Martie

1

Acatistul Sfinţilor 40 Mucenici (9 martie)

Condacul 1

Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închinătorii la idoli, veniţi să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm:

Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icosul 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că prîntr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 2-lea

Voievodului ce vă îndeamna din porunca împăratului să aduceţi jertfă capiştii idoleşti, cu un gând i-aţi răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru razboaie aţi biruit pe vrăjmaşi, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veţi surpa şi veţi birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinţi: una din două stă înaintea voastra să alegeţi: ori zeilor să aduceţi jertfe şi să luaţi mari daruri, ori nesupunându-vă să fiţi din oaste izgoniţi şi pedepsiţi, către care ei au răspuns că „Domnul se îngrijeşte de noi în cele de folos˝; pentru aceasta le cântăm:
Bucuraţi-vă, ostaşii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mucenici;
Bucuraţi-vă, răbdători de chinuri;
Bucuraţi-vă, cei binecredincioşi şi înţelepti;
Bucuraţi-vă, că aţi defăimat tăgăduinţele netrebnice;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe cei necredincioşi;
Bucuraţi-vă, că aţi luptat împotriva iernii;
Bucuraţi-vă, că aţi năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit mila şi dragostea Lui;
Bucuraţi-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit de asemenea dar;
Bucuraţi-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 3-lea

De vreme ce singur mărturiseşti, au zis Sfinţii ostaşi voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubeşti pe noi căci eşti fără de lege şi de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Mărturia Sfinţilor umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniţă. Iar sfântul Kyrion a zis către dânsul că de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemniţat; iar noi, cu evlavie, cântăm aşa:
Bucură-te, Kyrion înţeleptule;
Bucură-te, al frăţiei apărătorule;
Bucură-te, al semeţiei învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credinţă cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale ;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trambiţă insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 4-lea

În temniţă şezând Sfinţii, înţeleptul Kriton nu înceta a-i povăţui zicând că precum cu un suflet şi cu un gând am vieţuit, aşa şi mucenicia să o săvârşim împreună; şi precum am plăcut împăratului celui muritor, aşa şi Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiţi şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Petrecând ostaşii închişi şapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, că să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoşa, mergând la înfăţişare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mărturiseşte-ne şi întru puterea Ta ne judecă˝; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceată Sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, şi în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrajmaşi vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi pătimitoare;
Bucură-te, de eresuri straşnică prigonitoare;
Bucură-te, creştinilor veşnică apărătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 5-lea

Stând Sfinţii înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: voi poate mai mari dregătorii aşteptaţi de la împăratul, eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veţi supune legilor ţării ca să jertfiţi zeilor. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar şi trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau şi tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încăt se ucideau unii pe alţii. O, minune! strigau Sfinţii, întărindu-se în credinţă; iar noi le cântăm:
Bucuraţi-vă, că aţi biruit pe satana;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe Licie;
Bucuraţi-vă, că aţi uimit pe străjerii lui;
Bucuraţi-vă, că aţi îmbărbătat toată oştirea;
Bucuraţi-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucuraţi-vă, că aţi făcut a se minuna popoarele;
Bucuraţi-vă, că aţi luminat înţelegerea privitorilor;
Bucuraţi-vă, că aţi îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucuraţi-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucuraţi-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-au întors mulţi eretici la credinţă;
Bucuraţi-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-6-lea

Voievodul ruşinat văzându-se şi neştiind ce să mai zică, striga către popor că vrajitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală, că Dumnezeu a voit ca feţele celor fără de ruşine ce hulesc pe Fiul Său, să se zdrobească, şi astfel să cunoască puterea lui Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Şi iarăşi ducându-i pe Sfinţi la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, aşa sunt ochii noştri către Domnul…˝. Atunci glasul Domnului a grăit către dânşii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este˝; pentru aceasta să-i cinstim şi să zicem aşa:
Bucuraţi-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi învrednicit de asemenea cinste;
Bucuraţi-vă, că v-aţi întărit prin putere de sus;
Bucuraţi-vă, că v-aţi socotit întocmai cu Apostolii;
Bucuraţi-vă, că cuvântul lui Dumnezeu s-a rostit către voi;
Bucuraţi-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât şi în temniţă;
Bucuraţi-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălăşluit;
Bucuraţi-vă, că biruitori v-aţi arătat cu puterea Crucii;
Bucuraţi-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucuraţi-vă, cântăreţilor de cântări duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, organe bine răsunătoare;
Bucuraţi-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-7-lea

După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinţi, s-au dus ei din temniţă înaintea tiranilor, cărora le-au grăit aşa: Faceţi-ne nouă ce veţi voi, că suntem creştini şi nu ne vom închina zeilor voştri. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând şi la urechi şoptind. După care, iarăşi cu credinţă au strigat: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Neputând a suferi mai mult Agricola şi Licie defăimarea ce le făceau Sfinţii, au poruncit ostaşilor să-i lege şi să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare şi nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostaşi; ei însă cu faţă veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucuraţi-vă, că aţi ieşit din cetele păgâneşti;
Bucuraţi-vă, că intraţi în legiunile cereşti;
Bucuraţi-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucuraţi-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucuraţi-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucuraţi-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucuraţi-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucuraţi-vă, că puterea iadului se zdrobeşte de sfaturile voastre;
Bucuraţi-vă, că serafimii cântă şi prăznuiesc;
Bucuraţi-vă, că Agricola şi Licie se ocărăsc;
Bucuraţi-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucuraţi-vă, că în ele aţi primit botezul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-8-lea

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinţilor îngheţaseră încăt se puteau frânge. Unul, însă, dîntr-înşii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credinţă, s-a despărţit de ceata cea sfântă şi a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credinţa sa, dar toţi ceilalţi cu un glas ziceau: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Punându-se Sfinţii la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheaţa s-a topit şi apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinţilor acestea:
Bucuraţi-vă, că aţi îmblânzit stihiile;
Bucuraţi-vă, că iezerul de gheaţă s-a topit;
Bucuraţi-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucuraţi-vă, că crivăţul şi-a schimbat puterea sa;
Bucuraţi-vă, că v-aţi izbăvit de iarna suferinţei;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit căldura Raiului;
Bucuraţi-vă, că din întuneric aţi ieşit la lumină;
Bucuraţi-vă, că lepra păcatelor s-a curăţit de pe voi;
Bucuraţi-vă, că Soarele dreptăţii v-a strălucit vouă;
Bucuraţi-vă, că dorinţa barbarilor a rămas ruşinată;
Bucuraţi-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit dumnezeiască bunăvoinţă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al-9-lea

În acea vreme mai marele temniţei, văzând lumina şi uitându-se la cer, a văzut treizeci şi nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinţi şi înţelegând ca a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: şi eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu şi îi cânt Lui: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Cu această urmare a temnicierului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după râduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet al lor, în chip de om se tânguia pe ţărmuri, zicând: Cum boierii de au lăsat nechinuiţi pe aceşti ostaşi semeţi până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 10-lea

Iar a doua zi venind necuraţii tirani la iezer, au văzut pe Sfinţi vii şi nevătămaţi de asprimea gerului cu temnicierul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostaşi pricina şi ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină, şi cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos şi cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal şi ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu ciocane, care muncă săvârşindu-se cu multă cruzime, maica unuia din Sfinţi ce se numea Meliton şi era tânăr foarte, întâmplându-se de faţă, cu jale mare îl imbărbăta, strigând către dânsul şi către ceilalţi:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăveşti;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înţeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învăţătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrăjmaşi risipitor;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 11-lea

Când Mucenicii erau chinuiţi de ostaşi, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului; şi aşa grăind şi-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dar după ce s-au săvârşit din viaţă ca nişte jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinţilor în căruţe şi să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creştinilor nici o nădejde de mângâiere, neştiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei;
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domiţian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împărăţilor;
Bucură-te, Atanasie, dulceaţa preoţilor;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinţei;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 12-lea

Şi după ce s-au săvârşit Sfinţii, acel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viaţă, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalţi, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum şi-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaşte ale Mucenicilor. Că, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Şi în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopţii, ca nişte lumini strălucind, de unde i-au scos şi i-au aşezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Agalae, bucuria celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucuraţi-vă, crini neveştejiţi ai Sevastiei;
Bucuraţi-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi încununat prin îngeri;
Bucuraţi-vă, că aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că aţi sporit gloria creştinească;
Bucuraţi-vă, odraslele nemuritoare;
Bucuraţi-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericită şi preanevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul tău cel Sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii şi de alte răutăţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!
( de 3 ori )

Apoi iarăşi se zice

Icosul 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că prîntr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristata;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 1

Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinătorii la idoli, veniţi să praznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm:
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

*

1

Acatistul Sfântului Simeon Noul Teolog (12 martie)

Condacul 1

Lumină lumii şi mărturisitor al Luminii neînserate, păstor şi învăţător al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Simeon. Prin suirea pe scara virtuţilor ai odrăslit rodul desăvârşitei iubiri de Hristos, din care izvorăşti vrednică cuvântare de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Icosul 1

Născut în Galateea, ai fost adus de tatăl tău la Constantinopol pentru studii şi urmai să intri în slujba împăratului. Dar tu, rănit de dragostea lui Hristos, din al Cărui cuvânt te hrăneai, smerindu-ţi inima, ai refuzat această cinste. Atunci ai pornit în căutarea unei călăuze nemincinoase, care să te nască în duh la cunoaşterea de Dumnezeu şi viaţa adevărată.
Bucură-te, scârbire de viaţa risipită în pofte şi închipuiri trecătoare
Bucură-te, dar şi lepădare a cugetelor pătimaşe
Bucură-te, inimă sprijinită în chip nevăzut de mâna dumnezeiască
Bucură-te, pogorâre prin smerenie în adâncurile milostivirii divine
Bucură-te, rod al rugăciunii şi citirilor evlavioase
Bucură-te, ieşire prin credinţă pe puntea peste prăpastia resemnării
Bucură-te, căutare de fiu risipitor a Părintelui duhovnicesc
Bucură-te, dorire de hrană nestricăcioasă şi înstrăinare de dorinţa cea rea
Bucură-te, plâns la picioarele Crucii
Bucură-te, neţărmurită încredere în Cuvântul lui Dumnezeu
Bucură-te, suflet mişcat de dumnezeiască dragoste
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al neprihănitei Treimi!

Condacul al 2-lea

Pescuit în chip minunat de Hristos, ai fost, Sfinte Simeon, dăruit de Sus cu un sfânt călăuzitor, Simeon Evlaviosul, călugăr al mănăstirii Studion. Atunci te-ai îmbrăcat în ascultare ca într-un veşmânt de har, cercetându-ţi adeseori părintele şi urmându-i cu râvnă sfaturile, pentru care neîncetat mulţumeai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cufărul plin de nestemate al cuvintelor părintelui tău l-ai deschis prin evlavioasa lor urmare. căci ai dorit din suflet tămăduirea şi, împlinind cu atenţie îndemnurile conştiinţei, ai înmulţit rugăciunea, plânsul şi nevoinţele. Iar în privegheri ostenindu-te, ai fost curând învrednicit de vederea Luminii neapropiate şi auzirea cuvintelor Vieţii Veşnice, răpit nopţii acestei lumi întru bucuria cântării de Aliluia!
Bucură-te, lucrare de taină a inimii peste grijile slujirii de la palat
Bucură-te, neodihnită stare de închinare înaintea Domnului
Bucură-te, chemare cu tărie în ajutor a Maicii Domnului
Bucură-te, dezgropare a comorii duhovniceşti din adâncurile firii
Bucură-te, căutare prin nădejde a frumuseţii suprafireşti
Bucură-te, conştiinţă de sine adâncită de entuziasmul iubirii
Bucură-te, izvor de lacrimi ce stingi flacăra patimilor
Bucură-te, jertfire a nopţilor pe altarul Luminii neînserate
Bucură-te, spălare cu apa ritualului de taină
Bucură-te, floare a fericitei întristări, înrourată de har
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 3-lea

Retrăgându-se harul şi slăbindu-ţi râvna, ai fost încercat de războiul gândurilor şi întunecarea conştiinţei vreme de mai mulţi ani. Aşa ai cunoscut neputinţa firii şi nevoia ei de ajutor dumnezeiesc. Iar neorânduiala simţurilor, alipite prin patimi de cele ale lumii, împreună cu faptele neascultării le-ai urât, şi ai fost smuls cu mână tare de Însuşi Hristos, înlăuntrul slavei Sale. De atunci nu te-ai mai despărţit, Sfinte Simeon, de îngereasca cântare: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ales ai fost de Dumnezeu, şi mulţumită rugăciunilor părintelui tău ţi-ai luat crucea şi ai urmat lui Hristos pe calea desăvârşitei lepădări de lume. Aşa ai intrat ca începător la mânăstirea Studion şi ucenic al Sfântului Simeon Evlaviosul, întru pocăinţă şi ascultare. Pentru aceasta strigăm ţie :
Bucură-te, suflet smuls de bunul Samarinean din mâna tâlharilor nevăzuţi
Bucură-te, răsădire în inimă a fricii curate de Domnul
Bucură-te, omorâre a patimilor prin ascultare
Bucură-te, curăţire prin lacrimi şi înnoire a simţurilor
Bucură-te, mâini întinse cu umilinţă spre Dumnezeu
Bucură-te, stăpânire a limbii năvalnice
Bucură-te, mărturisire a gândurilor înaintea părintelui ca lui Hristos
Bucură-te, năvod al rugăciunii plin de cuvintele Vieţii
Bucură-te, amintire a morţii ce pricinuieşte smerenia
Bucură-te, lepădare a slavei deşarte pentru slava de Sus
Bucură-te, ieşire din iadul deznădejdii şi intrare în focul sfintelor nevoinţe
Bucură-te, lumină a iubirii netăiată de războiri
Bucură-te, martor prin conştiinţă al slavei dumnezeieşti
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 4-lea

Prin legarea cu sfinţenie de cuvântul părintelui duhovnicesc, te-ai izbăvit din legăturile patimilor. Nici măcar sub pretextul respectării rânduielilor, nu ai vrut a-l părăsi pe cel ce te-a născut întru Hristos, pentru care ai suferit izgonire. Dar ai intrat în mânăstirea vecină, închinată Sfântului Mamas, şi ai rămas sub ascultarea lui Simeon Evlaviosul. Curând ai depus făgăduinţă şi ai fost hirotonit preot, iar după trei ani ai fost ales stareţ, căci viaţa ta strălucea de taina cântării îngereşti: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Fără să-ţi mai întorci paşii de pe calea cea strâmtă, te-ai nevoit, Părinte, prin patimile de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos şi de razele ei fiind străpuns, ai păzit-o de înşelarea nevăzuţilor vrăjmaşi şi potrivnicia oamenilor străini de înţelegerea duhovnicească. Pentru aceasta ai dobândit tămăduire sufletului şi har călăuzitor, iar noi îţi cântăm:
Bucură-te, plecăciune în adâncul fără hotar al Luminii
Bucură-te, părăsire fără de ură a celor trecătoare
Bucură-te, risipire a ceţii patimilor
Bucură-te, izgonire a închipuirii cunoştinţei mincinoase
Bucură-te, oprire a iscodirii şi făuririi gândurilor deşarte
Bucură-te, răbdare a suferinţelor curăţitoare
Bucură-te, inimă apărată de cercul virtuţilor
Bucură-te, minte urcată în cerul nepătimirii
Bucură-te, adunare a comorilor Duhului
Bucură-te, supunere a trupului curgător, voii Duhului
Bucură-te, pecetluire a cărţii cunoştinţei cu Lumina lui Hristos
Bucură-te, ascultare de fiu şi purtare de grijă de părinte
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 5-lea

Îl căutai fără încetare pe Hristos şi Îi urmai prin fapte dumnezeieştile cuvinte, iar El îţi călăuzea în taină paşii, prin împărtăşiri şi retrageri repetate ale harului. Dar când ai deprins tăria neclintită a privirii spre Cele de Sus, Domnul Însuşi ţi-a vorbit ca unui prieten şi frate, iar tu ai strigat cu cutremur: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ca un sărac plin de dragoste frăţească, care ai primit de la Hristos moneda de aur a harului, te-ai arătat apostol al iubirii Sale nebune pentru oameni. Căci ai descoperit milostivirea şi slava cu care îi învredniceşte pe cei ce Îl caută din toată inima. Pentru aceasta şi noi strigăm :
Bucură-te, pământ al inimii, luminat de Soarele dreptăţii
Bucură-te, prindere prin pocăinţă de veşmântul iubirii
Bucură-te, cunoaştere prin experienţă a minunilor lui Dumnezeu
Bucură-te, reînnoire a icoanei vieţii evanghelice
Bucură-te, conştiinţă clară a răspunderii duhovniceşti
Bucură-te, bucurie a împărtăşirii cu aproapele a milei de Sus
Bucură-te, silire a firii de a iubi dincolo de fire
Bucură-te, rod al morţii dătătoare de viaţă a lui Hristos
Bucură-te, pământ din care izvorăşte Viaţa veşnică
Bucură-te, îndestulare din potirul tainei
Bucură-te, părtaş al nunţii duhovniceşti
Bucură-te, alergare până la capătul puterilor după Hristos
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul 6-lea

Primind sărutarea iubirii, te-ai sălăşluit în cortul Luminii, de unde chemarea lui Hristos s-a făcut prin tine auzită tuturor. Căci cu limbă de foc adunai oile risipite, şi purtai cu bărbăţie crucea fraţilor tăi, pururi cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Te-ai luptat, Sfinte Părinte, să-i faci pe toţi să înţeleagă că vederea lui Dumnezeu, şi îndumnezeirea omului sunt cu putinţă în orice vreme. Căci bunăvoirea fiinţei create este întâmpinată de puterea curăţitoare şi desăvârşitoare a harului şi atunci nimic nu poate opri unirea omului cu Ziditorul său.
Bucură-te, limpezime a vederii duhovniceşti
Bucură-te, memorie neclătinată a luminii neapropiate
Bucură-te, pecete a învăţăturii de Dumnezeu insuflate
Bucură-te, adunare prin iubire a mădularelor împrăştiate ale Bisericii
Bucură-te, pârgă a zidirii duhovniceşti
Bucură-te, plâns şi rugă de foc la hotarul Veşniciei
Bucură-te, cuvânt cu putere multă, născut din cunoaşterea lui Dumnezeu
Bucură-te, ruşinare a cunoştinţei care îngâmfă
Bucură-te, mustrare a făţărniciei şi necăutare la faţa omului
Bucură-te, zdrobire a sămânţei ascunse a iubirii de arginţi
Bucură-te, inimă străbătută de fulgerul iubirii dumnezeieşti
Bucură-te, inimă ce naşti perla luminoasă a iubirii de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 7-lea

Pentru fiii duhovniceşti îţi puneai sufletul, Sfinte Simion, pătimind dureri lăuntrice ca să-i naşti întru Hristos, căci pe toţi îi iubeai deopotrivă şi îi zoreai să intre în focul iubirii. Fiindcă în el stau începutul şi sfârşitul, şi el este haina de nuntă a celor ce cântă cu lacrimi de bucurie: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Te nevoiai ca pe toţi să-i scoţi din iadul patimilor şi-i îmboldeai spre suirea pe scara virtuţilor. Pentru aceasta ai pătimit împotrivirea celor împietriţi, întru răbdare şi desăvârşită iubire de vrăjmaşi. Odată, au vrut să te alunge din biserică, dar ai rămas netulburat, iar harul lui Dumnezeu nu i-a lăsat să se apropie. Atunci au fugit la patriarh, care i-a izgonit, însă tu le-ai mijlocit iertarea.
Bucură-te, păzire a dragostei de orice tulburare sau micşorare
Bucură-te, umblare în lumină şi mântuire din groapa neiubirii
Bucură-te, purtare înlăuntru a rănilor Domnului
Bucură-te, vedere a patimilor ascunse şi mijlocire a milostivirii de Sus
Bucură-te, săgeată a Cuvântului ce nimereşti ţinta
Bucură-te, lucrare a poruncilor din iubire pentru Hristos
Bucură-te, lucrare întru cunoştinţă a darului Sfântului Duh
Bucură-te, călăuză izbăvitoare de lanţurile trufiei
Bucură-te, îndrăzneală ce zgudui pe cei nepăsători
Bucură-te, vedere înfricoşată a dreptăţii dumnezeieşti
Bucură-te, alai al virtuţilor ce porţi iubirea ca într-un car de heruvimi
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 8-lea

După un sfert de veac de stăreţie, te-ai retras la isihia mult dorită. Atunci vrăjmaşul a asmuţit asupra ta pizma celor ce luau lumina drept întuneric şi întunericul drept lumină. Iar tu primeai toate cu mulţumire ca din mâna Domnului, cântând întru nerăutate: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ca o trâmbiţă a teologiei ai răspuns la întrebările puse în chip viclean de singhelul Ştefan, fost episcop al Nicomidiei şi, fără să cauţi la rangul înalt, ai mustrat vorbirea de Dumnezeu a celor ce nu au în ei pe Duhul Sfânt. Apoi, sfătuindu-l să nu se bizuie pe înţelepciunea ruptă de viaţa duhovnicească, l-ai îndemnat spre căutarea Duhului prin pocăinţă şi lupta cu patimile.
Bucură-te, odihnă în spaţiul negrăit al plinătăţii
Bucură-te, vrednic închinător al tronului înfricoşător
Bucură-te, slujire cu cutremur a tainelor dumnezeieşti
Bucură-te, conglăsuire cu ceata dumnezeieştilor Părinţi
Bucură-te, casă a înţelepciunii zidită pe Hristos
Bucură-te, surpare a înălţării cu mintea asupra aproapelui
Bucură-te, vedere a întunecării inimii
Bucură-te, Întrupare de taină a adevărului dumnezeiesc
Bucură-te, sabie de foc ce păzeşti pomul vieţii
Bucură-te, sfială înaintea unirii negrăite
Bucură-te, frică ce odrăsleşti floarea străină a iubirii
Bucură-te, uitare a fricii în contemplarea rodului iubirii
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 9-lea

Orbit de duşmănie, singhelul Ştefan a început a defăima scrierile şi viaţa părintelui tău duhovnicesc. Apoi te-a acuzat înaintea Sinodului pentru prăznuirea aleasă a adormirii Sfântului Simeon, care întru cereştile lăcaşuri se învrednicise a cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Fericita nebunie întru Hristos a călăuzitorului tău ai arătat-o ca pe un vlăstar al dragostei şi nepătimirii. Iar minciunii care tulburase Sinodul te-ai împotrivit cu tărie, socotind lepădarea mai rea decât moartea, căci chipul părintelui tău strălucea în Veşnicie de slava lui Hristos!
Bucură-te, purtare în inimă a icoanei părintelui duhovnicesc
Bucură-te, mucenicească mărturisire pentru adevăr
Bucură-te, alergare pe drumul Crucii
Bucură-te, închinare de fiu
Bucură-te, îndelungă răbdare în necazuri şi prigoane
Bucură-te, slujire jertfelnică a voii lui Dumnezeu
Bucură-te, osândire a faptelor întunericului
Bucură-te, blândeţe neclintită ce stăvileşti furia înşelării
Bucură-te, îmbrăcare cu armele lui Dumnezeu
Bucură-te, alipire cu duhul de sfintele mădulare ale Bisericii
Bucură-te, cucerire cu asalt a Împărăţiei
Bucură-te, vedere înlăuntrul cămării de nuntă a Mirelui
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 10-lea

Patriarhul, înşelat de uneltirile singhelului, a lăsat să fie distruse icoanele zugrăvite cu chipul Sfântului Simeon Evlaviosul. Şi adus înaintea sinodului, ai amuţit prin cuvântul de apărare cel de Dumnezeu insuflat pe judecătorii nedrepţi. Condamnat apoi la surghiun, ai binecuvântat pe Hristos cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Exilat într-un pustiu, în mijlocul iernii, lipsit de hrană, ai mulţumit lui Dumnezeu şi ai binecuvântat pe prigonitori. În acel loc ai aflat paraclisul Sfintei Muceniţe Marina, unde prin voia de Sus ai întemeiat o mânăstire.
Bucură-te, slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate
Bucură-te, flămânzire şi însetoşare de dreptate
Bucură-te, neîngrijire de cele vremelnice
Bucură-te, pironire a păcatului pe Cruce
Bucură-te, închinare, leagăn de naştere al iubirii
Bucură-te, crin al isihiei în pământul bunei pătimiri
Bucură-te, colţ de rai în pustie
Bucură-te, iubire roditoare de fii duhovniceşti
Bucură-te, rodire a înţelesurilor tainice ale teologiei
Bucură-te, vedere de icoană peste zidul păcatului
Bucură-te, mireasmă a ungerii duhovniceşti
Bucură-te, naştere pe pământ a duhului mântuirii
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 11-lea

Înaintea mulţimii fiilor duhovniceşti ce sufereau pentru prigonirea păstorului, patriarhul s-a hotârât să asculte în Sinod cuvântul tău. Apoi a mărturisit buna ta credinţă şi cedarea în faţa hărţuielilor singhelului, drept pentru care te-a chemat cu cinste, să te sfinţească arhiepiscop. Atunci cei binecredincioşi au strigat într-un cuget: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nu te-ai plecat, Sfinte, întru a micşora strălucirea prăznuirii părintelui tău, şi nu te-ai mai întors în locul unde fusesei prigonit pentru dreptate. Însuşi patriarhul, lăudându-ti râvna, te-a slobozit cu pace, ca să săvârşeşti cele ale lui Dumnezeu în locul şi felul în care vei găsi că este voia Lui.
Bucură-te, că năvălind în chilia ta, prigonitorii s-au uimit de desăvârşita-ţi sărăcie
Bucură-te, cel frânt ca pâinea de dinţii lor, pentru slava de Sus
Bucură-te, că ai păzit neatinsă icoana iubirii de părintele duhovnicesc
Bucură-te, că în ea strălucea cu tărie Însuşi Chipul lui Hristos
Bucură-te, lumină strălucind în întunericul lumii
Bucură-te, privire neîntoarsă spre cele dinapoi
Bucură-te, alăută ce viersuieşti imne dumnezeieşti
Bucură-te, răsturnarea învăţăturii făţarnice
Bucură-te, ajutătorule al celor din nevoi
Bucură-te, iubire ce prin încercări, mai tare străluceşti
Bucură-te, iubire ce Îl încapi pe Cel neîncăput
Bucură-te, iubire ce acoperi întreaga creaţie
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 12-lea

Harul de Sus îl revărsai prin mijlocirile tale, peste mulţimile care te cercetau spre tămăduire. Către sfârşitul vieţii, ai primit cu bucurie crucea suferinţei trupeşti şi ai descoperit dinainte ziua adormirii tale şi cea a mutării sfintelor tale moaşte. Iar pe când trupul tău era măcinat de neputinţă, ucenicul Nichifor te-a văzut noaptea în chilie, înălţat la patru coţi în aer, cum te rugai negrăit: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ziua de pe urmă, te-ai împărtăşit cu Preacuratele Taine şi după ce ai spus „Amin!˝, ai poruncit ucenicilor să cânte cântarea de îngropare. Spre mijlocul ei ţi-ai adunat puterile şi ai grăit cu dulceaţă şi linişte: „O, Hristoase Împărate, în mâinile Tale îmi dau duhul˝, şi ai primit de la Dânsul cununa vieţii. Iar aşa precum ai proorocit, după treizeci de ani moaştele tale pline de tot harul şi mireasma s-au mutat spre sfinţirea credincioşilor şi slava Bisericii.
Bucură-te, făcătorule de minuni, întru bucuria Domnului tău
Bucură-te, nume binecuvântat de Tatăl Ceresc
Bucură-te, lemn înmiresmat al Crucii iubirii
Bucură-te, vas sfinţit în care Fiul varsă din Duhul Său
Bucură-te, revărsare de har peste lumea deznădăjduită
Bucură-te, hrănire a mulţimilor cu pâinea dumnezeieştilor descoperiri
Bucură-te, pas liniştit şi împăcat pe calea Vieţii
Bucură-te, urcare în veşnica nepăcătuire
Bucură-te, că aprins de focul ceresc, îl treci în multe sfeşnice
Bucură-te, pom al iubirii răsădit în grădini de rai
Bucură-te, că eşti întru Hristos şi El întru tine
Bucură-te, chip făcut icoană, vrednic de închinare
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Preacuvioase Simeon, nu ne lăsa pe noi, cei preamici, ci precum ai făgăduit fii pururi cu noi pe calea mântuirii. Roagă-te Preasfintei Treimi să strălucească peste noi raza dumnezeirii, ca de ea călăuziţi să ieşim din adâncul patimilor, şi prin crucea pătimirii de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos să ne împărtăşim şi de Învierea Lui. Aşa, Sfinte Simeon, mijloceşte iertare sufletelor noastre şi milă de la Cel Preaînalt, Căruia împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Născut în Galateea, ai fost adus de tatăl tău la Constantinopol pentru studii şi urmai să intri în slujba împăratului. Dar tu, rănit de dragostea lui Hristos, din al Cărui cuvânt te hrăneai, smerindu-ţi inima, ai refuzat această cinste. Atunci ai pornit în căutarea unei călăuze nemincinoase, care să te nască în duh la cunoaşterea de Dumnezeu şi viaţa adevărată.
Bucură-te, scârbire de viaţa risipită în pofte şi închipuiri trecătoare
Bucură-te, dar şi lepădare a cugetelor pătimaşe
Bucură-te, inimă sprijinită în chip nevăzut de mâna dumnezeiască
Bucură-te, pogorâre prin smerenie în adâncurile milostivirii divine
Bucură-te, rod al rugăciunii şi citirilor evlavioase
Bucură-te, ieşire prin credinţă pe puntea peste prăpastia resemnării
Bucură-te, căutare de fiu risipitor a Părintelui duhovnicesc
Bucură-te, dorire de hrană nestricăcioasă şi înstrăinare de dorinţa cea rea
Bucură-te, plâns la picioarele Crucii
Bucură-te, neţărmurită încredere în Cuvântul lui Dumnezeu
Bucură-te, suflet mişcat de dumnezeiască dragoste
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al neprihănitei Treimi!

Condacul 1

Lumină lumii şi mărturisitor al Luminii neînserate, păstor şi învăţător al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Simeon. Prin suirea pe scara virtuţilor ai odrăslit rodul desăvârşitei iubiri de Hristos, din care izvorăşti vrednică cuvântare de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii şi liturghisitor al Preacuratei Treimi!

*

1

Acatistul Sfântului Benedict de Nursia (14 martie)

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniţi toţi cei bine credincioşi să-l lăudăm şi cu evlavie din inimă să-i strigăm:
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Icosul 1

Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut şi cu pustnicească viaţă te-ai împodobit; lumea şi slava veacului de acum le-ai urât şi liniştea cu toată inima ai iubit; pentru care, noi nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viaţa cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinereţe trufia vieţii ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu vieţuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viaţa ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăţiei vas prea cinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor nepreţuit;
Bucură-te, că viaţa ta cu mari virtuţi o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârşirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioşilor Părinţi următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 2-lea

Părăsit-ai, Prea Cuvioase Părinte, pe fericita ta maică şi departe în munţi te-ai sălăşluit, urmând Părinţilor celor de demult şi în singurătate petrecând, din mijlocul pietrelor ai dat glas, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aflatu-te-a în peştera cea din pustie monahul Roman care cu dragoste îţi slujea ţie. Iar tu, prea fericite, într-o peşteră strâmtă închizându-te, în rugăciune şi gânduri de Dumnezeu petrecând, te rugai lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi cu evlavie te cinstim aşa:
Bucură-te, că în peşteră pentru Hristos te-ai închis;
Bucură-te, că acolo cu dorul de Dumnezeu te-ai aprins;
Bucură-te, că în lacrimi şi suspine acolo petreceai;
Bucură-te, căci cu nădejdea mântuirii acolo te mângâiai;
Bucură-te, că acolo monahul Roman te-a ajutat;
Bucură-te, că deasupra peşterii o funie a legat;
Bucură-te, căci cu acea funie vasul cu hrană îl slobozea;
Bucură-te, căci clopoţelul legat de funie ţie îţi vestea;
Bucură-te, că în acest fel hrana la tine venea;
Bucură-te, că Domnul de tine se îngrijea;
Bucură-te, al pustiei luminătorule;
Bucură-te, al sihaştrilor următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 3-lea

Voind diavolul să împiedice fapta cea bună a lui Roman, o piatră a aruncat deasupra clopotului şi l-a spart; iar tu, părinte, cu rugăciunea viclenia acestuia o ai biruit şi cu mulţumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Şi altă dată, Dumnezeu, printr-un preot hrană la ziua Învierii Domnului ţi-a trimis, pe care preot cu cuvinte duhovniceşti l-ai hrănit; iar noi văzând pronia cea mare a lui Dumnezeu asupra ta cu evlavie te lăudăm aşa:
Bucură-te, cel ce grija trupului o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că privirea celor duhovniceşti ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că Împărăţia cerurilor ai căpătat;
Bucură-te, că dreptatea Lui ai aflat;
Bucură-te, că tu spre Dumnezeu ai nădăjduit;
Bucură-te, că mila Lui nu te-a părăsit;
Bucură-te, că pe diavol în chip de mierlă l-ai cunoscut;
Bucură-te, că măiestria lui o ai priceput;
Bucură-te, că războiul desfrânării l-ai biruit;
Bucură-te, că în luptă Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucură-te, al curăţiei râvnitorule;
Bucură-te, al dezmierdării trupului biruitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 4-lea

Auzind de petrecerea ta cea pustnicească, monahii al căror egumen murise, au venit cu multe rugăminţi să le fii lor povăţuitor; iar tu biruindu-te de ale lor rugăciuni ai primit şi această grea sarcină spre folosul lor şi lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Zis-ai, fericite, către monahii cei ce stăruiau a te avea păstor: „Fraţilor, obiceiurile mele nu se potrivesc cu ale voastre˝, căci ai cunoscut din vreme neorânduiala lor; dar cu gândul de a-i îndrepta ai primit a-i povăţui pe ei. Pentru aceasta noi cu acestea te lăudăm:
Bucură-te, căci cu mâhnire liniştea pustiei ai lăsat;
Bucură-te, că de singurătate cu durere de inimă te-ai depărtat;
Bucură-te, că pentru fapta bună limanul liniştii ai părăsit;
Bucură-te, că de folosul altora te-ai îngrijit;
Bucură-te, că petrecerea ta cea pustnicească nu o ai schimbat;
Bucură-te, că nevoinţe peste nevoinţe ai adăugat;
Bucură-te, căci monahii cei răzvrătiţi pentru fapta cea bună au început a te urî;
Bucură-te, că viaţa ta cea pustnicească nu au putut-o suferi;
Bucură-te, că unii din ei răutăţi asupra ta au uneltit;
Bucură-te, că şi otravă asupra ta au pregătit;
Bucură-te, că şi de la această primejdie te-a scos Mântuitorul;
Bucură-te, căci cu ajutorul Lui ai biruit pe răufăcătorul;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 5-lea

Văzând răutatea celor ce au voit să-ţi ia viaţa, nu te-ai supărat prea fericite Părinte, ci sculându-te de la masă, cu faţă şi gând bun, ai dat slavă lui Dumnezeu Care te-a izbăvit de moarte năprasnică şi din inimă ai cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Sfărâmat-ai paharul cel cu otravă prin semnul Crucii lui Hristos, Benedicte, iar către cei ce puseseră la cale moartea ta ai zis: „Mult Milostivul Dumnezeu să vă ierte pe voi fiii mei, pentru ceea ce aţi voit a-mi face mie!˝. Iar noi minunându-ne de atâta nerăutate, cu smerenie te cinstim aşa:
Bucură-te, că prin aceasta Domnului te-ai asemănat;
Bucură-te, că pilda Domnului ai urmat;
Bucură-te, că asemenea Lui pentru vrăjmaşi te-ai rugat;
Bucură-te, că prin aceasta dragoste ai arătat;
Bucură-te, că obiceiurile lor cu ale tale nu s-au asemănat;
Bucură-te, că iarăşi la pustie ai alergat;
Bucură-te, că iarăşi limanul liniştii ai îmbrăţişat;
Bucură-te, că peştera pustiei o ai sărutat;
Bucură-te, că iarăşi lângă tine mulţi monahi s-au adunat;
Bucură-te, al pustiei iubitorule;
Bucură-te, al singurătăţii luminătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul 6

Strălucit-ai ca un soare în viaţa ta cea singuratică prin care ai tras la lumină mulţime de monahi care se sileau a urma petrecerea ta cea sfântă şi lui Dumnezeu a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Întemeiat-ai cu puterea lui Hristos, douăsprezece mănăstiri, Prea Cuvioase Părinte, şi mulţi din Roma au alergat ca să fie ucenicii tăi spre a-i conduce pe ei la calea mântuirii; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, că Domnul de sub obrocul pustiei te-a scos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, căci ca o lumină în sfeşnic ai luminat;
Bucură-te, căci calea cea către Lumină multora o ai arătat;
Bucură-te, că pe monahul cel leneş l-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe diavolul ce-l scotea din biserică în vremea pravilei multora l-ai arătat;
Bucură-te, căci cu rugăciunea apă din piatră ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta monahilor ai fost de mult folos;
Bucură-te, că şi unealta cea de fier cu rugăciunea din râu o ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta, asemenea cu Elisei Proorocul vestit ai fost;
Bucură-te, al minunilor prooroceşti arătătorule;
Bucură-te, al petrecerilor lor următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 7-lea

Arătat-ai, prea fericite părinte, viclenia şi răutatea lui Florentie, care voia să te piardă prin otrăvire; căci rugându-te lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui, te-ai ferit din calea primejdiei. Pentru aceasta ai mulţumit lui Dumnezeu şi din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ajuns-a mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pe vicleanul şi zavistnicul Florentie, căci căzând din foişorul casei sale, rău a pierit; iar tu, omule al lui Dumnezeu, auzind de pierzania lui, ai plâns şi te-ai mâhnit; iar noi nevrednicii, minunându-ne de atâta nerăutate, zicem aşa:
Bucură-te, că pentru moartea vrăjmaşului te-ai întristat;
Bucură-te, că Marcu monahul de moartea lui Florentie s-a bucurat;
Bucură-te, că pentru acesta foarte l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Marcu foarte l-ai sfătuit;
Bucură-te, că pe el l-ai canonisit;
Bucură-te, că Marcu după sfătuire a cerut iertare;
Bucură-te, că prin sfat şi canonisire a primit vindecare;
Bucură-te, că în inima ta dragoste de vrăjmaşi ai purtat;
Bucură-te, că de moartea vrăjmaşului tău nu te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin aceasta învăţăturii Domnului ai urmat;
Bucură-te, al iubirii de vrăjmaşi arătătorule;
Bucură-te, al învăţăturii Evangheliei plinitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul al 8-lea
Mutatu-te-ai, fericite Benedicte, în ţara Campaniei în hotarele cetăţii Caşina şi acolo ai distrus capiştea lui Apolon, ridicând Biserica Sfântului Martin şi a Sfântului Ioan Botezătorul, unde monahii şi creştinii adunându-se, slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Vicleanul vrăjmaş al mântuirii oamenilor, văzând că i-ai stricat cuibul din acele părţi, cu mare furie se pornea asupra ta; dar tu, părinte, cu postul şi cu rugăciunea stricai toate uneltirile lui. Pentru care noi cu dragoste te cinstim aşa:
Bucură-te, că piatra cea îngreuiată de diavol o ai uşurat;
Bucură-te, că pe diavolul de sub piatră l-ai ruşinat;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta nălucirea drăcească a pierit;
Bucură-te, că viclenia diavolului o ai batjocorit;
Bucură-te, că pe tânărul monah cel strivit de zid l-ai vindecat;
Bucură-te, că răutatea diavolului o ai defăimat;
Bucură-te, că ai arătat monahilor cele ce făcuseră în călătorie;
Bucură-te, că s-au ruşinat de a lor făţărnicie;
Bucură-te, că le-ai arătat unde le-a dat de mâncare;
Bucură-te, că le-ai descoperit şi cele trei pahare;
Bucură-te, al minciunii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 9-lea

Arătat-ai, Prea Cuvioase Părinte, monahilor care te-au minţit, unde au stat la masă şi câte pahare de vin au băut; iar ei văzându-se descoperiţi, au cerut iertare şi înaintea lui Dumnezeu căindu-se, din inimă I-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Având darul vederii mai înainte, ai descoperit arătat şi credinciosului celui viclean care venea la tine că şi-a călcat legea cea pusă de el; iar acela văzându-se descoperit a cerut cu lacrimi iertare pentru a lui greşeală, iar noi te rugăm să primeşti aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că ostenelile tale Domnul le-a încununat;
Bucură-te, că darul descoperirii ţie ţi-a dat;
Bucură-te, că şi darul proorociei de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că pe Totile craiul l-ai ruşinat;
Bucură-te, că pe Rigon pentru viclenie l-ai mustrat;
Bucură-te, că şi acela văzându-se descoperit foarte s-a ruşinat;
Bucură-te, că pe Totile foarte l-ai înfricoşat;
Bucură-te, că şi Totile, craiul goţilor, de la tine iertare a cerut;
Bucură-te, că moartea stăpânirii lui i-ai descoperit;
Bucură-te, căci cu faţa la pământ înaintea ta a căzut;
Bucură-te, că lui Totile i-ai proorocit;
Bucură-te, al darului proorociei moştenitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 10-lea

Proorocit-ai lui Totile, craiul goţilor, că va intra în Roma şi după nouă ani de stăpânire, întru al zecelea se va săvârşi; care proorocie întocmai s-a împlinit, pentru care a dat slavă lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Descoperit-ai episcopului Bisericii Canusiei că Roma de mari cutremure va fi distrusă, care lucru îndată s-a adeverit. Iar noi, de împlinirea acestei proorocii minunându-ne, cu laudă pe tine te cântăm aşa:
Bucură-te, izvorule al adevăratelor proorociri;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu toate mai înainte le ştii;
Bucură-te, că şi darul vindecărilor de la Hristos ai luat;
Bucură-te, că pe clericul cel îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, că acelui cleric, canon i-ai rânduit;
Bucură-te, că şi lui i-ai proorocit;
Bucură-te, că i-ai zis canonul să şi-l păzească;
Bucură-te, că de la carne şi de la băutură i-ai zis să se înfrâneze;
Bucură-te, că şi de preoţie i-ai zis să se oprească;
Bucură-te, al sfinţeniei preoţiei păzitorule;
Bucură-te, al darului preoţiei apărătorule;
Bucură-te, al nedreptăţii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 11-lea

Mustrat-ai cu blândeţe, părinte, pe monahul cel mândru care ţinea sfeşnicul în vremea mesei tale, descoperindu-i gândurile. De această descoperire mirându-se fraţii, au dat lui Dumnezeu laudă cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Arătat-ai prin vis, fraţilor, unde se cade a zidi mănăstirea lor şi fiind întrebat a doua zi de ei unde s-o zidească, le-ai zis: „ Acolo unde v-am arătat astă noapte!˝. De care lucru ei mirându-se, pe tine te lăudau zicând:
Bucură-te, Benedicte, că darul descoperirii de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că de acest lucru cu toţii s-au mirat;
Bucură-te, că prin vis locul zidirii ai arătat;
Bucură-te, că cele arătate în vis a doua zi le-ai descoperit;
Bucură-te, că acolo ei mănăstire au zidit;
Bucură-te, că pe fecioarele cele nemulţumitoare le-ai certat;
Bucură-te, că a-şi îndrepta viaţa le-ai învăţat;
Bucură-te, că pe acele fecioare de la împărtăşire le-ai oprit;
Bucură-te, că la scumpătatea Sfintelor Taine ai râvnit;
Bucură-te, că Darul Sfintelor Taine l-ai preţuit;
Bucură-te, al nedreptăţii pedepsitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 12-lea

Arătatu-s-a minune înfricoşată asupra fecioarelor neîmpărtăşite, căci în vremea Liturghiei din mormântul cel din biserică afară ieşeau, de care lucru toţi credincioşii foarte se mirau şi cu frică pe Dumnezeu lăudau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Luat-ai, de la Dumnezeu, diferite daruri, Benedicte, spre folosul turmei tale şi al multor credincioşi, pentru care noi lăudăm pe Bunul Dumnezeu Care te-a împodobit cu ele şi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că pe monahul cel leneş, prin vederea balaurului l-ai înţelepţit;
Bucură-te, că pe ipodiaconul Agapit pentru neascultare l-ai pedepsit;
Bucură-te, că untdelemnul cu rugăciunea ta l-ai înmulţit;
Bucură-te, că pe Tala păgânul, numai prin privire l-ai speriat;
Bucură-te, că pe copilul cel mort cu rugăciunea l-ai înviat;
Bucură-te, căci sufletul surorii tale în chip de porumb ţi s-a arătat;
Bucură-te, că zburând sufletul ei în rai a intrat;
Bucură-te, că slăbind cu trupul cu Sfintele Taine te-ai împărtăşit;
Bucură-te, că îndată a sosit şi al tău sfârşit;
Bucură-te, Benedicte mult ostenitorule;
Bucură-te, al Sfinţilor Părinţi următorule;
Bucură-te, al raiului moştenitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul al 13-lea

O, Prea Cuvioase şi mult nevoitorule al lui Hristos Benedicte, al monahilor şi al creştinilor luminătorule, tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi pentru dragostea Lui pururea te-ai ostenit. Auzi-ne şi pe noi smeriţii care te cerem în ajutor şi lui Dumnezeu Care te-a împodobit pe tine cu aceste daruri Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice din nou

Icosul 1

Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut şi cu pustnicească viaţă te-ai împodobit; lumea şi slava veacului de acum le-ai urât şi liniştea cu toată inima ai iubit; pentru care, noi nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viaţa cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinereţe trufia vieţii ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu vieţuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viaţa ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăţiei vas prea cinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor nepreţuit;
Bucură-te, că viaţa ta cu mari virtuţi o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârşirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioşilor Părinţi următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniţi toţi cei bine credincioşi să-l lăudăm şi cu evlavie din inimă să-i strigăm:
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!

Rugăciune

O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viaţa ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovniceşti decât a le arăta. Ai urât slava lumii şi ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi şi la vreme a te pune în sfeşnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor şi al tuturor creştinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit şi ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârşit în lucrarea tuturor faptelor bune şi prin pilda vieţii, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povăţuit. Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi, crucea ostenelilor şi a răbdării o ai dus până la sfârşit. Aceasta înţelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viaţă şi crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului şi prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă şi iertare în toată viaţa noastră, în vremea sfârşitului şi în ziua judecăţii de apoi. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Alexie (17 martie)

Condacul 1

Prea cuviosului şi mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet să-i aducem prinos de laude şi cu dorire să-i strigăm:
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoinţele tale şi răbdarea cea mare şi, primind duhul tău în lăcaşurile cele preaînalte, de bucurie s-au umplut, îndemnându-ne şi pre noi a zice ţie:
Bucură-te, că părinţii i-ai părăsit pentru Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că părinţilor tăi te-ai dăruit prin rugăciune;
Bucură-te, că ei mult s-au bucurat de tine;
Bucură-te, că mare mulţumită au dat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Domnul a primit rugăciunea lor;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de naşterea ta;
Bucură-te, că părinţii tăi mult s-au mângâiat;
Bucură-te, că pentru aceasta pe Hristos au lăudt;
Bucură-te, că eşti rodul rugăciunii;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 2-lea

Văzând părinţii tăi frumuseţea ta cea sufletească şi trupească, s-au gândit a te împreuna cu nunta cea după legea firii, însă tu, arzând cu sufletul către Hristos, ai zis: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Logodindu-te după dorul părinţilor tăi, ai intrat în cămară, însă, fiind tu cu dragostea mai fierbinte către Dumnezeu, ai dat miresei tale brâul şi inelul şi ieşind pe ascuns din cămară ai purces la călătorie, rugându-te neîncetat; iar noi zicem ţie:
Bucură-te, că Domnul ţi-a fost călăuză în cale;
Bucură-te, că spre Laodiceea ai călătorit;
Bucură-te, că pe Domnul cel dorit ai aflat;
Bucură-te, că de toată viaţa lumească te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că chipul Mântuitorului ai căutăt;
Bucură-te, că pe El în cetatea Mesopotamiei L-ai aflat;
Bucură-te, că acel chip mult te-a mângâiat;
Bucură-te, că toată averea ta la săraci o ai dat;
Bucură-te, că pentru aceasta plată de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 3-lea

Începând tu a vieţui în Biserica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, totdeauna postind şi hrana ta împărţind-o la săraci, lumea s-a mirat de răbdarea ta zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Locuind tu în cetatea Edesei şi tot poporul, privindu-te ca pe un înger, a început a te lauda zicând:
Bucură-te, că în Edesa ai petrecut 17 ani în post şi rugăciuni;
Bucură-te, că în Biserica Maicii Domnului ai vieţuit îngereşte;
Bucură-te, că viaţa ta cea bună pe toţi i-a minunat;
Bucură-te, că de cinstea lor pe ascuns te-ai depărtat;
Bucură-te, că, fugind, în Cilicia ai călătorit;
Bucură-te, că mâna lui Dumnezeu spre Roma te-a îndreptat;
Bucură-te, că ieşind din corabie în grija lui Dumnezeu te-ai dat;
Bucură-te, că în casa părintească neştiut de nimeni ai intrat;
Bucură-te, că de aceasta inima ta s-a mângâiat;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 4-lea
Întorcându-se tatăl tău de la curtea împărătească înconjurat de multe slugi şi văzându-l tu pe el în aşa mărire, şi el, necunoscându-te pe tine, te-a miluit ca pe un sărac, iar tu, Cuvioase, ai mulţumit lui Dumnezeu din toată inima cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Începând, cuvioase, a locui în mica colibă în faţa Palatului părintesc, neştiind nimeni cine eşti, adesea te rugai pentru cetate şi popor, dar noi mirându-ne de răbdarea ta zicem:
Bucură-te, că acea căsuţă mică ţi-a fost lăcaş ceresc;
Bucură-te, că slugile tale te-au batjocorit;
Bucură-te, că fiind în atâtea rele nu ai cârtit;
Bucură-te, că pentru toate lui Dumnezeu ai mulţumit;
Bucură-te, că auzind plângerea miresei tale nu ai mâhnit-o;
Bucură-te, că auzind jalea lor nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că de răbdarea ta mulţi s-au folosit:
Bucură-te, că lor harul lui Dumnezeu le-ai hărăzit;
Bucură-te, că pentru aceasta raiul ai moştenit;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 5-lea

Văzând diavolul pornirea ta spre fapta bună, îndemna pe slugi să te batjocorească, să te lovească cu palma peste obraz şi lături să toarne peste tine, dar tu, viteazule nevoitor, te într-armai asupra lui cu rugăciunea, cântând lui Dumnezeu, celui ce te întărea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Mireasa ta cea de Dumnezeu înţelepţită, neştiind unde te găseşti şi nevrând a se desparti de soacra sa, ci ca o altă Rut, închizându-se în cămară, adesea plângea, iar tu, auzind acestea prin fereastră, răbdai făcând rugăciuni, pentru care minunându-ne strigăm:
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, turn neclintit de ispite;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri;
Bucură-te, ostaşule nebiruit;
Bucură-te, piatră nesfărâmată de lacrimile părinteşti;
Bucură-te, comoară nejefuită de bântuielile diavoleşti;
Bucură-te, aur lămurit prin răbdare;
Bucură-te, că te-ai făcut nouă scăpare;
Bucură-te, că prin tine mulţi ne folosim;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 6-lea

Fiind tu fiu şi moştenitor al casei părinteşti, primit-ai hrană din mâna slugilor tale, iar tu la alţi săraci împărţind-o te-ai hrănit cu pâine şi cu apă cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Când a voit Dumnezeu să te ia din cele trecătoare, ţi-a descoperit ziua mutării tale şi tu, fiind vesel de aceasta, ai cerut hârtie spre a-ţi scrie viaţa, iar noi strigăm ţie:
Bucură-te, că mult te-ai nevoit;
Bucură-te, că pe vrăjmaşul l-ai biruit;
Bucură-te, că a ta viaţă tuturor ne-a folosit;
Bucură-te, că cele de aici pe toate de nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că cele cereşti ai dobândit;
Bucură-te, că timp de 17 ani nimeni nu te-a cunoscut;
Bucură-te, că toată viaţa în chinuri o ai petrecut;
Bucură-te, că la înălţimea raiului ai ajuns;
Bucură-te, rugătorule neobosit;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 7-lea

Apropiindu-se fericitul tău sfârşit şi scriindu-ţi toată viaţa ta, ai adăugat şi aceasta, ca să te ierte părinţii tăi pentru necazurile ce le-ai pricinuit cu lipsa ta, ţinând hârtia în dreapta ta, ai adormit cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Papa Inocenţiu, slujind în Biserica Sfinţilor Apostoli, a auzit glas din cer zicând, în auzul tuturor, cum că tu ai adormit în Domnul şi, neştiind unde să te găsească spre rugăciune, s-a întors, zicând:
Bucură-te, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prietenul Lui cel mare şi curat;
Bucură-te, că din pruncie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru El pe toate le-ai dispreţuit;
Bucură-te, că a ta petrecere a fost minunată;
Bucură-te, că toţi ne-am spăimântat de aceasta;
Bucură-te, că eşti pildă de răbdare pentru noi;
Bucură-te, că ne-ai adus pe noi la multă mirare;
Bucură-te, că de aici ne-am pornit spre a ta căutare;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 8-lea

Împăratul Honoriu şi tot poporul, fiind strâns în biserică şi auzind Glasul cel Dumnezeiesc chemându-te de sus şi pe Papă îndemnându-l spre căutarea ta, de cutremur umplându-se, au căzut cu feţele la pământ strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua oară slujind, Papa cu mult popor a auzit iarăşi glas poruncitor zicându-i că în casa lui Eufimian este omul lui Dumnezeu şi spăimântându-se toţi nu înţelegeau, iar noi zicem ţie acestea:
Bucură-te, că Papa spre a ta căutare s-a pornit;
Bucură-te, că împăratul Honoriu la casa părintească a venit;
Bucură-te, că prin rugăciunea lor te-ai descoperit;
Bucură-te, că de aceasta toată cetatea s-a bucurat;
Bucură-te, că diavolul văzând aceasta s-a tulburat;
Bucură-te, că îngerii mult s-au veselit;
Bucură-te, că prin tine cetatea s-a mântuit;
Bucură-te, că apărător de cetate te-au numit;
Bucură-te, grabnicule ajutător;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 9-lea

Neştiind Eufimian că în casa lui locuieşti tu, comoara cea nepreţuită, a zis împăratului: „Viu este Dumnezeu, că eu nu ştiu pe nimeni (în casa mea) cu fapte bune˝ care să ştie a cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Împăratul şi Papa s-au pornit să vină spre casa ta, împreună cu tot clerul, dar tatăl tău a ajuns mai înainte, gătindu-le loc, iar poporul, nerăbdător a te vedea, a început a striga:
Bucură-te, ajutorul nostru cel grabnic;
Bucură-te, întărirea cetăţii noastre;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din necazuri;
Bucură-te, rugătorule prea fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucură-te, solitor către Dumnezeu;
Bucură-te, preabunule părinte;
Bucură-te, alesule de Dumnezeu;
Bucură-te, vasul Lui cel curat;
Bucură-te, oglindă neîntinată;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 10-lea

Întru mâhnire fiind cei ce se adunaseră în casa tatălui tău şi neştiind unde să te găsească, iată sluga aceea care era rânduită spre îngrijirea ta a zis în auzul tuturor ca săracul din colibă a adormit, neştiind ei că tu eşti cel care ai cântat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Auzind tatăl tău că săracul a adormit, a venit în căscioara ta cea plină de Duhul Sfânt şi, văzându-te pe tine adormit şi ţinând în mână hârtia şi nevrând s-o dai lor, a zis cu umilinţă:
Bucură-te, comoară ascunsă;
Bucură-te, că ai fost stâlp de foc;
Bucură-te, că ne-am înfricoşat de viaţa ta;
Bucură-te, că părintele ceresc a primit răbdarea ta;
Bucură-te, că ai fost înger în trup;
Bucură-te, că diavolul s-a batjocorit;
Bucură-te, că prin tine multă lume s-a mântuit;
Bucură-te, că mulţi leproşi s-au curăţat;
Bucură-te, că noi de aceasta ne-am veselit;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 11-lea

Îngenunchind tot poporul la sfintele tale moaşte, cu multă smerenie şi multe rugăciuni înălţând către Dumnezeu, te-ai milostivit spre ei şi, dându-le hârtia cea scrisă, a înţeles dintr-însa că tu eşti omul lui Dumnezeu şi au strigat toţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Gloată multă de popor văzând în curte maica şi mireasa ta, Sfinte Alexie, nu înţelegeau şi dându-şi seama că acel sărac eşti tu, fiul şi soţul cel pierdut, despletindu-şi părul capului cu jale au alergat la coliba ta, vrând cât mai curând a striga către tine:
Bucură-te, preaiubite;
Bucură-te, al mamei tale dorite;
Bucură-te, scumpule odor;
Bucură-te, al părinţilor tăi mângâietor;
Bucură-te, al miresei tale sfătuitor;
Bucură-te, al legii lui Dumnezeu păzitor;
Bucură-te, al slugilor tale de rău nepomenitor;
Bucură-te, al necazurilor primitor;
Bucură-te, al nostru mângâietor,
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 12-lea

Aglaida, scumpa ta mamă, neştiind ce să facă la aflarea ta, să se bucure sau să se mâhnească, a alergat cu jale să-şi vadă preaiubitul său fiu şi, dând în lături poporul, a strigat cu plângere: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Scoţând cinstitele tale moaşte din coliba cea săracă, le-au pus în racla cea de mult preţ, dând cinstea cea cuviincioasă, ca unui mare nevoitor, şi privindu-ţi faţa ta cea îngerească au strigat către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai nevoit bărbăteşte;
Bucură-te, că acum te veseleşti cu îngerii;
Bucură-te, că ai biruit pe diavolul;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că goneşti duhurile cele viclene;
Bucură-te, că ologii prin tine îşi au umblarea;
Bucură-te, că leproşii prin tine se curăţesc;
Bucură-te, că acum stai lângă Sfânta Treime;
Bucură-te, că acolo îl vezi pe Domnul Hristos cel dorit de tine;
Bucură-te, că pentru El ai luat fericit sfârşit;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 13-lea

O, Preabunule Părinte Alexie, cel ce ai lăsat casa părintească pentru Hristos, nu ne lăsa pe noi, cei cuprinşi de multe ispite, ci te roagă pentru noi şi ne împlineşte cererile către mântuire, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoinţele tale şi răbdarea cea mare şi, primind duhul tău în lăcaşurile cele preaînalte, de bucurie s-au umplut, îndemnându-ne şi pre noi a zice ţie:
Bucură-te, că părinţii i-ai părăsit pentru Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că părinţilor tăi te-ai dăruit prin rugăciune;
Bucură-te, că ei mult s-au bucurat de tine;
Bucură-te, că mare mulţumită au dat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Domnul a primit rugăciunea lor;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de naşterea ta;
Bucură-te, că părinţii tăi mult s-au mângâiat;
Bucură-te, că pentru aceasta pe Hristos au laudăt;
Bucură-te, că eşti rodul rugăciunii;
Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul 1

Prea cuviosului şi mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet să-i aducem prinos de laude şi cu dorire să-i strigăm: Bucură-te, Prea Cuvioase Părinte Alexie!

1

Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria (25 martie)

Condacul 1, glasul al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 2-lea

Văzându-se pe sine Sfânta întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: glasul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vesteşti mie naştere cu zămislire fără sămânţă, strigând: Aliluia?

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-L înţeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigând aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, care de îngeri eşti mult slăvită;
Bucură-te, ceea ce eşti rană de mult plâns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce covârşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă, şi pântecele ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor striga aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltările în pântece, ca prin nişte cântări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, care ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă, care porţi îndestularea milostivilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri necuviincioase având în sine, înţeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, ceea eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup şi, alergând ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără de prihană în braţele Mariei, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, ceea ce eşti muncire pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa harului cea luminoasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 5-lea

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; şi, ţinând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe Împăratul cel tare; şi, ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Au văzut pruncii haldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mâna; şi, cunoscându-L a fi Stăpân, măcar de a şi luat chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-I sluji Lui şi a striga celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 6-lea

Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârşind proorocia Ta; şi, mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânşii strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrana cea în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, cea dintru care curge miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 7-lea

Vrând Simeon să se mute din acest veac înşelător de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu desăvârşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce sântem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânţă şi păzindu-l întreg, precum a fost, ca, văzând minunea, să o lăudăm pe dânsa, strigând:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţă îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se acoperă;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea a multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 8-leaa

Văzând naştere străină să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, căruţa cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, minunându-ne de o minune ca aceasta, cu credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul Înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce arăţi pe filosofi neînţelepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din adâncul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, aşa cum Însuşi făgăduise; şi, păstor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălăşluindu-Se în pântecele tău şi învăţând pe toţi să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşinea;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 11-lea

Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruieşte toată cântarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sânt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi, şi luminează mintea cu raza şi cu chemarea se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te ceea ce îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 12-lea

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi, spărgând zapisul, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând naşterea ta, te lăudăm toţi, ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău, Domnul, Care ţine toate cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, sfântă, ceea ce eşti mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea neîmpuţinată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiruit;
Bucură-te, cea prin care se înalţă biruinţele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie, pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia! ( de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerul cel mai întâistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimîntat şi a stat, strigat către dînsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gîndurile omeneşti;
Bucură-te, adîncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pîntecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpînire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, preamilostivă stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeşte această puţină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate, şi o du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătoşii, s-a răstignit şi s-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi tâlharii şi desfrânaţii pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire; şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveşte-te deci spre mine, Doamna mea, căci poţi toate câte le voieşti, iar pe care le ceri de la Fiul tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată Doamnă, Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai înaltă decît toate făpturile cereşti şi pămînteşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit Sfîntului Lui Trup şi Preacuratului Lui Sînge. Pentru aceea fericită eşti întru neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decît Heruvimii şi mai cinstită decît Serafimii fiind.
Şi acum, Preasfîntă Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cîntată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci pînă la sfîrşit cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi neosîndiţi. Ca întru paza şi cu ajutorul tău fiind mîntuiţi, slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune, pentru toate să înălţăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil – Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil (26 martie, 13 iulie, 8 noiembrie)

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preaînalt şi ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, şi închinămu-ne credincioşiei tale ca unei icoane cereşti a slujirii celei fără de preget, strigându-ţi ţie cu glasul evlaviei dreptmăritoare:
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Icosul 1

Cu cei şapte sfinţi îngeri care văd faţa lui Dumnezeu şi duc rugăciunile drepţilor dinaintea Tronului ceresc tu întru mare cinste te numeri şi fără de istov te osteneşti să ne aduci nouă, celor în trup vieţuitori, veştile rânduielilor şi milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care şi noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinţei ne aprindem de îngereasca ta lumină şi cu grai cucernic te grăim, zicând:
Bucură-te, cel ce-n faţa Domnului cu cinste şezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuţinezi;
Bucură-te, glas de taină al oştirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 2-lea

Înaintea celor văzute şi cu trup dăruite, a fost voia lui Dumnezeu să le aducă în fiinţă pe cele nevăzute şi slobode de trup, ca pe o oştire slujitoare, să vegheze cerurile şi pământul, smerite Sfatului de Taină al Sfintei Treimi, Căreia şi noi ne închinăm şi-I aducem slavă în tot ceasul, după pilda îngereştilor cete, întru cuminecarea duhului cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Iar îngerului care s-a trufit, voind sa troneze pe norii cerului şi asemenea lui Dumnezeu să împărăţească, osândă i s-a făcut răzvrătirea lui şi-n beznele adâncului a fost alungat. Şi tu martor eşti, Gavriile Voievoade, al dreptăţii ce s-a făcut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreună eşti cinstit. De aceea şi noi, râvnitori a urma ţie şi îngerescului Sobor, rugămu-te să ne fii întru toate luminător şi să porţi la Domnul rugăciunile celor ce cu inima curată îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, puritate niciodată întinată;
Bucură-te, măreţie ce-n smerenie se arată;
Bucură-te, că prin tine mântuirea s-a vestit;
Bucură-te, cel de turma credincioşilor cinstit;
Bucură-te, Voievoade al Soborului ceresc;
Bucură-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 3-lea

Doamne, Cel ce ai pus pe cele văzute în paza celor nevăzute şi ne-ai luminat nouă, celor căzuţi în păcat, calea izbăvirii, din vechime şi până la plinirea Legii în har şi în adevăr, şi care până la sfârşitul veacurilor ne-ai trimis nouă Mângâietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primeşte prinosul rugăciunilor noastre şi de măsura cea îngerească învredniceşte-ne pe noi, cei ce glas înălţăm către Tine, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lui Daniil proorocul vedenie i s-a arătat despre sfârşitul veacurilor şi glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul tălmăcitor al tainelor dumnezeieşti, să-i tâlcuiască vedenia, spre veşnica pomenire. Iar acela, cu chip de om înfăţişându-se, semnele i le-a desluşit, zicând: „Ia aminte, fiul omului!˝. Dinaintea aceluia şi noi ne cutremurăm, ca Daniil odinioară, şi cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, grăind către dânsul, într-un duh şi cu un glas:
Bucură-te, strălucire care nu mai înserezi;
Bucură-te, pârgă nouă a edenicei amiezi;
Bucură-te, cel prin care Daniil văzu departe;
Bucură-te, că prin tine harul Duhului se împarte;
Bucură-te, că vestit-ai calea prin Ioan deschisă;
Bucură-te, că slujit-ai Evanghelia promisă;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 4-lea

Unul şi acelaşi a descoperit Sfintei Ana că va naşte la bătrâneţele ei. Unul şi acelaşi a hrănit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasă. Unul şi acelaşi l-a încredinţat pe Zaharia că Elisabeta va naşte pe Ioan, Înainte-mergătorul, care îngerul Pustiei se va numi. Unul şi acelaşi a binevestit Mariei, zicând: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri. Vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui-Preaînalt se va chema˝. Iar noi acestea ştiindu-le şi cu credinţă mărturisindu-le, pe Dumnezeu îl preamărim pentru toate, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Şi auzind Fecioara cuvântul îngerului Gavriil, şi crezând nesmintit că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, s-a smerit voii celei de sus, încuviinţându-se zămislirii fără de sămânţă şi naşterii fără de stricăciune, prin care ne-a venit mântuirea cea dintru început făgăduită. Iar noi, căutând a urma în credinţă celei ce a zis: „Fie mie după cuvântul tău!˝, laolaltă lui Dumnezeu ne plecăm şi binevestitorului Său îi grăim, iarăşi şi iarăşi:
Bucură-te, bucuria minunatelor pliniri;
Bucură-te, caier tainic al cucernicei iubiri;
Bucură-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;
Bucură-te, care-ntâiul I-ai spus Domnului pe nume;
Bucură-te, că primită fusese a cerului solie;
Bucură-te, că Maria zise preasmerită:˝Fie!˝;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 5-lea

Preamărit eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce pentru mântuirea noastră Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară şi Te-ai făcut om. Şi ai îndurat pentru noi patimă, răstignire şi moarte, iar a treia zi ai înviat din morţi, făcându-te temei şi arvună dumnezeiască a învierii celei de obşte. De aceea noi, necurmat, dimpreună cu îngerii şi cu sfinţii din ceruri, slavă îţi înălţăm şi zicem: Aliluia!

Icosul al 5-lea

După cuvântul Arhanghelului, Fecioara a zămislit de la Duhul Sfânt şi a născut pe Mântuitorul şi Lumina lumii, pe Hristos, Răsăritul cel de Sus, întru Care iubirea şi puterea Sfintei Treimi ni s-au arătat nouă întregi, în veac şi în vecii vecilor. Iară noi, pe Dumnezeu cel în Treime slăvindu-L, nici pe minunat crainicul Său nu-l uităm, ci cu cinste îl pomenim, grăindu-i întru dreptate:
Bucură-te, crăinicia Răsăritului cel mare;
Bucură-te, îngereasca voii voilor strigare;
Bucură-te, că prin tine harul Domnului se-arată;
Bucură-te, vrednicie cu nimic asemănată;
Bucură-te, fulger tainic între ceruri şi pământ;
Bucură-te, părtăşia plinătăţii-ntru Cuvânt;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 6

Ferice de cei ce, în trup fiind, viaţă îngerească duc! Că Dumnezeu, în purtarea Lui de grijă, trimite pe îngerii Săi să ne ocrotească şi să ne pilduiască întru curăţie şi credincioşie, ca să ne învrednicim noi, lucrându-ne desăvârşirea, de împărăţia cea mai dinainte pregătită nouă, unde înşine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, şi chiar mai presus de îngeri chemaţi. Deci Ziditorului văzutelor şi nevăzutelor să-I aducem prinos fără de prihană inimile noastre şi cu rost de sfinţenie să zicem: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cel ce pe Fecioara mai dinainte o vestise de naşterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamură a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, acelaşi a strigat celei pline de dar: „Preacurată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic: bucură­te, căci Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă, saltă de-acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău!˝. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecând, să-i strigăm şi noi, cu aceeaşi bucurie:
Bucură-te, că strigat-ai celei doldora de dar;
Bucură-te, îndulcitorul feciorescului amar;
Bucură-te, mângâierea Născătoarei de Hristos;
Bucură-te, purtătorul îngerescului prinos;
Bucură-te, cu întregul nevăzutelor alai;
Bucură-te, care-n ceruri întreită slavă dai;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 7-lea

O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreită slăvire, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa!˝, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi şi de toată dreptatea te bucuri, fii pururea însoţitor plin de bunătate al neamului nostru şi tot sufletul creştinesc luminează-l pe calea rugăciunii, a dragostei şi a osârdiei slujitoare, că una să fim cu toţii întru Hristos şi răpiţi în bucuria Duhului să zicem: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Sfântului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întâistătător al Soborului Puterilor cereşti celor fără de trup, cuvine-se să-i aducem cinstire şi să urmăm dreptăţii lui, asemenea părinţilor noştri, pe care din neam în neam i-a călăuzit, de la patriarhi şi prooroci până la Maica Domnului şi de la Apostoli până la sfinţii cei mai aproape de noi. De aceea, să nu prididim a ne ruga în tot locul şi în toată vremea, iar acum mai cu înflăcărare să glăsuim către el:
Bucură-te, a îngerimii frunte binecuvântată;
Bucură-te, duh ce-n chipul omenimii se arată;
Bucură-te, care ai adus Născătoarei imn din cer;
Bucură-te, că şi sfinţii ajutorul tău îl cer;
Bucură-te, că din piatră bun izvor ai izvodit;
Bucură-te, dărnicia creştinescului zenit;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 8-lea

Rugăciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umilă ofrandă poartă-le dinaintea Dumnezeului celui viu şi adaugă-le lor puterea ta mijlocitoare, că noi la tine nădăjduim şi la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rânduit oamenilor, după bunătatea şi înţelepciunea Lui. În genunchi cerşind îndurare pentru puţinătatea şi neputinţele noastre, dumnezeieştii Pronii ne încredinţăm întregi, cu sufletele şi cu trupurile deopotrivă, şi, laolaltă cu cetele cereşti, Dumnezeului Oştirilor celor de sus îndelung îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Preafericit eşti tu, Gavriile, slujitorule al Dreptăţii şi Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotărârile voinţei dumnezeieşti şi stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, să plineşti poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, creştinii te cinstesc şi te laudă, şi binenădăjduiesc în sprijinul tău, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tău cel plin de putere îl chemăm, strigându-ţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru unele ca acestea:
Bucură-te, ducătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, încredinţare despre cele ce nu pier;
Bucură-te, că cetit-ai în vedenii de profet;
Bucură-te, strălumină pogorâtă-n Nazaret;
Bucură-te, că lui Iosif desluşire i-ai adus;
Bucură-te, că Maria zămislit-a pe Iisus;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 9-lea

Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, în fel şi chip a fost vestit oamenilor încă din vechime, prin îngeri şi prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, şi pavăză cerească Fecioarei din Nazaret, şi straja dumnezeiescului Mire. Şi toate întocmai au fost precum le-a grăit, la vremea de Dumnezeu hărăzită, ca să se întărească credinţa cea râvnitoare şi nădejdea celor ce au strigat şi strigă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Întru totul vrednic de laudă eşti, Sfinte Voievoade Gavriil, că ţie ţi-au fost încredinţate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc şi crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dâră de lumină făcând între cer şi pământ, că şi prin aceasta să se preamărească Treimea cea Sfântă şi de grijă purtătoare, căci slava Stăpânului şi în râvna slugii străluceşte. Drept care şi noi, cu înfiorată cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvântului îţi grăim
Bucură-te, măiestatea cerului înflăcărată;
Bucură-te, care-n slavă precum vulturul dai roată;
Bucură-te, strălucire care soarele-l întreci;
Bucură-te, destăinarea tăinuitelor poteci;
Bucură-te, ascultare fără preget şi clintire;
Bucură-te, că prieten eşti al veşnicului Mire;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 10-lea

O, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, Cel ce veşniceşti între oştiri fără de număr şi după Care toate se cer, de la răsărit până la apus şi de pe pământ până în tării, că Tu eşti viaţa şi rostul şi plinătatea lor, dă-ne şi nouă duh sârguitor şi limbi ca de foc, să preamărim acum şi pururea numele Tău cel sfânt, şi rânduielile Tale fără greş să le păzim, şi cu îngerii să-ţi cântăm înmiit: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ce fericire şi cinste poate fi mai mare decât aceea de a contempla fără de vreme slava cea neapropiată a Sfintei Treimi şi de a sluji Voinţei dumnezeieşti celei una şi atoateorânduitoare, din care cele de sus şi cele de jos îşi au fiinţa lor? În fericirea şi în cinstea aceasta aflându-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici şi nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împărăţia cea fără de sfârşit a lui Dumnezeu şi nădăjduim la tine cu nădejde mare, ca să ne fii nouă tainic sprijinitor pe calea cea strâmtă a mântuirii? Drept care iară şi iară cuvios îţi grăim:
Bucură-te, sârguinţă de când lumea lucrătoare;
Bucură-te, că iubirea din adâncuri te dogoare;
Bucură-te, mărturia hotărâtelor soroace;
Bucură-te, că prin tine voia Domnului se face;
Bucură-te, că Treimea o contempli îndeaproape;
Bucură-te, bucurie care nu ne mai încape;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 11-lea

Dumnezeu cel Unul şi întreit, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, oştire slujitoare a rânduit în cer, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu, în bunătatea Sa fără de seamăn şi în nemărginita Lui dărnicie, la desăvârşirea făpturii dintru început te-a chemat, că înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cânţi Celui de trei ori Sfânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Aducând noi mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i trimite din înalt, pe tine, trimisule fără de trup care în chip de om te-ai arătat odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor aleşi mântuirea ce avea să vie şi păzindu-i pe ei de toată urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfântă şi sfinţitoare, şi-i fericim pe cei laolaltă cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicând:
Bucură-te, care-n ceruri întreită-nalţi cântare;
Bucură-te, a celor sfinte strajă mărturisitoare;
Bucură-te, cel ce-n cinste eşti cu Mihail de-o seamă;
Bucură-te, leac angelic de-ndoială şi de teamă;
Bucură-te, care-n nume porţi a cerului tărie;
Bucură-te, bogoslovul veacului ce va să vie;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 12-lea

Neînserată este slava şi fără de margini mila Domnului şi Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui ce minte îngerească sau omenească poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi Preasfânta Treime cea deofiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, cu fără de numărul oştirilor celor de sus laolaltă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În minunata şi înfricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a Sfântul Ioan Bogoslovul pe cei şapte îngeri care stau dinaintea Celui-Preaînalt şi care au să sufle pe rând în trâmbiţele Dreptăţii, vestind plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, nevrednicii, înfricoşându-ne până mai este vreme şi pocăindu-ne de atâta întuneric de păcate, celui desăvârşit întru slujire, glas înălţând, să-i cântăm cu înmulţită nădejde:
Bucură-te, proslăvire a treimicului Sfat;
Bucură-te, al voii sfinte mesager întraripat;
Bucură-te, ajutorul celor ce spre ceruri strigă;
Bucură-te, că-ntre îngeri şi-ntre oameni eşti verigă;
Bucură-te, înfricoşata beznelor de jos certare;
Bucură-te, că măsură eşti a râvnei slujitoare;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 13-lea

O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai desluşit calea şi le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste faţa pământului prin dumnezeiască rânduială, care la sfârşitul veacurilor cu Dreptul Judecător vei fi la înnoirea lumii, cercetează-ne şi pe noi, nevrednicii veacului acestuia, şi păzeşte-ne de vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi, de tagma lui Irod şi de tagma Satanei, ca să nu ne smintim şi să nu ne pierdem, ci să dobândim şi noi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să veşnicim cântând: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Cu cei şapte sfinţi îngeri care văd faţa lui Dumnezeu şi duc rugăciunile drepţilor dinaintea Tronului ceresc tu întru mare cinste te numeri şi fără de istov te osteneşti să ne aduci nouă, celor în trup vieţuitori, veştile rânduielilor şi milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care şi noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinţei ne aprindem de îngereasca ta lumină şi cu grai cucernic te grăim, zicând:
Bucură-te, cel ce-n faţa Domnului cu cinste şezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuţinezi;
Bucură-te, glas de taină al oştirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preaînalt şi ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, şi închinămu-ne credincioşiei tale ca unei icoane cereşti a slujirii celei fără de preget, strigându-ţi ţie cu glasul evlaviei dreptmăritoare:
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Gavriil

O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desăvârşit lucrătorule, care cu numele şi cu fapta mărturiseşti puterea Celui-Preaînalt, către puţinătatea omenească apleacă-te cu îngăduinţă, şi veghează-ne în ceasul rugăciunii noastre, şi călăuzeşte-ne spre împlinirea a toată dreptatea, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, că noi în puternicul tău ajutor cutezăm a nădăjdui şi ascultătoarei tale slujiri următori năzuim a ne face.
Tu pe oameni cercetându-i din neam în neam, cu bunele şi cu relele noastre ne ştii; de aceea te rugăm să fii răbdător cu nedesăvârşirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele să ne lepădăm, iar întru cele bune să sporim, căci de îndreptarea omului scris este că şi îngerii se bucură. Deci pricină de bucurie înlesneşte-ne să fim Puterilor cereşti celor fără de trup, peste care Dumnezeu fruntaş te-a rânduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastră şi învredniceşte-ne să fim bucuria ta, că întru Domnul bucuriei duhovniceşte să ne veselim.
Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuţimea aripilor tale şi de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu râvna duhului să biruim neputinţele cele trupeşti şi îngerilor asemănători să ne facem, că dimpreună cu oştirile cereşti şi cu cetele drepţilor, spre împărăţia luminii celei neînserate cătând, din tot sufletul şi cu tot cugetul nostru să aducem mulţămită, laudă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfântului Diodoh al Foticeii (29 martie)

Condacul 1

Unindu-ţi chipul prin dragoste cu virtuţile lui Dumnezeu, te-ai arătat icoană vie a Arhiereului Christos, Sfinte Diadoh. Şi gustând întru multă simţire dulceaţa Preasfântului Duh, întru bucuria Tatălui Ceresc ca un fiu ai intrat:
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Icosul 1

Viaţa ta, Sfinte Diadoh, a rămas înveşmântată în taină, însă din cuvântul tău ca un mare ascet şi cunoscător al dumnezeieştii vieţuiri ai strălucit, pom înmiresmat al Raiului din roade vădindu-te:
Bucură-te, hotar al vieţuirii celei înalte
Bucură-te, teolog întru lărgimea vederii duhovniceşti
Bucură-te, vas al smereniei şi milei dumnezeieşti
Bucură-te, pomenire de Dumnezeu ce surpi deprinderea răului
Bucură-te, chip al negrăitei mişcări spre Cel Necuprins
Bucură-te, îndrăzneală ce cauţi dragostea Sfintei Treimi
Bucură-te, libertate robită prin dragoste lui Christos
Bucură-te, credinţă hrănită de strălucirea iluminării dumnezeieşti
Bucură-te, nevoitor al curăţiei
Bucură-te, cuvânt ce saturi simţirea duhovnicească a minţii
Bucură-te, cuvânt lărgit prin contemplaţie după măsura dragostei
Bucură-te, cuvânt închinat lui Dumnezeu prin smerita cugetare
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 2-lea

Ai învăţat, Părinte, că harul Botezului curăţă Chipul lui Dumnezeu din om de întinăciunea păcatului, sălăşluindu-se în adâncul minţii, chiar dacă prezenţa lui e acoperită. Abia după ce am sporit în dragoste ni se face şi harul simţit, zugrăvind peste chip asemănarea. Iar cu dumnezeieştile tale cuvinte ai păzit curată de erezia masalienilor învăţătura Bisericii şi credinţa în Sfintele Ei Taine, pentru care împreună cu tine slăvim pe Christos: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Din Sfintele Scripturi şi trăirea în Duhul ai arătat că înainte de Sfântul Botez harul îndeamnă sufletul spre cele bune din afară, iar Satana foieşte în adâncurile lui, încercând să stăvilească toate ieşirile minţii spre Domnul. Dar din ceasul în care renaştem, harul intră înlăuntru, iar diavolul e scos afară, războindu-ne din jurul inimii, prin gânduri şi simţirile trupului. Pentru aceasta şi dragostea de Dumnezeu, când ne gândim la El fierbinte, din adâncul inimii o simţim, iar noaptea patimilor ca pe întunericul cel din afară:
Bucură-te, căutare a locului inimii
Bucură-te, aflare în adâncul de taină a comorilor vieţii
Bucură-te, alergare pe cărarea sfintelor nevoinţe
Bucură-te, răbdare a necazurilor de la demoni întru simţirea propriei neputinţe
Bucură-te, câştigare prin răbdare a smereniei curăţitoare
Bucură-te, sărăcie cu duhul făcută piatră de altar
Bucură-te, minte pironită pe crucea inimii
Bucură-te, pază a Chipului nestricăciunii cu armele luminii
Bucură-te, trecere prin apa pocăinţei şi focul cunoştinţei de Dumnezeu
Bucură-te, închinare, chip al unirii celor despărţite de păcat
Bucură-te, inimă în rugăciune, renăscută din apă şi duh
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 3-lea

Doctor şi călăuză iscusită eşti celor încercaţi de patimi, pătrunzând prin harul lui Dumnezeu în tainiţele inimii şi vindecând cu puterea Lui sufletele celor ce voiesc tămăduirea. Iar prin tine lucrând Christos, toată Biserica se întăreşte şi într-un glas cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ne-ai învăţat, Părinte, că viaţa duhovnicească începe prin curăţire cu multă luare aminte şi frică de Dumnezeu. Căci Domnul ne cheamă să-L urmăm întru lumină, lăsând grijile deşarte şi poftele ce aştern întunericul nepăsării:
Bucură-te, curăţire, rod al ascultării şi înfrânării
Bucură-te, curăţire ce trezeşti simţirea mângâierii dumnezeieşti
Bucură-te, curăţire ce odrăsleşti rodul dragostei
Bucură-te, trezvie a minţii ce străjuieşti vistieriile firii
Bucură-te, tăcere ce dai tărie în mânia cea împotriva patimii
Bucură-te, liniştire ce iubeşti dreapta socoteală
Bucură-te, răbdare neclintită în aşteptarea harului Sfântului Duh
Bucură-te, cămară strălucind de lumina Lui sfântă şi slăvită
Bucură-te, sfântă nevoinţă întru a nu stinge duhul
Bucură-te, minte făcută străvezie de lumina dumnezeiască
Bucură-te, fierbinte pomenire a Numelui Domnului Iisus
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 4-lea

Pământul iubirii de sine l-ai părăsit pentru dragostea lui Christos, de Care te-ai alipit prin puterea unui negrăit dor. Neîncetat către hotarul vederii lui Dumnezeu călătorind, cu închinare cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Toate ispitele şi supărările le topeai în dulceaţa harului, încât ocărât sau păgubit fiind, nedesfăcut de legătura dragostei te arătai, întru plinirea legii duhovniceşti:
Bucură-te, suflet condus de alaiul virtuţilor înaintea Sfintei Treimi
Bucură-te, credinţă, cugetare nepătimaşă despre Dumnezeu
Bucură-te, smerenie, căutare doar de slava lui Dumnezeu
Bucură-te, nădejde, călătoria minţii spre cele nevăzute
Bucură-te, răbdare, stăruinţă de a-L vedea cu ochii înţelegerii pe Cel Nevăzut, ca văzut
Bucură-te, neiubire de arginţi, dorire de neagonisire aşa cum cineva vrea să aibă
Bucură-te, cunoştinţă, uitare de sine când te gândeşti la Dumnezeu
Bucură-te, smerită cugetare, uitare atentă a isprăvilor tale
Bucură-te, nemâniere, dorinţă multă de a nu te mânia
Bucură-te, curăţie, simţire pururea lipită de Domnul
Bucură-te, iubire, sporire a prieteniei cu cei ce ne ocărăsc
Bucură-te, desfătare în Dumnezeu, socotire ca bucurie a tristeţii morţii
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 5-lea

Sfeşnicul cunoştinţei lumina în tine pururi, căci prin toate şi mai ales prin pacea sufletului, dăruiai odihnă Duhului Sfânt, neîntristând cu nimic bunătatea Lui. Pentru aceasta, tuturor grăiai că numai El poate curăţi mintea şi să o izbăvească cu puterea Sa din mâinile nevăzuţilor tâlhari, ca luminată şi neînceţoşată să cânte cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Chipul tău izvora puterea credinţei lucrătoare prin dragoste, pe toţi îndemnându-i să intre în focul trăirii duhovniceşti, iar mustrările conştiinţei să le primească ca pe un leac al vieţii:
Bucură-te, cuget subţiat prin osteneli şi dureri
Bucură-te, dor nemărginit de mărturisire
Bucură-te, cuvânt fără pizmă
Bucură-te, râvnă fără răutate
Bucură-te, credinţă, apă a uitării relelor
Bucură-te, pocăinţă, revărsare de lacrimi cu multă mulţumire
Bucură-te, osândire a păcatelor proprii ce alungi judecata
Bucură-te, frică de Domnul ce cureţi lepra voluptăţii
Bucură-te, mişcare spre bunătatea dumnezeiască neîmpiedicată de grijă
Bucură-te, simplitate a dispoziţiei inimii ce atingi limanul voii dumnezeieşti
Bucură-te, trup înflorit prin har şi nădejdea cea bună a inimii
Bucură-te, desăvârşită nemişcare din locul rugăciunii
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul 6

Pe calea fără întoarcere a prefacerii duhovniceşti ai alergat, Sfinte Diadoh, iar împlinind faptele dreptăţii în duh de smerenie, Chipul ţi l-ai luminat cu liniştea negrăită a chemării lui Christos: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pătimind lucrarea harului, izvor de dragoste şi bucurie spre slava Bisericii te-ai arătat, iar uns de mirul Cuvântului ne-ai împărtăşit din experienţă ştiinţa luptei duhovniceşti:
Bucură-te, îmbrăcare în Christos, prin împărtăşirea de dumnezeieştile Taine
Bucură-te, risipire prin pomenirea Domnului Iisus a adierii vicleanului
Bucură-te, suflet purtat spre Christos de o mişcare neşovăielnică şi fără năluciri
Bucură-te, trup atras de suflet în sânul dragostei netâlcuite
Bucură-te, feciorie a minţii ce naşti deosebirea duhurilor
Bucură-te, stăruinţă în ascultare ce nimiceşti părerea de sine
Bucură-te, ascultare cu bucurie ce odrăsleşti smerita cugetare
Bucură-te, ascultare, uşă şi intrare spre dragostea lui Christos
Bucură-te, bărbăţie şi milă ce aşterni cale blândeţii
Bucură-te, împlinire a canonului conştiinţei
Bucură-te, chip de împărat al creaţiei, prin asemănarea cu Christos
Bucură-te, iubire de Dumnezeu din tot cugetul şi simţirea inimii
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 7-lea

Prin paza simţurilor ţinerea de minte a inimii spre lucrarea poruncilor o ai întărit. Iar prin ochii virtuţilor pe Dumnezeu văzând, cu aripile dragostei Lui te-ai acoperit, asemănându-te Heruvimilor, care neîncetat cântă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ai învăţat pe creştini să deprindă ura faţă de patimile neraţionale, dar să nu se scârbească precum maniheii de cele fireşti invocând asceza. Ci cu înfrânarea să-şi înfrumuseţeze trupul ca pe un altar al Duhului Sfânt şi semn al dragostei adevărate:
Bucură-te, lucrare a virtuţilor cu măsura dreptei socoteli
Bucură-te, nevoinţă a trupului ce slujeşti luptei duhovniceşti
Bucură-te, păzire a înfrânării de viermele slavei deşarte
Bucură-te, postire, cale spre fericita cumpătare
Bucură-te, răbdare fără şovăire a amărăciunii luptei
Bucură-te, tărie a cugetului nemoleşită de desfătări
Bucură-te, nădejde a vindecării aruncată spre Christos
Bucură-te, inimă mulţumitoare ce atingi hotarul neprihănirii
Bucură-te, mutare a plăcerii în simţirile duhovniceşti
Bucură-te, strâmtorare a cugetului, cărare a vieţii veşnice
Bucură-te, credinţă ce primeşti arvuna vieţii viitoare
Bucură-te, privire întoarsă prin pomenirea de Dumnezeu în adâncul inimii
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 8-lea

De asprimea patimilor curăţindu-ţi mintea, iar simţirea ca pe un prunc la sânul Duhului încălzindu-o, ca de la o maică te-ai învăţat a cugeta şi a striga împreună cu El: „Doamne Iisuse Christoase!˝. Aşa ai aflat înlăuntrul inimii mărgăritarul iubirii de Dumnezeu şi pentru el cele trecătoare lăsând, neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ca pe o mireasă fără prihană cugetul Bisericii l-ai înfăţişat lui Christos, tuturor împărtăşind lumina dragostei şi curăţia credinţei, cu arhierească vrednicie:
Bucură-te, nevedere a lumii făcută mahramă a Cuvântului
Bucură-te, mahramă a simţirii pecetluită cu Chipul Lui
Bucură-te, vedere apoi şi a celor din afară prin lumina din Icoană
Bucură-te, memorie sfinţită de întipărirea Numelui mântuitor
Bucură-te, păzire a cugetului în hotarul închinării
Bucură-te, jertfire a voii proprii ce întrupezi voia dumnezeiască
Bucură-te, tăcere la vreme, maica gândurilor preaînţelepte
Bucură-te, înlăcrimată şi blândă cugetare
Bucură-te, limpede cântare a stăpânirii Domnului
Bucură-te, sărăcie de Dumnezeu iubitoare, năstrapă a teologiei
Bucură-te, nejudecare, inimă copleşită de dreptatea dragostei lui Christos
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 9-lea

Sfântul Ioan Botezătorul însuşi ţi s-a arătat în vedenie, din ale cărui cuvinte chipul vederii duhovniceşti l-ai zugrăvit, cântând împreună cu el: Aliluia!

Icosul al 9-lea

În fulgerările luminii negrăite cu cuvintele lui Dumnezeu hrănindu-ţi mintea, ai intrat în cămara Mirelui Christos, prin Care Chipul unirii celei mai presus de fire Bisericii l-ai împărtăşit:
Bucură-te, rugăciune ostenitoare, plinire a milosteniei
Bucură-te, pocăinţă izbăvitoare de patimi
Bucură-te, vestire cu putere multă a Împărăţiei lui Dumnezeu
Bucură-te, răbdare cu bucurie a lipsei şi necazurilor
Bucură-te, neprihănită mânie ce alungi moleşeala şi întristarea
Bucură-te, râvnă a cuvioşiei împotriva păcatului
Bucură-te, mişcare nemişcată a inimii sub suflarea harului
Bucură-te, smerenie, veşmânt al dumnezeirii
Bucură-te, îngerească pace a mărturisirii curate
Bucură-te, conştiinţă încredinţată de iertare prin lacrimile dragostei
Bucură-te, gustare întru cunoştinţă a Trupului şi Sângelui lui Christos
Bucură-te, răstignire de bună voie pe Crucea Iubirii
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 10-lea

Împărăţind în tine harul, frumuseţea izvoarelor Foticeii cu strălucirea dogmelor o ai umbrit. Căci învăţai ca unul care are putere, iar de buruienile eretice pământul inimilor curăţind, soborniceasca credinţă o ai semănat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împreună cu alţi ierarhi, pe împăratul Leo I l-ai înştiinţat de moartea patriarhului Alexandriei, Proterie, ucis de monofiziţi. Şi de cugetul pângăritor icoana mântuirii apărând, pe Christos în două firi nedespărţite şi neamestecate L-ai mărturisit:
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii
Bucură-te, mântuitoare grijă de odoarele credinţei
Bucură-te, minte înălţată deasupra zidirii
Bucură-te, cuvânt încălzit de Soarele Christos
Bucură-te, cuvânt mângâiat de adierea Sfântului Duh
Bucură-te, cuvânt umbrit de Părintele luminilor
Bucură-te, gândire adâncă la moarte, hotarul veşniciei
Bucură-te, smerenie ce prefaci deznădejdea în fericită întristare
Bucură-te, socotire de sine mai prejos decât toată zidirea
Bucură-te, dar şi lepădare de sine întru mărturisirea credinţei
Bucură-te, inimă unită cu mintea lui Christos
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 11-lea

Pe scara de la pământ la cer descoperită lui Iacov, ca un înger al păcii urcai şi coborai, adâncul Proniei dumnezeieşti scrutând cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ca un prunc adevărat al harului, cu mici părăsiri şi dese mângâieri alăptat, te-ai deprins cu toată frica şi întru multă smerenie să-L chemi pe Domnul în ajutor, cunoscând răutatea vrăjmaşului. Pe care prin bunătatea lui Dumnezeu risipind-o, ai ajuns la bărbatul desăvârşit şi măsura vârstei plinirii lui Christos:
Bucură-te, iubire de Christos cu nesăturată voinţă
Bucură-te, iubire de osteneală întru simţirea dragostei Lui
Bucură-te, gustare cu toată încredinţarea din dulceaţa ei
Bucură-te, zi de zi înnoit întru omul dinlăuntru
Bucură-te, prefăcut întreg în cuptorul harului
Bucură-te, suflet hrănit cu focul necreat
Bucură-te, trup îmbrăcat în slava Mirelui
Bucură-te, inimă acoperită de vălul pomenirii de Dumnezeu
Bucură-te, chip zugrăvit de har după dumnezeiască asemănare
Bucură-te, mucenicie cu duhul şi desăvârşită mărturisire
Bucură-te, a dragostei lui Christos cu viaţa zugrăvire
Bucură-te, fierbinte ajutător şi păcii de Sus mijlocitor
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 12-lea

Chiar şi pentru greşelile sau împrăştierile fără de voie ne-ai învăţat, Părinte, să facem Stăpânului jertfă de mărturisire, până ce conştiinţa se va încredinţa de iertare prin lacrimile dragostei. Ca nu cumva în vremea ieşirii să aflăm în frică o mărturie a păcatului, ci cu îngerii păcii deasupra oştilor întunecate înălţându-ne, să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Întraripat de dragostea Sfintei Treimi şi întru Duhul numind pe Dumnezeu Tată, în ceasul ieşirii Tale ai fost înălţat pe carul de foc al virtuţilor până în prezenţa Domnului împreună cu toţi Sfinţii:
Bucură-te, strălucire a smereniei de pe urmă
Bucură-te, smerită cugetare ce te umpli de dumnezeiască bunătate
Bucură-te, gustare întru răbdare a paharului pătimirilor
Bucură-te, bucurie şi înţeleaptă sfială a păşirii întru odihnă
Bucură-te, mucenicească mărturisire a conştiinţei în suferinţele ultime
Bucură-te, păzire cu hotărâre şi evlavie a darului dumnezeiesc
Bucură-te, locaş al harului prin desăvârşirea întru neputinţe
Bucură-te, primire prin cruce a pecetei virtuţii lui Dumnezeu
Bucură-te, dar al închinării adus la altarul iubirii Sfintei Treimi
Bucură-te, rod înmiresmat al Bisericii
Bucură-te, inimă întipărită cu Numele biruinţei
Bucură-te, că viaţa lui Christos a înghiţit ceea ce era în tine muritor
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Arhiereule al lui Christos şi cinstit mădular al Bisericii, ascultă smerita noastră rugăciune şi văzându-ne neputinţa, cheamă dintru negrăita strălucire asupra noastră milostivirea Domnului şi Preacuratei Maicii Sale. Ca îndreptaţi din credinţă, înrădăcinaţi în dragoste şi întraripaţi prin nădejde să primim la Judecată cercarea de foc a faptelor, nu spre osândă, ci spre luminare şi cu îndrăznire să cântăm: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Viaţa ta, Sfinte Diadoh, a rămas înveşmântată în taină, însă din cuvântul tău ca un mare ascet şi cunoscător al dumnezeieştii vieţuiri ai strălucit, pom înmiresmat al Raiului din roade vădindu-te:
Bucură-te, hotar al vieţuirii celei înalte
Bucură-te, teolog întru lărgimea vederii duhovniceşti
Bucură-te, vas al smereniei şi milei dumnezeieşti
Bucură-te, pomenire de Dumnezeu ce surpi deprinderea răului
Bucură-te, chip al negrăitei mişcări spre Cel Necuprins
Bucură-te, îndrăzneală ce cauţi dragostea Sfintei Treimi
Bucură-te, libertate robită prin dragoste lui Christos
Bucură-te, credinţă hrănită de strălucirea iluminării dumnezeieşti
Bucură-te, nevoitor al curăţiei
Bucură-te, cuvânt ce saturi simţirea duhovnicească a minţii
Bucură-te, cuvânt lărgit prin contemplaţie după măsura dragostei
Bucură-te, cuvânt închinat lui Dumnezeu prin smerita cugetare
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul 1

Unindu-ţi chipul prin dragoste cu virtuţile lui Dumnezeu, te-ai arătat icoană vie a Arhiereului Hristos, Sfinte Diadoh. Şi gustând întru multă simţire dulceaţa Preasfântului Duh, întru bucuria Tatălui Ceresc ca un fiu ai intrat:
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

*

1

Acatistul Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului  (15 martie/14 noiembrie)

Facere a monahului Gherasim Micraghiannaitul

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlinesti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăsluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
PreaSfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, da-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru Rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1 (glas 8)

Pe păstorul Tesalonicului, cel prea vrednic
Şi pe Luminătorul Bisericii cel prealuminat
Să-l lăudăm în cântări dumnezeieşti;
Căci s-a arătat locaş al luminii celei nepătrunse
Şi dăruieşte luminare şi har îmbelşugat
Tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Grigorie!

Icosul 1

Înger în lume, văzător al celor de sus, te-ai arătat Grigorie preafericite şi cu viaţa ta cea dumnezeiască te-ai învrednicit de daruri îngereşti; pentru aceea, minunându-ne de strălucirea ta, Părinte, strigăm:
Bucură-te, cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte;
Bucură-te, cel prin care întunericul a fost alungat;
Bucură-te, pajişte prea bine mirositoare a înţelepciunii;
Bucură-te, părtaş al învăţăturii celei prea bune;
Bucură-te, înălţime neajunsă cu privirea a celor înalte;
Bucură-te, adânc neatins al darurilor duhovniceşti;
Bucură-te, că eşti strălucire a Bisericii;
Bucură-te, că te-ai arătat întărire ortodocşilor;
Bucură-te, al credinţei luminător prea luminat;
Bucură-te, făclie de nepătruns a harului;
Bucură-te, prin care grăitorii de nebunii vor tăcea;
Bucură-te, prin care grăitorii de Dumnezeu se vor bucura;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 2-lea

Ochii sufletului tău, din tinerete, Părinte, la Hristos Împăratul ridicându-ţi, ţi-ai întors faţa ta de la curţile împărăteşti şi slava celor pământeşti ai părăsit, şi cu nevoinţe duhovniceşti urmând pe Domnul, ai auzit: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată ştiinţa cea din afară ai dobândit, prea fericite, ca un cunoscător şi prea înţelept; dar te-ai arătat, mai apoi, înfocat iubitor al frumuseţii celei nepieritoare a înţelepciunii lui Dumnezeu, Grigorie, înţelepţind cu dumnezeieştile tale cuvinte, pe cei care cu evlavie strigăm către tine:
Bucură-te, carte a purtărilor celor cuvioase;
Bucură-te, vistierie a luminii celei nematerianice;
Bucură-te, pom cel mult roditor cu rădăcini de lumină;
Bucură-te, al evlaviei binemirositor laur;
Bucură-te, floare de amarant răsărită din lucrarea cea tainică;
Bucură-te, finic plin de roadele rodirii celei sufleteşti;
Bucură-te, că ţi-ai întors faţa de la rătăcirea cea din lume;
Bucură-te, că ai primit harul cel dăruit de Dumnezeu;
Bucură-te, slujitor preafierbinte al lui Hristos;
Bucură-te, cel ce eşti mai presus de tot ce este stricăcios;
Bucură-te, cel ce ai făcut să vieze puterile sufletului;
Bucură-te, cel ce ai omorât năvălirile patimilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 3-lea

Te-ai îmbrăcat cu putere sfântă în Athos, luând schima monahicească şi în slăbiciunea trupului, te-ai supus pe tine la nevoinţe, Grigorie fericite, strigând celui ce te întărea pe tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Strălucind cu isihia şi cu nevoinţa stăruitoare, în toate faptele şi vieţuirea ta, şi prin Rugăciunea minţii te-ai unit cu Mântuitorul în taină, umplându-te de lumină dumnezeiască şi luminând pe cei ce strigă către tine:
Bucură-te, candelă a isihiei;
Bucură-te, pildă a înfrânării,
Bucură-te, lucrător al Rugăciunii minţii;
Bucură-te, comoară a vieţuirii adevărate;
Bucură-te, vas de mare preţ al suflării Mântuitorului;
Bucură-te, gura de Dumnezeu purtătoare a vorbirii Duhului;
Bucură-te, că ai trecut dincolo de hotarele stricăciunii;
Bucură-te, că vezi slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce vezi lumina cea dumnezeiască;
Bucură-te, cel ce vezi pe Dumnezeu şi eşti văzut de Acesta;
Bucură-te, cel ce ai zădărnicit nebuneştile tâlcuiri;
Bucură-te, cel ce ai alungat grozave ameninţări;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 4-lea

Trăind în liniste, ca un înger, Părinte, te-ai umplut de dumnezeiască strălucire, şi fiind plin de lumină dumnezeiască, ai ieşit din Athos ca un soare, Grigorie, de Dumnezeu întelepţitule, încalzindu-i pe cei care strigă ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cu dumnezeiesc cuvânt, cu puterea înţelepciunii şi cu învăţăturile sfinte, ai respins, cugetătorule de Dumnezeu, învăţătura cea rea a lui Varlaam, minunându-i pe toţi cu harul tau, arătându-te învăţător dumnezeiesc celor ce strigă către tine acestea:
Bucură-te, liră a evlaviei;
Bucură-te, cădere a necredincioşilor;
Bucură-te, mare învăţător al Bisericii;
Bucură-te, cel plin de strălucire dumnezeiască nematerialnică;
Bucură-te, cuvântător prea înţelept al învăţăturilor celor drepte;
Bucură-te, sabie cu douî taişuri împotriva tuturor vrăjmaşilor;
Bucură-te, cel ce tai din rădăcina neghinele cugetului;
Bucură-te, grădinar al virtuţilor cereşti;
Bucură-te, cel mult în cuvântul harului;
Bucură-te, cel blând în toate şi fără răutate;
Bucură-te, cel ce arzi pricinile patimilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 5-lea

Cu limba ta grăitoare de cuvinte dumnezeieşti, în Sinod cu adevărat ai înfăţişat dogmele cele sfinte, Grigorie, ca unul ce ai fost de aceeaşi simţire cu Părinţii, împreună cu care strigi: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ierarh cugetător de Dumnezeu, vistierie a virtuţilor şi tainic trăitor al dumnezeieştilor înălţări, ai fost cu dumnezeiască alegere păstor al Tesalonicului, dumnezeiesc şi înţelept, cuvioase, auzind de la noi acestea:
Bucură-te, gura teologilor;
Bucură-te, tărie a ortodocşilor;
Bucură-te, canon cel preadrept al preoţilor;
Bucură-te, icoană de Dumnezeu făurită a păstorilor;
Bucură-te, trâmbiţă dumnezeiască a învăţăturilor celor sfinte;
Bucură-te, izvor de Dumnezeu izvorât, care izvorăşti apa cea nouă;
Bucură-te, strălucit arhipăstor al Tesalonicului;
Bucură-te, apărător dumnezeiesc al ortodoxiei;
Bucură-te, slujitor al luminii dumnezeieşti;
Bucură-te, învăţător al vieţii celei neprihănite;
Bucură-te, cel ce curăţeşti întinăciunea sufletelor;
Bucură-te, cel ce trezeşti râvna credincioşilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al luminii dumnezeieşti, cu cuvinte dumnezeieşti ai devenit, ca unul ce ai fost părtaş al acesteia încă din viaţa aceasta, şi ai întunecat cu strălucirea cuvintelor pe cei care împotriva acesteia au ridicat glasul, pe toţi trezindu-i la adevăr, Grigorie, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în Sinod, ca un luminat teolog, cu gura înţelepiunii celei de negrăit, ai învăţat că fiinţa lui Dumnezeu este de neîmpărtăşit dar lucrarea lui Dumnezeu se împărtăşeşte celor ce strigă, Părinte:
Bucură-te, mare arătător al celor sfinte;
Bucură-te, dumnezeiescule arătător de Dumnezeu;
Bucură-te, tălcuitorule al strălucirii celei de sus,
Bucură-te, strălucitule scriitor al îndumnezeirii,
Bucură-te, dumnezeiescule îndrumător al trezviei minţii;
Bucură-te, călăuzitorule al Rugăciunii celei dinlăuntru nerătăcite;
Bucură-te, că te-ai umplut de daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, cel ce ai văzut strălucirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce întuneci patimile înţelepţilor;
Bucură-te, temelie a dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, izvor de ape dumnezeieşti;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 7-lea

Mare între ierarhi cu adevărat te-ai arătat, Grigorie înţelepte, descoperitor al celor dumnezeieşti, ca unul ce ai dus viaţă ca a Apostolilor şi te-ai împodobit cu minunatele lor înfăptuiri, Cuvioase, şi pe toţi ai sculat să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nectar dumnezeiesc nematerialnic şi mână hrănitoare de suflet şi miere din piatră izvorâtă, cum a spus David Împaratul, sunt întocmirile cuvintelor tale, Grigorie preaminunate, bucurându-i pe cei ce strigă unele ca acestea:
Bucură-te, limbă preadulce;
Bucură-te, vedere dumnezeiască;
Bucură-te, următor al Mântuitorului şi cel de un chip cu El;
Bucură-te, râvnitor al Părintilor şi cu ei împreună sălăşluitor;
Bucură-te, cerească boare care împrospătezi sufletele;
Bucură-te, duhovnicească rouă care ne răcoresti pe noi;
Bucură-te, mireasmă Sfântă a vieţuirii celei curate;
Bucură-te, hrană desăvârşită a ospăţului sufletesc;
Bucură-te, vas al nectarului celui nemuritor;
Bucură-te, mustrător al mincinoaselor învăţături;
Bucură-te, far dumnezeiesc al celor înţelepţi;
Bucură-te, călăuză a popoarelor ortodoxe;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 8-lea

Har străin s-a dat, îmbelşugat în revărsare, buzelor tale, arătătorule de Dumnezeu, din tine un rău mare ca din Rai izvorând, Grigorie, care udă Biserica toată, strigând Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Muntele Athosului, Părinte, împreună cu Tesalonicul, vestesc strălucitele tale lupte, şi toată Biserica credincioşilor te cinsteşte ca pe un dumnezeiesc arătător al înţelesului Luminii celei mai presus de minte. Prin care luminezi pe cei ce strigă:
Bucură-te, gură cea purtătoare de lumină;
Bucură-te, vasul cel purtător de mir;
Bucură-te, organ al strălucirii celor trei sori;
Bucură-te, ţarină desăvârşita a isihiei;
Bucură-te, casă de Dumnezeu luminată a lucrării celei dumnezeieşti;
Bucură-te bogăţie de neînchipuit a vieţii în duh;
Bucură-te, că ai primit daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai răsturnat vorbăria deşartă a lui Varlaam;
Bucură-te, cel prin Athosul este cinstit;
Bucură-te, faimă strălucită a Tesalonicului;
Bucură-te, putere neclintită a Ortodoxiei;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 9-lea

Râuri din pântecele tale curg, prin tainica revarsare din cer, cum a spus Mântuitorul, Părinte cuvioase Grigorie, adăpând inimile însetate cu apa vieţii, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu usurinţă, Părinte, ai îndurat feluritele încercări, pentru mărturisirea cea bună, şi precum aurul în foc încercat fiind tuturor ai strălucit urcând spre cele mai bune pe cei care cu evlavie îţi strigă ţie acestea:
Bucură-te, piatră a curajului;
Bucură-te, stâncă a răbdării;
Bucură-te, cel ce nu te infricoşezi de a ispitelor năvală;
Bucură-te, cel care ai stins focul patimilor;
Bucură-te, zid de neclintit al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, făclie mult luminoasă a poporului binecredincios;
Bucură-te, că ai îndurat necazurile cu bucurie;
Bucură-te, că Domnului te-ai înfăţişat cu slavă;
Bucură-te, propovăduitor al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce dai credincioşilor cele mântuitoare;
Bucură-te, al sufletelor iconom dumnezeiesc;
Bucură-te, prieten preaîndumnezeit al lui Hristos;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 10-lea

Cu cuvintele gurii tale, credinţa ortodoxă se propovăduieşte în Duhul cel Dumnezeiesc; căci dumnezeieştilor Părinţi de altădată împreună vieţuitor şi împreună simţitor făcându-te, graiurile lor laolaltă le-ai pus, Cuvioase, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu razele luminii celei necreate hrănindu-te, a celei ce a strălucit pe Tabor, slava şi frumusetea şi strălucirea acesteia le descrii cu sfinţenie, şi-i trezesti, sfinte, spre împărtăşire de ea pe cei care strigă acestea:
Bucură-te, al luminii celei necreate tainic cunoscător;
Bucură-te, al patimilor ucigătoare de suflet izbavitor;
Bucură-te, al slavei celei viitoare pregustare;
Bucură-te, al sufletelor celor întristate mângâiere;
Bucură-te, că ai arătat nebună înţelepciunea lui Varlaam;
Bucură-te, că ai făcut cunoscută bucuria Duhului;
Bucură-te, podoabă dumnezeiască a Arhiereilor;
Bucură-te, vistierie luminoasă a teologiei;
Bucură-te, oglindă a luminii celei nemateriale;
Bucură-te, seceră a învăţăturilor celor străine;
Bucură-te, bucurie a ortodocşilor şi cinste;
Bucură-te, cel ce faci să plece fruntea duşmanilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 11-lea

Cu înaltă cugetare şi cu înţelepciune dumnezeiască ai propovăduit măreţiile lui Dumnezeu şi faci să crească darurile roadelor celor dumnezeieşti ale Duhului, Grigorie, celor curaţi cu duhul, de care se împărtăşesc cei ce strigă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminătoare cu razele virtuţilor s-a arătat viaţa ta, Grigorie grăitorule de Dumnezeu şi plină de lumină cu adevărat învăţătura ta, fericite, căci lui Dumnezeu îi duci cu învăţăturile tale pe toţi cei care strigă unele ca acestea:
Bucură-te, izvor al învăţăturii;
Bucură-te, temelie a ortodoxiei;
Bucură-te, pildă de vieţuire sfântă;
Bucură-te, diademă a bisericii celei sfinte;
Bucură-te, minunat tâlcuitor al vieţii de curăţenie;
Bucură-te, grăitor Sfânt al cuvântului harului;
Bucură-te, cel care curăţesti toată întinăciunea sufletelor;
Bucură-te, că îndrepţi pe a mântuirii cale;
Bucură-te, făclie a strălucirilor celor nemateriale;
Bucură-te, luminător al cunoştinţelor celor de sus;
Bucură-te, prin care Biserica dănţuieşte;
Bucură-te, prin care tot credinciosul se bucură;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 12-lea

Har dumnezeiesc cere, şi mântuirea sufletelor, Grigorie, înţelepte ierarhe, pentru cei ce vin la tine cu evlavie şi cinstesc luptele tale cele strălucite, căci ca un slujitor lumina strălucesti celor ce strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând suferinţele tale şi dumnezeieştile lupte, pe care le-ai săvârsit pentru Biserică, ceata bine credincioşilor totdeauna te laudă pe tine, Grigorie, şi cu gura mulţumitoare, strigă către tine neîncetat unele ca acestea:
Bucură-te, tărie a Bisericii;
Bucură-te, neîntrecut vorbitor al credinţei;
Bucură-te, cel care ai ruşinat pe vorbăreţul Achindin;
Bucură-te, cel care ai arătat puterea cea dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care împreună cu Apostolii sălăsluieşti, ca unul ce le-ai urmat în toate;
Bucură-te, luceafăr strălucitor al Tesalonicului;
Bucură-te, dulceaţă a sufletului meu;
Bucură-te, luptător dumnezeiesc al ortodoxiei;
Bucură-te, strălucire a bisericii tale celei cinstite;
Bucură-te, dulce strălucire a poporului tău credincios;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 13-lea

O, dumnezeiescule Părinte, cunoscător al tainelor celor negrăite, Grigorie, culme a Părinţilor, primeşte vocile poporului tau, şi dăruieşte acoperământul tău tuturor; căci cu credinţă alergăm şi Sfintei Treimi strigam: Aliluia!                                                                Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Înger în lume, văzător al celor de sus, te-ai arătat Grigorie preafericite şi cu viaţa ta cea dumnezeiască te-ai învrednicit de daruri îngereşti; pentru aceea, minunându-ne de strălucirea ta, Părinte, strigăm:
Bucură-te, cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte;
Bucură-te, cel prin care întunericul a fost alungat;
Bucură-te, pajişte prea bine mirositoare a înţelepciunii;
Bucură-te, părtaş al învăţăturii celei prea bune;
Bucură-te, înălţime neajunsă cu privirea a celor înalte;
Bucură-te, adânc neatins al darurilor duhovniceşti;
Bucură-te, că eşti strălucire a Bisericii;
Bucură-te, că te-ai arătat întărire ortodocşilor;
Bucură-te, al credinţei luminător prea luminat;
Bucură-te, făclie de nepătruns a harului;
Bucură-te, prin care grăitorii de nebunii vor tăcea;
Bucură-te, prin care grăitorii de Dumnezeu se vor bucura;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul 1

Pe păstorul Tesalonicului, cel prea vrednic şi pe Luminătorul Bisericii cel prealuminat să-l lăudăm în cântări dumnezeieşti; căci s-a arătat locaş al luminii celei nepătrunse şi dăruieşte luminare şi har îmbelşugat tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Grigorie!

Anunțuri