cântare plă­cută şi desfătare a minţilor cereşti; bucură-te, floarea cea aleasă a firii, preafrumoasă şi preaînmiresmată, Fecioară Maică; bu­cură-te, crinul cel cu bună mireasmă; bucură-te, raiul desfătării celei nestricăcioase; bucură-te, frumuseţe multiubită.

Mărturisi-voi ţie, Născătoare de Dumnezeu, cumplitele mele păcate, căci dacă Ie voi tăinui, în ziua judecăţii, când cărţile se vor deschide, atunci ele se vor vădi: ochii mi i-am întinat, pri­vind cele neîngăduite, mâinile, în chip nelegiuit, le-am mânjit cu fapte de ruşine, trupul fară de nici un folos l-am făcut, eu, tică­losul, şi sufletul mi l-am rănit cu păcatele. Miluieşte-mă, îndură-te şi de partea celor mântuiţi mă arată cu rugăciunile tale.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Luni seara – Glasul al 4-lea Facere a lui Mitrofan al Smirnei

Al cărui acrostih este: «Alpatrulea Canon al lui Mitrofan Fecioarei»

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Noianul mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi Domnul şi tu singură ai fost numită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pentru aceea cu credinţă te cinstim şi după datorie te slăvim pe tine.

Steaua lui Iacob din tine a răsărit, Cel ce numără mulţimea stelelor ca un Dumnezeu, pentru aceea, cu strălucirile Lui, alungă, Fecioară fără prihană, întunecarea păcatului meu.

Slavă…

Cămară de nuntă cuvântătoare a întrupării lui Dumnezeu, Curată, fară de prihană Fecioară, cunoscându-te pe tine, te rog să mă izbăveşti pe mine din patimile trupului şi ale sufletului, din ispite şi din nenorociri.

Scară a venirii la noi a Atotţiitorului, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, din pământeştile patimi ale trupului înalţă-ne la cer şi ne du de mână la Dumnezeu.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Nu întru înţelepciune şi putere şi bogăţie să ne lăudăm, ci întru Tine, Hristoase, înţelepciunea cea ipostatică a Tatălui, căci nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni»

Izvor curgător eşti şi mângâiere pentru cei întristaţi. Pentru aceea, Stăpână, revarsă şi mie izvorul rugăciunilor tale şi stinge cuptorul patimilor.

Vindecă pe cel rănit de cugete necurate, ceea ce ai tămăduit rana cumplită a firii noastre, căci ai născut pe Ziditorul ei şi Domnul.

Slavă…

Pe mine, cel scufundat în noianul multelor mele păcate, ispite şi patimi, Preanevinovată, cu multă grăbire la limanul ajutorului tău mă ancorează.

Şi acum…

Ceea ce ai primit ca pe lână în pântecele tău dumnezeiasca rouă, udă inima mea cea aprinsă de focul patimilor cu rugăciu­nile tale.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Văzându-te Biserica ridicat pe Cruce de voie pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în rânduiala sa cu cuviinţă strigând: Slavă puterii Tale, Doamne».

Din mirurile Fiului tău care izvorăsc tuturor mireasma vieţii, varsă mirul nepătimirii în sufletul meu, Curată, şi şterge tot no­roiul patimilor lui.

Pe mine, cel întinat cu petele păcatului, spală-mă cu isopul rugăciunilor tale şi curăţeşte-mă, Stăpână, de întinăciunea pati­milor şi arată-mă sălaş curat al lui Hristos.

Slavă…

Pe tine, cartea cea pecetluită, scrisă de degetul dumnezeiesc, Preacurată, te rog, scrie-mi cu degetele rugăciunilor tale ier­tarea păcatelor şi izbăvirea din ispite.

Şi acum…

Casa lui Dumnezeu fiind pe înălţimile tuturor munţilor sfinţi, precum a zis mai înainte Proorocul, arată-mă casă curată a lui Hristos, Stăpână, cu ocrotirile tale.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Tu, Doamne al meu, Lumină în lume ai venit, Lumină sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă».

Cunoscându-te pe tine, roua Ermonului care cobori în Sion, Născătoare de Dumnezeu, rogu-mă, stinge cuptorul patimilor mele.

Rai al vieţii fiind, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă pe mine degrab din moartea păcatului şi a patimilor cele de multe feluri.

Slavă…

Alabastru înţelegător fiind tu, Curată, al mirului care S-a deşertat din cer pe pământ, şi pe mine acum bineînmiresmează-mă.

Şi acum…

Pe omul cel ce se îndrepta către stricăciune l-ai restabilit prin dumnezeiasca ta naştere şi l-ai învrednicit de nestricăciunea de mai înainte.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Jertfi-voi tie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica către Tine, de sângele diavolilor curătindu-se, cu sângele cel curs din coasta Ta prin milostivire».

Cămară de nuntă slăvită a împăratului slavei fiind, slăvită Stăpână, i-ai slăvit pe oameni, pentru aceea învredniceşte-mă şi pe mine de slava cea fară de pată.

Ai oprit stricăciunea firii prin curăţiile nestricăciunii, opreşte, Nepătată, şi şuvoaiele patimilor mele şi năvălirile cugetelor celor trupeşti.

Slavă…

Omoară mişcările pătimaşe ale trupului şi săltările trupului meu supune-le mintii ca pe un asin, înfrânându-le cu frâiele ru­găciunilor tale.

Şi acum…

Nu potrivit legilor firii ai născut, Preanevinovată, pe adevă­ratul Dătător al legii, pe Care roagă-L ca, întorcându-se sufletul meu din legea păcatului, să mă miluiască şi să mă mântuiască.

Sedealna. Glasul al 4-lea
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…

Scara cea nematerialnică, ce se întindea de la pământ la cer, în chip tainic te-a preînchipuit pe tine, scara cea cuvântătoare şi însufleţită, căci tu ai surpat peretele din mijloc al despărţiturii unind, Prealăudată, pe cele mai înainte despărţite, cerul unindu-l cu pământul şi pe muritori amestecându-i cu îngerii.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «In cuptorul persan, tinerii lui Avraam, arzând mai mult de dragostea dreptei credinţe decât de văpaia focului, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne».

Ca un rug purtător de foc şi primitor de Dumnezeu fiind, Curată, arde spinii cugetelor mele celor rele şi luminează sufle­tul şi mintea mea şi usucă adâncul patimilor mele.

Mărirea cea din veac şi dumnezeiasca slavă în chip vădit tu sin­gură le-ai aflat pe pământ, arătându-te al doilea cer, aşadar, tu nimiceşte pe vrăjmaşii mei cei lăudăroşi, demonii.

Slavă…

Izvor dumnezeiesc al milei şi al bunătăţii, revarsă din belşug bogăţia milelor tale, curăţind întinăciunea păcatelor mele şi stinge aprinderea trupului.

Şi acum…

Bogăţia cea duhovnicească dăruită mie de la Dumnezeu toată am cheltuit-o trăind ca un risipitor în plăcerile trupului. Dar ca pe fiul cel risipitor, cu rugăciunile tale, Fecioară, mă îndreptează.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi Daniil…».

Rupe lanţul căderilor mele şi potoleşte răscolirile trupului, taie poftele răutăţilor şi curăţeşte degrab pe robul tău de cugetele cele ascunse, Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea şi apărarea tuturor credincioşilor.

Munte văzut al lui Dumnezeu şi netăiat şi gras, închegat şi umbrit, Fecioară fără prihană, acoperă-mă cu acoperământul rugăciunilor tale şi izbăveşte-mă din cursele vânătorilor şi păzeşte-mă de săgeţile diavoleşti ale poftelor celor ruşinoase.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Fă să zămislesc în cele mai de dinlăuntru ale mele dumneze­iasca frică şi duhul pocăinţei şi să nasc viaţa cea virtuoasă şi în­fricoşată viclenilor diavoli şi arată-mă pe mine împreună-vorbitor cu îngerii.

Uşă a vietii, deschide-mi mie uşile nădejdii mele şi povăţuieşte-mă, fără prihană, la viaţa cea fără sfârşit şi arată pe robul tău moşte­nitor al împărăţiei cerurilor şi părtaş dumnezeieştii slave a sfinţilor.

Să lăudăm…

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise, în groapă le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins strigând: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Eva prin boala neascultării blestemul înlăuntru a adus; dar tu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim».

Pleacă-te, cu rugăciunile tale, spre robul tău, Curată, şi apucă mai înainte şi izbăveşte-mă de nevăzuţii vrăjmaşi, care mă supără şi îmi fac rău şi mântuieşte-mă din nevoi şi din necazuri şi din nenorociri de tot felul.

Pe mine cel ce sunt în rănile păcatelor şi în chinuri, vindecă-mă, Preacurată Fecioară, şi izbăveşte-mă de poftele cele rele, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Atotputernic, bun şi iubitor de oameni.

Slavă…

Pentru Adam, cel ce mai înainte a căzut în moarte, Fiul tău, Cel ce este Stăpânul morţii şi al vieţii, Preabună, morţii S-a dat. Pentru aceea înviază-mă din căderea patimilor cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu, pe cel ce aleargă la tine, din primejdii şi de căderea în păcat şi de furtuna patimilor trupeşti, din valul şi greutăţile vieţii, din necazuri şi de viitoarea osândă.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Dat-ai semn…

Bucură-te, palatul preacurat al împăratului; bucură-te, Mireasă nepătată; bucură-te, rug nemistuit; bucură-te, dumnezeiesc aco­perământ şi apărare a tuturor; bucură-te, cort neîntinat; bucu­ră-te, Doamna întregii făpturi, cădelniţă de aur; bucură-te, prea­minunată Stăpână; bucură-te, rai dumnezeiesc, care ai odrăslit pomul vieţii.

Bucură-te, preacinstit şi strălucit sălaş al Celui Preaînalt, Prealăudată şi Maică nenuntită; bucură-te, zid dumnezeiesc, Fe­cioară fără de bărbat; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, îm­păcarea a toată lumea; bucură-te, floarea credinţei; bucură-te, ceea ce cu puterea ta nebiruită zdrobeşti cu tărie îndrăznirea tiranilor.

Bucură-te, Preanevinovată, mieluşeaua lui Hristos, Arhipăstorul; bucură-te, izvor veşnic de ambrozie; bucură-te, amestec de nectar; bucură-te, vas de aur al mirului celui înţelegător, care îndepărtezi mirosul cel greu al patimilor; bucură-te, cinstită des­fătare a îngerilor, podoaba muritorilor celor credincioşi care te slăvesc pe tine.

Toată nădejdea mea, cu tot sufletul, în tine o pun, eu, tică­losul şi nenorocitul, fără prihană Stăpână, nu mă lepăda pe mine, de la faţa ta, nici nu te scârbi de mine, nevrednicul; nu-mi închide mie mila ta cea iubitoare de oameni, Maică Fecioară, fiindcă alt ajutor afară de tine nu am, eu, robul tău.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Marţi seara – Glasul al 4-lea Facere a Sfântului Teofan Graptul

Având următorul acrostih: «Părga laudelor o aduc ţie, Doamnă, eu, Teofan»

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Inţelepteşte îndoită cincimea simţirii, Stăpână, şi arat-o organ cu zece strune prin harul tău, ceea ce ai născut înţelepciunea cea mai presus de timp, ca să-ţi cânt ţie cântare armonioasă.

Cu putere, Preanevinovată, îngerul de mare sfat, Cel ce a adus toate din nefiinţă, din tine a venit pentru milă şi, rupând zapisul, dezlegare ne-a dăruit.

Slavă…

Nor însufleţit al strălucirii Tatălui, te cunoaştem pe tine, Stă­până, răsăritul luminii care a luminat neorânduiala noastră şi care pe toţi i-a atras la cele cereşti.

Şi acum…

Văzută ai fost mai frumoasă fără de asemănare decât puterile cele de sus şi decât toată făptura, Născătoare de Dumnezeu, Cu­rată, ceea ce ai îndumnezeit firea oamenilor şi iadul l-ai omorât numai prin naşterea ta.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Au fost covârşite marginile firii şi legile firii s-au dezlegat prin naşterea ta mai presus de minte, Maică Fecioară, fără pri­hană, căci din tine Cel fără chip a primit trup.

Pat neîntinat te-a văzut pe tine Solomon, înconjurat de şaizeci de înţelepţi[1], Stăpână, pe care odihnindu-Se Dumnezeu, a luat trup şi cu muritorii a vorbit.

Slavă…

Porfiră din curatele tale sângiuri purtând Cuvântul lui Dumnezeu, fără schimbare şi fără amestecare, şi goliciunea lui Adam acoperind-o, l-a încins cu dumnezeiasca frumuseţe.

Şi acum…

Locaşul dumnezeirii celei de nerăbdat şi cetate însufleţită a lui Dumnezeu, tu ai fost văzută, Preanevinovată, întru care s-a lucrat taina cea mare a negrăitei cunoştinţe care din veac nu s-a auzit.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata

Fecioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Apa vie a nemuririi ca un izvor ai izvorât-o, ceea ce ai picurat celor aprinşi de sete nectarul cel dulce şi auriu al milostivirii, cu adevărat Raiul cel cu totul desfătat, Stăpână.

Sfeşnic de aur strălucind cu cele şapte făclii ale harurilor, pe tine din tot neamul soarele Hristos te-a ales şi, venind în cele nepătrunse, S-a nuntit, fără sămânţă, cu trupul muritorilor spre înnoire.

Slavă…

Ai născut pe Ţiitorul a toate, pe Cel ce a împreunat toate cu cele înalte şi pe cele despărţite le-a unit, prin care cele de sus dănţuiesc împreună cu cele de jos şi toate îl slăvesc ca pe Dătă­torul, Stăpână.

Şi acum…

Atelier in care s-a lucrat unirea celor două firi, tu eşti Fe­cioară, mai presus de minte, de cuvânt şi de cuget, din care S-a ţesut Stăpânul nu prin schimbare, ci prin unire, purtând întru­parea.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăru­ieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Tăria mea şi lauda mea tu eşti, Preanevinovată, ancoră tare a adevărului întru care mi-am pus toată nădejdea mea, Cuvioasă, şi toată bucuria vieţii.

împletire de haruri eşti, Cuvioasă, care ai ascuns în pânte­cele tău firea cea necuprinsă fără de schimbare într-un singur ipostas, prin care Dumnezeu cel purtător de trup S-a arătat tuturor şi muritor mai presus de fire.

Slavă…

Mare dulce şi totuşi neumblată ai scufundat pe cârmuitorii şi călăreţii lui Faraon cel înţelegător şi pe Israelul cel nou l-ai mân­tuit, conducându-l spre cetatea cea cerească şi la limanul cel liniştit.

Şi acum…

în chip minunat ai covârşit în frumuseţi toată făptura care, cântând, strigă ţie: Bucură-te, Mireasă, prin care, venind iubitorul de frumuseţe, a înnobilat toată firea muritorilor, Stăpână, şi a izbăvit-o din mâna pierzătorului.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Propovăduim pe Cuvântul, înţelepciunea Tatălui[2], pe Fiul cel mai înainte veşnic, pe Cel sălăşluit prin fire în pântecele tău şi pe Cel ce ne-a îndumnezeit pe noi prin cea mai bună plăsmuire.

Cel ce a întemeiat munţii cu un semn, pe tine munte înţele­gător te-a arătat, umbrit de virtuţi, din care El însuşi Şi-a tăiat trup, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Slavă…

Muşcată de veninul şarpelui, cea dintâi maică a pierdut tot neamul omenesc, dar prin naşterea ta cea netâlcuită, Preacurată, se îndumnezeieşte toată firea într-un chip mai bun.

Şi acum…

Propovăduiesc văzând minunile tale cele mai presus de minte şi de cunoştinţă, Preacurată, cum Cel neîncăput încape fără de schimbare întru tine, cum S-a făcut prunc Ziditorul a toată făptura, Stăpână.

Sedealna. Glasul al 4-lea                                                                                                               Degrab ne întâmpina…

Stai împotriva duşmanilor noştri care se luptă cu noi, căci cumplit au dat năvală în moştenirea ta, Marie, Stăpâna tuturor; pierde îndrăznirea păgânilor, ca să cunoască neamurile cele iu­bitoare de război puterea ta. Cu dumnezeiască voia ta pe toţi nimiceşte-i.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Minunea naşterii tale a covârşit orice minte căci Cel neapro­piat şi necircumscris cu firea, cu trupul circumscris făcându-Se, a scris pe robii tăi în cartea vieţii, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Toate profeţiile întru tine s-au împlinit, Mireasa lui Dumnezeu, căci tu ai născut pe împodobitorul lumii, pe toţi împodobindu-i şi luminându-i, Binecuvântată, Preasfântă Fecioară, mântuirea muritorilor.

Slavă…

Ai născut pe Cuvântul de aceeaşi putere cu Tatăl şi cu Duhul, pe Cel ce este în două firi şi un singur ipostas, preabună, prealăudată şi binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Şi acum…

Adânc nepătruns te gândim pe tine şi înălţime negrăită, Maică Fecioară care ai înălţat firea muritorilor prin dumnezeiască naş­terea ta, Prealăudată, Binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi…».

Comoară dumnezeiască a toată curăţia şi cort al fecioriei de Dumnezeu îngrădit ai fost văzută, Mireasa lui Dumnezeu, crinul cel cu bună mireasmă al Săditorului făpturii şi templu dumne­zeiesc. Pentru aceea, Fecioară, pe tine te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Ai purtat focul dumnezeirii în pântece fără de ardere, ca rugul cel nears, dezlegând, Preanevinovată, datoria Evei prin dumnezeiască naşterea ta, Prealăudată. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe mine întreg m-a luat fără schimbare şi fără amestecare după ipostas, Cuvântul cel atotdesăvârşit, întreg m-a îndum­nezeit prin cea mai bună unire, Stăpână. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum…

La fire venind Lucrătorul firii, din muntele Maicii lui Dumnezeu celei nenuntite, prunc la sân este văzut acum, purtat de mâinile tale de maică şi pe toţi i-a ridicat să te laude pe tine ca Maică a Lui şi să te slăvească pe tine ca singură Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum pli­nită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie, pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Prea­fericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Car cu totul luminos al Cuvântului eşti, car în chipul focului, car cu multe nume numit, car mai fără de asemănare decât tro­nurile cele nematerialnice, car ferecat cu aur al întăririi Fiului tău, arată-mă şi pe mine car al minţii în nepătimire, Mireasa lui Dumnezeu.

Mireasa lui Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate pe tine te-a pregătit cer nou mai înalt decât cerurile şi, uitând cerurile cu toate puterile cereşti, pogorându-Se, întreg în pântecele tău S-a sălăşluit în chip de negrăit, neieşind din sălaşul părintesc sau din dumnezeiasca fire.

Slavă…

Soarele cel luminos a iubit neprihănirea ta, Stăpână, şi S-a nuntit cu tine în chip de negrăit spre învierea firii omorâte. Pentru aceea, cu dor te lăudăm pe tine şi te cinstim cu credinţă ca ceea ce eşti pricina dumnezeieştii împărtăşiri.

Şi acum…

Potoleşte valul patimilor din inima mea, Preanevinovată; fă să înceteze săltările trupului meu; întăreşte mintea mea pentru contemplarea cea nematerialnică şi năvălirile cele neorânduite ale gândurilor întoarce-le în nepătimire şi de viaţa cea viitoare învredniceşte-mă.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Ca pe un viteaz între mucenici…

Bucură-te, veselie a puterilor dumnezeieşti, Stăpână; bucu­ră-te, lauda Apostolilor; bucură-te, cununa mucenicilor, lauda cuvioşilor; bucură-te, răsunet al pustnicilor, ierarhilor şi pro­feţilor, mai înaltă decât toate laudele îngerilor şi ale oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, vestită auzire.

Bucură-te, cort sfânt al Stăpânului făpturii; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cu totul nepătată; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, pod care îi treci pe muritori de la moarte la viaţă; bucură-te, nevinovată, Prea­sfântă Fecioară; bucură-te, ceea ce singură prin naşterea ta ai unit cele pământeşti cu cele de sus.

Bucură-te, uşă bătută cu aur; bucură-te, tron în chipul focu­lui, bucură-te, dumnezeiască masă cu aur strălucită; bucură-te, aurită cămară de nuntă; bucură-te, hlamidă de purpură; bucu­ră-te, car luminos; bucură-te, cort slăvit; bucură-te, templu în chip de fulger; bucură-te, bunăcuviinţa şi frumuseţea sufletului meu, Maică Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu.

De mii de ori, Preanevinovată, am tăgăduit să fac pocăinţă pentru păcatele mele, dar nu mă lasă răul meu obicei. Pentru aceea strig ţie şi cad la tine cu lacrimi şi ţie mă rog: Izbăveşte-mă dintr-o asemenea tiranie şi mă povăţuieşte la cele mai bune care au mântuirea.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Miercuri seara – Glasul 4 Facere a lui Ilie Criteanul, Ecdicul

Având acrostihul: «Rugăciunea lui Ilie către Născătoarea de Dumnezeu»

Cântarea 1. Glasul 4

Irmosul: «Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea Iui Amalic în pustiu a biruit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce singură eşti apărătoare caldă în ispite şi în necazuri a celor ce scapă la acoperământul tău, Preacurată, primeşte, ca o bună, rugăciunea mea din inimă.

Liman fară valuri aflându-te pe tine, eu, cel ce sunt bătut de năvălirile primejdiilor şi necazurilor, cânt ţie cu mulţumire cân­tare de laudă, pururea Fecioară.

Slavă…

Cu ochiul tău cel milostiv şi plin de bunăvoinţă, Născătoare de Dumnezeu, văzându-mă pe mine împresurat de nenorociri şi grele încercări, degrab mă slobozeşte, căci pe tine te rog: Ajută-mă!

Şi acum…

Eva şi Adam s-au izbăvit prin tine de blestem, împreună cu care şi eu cad la tine, Curată; lacrimile întristării mele acum în bucurie Ie întoarce şi din primejdii mă slobozeşte.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi cu putere s-au încins. Pentru aceasta, s-a întărit întru Domnul inima mea».

Armă nezdrobită şi zid nebiruit dobândindu-te pe tine, abat cetele celor potrivnici şi laud minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită.

Risipeşte materia întristărilor şi stinge focul deznădejdii căci cine altul, afară numai de Domnul este atotputernic ca tine, Fecioară.

Slavă…

Ia aminte la strigătul robului tău care are nevoie de ajutorul tău, Maica lui Dumnezeu, nădejdea mea, auzi-mă şi grăbeşte ca să mă mântuieşti.

Şi acum…

Pleacă-te, Preabună, ca să mă mântuieşti căci ai întrupat pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce prin dumnezeiasca voie pe toate le-a adus întru fiinţă, mai presus de cuvânt şi de minte.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Văzându-Te Biserica ridicat pe Cruce de voie pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în rânduiala sa cu cuviinţă strigând:

Slavă puterii Tale, Doamne».

Nimicind pe cei ce mă vrăjmăşesc în deşert, ca unii ce se gră­besc să apuce sufletul meu, păzeşte-mă pe mine, Stăpână, cel ce întru tine mi-am pus nădejdea, ca să te slăvesc pe tine cu bucurie.

Izbăvindu-mă pe mine din gura celor ce grăiesc vicleşug, ocro­titoarea mea cea preabună, arată-mă fără prihană în faptele vieţii căci multe poţi, ca ceea ce eşti Maica Ziditorului.

Slavă…

Doctorie care alini durerea cunoscându-te pe tine, eu, cel slăbănogit cu trupul şi cu duhul, strig: Vindecă-mă, Stăpână, miluieşte-mă şi izbăveşte pe rugătorul tău care caută scăpare la tine.

Şi acum…

Ca laudă a îngerilor şi oamenilor te cântăm toţi, Fecioară Marie, şi cu credinţă ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, să fim izbă­viţi din nenorociri.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Tu, Doamne al meu, Lumină în lume ai venit, Lumină sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă».

îndreaptă, Curată, rugăciunea robului tău către Domnul, Fiul tău, ca să aflu dezlegare multor păcate.

Izbăveşte-mă, Mireasa lui Dumnezeu, de patimi şi de primejdii, căci pe tine te-a pus Dumnezeu mijlocitoare către El a smereniei mele.

Slavă…

Acoperământul meu tu eşti, bucuria şi lauda mea, o, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nu trece deloc cu vederea pe cei ce aleargă la tine.

Şi acum…

Acum cere nouă iertarea păcatelor noastre şi izbăveşte-ne de primejdii, de patimile cele necurate, cu rugăciunile tale, Prea­lăudată.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica Ta către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se cu sângele cel curs din coasta Ta, prin milostivire».

Tu eşti tăria mea, fără prihană Stăpână, în necazuri neaştep­tate care mă împresoară foarte şi strig ţie: Mare este atotputer­nicul tău acoperământ pentru robul tău.

Fecioară, fără de prihană, vindecă rănile sufletului meu; apără-mă, şi izbăveşte pe robul tău de învinuiri, cleveteli şi de uneltirea cea ne-dreaptă.

Slavă…

Zdrobeşte pe cei ce pururea se sfătuiesc împotriva mea cu nedreptate şi nu mă lăsa să pier, că toate îţi sunt cu putinţă ca Maicii lui Dumnezeu.

Şi acum…

Adoarme sălbăticitul val al sufletului meu că mulţime de păcate, ispite şi necazuri se ridică împotriva robului tău, ci tu însuţi mă izbăveşte, Stăpână.

Sedealna. Glasul al 4-lea
Degrab ne întâmpină…

Te lăudăm pe tine, Mireasa lui Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, slăvind necuprinsă naşterea ta, prin care am fost izbăviţi din înşelarea diavolului şi din tot felul de primejdii, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, şi cu credinţă strigăm: Milu- ieşte turma ta, Fecioară prealăudată.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Pe duşmanii cei din Agar, degrab pierzându-i cu paloşul rugăciunilor tale, Marie, păzeşte pe poporul tău şi turma ta care strigă Fiului tău: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Chivotul cel înţelegător, primeşte-mă pe mine, cel ce la tine scap, să nu mă prindă pe mine vrăjmaşul şi, prigonindu-mă, să mă piardă pe mine, cel ce cânt Fiului tău, Maica Iui Dumnezeu: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Născătoare de Dumnezeu, Marie, vino degrab Ia robul tău cel primejduit în întreitele valuri ale ispitelor şi care, lipsit de ajutor, strigă: Nădejdea celor fără de nădejde, miluieşte-mă.

Şi acum…

Risipeşte acum Născătoare de Dumnezeu, Preabună, omeneştile ispite ce sunt pricini ale păcatelor şi cu dumnezeieştile tale rugăciuni izbăveşte pe robii tăi din învinuirile păcatelor şi de toată vătămarea.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Atotputernice Mântuitorule al tuturor…».

S-a ridicat împotriva noastră poporul cel fărădelege, lău- dându-se că va asupri pe robii tăi, pe care, depărtându-l, fără de prihană Fecioară, acoperă pe cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi prealăudaţi-L.

Fiindcă tu eşti puterea mea şi ajutorul meu, nu mă spăi- mântez de năvălirile vrăjmaşilor, ci te laud pe tine, Stăpână, şi strig Fiului tău: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi prealăudaţi-L.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cere acum plinire rugăciunii mele, să dăruiască bucurie în locul întristării, ca să te laud pe tine, Stăpână, şi să strig Fiului tău: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi prealăudaţi-L.

Şi acum…

Preasfântă Maica lui Dumnezeu, multele tale mile pe noi ne izbăvesc de judecata pentru păcate şi de felurite primejdii, căci tu, născând pe Dumnezeu, miluieşti pe toată lumea.

Să lăudăm.

Irmosul: «Atotputernice Mântuitorule al tuturor, pogorându-Te în mijlocul văpăii, pe cei ce ţineau la dreapta credinţă i-ai răcorit şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Eva, prin boala neascultării, blestemul înlăuntru a adus; dar tu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te mărim».

Arme nelegiuite vrea să ascută împotriva noastră pierzătorul arap, dar tu Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cu puterea Crucii şi cu rugăciunile tale într-armează împotriva lui pe rugă­torii tăi. Pentru aceasta, propovăduim slava ta.

Dăruieşte-mi putere împotriva vrăjmaşilor şi izbăveşte-mă din primejdii. „Ce-ţi voi aduce ţie?”, cu adevărat mă întreb şi eu. Totuşi, Stăpână, ceea ce am îţi aduc ţie: mulţumire. Pe aceasta primeşte-o şi mă mântuieşte.

Slavă…

Ca Maică a Făcătorului a toate, cu totul luminoasă, mân­gâiere celor întristaţi, ajutor celor în primejdii, apărare celor apăsaţi, cercetare grabnică celor bolnavi, păzeşte-mă până la sfârşitul vieţii.

Şi acum…

Pe mine cel ce suspin în multe căderi şi în multe primejdii, Prealăudată, nu mă trece cu vederea, căci acum jertfă de laudă îţi aduc ţie, strigând cu putere: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă, căci, slăvindu-te pe tine, împlinesc cântarea.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Dat-ai semn…

Bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit trandafirul cel bine mi­rositor; bucură-te, frumuseţe mult dorită; bucură-te, Fecioară nenuntită; bucură-te, vas dumnezeiesc al mirului celui de mult preţ; bucură-te, cea prin care noi, cei omorâţi mai înainte, am fost duşi la cer, noi, cei care, oarecând am alunecat în prăpastia iadului prin răutatea şarpelui; bucură-te, nevinovată, turn de pază nezdrobit al credincioşilor.

Bucură-te, ceea ce ai izvorât râul vieţii cel nedeşertat; bu- cură-te, toiag care ai odrăslit floarea cea neveştejită, Cuvioasă Preasfântă; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, bu­curia a toată lumea; bucură-te, prin care ne-am agonisit Raiul; bucură-te, ceea ce singură ai stins cuptorul necredinţei; bucură-te, ridicarea lui Adam celui căzut, Prealăudată.

Bucură-te, palat nepreţuit al împăratului; bucură-te, mi­reasă fără de pată; bucură-te, rug nears; bucură-te, pat dumne­zeiesc; bucură-te, ocrotire a celor ce cred în tine; bucură-te, Doamna întregii făpturi, cădelniţă de aur; bucură-te, preaminu­nată Stăpână; bucură-te, rai dumnezeiesc care ai odrăslit pomul vieţii.

Plâng şi mă tânguiesc văzând eu, ticălosul, cuptorul ispitelor sălbăticindu-se împotriva mea, acum la tine, Fecioară cad eu, nenorocitul, nu mă trece cu vederea, nici nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci umple de bucurie inima mea, ceea ce ai născut bucuria, ca nu cumva adâncul întristărilor să mă înghită pe mine, cel slăbănogit.
*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Joi seara Glasul al 4 lea. Facere a lui Manuil, marele retor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale, către Domnul pe Care L-ai întrupat, fără prihană Fecioară, ca să laud cu credinţă minunile tale, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Ca ceea ce eşti palat însufleţit al Atotputernicului Dumnezeu, fără prihană, fă temple ale Domnului pe cei ce cu dor te laudă pe tine căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Slavă…

Ca ceea ce eşti izvor al dumnezeieştilor haruri, Preanevino­vată, varsă şi mie picăturile harului, scufundând adâncurile patimilor mele, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Şi acum…

Ca ceea ce în chip mai presus de fire ai născut cu trup pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Maică Fecioară, pe Acesta roagă-L să treacă cu vederea adâncul păcatelor mele, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Fecioară, Tu eşti muntele cel sfânt şi umbrit, căci puterea Tatălui, Curată, pe tine cer nou înstelat te-a arătat, mai înaltă decât tăria cea de acum.

Corurile îngerilor celor nematerialnici stau înaintea ta cu cuviinţă de robi şi cu frică, fără prihană, şi nu pot să te laude pe tine căci vrednicia ta a arătat-o mai presus de îngeri.

Slavă…

Rugul cel nemistuit în Sinai naşterea ta mai dinainte vestind-o în foc, umbrit o a închipuit, Mireasa lui Dumnezeu, Cel care vrednicia ta a arătat-o mai înaltă decât toate.

Şi acum…

Norul cel mai alb eşti care picuri din cer credincioşilor pică­turile harului şi care ne-ai răsărit Soarele dreptăţii Care vredni­cia ta a arătat-o mai înaltă decât toate.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus, Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fe­cioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Preoţii, cuvioşii şi dumnezeieştii prooroci, pe tine în taine mai dinainte te-au propovăduit, că vei fi vas al lui Dumnezeu, dum­nezeiască Mireasă, căci prin tine au văzut cei din întuneric lu­mina dumnezeieştii cunoştinţe.

Pe tine, Fecioară fără pată, te-a luat Domnul din firea oamenilor ca pe o pârgă sfântă şi a sfinţit tot neamul nostru şi ne-a răsărit lumina dumnezeieştii cunoştinţe.

Slavă…

Primeşte cu bunăvoinţă, Prealăudată, cererile celor ce te roa­gă pe tine cu credinţă şi mintea noastră o luminează şi legea Domnului pe toţi îi învaţă şi străluceşte-i cu lumina dumne­zeieştii cunoştinţe.

Şi acum…

Ajutorul tuturor tu eşti, Preanevinovată, al celor ce se încred în tine şi laudă cu credinţă şi cu dor dumnezeiască naşterea ta prin care a strălucit cereasca lumină a dumnezeieştii cunoştinţe.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Ca o scară cerească te-ai arătat oarecând strămoşului Iacob prin care minţile cele cereşti urcă la vederea lui Dumnezeu şi iarăşi coboară pe pământ cu dor închinându-se negrăitei naşterii tale.

Toiag te-a arătat pe tine, Preasfântă, care ai înflorit floarea cea înmiresmată şi minunată căci tu în chip de negrăit L-ai năs­cut pe Dumnezeu prin Care cei credincioşi se fac nestricăcioşi, cu dor închinându-se negrăitei naşterii tale.

Slavă…

Te-a văzut pe tine odinioară proorocul ca pe o carte îndum­nezeită întru care a fost scris Cuvântul Tatălui spre bucurie lumii şi i-a mântuit pe toţi ca un Dumnezeu pe cei ce cu credinţă se închină negrăitei naşterii tale.

Şi acum…

Nu poate nicidecum limba muritoare să te laude pe tine după cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea dă-mi mie, Cu­vioasă, putere pe măsura voinţei, ca să laud cu dorire negrăită naşterea ta.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Depărtează toată întunecimea minţii mele şi dăruieşte, fără prihană, ticălosului meu suflet razele harului tău, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

M-am rănit, fără de prihană Stăpână, cu sabia înfricoşată a pierzătorului şi am căzut în cumplită moarte, ci tu viază-mă, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

Slavă…

Se minunează toată mintea de minunile tale, Mireasa lui Dumnezeu, pe care le reverşi cu îmbelşugare tuturor robilor tăi, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

Şi acum…

Pe poporul tău cel căzut în prăpastia robiei vrăjmaşilor celor necredincioşi miluieşte-l, căci tu eşti nădejdea tuturor şi ajutorul.

Sedealna. Clasul al 4-lea
Cel ce Te-ai înălţat…

Mântuirea nemincinoasă a creştinilor, ocrotitoarea nebiruită a păcătoşilor, puternicul nostru ajutor şi scăparea, mântuieşte-mă pe mine, cel ce alerg la tine, Preanevinovată Fecioară, acoperă-mă cu aripile sfântului tău acoperământ, ai grijă de sufletul meu dincolo şi stai de faţă la plecarea de aici.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Urmând dumnezeieştilor tale cuvinte acum, pe tine te fericim, strigând ţie: Bucură-te, Curată, căci minunile tale sunt străine şi nesfârşite. Drept aceea, Stăpână, luminează mintea mea, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Ca ceea ce eşti templu luminos al dumnezeiescului Duh, împarte darurile celor ce aleargă la tine cu credinţă, Preanevi­novată, pentru aceea luminează mintea mea, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Slavă…

Pe mine, cel ce alerg la nesfârşitele tale mile, nu mă trece cu vederea, ci ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, adâncul milelor, miluieşte-mă şi îndreaptă-mă pe mine, cel căzut în patimi, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Şi acum…

Mişcările minţii mele, ceea ce eşti nădejdea şi mântuirea cre­dincioşilor, Preanevinovată, îndreaptă-le pe toate către tine pen­tru mila bunătăţii tale, ca să te cinstesc pe tine şi să te slăvesc întru toţi vecii.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi…».

Ca ceea ce eşti sfeşnic dumnezeiesc purtător de foc al harismelor trimite strălucirea ta tuturor celor ce strigă cu credinţă, Preacurată, într-un glas cu Arhanghelul: Bucură-te, prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Cort prealuminos fiind al strălucirii celei în trei sori, ai ră­sărit dumnezeiasca şi mântuitoarea lumină, fără prihană Fecioară, tuturor celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, cea prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Trâmbiţa proorocească de demult tainic te-a închipuit pe tine uşă neumblată, munte şi palat, ceea ce îi arăţi temple ale Duhului pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, cea prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Şi acum…

Opreşte, Curată, şuvoaiele patimilor mele care scufundă inima mea cea smerită, şi aruncă ancora la limanul dumnezeiesc, Prea­nevinovată, ca să te laud pe tine pururea, cea prealăudată, şi să strig ţie cu credinţă: bucură-te, cea prin care a fost luminat nea­mul oamenilor.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fară de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Dăruieşte-mi mie cu îmbelşugare şuvoiul cel de viaţă făcător al milei tale, căci la tine vin acum eu, cel vătămat rău din nepurtare de grijă şi te rog, dă-mi veselie, ca să strig: Bucură-te, aju­torul muritorilor, ca pururea să te măresc pe tine.

Cu totul rănit zac eu, nenorocitul, în cădere cumplită prin uneltirile vicleanului vrăjmaş, fară de prihană Fecioară, ci tu, care ai născut viaţa cea ipostatică degrab mă ridică, să strig ţie: Bucură-te, ajutorul muritorilor ca pururea să te măresc pe tine.

Slavă…

A venit la noi lumina cunoştinţei prin naşterea ta şi pe toţi i-a umplut de dumnezeiască înţelepciune şi vedem neumbrit tainele cele înţelegătoare ale Fiului tău şi Dumnezeu, pentru aceea şi eu, Stăpână, împreună cu toţi lăudându-te, te măresc.

Şi acum…

Luminează-mă cu strălucirea bucuriei pentru negrăită mila milostivirii tale şi alungă toţi norii deznădejdii mele şi dăruieşte-mi mie bucuria cea adevărată, ca să laud cu credinţă dumnezeiască naşterea ta şi pururea să te măresc pe tine.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Ca un viteaz între mucenici…

Bucură-te, tron în chipul focului al Atotputernicului Dumnezeu; bucură-te, vas care porţi mana; bucură-te, izvor nesecat, care verşi şuvoaiele harului celor ce cu credinţă aleargă la sprijinul tău şi care celor bolnavi le dai harul vindecărilor şi care dai dezlegare feluritelor primejdii, fară de prihană Fecioară.

Bucură-te, ceea ce ai purtat fară strâmtorare în pântecele tău temelia pământului, Preanevinovată; bucură-te, viţa cea cu bună roadă, care ai odrăslit strugurele cel copt care a revărsat tuturor credincioşilor vinul cel mântuitor, care ai izvorât dulceaţa nestricăciunii celor cufundaţi în adâncul înşelării prin sfatul şarpelui.

Bucură-te, munte umbrit de virtuţi, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, cleşte purtător de foc care ai purtat cărbunele dum­nezeiesc, Cel care ridică păcatele a toată lumea, bucură-te, dătătoarea mântuirii muritorilor; bucură-te, turn de veghe neclintit al Bisericii lui Hristos; bucură-te, tron al Domnului în chipul soarelui; bucură-te, întărirea credincioşilor.

Preanevinovată, Mireasa lui Dumnezeu, tras în jos şi ade­menit de cugete întunecate fiind, m-am depărtat de Fiul tău, ca mai înainte fiul cel risipitor, gol fiind de virtuţile pe care le-am avut din fire, pentru aceea mă rog, întorcându-mă la dumneze­iasca pocăinţă, învredniceşte-mă să primesc din nou bogăţia pe care am pierdut-o.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Vineri seara – Glasul al 4-lea Facere a împăratului Teodor Lascaris

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maicii şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce ai născut bucuria, bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, izgonirea blestemului; bucură-te, Preanevinovată; bucură-te, Stăpână, apărătoarea lumii; bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine.

Fiind dăruitoare a bucuriei, bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, Stăpână, ceea ce ai micşorat blestemul; bucură-te, nenuntită; bucură-te, Preacurată, acoperământul sufletului meu; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, Prealăudată.

Slavă…

Bucură-te, masă dumnezeiască; bucură-te, sfeşnic cu totul lumi­nos; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, templu al lui Dumnezeu; bucură-te, căruţa împăratului a toate; bucură-te, cetate însufle­ţită a Atotţiitorului.

Bucură-te, munte sfânt, bucură-te, pod ceresc; bucură-te, pat însufleţit; bucură-te, nor de aur; bucură-te, Tu, cea fără de prihană, mântuirea credincioşilor; bucură-te, cu totul nepătată; bucură-te, Prealăudată.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi cu putere s-au încins. Pentru aceasta, s-a întărit întru Domnul inima mea».

Bucură-te, lauda fecioriei; bucură-te, bucuria nesfârşită a celor ce nasc; bucură-te, ceea ce singură eşti chemarea mântuitoare a Evei celei dintâi.

Bucură-te, împăcarea lumii; bucură-te, minune străină a sfinţi­lor îngeri; bucură-te, Maică binecuvântată a Stăpânului a toată zidirea.

Slavă…

Bucură-te, crin cu dulce mireasmă; bucură-te, alabastru cu mir şi izvor al sfinţirii; Bucură-te, Fecioară, norul luminii, sfeşnicul cel cu şapte făclii.

Şi acum…

Bucură-te, trandafir neveştejit; bucură-te, comoară cu adevărat dumnezeiască a fecioriei, bucură-te, răscumpărarea mântuitoare a neamului ortodocşilor.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne».

Bucură-te, nădejdea de mântuire a tuturor; bucură-te, viţă mult roditoare; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea de taină; bucură-te, căruţa soarelui; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Bucură-te, munte umbrit al Iui Dumnezeu; bucură-te, templu preasfânt; bucură-te, scară pe care mai înainte a văzut-o Iacob; bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Slavă…

Bucură-te, mirul cel preaînmiresmat al lui Dumnezeu; bucură-te, vedere nepătrunsă, pe care mai înainte a văzut-o Proorocul Avacum; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te, Născătoare de Dum­nezeu prealăudată.

Şi acum…

Bucură-te, cetate cu douăsprezece ziduri a lui Dumnezeu; bu­cură-te, palat al dumnezeieştii slave; bucură-te, tron al Făcătorului tuturor; bucură-te, masa Cuvântului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăru­ieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Bucură-te, ceea ce ai odrăslit pe Săditorul făpturii; bucură-te, ceea ce ai născut pe hrănitorul a toată lumea; bucură-te, rădă­cina lui David, ceea ce ai crescut pe Cel ce din milă ţine toate în chip mai presus de toată mintea.

Bucură-te, zid nesurpat şi acoperământul celor ce te cinstesc pe tine; bucură-te, ocrotitoarea şi îndrăznirea pământenilor; bucură-te, nădejdea muritorilor, bucuria desfătată a tuturor celor ce te fericesc pe tine, preafericită Stăpână.

Slavă…

Bucură-te, vedere necuprinsă de îngeri; bucură-te, minune netâlcuită, străină şi negrăită; bucură-te, fiica lui David, Maica Făcătorului a toate, Stăpâna şi Doamna întregii tăpturi.

Şi acum…

Bucură-te, car de foc al împăratului a toate; bucură-te, por- fira cea gândită a lui Dumnezeu Cuvântul; bucură-te, cleşte tainic şi cădelniţă de aur, uşa cea neumblată, preafericită Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Bucură-te, ţarină nearată; bucură-te, vie nelucrată; bucură-te, Rai; bucură-te, izvor nedeşertat; bucură-te, vasul manei; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu.

Bucură-te, liman neînvăluit; bucură-te, turn de veghe al celor războiţi; bucură-te, cetate întărită; bucură-te, îndreptarea celor căzuţi; bucură-te, Maica Celui Preaînalt; bucură-te, Preanevino­vată.

Slavă…

Bucură-te, măslin pururea roditor; bucură-te, porumbiţă dorită de toată lumea; bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, Marie, cu totul nepătată; bucură-te, Sfântă Fecioară; bucură-te, Prealăudată.

Şi acum…

Bucură-te, cleştele cărbunelui dumnezeiesc; bucură-te, cădel­niţă cu totul de aur; bucură-te, buchet; bucură-te, vas al Duhului Sfânt; bucură-te, cămară de nuntă a Cuvântului; bucură-te, iu­bitoare de bine.

Sedealna:
Arătatu-Te-ai astăzi…

Bucură-te, scaun de foc al împăratului şi sfeşnic cu totul de aur al luminii dumnezeieşti care luminezi sufletele şi minţile celor ce te laudă pe tine, Fecioară prealăudată.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «N-au slujit lăpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Bucură-te, uşa cea neumblată prin care a trecut numai Cel preaînalt, izvor pecetluit. Bucură-te, templu dumnezeiesc al legii harului; bucură-te, pod care îi duci pe toţi cei credincioşi la moştenirea de sus.

Bucură-te, munte netăiat, pe care mai înainte tainic l-a văzut Daniil; bucură-te, rug neaprins, pe care l-a văzut Moise cel gângav; bucură-te, lauda proorocilor şi a Apostolilor.

Slavă…

Bucură-te, toiagul lui Aaron care mai presus de minte ai odrăslit pe Săditorul vieţii; bucură-te, plinirea legii şi pecetea proorocilor; bucură-te, Stăpână; bucură-te, Fecioară preacuvioasă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Bucură-te, Maică nenuntită a Făcătorului tău, de Dumnezeu dăruită; bucură-te, nădejdea credincioşilor; bucură-te, ceea ce ai izvorât apa cea săltăreaţă; bucură-te, laudă şi dumnezeiască veselie a credincioşilor care te cinstesc pe tine.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile, mai cinstită decât toate cetele îngereşti; bucură-te, adânc nesfârşit, înălţime necuprinsă; bucură-te, jertfelnic al chemării de sus a firii celei stri­cate a muritorilor; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor deznădăjduiţi.

Bucură-te, munte sfânt al lui Dumnezeu, munte gras şi înche­gat, netăiat; bucură-te, topitoare a firii celei stricate; bucură-te, patul de nuntă al unirii celor două firi, căci întru tine se văd căile lui Dumnezeu cele adevărate, Fecioară, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Bucură-te, cortul mărturiei şi tablele testamentului scrise de Dumnezeu; bucură-te, căpătâi al legii harului; bucură-te, temelie a profeţilor, Sfântă Stăpână, slava apostolilor şi a mucenicilor; bucură-te, bucuria cuvioşilor, Fecioară.

Şi acum…

Bucură-te, comoara dumnezeieştilor haruri şi pricina tuturor bunătăţilor, Preacurată; bucură-te, podoabă a tuturor celor ce te laudă pe tine; bucură-te, liman neînviforat şi port al celor ce plutesc pe marea vieţii; bucură-te, mângâierea celor întristaţi, Fecioară.

Să lăudăm.

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum pli­nită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Prea­fericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Bucură-te, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, apărătoarea lumii; bucură-te, stea neapusă, vas al luminii, locaş al Treimii; bucură-te, cort al Cuvântului şi întărirea tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Bucură-te, sfeşnic de aur şi masă care îi hrăneşti pe credin­cioşi, pământ nelucrat care ai odrăslit spicul cel purtător de viaţă; bucură-te, izvor care ai revărsat apa cea dătătoare de viaţă celor ce strigă: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Slavă…

Bucură-te, cămară de nuntă, întru care Dumnezeu s-a nuntit cu firea noastră; bucură-te, măslin roditor care veseleşti pe toţi; bucură-te, cristelniţă nedeşertată a dumnezeieştii curăţiri a celor ce strigă: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Şi acum…

Bucură-te, scoică înţelegătoare care ai cufundat purpura lui Dumnezeu; bucură-te, mirul cel de mult preţ şi dumnezeiesc care îi înmiresmează pe credincioşi; bucură-te, zid nesurpat şi scăpare a celor ce strigă: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Dat-ai semn…

Bucură-te, mântuire preaputernică a toată lumea, întărirea celor ce stau şi ridicarea celor căzuţi; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, bogăţie a celor săraci şi comoară a celor lipsiţi, hrană celor flămânzi; bucură-te, cu totul nepătată, mângâierea celor întristaţi şi cercetarea celor bolnavi; bucură-te, singur ajutor al celor ce cu credinţă se roagă ţie.

Bucură-te, dimineaţă strălucită care ai răsărit credincioşilor pe soarele cel neînserat; bucură-te, adânc nemăsurat, înălţime negrăită a înfricoşătoarei taine; bucură-te, bucuria îngerilor; bucură-te, ceea ce ai stins văpaia înşelării; bucură-te, omorârea iadului; bucură-te, nor cu totul luminos, îndreptarea lui Adam; bucură-te, Preacinstită Stăpână.

Bucură-te, podoaba celor ce petrec în feciorie şi lauda lumii, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, cumpănă de plumb pe care mai înainte a văzut-o Amos (Amos 7, 8), pe care, Dumnezeu, pentru rugă­ciunile tale, nu o va trece cu vederea; bucură-te, răscumpărarea lumii; bucură-te, templu al Dumnezeirii; bucură-te, dulce desfătare a limbii credincioşilor, fără de prihană.

Ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, Preanevinovată, ri­sipeşte întunericul patimilor ce mă supără pe mine şi pe şarpele cel amăgitor care ademeneşte sufletul meu pururea prin plăceri şi deşertăciuni, departe izgoneşte-l de ticăloasa mea inimă, păzind în liniştea nepătimirii pe robul tău.