Iunie



1Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie)

Troparul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea:

Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea, Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.

Condacul 1

Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:
Bucură-te, că, prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până în sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Văzând, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea măiestrită asupra ta, prin cel de altă credinţă, ca să te depărteze de la dreapta credinţă, şi cu înţelepciunea dată ţie de la Dumnezeu, pricepând măiestriile lui, neprins de dânsele ai rămas cu harul Celui Preaînalt; pentru aceea ai şi cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cunoscând clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusă asupra ta la eparhul Cetăţii Albe, cel de credinţă otomană, cum că te-ai lepădat de adevărata credinţă creştinească, măcar că acela a te ademeni la aceasta în tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lăsat a fi biruit; pentru aceea după cuviinţă auzi de la noi acestea:
Bucură-te, că pe Reiz de mincinos l-ai vădit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclintit;
Bucură-te, că momirile eparhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut acestea, folos au câştigat;
Bucură-te, că soarelui şi luceafărului a jertfi nu ai voit;
Bucură-te, căci cu aceasta pe păgânul Cadiu l-ai dispreţuit;
Bucură-te, căci creator al acestora pe singurul Dumnezeu Cel în Treime L-ai mărturisit;
Bucură-te, că n-ai primit a defăima;
Bucură-te, că ai mărturisit credinţa cea adevărată;
Bucură-te, că de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucură-te, că ai mustrat pe eparhul înaintea tuturor;
Bucură-te, că pe el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

De puterea harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală către guvernator ai zis, viteazule ostaş al lui Iisus: „Nu crede, o, tirane, că eu mă voi lepăda vreodată de Hristosul meu şi că mă voi închina făpturii mai degrabă decât Creatorului; să nu-mi fie mie aceasta cât timp voi respira aerul acesta”; pentru care şi cu mare glas ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Erai, o, purtătorule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai către eparh, vesel la faţă, şi fără de sfială sau frică; iar el, nemaiputând răbda şi de mânie aprinzându-se, a poruncit să fie aduse înaintea lui toiege multe şi de haine să fii dezbrăcat; dar tu, ca şi cum altul ar fi fost, aşa te aflai; pentru aceasta şi noi unele ca acestea zicem către tine:
Bucură-te, că, văzând toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucură-te, că din vederea acelora mai tare te-ai împotrivit tiranului;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haine stricăcioase;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în porfiră nepieritoare în ceruri;
Bucură-te, că ai fost ameninţat cu chinuri de moarte;
Bucură-te, că tiranul mai cumplit s-a întărâtat, pentru că tu nu ai băgat în seamă acestea;
Bucură-te, că ai înfruntat pe acesta înaintea tuturor celor ce erau de faţă;
Bucură-te, că pe tine te-ai mărturisit rob adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că bine ai ţinut aşezămintele, pe care le-ai învăţat de la părinţii tăi;
Bucură-te, că n-ai primit a aduce jertfă zeilor guvernatorului;
Bucură-te, că ai zis păgânului să nu întârzie de a te chinui;
Bucură-te, căci cu aceasta te-a trimis mai degrabă la Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Creatorului mai ales decât creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-pătimitorule, că te vei închina; pentru aceasta tiranul cel păgân, auzind astfel de cuvinte de la tine şi pierzând nădejdea a te îndupleca la voia sa, nebuneşte s-a aprins de mânie sălbatică şi a început să te chinuiască. Iar tu, mucenice al lui Hristos, bărbăteşte răbdând, cu veselie Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Inimă de diamant având, când ai pătimit pentru dragostea Celui dorit de tine, fericite al lui Hristos mucenice, întru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind întărit; pentru aceea, ca peste o aspidă înveninată ai călcat, şi ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care şi de la noi auzi acestea:
Bucură-te, că ai fost aşternut gol pe pământ spre chinuire;
Bucură-te, că ai avut ochii minţii sus la cer;
Bucură-te, căci cu toiege noduroase fără milă fiind bătut, n-ai slăbit;
Bucură-te, căci chinuitorii, cumplit bătându-te, au obosit;
Bucură-te, că vitejeşte ai răbdat să-ţi fie trupul zdrobit în bucăţi;
Bucură-te, căci cu acestea şi mai mult la mânie ai întărâtat pe tiranul;
Bucură-te, că de multe bătăi, cărnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus în aer;
Bucură-te, căci cu aceasta ai adunat pe îngeri spre a se minuna;
Bucură-te, că ai roşit cu sângele tău pământul;
Bucură-te, căci cu aceasta ai strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucură-te, că pentru aceasta I-ai mulţumit Stăpânului Hristos;
Bucură-te, că El te-a întărit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzării, pe tine, mucenice, rugându-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multă mânie şi mai cumplit te-au schingiuit, încât şi glasul ţi-a lipsit; iar tu, răbdătorule de chinuri, suferind cu bărbăţie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a întărit, din adâncul inimii, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu lanţuri de fier din porunca guvernatorului fiind legat, ostaşule al lui Hristos, Ioane, ai fost aruncat în temniţă şi păstrat spre mai cumplite chinuri; şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la judecată ai fost adus; dar, stând înaintea tiranului cu faţa veselă, păgânul Cadiu s-a mirat foarte şi s-a înspăimântat. Pentru aceea şi noi cu laude ca acestea te întâmpinăm:
Bucură-te, că pentru Hristos ai fost legat cu lanţuri de fier;
Bucură-te, căci cu acelea ai înfricoşat de tot pe diavolul;
Bucură-te, că ai locuit în temniţă întunecoasă, închis fiind acolo;
Bucură-te, că după aceea te-ai sălăşluit în raiul cel luminos;
Bucură-te, căci, cu răni cumplite peste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tiran mult s-a mirat;
Bucură-te, că nu ai purtat grijă de vindecarea rănilor trupului tău;
Bucură-te, că prin aceasta sufletul tău mai frumos a înflorit;
Bucură-te, că omul tău cel din afară s-a stricat;
Bucură-te, că omul tău cel dinăuntru a luat acum mai bună înnoire;
Bucură-te, că tiranul a pregătit şi alte chinuri mai cumplite împotriva ta;
Bucură-te, că şi pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Având în minte bunătăţile, pe care vrei să le dobândeşti, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, înţelepţeşte ai răbdat toate schingiuirile, ruperile şi sfâşierea cărnurilor; pentru aceea tiranul, umplându-se nebuneşte de şi mai multă mânie şi răcnind ca o fiară sălbatică, a poruncit ca iarăşi să fii chinuit mai cu asprime şi fără de cruţare să fii bătut. Iar când se făceau acestea, tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Atât de cumplit şi fără de cruţare ai fost bătut, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, încât şi cele dinăuntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atâta cruntă bătaie, se schimbau unii după alţii; dar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, nicidecum nu ţi-ai schimbat gândul de la doritul tău Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul în adâncul inimii tale, ca să-ţi dea răbdare până la sfârşit. Pentru aceasta şi noi, ajutaţi fiind de rugăciunile tale, zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că tu nu ai pierdut răbdarea, cu cruzime fiind bătut pentru Hristos;
Bucură-te, că au obosit chinuitorii, cei ce te băteau;
Bucură-te, că aceia, ostenind, se schimbau unii după alţii;
Bucură-te, că mintea ta sta la Dumnezeu, Cel ce te întărea;
Bucură-te, că trupul tău a fost rănit şi sfâşiat până la cele dinăuntru;
Bucură-te, că Hristos cu harul Sfântului Duh te-a cercetat din înălţime;
Bucură-te, că toţi cei adunaţi la acea privelişte au înfruntat pe judecător, pentru o cruzime ca aceea;
Bucură-te, că din cer ţi-ai ţesut ţie haină nefăcută de mână;
Bucură-te, căci chinuitorii s-au săturat de a mai bate cinstitul tău trup;
Bucură-te, căci credincioşii s-au umplut de multă jale, văzându-te pe tine;
Bucură-te, că ai simţit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, că şi El ţi-a gătit cunună neveştejită în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Nemaiavând păgânul tiran nici un fel de chin, o, de trei ori fericite mucenice, a poruncit să fie adus un cal neînvăţat şi sireap, şi sfintele tale picioare să fie legate tare de coada lui şi să te poarte şi să te târască pe toate străzile cetăţii; iar tu, ostaşule al lui Hristos, aşa fiind târât, te-ai făcut privelişte îngerilor şi oamenilor şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străin cu adevărat şi neobişnuit chin s-a născocit ţie, pătimitorule al lui Hristos, păgânul Cadiu. Că târât fiind tu de cal în fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetăţii, bucăţi de carne din trupul tău pe pietre rămâneau, capul ţi se zdrobea şi credincioşii cei ce te priveau s-au umplut de multă jale. Iar tu, având mintea ridicată către Dumnezeu, în taină te rugai Lui; de aceasta şi noi robii tăi minunându-ne, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că prin chinuirea ta cea cumplită te-ai făcut mărturisitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie te-ai arătat întemeietor al dreptei credinţe;
Bucură-te, că aprins ai fost de focul dragostei celei nespuse către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai suferit sfărâmarea trupului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut pricină de veselie îngerilor;
Bucură-te, că ai fost tristă privire credincioşilor;
Bucură-te, că, trântit fiind de pietre, capul tău cel sfânt s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevăzut;
Bucură-te, că pământul ca o boia s-a vopsit cu sângele cel curs din tine;
Bucură-te, că în Împărăţia cerurilor Hristos cunună acum ţi-a dăruit;
Bucură-te, că pentru Dânsul pe pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Dânsul în Împărăţia Lui te-ai sălăşluit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Văzându-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rău credincios când erai târât de cal pe străzile lor, unii te luau în batjocură, alţii îşi strâmbau feţele lor şi aruncau în tine cu ce aveau în mână, alţii făceau râs şi lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostaş, toate acestea cu bucurie şi cu mulţumire le răbdai, pentru Cel ce te întărea pe tine, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul având pe Iisus în sufletul şi mintea ta, purtătorule de chinuri, şi luptele tale fiind acum spre sfârşit, unul din cei ce te batjocoreau, în casa sa alergând şi o sabie goală apucând, cu dânsa a tăiat cinstitul şi sfântul tău cap, şi astfel luminat ţi-ai dat sufletul în mâinile Celui dorit de tine; pentru care jertfă auzi şi de la noi acestea:
Bucură-te, că ai luat de la oameni înfruntare şi defăimare pentru Hristos;
Bucură-te, căci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defăimat de ei;
Bucură-te, că ai fost lovit de ei, cu orice li se întâmplase a avea în mâini;
Bucură-te, că şi Hristos tot aşa a pătimit pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că neamul cel rău credincios cu sabia a tăiat cinstitul tău cap;
Bucură-te, că şi Iisus a încununat cu strălucită coroană sfântul tău creştet;
Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum s-a săvârşit;
Bucură-te, că eşti preamărit împreună cu mucenicii în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că acum noi credincioşii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale către Dânsul sunt bineprimite;
Bucură-te, că amintirea ta se serbează în toată Biserica;
Bucură-te, că numele tău este mărit de toţi cei dreptcredincioşi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

După tăierea cinstitului tău cap şi după despărţirea sfântului tău suflet de trup, mucenice prealăudate, trupul tău zăcea împreună cu capul cel tăiat, neîngropat şi în seamă nebăgat. Iar noapte făcându-se, o minune preamărită s-a văzut: asupra moaştelor tale ardeau făclii în chip de stâlp până la cer şi bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe cădeau împrejurul trupului tău şi cântau cuvinte de negrăit, cu care împreună şi tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cântările pe care le cântau îngerii împrejurul moaştelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i şi părându-i-se că sunt oameni pământeşti, a luat un arc şi a încercat a săgeta într-înşii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vârtos s-a făcut vrednic de plâns în vederea tuturor. Pentru aceasta şi noi, de o minune ca aceea înspăimântându-ne, zicem ţie unele ca acestea:
Bucură-te, că de îngeri te-ai învrednicit a fi petrecut;
Bucură-te, că Hristos a privit din cer spre moaştele tale;
Bucură-te, că deasupra moaştelor tale s-a văzut stâlp de foc până la cer;
Bucură-te, că minunea aceasta a înspăimântat pe mulţi;
Bucură-te, că iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiască;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut spre mai multa laudă a moaştelor tale;
Bucură-te, că tot poporul a alergat să privească pe iudeul acela;
Bucură-te, că după mărturisirea lui, înaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsă;
Bucură-te, că tiranul, fiind înştiinţat de această minune, mult s-a temut;
Bucură-te, că din această pricină a poruncit creştinilor să te înmormânteze;
Bucură-te, că, îngropat fiind, Biserica a primit cinstitul tău trup;
Bucură-te, că sfântul tău suflet s-a odihnit în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

O, mucenice mult-pătimitorule, trădătorul şi vânzătorul tău, vrând într-una din nopţi să fure cinstitul şi preachinuitul tău trup şi la patria sa să-l ducă, tu, ostaşule al lui Hristos, te-ai arătat degrabă în somn preotului bisericii aceleia şi de aceasta l-ai înştiinţat; iar el îndată a alergat la biserică şi cinstitele tale moaşte din mâinile lui le-a apucat; pentru care, bucurându- se, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Preţioasele şi sfintele tale moaşte, prin purtarea ta de grijă, mucenice al lui Hristos, scăpând neluate de cei de alt neam, înăuntrul altarului au fost duse şi aşezate în Sfânta Masă, unde totdeauna pentru mântuirea noastră Se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu, Căruia şi tu te-ai adus jertfă. Credincioşii fiind înştiinţaţi de aceasta, au lăudat pe Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce măreşte pe sfinţii Săi, cu care şi noi cântări de laudă ca acestea îţi aducem ţie:
Bucură-te, că cinstitele tale moaşte au scăpat nefurate şi nevătămate;
Bucură-te, că cei de alt neam au fost alungaţi cu ruşine şi deşerţi;
Bucură-te, că înăuntrul altarului moaştele tale au fost aşezate de preoţii Bisericii;
Bucură-te, căci credincioşii s-au bucurat de aceasta;
Bucură-te, că acolo au fost săvârşite neîncetate minuni printr-însele;
Bucură-te, că şi demonii au fost alungaţi din mulţi oameni;
Bucură-te, că uneori s-a arătat stâlp de foc din cer deasupra lor;
Bucură-te, că alteori şi îngerii s-au pogorât spre dânsele;
Bucură-te, că uneori din ele a ieşit bună mireasmă de negrăit;
Bucură-te, că prin ele s-au tămăduit toate felurile de boli;
Bucură-te, că pretutindeni a străbătut vestea minunii ce s-a făcut;
Bucură-te, că Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta să ajungă şi până la marginile pământului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Împodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele şi sfintele tale moaşte, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, toţi dreptcredincioşii le cinstesc şi le sărută. Pentru aceea tu, având îndrăzneală către Dumnezeu, Stăpânul tuturor, mijloceşte acestora, de la Dânsul, în viaţa aceasta sănătate trupească şi în veacul ce va să fie mântuire sufletească, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie cu totul luminoasă fiind cinstitele tale moaşte, mucenice mult-chinuite, pusă în sfeşnicul Bisericii şi luminând mult timp partea locului unde ai pătimit, după aceea, prin vrerea lui Dumnezeu şi prin stăruinţa unui drept-credincios domn, în ţara Moldovei adusă fiind, neîncetat luminează şi raze de minuni, spre toţi cei ce aleargă la ele cu credinţă, revarsă.
Pentru aceea şi noi de acelaşi dar împărtăşindu-ne, zicem ţie:
Bucură-te, rază a luminii celei neînserate şi gânditoare;
Bucură-te, că peste toate părţile cele de sub cer eşti luminător;
Bucură-te, luceafăr prealuminos al zilei celei neînserate;
Bucură-te, că şi la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din altă parte;
Bucură-te, că şi acolo multă vreme razele ţi-au strălucit;
Bucură-te, că iarăşi înapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, smirnă totdeauna binemirositoare în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, că împărtăşeşti de bună mireasmă pe toţi cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de nenumărate vindecări încăpător;
Bucură-te, că împarţi îndeajuns tuturor celor ce au trebuinţă;
Bucură-te, că Împăratul cerurilor a vărsat peste tine slavă şi mare cuviinţă;
Bucură-te, că ne-ai îndestulat şi pe noi de darul tămăduirilor a tot felul de neputinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Dar luând de la Dumnezeu, întru tot lăudate şi mult-pătimitorule mucenice, vindeci pe toţi de tot felul de boli, nu numai trupeşti, ci şi sufleteşti; iar acum, stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine spre pătimire, nu înceta mijlocindu-ne mântuire sufletească şi nouă, celor ce cu dragoste şi cu multă cucernicie facem pomenirea ta şi cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudând, cântând şi fericind chinurile tale cele cu multă durere, răbdarea cea până în sfârşit, vitejia şi bărbăţia cea nebiruită ce ai arătat în trupul cel ca de diamant, pe care Hristos, purtătorul de biruinţă, l-a preaslăvit în cer şi pe pământ, şi nouă nevrednicilor ni l-a dăruit, Sfinte Mare Mucenice Ioane, zicem ţie acestea:
Bucură-te, că eşti împreună-locuitor şi petrecător cu oştile îngereşti;
Bucură-te, că eşti dus şi cu dragoste petrecut la locaşurile cele cereşti de cetele muceniceşti;
Bucură-te, că eşti încununat cu mărire de însăşi mâna Împăratului Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul te-a luat pe tine la odihna cea veşnică după multele pătimiri;
Bucură-te, că ţi-ai adunat comoară nejefuită în ceruri;
Bucură-te, că ai agonisit plată multă acum întru strălucirile sfinţilor;
Bucură-te, că în încercări şi nevoi eşti nouă tare ajutător;
Bucură-te, că eşti fierbinte solitor bucuriei şi slavei celei veşnice;
Bucură-te, că eşti izvor nedeşertat de vindecări neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti o curgere neîncetată de mângâieri celor întristaţi;
Bucură-te, că prin tine avem nădejde a fi scăpaţi de toate relele întâmplări vătămătoare şi nefolositoare;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm a dobândi bunătăţile cele de-a pururea fiitoare;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, mult-pătimitorule al lui Hristos, Sfinte şi Mare Mucenice Ioane, primind această umilă rugăciune a noastră, ce se aduce ţie acum din inimă, ne izbăveşte pe noi de toate vătămările sufleteşti şi trupeşti, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de chinul cel veşnic, cu rugăciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, în locaşurile sfinţilor, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte…, Condacul 1: Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii…,

Icosul 1

Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:
Bucură-te, că, prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până în sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

şi se face otpustul.

*

Acatistul Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel (4 iunie)

Condacul al 1-lea:

Veniţi toţi credincioşi să lăudăm pe Zotic, pe Atal, pe Camasie şi pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care au propăvaduit adevărata credinţa şi au primit cununa cerească.
Iar Voi, fericiţilor, cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziţi-ne pe noi, care strigăm:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mucenici, rugători fierbinţi pentru sufletele noastre!

Icosul al 1-lea:

Cu dreaptă credinţă şi evlavie se cuvine să lăudam pe Zotic, Mucenicul, care paharul suferinţelor cu bucurie a băut, cu botezul sângelui s-a botezat şi până la moarte a urmat lui Hristos. De accea şi noi cu dragoste să-l cinstim, zicând:
Bucură-te, Zotice, martirul lui Hristos;
Bucură-te, al crucii apărător zelos;
Bucură-te, trandafir din grădina părintească;
Bucură-te, rugătorule pentru obştea creştinească;
Bucură-te, ca sângele tău tot pământul nostru a adăpat;
Bucură-te, că prin tine credinţa vie s-a arătat;
Bucură-te, mărgăritar de preţ, ascuns sub pământ;
Bucură-te, că ale tale moaşte s-au găsit în mormânt;
Bucură-te, comoara sfântă strămoşească;
Bucură-te, nestemată scumpă duhovnicească;
Bucură-te, al Evangheliei vestitor neînfricat;
Bucură-te, al Bisericii far prealuminat
Bucură-te, Zotice, viteazule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Zis-a Domnul: „Oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu pe el înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri”. Drept aceea şi tu, Mucenice Zotice, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos în privelişte şi pe mulţi dintre cei ce erau de faţa la lumina dreptei credinţe i-ai adus, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Îngereasca viată pe pământ ai petrecut, Mucenice Atal, pentru Dumnezeu cel în Treime închinat din toată inima l-ai iubit şi pe Hristos Domnul înaintea tuturor L-ai propovăduit, pentru care noi smeriţii Te cinstim cu evlavie, zicând:
Bucură-te, Atale, care glasul Evangheliei ai ascultat;
Bucură-te, ca dreapta credinţa în a ta inimă ai purtat;
Bucură-te, că pe Hristos înaintea tiranilor ai mărturisit;
Bucură-te, că a lor cruzime ai biruit;
Bucură-te, al Bisericii luceafăr neapus;
Bucură-te, că pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;
Bucură-te, că Lui înfocată dragoste ai purta;
Bucură-te, că a ta credinţă prin fapte ai arătat;
Bucură-te, al cetăţii Noviodunum fiu duhovnicesc;
Bucură-te, cetatea al Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, minunată viţa din tulpina lui Hristos;
Bucură-te, mlădiţă sfântă rod preafrumos;
Bucură-te, Atale, mult pătimitorule pentru Hristos!

Condacul al 3-lea:

Atale, Prea Fericite, tu de sine-ţi cu totul te-ai lepădat şi Crucea lui Hristos până la moarte ai purtat; pe Dumnezeu din toată inima la-i iubit si cu gura la arătare L-ai mărturisit, strigând: Aleluia!

Icosul al 3-lea:

Altă mlădiţa cuvântătoare, Mucenicul Camasie, din buciumul vieţi răsărind si multa roadă duhovniceasca aducând, pe mulţi la dreapta credinţă i-a povăţuit şi pentru Hristos sufletul sau şi-a pus pentru care cu buna cuviinţa îl lăudăm, zicând:
Bucură-te, ales al Biserici dreptmăritoare;
Bucură-te, al credinţei noaste soare;
Bucură-te, ca pentru adevăr toate ai suferit;
Bucură-te, că în chinuri spre Cruce ai privit;
Bucură-te, că de ucidea trupului nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că de ruşinarea sufletului ai scăpat;
Bucură-te, că Dumnezeu din cer spre tine a căutat;
Bucură-te, că duhul tău l-a sine l-a luat;
Bucură-te, că primând har, vitejeşte ai pătimit;
Bucură-te, că a viţei cunună de la Hristos ai dobândit;
Bucură-te, că pătimirile tale multora le-a fost de folos;
Bucură-te, că privind la acesta mulţi la adevăr s-au întors;
Bucură-te, Camasie, vrednicule următor a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Aprins fiind de dragoste câtre Iisus Hristos, Camasie, mânia tiranilor ai înfruntat şi cu mare bărbăţie chinurile morţi ai răbdat, căci privind cu ochii mintii la veşnica fericire, lui Dumnezeu din inimă cântai: Aleluia!

Icosul al 4-lea:

Rază a Soarelui celui de taină ai fost pe pământul Scythiei Mici, Filipe, Prea Înţelepte, căci pe păgâni i-au luminat, pe Hristos înaintea tuturor mărturisind pentru care te rugăm, auzi-ne si pe noi care te lăudăm cu unele ca acestea:
Bucură-te, Filipe, care pe cei din păgânătate i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe Soarele cel veşnic la toţi ai arătat;
Bucură-te, rodul Dumnezeului cel adevărat;
Bucură-te, că în ogorul Lui cu râvnă ai lucrat;
Bucură-te, că sămânţa Cuvântului bun ai primit;
Bucură-te, că prin a ta osteneală aceasta însutit ai rodit;
Bucură-te, că haina sufletului tău cu sânge mucenicesc s-a împodobit;
Bucură-te, că pentru Nunta Mirelui cu ea te-ai pregătit;
Bucură-te, că albinei te-ai asemănat şi la florile duhovniceşti ai zburat;
Bucură-te, că mierea credinţei din Scripturii ai adunat;
Bucură-te, că talantul tău cu dobândă Lui Hristos l-ai adus;
Bucură-te, că pentru acesta econom credincios te-a pus;
Bucură-te, Filipe, Mărturisitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Zis-a oarecând Filip, Apostolul câtre Hristos: ?Doamne arată-ne noua pe Tatăl şi ne va ajunge nouă”. Iar tu, Mucenice Filipe, privind spre Dumnezeul cel in Treime slăvit, te-ai închinat lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

După nemincinoasa mărturie a Scripturii, Sfinţii lumea vor judeca, căci in vremea judecaţii de apoi, prin faptele lor bune, pe păcătoşi îi vor mustra. Atunci, tu Mucenice a lui Hristos, Zotic, să te rogi pentru noi păcătoşii ca să ne izbăvim de osânda, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, Zotic, Mucenice, care pentru noi la Dumnezeu mijloceşti;
Bucură-te, că celor ce se roagă ţie ajutor dăruieşti;
Bucură-te, că Sfintele Tale Moaşte, creştini le cinstesc;
Bucură-te, că prin ele daruri multe dobândesc;
Bucură-te, cu cei ce cu tine au pătimit;
Bucură-te, că împreună cu ei cununa ai primit;
Bucură-te, că în Evanghelie ai crezut fără şovăire;
Bucură-te, că prin gura ta sa vestit mântuirea;
Bucură-te, că a lui Hristos Cruce în inimă ai primit;
Bucură-te, că de chinuri nu te-ai lepădat;
Bucură-te, că te-ai împotrivit celor deşarte;
Bucură-te, că de cele cereşti ai avut parte;
Bucură-te, Zotice, viteazule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Toţi fii Bisericii dreptmăritoare cinstesc Sfintele Tale Moaşte, Zotice, Prea Fericite, iar tu având îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te pururi pentru noi smeriţii, care te cinstim şi lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Veşmântul cel luminat al nestricăciunii, prin nevoinţe ai primit de la Hristos, Mucenice Atal şi de odihna veşniciei vieţi te-ai învrednicit. Vas ales al Domnului fiind, roagă-te pentru noi care te lăudăm zicând:
Bucură-te, Atale, care negrăit pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui mult ai suferit;
Bucură-te, cerbule însetat, care la izvorul vieţii ai alergat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu cel Viu ai căutat;
Bucură-te, că pomenirea ta cu laude o cinstim;
Bucură-te, că la tine în rugăciuni smerite venim;
Bucură-te, că celor ce te cheamă eşti mare apărător;
Bucură-te, că prin a ta solire ei primesc grabnic ajutor;
Bucură-te, că frica cea curată de Dumnezeu ai avut;
Bucură-te, că voia Lui cu osârdie ai făcut;
Bucură-te, că Pătimirea Ta Sfântă ne-a fost de folos;
Bucură-te, al credinţei diamant luminos;
Bucură-te, Atale, mult pătimitorule pentru Hristos!

Condacul al 7-lea:

Asemenea lui Avraam şi Ucenicilor lui Hristos, prieten lui Dumnezeu te-ai făcut, Atale, că poruncile Lui ai păzit şi până la moarte pentru dragostea Lui ai suferit. Pentru aceasta viaţa veşnică ai dobândit şi acum cu Îngerii Îl lauzi, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Hotărârea cea neclintită a credinţei tale, Camasie, văzând-o tiranii cei păgâni, după multe chinuri au poruncit a te da morţii. Tu însă cu bucurie moartea pentru Hristos ai primit, pentru care noi cu laude te cinstim:
Bucură-te, Camasie, că spre cele cereşti ai râvnit;
Bucură-te, că pentru aceasta viaţa veşnică ai moştenit;
Bucură-te, că moartea cu bucurie ai aşteptat;
Bucură-te, că pe Hristos în inimă ai purtat;
Bucură-te, al muceniciei doritorule;
Bucură-te, către veşnicie alergătorule;
Bucură-te, că cele trecătoare întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că pe cele veşnice mult le-ai preţuit;
Bucură-te, cetăţean al Cereştii Împărăţii;
Bucură-te, moştean al nepieritoarelor visterii;
Bucură-te, râvnitorule al raiului celui prea frumos;
Bucură-te, îndreptătorul nostru al celor de jos;
Bucură-te, Camasie, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Ierusalimul cel ceresc în minte avându-l Camasie, cu smerenie pe pământ ai vieţuit şi cu bucurie pentru Hristos cu moartea te-ai însoţit, iar acum în Ceruri, împreună cu Îngerii, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Gata a fost inima ta, Filipe Mucenice, de a nădăjdui spre Dumnezeu şi fără de frică pe Hristos înaintea tiranilor a mărturisi şi de vremelnica viaţă a nu te îngriji. Pentru care noi nevrednicii îndrăznim a te cinsti prin acestea:
Bucură-te, Filipe, al Împărăţiei Cerului moştenitor;
Bucură-te, că împreună cu Îngerii eşti vieţuitor;
Bucură-te, că pe Hristos – Adevărul ai mărturisit;
Bucură-te, că pentru El cumplit ai pătimit;
Bucură-te, că frumuseţi de nevăzut nouă pururi priveşti;
Bucură-te, că în slăvite cântări acum te veseleşti;
Bucură-te, că la limanul odihnei ai ajuns;
Bucură-te, că acolo cunoşti adâncul cel de nepătruns;
Bucură-te, că de acolo simţi mângâierea celor cereşti;
Bucură-te, că împreună cu Sfinţii te proslăveşti;
Bucură-te, al Adevărului martor neînfricat;
Bucură-te, al Bisericii sfeşnic luminat;
Bucură-te, Filipe, mărturisitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Pusu-ţi-ai sufletul pentru Hristos, Mucenice Filipe şi l-ai aflat ca aurul lămurit înaintea Domnului. Voit-ai a te jertfi lui Dumnezeu cu trupul, spre a dobândi învierea sufletului şi a cânta Lui în veci laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Slavă şi mulţumire să aducem lui Dumnezeu pentru aflarea Sfintelor Moaşte ale martirului Zotic şi ale celor împreună cu dânsul pătimitori. La toţi smerit să ne închinam şi pe Zotic să-l lăudăm, zicând:
Bucură-te, Zotice, fiu iubitor al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, sprijinul rugilor noastre stăruitoare;
Bucură-te, a Scythiei Mici, mărturie creştinească;
Bucură-te, a Dobrogei dăruire dumnezeiască;
Bucură-te, al credinţei Ortodoxe, apărătorule;
Bucură-te, al nostru către Domnul, rugătorule;
Bucură-te, a Tomisului podoabă duhovnicească;
Bucură-te, al creştinilor comoara cerească;
Bucură-te, floare cu mireasmă de nespus;
Bucură-te, mărgăritar al Ierusalimului de Sus;
Bucură-te, al Bisericii crin prea frumos;
Bucură-te, mlădiţă, cu rod de mult folos;
Bucură-te, Zotice, viteazule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 10-lea-lea:

Veniţi toţi iubitori de dreaptă credinţă să aducem închinăciune lui Zotic, oşteanul lui Hristos, care Biserica noastră cu rugăciunile sale o păzeşte şi împreună cu noi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

De mare fericire şi cinste pământul nostru s-a învrednicit prin aflarea moaştelor tale şi ale celor ce împreună cu tine au pătimit, Atale, pentru care, după cuviinţă, poporul cel dreptcredincios te laudă, zicând:
Bucură-te, Atale, al Evangheliei propovăduitor;
Bucură-te, al strămoşilor noştri luminător;
Bucură-te, a credincioşilor mângâiere;
Bucură-te, a cetăţii Noviodunum avere;
Bucură-te, că prin aflarea moaştelor tale, dreapta credinţă s-a întărit;
Bucură-te, că prin ele Biserica s-a împodobit;
Bucură-te, al lui Hristos vrednic slujitor;
Bucură-te, al cereştilor locaşuri locuitor;
Bucură-te, al Scythiei Mici, nepreţuit odor;
Bucură-te, al păgânilor biruitor;
Bucură-te, al sufletelor noastre făclie luminoasă;
Bucură-te, a creştinilor podoabă aleasă;
Bucură-te, Atale, mult pătimitorule pentru Hristos!

Condacul al 11-lea-lea:

Să se bucure Niculiţel, că mare vistierie duhovnicească din el s-a arătat şi astăzi toţi credincioşii cu inimă curată pe Mucenicul lui Hristos, Atal, îl cinstim, cântând lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Nu te-ai temut de cei ce ucid trupul, Mucenice Camasie. De aceea, cu mare îndrăzneală pe Hristos ai mărturisit şi sufletul tău prin răbdarea chinurilor, ai dobândit. Auzi-ne pe noi nevrednicii, care cu umilinţă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, Camasie, că dorire cerească ai avut;
Bucură-te, că de tirani nu te-ai temut;
Bucură-te, al raiului mult râvnitor;
Bucură-te, al nemurii moştenitor;
Bucură-te, că până la sânge şi moarte ai suferit;
Bucură-te, că, prin îndelungă răbdare, sufletul ţi-ai dobândit;
Bucură-te, că slava deşartă ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că slava cea veşnică ţi-a fost mângâierea;
Bucură-te, doritorule fierbinte pentru a ta mântuire;
Bucură-te, alergătorule spre veşnica fericire;
Bucură-te, că acum în ceruri cu drepţi te veseleşti;
Bucură-te, că prin a ta solire pe noi ne mântuieşti;
Bucură-te, Camasie, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 12-lea-lea:

Dragoste şi credinţă fierbinte către Hristos având, Prea Lăudate Camasie, Mucenice, cu bărbăţie pe tirani i-ai înfruntat şi pentru adevăr trupul la chinuri ţi l-ai dat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Mucenicului Filip laudă din toată inimă să-i aducem, că acesta jertfă vie lui Dumnezeu s-a dat şi sufletul pentru El şi-a pus, iar acum, pururi stând înaintea Domnului, se roagă pentru noi care îl cinstim, zicând:
Bucură-te, Filipe, a Bisericii podoabă frumoasă;
Bucură-te, a Soarelui dreptăţii rază luminoasă;
Bucură-te, că iubirea lui Hristos în tine s-a sălăşluit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în chinuri te-ai jertfit;
Bucură-te, că prin fapte tăria credinţei ai arătat;
Bucură-te, următorul lui Hristos cel adevărat;
Bucură-te, cel ce cu bărbăţie urgia chinurilor ai primit;
Bucură-te, că de sfârşit mucenicesc te-ai învrednicit;
Bucură-te, că de moarte nu ţi-a fost teamă;
Bucură-te, că vremelnicele dureri ne le-ai luat în seamă;
Bucură-te, măslin al raiului celui mult dorit;
Bucură-te, că în viaţă fiind, la Cer ai râvnit;
Bucură-te, Filipe, mărturisitorule al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 13-lea-lea:

O Prea Fericiţilor Mucenici ai lui Hristos: Zotic, Atal, Camasie şi Filip, rugaţi-vă prea Milostivului Dumnezeu pentru Biserica noastră dreptmăritoare si pentru poporul cel credincios ca sa dobândim prin rugăciunile voastre indurare pace si har, spre a cânta împreuna cu voi, acum si in veacul viitor: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi iarăşi se zice Icosul al 1 şi Condacul 1:

Rugăciune către Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip:

Sfinţilor Mucenici şi martori ai lui Hristos, Zotic, Alat, Camasie şi Filip, vrednicilor urmaşi ai Sfântului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Scythiei Evanghelia aţi vestit, voi din toată inima, cu tot cugetul şi din toată puterea voastră, pe Dumnezeu aţi iubit şi pana la cea din urma suflare pentru El aţi pătimit. Mulţumim cu umilinţă Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grijă, care, atâtea veacuri sub pământ, Sfintele Voastre Moaşte le-a păstrat şi după aceasta a binevoit a le dărui Bisericii noastre dreptmăritoare, spre mângâierea şi folosul de obşte al credincioşilor. Cu adevărat la voi s-au împlinit graiurile sfinte:”Pe cei care mă slăvesc pe Mine, îi slăvesc şi Eu pe ei”, şi „Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate Voile Sale, întru dânşii”.
Voi cu sufletele înaintea Domnului staţi, iar prin Sfintele Voastre Moaşte, laturile ţarii noastre le împodobişi. Fericit este străbunul nostru pământ care s-a adăpat cu sânguirile voastre şi în care se odihnesc Sfintele Voastre Moaşte. Drept aceea, cu credinţă, cu evlavie şi cu smerenie cădem către voi, adevăraţilor Mucenici şi prieteni ai lui Hristos, cerându-vă să ocrotiţi prin sfintele voastre rugăciuni ţara aceasta şi Biserica noastră cea dreptmăritoare şi pe toţi cei ce cu buna cucernicie aleargă la sprijinul vostru şi va pun mijlocitori către Preabunul Dumnezeu, de la care, prin solirile voastre, să dobândim şi noi milă, pace şi ajutor în veacul de acum şi în vremea morţii noastre şi la judecata cea de apoi. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Părintelui nostru Visarion (6 iunie)

Se zic rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, Părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Icosul 1:

Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe l-ai iubit pe Christos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
Bucură-te, fierbinte rugătorule;
Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
Bucură-te, viaţă închinată lui Christos;
Bucură-te, mlădiţă a Viei cereşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 2-lea:

Ca o albină te-ai sârguit a cerceta pe Cuvioşii Părinţi ce locuiau în Sfin-tele Locuri ale Ierusalimului, şi ai cules din Florile pustiei duhovnicesc nectar, pentru sufletul însetat de Christos. Pe cuviosul Gherasim, căruia un leu îi slujea, te-ai învrednicit astfel a-l vedea în pustia Iordanului. Împreună rugaţi-vă şi acum să ne învrednicim milostivirii dumnezeieşti, ca uniţi cu voi într-un cuget şi o inimă să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Aşa ai văzut pe mulţi alţi părinţi ce vieţuiau acolo prin diferite locuri şi străluceau în fapte bune şi cu care vorbind, ai câştigat mult folos sufletului tău, Sfinte Părinte Visarion:
Bucură-te, fagure plin de mierea virtuţilor;
Bucură-te, că din multe flori te-ai ostenit a o afla;
Bucură-te, căutare neobosită a lui Christos;
Bucură-te, împreună călător cu smerita cugetare;
Bucură-te, râvnitor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, arătător de cele cereşti;
Bucură-te, descoperitor al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, lucrător al tainelor lui Christos;
Bucură-te, iubitorule al dreptei socoteli;
Bucură-te, închinătorule în duh şi adevăr;
Bucură-te, că picuri duhovnicească rouă în sufletele celor credincioşi;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 3-lea:

Alergai neobosit spre hotarul Vieţii Celei Veşnice, şi cu curaj înfruntai arşiţa pustiei, Preacuvioase Părinte, pentru a te uni cu ceata Sfinţilor Părinţi, de care alipindu-te pururi cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Întorcându-te la locul tău, ai dobândit ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelosiotul, de a cărui deasă povăţuire mult folosindu-te, te-ai îndreptat către viaţa cea aspră:
Bucură-te, vistierie nefurată a învăţăturilor Părintelui tău;
Bucură-te, sabie a duhului, ascuţită de piatra ascultării;
Bucură-te, că ai crescut în tine chipul fiului duhovnicesc;
Bucură-te, ostaş nebiruit în războiul nevăzut;
Bucură-te, învăpăiere spre cele dumnezeieşti;
Bucură-te, pătimitorule de bună voie pentru Christos;
Bucură-te, că ai iubit simplitatea şi nevinovăţia;
Bucură-te, pământ bun, care ai înmulţit darurile dumnezeieşti;
Bucură-te, jertfă de sine, mistuită de focul ceresc;
Bucură-te, lepădare de sine pentru Christos;
Bucură-te, sluga Domnului cea credincioasă şi înţeleaptă;
Bucură-te, răbdare şi dragoste care îmbrăţişezi toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 4-lea:

Împărţind săracilor şi mănăstirilor averea rămasă de la părinţi, te-ai făcut monah şi te-ai înstrăinat desăvârşit de cele trecătoare, rămânând în inima ta singur cu Christos, Căruia neîncetat Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Te-ai sălăşluit în loc pustiu, iubind liniştea cea după Dumnezeu, obo-sindu-te cu multe osteneli şi omorând patimile trupeşti cu nevoinţele pustniceşti, Preacuvioase Visarion, Părintele nostru. Pentru aceasta, după vrednicie lăudându-te, îţi cântăm:
Bucură-te, îngerească petrecere;
Bucură-te, vas plin de mirul întregii înţelepciuni;
Bucură-te, bună mireasmă a rugăciunii curate;
Bucură-te, că prin postirea peste măsură ai arătat nemăsurată râvnă după duhovniceasca hrană;
Bucură-te, mişcare nemişcată spre cele de sus;
Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei;
Bucură-te, că ai luat pe umeri jugul lui Christos;
Bucură-te, că toate pentru El ai lăsat;
Bucură-te, legământ veşnic al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, sărac îmbogăţit în Dumnezeu;
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, lumină lumii şi călăuză spre Christos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 5-lea:

Uneori posteai toată săptămâna, iar alteori petreceai fără de hrană şi băutură patruzeci de zile, cu ochii duhului aţintiţi spre Pomul Vieţii, Preacuvioase Visarion, cântând în chip negrăit: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Odată, între mărăcini stând şi având mâinile, ochii şi cugetul îndreptate spre cer, ai petrecut patruzeci de zile şi nopţi în rugăciuni gânditoare de Dumnezeu:
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, rugăciune, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, contemplare a celor negrăite;
Bucură-te, cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime;
Bucură-te, închinare adâncă la hotarul de taină al dumnezeirii;
Bucură-te, bucurie a vederii duhovniceşti;
Bucură-te, însă şi cutremur înaintea descoperirilor cereşti;
Bucură-te, că nu ţi-ai mişcat trupul câtuşi de puţin în acest timp;
Bucură-te, că nu ai gustat nimic, nici nu ai gândit către cineva;
Bucură-te, că nu ai dormit, nici nu ai slăbit de fireasca neputinţă;
Bucură-te, că nu ţi-ai aplecat mintea spre cele pământeşti;
Bucură-te, că te-ai pătruns cu totul de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 6-lea:

Dăruind neabătut sângele nevoinţelor tale pentru Christos, te umpleai de duh, urmând celor netrupeşti puteri. Aşa te-ai învrednicit de mari faceri de minuni, pentru ca să se slăvească şi mai mult prin tine Numele lui Dumnezeu, în inimile celor ce-I cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

După cum Moise a prefăcut apele cele amare întru dulceaţă, cu lemnul arătat de Dumnezeu, ca să adape pe Israel cel însetat, tot astfel şi tu, Cuvi-oase Visarion, ai îndulcit amărăciunea apei de mare cu rugăciunea şi în-semnarea Sfintei Cruci, ca să adapi pe ucenicul cel slăbit de sete. Iar apoi, nelăsându-l să ia provizii de apă, i-ai descoperit în chip lămurit desăvâr-şita credinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
Bucură-te, credinţă ce muţi munţii;
Bucură-te, grijă doar de cele cereşti;
Bucură-te, dar şi împreună purtare a crucii aproapelui;
Bucură-te, făcătorule de minuni, cel mare între Părinţi;
Bucură-te, cel asemenea proorocilor de demult;
Bucură-te, că urmând lui Christos, ai primit şi Chipul de Părinte duhovnicesc;
Bucură-te, slujire de Dumnezeu şi aproapele;
Bucură-te, că ai zugrăvit cu viaţa icoana sfinţeniei;
Bucură-te, comoară ascunsă în Christos;
Bucură-te, că din marea vieţii ne scoţi apa dulce şi răcoritoare a milostivirii dumnezeieşti;
Bucură-te, pom răsădit la Izvorul Vieţii celei veşnice;
Bucură-te, tărie a nădejdii neclintite;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 7-lea:

Te-ai asemănat, Preacuvioase Visarion şi lui Iisus al lui Navi, căci pre-cum acela a înfrânt pe Amorei oprind soarele în calea sa, tot aşa ai făcut şi tu. Căci purtai în tine pe Soarele cel înţelegător, Căruia toate i se supun. Pentru aceasta ne minunăm şi slăvim pe Christos, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mergând cu ucenicul tău Dula la sălaşul unui stareţ, se apropia soarele de apus şi calea era încă depărtată. Deci te-ai rugat, Preacuvioase Visarion, Domnului să poruncească soarelui a sta până veţi ajunge la robul lui Dumnezeu. Şi aşa s-a făcut, căci n-a apus soarele până ce ai sosit, Părinte, la acel stareţ. Pentru aceasta cu minunare cântăm:
Bucură-te, cel binecuvântat de Domnul cu daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că i-ai ruşinat pe nevăzuţii vrăjmaşi;
Bucură-te, smerenie înălţată de Christos;
Bucură-te, lumină neînserată;
Bucură-te, fiu iubit al Tatălui Ceresc;
Bucură-te, cuvânt cu putere multă;
Bucură-te, arătare a tainei iubirii;
Bucură-te, inimă făcută altar al închinării;
Bucură-te, rugăciune ascultată de Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocire prin care ne îndreptăm viaţa;
Bucură-te, facere de bine nedrămuită;
Bucură-te, că Christos ţi-a dăruit cele cu neputinţă la oameni;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 8-lea:

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, care te-a învrednicit ca şi pe Sfântul Prooroc Ilie, a chema în vreme de secetă, cu rugăciunea, ploaie îndestulată din cer pe pământ. Şi nu o dată sau de două ori, ci de mai mul-te ori, ca să se învedereze plinătatea darului în lucrătorii marii şi desăvâr-şitei rugăciuni. Pentru aceasta slăvim pe Christos, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Încă şi cu proorocul Elisei te-ai asemănat, căci precum acela a trecut apele Iordanului, despărţindu-le cu cojocul lui Ilie, tot aşa ai întărit cu rugăciunea firea apelor. Pentru că Nilul îl străbăteai ca pe uscat şi oriunde ţi se întâmplau pâraie, le treceai cu picioarele goale:
Bucură-te, credinţă dincolo de hotarele vederii trupeşti;
Bucură-te, că ai făcut roade vrednice de pocăinţă;
Bucură-te, plâns nelipsit după Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale ne pogoară şi nouă roua duhovnicească;
Bucură-te, că răcoreşti cu ea sufletele celor necăjiţi;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să păşim peste valurile ispitelor;
Bucură-te, cel ce calci peste puterea vrăjmaşului;
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu;
Bucură-te, stare plină de evlavie înaintea lui Christos;
Bucură-te, străpungere a inimii în faţa morţii şi a Judecăţii;
Bucură-te, aflare a smereniei pruncilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 9-lea:

Văzându-ţi smerenia, Părinţii din Schitul unde petreceai oarecând n-au îndrăznit să te roage să scoţi duhul necurat din omul cel îndrăcit, ci cu-noscând că numai tu o poţi face, l-au pus chiar în locul unde urma să vii în Biserică. Dar când ai intrat şi l-ai văzut, nu ai vrut să-l tulburi pe acel om. Atunci ei te-au rugat să-l scoli, iar tu, abia atingându-l şi îndemnân-du-l, ai izgonit în acel ceas pe diavol şi toţi cu bucurie au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

N-ai voit cu nici un chip să fii slăvit de oameni, socotindu-te pe tine păcătos şi nevrednic. Pentru aceasta ai fost încununat cu dumnezeiască slavă, umbrit fiind de Duhul Sfânt:
Bucură-te, alergare pe Calea cea strâmtă;
Bucură-te, foc înfricoşător pentru vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-te, foc mângâietor pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că ne aprinzi râvna după cele dumnezeieşti;
Bucură-te, mucenic de bună voie care strici cursele diavoleşti;
Bucură-te, că ai omorât pentru Christos mila de sine;
Bucură-te, blândeţe neclătinată;
Bucură-te, clădire a temeliei sufletului pe dragostea lui Hristos;
Bucură-te, floare aleasă în grădinile Raiului;
Bucură-te, trezvie a inimii luminate de ochiul conştiinţei;
Bucură-te, braţe părinteşti iubitoare;
Bucură-te, că nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 10-lea:

Înţelegând din viaţa ta, Cuvioase, că în inimile celor blânzi şi smeriţi se odihneşte Domnul, ne cucerim de bunătatea Lui nemăsurată şi ne închi-năm Chipului Său mântuitor, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Odată, un frate din schit a căzut într-o greşeală, iar preotul îi poruncea să iasă din biserică, ca un de tot nevrednic. Deci, Cuvioase Visarion, scu-lându-te, ai ieşit şi tu împreună cu acela zicând: „şi eu sunt păcătos ca acesta!”:
Bucură-te, ciorchine al smeritei cugetări;
Bucură-te, stare neclătinată a minţii;
Bucură-te, tron al simplităţii;
Bucură-te, cuget neiscoditor;
Bucură-te, plâns curăţit de orice pată;
Bucură-te, candelă a dreptei socoteli;
Bucură-te, neprihănită prihănire de sine;
Bucură-te, untdelemn al milostivirii;
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
Bucură-te, sprijin în neputinţele noastre;
Bucură-te, lumină nejefuită a rugăciunii;
Bucură-te, lucrător pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 11-lea:

Patruzeci de ani nu te-ai culcat pe coaste ca să te odihneşti, ci şezând, primeai numai puţin somn. Iar pe ucenici îi sfătuiai să fie treji, spre paza de cursele vrăjmaşului şi spre asemănarea cu Heruvimii şi Serafimii, care neîncetat cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Tot meşteşugul duhovnicesc cel tămăduitor îl arătai cu fapta şi cu cuvântul ucenicilor, ca să se păzească şi să se smerească pururi în faţa lui Dumnezeu, fugind de nelucrare şi de părerea de sine ca de nişte furi cum-pliţi şi pricinuitori ai căderii:
Bucură-te, fugă de păcate şi casă a nepătimirii;
Bucură-te, inimă nerobită;
Bucură-te, dragoste desăvârşită;
Bucură-te, neagonisitorule de cele pământeşti;
Bucură-te, pasăre rătăcitoare, umbrită de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, cel flămând şi însetat şi gol, că în Domnul ţi-ai pus nădejdea;
Bucură-te, râvnitor al Fericirilor lui Christos;
Bucură-te, fericită întristare şi înstrăinare de mândrie;
Bucură-te, singurătate împodobită de frumuseţea rugăciunii curate;
Bucură-te, diamant al răbdării pustniceşti;
Bucură-te, împreună-liturghisitor cu îngerii;
Bucură-te, păzitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 12-lea:

Ajungând la adânci bătrâneţi, te-ai mutat la viaţa cea neîmbătrânită şi ai trecut de la plângere la bucuria cea veşnică, cu darul Domnului nostru Iisus Christos, Căruia Îi cânţi împreună cu Cetele Sfinţilor: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

De săgeata iubirii pătrunzându-te cu totul, te-ai înălţat la cele cereşti ca un fiu al Împărăţiei şi aşa chip de icoană te-ai făcut, prin care şi noi pri-mim ajutor şi luminare de sus:
Bucură-te, că ai ajuns la măsura vârstei plinătăţii lui Christos;
Bucură-te, că ai intrat în slava cea neapropiată;
Bucură-te, fulger de har ce arzi duhurile cele viclene;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, luminare a celor întunecaţi de patimi;
Bucură-te, rază de nădejde a deznădăjduiţilor;
Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc;
Bucură-te, sol al Treimii;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, neadormit mijlocitor al credincioşilor;
Bucură-te, izbăvitorule de toată boala şi întunecimea;
Bucură-te, cale a Vieţii deschisă spre Cer;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Preacuvioase Visarion, primeşte smerita noastră rugăciune şi fii nouă mijlocitor înaintea Scaunului Sfintei Treimi. Alungă cu văpaia ru-găciunilor tale pe tot potrivnicul şi luminează-ne calea spre Christos, ca izbăvindu-ne de toată povara neiubirii să nu ne aflăm osândiţi la Judecată, ci să ne învrednicim a cânta în vecii nesfârşiţi: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se repetă Icosul 1

Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe l-ai iubit pe Christos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
Bucură-te, fierbinte rugătorule;
Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
Bucură-te, viaţă închinată lui Christos;
Bucură-te, mlădiţă a Viei cereşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

şi Condacul 1:

Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, Părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

*

1

Acatist la Icoana Maicii Domnului „Axion Estin” (11 iunie)

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 2-lea

Venit-a Sfântul Arhanghel Gavriil la ucenicul cel ascultător şi l-a învăţat pe el taina cântării Tale celei prea minunate, de care se înfricoşează toţi cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu mărgăritarele rugăciunilor Tale împleteşte nouă cunună prea slăvită prin care să împodobim icoana Ta cea de minuni izvorâtoare cu laude ca acestea:
Bucură-te, laudă fără de sfârşit a iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, bogăţie neîmpuţinată a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, izvor nesecat de milostivire pentru cei smeriţi;
Bucură-te, ploaie de înţelepciune pentru cei însetaţi de mântuire;
Bucură-te, soare mult veselitor pentru cei iubitori de lumina Duhului;
Bucură-te, cântec neîncetat pentru iubitorii de taine cereşti;
Bucură-te, odihna sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, buna auzire celor cufundaţi în tăcere;
Bucură-te, luminarea celor cuprinşi de nedumerire;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a iubitorilor de feciorie;
Bucură-te, oglinda Împărăţiei veşnice a Luminii;
Bucură-te, cărarea celor ce se grăbesc spre izvoarele cereşti;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 3-lea

În chip de pelerin îngerul s-a arătat ucenicului rugător şi taina rugăciunii Maicii Domnului i-a descoperit, ca oamenii şi îngerii, cu o gură şi o inimă să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe lespedea inimii mai vârtos decât pe piatră a scris Arhanghelul rugăciunea cea către Maica Luminii, iar noi ne grăbim a scrie pe piatra inimilor noastre cuvinte de laudă ca acestea:
Bucură-te, mângâierea celor lipsiţi de ajutor;
Bucură-te, condei ce scrii nouă taina rugăciunii;
Bucură-te, carte întru Care S-a scris Cuvântul Tatălui;
Bucură-te, templu întru Care S-a odihnit slava Duhului;
Bucură-te, munte înalt neajuns de minte omenească;
Bucură-te, mare a rugăciunii înfricoşătoare ochilor îngereşti;
Bucură-te, izvor de smerenie pentru cei râvnitori;
Bucură-te, încununarea celor ce se ostenesc pentru Adevăr;
Bucură-te, chemarea celor încurcaţi pe cărările deşertăciunii;
Bucură-te, liniştea celor de ispite înviforaţi;
Bucură-te, povăţuire grabnică monahilor evlavioşi;
Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi în păcat;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 4-lea

S-a întunecat mintea celor grăitori împotrivă, nereuşind să ajungă cu gândul la taina naşterii tale, iar noi cu gânduri smerite ne plecăm înaintea tainei, cântând numai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cuvine-se cu adevărat să slăvim taina cea înfricoşătoare prin care din tine a luat trup Cel Nevăzut şi lumii a dăruit mare milă, Cel de Care se cutremură cetele îngereşti; cuvine-se dar, şi noi să îţi aducem cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, oglinda fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, că ai născut Mântuirea noastră din blestem;
Bucură-te, că ai rupt legătura întristării Evei;
Bucură-te, că ai nimicit toate răzvrătirile deşarte;
Bucură-te, că întru tine fecioria şi naşterea s-au îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cele despărţite prin legătura dragostei le-ai unit;
Bucură-te, că ai nimicit pe surpătorii lui Adam;
Bucură-te, că întru tine S-a văzut taina mântuirii;
Bucură-te, râu pururea curgător cu apele milostivirii;
Bucură-te, zid nestricat al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, cununa tuturor vredniciilor cereşti;
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Raiul desfătării;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 5-lea

Nu poate toată mintea să numere mulţimea minunilor tale prin care atâtea suflete s-au mântuit şi cei fără nădejde s-au făcut moştenitori Împărăţiei cereşti, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vrednică eşti de slava heruvimilor şi de neîncetata laudă a serafimilor, căci cu trup ai născut pe Înţelepciunea Tatălui, prin Care lumea s-a izbăvit de blestemul morţii, cântând ţie:
Bucură-te, învierea celor căzuţi în moartea păcatului;
Bucură-te, odihna celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, mângâierea celor smeriţi cu inima;
Bucură-te, pacea celor ce se luptă cu stăpâniile întunericului;
Bucură-te, dulce auzire celor împovăraţi de întristare;
Bucură-te, liman ceresc iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, slobozirea Evei din pustia întristării;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de milostivire;
Bucură-te, cântarea cea fără de sfârşit a oştilor îngereşti;
Bucură-te, lumină înfricoşătoare duhurilor întunericului;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor nelegiuite;
Bucură-te, luminarea celor întraripaţi de umilinţă;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 6-lea

Sfântul Arhanghel Gavriil în chip de pelerin s-a arătat călugărului râvnitor şi l-a învăţat rugăciunea cea iubită de oştile îngereşti, ca să cânte cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca pe o moştenire cerească am primit rugăciunea Ta de la înger, ca să urcăm şi noi cu osârdie pe scara laudelor dumnezeieşti, în cântări de veselie ca acestea:
Bucură-te, luminarea celor iubitori de înţelepciune;
Bucură-te, smerita cugetare a celor străpunşi de pocăinţă;
Bucură-te, adâncul doririlor celor curaţi cu inima;
Bucură-te, moştenirea cea dorită a celor blânzi;
Bucură-te, pacea cea înaltă a celor căutători de mărgăritarele înţelepciunii;
Bucură-te, liniştea celor ce călătoresc pe marea vieţii;
Bucură-te, carte nepătrunsă de ochii îngereşti;
Bucură-te, izvor de daruri pentru cei săraci;
Bucură-te, bogăţia cea fără de sfârşit a slujitorilor Tăi;
Bucură-te, a monahilor întrarmare cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, pavăză tare tuturor credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de întristare;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 7-lea

Ca într-o cămară ai ascuns în pântecele Tău pe Fiul Tatălui, pe Cel Ce a venit să ne slobozească pe noi din temniţele iadului, ca să-I cântăm la lărgimea Raiului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Toate cetele îngereşti se grăbesc a-ţi culege nectarul înţelepciunii spre a-ţi pregăti mierea laudelor cereşti, cu care îndulcesc şi inimile noastre, făcându-le fagure purtător de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, Stâlpul de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, poarta cea mare a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneli duhovniceşti;
Bucură-te, mare nesecată a darurilor Izvorului vieţii;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă în deşertul ispitelor;
Bucură-te, a monahilor povăţuitoare către cele cereşti;
Bucură-te, a pustnicilor pecetluire cu lumina Duhului;
Bucură-te, mijlocitoarea cea tare a celor din lume;
Bucură-te, corabie purtătoare către limanurile desăvârşirii;
Bucură-te, scut de mântuire al celor din nevoi;
Bucură-te, risipirea întristării celor mâhniţi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în marea păcatelor;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 8-lea

Trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul patimilor, dă-ne nouă înţelepciunea Duhului, ca să Te lăudăm cu osârdie, aducând Stăpânului tuturor cântări de: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cei neputincioşi au luat tărie şi cei nebăgaţi în seamă s-au înălţat la cele cereşti prin pocăinţă; întinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să ne izbăvim de grijile lumeşti şi să-ţi cântăm:
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, veselia celor din robia întristării;
Bucură-te, fulger ce risipeşti gândurile cele rele;
Bucură-te, rază ce ne scoţi din întunericul păcatului;
Bucură-te, carte ce ne înveţi tainele vieţuirii întru curăţie;
Bucură-te, picătură ce curăţeşti minţile înfundate de păcate;
Bucură-te, curmarea durerii celor neputincioşi;
Bucură-te, mers dulce celor iubitori de osteneală ;
Bucură-te, îngrădirea cea tare a celor fără de ajutor;
Bucură-te, zid nebiruit celor ce se luptă duhovniceşte;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor necuvioase;
Bucură-te, întărirea celor ce lucrează cele bune;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cum să laude taina naşterii Tale, iar noi, cerem să ne dăruieşti naşterea prin pocăinţă, ca să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Amuţit-au păgânii, neputând a mărturisi taina fecioriei Tale întru naştere, iar noi cerem să redobândim frumuseţea cea dintâi a sufletului şi să cântăm Ţie:
Bucură-te, ruşinarea hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, dulce auzire celor smeriţi;
Bucură-te, încununarea celor ce slujesc Ţie;
Bucură-te, că ne înveţi să ne ferim de cursele diavoleşti;
Bucură-te, liniştea cea binecuvântată a pustnicilor;
Bucură-te, fântână adâncă pentru minţile smerite;
Bucură-te, izvor de mângâiere iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, pajişte plină de florile gândurilor cereşti;
Bucură-te, pământ nearat din care a răsărit Floarea vieţii;
Bucură-te, mireasma cea dulce a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, că brazdele inimii le ari cu plugul rugăciunii;
Bucură-te, că eşti celor smeriţi pururea povăţuitoare către cer;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 10-lea

Lauda fecioarelor, păzeşte de toată furia gândurilor necurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi ne dă nouă cu o inimă a grăi Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Lespedea cea scrisă de înger cu minunată rugăciunea Ta şi astăzi ni s-a păstrat, iar noi ne bucurăm aducându-ţi cântări de laudă, nădăjduind să primim pururea ocrotirea Ta, a Celei pururea slăvite aşa:
Bucură-te, izvorul bucuriei noastre cereşti;
Bucură-te, că şi de cât serafimii eşti mai cinstită;
Bucură-te, a heruvimilor neîncetată laudă;
Bucură-te, că ai născut pe Izvorul vieţii noastre;
Bucură-te, că întru Tine s-a odihnit taina Treimii;
Bucură-te, povăţuitoare blândă celor ce caută mântuirea;
Bucură-te, că ne scoţi din deşertul pustiu al patimilor;
Bucură-te, că ne picuri nouă a Ta bunăvoinţă;
Bucură-te, că ne soleşti îndurările Cuvântului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe scara rugăciunii;
Bucură-te, că întăreşti paşii noştri slăbănogiţi de păcat;
Bucură-te, tămăduire grabnică celor din boli cumplite;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 11-lea

Astăzi toţi să ne adunăm într-un gând şi să slăvim pe Ceea ce este a noastră neînfruntată mijlocitoare către Părintele luminilor, Cel pururea lăudat în cântări de: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nu ne părăsi pe noi Stăpână, în ceasul grelelor încercări, ci fii apărătoare nebiruită robului Tău, ca să Îţi aducem veşnic ofrande de mulţumiri prin laude ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, cununa laudelor celor cereşti;
Bucură-te, suspin al celor ce caută desăvârşirea;
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă prin arşiţa grijilor lumeşti;
Bucură-te, că ne păzeşti călcâiul de cel viclean;
Bucură-te, ploaie binecuvântată de daruri cereşti;
Bucură-te, că răcoreşti minţile încinse de patimi;
Bucură-te, că mângâi inimile adăpate cu întristarea;
Bucură-te, că spulberi toate cursele celui viclean;
Bucură-te, că ne arăţi lămurit calea mântuirii;
Bucură-te, că ne povăţuieşti către muntele mântuirii;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 12-lea

Nu ne uita pe noi, robii Tăi cei din lume. Măcar că nimic vrednic de mântuire nu am făcut, ci soleşte-ne iertare de la Hristos şi sălăşluire în lumina cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi pe mine Stăpână, ci să îmi dăruieşti ocrotirea Ta de Maică, nimicind pe cei ce se scoală asupra mea cu mânie, ca să cânt Ţie aşa:
Bucură-te, floare rară în pustia inimilor smerite;
Bucură-te, privighetoare a înălţimilor duhovniceşti;
Bucură-te, bună auzire a celor iubitori de rugăciune;
Bucură-te, că în inimile noastre scrii taina mântuirii;
Bucură-te, că ne soleşti împăcarea cu Mirele doririlor;
Bucură-te, că alungi de la noi norul întunecat al ispitelor;
Bucură-te, că în ceasul nedumeririlor ne dăruieşti gând luminat;
Bucură-te, că la judecată ne eşti apărătoare de nădejde;
Bucură-te, că alungi de la noi frica osândirii;
Bucură-te, că ne înveţi a sluji Domnului întru smerenie;
Bucură-te, că dăruieşti toate cele de folos celor scârbiţi;
Bucură-te, că ne scoţi din această lume cu pace;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 13-lea

O, Maică Prealăudată, Care pe toţi îi miluieşti cu îndestulare, auzi neputincioasa noastră rugăciune şi ne revarsă darul înţelepciunii, ca şi noi să-ţi împletim cu Arhanghelul cununi de laude, aducând Domnului neîncetate cântări de: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se citesc

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

și

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

Rugăciune

O, Preacurată, ceea ce porţi cununa tuturor binecuvântărilor cereşti, Oglinda întru care ochii îngereşti contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înţelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minţii noastre nepricepute frumuseţea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngereşti să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulceşte şi auzul inimilor noastre.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Înălţime neajunsă a fecioriei şi Potir al sfinţeniei neapropiate tuturor Sfinţilor lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor şi Trâmbiţa Cea înţelegătoare Ce cheamă pe toţi pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalţă gândul nostru către Hristos. Vrednică eşti cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârşirii Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Pacea Ce potoleşte valurile necazurilor noastre şi ne întraripează mintea spre suişul duhovnicesc. Bucură-Te, că eşti Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa şi asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înţelepciunii dumnezeieşti. Vrednică eşti a purta toate cununile laudelor serafimilor şi a primi glasurile heruvimilor ca mulţumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce şade pe scaun prea-înalt. Primeşte cu îngăduinţă neputinţa noastră de a lăuda după datorie înălţimea slavei Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Carte a rugăciunii întru care se scriu cererile credincioşilor spre înfăţişare Cuvântului. Bucură-Te, Braţul milei dumnezeieşti prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălţimilor dumnezeieşti neapropiate nici serafimilor. Vrednică eşti de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primeşte ca un gângurit de prunci întru cele duhovniceşti şi lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuţilor. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngereşti ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârşirii Tale. Vrednică eşti a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpâneşti marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Maica Cea mult milostivă a cetelor creştineşti, primind în braţele rugăciunii Tale pe toţi cei trişti şi lepădaţi şi dobândind iertare pentru toţi cei împovăraţi de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulceşti neputinţele noastre şi reverşi din destul mirul darurilor dumnezeieşti. Vrednică eşti de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita şi florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Doamna Stăpâniilor şi Lumina înţelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieţii trimiţi în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noştri nevăzuţi. Vrednică eşti a primi slujirea smerită a cetelor îngereşti, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălţime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Bucuria îngerilor şi Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor şi Lauda ce îndulceşte inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseţii fecioriei. Vrednică eşti de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-ţi întoarce prea milostivă faţa Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.

O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezeului nostru primeşte aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii şi adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceaţa cântărilor Tale îngereşti, ca să aducem veşnică mulţumire şi laudă Treimii Celei de viaţă Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulţimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă şi cinste totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Luca al Crimeei, făcătorul de minuni (11 iunie)

După obişnuitul început, se zice:

Condacul 1:

Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolei şi doctorul preaales: că în Rusia vie-ţuind ca un înger, numele cel dumnezeiesc al lui Christos a mărturisit, pentru care strigăm: Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Icosul 1:

Înger te-ai arătat, Părinte, în vremurile din urmă, între oamenii necăjiţi: că viaţă îndumnezeită ducând pe pământ, Ierarhe Luca, dreptar te-ai făcut cu adevărat clerului şi mirenilor, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu care se laudă toată Rusia;
Bucură-te, vas al cucerniciei;
Bucură-te, dreptar al păstoririi oamenilor;
Bucură-te, că pe Christos bărbăteşte ai mărturisit;
Bucură-te, că vindeci neputinţele muritorilor;
Bucură-te, că legiuita căsnicie ai iubit;
Bucură-te, că odraslele ţi le-ai luminat;
Bucură-te, laudă sfinţită a credincioşilor;
Bucură-te, podoabă a cinstiţilor episcopi;
Bucură-te, carte a cereştilor obiceiuri;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 2-lea:

Moaştele sfinţilor din Kiev văzând, desfătările lumeşti ai urât, şi către stadia credinţei îndreptându-te, Luca, neabătut, cu bucurie strigai, prea-lăudate, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Amândouă cunoaşterile având, pe cea lumească şi pe cea dumnezeiască, întunericul celor fără de Dumnezeu ai risipit, şi cu meşteşugul doctori-lor îndeletnicindu-te, Luca, cu ajutorul harului în nenumărate rânduri ai vindecat neputinţele muritorilor, drept care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, scularea celor ce pătimesc;
Bucură-te, îmbărbătarea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, încetarea durerilor anevoie de vindecat;
Bucură-te, ridicarea oamenilor bolnavi;
Bucură-te, întărirea neclintită a celor cu frică de Dumnezeu;
Bucură-te, turn neclătinat al binecredincioşilor creştini;
Bucură-te, al doctorilor călăuzitor;
Bucură-te, cel ce înaripezi inimile celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, cel ce rosteşti cuvintele înţelepciunii;
Bucură-te, cel ce închizi gurile celor fără de Dumnezeu;
Bucură-te, lăudător al Maicii Domnului;
Bucură-te, cela ce dobori pe vrăjmaşii ei;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 3-lea:

Slava celor trecătoare şi nestatornice urând, ai îndrăgit nectarul înţe-lepciunii şi ca o albină iubitoare de osteneală ai cules, Părinte Luca, mie-rea cunoştinţei dumnezeieşti, preacinstite, lui Christos, Domnului tău, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dumnezeiască râvnă câştigând în sine-ţi, cele mai bune ai voit să cu-noşti: că pe Christos îndrăgind din toată inima, Luca de Dumnezeu cin-stite, har de sus ai primit, care insuflă pe toţi să strige ţie:
Bucură-te, prietenul adevărului;
Bucură-te, sfeşnicul cuviinţei dumnezeieşti;
Bucură-te, dreptarul cel întocmai al ştiinţei tămăduirii;
Bucură-te, următor al doctorilor fără de arginţi;
Bucură-te, viţă cu multă roadă a viei lui Christos;
Bucură-te, carte cu multe foi a înţelepciunii;
Bucură-te, că străluceşti ca o nouă stea;
Bucură-te, că vas al harului eşti;
Bucură-te, îndreptător preacinstit al celor căsătoriţi;
Bucură-te, vas al uşurării celor bolnavi;
Bucură-te, întăritor al celor pe nedrept învinuiţi;
Bucură-te, cădere a potrivnicilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 4-lea:

Cu dumnezeiască râvnă haina preoţiei ai îmbrăcat ca un înger, Luca, şi în mijlocul unui neam stricat ai lucrat, de Dumnezeu înţelepţite, porunci-le Domnului tău, îndemnând pe cei dimpreună cu tine să cânte pururea cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-ai glasul Domnului poruncind să ne ducem crucea cu bucurie: pentru aceasta toate necazurile, temniţele şi chinurile ai răbdat, Luca, întărind turma ta, care cântă ţie cu veselie:
Bucură-te, urmaş al Apostolilor;
Bucură-te, slujitor al suferinzilor;
Bucură-te, chirurg al bolilor trupului;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor duhului;
Bucură-te, dimineaţă prealuminată a vieţii slobode;
Bucură-te, certare neînduplecată a nedumnezeirii cumplite;
Bucură-te, că fără teamă necazurile ai îndurat;
Bucură-te, că te-ai depărtat cu bună îndrăznire de răutate;
Bucură-te, podoabă a poporului Rusiei;
Bucură-te, cel ce baţi pe amarii demoni;
Bucură-te, cel ce bagi cutremur în făcătorii de rele;
Bucură-te, spaima multor nelegiuiţi;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac al 5-lea:

Nesuferind să fie scoasă icoana Născătoarei de Dumnezeu, ocară ai primit de la cei fără Dumnezeu: că ai vrut să ai, Luca, ajutătoare în meş-teşugul tău puterea ei cea curată şi lui Christos ai cântat, înţelepte, lauda: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ierarh al Domnului te-ai arătat cu dumnezeiască chemare ca să paşti cetele credincioşilor, şi la tunderea în monahism numele sfântului Luca în chip minunat ai luat: pentru care veselindu-ne, strigăm ţie din inimă:
Bucură-te, veselia episcopilor;
Bucură-te, cinstea monahilor;
Bucură-te, pildă pentru cei feciorelnici;
Bucură-te, întărire a celor căsătoriţi;
Bucură-te, că ai îmbrăcat haina sfântă;
Bucură-te, că împotrivirile casnicilor tăi nu le-ai luat în seamă;
Bucură-te, cela ce ai săvârşit Jertfa înfricoşată;
Bucură-te, cela ce ai dorit împărăţia Cerurilor;
Bucură-te, dreptar preaales al păstorilor;
Bucură-te, turn înalt al credincioşilor din Taşkent;
Bucură-te, fulger care loveşti nebunia necredincioşilor;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 6-lea:

Ca un leu de puternic, uneltirile necredincioşilor desăvârşit le-ai sur-pat, Preafericite, şi în trupul tău ca un rob al lui Dumnezeu ai purtat rănile lui Christos şi ai plinit lipsurile necazurilor Lui, strigând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Neabătut te-ai luptat să păzesti Biserica nestricată de vătămarea fraţilor mincinoşi: că tu, ca un episcop al lui Christos, schismele clericilor ai înlă-turat. Pentru aceasta, ortodocşii te cinstesc, Sfinte, strigând:
Bucură-te, limbă a adevărului;
Bucură-te, stricare a necredinţei;
Bucură-te, a clericilor fără de rânduială mustrare;
Bucură-te, îndreptător al sfinţitei preoţimi;
Bucură-te, că înlături fără cruţare necurăţia eresurilor;
Bucură-te, că grabnic ai dat în vileag schisma cea urâtă de Dumnezeu;
Bucură-te, gură a acriviei dogmelor;
Bucură-te, băutura preadulce a iconomiei;
Bucură-te, că prin tine a fost biruiţi demonii;
Bucură-te, că de tine s-au veselit îngerii;
Bucură-te, luminător al întregii Biserici;
Bucură-te, izbăvitor al Rusiei din rătăcire;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 7-lea:

Singur rămânând în surghiunuri, Sfinte, înălţai lui Christos cântare, şi sămânţa vieţii, Părinte, ca un înţelept plugar aruncai în suflete, iar sece-rând belşug de spice, strigai: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca pe un nou Ierarh şi doctor dumnezeiesc, vistierie a harului lui Christos, mărturisitor al dogmelor şi păstor al Crimeei prealăudat te cinstim cu toţii, Luca, strigând întru veselie:
Bucură-te, călăuzitor al Taşkentului;
Bucură-te, hrănitor al celor flămânzi;
Bucură-te, că prin tine a primit sfinţire Siberia;
Bucură-te, că prin tine bărbaţii închişi au primit izbăvire;
Bucură-te, prin multe locuri ale Rusiei ai pribegit;
Bucură-te, că în lanţuri, ca un răufăcător, multe ai pătimit;
Bucură-te, că de tine s-au spăimântat cugetătorii de rele trimişi în taină;
Bucură-te, dumnezeiască linişte a celor osândiţi împreună cu tine;
Bucură-te, că prin tine şi-au căpătat vederea cei orbi;
Bucură-te, că prin tine au fost păziţi pruncii;
Bucură-te, lauda preoţilor cinstiţi;
Bucură-te, cutremur al celor nelegiuiţi;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 8-lea:

Ca un străin între străini ai fost socotit, Părinte, viaţă străină petre-când: căci ca un venetic mutându-te dintr-o cetate a Rusiei în alta, Fericite, numele cel mare al lui Christos 1-ai propovăduit cu tărie, stri-gând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Socotit-ai sfânta credinţă a lui Christos, Părinte, bogăţie mai presus de toate bogăţiile, şi ca pe un mărgăritar ai arătat-o credincioşilor, Sfinte. Pentru aceasta, cu plăcere cântăm ţie cântare de mulţumire:
Bucură-te, Arhiereu fără de arginţi;
Bucură-te, împreună-cetăţean al cetelor de sus;
Bucură-te, tovarăş bun în surghiunul amar;
Bucură-te, priceput doctor al bolilor de ochi;
Bucură-te, că ai alungat pe ispititorii cei nevăzuţi;
Bucură-te, vindecarea orbilor;
Bucură-te, că necredincioşii nu te puteau suferi;
Bucură-te, îndreptătorul preotului Martin;
Bucură-te, că ai adus la credinţă ţinuturile din miazănoapte;
Bucură-te, laudă a răbdării întru credinţă;
Bucură-te, cântare de bucurie întru necazuri;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 9-lea:

Toată cetatea Turuhanskului s-a sculat pentru tine, de Dumnezeu, pur-tătorule, şi te-a cerut, că aflând de mulţimea faptelor bune şi a vindecări-lor săvârşite de tine, slăveau pe Domnul, Cel ce te-a proslăvit pe tine, stri-gând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cuvinte ale cunoştinţei de Dumnezeu, învăţături ale bunei credinţe şi dogme ortodoxe vărsa gura ta, Părinte, şi curgerea neştiinţei, Luca, o ai oprit, luminând pe cei dimpreună cu tine, care strigă unele ca acestea:
Bucură-te, luminătorul celor învăţaţi;
Bucură-te, nimicitorul vrăjmaşilor întunecaţi;
Bucură-te, veselia celor ajutaţi de tine;
Bucură-te, mângâierea slujitorilor lui Christos;
Bucură-te, pom cu roade multe şi frumoase;
Bucură-te, floare preabineînmiresmată a sfinţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că peste puterile vrăjmaşe călcat-ai cu îndrăzneală;
Bucură-te, că pe cugetătorii de rele în vileag i-ai dat fără teamă;
Bucură-te, semn de biruinţă al învăţăturii dumnezeieşti;
Bucură-te, că prin tine află odihnă cei suferinzi;
Bucură-te, că în surghiun cu bucurie te-ai nevoit;
Bucură-te, că ai împodobit locaşurile sfinte;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 10-lea:

Cugetare sănătoasă având, cu bucurie ai suferit tânguirile trupului, Ierarhe: că în focul multor ispite ca aurul te-ai luminat, Luca slăvite, şi cu adevărat pildă te-ai făcut nouă, celor care strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Îngrădit fiind cu lucrările lui Christos cele sfinte, nebunia necredincio-şilor cea de multe feluri o ai surpat, Luca slăvite, şi pe culmile harului ai suit, minunate lucruri săvârşind pentru poporul ce cântă ţie:
Bucură-te, că ai fost legat pentru Domnul;
Bucură-te, propovăduitorule al mântuirii;
Bucură-te, că ai îmbrăcat haina celor întemniţaţi;
Bucură-te, că în cumplitele închisori ai sălăşluit;
Bucură-te, că ai risipit uneltirile zbirilor;
Bucură-te, că ai nimicit cursele dracilor;
Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai întors spre cele mai bune;
Bucură-te, că ai însufleţit pe cei osândiţi împreună cu tine;
Bucură-te, al rasei fierbinte apărător;
Bucură-te, a multe minuni mijlocitor;
Bucură-te, iubitor al rugăciunii către Christos;
Bucură-te, al semnelor rele nimicitor;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 11-lea:

Către cele de sus înăltându-ţi ochiul, mintea şi inima, Ierarhe, iar dim-preună cu ele şi mâinile, mila lui Christos căutai în rătăcirile din surghiun, Fericite, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Foc ce a luminat cu razele sale cetatea Simferopole şi toate ţinuturile din jur te-ai arătat la bătrâneţe, Luca, şi ai sfinţit poporul de Dumnezeu iubitor, cela ce a rămas nestrămutat în credinţă şi aduce ţie laude ca acestea:
Bucură-te, dreptar al purtătorilor de rasă;
Bucură-te, că ai fost de un obicei cu Apostolii;
Bucură-te, părtaş al tainelor lui Christos;
Bucură-te, că ai certat pe clericii nesupuşi;
Bucură-te, pildă însufleţită a cinului sfinţit;
Bucură-te, icoană preaaleasă a episcopilor binecinstitori;
Bucură-te, că de săraci ca un iubitor de oameni ţi-ai amintit;
Bucură-te, că pe credincioşi i-ai învăţat cele plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, că eşti vrednic de bune laude;
Bucură-te, că mijloceşti noi semne;
Bucură-te, pildă de arhipăstor bun;
Bucură-te, păstor al poporului iubitor de Christos;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 12-lea:

Har de sus având, la bătrâneţe ai fost luat de pe pământ la cele de sus şi alergarea bine ai săvârşit, cu cetele puterilor înţelegătoare fiind, slăvite Luca, socotit şi dimpreună cu acestea cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Laudă cântând ţie, cu credinţă ne închinăm moaştelor tale, de Dumnezeu purtătorule, că precum un izvor de har tămăduieşte bolile celor ce cinstim vieţuirea ta, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, bărbat purtător de semne;
Bucură-te, vindecător al rănilor aducătoare de moarte;
Bucură-te, lance nefrântă a doctorilor;
Bucură-te, locaş preafrumos al episcopilor;
Bucură-te, sălaş neprihănit al dragostei lui Christos;
Bucură-te, nume preadulce casnicilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai primit cununa ce nu se ofileşte;
Bucură-te, că ai gonit taberele drăceşti;
Bucură-te, alungare a toată răutatea;
Bucură-te, dulce cântare a toată Rusia;
Bucură-te, mângâietor al sfintelor mănăstiri;
Bucură-te, cel ce mă întăreşti şi pe mine, sărmanul;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 13-lea:

O, prealăudate Părinte, culme a episcopilor şi rugător pentru toată lumea, nu înceta a mijloci pe lângă Christos ca să ne dăruiască iertare de păcate, încât să strigăm fierbinte: Aliluia! ( de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Înger te-ai arătat, Părinte, în vremurile din urmă, între oamenii necăjiţi: că viaţă îndumnezeită ducând pe pământ, Ierarhe Luca, dreptar te-ai făcut cu adevărat clerului şi mirenilor, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu care se laudă toată Rusia;
Bucură-te, vas al cucerniciei;
Bucură-te, dreptar al păstoririi oamenilor;
Bucură-te, că pe Christos bărbăteşte ai mărturisit;
Bucură-te, că vindeci neputinţele muritorilor;
Bucură-te, că legiuita căsnicie ai iubit;
Bucură-te, că odraslele ţi le-ai luminat;
Bucură-te, laudă sfinţită a credincioşilor;
Bucură-te, podoabă a cinstiţilor episcopi;
Bucură-te, carte a cereştilor obiceiuri;
Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

şi Condacul 1:

Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolei şi doctorul preaales: că în Rusia vie-ţuind ca un înger, numele cel dumnezeiesc al lui Christos a mărturisit, pentru care strigăm: Bucură-te, Luca, vrednicule de minunare!

Rugăciune pentru bolnav:

Sfinte Ierarh mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului şi căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte pe tine te rugăm precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noas-tră la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înai-ntea Lui dimpreună cu sfinţii toţi. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dra-goste cu care ai iubit pe fraţii tăi când vieţuiai în această lume. Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire, Stăpânul tuturor a ară-tat moaştele tale izvor de tămăduire: că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru aceasta, ne rugăm cu căldură ţie, care ai primit harul tămăduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bolnav şi cumplit înviforat de suferinţă cercetează-l şi vindecă-l de neputinţa ce-l stăpâneşte. Cu totul cinstite şi preasfinte Părinte Luca, nădejde a celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) şi dăruieşte-i vindecare, iar nouă tuturor cele spre bucurie, ca şi noi dimpreună cu tine să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, O Dumnezeire şi O împărăţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

Acatistul Sfintei Treimi (13 iunie)

Condacul 1

Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Icosul 1

Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci Moise, a zis: arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie că nu va vedea omul faţa Mea şi să rămână viu. Dar nouă, deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminătoare a heruvimilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus de lume;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea începătoriilor celor inţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti, Atotţiitorule al poruncitor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiată; iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către faţă vorbeşti;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 3-lea

Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă căzând, cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grăim unele ca acestea:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Făcătorule al celor văzute şi nevăzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi celor viitoare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea căldurii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi şi adăpi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 4-lea

Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh, deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind păstorii şi învăţătorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptură; şi deopotrivă Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grăit:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidt şi Duhule Sfinte, Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica prin păcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 5-lea

Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul şi asemănarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine a Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm la Tine şi ne rugăm: trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecăţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine către fiii cei săraci ai lui Adam, Dumnezeule cel în trei Ipostase, cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii grăim:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotărât în sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în fata lui Adam cu chipul şi asemănarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţile raiului moştenitori ne-ai făcut;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai învăţat pe noi mai presus decat toate cele văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii spre hrană, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce strămoşii noștri, cei care au călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, după naştere, ne-ai sfinţit;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul sfântul Tău nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie şi cu frică a grăit: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeul cel în trei Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în faţa lui Noe ai înnoit tot neamul omenesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi din seminţia lui ai întemeiat adevărata Biserică;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care curge lapte şi miere;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci, şi printr-înşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în Răscumpărătorul cel făgăduit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei statornici până la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai păzit-o întreagă;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 7-lea

Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut Fiul Tău, Care, născându-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde, împlinind făgăduinţa, a trimis noua pe Preasfântul Duh, ca să cântăm toţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grăim:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi înţelepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de mucenici, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit Biserica, prin cele şapte soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, şi de învăluirile eretice nevătămate ai păzit-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu înţelepțiți şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 8-lea

Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grăit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a închinat, grăind: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sunt număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste grăim:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri, şi fiecăreia din ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru prin care împăraţii împărăţesc şi cei puternici fac dreptate, şi păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie, şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei până în sfârşit din căile Tale cele drepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pământ şi îi pui să stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lor;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 9-lea

Toată firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântă zi şi noapte : Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată mila, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire grăim:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou, în care petrece dreptatea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la judecată toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocăit cu frică atunci vor auzi: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de porţile iadului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele lui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate, şterge faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate, cu umilinţă să grăim unele ca acestea:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt Îl slăveşte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care mulţimea pustnicilor neîncetat suspină, şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care işi întinde mâinile sale către Tine pentru noi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 11-lea

Toata cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află nici minte, care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care pe care Tu Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduinţele Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi se vor chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe toate le-a împăcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în care cei blânzi vor moşteni pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici de împărăţia cerului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnica plată celor ce miluiesc şi nesfârşita bucurie celor ce plâng;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Condacul al 12-lea

Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte mărturisirea păcatelor noastre înaintea slavei împărăţiei Tale; caută la suspinurile noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afară de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi Ţie ne rugăm, zicând:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău, spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un vrăjmaş;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce se pocăiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi mult-păcătoşii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne mântuieşte pe noi, că neputincioşi suntem;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne hrăneşte în credinţă şi dragostea cea către Tine;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mielului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!

Condacul al 13-lea

O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi

Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Şi Condacul întâi

Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de prealuminata faţa Ta ne aşteaptă.
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.
Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde al mântuirii nu ştim.
Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.
Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de noi.
Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.
Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.

Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt

Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.
Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!

Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arata înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.
Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.

*

1

Acatistul Sfintei Muceniţe Achilina (13 iunie)

Se zic rugăciunile începatoare, apoi:

Condacul 1:

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Christos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Icosul 1:

Părinţii tăi au primit credinţa în Christos chiar de la Sfinţii Apostoli şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Christos;
Bucură-te, căci cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Christos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bună voie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 2-lea:

Mijlocitoare grabnică către Christos te-ai făcut, Sfântă Muceniţă Achi-lina, că pentru nimic în lume nu te lipseai de Domnul, stând neclintită şi zdrobindu-ţi inima înaintea Lui, pentru care şi El te-a învrednicit a-i fi mărturisitoare în faţa păgânilor împăraţi. Drept aceea, înarmată cu nebi-ruită credinţă ai călcat poruncile cele diavoleşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Când aveai zece ani, Sfântă Muceniţă Achilina, chemai neîncetat pe Dumnezeu în rugăciuni şi îi sfătuiai pe toţi să-L cunoască pe Dumnezeul Cel Viu, arătându-te şi cu cuvântul şi cu fapta sălaş dumnezeiescului har:
Bucură-te, candelă a Luminii de Sus;
Bucură-te, îmbrăcare în Omul cel nou, Hristos;
Bucură-te, rază a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultare doar de Hristos;
Bucură-te, că ţi s-au descoperit adâncurile înţelepciunii de Sus;
Bucură-te, mistuitoare dorinţă de a fi împreună cu Christos;
Bucură-te, privire aţintită spre cele de Sus;
Bucură-te, aluat duhovnicesc în frământătura Bisericii;
Bucură-te, purtătoare a sabiei Duhului;
Bucură-te, că iubind desăvârşit pe Dumnezeu, desăvârşit ai urât păcatul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 3-lea:

Cu ce cuvinte de laudă te vom lăuda pe Tine, Sfântă Muceniţă Achilina, că în tine s-au unit pământul cu cele de sus şi te-ai arătat izvor de apă vie pururea curgător spre Viaţa Veşnică, răcorind inimile celor ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Văzând pe vrăjmaş cum umbla ca un leu să înghită cu înfricoşare sufle-tele spre slujirea idolilor neînsufleţiţi, te nevoiai să scapi din valurile mor-ţii pe fecioarele cele de o vârstă cu tine, să le aprinzi şi lor râvna cea mân-tuitoare după Dumnezeu:
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, foc din cer aruncat pe pământ;
Bucură-te, vedere curăţită de neghina patimilor;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, chip al lepădării de sine;
Bucură-te, că ne întinzi şi nouă din Pâinea Vieţii;
Bucură-te, casnică a lui Christos;
Bucură-te, vitejească mărime de suflet;
Bucură-te, făclie luminoasă a iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, far pe Ţărmul Veşniciei pentru cei rătăciţi în valurile lumii;
Bucură-te, că ai arătat drept pricină a necredinţei lipsirea de lumina lui Christos;
Bucură-te, mustrare a nedreptăţii şi hulei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 4-lea:

Văzând cum socoteşti drept nimic porunca împără-tească spre închina-re la idoli, o slugă a antipatului a alergat la acesta spre a te pârî, iar antipa-tul a trimis pe slujitori să te prindă, fiindcă nu sufereau robii patimilor lumina ce izvora din mărturisirea ta. Atunci, pregătindu-te a pătimi pen-tru Christos, ai cântat : Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Încercând să-ţi abată de la Christos mintea, antipatul ţi-a vorbit despre chinurile şi moartea ce te aşteptau, însă cursele lui s-au sfărâmat de teme-lia tare a credinţei creştine, care vede în Învierea lui Christos singura şi adevărata biruinţă asupra morţii şi stricăciunii:
Bucură-te, ancoră a nădejdii neclătinate;
Bucură-te, căutare întâi de toate a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai binevestit-o cu bărbăţie;
Bucură-te, bucurie de a suferi pentru Christos;
Bucură-te, arătătoare neclintită a Căii-Christos;
Bucură-te, glas dulce care ne îndemni spre pocăinţă;
Bucură-te, zdrobire a iubirii de sine;
Bucură-te, fagure plin de mierea Duhului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Tatăl;
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Cuvântului;
Bucură-te, lepădare a legii păcatului şi morţii;
Bucură-te, păzire a duhului vieţii în Christos;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 5-lea:

Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achi-lina, te zoreai a urma calea cea strâmtă, strălucind de tăria Duhului şi pe înşişi asupritorii tăi îi luai ca mijlocitori ai cununii nestricăcioase. Pentru aceasta, însăţi cereai munci mai aspre, ca să te împărtăşeşti şi mai mult de slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Nu ştia antipatul că nu îi poţi înşela pe Sfinţii lui Dumnezeu, că nu le sunt necunoscute planurile Satanei celor ce neîncetat liturghisesc voia lui Dumnezeu:
Bucură-te, altar de jertfă;
Bucură-te, dăruire a vieţii pentru dragostea lui Christos;
Bucură-te, litrughisitoare a Cuvântului;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, laudă a fecioarelor;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, nerăutate şi pace netulburată a inimii;
Bucură-te, împărtăşire din toată fiinţa de Christos;
Bucură-te, purtătoare a jugului Lui;
Bucură-te, naştere în lume a iubirii Lui;
Bucură-te, blândeţe nemişcată de ispite;
Bucură-te, ploaie duhovnicească peste pământul însetat;
Bucură-te, Sfânta Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 6-lea:

Poruncind slujitorului să te bată peste faţă, i-ai arătat antipatului chi-pul Judecăţii celei înfricoşate pentru cei ce nu cinstesc Chipul lui Dumnezeu după care a fost zidit omul. Şi i-ai zugrăvit osânda veşnică a celor ce răstignesc în inimile lor Icoana iubirii dumnezeieşti, înaintea Căreia se cuvine a cânta cu smerenie şi dragoste: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Dezbrăcată de haine şi întinsă pe pământ spre lovire, veşmânt de har s-a pogorât peste trupul tău, strălucind de nestematele săngelui vărsat. Aşa, Muceniţă Achilina, simţeai numai cum te umpli de putere şi răbdare, ha-rul covârşind durerea, şi ai ruşinat îndrăzneala celor ce huleau purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
Bucură-te, zbor mai presus decât săgeţile şi cursele vânătorilor;
Bucură-te, uitare de cele dinapoi şi alergare spre cele dinainte;
Bucură-te, vas al nădejdii şi deşertării de grija lumească;
Bucură-te, prescure liturghisită de Însuşi Christos;
Bucură-te, urmare a lui Christos în icoana iubirii;
Bucură-te, fiică iubită a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, iubire revărsată peste albia firii;
Bucură-te, duhovnicească naştere a lui Christos;
Bucură-te, veşnică întipărire de Chipul Iubirii;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, aleasă urmaşă a Maicii Domnului, vrednică păzitoare a chipului fecioriei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 7-lea:

Nedespărţită de Christos ai fost în suferinţe, căci ocara şi ruşinea prigo-nitorilor o socoteai ca pe o mare cinste, îmbrăcându-te în haina aurită a Duhului şi neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Grăuntele de grâu aruncat în pământ, dacă nu moare, nu învie. Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, ştiai că Lumina Învierii se naşte numai din pătimirea de bunăvoie pentru iubirea lui Christos:
Bucură-te, rugăciune curată;
Bucură-te, conştiinţă neadormită;
Bucură-te, foc ce arzi patimile;
Bucură-te, chemare la Viaţa veşnică;
Bucură-te, rod nestricat de furul viclean;
Bucură-te, închinare, strajă neadormită a minţii;
Bucură-te, mană cerească în pustiul necredinţei;
Bucură-te, călăuză a celor rătăciţi;
Bucură-te, toiag al celor ce se clatină în viforul ispitelor;
Bucură-te, izgonire a diavolilor, privelişte oamenilor şi îngerilor;
Bucură-te, pescuire minunată a credincioşilor;
Bucură-te, isihie, iubire ce Îl odihneşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 8-lea:

Mirându-se de vitejia ta, Volusian Antipatul ţi-a oferit un răgaz de odihnă şi gândire, dar tu l-ai refuzat, că alesesei deja pentru Veşnicie să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Văzându-te neschimbată în dragostea adevăratului Dumnezeu, s-a tul-burat antipatul, pornindu-se cu mânie asupra ta, şi a poruncit să-ţi gău-rească cinstitul cap prin urechi, cu tepuşe de fier înroşite în foc:
Bucură-te, dragoste aprinsă de rugul Iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, dragoste curată, vădită de focul nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, închinare către Christos, decât lumea mai adâncă;
Bucură-te, răbdare peste fire a cumplitelor dureri;
Bucură-te, sfărâmare a curselor diavolului prin nevoinţele tale;
Bucură-te, sănge vărsat la temelia Bisericii;
Bucură-te, urmare a lui Christos, fără a mai privi înapoi spre lume;
Bucură-te, răstignire a patimilor şi poftelor necurate;
Bucură-te, cer nou şi pământ nou;
Bucură-te, mieluşeaua Domnului;
Bucură-te, păşire întru bucuria Domnului;
Bucură-te, îmbrăţişare a Crucii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 9-lea:

In mijlocul pătimirilor, rugăciunea ta suia precum un stâlp de foc la cer, arzând toate duhurile viclene, care se tânguiau neputincioase, neşti-ind cum să se ascundă de văpaia Duhului ce te umbrea. Iar tu te dăruiai întreagă, ca o jertfă vie Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu untdelemnul smereniei tale ai spălat picioarele lui Christos, Biruito-rul morţii şi Cel ce ţi-a gătit cunună nestricăcioasă în Ceruri. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, viaţă ascunsă în Christos;
Bucură-te, pământ al făgăduinţei;
Bucură-te, spic în holda Raiului;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi spre Dragostea Lui;
Bucură-te, dor nepotolit de Christos;
Bucură-te, sfinţenie şi mare cuviinţă;
Bucură-te, tărie duhovnicească izvorâtă din Piatra Christos;
Bucură-te, purtătoare a Icoanei Iubirii;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, gustare nesăturată din bunătatea Domnului;
Bucură-te, zugrăvire a fricii curate de Domnul, dar împreună şi a Iubirii Lui;
Bucură-te, inimă alipită de Domnul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 10-lea:

Ai căzut ca moartă din pricina cumplitelor dureri, fiind aruncată afară din cetate spre hrană câinilor. Însă Îngerul Domnului a venit la miezul nopţii şi te-a tămăduit desăvârşit. Apoi te-a trimis spre certarea potrivnici-lor şi proslăvirea Numelui lui Dumnezeu în inimile celor ce aveau să-ţi cunoască viaţa, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Mulţumind Domnului, te-ai îmbrăcat cu şi mai multă credinţă şi sme-renie, slăvind pe Cel Iubit în inima ta făcută altar, încât Acela ţi-a răspuns de Sus, făgăduind să asculte toate cererile tale:
Bucură-te, veselire cu duhul la auzirea lui Christos;
Bucură-te, că porţile cetăţii s-au deschis singure înaintea ta;
Bucură-te, lipsire de toată dulceaţa lumii ca să câştigi mărgăritarul Christos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul ţi-a grăit;
Bucură-te, ruşinare a necredincioşilor cu facerile tale de minuni;
Bucură-te, glas al conştiinţei ce nu poate fi oprit;
Bucură-te, bărbăţie înfricoşată vrăjmaşilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască râvnă;
Bucură-te, că pomenirea ta risipeşte sfaturile viclene;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi cu putere spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru cei orbiţi de necredinţă;
Bucură-te, dar şi mustrare a lor neînduplecată;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 11-lea:

Nepricepându-se spre alte chinuri, antipatul a poruncit să ţi se taie capul, într-un loc afară din cetate, spre care mergând de bunăvoie, i-ai mulţumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Inainte de a ţi se tăia cinstitul cap, te-ai rugat vreme de un ceas, ridi-cându-ţi ochii spre cer şi binecuvântând pe Dumnezeu. Şi de la Dânsul ai primit înnoită adeverire a primirii tale la cereştile lăcaşuri, întru bucuria Domnului tău:
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ne împărtăşeşti cu dărnicie din darurile tale;
Bucură-te, că ne asculţi rugăciunile cele nefăţarnice;
Bucură-te, necontenită rugă pentru cei din ispite şi nevoi;
Bucură-te, talant înmulţit însutit;
Bucură-te, faptă unită cu rugăciunea şi contemplaţia;
Bucură-te, lumină din Lumina neînserată;
Bucură-te, alăută a Duhului;
Bucură-te, porumbiţă a lui Christos;
Bucură-te, mijlocitoare a duhovniceştilor mângâieri;
Bucură-te, izvor de înţelepciune şi tămăduiri întru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 12-lea:

Abia ai auzit preadulcele glas al Domnului şi mai înainte de a-şi ridica călăul sabia spre tăierea capului tău, Sfântă Muceniţă Achilina, ai adormit desăvârşit cu somn de moarte. Iar sufletul ţi-a fost întâmpinat de Christos, de a Cărui dragoste erai învăpăiată, cântând cu cereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Tăindu-ţi-se cinstitul cap, după ce ţi-ai închinat sufletul în mâinile Domnului, din tăietură a curs lapte în loc de sânge. Iar sfintele tale moaşte au fost îngropate de credincioşi cu cinste, şi au fost proslăvite prin multe tămăduiri şi minuni întru slava Sfintei şi nedespărţitei Treimi:
Bucură-te, trup feciorelnic, făcut gură de rai;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, că îţi citim viaţa şi ne minunăm;
Bucură-te, surpătoare a slavei lumeşti şi fereastră spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare de Dumnezeu ascultată;
Bucură-te, că nu ne laşi când ne rugăm ţie cu credinţă;
Bucură-te, strugure în via lui Christos;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, luminare a celor din întuneric;
Bucură-te, trâmbiţă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mijlocitoare, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, bucuria şi ocrotirea celor ce aleargă la Domnul cu credinţă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Christos ca să se milostiveas-că de noi, iar prin purtarea Sa de grijă să ne învrednicească stării de-a dreapta la Înfricoşata Judecată. Şi aşa, prin mijlocirile tale să păşim, Muce-niţă, întru bucuria cea nestricăcioasă, unde cetele sfinţilor şi ale îngerilor pururi cântă Sfintei Treimi: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Părinţii tăi au primit credinţa în Christos chiar de la Sfinţii Apostoli şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Christos;
Bucură-te, căci cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Christos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bună voie pentru dragostea lui Christos!

şi Condacul 1:

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Christos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Christos!

*

1

Acatistul Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail (17 iunie)

Condacul 1:

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii ca să stirgăm ţie:
Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

Icosul 1:

Troiţa cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine râvnind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Troiţa cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut mucenicească trupeşte
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Troiţă
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea:

Către împăratul Rîmnlenilor te trimite Alamudar pe tine, o treime de mucenici, ca să aşezi pace între romani şi perşi. Iar el primind răspunsul cu bucurie, cugetă deşertăciuni asupra voastră fiind deşert la minte, pe când voi strigaţi: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Daruri dai solilor şi îi îndemni cu vilceşug a ospăta cu tine o deşertule la minte, dar ei ca pe nişte netrebnice pe toate acestea ştiindu-le, se rugau la Dumnezeu ca să se izbăvească de rătăcirea ta, călcătorule de lege. Deci lăudându-i pe ei strigăm:
Bucură-te, treime de mucenici lăcaş al Troiţei;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, a Persiei odraslă nemuritoare;
Bucură-te, şi al Traciei reazem neclintit;
Bucură-te, că ai călcat cinstirile tiranului;
Bucură-te, că te-ai scârbit de darurile împăratului;
Bucură-te, ceea ce te rogi a te păzi de rătăcire;
Bucură-te, ceea ce ceri de la Dumnezeu să se mântuiască toţi;
Bucură-te, că de la pământ la cele de sus te-ai ridicat;
Bucură-te, că te-ai unit cu Dumnezeu şi te bucuri;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care tot credinciosul te laudă;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea:

Rugăciune către Domnul cu osârdie aduceau solii când jetfea tiranul şi văzând el acestea, urgie a poruncit să-i aducă la jertfă cu sila, dar de la ei auzeau: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Se bucurau cele trei solii, traşi fiind fărădelege la temniţă din porunca tiranului şi mergând pe calea Domnului, laude şi versuri cântau. Pentru aceea noi credincioşii să zicem către treimea mucenicilor aşa:
Bucură-te, treime de mucenici propovăduitoare a Toiţei;
Bucură-te, trâmbiţă a blagocestiei;
Bucură-te, vrednic vas al Troiţei;
Bucură-te, locaş al Troiţei;
Bucură-te, că cel fărădelege te-a închis în temniţă;
Bucură-te, că pe Dumnezeu l-ai lăudat intrând într-însa;
Bucură-te, ceea ce ai surpat graiurile Paravatului;
Bucură-te, ceea ce ai primit plata chinurilor tale;
Bucură-te, a dreptei slujiri apărătoare;
Bucură-te, împotriva rătăcirii elineşti luptătoare;
Bucură-te, treime de mucenici a blagocestivilor mijlocitoare;
Bucură-te, a mea mai ales solitoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea:

Râvnă dumnezeiască având treimea mucenicilor în privelişte a propăvăduit pe Stăpânul tuturor şi fără frică vedeau rătăcirea idolilor şi pe a
împăratului şi strigau cântarea de laudă a îngerilor cea mântuitoare, aşa: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Strălucit-au în lume, o treime de mucenici purtătoare de chinuri, mulţimea luptelor voastre celor strălucite, cu bătăi fărădelege răsplătindu-ţi ţie vrăjmaşul pentru credinţa ta; toate le-ai suferit neînduplecată şi fericită pentru care şi noi strigăm ţie:
Bucură-te, treime mucenicească prea pătimitoare;
Bucură-te, treime mucenicească cea prea viteajă;
Bucură-te, ceea ce ai propovăduit Unimea Troiţei;
Bucură-te, că ai învăţat Treimea Unimii;
Bucură-te, că între cetele îngerilor acum locuieşti;
Bucură-te, că împreună cu toate cetele pe Dumnezeu Îl slăveşti;
Bucură-te, ceea ce în privelişte fără de frică te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce bătăile cu răbdare le-ai suferit;
Bucură-te, că mulţimea necredincioşilor ai ruşinat;
Bucură-te, că ceata credincioşilor ai veselit;
Bucură-te, prin care Hristos s-a propovăduit;
Bucură-te, prin care Paravatul s-a biruit;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condac al 5-lea:

De mânie tiranul umplându-se pentru că n-au vrut sfinţii să slujească idolilor a poruncit să le pătrundă mâinile şi picioarele cu piroane cumplite şi pe lemn să-i pironească. Pentru care suferindu-le lui Dumnezeu au strigat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ai văzut pe fiii Caldeilor, o chinuitorule, că, nicidecum de munci nu s-au înspăimântat. Pentru ce, dar, porunceşti ca fără de cruţare cu strujiri de fier pe dânşii să-i muncească? O, stăruire a mucenicilor, cărora cu limpede limbă binevoitoare şi lăudătoare, le cântăm aşa:
Bucură-te, treime de mucenicească ceea ce munci ai primit;
Bucură-te, că pentru pătimiri cununi ai dobândit;
Bucură-te, că de cerească desfătare te-ai învrednicit să te-ndulceşti;
Bucură-te, că pe credincioşi de cele cumplite îi izbăveşti;
Bucură-te, că toată cântarea de biruinţă lui Dumnezeu îi cânţi;
Bucură-te, că cetele aleşilor alăturea le ai;
Bucură-te, că strujirile de fier le-ai răbdat;
Bucură-te, că vitejeşte pe împăratul l-ai mustrat;
Bucură-te, că mucenicilor celor tari moştenitoare eşti;
Bucură-te, a nevoinţelor acestora la fel următoare;
Bucură-te, prin care se laudă Ziditorul;
Bucură-te, prin care se huleşte rătăcitorul;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea:

Spânzurată fiind de lemn treimea fraţilor buni, pe Dumnezeu a le ajuta Îl roagă şi de năpraznă arătându-se lor, durerile trupurilor le-au uşurat, întărindu-i a suferi celelalte munci şi Domnului a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Bârfiri spunea nebunul către doi dintre mucenici, pe Manuil cu vicleşug depărtându-l, dar această dumnezeiască pereche, pe dumnezeii lui, cu multă înţelepciune înaintea lui i-a ruşinat pentru care îl rugăm aşa:
Bucură-te, doime a lui Dumnezeu lăudătoare;
Bucură-te, trecerea vrăjmaşului desăvârşită;
Bucură-te, cea care vicleniile Paravatului le-ai batjocorit;
Bucură-te, cea care vicleşugul idolilor ai mustrat;
Bucură-te, că ai defăimat darurile tiranului;
Bucură-te, că nu te-ai îngrozit de mânia împăratului;
Bucură-te, Savele, al celor din primejdii sprijinitorule;
Bucură-te, Ismaile, al celor din nevoi apărătorule;
Bucură-te, că ai luminat prin Dumnezeu şi L-ai mărturisit;
Bucură-te, că trupul vitejeşte nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, doime a pătimitorilor, cinstită;
Bucură-te, doime mie apărătoare;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea:

Mădulările mucenicilor, ale lui Savel şi Ismail, cu totul arzându-se cu făclie fără milostivire, dar suferind ei focul cu veselie, slavă lui Dumnezeu au înălţat. Pe care veniţi să-i lăudăm cu cântări, lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nou vicleşug tiranul arată iarăşi către tine Manuile, întorcându-se, dar tu, ca un înţelept, sfinte, ai învăţat, dovedind către toţi pe Sfânta Troiţă şi cum că una este socoteala frăţiei întru toate, pentru aceasta strigăm:
Bucură-te, prin care Troiţa se mărturiseşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se goneşte;
Bucură-te, al lui Ismail şi Savel bun frate;
Bucură-te, propovăduitorul neclintit al socotelii voastre;
Bucură-te, că pe tiranul cel neomenos l-ai ruşinat viteajule Manuil;
Bucură-te, că Domn iubitor de oameni numeşti pe Emanuil;
Bucură-te, al dascălului meu Iisus, iubire;
Bucură-te, asupra împotrivirilor săgeată arzătoare;
Bucură-te, dulce lucru şi nume;
Bucură-te, dăruirea minunilor celor strălucite;
Bucură-te, de obşte solidar şi mijlocitor;
Bucură-te, al meu mai ales părtimitor şi apărător;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea:

Minunate sunt luptele tale pe care după vrednicie nimeni nu le poate a le cinsti, o Manuil, ca prinzându-se de mânie tiranul cumplit, fără de omenie, sub coastele tale făclii de foc a aprins spre biruirea ta. Dar tu te-ai arătat biruind şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul fiind sălbatic asupra ta Paravatul, fărădelege porunceşte Manuile, ca înfăşurat fiind cu trestii, cumplit de muncitor să fii strâns tare, iar noi de stăruirea ta minunându-ne strigăm:
Bucură-te, cel ce mai mult decât pe Dumnezeu, nimic n-ai ales;
Bucură-te, că tare pentru Dânsul ai pătimit;
Bucură-te, pătimitorule cel de un lăcaş cu îngerii;
Bucură-te, solitorule neruşiant pentru suflete;
Bucură-te, că tu cânţi lui Hristos cântarea întreit sfântă cu îngerii
Bucură-te, că vieţuieşti lui Dumnezeu cele patru slove cu proorocii;
Bucură-te, că trupul tău cu trestie s-a înfăşurat;
Bucură-te, că fără milostivire cu dânsele te-au strâns;
Bucură-te, stea care arăţi soarele;
Bucură-te, luminător care luminezi pe cei de sub soare;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi doi de un sânge cu tine străluceşti;
Bucură-te, că pe noi împreună cu dânşii ne priveşti;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerilor Manuile, s-a înspăimântat cum săgeţi ascuţite ai răbdat, căci de răni trupul tău fără de omenie, plin s-a văzut. O, pătimitorule! Deci lăudându-te pe tine lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu râurile sângelui tău, o, treime mucenicească purtătoare de chinuri, s-a roşit pământul cucerindu-se; căci fără cruţare dumnezeieştile voastre capete cu piroane le-a străpuns tiranul, iar noi pe Dumnezeu cu frică slăvindu-L, vouă strigăm:
Bucură-te, strălucirea blagocestiei;
Bucură-te, minunea răbdării;
Bucură-te, treime de buni fraţi cea dumnezeiască;
Bucură-te, a Troiţei jertfă fără prihană;
Bucură-te, că tu ai suferit tari piroane în cap;
Bucură-te, că nicidecum muncile nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că îngerilor te-ai făcut minune;
Bucură-te, că tiranului te-ai făcut rană;
Bucură-te, izvor de minuni nedeşertat;
Bucură-te, rana dracilor nevindecată;
Bucură-te, prin care se închină Ziditorul;
Bucură-te, prin care nu se slujeşte făptura;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea:

Mucenicilor, ca cei ce sunteţi făcători de minuni tămăduiţi bolile sufletelor şi dezlegaţi de rele pe cei ce aleargă la voi pururea cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

O, vitejilor mucenici Manuil, Savel şi Ismail tiranul cel fără de minte, a poruncit a se înfige pe sub unghiile voastre trestii ascuţite. Deci voioşi pe voi văzându-vă întru muncile acestea, strigăm către voi aşa:
Bucură-te, prin care Troiţa se închină;
Bucură-te, o, treime de mucenici care pe păgâni îi vădeşti;
Bucură-te, ceea ce minunat pe credincioşi îi străluceşti;
Bucură-te, că pe cele stricăcioase cu cele cereşti le-ai schimbat;
Bucură-te, că în cetele mucenicilor te-ai numărat;
Bucură-te, ceea ce munci nesuferite te-au rănit;
Bucură-te, că şi trestii sub unghii ţi s-au înfipt;
Bucură-te, prin care se urăsc idolii;
Bucură-te, prin care cad cele cioplite;
Bucură-te, prin care credinţa se întăreşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se risipeşte;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea:

Înălţatu-v-aţi mucenicilor mâinile către Stăpânul tuturor, trimiţându-i rugăciunea cea mai de pe urmă. Şi din cer glas dorit aţi auzit chemându-vă pe voi către viaţă, ca să dobândiţi cunună şi să strigaţi lui Dumnezeu cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Duşi au fost la loc prăpăstios dumnezeieştii mucenici şi acolo li s-au tăiat capetele, iar trupurile lor a se arunca în foc în zadar a poruncit tiranul, căci Dumnezeu le-a păzit; pentru aceea cu frică strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, Treime mucenicească, uimirea Paravatului;
Bucură-te, asupra căreia vrăjmaşul se tulbură;
Bucură-te, ceea ce tuturor vindecări izvorăşti;
Bucură-te, ceea ce marginile lumii le luminezi;
Bucură-te, că pe Ziditorul tuturor L-ai propovăduit;
Bucură-te, că la Însuţi Făcătorul te-ai suit;
Bucură-te, că pe Dânsul cu osârdie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru Dânsul te-ai junghiat;
Bucură-te, că meşteşugirea tiranului ai surpat;
Bucură-te, că tămăduiri sufleteşti izvorăşti;
Bucură-te, că patimile de la noi le goneşti;
Bucură-te, Treime duhovnicească, desfătarea pravoslavnicilor creştini;
Bucură-te, arderea tuturor răi credincioşilor;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea:

Trupurile cele de daruri izvorâte ale celor trei fraţi buni, pământul desfăcându-se le-a ascuns, iar muncitorii, îndată cuprinşi fiind de frică de frică, au fugit; dar cei mai mulţi dintre elini, crezând în Dumnezeu, au strigat: Aliluia

Icosul al 12-lea:

Cântând cu plângere şi cu credinţă rugându-se Domnului, cei luminaţi, fără de veste au văzut trupurile mucenilor cu chip minunat, ieşind din pământ; pe care cu râvnă le-au sărutat şi le-au lăudat strigând:
Bucură-te, Treime mucenicească, primitoare de lumină;
Bucură-te, ceea ce tare chinurile le-ai suferit;
Bucură-te, ceea ce lupta bine o ai săvârşit;
Bucură-te, că Har de minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că trupurile iarăşi nouă ni le-ai dat;
Bucură-te, a mântuirii noastre solire;
Bucură-te, cea către Dumnezeu pentru noi mijlocire;
Bucură-te, că pe noi din rătăcire ne-ai scos;
Bucură-te, că pe mulţi la cunoştinţă i-ai luminat;
Bucură-te, prin care credinţa lui Hristos a strălucit;
Bucură-te, prin care fierea muncilor s-a biruit;
Bucură-te, treime de mucenicească mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea:

O, trei mucenici dumnezeieşti! luând dreptcredincioşilor trupurile voastre cu frică şi îngropându-le strigau: “Izbăviţi-ne pe noi toţi de cele cumplite şi de munca ce va să fie”, iar lui Dumnezeu strgându-I: Aliluia! (de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Troiţa cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine râvnind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Troiţa cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut mucenicească trupeşte
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Troiţă
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii ca să stirgăm ţie:
Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

şi Condacul 1:

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii ca să stirgăm ţie:
Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

*


1

Acatistul Sfinţilor Gurie, Samon şi Aviv – Sfinţi mucenici! (17 iunie (şi 15 noiembrie))

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Aleşilor făcători de minuni şi mărturisitori ai credinţei în Hristos, Gurie, Samone şi Avive, cinstind pomenirea voastră cu cântări de laudă, vă lăudam ca pe apărătorii şi mijlocitorii celor obijduiţi. Deci voi, avand indrazneala catre Domnul, scapati-ne din toata nevoia şi necazuri, căci cu credinta şi dragoste va cantam: Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.

Icosul 1:

Îngeri în trup, asemeni la număr cu Sfânta Treime, de dragoste sfântă arzând, idolii i-aţi nimicit, credinţa în Hristos aţi întărit, pe Sfânta Treime aţi proslăvit, iar noi lăudând nevoinţele voastre vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă ai buneicuviinţe străluciţi luminători;
Bucuraţi-vă, ai superstiţiilor păgâneşti aspri mustrători;
Bucuraţi-vă, întărirea adevăratei credinţe;
Bucuraţi-vă stâlpii Bisericii sfinte;
Bucuraţi-vă nădejdea şi apărarea celor credincioşi;
Bucuraţi-vă frica şi ruşinarea celor necredincioşi;
Bucuraţi-vă Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.
Condacul al 2-lea:

Văzând necredinţa locuitorilor Edesei, sfinţii Gurie şi Samon s-au retras în pustie, ferindu-se de stăpânitorul veacului acestuia şi de toate ispitirile lui şi, sârguincios slujeau lui Dumnezeu, zi şi noapte cântându-l: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Minte înţeleaptă având sfinţii mucenici, s-au ostenit spre slava lui Dumnezeu, superstiţiile păgânesti mustrându-le, iar pe cei ce căutau adevărul, pe calea cea bună îndreptându-i, pe multi necredincioşi i-aţi întors la Dumnezeul Cel adevărat, de aceea vă zicem acestea:
Bucuraţi-vă servitorii adevăratei cinstiri de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă că aţi dezrădăcinat slujirea celui rău;
Bucuraţi-vă ca întunerecul necredinţei l-aţi mustrat;
Bucuraţi-vă că înşelăciunea idolească aţi surpat;
Bucuraţi-vă minunaţi mărturisitori ai iui Hristos;
Bucuraţi-vă făclii ai credintii Ortodoxe;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.

Condacul al 3-lea:

Înzestrati cu putere de Sus, Mucenicii nu s-au speriat de prigonitorii dreptei credinţe, porunca lui Antonie păgânul au dispreţuit-o, preaslăvind credinţa în Hristos, şi deşi întemniţaţi fiind au cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având credinţa în Hristos mai tare ca diamantul şi cu puterea ei întrămându-vă, bărbăteşte aţi suferit sfinţilor mucenici, lanţuri, închisoarea şi chiar moartea. De aceea lăudându-vă curajul vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă ai credinţei Ortodoxe mărturisitori;
Bucuraţi-vă ai împărăţiei cerurilor moştenitori;
Bucuraţi-vă a sfinţilor mucenici, laudă;
Bucuraţi-vă a răbdătorilor de chinuri, slavă;
Bucuraţi-vă ai sfintei Biserici întărire;
Bucuraţi-vă ai neamului creştinesc împodobire;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice cuprinzându-l, păgânul împărat Liciniu, a pornit o prigoană sângeroasă împotriva creştinilor, iar tu, Avive, plin de curaj, nu te-ai temut, ci cu credinţă tare ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind împăratul Liciniu, despre nevoinţele tale, mucenice Avive, şi mărturisirea credinţei, s-a umplut de mânie şi a poruncit să fii chinuit până la moarte, ca potrivnic împăratului. Tu însă, auzind despre aceasta, de bunăvoie ai mers la chinuri şi cu bucurie ai suferit frigerea cu foc, de aceea, mirându-ne de bărbăţia ta te lăudam astfel:
Bucură-te luptătorul credinţei, neînfricoşat;
Bucură-te al lui Hristos ostaş adevărat;
Bucură-te că ai fost spânzurat pe pom, pentru Cel răstignit pe Cruce;
Bucură-te cel jupuit cu căngi de fier până la sânge;
Bucură-te că celor scârbiţi le dai mângâiere;
Bucură-te ajutătorul celor ce rabdă în tăcere;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.

Condacul al 5-lea:

Asemenea cu stelele de pe tăria cerului, sunteti sfinţilor mucenici, cu lumina vieţii voastre creştineşti aţi izgonit întunericul necredinţei păgâneşti şi pe mulţi i-aţi îndreptat spre adevăr. De aceea cu evlavie, cinstindu-vă pomenirea, cu mulţumire cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând locuitorii oraşului Edesa multele minuni care veneau de la moaştele sfinţilor mucenici Gurie, Samon şi Aviv, cetăţenii Edesei s-au bucurat mult şi din toată inima au slăvit pe Domnul, iar noi serbând pomenirea voastră, sfinţilor mucenici, cu umilinţă vă lăudăm astfel:
Bucuraţi-vă apărătorii celor pe nedrept prigoniţi;
Bucuraţi-vă a robilor lui Hristos, prieteni nedespărţiţi;
Bucuraţi-vă că pe cei în lanţuri şi temniţă, îi păziţi;
Bucuraţi-vă că pe prigonitori îi înţelepţiţi;
Bucuraţi-vă a celor ce plâng, dulce mângâiere;
Bucuraţi-vă, de moarte năpraznică, izbăvire;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.

Condacul al 6-lea:

De Sus aţi primit Harul ca să ajutaţi celor ce sunt încercaţi, înţelepţilor şi atotlăudaţilor mucenici, căci pe fetiţa aceea de la moarte aţi scăpat-o. Voi sunteţi slava Edesei şi bucuria lumii, de aceea noi cântăm Domnului: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Din robia vrăjmaşului, izbăveşte-ne Doamne lisuse, pentru rugăciunile celor ce au pătimit, ca să lăudam ajutorul lor, nefiind robiţi de patimi trupeşti şi sufleteşti; precum ai izbăvit pe Eufimia din groapa în care a aruncat-o Gotul, bărbatul ei, ca să vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă că pe femeia nevinovată, de la moarte aţi scăpat-o;
Bucuraţi-vă că tirania călăilor, astfel ati călcat-o;
Bucuraţi-vă ca acţiunea răului soţ, aţi mustrat;
Bucuraţi-vă că şi pe acesta, să creadă l-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă că pentru dânsa aţi cerut îndurare;
Bucuraţi-vă străjeri vajnici, ai celor ce vă fac serbare;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiti apărători.

Condacul al 7-lea:

Vrând iubitorul de oameni Dumnezeu, să arate mila poporului Său, a păstrat moaştele sfinţilor mucenici întregi şi făcătoare de minuni, de la care credincioşii primesc râuri de vindecare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Ştiindu-vă pe voi mijlocitori şi făcători de minuni, locuitorii oraşului Edesa au construit o biserică în cinstea voastră, în care au pus sfintele voastre moaşte, ca toţi cei ce suferă să capete ajutorare; iar noi, având aceeaşi nădejde tare în ajutorul vostru, vă aducem cântările acestea:
Bucuraţi-vă că de neputinţe trupeşti şi sufleteşti ne vindecaţi;
Bucuraţi-vă că pe demoni, în numele Domnului îi alungaţi;
Bucuraţi-vă ai harului evanghelic, binevestitori;
Bucuraţi-vă ai Darului Dumnezeiesc, cinstiti purtători;
Bucuraţi-vă că pentru Domnul, multe chinuri aţi pătimit;
Bucuraţi-vă, că întru sfinţii Lui minunat aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti aparatori.
Condacul al 8-lea:
Straniu şi de temut pentru necredincioşi, e să audă despre minunile ce se fac la moaştele voastre: neputincioşii se lecuiesc, patimile se vindecă şi cei răi se îmblânzesc. Noi având nădejde în ajutorul vostru, cu credinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Plini de toate virtuţile, pentru care aţi şi fost cinstiţi cu slava lui Dumnezeu, sfinţilor mucenici, luaţi aminte la rugăciunile credincioşilor, care vă cinstesc pomenirea şi de la care auziţi acestea:
Bucuraţi-vă cei săraci cu duhul, că a voastră este împărăţia cerurilor;
Bucuraţi-vă că aţi plâns, iar acum gustaţi mângâiere;
Bucuraţi-vă cei blânzi că pământul drept moştenire veţi căpăta;
Bucuraţi-vă cei flămânzi şi setoşi de dreptate, vă veţi sătura;
Bucuraţi-vă cei milostivi, că sunteţi deja miluiţi;
Bucuraţi-vă cei curaţi cu inima, că pe Dumnezeu îl priviţi;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor, obijduiţi apărător.

Condacul al 9-lea:

Toate năpăstiile ce cădeau asupra cetăţii Edesei, le-aţi întors, sfinţilor mucenici, deci şi acum, nu ne părăsiţi pe noi umilii şi păcătoşii, ci ne întăriţi întru dreapta credinţă şi în unirea duhului, ca toţi, cu o gură şi cu o inimă, să strigăm Domnului Celui ce v-a proslăvit: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei binevorbitori îi vedem ca pe nişte peşti fără de glas, sfinţilor mucenici, că nu se pricep, cum în pustie cu duhul aţi trăit, iar între oameni cu multe nevoinţe aţi strălucit. Noi, bucurându-ne că avem aşa povăţuitori şi rugători, vă lăudăm, zicându-vă:
Bucuraţi-vă ai Scripturilor sfinte, chimvale răsunătoare;
Bucuraţi-vă că pentru noi în cer, ne sunteti ajutoare;
Bucuraţi-vă, ai iudeilor şi elinilor, luminători;
Bucuraţi-vă, ai lui Hristos cel înviat, binevestitori;
Bucuraţi-vă, ai blândeţii şi înfrânării învăţători;
Bucuraţi-vă, ai minciunii şi furtului, mustrători;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti aparatori.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiţi pe cetăţenii Edesei de lupul cel inchipuit – vrăjmaşul diavol, i-aţi sfătuit în tot chipul să rămână statornici în credinţă, să nu se infricoşeze de ameninţările vrăjmaşului, ci, şi în năpastii şi scârbe să mulţumească lui Dumnezeu, cântandu-l: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid puternic şi adăpost sigur, sunteţi sfinţilor mucenici, celor ce recurg la ajutorul vostru, de aceea cu inimă smerită vă cântăm:
Bucuraţi-vă, cei ce sunteti bucuria tuturor scârbiţilor;
Bucuraţi-vă, adăpostul şi eliberarea tuturor asupriţilor;
Bucuraţi-vă, a văduvelor şi orfanilor ocrotire;
Bucuraţi-vă, de erezii şi dezbinări, a noastră îngrădire;
Bucuraţi-vă căci şi păgânii, de viaţa voastră se uimesc;
Bucuraţi-vă, că creştinii, de numele vostru se veselesc;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti aparatori.

Condacul al 11-lea:

Cântare de mulţumire aducând Domnului şi pentru noi, vă rugăm sfinţilor mucenici: nu ne părăsiţi pentru păcatele noastre, cereţi îndurare de la Domnul, tuturor celor ce îi cântăm din toata inima: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Lăudând pe cei trei mucenici luminaţi, credincioşilor, să ne ferim de certuri şi dezbinări, de discordii şi separări în Biserica Ortodoxă şi să păstrăm unirea duhului întru legătura păcii şi din adâncul inimii să cântăm aşa:
Bucuraţi-vă trâmbiţe răsunătoare ai bunei vestiri;
Bucuraţi-vă lire duioase ai vestitei mântuiri;
Bucuraţi-vă ai dreptăţii, tari şi buni apărători;
Bucuraţi-vă, ai nedreptăţii neclintiţi distrugători;
Bucuraţi-vă că soţilor credincioşi, bine şi pace le dăruiţi;
Bucuraţi-vă că pe soţii cei laşi şi cruzi îi pedepsiţi;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti aparatori.

Condacul al 12-lea:

Ştiind că sunteţi dăruiţi de Dumnezeu, serbându-vă amintirea, sfinţilor mucenici, recurgem la ajutorul vostru cel grabnic şi, cu chipurile voastre ca şi cu un zid ne îngrădim, de aceea vă lăudăm, sfinţilor mucenici, iar lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Lăudând viaţa voastră minunată şi sfârşitul vostru mucenicesc, vă rugăm răbdătorilor de chinuri: Gurie, Samon şi Aviv, fiţi-ne buni ajutători, binecuvantaţi-ne cu pace şi dragoste, daţi-ne credinţă tare, viaţă curată şi frică de Dumnezeu, ca, păstrând liniştea sufletească să cântăm cu bucurie:
Bucuraţi-vă linistea şi bucuria celor în necaz răbdători;
Bucuraţi-vă frica şi mirarea celor răi şi asupritori;
Bucuraţi-vă că pe femeia nevinovată, de la moarte aţi scăpat;
Bucuraţi-vă că pe crudul ei soţ, aspru l-aţi condamnat;
Bucuraţi-vă că numele voastre au mulţi cinstitori;
Bucuraţi-vă ai familiei creştine patroni şi apărători;
Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti aparator.

Condacul al 13-lea:

O, sfinţilor mucenici, Gurie, Samon şi Aviv, primiţi această cântare de laudă şi rugăciunile noastre sârguincioase, mijlociţi pentru noi la Dumnezeu, să ne ferească de toată răutatea, vrăjmaşia, dezbinarea şi de toată boala şi nenorocirea, ca cu dragoste cinstindu-vă, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune:

O, sfinţilor mucenici şi mărturisitori ai lui Hristos, Gurie, Samon şi Aviv, mijlocitori şi rugători pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Privindu-vă chipul, întru smerenia inimilor noastre, vă rugăm, auziţi-ne rugăciunile noastre ale nevrednicilor şi păcătoşilor robi, care suntem în necazuri, scârbe şi năpăstii si, trecând cu vederea greşalelele noastre cele fără de număr, arătaţi-ne îndurarea voastră, ridicaţi-ne din adâncul păcatelor, luminaţi-ne mintea, îmblânziţi inimile ticăloase şi rele, depărtaţi dintre noi zavistia, vrăjmăşia şi dezbinarea şi luminaţi-ne cu pace, dragoste şi frică de Dumnezeu. Rugaţi-vă Domnului ca să acopere păcatele noastre cu îndurările Sale. Să ocrotească sfânta Sa Biserică de necredinţă, erezii şi dezbinări. Ţării noastre să-i dăruiască pace, belşug şi zile bune, tarinilor noastre rodire bogată, soţilor dragoste şi înţelegere, copiilor ascultare şi supunere, celor asupriţi răbdare, iar asupritorilor frică de Dumnezeu; celor scârbiţi, mângâiere, celor binedispuşi, înfrânare. Pe noi pe toţi să ne acopere cu mâna Sa atotputernică şi sa ne izbăvească de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de năvălirea altor neamuri, de războiul cel dintre noi şi de moarte napraznică. Sfinţii Săi îngeri să ne înconjoare şi să ne păzească de tot răul aici, iar după trecerea noastră din viaţă, să ne ajute să trecem cu bine vămile văzduhului si, neosândiţi să ajungem în faţa tronului Domnului slavei, unde cetele îngereşti împreună cu toţi sfinţii, pururea slăvesc Preasfântul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, făcătorul de minuni al vremurilor noastre, Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco (proslăvit în 1994 la San Francisco de către biserica rusă din afara Rusiei; sărbătorit pe 19 iunie / 2 iulie)

După rugăciunile începătoare se zic:

Condacul 1:

Alesule făcător de minuni şi slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii întregi reverşi mirul cel de mult preţ al inspiraţiei duhovniceşti şi mulţimea minunilor tale. Noi cu dragoste te lăudăm şi-ţi cântăm ţie aces-tea: Bucură-te, sfinte ierarhe Ioane, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Icosul 1:

Ca un înger trimis de către Creatorul a toată făptura, apărut-ai în aces-te timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu să te îngrijeşti de pământeni. Vă-zând frumuseţea virtuţilor tale, preafericite Ioane, aşa îţi strigăm:
Bucură-te, căci de mic copil cu evlavie ai fost împodobit;
Bucură-te, cel ce cu frică şi cutremur voia lui Dumnezeu o ai împlinit;
Bucură-te, cel ce în tainice virtuţi harul dumnezeiesc l-ai arătat;
Bucură-te, ascultător din depărtare al celor aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, grabnic ajutător plin de iubire pentru aproapele tău şi pen-tru mântuirea lui;
Bucură-te, bucuria tuturor celor ce în rugăciune se îndreaptă către tine cu grăbire;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 2:

Văzând revărsarea îmbelşugată a virtuţilor tale, Sfinte Ierarhe slăvite Ioane, ca un izvor de viaţă dătător cu minunile tale ne adăpi pe noi, cei ce strigăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2:

De Dumnezeu înţelepţite Ioane, cel ce plin ai fost şi de teologhisire. În tine cunoştinţa de Dumnezeu a izvorât din nou, împreună cu milostivirea faţă de omenirea pătimitoare. Pentru aceea, învaţă-ne şi pre noi să-L cu-noaştem pre Dumnezeu Cel Adevărat şi cu umilinţă să-ţi cântăm:
Bucură-te, scut neclintit al adevăratei Ortodoxii;
Bucură-te, vas de mult preţ al darului Duhului Sfânt;
Bucură-te, dreptule acuzator al necredinţei şi falselor învăţături;
Bucură-te, plinitor sârguincios al dumnezeieştilor porunci;
Bucură-te, ascet veghetor ce nu dormeai niciodată;
Bucură-te, păstor grijuliu al turmei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 3:

Prin puterea dumnezeiescului har, părinte milostiv ai fost pentru orfani şi dascăl bun pentru cei tineri, crescându-i în frica lui Dumnezeu şi pregă-tindu-i pentru slujirea lui Dumnezeu. Pentru aceea, fiii tăi duhovniceşti se îndreaptă către tine, cântându-I cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3:

Cu adevărat te-ai învrednicit, părinte Ioane, să fii preamărit de corurile cereşti, căci nici unul dintre pământeni nu poate să descrie măreţia fapte-lor tale. Noi însă, dăruindu-I lui Dumnezeu tot ce avem mai bun, ţie aces-tea-ţi cântăm:
Bucură-te, cel ce prin rugăciune necontenită pe fiii tăi ai acoperit;
Bucură-te, păzitorul turmei tale cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, căci prin iubirea ta nemărginită, toate popoarele şi toate seminţiile ai cuprins;
Bucură-te, luminător strălucit şi iubitor de toţi;
Bucură-te, chip al blândeţii duhovniceşti;
Bucură-te, dulce mângâietor al celor lipsiţi şi deznădăjduiţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 4:

Copleşiţi de mulţimea faptelor tale evlavioase şi pline de dragoste, nu ştim cum să te lăudăm mai cu vrednicie, o fericite Ioane! Căci ai ajuns până la capătul lumii, propovăduind Evanghelia şi salvându-i pre ceilalţi din întuneric. Pentru aceea, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru lucrările tale apostoleşti, să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 4:

Oamenii credincioşi de pretutindeni, contemplând viaţa ta, s-au mirat de minunile tale descoperite din mila lui Dumnezeu chiar în acest veac de apoi. De asemenea, şi noi ne minunăm de slava lui Dumnezeu arătată prin tine şi cu frică strigăm:
Bucură-te, invatatorul celor afundati în bezna necredintei;
Bucură-te, cel ce ai condus poporul tau din Extremul Orient în Occident;
Bucură-te, fantana de miracole revarsata de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu iubire şi rabdare indreptezi pre cei rataciti;
Bucură-te, grabnica alinare a celor ce se caiesc de pacatele lor;
Bucură-te, calauzitor al celor ce inainteaza pre calea cea dreapta;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 5:

Ca o rază de lumină divină te-ai arătat, fericite Ioane, furtunile cele aprige împrăştiindu-le, iar pe cei aflaţi pre insulă, de vârtejurile primejdi-oase prin rugăciuni păzindu-i şi cu semnul crucii îngrădindu-i. Păzeşte-ne şi pe noi, cei te cheamă în ajutor şi învaţă-ne cu îndrăznire să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5:

Toţi cei care s-au învrednicit de puternicul tău ajutor, fericite Ioane, în necazuri şi întâmplări te-au văzut, ca pe un îndrăzneţ mijlocitor înaintea Tronului dumnezeiesc şi grabnic ajutător la nevoie. Pentru aceea şi noi nădăjduim către mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu, strigând către tine:
Bucură-te, gonitorul stihiilor celor primejdioase;
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale ne izbăveşti din nevoi;
Bucură-te, pururea dătătorule de pâine celor flămânzi;
Bucură-te, cel ce pregăteşti belşug de bunătăţi celor sărmani;
Bucură-te, mângâietorul celor ce zac în mizerie;
Bucură-te, izbăvitorul atâtor suflete sortite pieirii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 6:

O, Sfinte Ierarhe Ioane, ca un nou Moise gângav te-ai arătat, scoţând poporul tău din robie. Izbăveşte-ne şi pe noi din prinsoarea păcatului şi din cursa vrăjmaşului mântuirii noastre, ca să strigăm către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6:

O, bunule Păstor! Bucură-te, căci ai strălucit prin rugăciunile tale fier-binţi şi ai săvârşit imposibilul, reuşind să convingi autorităţile lumii aces-teia să se îndure de cei păstoriţi de tine. Pentru aceea şi noi împreună cu ei mulţumind, îţi cântăm:
Bucură-te, sprijin de nădejde celor ce te cheamă cu stăruinţă;
Bucură-te, cel ce izbăveşti de moartea cea nedreaptă;
Bucură-te, cel ce păzeşti de cleveteală şi calomnii;
Bucură-te, apărătorul celor nevinovaţi de cătuşe;
Bucură-te, cel ce respingi atacul păgânilor;
Bucură-te, cel ce nimiceşti minciuna şi descoperi adevărul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 7:

Dorind cu înflăcărare a-i proslăvi pe Sfinţii din vechime ai Apusului înstrăinat de adevăr, tu ai restabilit cinstirea lor în Biserica Ortodoxa, o iubitorule al preacuvioşilor Răsăritului şi Apusului! În Ceruri sălăşluind acum împreună cu ei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei care-I cân-tăm pe pământ lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7:

Nou cuvios ales al lui Dumnezeu văzându-te, apărut-ai în aceste vre-muri din urmă, împreună cu Sfinţii Ierarhi ai vechii Galii. Şi, precum unul dintre aceştia, ai însufleţit turma ta a păstra Credinţa Ortodoxă, aşa cum o mărturiseau şi ei odinioară în Apus. Pentru aceea, ajută-ne să rămânem în adevărata credinţă şi pe noi, cei ce-ţi cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, noule Martine, prin înfrânarea, nevoinţele şi minunile tale;
Bucură-te, noule Ghermane, prin mărturisirea credinţei Ortodoxe;
Bucură-te, noule Ilarie, prin dumnezeiasca teologhisire;
Bucură-te, noule Grigorie, prin cinstirea şi proslăvirea cuvioşilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, noule Fauste, prin dragostea ta nobilă şi prin râvna cea mo-nahiceasca;
Bucură-te, noule Cezarie, prin păstrarea cu stricteţe a canoanelor dum-nezeieştii Biserici;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 8:

Stranie minune vedem la sfârşitul vieţii tale, mult pătimitorule Sfinte Ioane. Căci trimis fiind în Lumea Nouă, ca să propovăduieşti acolo creşti-nismul primelor veacuri, ai suferit prigoană, fiindcă ai dorit să rămâi drept, pregătindu-ţi sufletul pentru Împărăţia cerească. Mirându-ne acum de răbdarea şi de suferinţele tale, cu mulţumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8:

Lucrătorule desăvârşit în via lui Hristos, cel ce n-ai cunoscut odihna până la sfârşitul vieţii tale trudnice, ajută-ne şi nouă, nevrednicilor, în lucrările noastre să rămânem credincioşi până la sfârşit lui Dumnezeu. Pentru aceea, şi noi te lăudăm, minunate Ioane, cuviosul lui Dumnezeu, cântându-ţi aşa:
Bucură-te, cel ce ai răbdat până la sfârşit, dobândind mântuirea;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a muri în faţa icoanei Maicii Domnului;
Bucură-te, păstrător credincios al credinţei, în mijlocul prigoanei celei nedrepte;
Bucură-te, că bun păstor al turmei fiind, moartea o ai primit, ca un ierarh cârmuitor, sezând;
Bucură-te, că după moarte, prin miraculoasa ta întoarcere, turma ţi-ai consolat;
Bucură-te, săvârşitorul multor minuni pentru cei ce aleargă la racla ta, cu credinţă şi cu dragoste;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 9:

Toată firea îngerească s-a bucurat de înălţarea sufletului tău la Ceruri. Pentru aceea, şi noi mirându-ne de minunile tale făptuite pre pământ şi descoperite prin lucrarea Sfântului Duh, lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9:

Ritorii cei mult vorbitori nu pot descrie asprimea Sfintei tale vieţi, dreptule părinte Ioane, lăcaş Sfinţit al lui Dumnezeu, Celui de necuprins. O, ce minunată arătare dumenezeiască, descoperită în veacul nostru puţin credincios! Pentru aceea, necontenit, cu mare glas te mărim, cântându-ţi acestea:
Bucură-te, palat al dumnezeieştilor porunci;
Bucură-te, mică şi firavă adăpostire, în care a încăput frumuseţea lăca-şurilor îngereşti;
Bucură-te, scara prin care lesne urcăm la Ceruri;
Bucură-te, liman în care toate suferinţele îşi află grabnic vindecare;
Bucură-te, cămară tainică a rugăciunii statornice;
Bucură-te, templu luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 10-lea:

Lumea voind s-o mântuiască, izbăvitorul tuturor trimis-a un nou Sfânt printre noi, chemându-ne astfel prin el din adâncurile sumbre ale păcatu-lui. Auzind această chemare a ta la pocăinţă, noi, cei săraci în virtuţi, lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti tuturor celor ce aleargă către cereasca ta mijlocire, părinte Ioane. Pentru aceasta, îngrădeşte-ne şi pe noi de atacurile demonilor şi ne izbăveşte de suferinţe, năpaste şi nevoi pe noi, cei ce cu credinţă strigăm către tine:
Bucură-te, vederea celor orbi sufleteşte;
Bucură-te, căci prin puterea rugăciunii, ai întors la viaţă pe cei aflaţi în agonie;
Bucură-te, cel ce păzeşti de răzvrătire şi de războiul cel dintre noi;
Bucură-te, rouă salvatoare celor ce pier în văpaia deznădejdii;
Bucură-te, părinte binevoitor al celor însinguraţi şi părăsiţi;
Bucură-te, dascăl Sfânt al celor ce caută Adevărul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 11-lea:

Viaţa ta fericite Ioane, a fost ca un imn închinat Preasfintei Treimi, în-cercându-i pe toţi prin gândurile, cunoştinţele şi faptele tale minunate. Fiindcă ai tălmăcit cu atâta înţelepciune poruncile adevăratei credinţe, călăuzindu-ne cu credinţă, nădejde şi dragoste, lui Dumnezeu Unul în Treime să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminător strălucit al Ortodoxiei ai fost pentru cei aflaţi în întunericul necunoştinţei, o păstorule ales al turmei lui Hristos. Aşa şi după adormi-rea ta, celor neştiutori le dezvălui adevărul, luminând sufletele credincio-şilor, care aduc această cântare:
Bucură-te, luminare a celor necredincioşi cu dumnezeiască înţelepciu-ne;
Bucură-te, curcubeu al paşnicei bucurii pentru cei blânzi şi umili;
Bucură-te, tunet înfricoşător pentru cei ce stăruie în păcat;
Bucură-te, fulger ce loveşti în eresuri;
Bucură-te, stâlp al dogmelor Ortodoxe;
Bucură-te, torent de gânduri dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 12-lea:

Harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu, revărsându-l cu dărnicie asu-pra noastră, pe acesta cu evlavie recunoştinţă îl primim noi toţi, cei ce alergăm către atotputernica ta mijlocire. O, prealăudate părinte Ioane, proslăvind minunile tale, lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Înălţând imnuri de laudă către Domnul, corul ceresc se bucură, că El n-a uitat această lume decăzută şi necredincioasă, arătându-şi voinţa Sa atotputernică în tine, blândul şi umilul Său slujitor. O, prealăudate părin-te Ioane, cu toţi Sfinţii minunându-ne, ne închinăm ţie şi te cinstim aşa:
Bucură-te, noule astru ce străluceşti în Ceruri;
Bucură-te, noule profet, trimis mai înainte de asaltul final al celui rău;
Bucură-te, noule Iona, care prooroceşti pieirea drept urmare a păcate-lor;
Bucură-te, noule Botezător, care îi chemi pe toţi la rugăciune şi pocăin-ţă;
Bucură-te, noule Pavele, cel ce ai îndurat toate greutăţile propovăduirii Evangheliei;
Bucură-te, noule apostole, propovăduitorul credinţei celei pline de fru-museţe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Condacul al 13-lea:

O, Prealuminate şi preaminunate cuvios al lui Dumnezeu, Ierarhe Ioane, părintele nostru, mângâierea tuturor celor scârbiţi, primeşte acum prinosul rugăciunii noastre şi roagă-te către Domnul să ne izbăvească de focul gheenei prin mijlocirea ta cea bineplăcută lui Dumnezeu, căci tu singur după moarte ai zis: “Spuneţi-le oamenilor: deşi am murit, sunt viu”. Aliluia! (de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Ca un înger trimis de către Creatorul a toată făptura, apărut-ai în aces-te timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu să te îngrijeşti de pământeni. Vă-zând frumuseţea virtuţilor tale, preafericite Ioane, aşa îţi strigăm:
Bucură-te, căci de mic copil cu evlavie ai fost împodobit;
Bucură-te, cel ce cu frică şi cutremur voia lui Dumnezeu o ai împlinit;
Bucură-te, cel ce în tainice virtuţi harul dumnezeiesc l-ai arătat;
Bucură-te, ascultător din depărtare al celor aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, grabnic ajutător plin de iubire pentru aproapele tău şi pen-tru mântuirea lui;
Bucură-te, bucuria tuturor celor ce în rugăciune se îndreaptă către tine cu grăbire;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

şi Condacul 1:

Alesule făcător de minuni şi slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii întregi reverşi mirul cel de mult preţ al inspiraţiei duhovniceşti şi mulţimea minunilor tale. Noi cu dragoste te lăudăm şi-ţi cântăm ţie aces-tea: Bucură-te, sfinte ierarhe Ioane, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Făcătorul de minuni al vremurilor din urmă:

O, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, bunule păstor şi tainicule vă-zător al sufletelor omeneşti! Acum te rogi înaintea Prestolului dumneze-iesc, precum singur ai zis: “Deşi am murit, sunt viu”. Roagă-L pe Dumnezeu Cel Atotmilostiv să ne dăruiască iertare de păcate, ca să ne recăpătăm puterea duhovnicească, să scăpăm de amărăciunea acestei lumi şi să strigăm către Domnul, ca să ne dea smerenie şi inspiraţie duhovni-cească, cuget dumnezeiesc şi duh evlavios în toate căile noastre. Tu care ai fost ocrotitor milostiv al orfanilor şi îndrumător încercat pe pământ, fii acum călăuză şi pentru noi, ca un nou Moise, iar în discordiile bisericeşti povaţă atotcuprinzătoare a lui Hristos. Ascultă plângerea tinerilor des-cumpăniţi şi de îndrăcire cuprinşi; scutură lâncezeala plictiselii abătută asupra păstorilor, slăbiţi de atacurile lumii acesteia şi care zac ţintuiţi de duhul toropelii zadarnice. Cu lacrimi te rugăm pe tine, o, închinătorule înflăcarat, vino şi la noi, cei care în negura patimilor suntem afundaţi, aşteptand îndrumările tale părinteşti. Luminează-ne cu lumina neînserată unde te afli tu acum, rugându-te pentru fiii tăi, împrăştiaţi pe toată supra-faţa pământului, dar îndreptaţi cu iubirea lor plăpândă către lumină, acolo unde sălăşluieşte Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine cinstea şi Împărăţia, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfântului Paisie cel Mare (19 iunie)

După rugăciunile începătoare se zic:

Condacul 1:

Alesule de Dumnezeu, dintre fraţii tăi, spre a-I sluji Lui, cu bună credinţă ne rugam ţie, sfinte, ca să te rogi pentru noi, neamul tău, ca cei ce suntem în multe ispite şi primejdii; ocroteşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, ca să stri-găm ţie:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Icosul 1:

Viaţa ta a strălucit în lume ca o rază prealuminoasă, Părinte Paisie, şi lu-minând sufletele şi cugetele tuturor, pleacă pe toţi a striga ţie:
Bucură-te, sfeşnicul Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, între monahi ca un soare luminos;
Bucură-te, surparea nevăzuţilor vrăjmaşi;
Bucură-te, că de a ta putere sunt arşi;
Bucură-te, pierzarea văzuţilor războinici;
Bucură-te, că ai biruit pe cei potrivnici;
Bucură-te, că te-ai suit la înălţimea cerurilor prin fapte bune şi rugăciune;
Bucură-te, că în toată lumea s-a vestit al tău nume;
Bucură-te, că ai trecut cu vederea dulceţile lumeşti;
Bucură-te, că boldurile diavoleşti le-ai tâmpit cu rugăciunea;
Bucură-te, că părinţii tăi ajutau pe cei în nevoi;
Bucură-te, că pe tine te-au crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 2-lea:

Arătatu-s-a îngerul Domnului în vis maicii tale şi i-a zis: Dumnezeu, Tatăl sărmanilor, m-a trimis să-ţi spun: Să nu te mai întristezi atât pentru grija co-piilor tăi, ca şi cum numai tu singură ai avea grija de ei, şi nu Dumnezeu, deci nu te întrista, ci dăruieşte-I pe unul din fiii tăi şi strigă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Toţi copiii mei sunt ai lui Dumnezeu, a zis cinstita ta mamă către înger, să ia pe care va voi să-I slujească Lui mai cu osârdie; iar îngerul, apucându-te de mână, a zis: Acesta este bineplăcut lui Dumnezeu. Deci noi cu laude te feri-cim, zicând:
Bucură-te, că maica ta voia să dăruiască Domnului pe unul dintre fraţii tăi mai mari;
Bucură-te, că îngerul a zis că puterea lui Dumnezeu în cei mici se lucrează
Bucură-te, că de îngerul lui Dumnezeu ai fost ales;
Bucură-te, că tu ai adus lui Dumnezeu rugăciuni mai des;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost făcătoare de minuni;
Bucură-te, că până la cer s-au suit şi pe mulţi din rătăcire i-a izbăvit;
Bucură-te, că maica ta s-a mirat de porunca Domnului;
Bucură-te, că a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Facă-se voia Ta;
Bucură-te, că pe tine te-a dăruit Domnului din pruncie;
Bucură-te, că din pruncie ai slujit Domnului cu osârdie şi dragoste;
Bucură-te, că de Dumnezeu te-ai ţinut şi Lui ai slujit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 3-lea:

Ajungând la vârsta potrivită ca să lucrezi după poruncile Domnului, pă-rinţii tăi te-au dus în pustie la dumnezeiescul Pamvo, iar el, mai înainte şti-ind cele ce aveau să fie cu tine, te-a primit cu bună bucurie şi te-a îmbrăcat în chipul monahicesc, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Văzând Avva Pamvo că doreşti isprăvile cele mai înalte, a zis către tine: Nu se cuvine celui ce este nou începător să caute în faţa vreunui om, ci să-şi plece de-a pururea capul în jos, iar cu mintea să gândească neîncetat la cele cereşti, la negrăita slavă a lui Dumnezeu, pentru care auzi aşa:
Bucură-te, că bun dascăl ai avut;
Bucură-te, că ţi-a zis: Cu mintea să slăveşti pe Dumnezeu, Făcătorul a toa-te;
Bucură-te, că auzind acestea, te-ai umplut de dumnezeiască dorire;
Bucură-te, că pe dascălul tău l-ai iubit;
Bucură-te, că trei ani te-ai păzit şi faţă de om n-ai văzut;
Bucură-te, că pe diavolul l-ai biruit;
Bucură-te, căci cu citirea Sfintei Scripturi te îndeletniceai;
Bucură-te, sad lângă izvoarele apei sădit şi cu bunătăţile înflorit;
Bucură-te, că adesea cântai: Cât de dulci sunt cuvintele Tale, Doamne;
Bucură-te, că trupul ţi-l strâmtorai cu postul şi privegherea;
Bucură-te, că Avva Pamvo se bucura de sporirea ta;
Bucură-te, că blagoslovindu-te a adormit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 4-lea:

Înfierbântându-te, o, Sfinte Paisie, cu căldura Duhului Sfânt, ai ajuns la mai înaltă priveghere, postind toată săptămâna, iar sâmbăta, pâine, apă şi sare gustai. Iar noi, lăudând nevoinţele tale, slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Iubit-ai a vorbi numai cu Dumnezeu în linişte; deci Ioan, cel împreună nevoitor cu tine, a zis să vă despărţiţi, să vă liniştiţi fiecare deosebi; pentru aceea auzi de la noi:
Bucură-te, că Domnul v-a poruncit să vă despărţiţi;
Bucură-te, că Ioan, rămânând acolo, pe mulţi a adus la mântuire;
Bucură-te, că tu în pustia cea de către apus te-ai dus;
Bucură-te, că prin tine s-a adunat norod mult nespus;
Bucură-te, căci cu Dumnezeu te-ai împrietenit şi cu El faţă către faţă ai vorbit;
Bucură-te, că Hristos cu îngerii Săi din cer la tine a venit şi te-a blagoslovit
Bucură-te, că tu L-ai întrebat: De ce Te-ai pogorât la mine?
Bucură-te, că El ţi-a spus că pustiul se va umple de lume;
Bucură-te, că tu, căzând la pământ, cu smerenie te-ai închinat şi ai între-bat: Dar cine le va purta de grijă?
Bucură-te, că Domnul a zis că de-L vor iubi pe El şi vor păzi poruncile Lui, nimic nu le va lipsi;
Bucură-te, că întrebai cum vor scăpa de cursele celui rău;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 5-lea:

Mântuitorul a răspuns că de vor păzi poruncile cu blândeţe şi bunătate, cu dreptate şi cu inimă smerită, nu numai că-i va izbăvi de cursele vrăjmaşu-lui, ci îi va apăra şi moştenitori împărăţiei cerurilor îi va face; apoi S-a suit la ceruri, iar tu, cuprins de frică, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Meşteşugind vrăjmaşul curse asupra ta, a trimis la tine pe un boier cu mult aur şi argint ca să-l împarţi la monahii săraci, dar Dumnezeu descope-rindu-ţi aceasta, ai iesşt înaintea lui şi i-ai spus că monahii n-au trebuinţă de bani, ci să-i dea la săraci; iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe boier l-ai mângâiat să dea banii la văduve şi la orfani;
Bucură-te, că pe satana l-ai ruşinat şi planul lui l-ai stricat;
Bucură-te, că vrăjmaşul în faţă ţi s-a arătat;
Bucură-te, că el a mărturisit că e biruit;
Bucură-te, că te-ai făcut văzător de cele cereşti;
Bucură-te, căci ca Pavel ai fost răpit la cer;
Bucură-te, că de bucurie inima ţi s-a umplut;
Bucură-te, că de la acea vedenie ai luat duhul înfrânării;
Bucură-te, că altă hrană nu primeai decât Sfânta împărtăşanie;
Bucură-te, că fara hrana ai petrecut saptezeci de ani;
Bucură-te, că lui Ilie Proorocul te-ai asemănat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 6-lea:

Precum albinele fagurele, aşa te înconjura pe tine mulţime de monahi şi de mireni, care se împărtăşeau de învăţătura ta şi creştea numărul celor ce se aşezau în pustie şi urmau porunca ta, de a nu face nimic fără blagoslovenie, şi măreau toţi pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Arătându-ţi-Se Domnul, când te rugai în pustia cea mai dinăuntru, a zis: Pace ţie, slugii Mele, Paisie; iar tu cu frică ai căzut cu faţa la pământ, iar Domnul te-a ridicat şi ţi-a dat dar, ca, pentru orice păcătos ce vei mijloci la El, să i se ierte păcatele; pentru care noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pentru orice păcătos te vei ruga, El te va asculta şi-l va ierta;
Bucură-te, că ai fost plin de fapte bune, smerit şi blând, plăcut Domnului;
Bucură-te, că un bătrân avea un ucenic neascultător şi a murit;
Bucură-te, că s-a rugat să afle unde se află;
Bucură-te, că Domnul i-a descoperit că se munceşte în iad;
Bucură-te, că bătrânul a postit 40 de zile şi rugându-se a auzit glas din cer: Că aşa se va munci până la a doua venire;
Bucură-te, că bătrânul a mai postit 40 de zile şi a primit acelaşi răspuns;
Bucură-te, că Mântuitorul a vrut să te pună pe tine mijlocitor să-ţi adeve-reze făgăduinţa;
Bucură-te, că bătrânul a alergat la tine, ştiind îndrăzneala ta către Dom-nul
Bucură-te, că el a nădăjduit ca vei mijloci pentru ucenicul său;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 7-lea:

Cuvioase Părinte Paisie, mare făcătorule de minuni, cine dintre pămân-teni ar putea pleca îndurarea lui Dumnezeu, aşa ca rugăciunea ta cea fierbin-te, când te-ai rugat pentru acel păcătos? Pentru aceea cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Tu, Doamne, Cel ce toate le ştii, ştii că mă rog pentru ucenicul bătrânului care se munceşte în iad, ai zis tu; şi te-ai rugat Lui să se pogoare cu slavă, ca la a doua venire, să scoată pe păcătos din iad. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, zicem:
Bucură-te, că Mântuitorul cu mare slavă şi cu îngerii S-a pogorât şi tram-biţele au sunat;
Bucură-te, că sufletul ucenicului din iad a venit;
Bucură-te, că prin rugăciuni ti s-a dăruit;
Bucură-te, că şi bătrânul a auzit pe Domnul zicând: Ia sufletul ucenicului din mâinile slugii mele Paisie cel iubit;
Bucură-te, că îndată a venit sufletul ucenicului înaintea bătrânului;
Bucură-te, că el mărturisea câte a pătimit din cauza neascultării;
Bucură-te, că bătrânul s-a încredinţat de mântuirea ucenicului;
Bucură-te, că tu l-ai încredinţat de venirea Domnului pe nori;
Bucură-te, că amândoi aţi dat slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că a voastră smerenie a scos pe ucenic din iad;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 8-lea:

Îndulcindu-te de mare linişte în pustia cea fără de apă, Dumnezeu te-a scos ca pe un liman luminos ca să luminezi şi pe alţii cu lumina învăţăturilor tale, să-i povăţuieşti spre mântuire şi să-i faci părtaşi petrecerii tale celei ase-menea cu îngerii, că mai mare este plata celor ce se ostenesc pentru mântui-rea altora. Iar noi, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Auzind aceasta din gura Domnului, ai ieşit în pustia cea mai dinafară unde s-au adunat fraţii din toate părţile să-ţi asculte învăţăturile, de aceea zicem aşa:
Bucură-te, izvorul învăţăturilor;
Bucură-te, că a venit la tine şi Ioan, cel mai înainte cu tine petrecător;
Bucură-te, că, mai înainte de a bate la uşa ta, auzea glas de om vorbind cu tine;
Bucură-te, că bătând la uşă ai ieşit şi l-ai îmbrăţişat;
Bucură-te, că s-a mirat nevăzând pe nimeni la tine în chilie;
Bucură-te, că tu i-ai spus ca marele împărat Constantin a venit la tine;
Bucură-te, că împăratul era mâhnit că nu are la Domnul trecere ca mona-hii;
Bucură-te, că ai văzut sufletele monahilor zburând ca vulturii;
Bucură-te, că ceata demonilor nu se poate apropia de sufletele monahilor care bine s-au nevoit;
Bucură-te, că i-ai spus că Dumnezeu dă plată egală cu osteneala;
Bucură-te, că i-ai arătat lui toate nevoinţele pentru care se încununează monahii;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 9-lea:

Acestea auzind Ioan, a lăudat pe Dumnezeu, bucurându-se, şi a spus la toţi fraţii cele aflate de la tine, ca şi ei să se întărească în nevoinţe pentru a lua plată de la Domnul, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Văzând pe un bătrân că s-a rătăcit de la dreapta credinţă şi învaţă pe oa-meni să nu cinsteasca pe Sfântul Duh, cu blândeţe îl povăţuiai pe el, iar noi, te lăudăm aşa:
Bucură-te, că n-ai lăsat pe bătrân să-şi piardă osteneala pustiei;
Bucură-te, că Taina Sfintei Treimi i-ai desluşit;
Bucură-te, că Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh, o fiinţă, o voie şi o putere cu trei feţe mărturisim;
Bucură-te, că pe toţi i-ai făcut a crede şi a mărturisi Sfânta Treime;
Bucură-te, că ei totdeauna mai multe învăţături au cerut de la tine;
Bucură-te, că învăţăturile ereticilor le-ai defăimat;
Bucură-te, că din Sfânta Scriptură i-ai învăţat;
Bucură-te, că la calea cea dreaptă i-ai îndemnat;
Bucură-te, că, întorcându-te în pustie, o mare lumină a strălucit şi de în-geri toată pustia s-a umplut;
Bucură-te, că îngerul tău ţi-a spus că ei păzesc pe monahi, cum ţi-a făgă-duit Domnul;
Bucură-te, că dar proorocesc ai luat de la Domnul;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 10-lea:

Cuviosul Pimen, cel mare între Părinţi, fiind încă tânăr în acea vreme, dorind să te vadă, a venit la chilia ta cu Cuviosul Pavel şi a rămas la uşa, ca măcar glasul tău să-l audă şi striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Acestea zicând Pimen, s-a mirat Cuviosul Pavel de smerenia lui şi l-a adus la chilia ta, iar tu ai zis către Pavel: Nu este bine ca unul ca acesta să rămână afară când vine la noi, că ei lesne merg în ceruri; iar noi te lăudăm:
Bucură-te, că ai văzut mâna Domnului povăţuindu-l;
Bucură-te, că, blagoslovindu-l, cu Pavel l-ai trimis;
Bucură-te, că douăzeci şi una de zile postind, Domnul Hristos S-a arătat, mângâindu-te;
Bucură-te, că te-ai dus cu El la o peşteră, unde de două zile postea un monah
Bucură-te, că Iisus i-a lăudat nevoinţa, arătând că pe tine darul te întărea şi răsplăteşte la fel osteneala şi nevoinţa;
Bucură-te, că Domnul S-a suit la cer, unde şi tu acum te veseleşti;
Bucură-te, că te-ai întors degrab în pustie după ce ai cercetat pe fraţi, că nu suferi să fii departe de Domnul;
Bucură-te, că Domnul era pururea cu tine şi te învăţa cum să scapi de mânie, să nu ocărăşti şi să nu defaimi pe nimeni;
Bucură-te, că ai întrebat pe Domnul ce plată vor avea cei ce slujesc altora, şi ţi-a răspuns că mare plată vor avea în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 11-lea:

Zis-a Domnul: “Cel ce se nevoieşte pentru Mine, e ucenicul Meu, iar cel ce slujeşte pe alţii, e fiul Meu şi moştenitorul Meu”; iar noi, cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Un ostenitor din Siria se întreba de mai este un nevoitor asemenea ca el la fapte bune. Domnul i-a zis să vină în Egipt să vadă pildă de smerenie şi dra-goste faţă de Dumnezeu; iar tu, ieşindu-i înainte, ai început împreună cu el a lăuda pe Dumnezeu. Pentru aceea, noi îţi zicem aşa:
Bucură-te, că tu, neştiind limba siriană, te-ai rugat lui Dumnezeu să-ţi dea acest dar;
Bucură-te, că îndată ai vorbit limba bătrânului;
Bucură-te, că aţi povestit unul altuia vedeniile;
Bucură-te, că ţi-ai chemat ucenicii să ceară sfat de la dânsul;
Bucură-te, că toţi au primit blagoslovenia sa;
Bucură-te, că bătrânul a fost dus pe nori la chilia sa;
Bucură-te, că un frate a văzut un înger care te păzea când dormeai;
Bucură-te, că te-ai rugat Domnului pentru un monah simplu care, fiind amăgit de un evreu, a pierdut darul Sfântului Botez;
Bucură-te, că duhul de hulă a ieşit ca un fum din gura lui;
Bucură-te, că l-ai învăţat să slăvească pe Dumnezeu, Care l-a iertat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 12-lea:

Cuvioase Părinte, rugatu-te-ai către Mântuitorul: Doamne, Iisuse Hristoa-se, să nu laşi zidirea Ta să se piardă de vrăjmaşul; iar îngerul Domnului ţi-a dat legat pe diavol, care zicea către tine: Vai mie, Paisie, până când mă mun-ceşti cu rugăciunea ta şi păzeşti pe toţi din pustia aceasta? De aceea, cu bu-curie, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Când veneau la tine fraţii să-şi spună gândurile, tu le spuneai mai înainte pe cele bune şi pe cele rele, iar când ţi-au spus de fratele care a căzut prin evreica, le-ai spus că mulţi oameni mari au căzut, din darul lui Dumnezeu, prin femei; iar noi îţi zicem aşa:
Bucură-te, că pe tânăr l-ai izbăvit din războiul vrăjmaşului;
Bucură-te, că spuneai tuturor gândurile lor;
Bucură-te, că ai răscumpărat pe fratele cu evreica;
Bucură-te, că pe preotul care te batjocorea l-ai adus la pocăinţă;
Bucură-te, că venind Hristos la tine, cu doi îngeri, I-ai spălat picioarele;
Bucură-te, că după plecarea Lui, ai băut apa din spălător;
Bucură-te, că pe ucenic, de trei ori l-ai trimis să bea şi n-a ascultat;
Bucură-te, că apoi plângea neîncetat;
Bucură-te, că spre mângâiere, l-ai trimis la un bătrân ce stătea pe gunoi;
Bucură-te, că ai izbăvit pe cei doi fraţi de năpăstuire, iar pe bătrân l-ai adus la pocăinţă;
Bucură-te, că lui Pavel i-ai spus că nu se cade a înceta niciodată fapta bună
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate Părinte Paisie, ţie îţi aducem aceste cântări de laudă, ca să ne păzeşti pe noi, nevrednicii, nevătămaţi de toate cursele vrăjmaşilor vă-zuţi şi nevăzuţi, de neînţelegerile dintre noi, şi ne acoperă cu puterea rugă-ciunilor tale, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Viaţa ta a strălucit în lume ca o rază prealuminoasă, Părinte Paisie, şi lu-minând sufletele şi cugetele tuturor, pleacă pe toţi a striga ţie:
Bucură-te, sfeşnicul Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, între monahi ca un soare luminos;
Bucură-te, surparea nevăzuţilor vrăjmaşi;
Bucură-te, că de a ta putere sunt arşi;
Bucură-te, pierzarea văzuţilor războinici;
Bucură-te, că ai biruit pe cei potrivnici;
Bucură-te, că te-ai suit la înălţimea cerurilor prin fapte bune şi rugăciune;
Bucură-te, că în toată lumea s-a vestit al tău nume;
Bucură-te, că ai trecut cu vederea dulceţile lumeşti;
Bucură-te, că boldurile diavoleşti le-ai tâmpit cu rugăciunea;
Bucură-te, că părinţii tăi ajutau pe cei în nevoi;
Bucură-te, că pe tine te-au crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

şi Condacul 1:

Alesule de Dumnezeu, dintre fraţii tăi, spre a-I sluji Lui, cu bună credinţă ne rugam ţie, sfinte, ca să te rogi pentru noi, neamul tău, ca cei ce suntem în multe ispite şi primejdii; ocroteşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie!

Rugăciune:

O, preabunule Părinte Paisie, învăţătorule şi rugătorule cu inimă curată către Dumnezeu pentru monahii din mănăstirea ta şi din toate părţile! Vin şi eu, nevrednicul, ca la un adevărat izvor de vindecări, cerând, ca prin rugăciu-nile făcute, cu darul lui Dumnezeu, să scăpăm de toate ispitele ce ne vin de la trup, de la lume şi de la diavol. Încă ne rugăm, cu credinţă şi cu inima cu-rată, ca să te rogi lui Dumnezeu să ne ierte şi să ne păzească de venirea altor neamuri, de cutremur, de foc, de secetă, de grindină, de trăsnete ăi de alte calamităţi ce pot păgubi omenirea. Şi precum ai ascultat pe monahul căzut din credinţa Ortodoxă în credinţa evreiască, şi te-ai rugat pentru mântuirea lui, aşa şi pentru mine, păcătosul, cel căzut în păcate, roagă-te lui Dumnezeu să mă ierte. Cred cu adevărat, Cuvioase Părinte Paisie, că, pentru nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru Dumnezeu, vor fi bine primite rugăciunile tale, ca şi eu să cunosc că sunt miluit, ca să te laud pe tine şi să slăvim pe Dumnezeu, cu toţi sfinţii Săi, acum, în veacul acesta şi în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfântului Mucenic Iulian din Tarsul Ciliciei (21 iunie)

Troparul Sfântului Mucenic Iulian din Tarsul Ciliciei, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Glasul proorocului străbate veacurile: ,,Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”; dumnezeieştile cuvinte zugrăvesc icoana pătimirii tale şi ne întăresc în nădejde pe noi, cei ce aducem Ziditorului prin tine jertfa cântării: Aliluia!

Icosul 1

Sămânţa dreptei credinţe a încolţit în inima ta, căci stropind-o cu roua înţelepciunii şi încălzind-o cu căldura dragostei pentru Hristos, ţi-ai înălţat privirea minţii spre bunătăţile cele cereşti; primeşte şi de la noi, nevrednicii, aceste stâlpări smerite de cuvinte şi trimite-ne adierile Duhului, spre a ne aminti de cele cereşti:
Bucură-te, sălaş scump al miresmei dumnezeieşti;
Bucură-te, cort însufleţit al Adevărului;
Bucură-te, petrecere întru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pom mult roditor al înţelepciunii;
Bucură-te, următor al căii rugăciunii;
Bucură-te, păstrare a comorii credinţei;
Bucură-te, jertfă bineplăcută Ziditorului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, intrare în cămara cerească;
Bucură-te, lucrător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, mărturie bineprimită a credinţei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 2-lea

În vremea prigonirilor pentru credinţă, nu te-ai lepădat de Ziditorul şi Binefăcătorul tău, ci stând înaintea guvernatorului Marchian cu îndrăzneală, în cămara inimii ai întâmpinat pe Hristos cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Paharul durerilor ai băut şi uneori desfătările mesei idoleşti ţi s-au pus înainte, spre a te lepăda de Hristos, însă ai rămas neclintit pe piatra mărturisirii, fiind întărit de Piatra Vieţii; pentru aceasta, pe temelia dreptei credinţe întăreşte-i pe cei ce cu evlavie te cinstesc pe tine aşa:
Bucură-te, stâlp neclintit al mărturisirii;
Bucură-te, ruşinarea celor întunecaţi de înşelăciune;
Bucură-te, primitorul darului înţelepciunii;
Bucură-te, adăpare din izvorul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, vădirea înşelăciunii idoleşti;
Bucură-te, moştenitor al desfătării raiului;
Bucură-te, cunună a biruinţei muceniceşti;
Bucură-te, răbdare nezdruncinată de pătimiri;
Bucură-te, întărirea celor cuprinşi de valurile necredinţei;
Bucură-te, ridicarea celor neputincioşi;
Bucură-te, trâmbiţă a vestirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cunună a răbdării mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 3-lea

Prin cetăţile Ciliciei ai fost purtat un an, Sfinte, şi cu ai durerilor spini încununat, dar cu ochii minţii contemplai drumul Golgotei şi cu gândurile inimii te îndulceai de călătoria spre Izvorul frumuseţilor raiului strigând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ca un diamant tare, nezdrobit de mânia închinătorilor la idoli te-ai arătat, Mucenice Iulian, şi, primind atingerea razelor Soarelui dreptăţii, mai puternic arătai strălucirea credinţei în Hristos; primeşte şi de la noi razele cuvintelor de cinstire şi ne fă părtaşi milostivirii Stăpânului:
Bucură-te, piatră nesfărâmată a mărturisirii;
Bucură-te, purtător al strălucirilor Duhului;
Bucură-te, diamant al frumuseţii muceniceşti;
Bucură-te, comoară nepreţuită a credinţei;
Bucură-te, îndulcire a minţilor tulburate de ispite;
Bucură-te, ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, grabnică scăpare a celor neputincioşi;
Bucură-te, râu al darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, nume scris în cartea mucenicilor;
Bucură-te, stârpirea gândurilor neroditoare;
Bucură-te, odihnirea frumuseţii lui Hristos;
Bucură-te, întăritor al nostru pe căile răbdării;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 4-lea

Slujitorii păgâni din cetatea Egeea au căutat să te spurce pe tine, Sfinte, silindu-te să mănânci din cele jertfite idolilor, dar ai primit de la Hristos mana Duhului şi răsplată pentru pătimirile tale, cântându-I tu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Jertfa rugăciunilor maicii tale pentru întărirea ta în credinţă a fost bineprimită de Părintele milostivirilor, Care Şi-a deschis urechea spre a auzi cuvintele celei ce te-a născut şi a şoptit la urechile inimii tale cuvânt de mângâiere; pe Acesta fă-L milostiv spre cererile noastre cele bune şi ascultă cu îngăduinţă cuvintele aduse spre cinstirea ta:
Bucură-te, primitorul sfatului părintesc;
Bucură-te, făclie cinstită a Adevărului;
Bucură-te, întărire pe piatra răbdării;
Bucură-te, lucrător al cuvintelor dreptăţii;
Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Treimii;
Bucură-te, ascultarea cuvintelor mântuitoare;
Bucură-te, plinirea chemării muceniceşti;
Bucură-te, surpător al înşelăciunii idoleşti;
Bucură-te, ruşinarea celor umbriţi de necredinţă;
Bucură-te, pildă de întărire întru răbdare;
Bucură-te, sprijinitorul sufletelor necăjite;
Bucură-te, liman al celor înviforaţi de prigonire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 5-lea

Luând aminte Ziditorul la râurile lacrimilor maicii tale şi la cuvintele ei spre întărirea inimii tale întru nevoinţa muceniciei, te-a acoperit pe tine cu aripile milostivirii Sale şi ţi-a stins focul chinurilor cu roua cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fiind insuflată de Cel Preaînalt, ca un înger maica ta te-a întărit întru răbdare, descoperindu-ţi, în zugrăvirea cuvintelor pline de iubire, frumuseţile raiului pe care le moştenesc cei ce rabdă pe pământ chinuirile cele de scurtă vreme pentru Hristos; osteniţi fiind noi de prigonirea patimilor noastre, spre tine alergăm cu nădejde, aducându-ţi florile cântărilor de cinstire ţie, celui ce porţi pe cap cununa slavei muceniceşti:
Bucură-te, vederea făgăduinţelor raiului;
Bucură-te, neguţătorie înţeleaptă a mântuirii;
Bucură-te, următor al sfatului maicii tale;
Bucură-te, alergare la limanul muceniciei;
Bucură-te, răbdător de chinuri pentru Hristos;
Bucură-te întărire a celor tulburaţi de chinuiri;
Bucură-te, alergare cu mintea la cele cereşti;
Bucură-te, surpător al cugetelor neroditoare;
Bucură-te, iubitor al frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, odihnă a inimilor întristate;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, urcare pe scara muceniciei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 6-lea

Întunericul temniţei nu te-a despărţit de Hristos, căci prin fereastra pătimirilor vedeai pe Cel ce Se face răsplătitor tuturor durerilor noastre primite cu îndelungă răbdare, spre a-I cânta Lui cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trei zile ai petrecut cu maica ta în temniţă în amintirea darurilor milostivirii Treimii Celei de viaţă Făcătoare şi, fiind scos la judecata pământească, priveai spre apusul veacurilor, când toţi vom sta înaintea scaunului Înfricoşătorului Judecător; pe Hristos roagă-L, Sfinte, să ne învrednicească de răspuns bun pe noi, cei ce te cinstim pe tine:
Bucură-te, vederea judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, îndulcire de răsplata cerească;
Bucură-te, rugător osârdnic spre a noastră mântuire;
Bucură-te, înfruntarea judecătorilor pământeşti;
Bucură-te, râvnitor al celor mai înalte;
Bucură-te, mijlocitor grabnic al celor în nevoi;
Bucură-te, îndreptarea cârmei minţii spre cele mai bune;
Bucură-te, păzitor al legământului iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, intrare prin poarta muceniciei;
Bucură-te, primirea judecăţii spre mântuire;
Bucură-te, cort cinstit al înţelepciunii Duhului;
Bucură-te, dorirea celor mai înalte ale Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 7-lea

Temniţa ţi s-a făcut uşă către Împărăţia cerurilor, căci bătăile cuvintelor iubitoare ale maicii tale la uşa inimii ţi-au vestit intrarea în cămara de nuntă a Mirelui Hristos, către Care strigai cu nădejde de mântuire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nesuferind guvernatorul defăimarea zeilor păgâneşti, cu chinuri cumplite a căutat să vă abată de pe calea mărturisirii lui Hristos, dar, primind de sus acoperământul Duhului, aţi rămas neclintiţi în îndrăzneala voastră; pe noi, cei ce slujim patimilor osânditoare, cu rugăciunea ta, cinstite Mucenice Iuliane, ne adu la limanul mântuirii, ca să-ţi strigăm:
Bucură-te, primirea cununii biruinţei;
Bucură-te, neclătinare în lucrarea mărturisirii;
Bucură-te, primitorul focului chinuirilor;
Bucură-te, odihnă în iubirea lui Hristos;
Bucură-te, înţelegerea chemării muceniceşti;
Bucură-te, săvârşirea cu bine a mărturisirii;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în patimi cumplite;
Bucură-te, mângâierea sufletelor întristate;
Bucură-te, răbdare încercată în focul pătimirii;
Bucură-te, risipirea cugetelor necurate;
Bucură-te, îmbrăţişarea dorului cugetător al Treimii;
Bucură-te, sălăşluire la limanurile nepătimirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 8-lea

Maica ta, stând împreună cu tine, a deschis gura sa sfinţită şi a defăimat toată înşelăciunea idolilor, iar tu, ascultând cuvintele celei ce te-a născut, te-ai aprins de dorul mărturisirii şi ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

În mare ţi-ai aflat sfârşitul, Sfinte Iulian, cel ce ai cercetat adâncurile milostivirii dumnezeieşti, şi după trecerea prin apa şi prin focul pătimirilor ai ajuns la lărgimea desfătărilor raiului; învredniceşte-ne şi pe noi de sălăşluirea la odihna nepătimirii, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, adăpare din izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, trecere prin marea pătimirilor;
Bucură-te, ajungere la limanul Vieţii;
Bucură-te, stingerea focului chinuirilor în marea rugăciunii;
Bucură-te, petrecere întru odihna cerească;
Bucură-te, vas cinstit al darurilor Treimii;
Bucură-te, afundare în mormântul mării;
Bucură-te, ieşire la limanul mântuirii;
Bucură-te, aflarea lărgimilor raiului;
Bucură-te, biruinţă desăvârşită asupra răutăţii;
Bucură-te, povăţuire spre corabia rugăciunii;
Bucură-te, înfruntarea valurilor ispitirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 9-lea

În sacul plin de nisip şi de jivine veninoase ai fost băgat, dar slobozindu-te de povara trupului omenesc, ai zburat la cer cu aripile muceniciei, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Primit-a Ziditorul jertfa pătimirilor tale îndelungate şi ţi-a răsplătit ţie cu odihna cea veşnică în Împărăţia Sa, de care învredniceşte, Sfinte, prin rugăciunile tale, şi pe cei ce te cinstesc pe tine cu flori de gânduri culese din grădina inimii:
Bucură-te, jertfă sfinţită în marea chinurilor;
Bucură-te, ajungere la limanul dreptăţii;
Bucură-te, intrare pe uşile Vieţii;
Bucură-te, moştenitorul cămărilor cereşti;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, ridicarea poverii ispitelor noastre;
Bucură-te, risipirea gândurilor întunecate;
Bucură-te, rază povăţuitoare la cele înalte;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Înţelepciunii;
Bucură-te, cetate zidită pe temelia răbdării;
Bucură-te, înfruntarea valurilor prigonirii;
Bucură-te, chemare în corabia mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 10-lea

Comoara cea duhovnicească, Sfântul Mucenic Iulian, nu a putut fi tăinuită nici de mare, care, aducând la uscat trupul mult pătimitorului mucenic, l-a dăruit spre ajutorul celor ce înconjoară racla moaştelor sale, aducând Ziditorului tămâia cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Slava mucenicilor ai moştenit pentru răbdarea ta cea tare întru necazurile prigonirii, iar acum, veselindu-te de cântările îngereşti, pleacă urechea ta şi ascultă graiurile celor din nevoi şi suspinurile celor ce împodobesc cu laude prăznuirea ta:
Bucură-te, nădejde a celor prigoniţi;
Bucură-te, îndulcire a necazurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinare a celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, purtător al cununii slavei cereşti;
Bucură-te, nimicire a vrăjmaşilor noştri nevăzuţi;
Bucură-te, pildă neştearsă de răbdare;
Bucură-te, pătimire sfinţitoare;
Bucură-te, aflare a căilor mântuirii;
Bucură-te, încununare cu slavă cerească;
Bucură-te, linişte a celor tulburaţi;
Bucură-te, mângâiere a inimilor deznădăjduite;
Bucură-te, vieţuire întru lumina Treimii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 11-lea

Sfântul Ierarh Ioan, gura de aur a Bisericii, cu alese cuvinte de cinstire a împodobit amintirea pătimirii tale, ca toţi cei ce se învrednicesc de mijlocirea ta să cânte Ziditorului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Acum petrecând în cămările îngereşti şi îndulcindu-te de vederea Celui ce Se închipuie în icoanele inimilor curăţite prin jertfa pătimirilor, găteşte masă duhovnicească celor ce îţi aduc cununa gândurilor de cinstire:
Bucură-te, aflarea limanului mântuirii;
Bucură-te, viţă plină de roadele dreptăţii;
Bucură-te, vrednic plinitor al chemării dumnezeieşti;
Bucură-te, urcarea scării nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, aflarea Soarelui dreptăţii pe cerul inimii;
Bucură-te, primirea luminării cereşti;
Bucură-te, moştenitor al bogăţiilor raiului;
Bucură-te, ajutătorul celor din nevoi;
Bucură-te, sălăşluire întru lumina bucuriei;
Bucură-te, inimă adăpată din paharul răbdării;
Bucură-te, păzitor al cetăţii sufletului;
Bucură-te, odihnirea gândurilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 12-lea

De răbdarea ta, Sfinte, s-au minunat cetele îngereşti şi cu bucurie au înconjurat sufletul tău ce zbura la ceruri către Cel pentru Care s-a jertfit, aducându-I cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Prin multe pătimiri ne-a arătat Domnul că se intră în Împărăţia cerurilor şi tu, Sfinte Mucenice Iulian, ai încuviinţat cuvintele nemincinoase ale gurii dumnezeieşti prin viaţa ta mult pătimitoare; noi, cei înşelaţi de dulceţile acestei lumi trecătoare, te rugăm să mijloceşti iertare de la Hristos şi întărire pe calea jertfirii prin faptele dragostei şi mărturisirii lui Hristos,
ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, călătorie pe marea pătimirilor;
Bucură-te, aflare a limanului ceresc;
Bucură-te, adăpare din vasul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, oglindă a cuvintelor dumnezeieşti;
Bucură-te, stâlp sfinţit al pătimirii;
Bucură-te, împăcare a noastră cu Dumnezeu;
Bucură-te, uşă a iertării celor care au greşit;
Bucură-te, întărire întru nădejdea mântuirii;
Bucură-te, ajutător al nostru în urcuşul răbdării;
Bucură-te, îndemnare spre faptele iubirii;
Bucură-te, chemare întru odihna nepătimirii;
Bucură-te, minunare a cetelor îngereşti;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 13-lea

O, mult pătimitorule mucenice al lui Hristos, Sfinte Iuliane, cel ce ai urmat întru totul Celui ce S-a răstignit pe Cruce, ca să ne scoată pe noi din groapa păcatelor, cu neîncetatele tale rugăciuni, luminează temniţa inimilor noastre întunecate de patimi spre vederea Soarelui mântuirii, întăreşte-ne pe calea jertfirii pentru aproapele şi în mărturisirea Adevărului, ca să fim primiţi în cămara ucenicilor lui Hristos, aducând darul cântărilor de: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Sămânţa dreptei credinţe a încolţit…, Condacul 1: Glasul proorocului străbate veacurile…,

Icosul 1

Sămânţa dreptei credinţe a încolţit în inima ta, căci stropind-o cu roua înţelepciunii şi încălzind-o cu căldura dragostei pentru Hristos, ţi-ai înălţat privirea minţii spre bunătăţile cele cereşti; primeşte şi de la noi, nevrednicii, aceste stâlpări smerite de cuvinte şi trimite-ne adierile Duhului, spre a ne aminti de cele cereşti:
Bucură-te, sălaş scump al miresmei dumnezeieşti;
Bucură-te, cort însufleţit al Adevărului;
Bucură-te, petrecere întru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pom mult roditor al înţelepciunii;
Bucură-te, următor al căii rugăciunii;
Bucură-te, păstrare a comorii credinţei;
Bucură-te, jertfă bineplăcută Ziditorului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, intrare în cămara cerească;
Bucură-te, lucrător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, mărturie bineprimită a credinţei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul 1

Glasul proorocului străbate veacurile: ,,Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”; dumnezeieştile cuvinte zugrăvesc icoana pătimirii tale şi ne întăresc în nădejde pe noi, cei ce aducem Ziditorului prin tine jertfa cântării: Aliluia!

şi se face otpustul.

*.

*

1

Acatistul Sfântului Grigorie Dascălu (22 iunie)

Condacul 1:

Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor preamilostiv pentru popor înaintea stăpîniilor străine te-a avut pe tine Biserica, Sfinte Părinte Grigorie, că suindu-te tu în scaunul mitropoliei, s-a înseninat cerul cel întunecat al Ţării Româneşti şi s-au cutremurat vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, iar poporul cel binecredincios a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 1:

Dascăl te-a numit pe tine poporul încă din vremea vieţii tale pămînteşti, Sfinte Părinte Grigorie, că întru toate ai fost pildă tuturor, învăţînd cu fapta şi cu cuvîntul cele întru adevăr plăcute lui Dumnezeu, iar prin tălmăcirea scrierilor celor părinteşti te-ai făcut ca un potir pururea curgător din care sorbim apa cea vie a Sfîntului Duh, cîntînd:
Bucură-te, iubitorule de înţelepciune şi teologule preadulce;
Bucură-te, cap sfinţit care ai luminat cerul Ţării Româneşti;
Bucură-te, gură ce izvorăşti dulceaţa dumnezeieştilor învăţături;
Bucură-te, sabie cu două ascuţişuri care tai pe vrăjmaşii dreptei credinţe;
Bucură-te, toiag în care se sprijină poporul cel împovărat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 2-lea:

Din pîntecele maicii tale ai fost ales de Dumnezeu ca să paşti turma cea cuvîntătoare, pentru aceasta ţi-a rînduit Chivernisitorul a toate să te desăvîrşeşti în cunoaşterea învăţăturii elineşti şi latineşti, care ca o podoabă a înfrumuseţat sufletul tău cel ce strălucea de frumuseţea fecioriei şi a dorului dumnezeiesc, cîntînd: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Avînd cunoştinţă de lucrurile cele dinafară, în tălmăciri şi în potrivirea cuvintelor ai fost neîntrecut, dar mai vîrtos i-ai covîrşit pe toţi cu smerenia şi cu ascultarea, că încă şi surghiunit pe nedrept ai primit a fi, fără împotrivire, ca şi oarecînd Sfîntul Ioan Gură de Aur, pe care l-ai urmat cu învăţătura şi cu obiceiul. Iar acum petrecînd în lumina cea neapropiată, primeşte de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, mitropolite blînd şi fără de răutate;
Bucură-te, coroană sfinţită a Ţării Româneşti;
Bucură-te, soare care risipeşti întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, scaun în care s-a odihnit poporul cel ostenit;
Bucură-te, scăldătoare sfinţită din care se adapă turma cea cuvîntătoare;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 3-lea:

Mare a fost mirarea tuturor cînd te-au văzut părăsind cinstea ce o aveai în Bucureşti ca să te duci în ucenicie la Stareţul Paisie de la Mănăstirea Neamţ, dar întru aceasta te-ai asemănat Marelui Arsenie care, avînd toată învăţătura latinească şi grecească, s-a dus să înveţe buchiile păstorilor din Pustia Egiptului, cei ce cîntau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iubitor al smereniei şi al lucrării celei de taină fiind, întru ascuns ţi-ai ţesut podoaba cea de aur a sufletului, căci ca o fecioară iubitoare de înţelepciune, nerisipit ai petrecut în iatacul cel tăinuit al minţii, Sfinte Părinte Grigorie. Însă Cel ce vede întru ascuns şi răsplăteşte fiecăruia după faptele sale, te-a chemat la vrednicia de mitropolit, ca să păstoreşti turma cea cuvîntătoare, de la care auzi:
Bucură-te, cel ce în blîndeţe te-ai asemănat marelui David;
Bucură-te, cel fără de răutate ca şi Moise;
Bucură-te, cel răbdător ca Avraam;
Bucură-te, că ai avut rîvna lui Ilie;
Bucură-te, cel înţelept şi feciorelnic ca şi Iosif;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 4-lea:

Avînd toiag luminos mintea ta cea de Dumnezeu însuflată, ca un alt Moise ai izvorît din piatra cea seacă a limbii româneşti apa dumnezeieştilor învăţături pentru turma ta, Sfinte Ierarhe Grigorie, dintru care şi noi adăpîndu-ne, cu mulţumire cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Stîrnindu-se răscoală în Ţara Românească, păstorii cei plătiţi au fugit care încotro, lăsînd turma în primejdie, iar Stăpînul Hristos, luminînd pe Domnitorul Grigorie Ghica, te-a chemat pe tine ca să stai bărbăteşte împotriva lupilor care de peste tot năvăleau asupra turmei celei cuvîntătoare. Iar noi minunîndu-ne de o rînduială ca aceasta, îţi cântăm:
Bucură-te, păstorule cel bun care ţi-ai pus sufletul pentru oile tale;
Bucură-te, că din dragoste pentru turma ta te-ai primejduit;
Bucură-te, că surghiunia cu blîndeţe ai primit-o ca şi marele Gură de Aur;
Bucură-te, că prin pătimirile cele de multe feluri te-ai desăvîrşit în cunoaştere;
Bucură-te, că suferinţa te-a învăţat bogăţia teologiei;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 5-lea:

Venind boierii cei trimişi de Domnitor spre a te chema la mitropolie, te-au aflat în chilia ta cea sărăcăcioasă, îndeletnicindu-te cu citirea cărţilor, şi întru aceasta s-a arătat înălţimea smereniei tale, că ai fost chemat de Dumnezeu la arhierie pe neprins de veste, ca şi oarecînd David, care a fost chemat să călăuzească pe Israil de la turmele tatălui său, căci a ştiut să cînte plăcut lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ca pe un fagure preadulce şi izvorîtor de lumină te are pe tine neamul românesc, Sfinte Ierarhe Grigorie, că întru tine s-a strîns mierea cea vie a Duhului Sfînt, culeasă din grădina cea minunat înflorată a cărţilor Sfinţilor Părinţi, pe care tălmăcindu-le cu dulce slovă, ai hrănit stupul cel cuvîntător al Bisericii, de la care auzi unele ca acestea:
Bucură-te, fagure care izvorăşti mierea cea dulce a teologiei;
Bucură-te, tălmăcitorule dumnezeiesc al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că tălmăcind pe marii dascăli ai creştinătăţii şi cu faptele te-ai sîrguit a urma acelora;
Bucură-te, dreptarule al ortodoxiei şi al vieţii celei plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie a Duhului Sfînt care îmbogăţeşti pe cei ce scapă la tine;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 6-lea:

Agonisind belşug de învăţătură omenească şi desăvîrşindu-te în ştiinţele cele elineşti, n-ai săturat setea sufletului tău, Sfinte Părinte Grigorie, că tînjirea ta era după cele înalte, pe care nici o iscusinţă omenească nu o poate dobîndi. Pentru aceasta, pe toate socotindu-le deşertăciune, ai plecat la Stareţul Paisie de la Neamţ, care te-a îmbrăcat în chipul îngeresc şi te-a învăţat tainele veacului ce va să fie, ca să poţi cînta cu înţelegere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cu totul de mirare este petrecerea ta, căci iubind învăţătura cea cu osteneală, întru desăvîrşită smerenie şi linişte ai petrecut, pînă la bătrîneţe iubind sărăcia chiliei celei călugăreşti, de unde Însuşi Hristos te-a scos, prin poruncă domnească, spre păstorirea turmei Sale, pe care cu mînă tare ai povăţuit-o la pămîntul mîntuirii. Pentru aceasta auzi unele ca acestea:
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii şi al liniştei călugăreşti;
Bucură-te, vistierule al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, teologule cel luminat cu lumina cea de sus;
Bucură-te, lăcaş bineînmiresmat al Duhului Sfînt;
Bucură-te, că din prisosul inimii tale ai vorbit doar cele dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 7-lea:

Creştetul tău cel sfinţit cînd a stat în scaunul arhieresc, s-a luminat cerul cel înnegurat al Ţării Româneşti, că prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii ai răspîndit razele tainelor dumnezeieşti, iar prin rîvna ta ai curăţat Casa lui Dumnezeu de tîlharii şi vînzătorii cei ce nu ştiau să cînte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mare apărător al dreptei credinţe şi al poporului celui nevoiaş te-ai arătat, Sfinte Părinte Grigorie, că pe învăţătorii cei mincinoşi i-ai zdrobit cu toiagul dogmelor celor de Dumnezeu însuflate, iar pe lupii cei cu piei de oaie, care răpeau turma pe dinăuntru, i-ai ruşinat. Pentru aceasta şi poporul, cel izbăvit prin tine, îţi cînta:
Bucură-te, apărătorule al poporului nevoiaş;
Bucură-te, mustrătorule al preoţilor necredincioşi;
Bucură-te, toiag care baţi pe vrăjmaşii Bisericii;
Bucură-te, trîmbiţă a Duhului care înfricoşezi pe vrăjmaşii cei nevăzuţi;
Bucură-te, praştie din care s-a ucis Goliathul cel din adîncuri;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 8-lea:

Mergînd spre palatul domnesc spre a fi hirotonit mitropolit, un preot oarecare neiubitor de călugări, socotind că eşti un călugăr hoinar, te-a închis în grajdul animalelor celor rîmătoare, unde toată noaptea petrecînd, nicidecum nu te-ai tulburat, Sfinte Ierarhe Grigorie. Iar noi văzînd înălţimea smereniei tale, lui Dumnezeu, Celui ce te-a ales, Îi cîntăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Călugăr între călugări şi ierarh între ierarhi ai fost, Părinte Grigorie, că în smerenie şi în ascultare desăvîrşită ţi-ai petrecut zilele vieţii tale, iar prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii te-ai asemănat marilor dascăli ai Bisericii, pe care i-ai tălmăcit pe înţelesul turmei tale. Iar acum împreună cu aceia stînd împrejurul Împăratului ceresc, auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, om ceresc şi înger pămîntesc;
Bucură-te, că ne-ai arătat frumuseţea minţii celei luminate de Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai învăţat înălţimea smereniei;
Bucură-te, că avînd belşugul blîndeţii, te-ai arătat ocîrmuitor temut celor fărădelege;
Bucură-te, surpătorule al obiceiurilor celor străine de Biserică;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 9-lea:

Ritorii cei mult grăitori nu se pricep să spună cum, noian de învăţătură elinească şi latinească avînd, ai ales calea cea smerită a călugăriei, Sfinte Ierarhe Grigorie, căci toată slava cea omenească lepădînd-o, ai mers să te dai în ascultare la Stareţul Paisie, cel neinstruit în şcolile omeneşti, dar bogat în cunoaşterea cea dumnezeiască, cel ce cu îngerii cînta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe latinii ce teologhiseau strîmb despre purcederea Duhului Sfînt şi pe împotrivitorii ce huleau măreţia fecioriei, cu înălţimea cuvintelor tale i-ai înfruntat, Sfinte Ierarhe Grigorie. Căci ridicînd zid din scrierile cele de Dumnezeu însuflate ale Sfinţilor Părinţi, ai apărat turma cea cuvîntătoare de apele cele întunecate ale ereziei. Iar noi aprinzîndu-ne de focul rîvnei tale, cîntăm:
Bucură-te, mielule care ai stat împotriva lupilor celor furioşi;
Bucură-te, zid al dreptei credinţe de care se sfărîmă apele ereticeşti;
Bucură-te, că apărînd măreţia fecioriei, pe Născătoarea de Dumnezeu ai mărit-o;
Bucură-te, Evanghelie vie în care s-au scris literele cele de aur ale Duhului Sfînt;
Bucură-te, sălaş al Sfintei Treimi din care au răsunat cuvintele dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 10-lea:

Iubit-ai podoaba casei lui Dumnezeu mai mult decît toată slava omenească, Sfinte Ierarhe Grigorie, pentru aceasta încă din pruncie ţi-ai închinat viaţa ta Domnului, pe Care L-ai slujit pînă la moarte, păzind întreg trupul şi sufletul tău, pe care le-ai înfăţişat Mirelui Hristos fără de pată şi fără zbîrcitură. Iar acum în ceruri stînd, împreună cu îngerii cînţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În postiri şi în privegheri ţi-ai săvîrşit vremea vieţii tale pămînteşti, Sfinte Părinte Grigorie, luminîndu-te cu lumina dumnezeieştilor învăţături, căci cărţile cele cu bună mireasmă ale Sfinţilor Părinţi tălmăcindu-le în limba turmei tale, ai răsărit lumină peste neamul românesc, dăruind tuturor bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi noi îţi cîntăm:
Bucură-te, bună mireasmă a sufletului iubitor de smerenie;
Bucură-te, păstrătorule al fecioriei;
Bucură-te, privelişte minunată a îngerilor;
Bucură-te, fulger care risipeşti taberele vrăjmaşilor;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat frumuseţea cea pierdută de neamul omenesc;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 11-lea:

Iubind pe Dumnezeu din tot sufletul şi din tot cugetul tău, ai părăsit casa părintească şi ca unul ce nu ar avea obîrşie pămîntească, niciodată nu ai vorbit de părinţii tăi trupeşti, arătîndu-te întru totul cetăţean al cerului, Sfinte Părinte Grigorie. Căci rîvnind după bunătăţile cele viitoare, neîncetat în adîncul inimii cîntai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cuvintele cele despre preoţie ale Marelui Gură de Aur tălmăcindu-le, mai vîrtos cu fapta te-ai arătat pe tine carte deschisă pentru toţi, căci întru toate ai fost pildă vrednică de urmat, purtînd cu vrednicie cinstea cea arhierească. Iar acum stînd la Jertfelnicul cel mai presus de ceruri, cere iertare de păcate celor ce îţi cîntăm:
Bucură-te, tălmăcitorule şi următorule al Marelui Gură de Aur;
Bucură-te, cel de un cuget şi de o rîvnă cu marii dascăli şi ierarhi ai lumii;
Bucură-te, dreptarule al preoţiei;
Bucură-te, lauda Bisericii;
Bucură-te, bucuria Stăpînului Hristos;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 12-lea:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă, însă tot cel ce se îmbracă cu naşterea cea de sus, în Duhul Sfînt se îndulceşte de atingerile cele de taină ale Sfintei Treimi. Pentru aceasta şi tu te-ai ostenit în tălmăcirea dumnezeieştilor învăţături ale Sfinţilor Părinţi, ştiind că nu este mai mare fericire decît aceea de a împărtăşi aproapelui bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, care în cer şi pe pămînt aude neîncetat cîntarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Tot cel ce iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe aleşii Săi, precum şi Psalmistul a zis: „Iar mie foarte îmi sînt cinstiţi prietenii Tăi, Doamne”. Pentru aceasta şi tu te-ai ostenit a pune înaintea turmei tale Vieţile Sfinţilor ca pe o privelişte binecuvîntată şi atrăgătoare, ştiind că prin pildele bune se schimbă obiceiurile rele. Iar acum tu însuţi alăturîndu-te acelora, primeşte ofranda cea smerită a inimilor noastre:
Bucură-te, cel ce ai păzit neîntinată haina Sfîntului Botez;
Bucură-te, cel ce ai murit lumii prin legămîntul călugăriei;
Bucură-te, cel ce ai cinstit taina sfîntă a preoţiei;
Bucură-te, podoabă aleasă a arhieriei;
Bucură-te, prietene al sfinţilor şi mirarea îngerilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot lăudate şi preacinstite Părinte Grigorie, podoaba arhiereilor şi coroană sfinţită a Ţării Româneşti, cel ce prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii ne-ai luminat pe toţi cu scrierile Sfinţilor Părinţi pe care le-ai tălmăcit în limba turmei tale, tinde şi acum mîna ta cea sfinţită şi ne binecuvîntează pe toţi: pe cei bolnavi îi tămăduieşte, pe cei îndureraţi îi mîngîie, pe cei bătrîni îi sprijineşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi tuturor fii mijlocitor înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca împreună să cîntăm în Împărăţia cea neînserată: Aliluia!

Acest Condac se zice de 3 ori. Apoi iarăşi Condacul 1 şi Icosul 1.

*

1

Acatistul Sfântului Niceta de Remesiana (24 Iunie)

Troparul Sfântului Niceta de Remesiana, glasul al 4-lea:

Propovăduitor şi apărător al dreptei credinţe la multe neamuri te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Niceta şi cu smerenie ai câştigat pe cele înalte, bine chivernisind darul. Pentru aceasta, Părintele nostru, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne ocrotească de tot răul şi să ne mântuiască.

Condacul 1

Mare dar este să fii propovăduitor al Evangheliei lui Hristos, să semeni în lume seminţele cuvântului dumnezeiesc, cu acesta fiind învrednicit, şi noi cinstirea cuvenită aducem: Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Icosul 1

Pământul daco-român a primit din primele veacuri Evanghelia lui Hristos şi neamul cel nou născut din apă şi din duh aşa moştenirea creştină a lăsat:
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, pământeanul dac;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, fiu de neam străbun;
Bucură-te, moştenitorul întregii credincioşii;
Bucură-te, moştenitorul întregii virtuţi;
Bucură-te, alesul lui Hristos;
Bucură-te, alesul lucrărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 2-lea

De la Dunărea bătrână până în munţi, credinţa creştină s-a împământenit şi întunericul cel vechi s-a risipit, şi tu, Sfinte Niceta, te-ai făcut o făclie a lumii celei noi, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Poporul dac de mult a primit credinţa creştină, şi tu ai adăugat încă o mărturie ce s-a făcut încă o „temelie a Bisericii străbune”:
Bucură-te, că ai avut comoara Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe învăţătura sfântă ai primit;
Bucură-te, că din tinereţe la cele de sus ai jinduit;
Bucură-te, că ai căutat cele de taină;
Bucură-te, că ai găsit mărgăritarul cel mare;
Bucură-te, că prin multe nevoinţe l-ai şi câştigat;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Păgânescul întuneric idolesc cu greu se risipea, şi adesea cu multe necazuri şi împotriviri ai fost primit chiar de cei apropiaţi, care apoi au cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Poporul daco-român se deosebea de celelalte popoare păgâne şi idoleşti şi cu mărturisire sta în mijlocul lor; şi tu, Niceta, erai unul dintre cei mai râvnitori:
Bucură-te, arhiereul daco-român;
Bucură-te, al Bisericii lui Hristos cu adevărat slujitor;
Bucură-te, al altarului sfânt liturghisitor;
Bucură-te, al pământului străbun sfinţitor;
Bucură-te, cel între primii sfinţi părinţi;
Bucură-te, părinte care mulţi fii ai lăsat;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Iubitor de Cuvântul dumnezeiesc al lui Hristos, al Evangheliei dar ai primit, că toţi te ştiau ca pe un mare propovăduitor sfânt, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Şi popoarele păgâne din jur te ascultau şi mulţi la credinţa creştină alergau, şi aşa ca un urmaş al apostolilor ai fost şi un întemeietor de Biserică:
Bucură-te, cel între ierarhii sfinţi ai Bisericii;
Bucură-te, al Evangheliei dar strălucitor;
Bucură-te, cel iubitor de cuvântul dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce l-ai semănat cu râvnire;
Bucură-te, că roduri şi „peste veacuri” au rămas;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Şi în alte ţări ai mers şi până în Italia ai ajuns, unde prieten cu Sfântul Paulin de Nola te-ai făcut, îndoind iubirea de cele sfinte, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Biserica primelor veacuri prin multe încercări a trecut şi chiar jertfe muceniceşti a avut, că idolatria păgână era mult legată de cele lumeşti:
Bucură-te, că ai luptat mult cu păcatul cel vechi;
Bucură-te, că ai luptat mult cu patimile idoleşti;
Bucură-te, că propovăduirea ta era împotriva păcatului;
Bucură-te, că vestirea ta era izbăvirea de păcat;
Bucură-te, că peste tot cu păcatul te-ai războit;
Bucură-te, că păcatul aşa l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Şi scriitor iscusit ai fost şi cântări sfinte ai făcut să fie spre lauda celor credincioşi şi cinstirea slujbelor bisericeşti, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Imnul „Pe Tine Te lăudăm” a rămas ca un dar Bisericii şi credincioşilor creştini, prin care se aude, cu glas ceresc, mărirea lui Hristos:
Bucură-te, păstorul cel bun al turmei creştine;
Bucură-te, cântare sfântă pentru oile lui Hristos;
Bucură-te, glas de taină mântuitoare;
Bucură-te, glas de duh preasfânt;
Bucură-te, chemarea sfântă ce ne-a rămas şi nouă;
Bucură-te, glăsuire ce nu conteneşte;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Prăznuim şi noi cu cinstire pomenirea ta, care a rămas neuitată peste veacuri şi vremi, şi aşa te avem chip de icoană între primii sfinţi părinţi ai Daciei creştine, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Biserica lui Hristos din Dacia are cartea Evangheliei înscrisă şi cu numele tău, numele urcat la cer deodată şi cu numele noastre:
Bucură-te, nume de dar al lui Hristos;
Bucură-te, nume Bisericii creştine;
Bucură-te, nume al credinţei pământului românesc;
Bucură-te, nume de veşnicie;
Bucură-te, nume înscris pe Evanghelia vieţii;
Bucură-te, nume de sfânt părinte;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 8-lea

O, Sfinte Ierarhe Niceta, vestitorul Evangheliei lui Hristos, care ai semănat sămânţa sfântă în pământul cel bun al Daciei, cinstirea cuvenită îţi aducem şi din locaşurile de sus mijloceşte pentru noi, cei ce cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Pământul daco-român a primit…, Condacul 1: Mare dar este să fii propovăduitor…,

Icosul 1

Pământul daco-român a primit din primele veacuri Evanghelia lui Hristos şi neamul cel nou născut din apă şi din duh aşa moştenirea creştină a lăsat:
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, pământeanul dac;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, fiu de neam străbun;
Bucură-te, moştenitorul întregii credincioşii;
Bucură-te, moştenitorul întregii virtuţi;
Bucură-te, alesul lui Hristos;
Bucură-te, alesul lucrărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

Condacul 1

Mare dar este să fii propovăduitor al Evangheliei lui Hristos, să semeni în lume seminţele cuvântului dumnezeiesc, cu acesta fiind învrednicit, şi noi cinstirea cuvenită aducem: Bucură-te, Sfinte Ierarh Niceta, darul Evangheliei lui Hristos!

şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfintei Fevronia, Sfântă Mare Muceniţă! (25 iunie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie! (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlinesti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, striga cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tau; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre!

Condacul 1:

Adunaţi-vă iubitorii de mucenici, din Biserica dreptmăritoare, la pomenirea mult pătimitoarei Marii Muceniţe Fevronia, cu credinţă şi cu evlavie să cerem ajutorul sfintelor ei rugăciuni şi cu duhovnicească dragoste din suflet să-i strigăm: Bucură-te prea-nţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Icosul 1:

Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut în sfântă mănăstire şi ca un crin plin de mireasma Duhului Sfânt ai crescut sub îngrijirea stareţei Vriena. Pentru aceasta şi noi, nevrednicii, cinstind patimile sfânta ta viaţă, te lăudăm strigând aşa:
Bucură-te, că din fragedă copilarie pe Hristos ţi L-ai ales ca Mire;
Bucură-te, că de doi ani erai când ai intrat în mănăstire;
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripuri le-ai învăţat;
Bucură-te, că din a lor citire, spre nevoinţa ta cea bună te-ai îmbărbătat;
Bucură-te, mieluşeaua care în duhovnicescul staul din fragedă vârstă ai intrat;
Bucură-te, că în livada duhovniceştilor nevoinţe, bună păşune ai aflat;
Bucură-te, că sufletul tău cu apa pustniceştilor lacrimi l-ai adăpat;
Bucură-te, ca prin dragoste şi nevoinţe la ceruri ai alergat;
Bucură-te, că pentru dragostea cerescului tău Mire multe lacrimi ai vărsat;
Bucură-te, că prin sfintele nevoinţe, duhovniceşte ai înflorit;
Bucură-te, că floarea frumuseţii tale cu pustniceştile nevoinţe, o, ai veştejit;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 2-lea:

Văzând fericită stareţa Vreina că, prin darul lui Dumnezeu, cu duhovnicească înţelepciune iscusită erai şi cu firească frumuseţe foarte înfloreai, în taina inimii sale lui Dumnezeu, pentru buna ta aşezare, Ii striga: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegând tu, preaînţeleaptă fecioară, că temelia vieţii creştine este dragostea lui Dumnezeu şi suferinţa cea pentru faptă bună, pe Dumnezeu din tot sufletul te-ai sârguit a-L iubi şi pentru lucrarea poruncilor Lui cu tot sufletul a te învoi, pentru care şi noi cu laude te cinstim:
Bucură-te, ca pentru dragostea lui Hristos, Mirele tau, fecioria duhului şi a trupului cu mare sfinţenie le-ai păstrat;
Bucură-te, că prin înfranare şi feciorie, îngereasca petrecere ai urmat;
Bucură-te, că pe o scândură îngustă, deşi ostenita, te odihneai;
Bucură-te, că alte ori, pământul gol în loc de pat îl aveai;
Bucură-te, că odata la două zile tu hrană primeai;
Bucură-te, că întru vegheri şi rugăciuni pururea zăboveai;
Bucură-te, căci cu pilda vieţii tale pe toate le întreceai;
Bucură-te, că pe Ieria cea de neam mare prin cuvintele tale ai luminat-o;
Bucură-te, căci cu toată familia ei s-a creştinat;
Bucură-te, căci ca luna printre stele în mijlocul soborului străluceai;
Bucură-te, căci cu lumina vieţii tale pe toate le luminai;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioara, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preînalt a întărit pavăza credinţei tale, prin care ai stins toate săgeţile cele înfocate şi pierzătoare ale mâniei şi ale poftei; iar prin darul lui Dumnezeu, strălucind înţelegerea sufletului tău, te-ai învăţat a-i cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având în cămara inimii tale pe Mirele Cuvântul, cu Dânsul, prin gânditoarea rugăciune a inimii, necontenit vorbeai şi, întărindu-te cu darul Lui, cu dor înfocat în calea poruncilor lui alergai; pentru care, fericindu-te că de poruncile Lui ai flămânzit şi ai însetat, îţi cântăm:
Bucură-te, că din inimă iubind pe Hristos, spre mucenicie te-ai îmbărbătat;
Bucură-te, că sfaturile stareţei Vriena şi ale egumenei Tomaida în inimă le-ai păstrat;
Bucură-te, căci cu duhul arzând, spre mucenicie ai alergat;
Bucură-te, că pe bătrânele stareţe foarte le-ai bucurat;
Bucură-te, că auzind de venirea chinuitorilor, nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că sosind chinuitorii în mănăstire, cu lanţuri păzindu-te te-au legat;
Bucură-te, ca scoţându-te din mănăstire, spre chinuire ai plecat;
Bucură-te, că de fericita ta stareţă până la un loc ai fost petrecută;
Bucură-te, căci cu ultimile ei sfaturi ai fost întărită;
Bucură-te, că la despărţire, blagoslovenie de la ea ai cerut;
Bucură-te, căci cu blagoslovenia şi cu rugăciunile ei, spre mucenicie ai pornit;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri şi mare întristare au cuprins pe fericita stareţă Vriena la despărţirea de tine, fericită fecioară, şi întorcându-se în mănăstire a căzut cu faţa la pământ în biserică, cu lacrimi şi cu durerea inimii rugând pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos să te întărească cu Darul Său şi Să-ţi dea răbdare până la sfârşit spre a-l cânta Lui cu fecioarele cele înţelepte: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind fericita stareţă Vriena că tu eşti dusă în privelişte înaintea chinuitorului Selin şi că nici momelile, nici îngrozirile şi nici primele chinuri nu te-au înspăimântat, foarte s-a bucurat; iar noi cu lacrimi te cinstim aşa:
Bucură-te, căci cu lanţuri legată întaintea lui Selin ai stat;
Bucură-te, că toate muncile lui cele viclene le-ai defăimat;
Bucură-te, că în privelişte de haine ai fost dezbrăcată;
Bucură-te, căci cu toiege de către ostaşi, carnea trupului tău era sfărâmată;
Bucură-te, că peste rănile proaspete, cu foc arsă ai fost;
Bucură-te, că în văpaia focului fiind, chemai în ajutor pe Mirele tău, Hristos;
Bucură-te, căci cu darul Lui, spre mari chinuri te pregăteai;
Bucură-te, că având în inimă dragostea Lui, focul cel simţit în seamă nu-l luai;
Bucură-te, că inima ta arzând de focul Duhului era cuprinsă;
Bucură-te, vlăstar cuvântător prin care Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, că Părintele ceresc prin tine S-a mărit;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 5-lea:

Stea preluminoasă pe cerul Bisericii lui Hristos eşti, strălucind în cămara cerescului Mire, cu fecioarele cele înţelepte petrecând, şi cu toţi sfinţii şi îngerii Il lauzi pe El, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând egumena Tomaida că tu, sfântă fecioară, erai târâtă şi băgată în văpaia focului spre a te arde de vie, şi nemaiputând suferi, de durerea inimii a căzut leşinată la pamant. Iar noi, nevrednicii, având înaintea ochilor noştri suferinţele tale, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că în para focului fiind, glasul cel disperat al Tomaidei l-ai auzit;
Bucură-te, că de a ei durere cu sufletul ai pătimit;
Bucură-te, că pe cei de faţă i-ai rugat să o ajute;
Bucură-te, că la a ta rugăminte, apă pe capul Tomaidei au vărsat;
Bucură-te, că în focul chinurilor fiind tu, dragoste de aproapele ai arătat;
Bucură-te, că pe povăţuitoarea ta cea întru Domnul nu ai uitat-o;
Bucură-te, că blestematul Selin, văzându-te nebiruită, spre mare furie s-a întors;
Bucură-te, că din a lui poruncă, spânzurată pe lemn ai fost;
Bucură-te, căci carnea ta strujită a fost până la os;
Bucură-te, că în acele amare munci ai cerut ajutor de sus;
Bucură-te, că mulţi nemaiputând suferi priveliştea chinurilor tale, de la acea privelişte s-au dus;
Bucură-te, că în acele munci, întrebată fiind de Selin, nu ai voit a-i da lui răspuns;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 6-lea:

Mărturisind prin tăcere vitejia cugetului tău, răbdai fericită fecioară Fevronia, cu dragoste izvodirile muncilor pentru Mirele tău Cel ceresc şi în taina inimii tale îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosulul al 6-lea:

Strălucit-a în inima ta raza cea prea dulce a Duhului Sfânt cu Care te-ai sprijinit a suferi cu veselie şi mângâiere muncile care urmau. Iar noi, nevrednicii, slăvind darul lui Dumnezeu care te întărea pe tine, sluga Sa cea înţeleaptă, te lăudam, strigând aşa:
Bucură-te, că de la strujirea trupului, spre tăierea limbii pregătită te-ai arătat;
Bucură-te, ce dezrădăcinarea dinţilor, cu inimă tare ai răbdat;
Bucură-te, că după scoaterea dinţilor, sângele cel feciorelnic, ca un izvor din gura ta curgea;
Bucură-te, că dinţii cei frumoşi ca nişte mărgăritare erau semănaţi pe pământ;
Bucură-te, că după aceste chinuri, chinuitorul iarăşi spre închinarea de idoli te-a îndemnat;
Bucură-te, că iaraşi cu mare bărbăţie l-ai înfruntat;
Bucură-te, că pe el slugă a iadului l-ai numit;
Bucură-te, că asupra ta alte chinuri a rânduit;
Bucură-te, că sânii tai cei feciorelnici a poruncit să fie tăiaţi;
Bucură-te, că după tăiere, ca doi struguri pe pământ erau aruncaţi;
Bucură-te, că pentru dragostea Mirelui tău, Hristos, ai suferit şi această greutate;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 7-lea:

Vrând cumplitul Selin să aducă dureri peste dureri feciorelnicului tău trup, a poruncit cu foc să ardă rănile cele sângerânde ale sânilor tăi. Iar tu, vitează fecioară, pe Cel nevăzut, Care cu Darul Său te întărea, îl lăudai din inimă, strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătându-s-a întru tine, sfântă fecioară, puterea şi lucrarea Darului Cel de sus, care inima ta o întărea în durerile cele nesuferite şi în chinuri;pentru care şi noi slăvind pe Hristos Dumnezeu şi pe tine, roaba Sa, cu evlavie şi cu umilinţă zicem aşa:
Bucură-te, ca în toate chinurile tale, cu ochii la Mirele tău priveai;
Bucură-te, ca în taina inimii tale, ajutorul Lui îl cereai;
Bucură-te, ca El spre tine a căutat;
Bucură-te, căci cu al său dar, spre răbdare te-a îmbărbătat;
Bucură-te, că iarăşi Selin s-a tulburat ca un turbat;
Bucură-te, că iarăşi pentru tine ardere a poruncit;
Bucură-te, că şi de astă dată nebiruită ai rămas;
Bucură-te, că pentru Hristos, trupul iarăşi până la măruintaie l-au ars;
Bucură-te, ca în această muncă, cruzimea lui Selin, o, ai defăimat;
Bucură-te, ca rănile lui Hristos pe trupul tău le-ai purtat;
Bucură-te, că arderea trupului cu Dar dumnezeiesc ai răbdat;
Bucură-te, că prin ardere, jertfă vie şi fără prihană Mirelui Hristos te aduceai;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 8-lea:

Văzând cuvioasele femei Tomaida şi Ieria marile chinuri pe care le răbdai, pe stareţa ta Vriena la mănăstire, o, au înştiinţat; iar fericita bătrână, auzind, cu lacrimi de bucurie pe Dumnezeu, Cel ce te întărea, Il lăuda, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu toată credinţa, cu durere de inimă şi cu multe lacrimi, se ruga fericita Vriena către Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca să-ţi dea răbdare până la ceasul de sfârşit, în această a ta alergare spre cer; iar noi, aducându-ne aminte de suferinţele tale, cu umilinţă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că pentru mărturisirea dreptei credinţe pe roată spre chinuire legată ai fost;
Bucură-te, că şi întru aceste chinuri ai proslăvit pe Hristos;
Bucură-te, că după dezlegarea după roată, slăbind de multă durere, ai căzut la pământ;
Bucură-te, că prim-comitul şi Lisimah au privit la chinurile tale;
Bucură-te, că în taina inimii lor se tânguiau cu jale;
Bucură-te, că prin pătimirea ta, ei s-au întors la Hristos;
Bucură-te, că pătimirea ta multora a fost de folos;
Bucură-te, că prin chinurile tale, mulţi au cunoscut pe Dumnezeul Cel adevărat;
Bucură-te, că mulţi pentru răbdarea ta pe Dumnezeu au lăudat;
Bucură-te, că blestematul Selin, biruit văzându-se, iaraşi spre alte munci s-a pornit;
Bucură-te, că iarăşi, prin darul lui Hristos, pe el l-ai biruit;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 9-lea:

Toată adunarea poporului care privea spre chinurile tale blestemă cruzimea şi nebunia tiranului Selin; iar cei binecredincioşi pe Hristos Dumnezeu, Care te întărea, în taina inimilor lor, îl lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorisind cineva cu toată priceperea, nu va putea spune îndeajuns durerile şi suferinţele tale, fecioară, pe care cu dragoste le-ai răbdat pentru Mirele tău Cel din ceruri; iar noi, neputincioşii, îndrăznim a aduce ţie aceste smerite cântări:
Bucură-te, că mâinile tale cu securea au fost tăiate;
Bucură-te, căci ca două mlădiţe la pământ erau aruncate;
Bucură-te, căci cu aceste mâini sfinţitele cărti tu le ţineai;
Bucură-te, că acele sfinte mâini spre rugăciune adeseori le-ai ridicat;
Bucură-te, că acum, pentru dragostea lui Hristos jertfă vie le-ai dat;
Bucură-te, că tâindu-ţi mâinile, mintea şi inima spre cer le ridicai;
Bucură-te, că în aceste dureri ajutor de sus cereai;
Bucură-te, căci cu sete dumnezeiască dezlegarea de trup o doreai;
Bucură-te, că în cămara cea de Mire, de fecioarele cele înţelepte aşteptată erai;
Bucură-te, că tu, fericită fecioară, cu ochii inimii spre cer priveai;
Bucură-te, că după tăierea mâinilor, spre tăierea picioarelor pregatită erai;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 10-lea:

Vrând purtătorul de armă să taie piciorul cel drept, luând securea a lovit cu mare putere în gleznă însă nu a putut să-l taie; şi a doua oara lovind, nimic n-a sporit. Şi văzând acest lucru, a luat un lemn şi punându-l sub picior, a repezit cu furie securea şi abia l-a taiat. Iar tu, sfântă fecioară, de mare durere din tot trupul te cutremurai şi cu inimă zdrobită pe Hristos Il lăudai, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de diamant ai rămas, sfântă fecioară, în faţa tuturor durerilor celor mari şi amare, căci în inima ta odihneai prin credinţă, nădejde şi dragoste pe Hristos Dumnezeu, Care te întărea a le răbda; pentru care te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei ce te lăudam aşa:

Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul tău cel drept şi pe cel stâng spre tăiere îl întindeai;
Bucură-te, că tăindu-ţi amândouă picioarele, de fericitul sfârşit te apropiai;
Bucură-te, că după tăierea sfintelor tale picioare şi mâini, în jalnică privelişte te aflai;
Bucură-te, că sângele tău cel feciorelnic curgând, pământul l-a adăpat;
Bucură-te, că sfântul tău sânge pe pământ se vedea închegat;
Bucură-te, că de pe feciorescul tău trup, că de pe un arbore tânăr ramurile se vedeau tăiate;
Bucură-te, că sfintele părţi ale trupului tău pe pământ erau înşirate;
Bucură-te, căci cu sufletul tău cel sfânt, ca o pasăre din laţ, dezlegarea o doreai;
Bucură-te, căci clipa despartirii de trup, cu bucurie o asteptai;
Bucură-te, că acum în inimă şi în cap sufletul tău locuinţă îşi avea;
Bucură-te, că ultimile bătăi ale inimii tale, spre Iisus erau îndreptate;
Bucură-te, că ultimile tale cuvinte, de Dânsul erau ascultate;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 11-lea:

Împăratul cerului şi al pământului privind din cer la nevoinţele tale, sfântă fecioară, cu Darul Său te întărea spre săvârşirea alergării tale. Iar tu, cu necurmata ta privire a inimii spre El căutând, îi cereai ajutorul strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie picioarelor tale a fost ţie Legea Domnului şi lumina cărărilor tale celor cereşti. Pentru aceasta, prin darul Celui ce te-a ales şi te-a chemat, te-ai făcut făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii lui Hristos pentru care auzi şi de la noi acestea:
Bucură-te, că prin vitejia cea duhovnicească pe nelegiuitul Selin l-ai ruşinat;
Bucură-te, ca el, văzându-se biruit, hotărâre de moarte asupra ta a dat;
Bucură-te, că din porunca lui, ostaşii, sfântul tău cap l-au tăiat;
Bucură-te, că alergarea spre cer acum s-a terminat;
Bucură-te, că acum fericitul tau suflet spre cer a zburat;
Bucură-te, că Sfintele Puteri cu bucurie l-au întâmpinat;
Bucură-te, că la cămara veşnicului tău Mire ai fost dusă;
Bucură-te, că acum cununa muceniciei şi a fecioriei ai primit de la mirele tău, Hristos;
Bucură-te, că în hora fecioarelor, acolo veşnic ai dănţuit;
Bucură-te, că după învierea cea de obşte, plată desăvârşită pentru nevoinţele tale vei primi;
Bucură-te, că prin sfârşitul tău cel mucenicesc, preafericita ta stareţă Vriena foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că fericitele tale moaşte cu cinste aducându-le, în mănăstire le-a îngropat;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 12-lea:

Vrând blestematul Selin după a ta ucidere să prânzească, s-a dus la palatul său şi a fost cuprins deodată de o spaima aşa de mare rămânând mult, şi-a ieşit din minte, şi-a lovit capul tare de un stâlp şi, căzând pe pământ, rău a pierit. Iar poporul cel binecredincios, auzind aceasta, slavă mare a dat lui Dumnezeu pentru dreapta Sa izbăvire, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Căntare de laudă şi de mulţumire lui Dumnezeu au cântat toate monahiile şi surorile sfintei mănăstiri la înmormântare sfântului tău trup. Pentru aceasta te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că de la mormântul tău tămăduiri de boli se dădeau;
Bucură-te, ca mulţi dintre păgâni, văzând aceste minuni şi crezând în Hristos, se botezau;
Bucură-te, că lăsând şi deşertăciunile cele lumeăti, viaţa monahicească au îmbrăţişat;
Bucură-te, că după a ta săvârşire, pe vieţuitoarele acestei mănăstiri le cercetai;
Bucură-te, că la priveghile cele de toată noaptea, în mijlocul lor te arătai;
Bucură-te, că trei ceasuri împreună cu ele la soborniceasca slavoslovie petreceai;
Bucură-te, că la arătarea ta te veseleai;
Bucură-te, că feciorescul şi slăvitul tău trup din mănăstire nu a voit să fie luat;
Bucură-te, că preasfinţitul episcop, spre mângâiere, un singur dinte i s-a dat;
Bucură-te, ca acel sfinţit dinte al tău, cu mare cinste în biserica cea nouă şi l-a aşezat;
Bucură-te, că prin acest fecioresc dinte, multe minuni s-au arătat;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, preaînţeleaptă şi Sfântă Mare Muceniţă a lui Hristos, Fevronia, primeşte de la noi nevrednicii şi păcătoşii, aceste smerite cuvinte spre laudă sfintelor tale nevoinţe şi fi mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu la ceasul sfârşitului nostru şi în ziua Judecăţii de apoi; că, fiind noi miluiţi prin sfintele tale rugăciuni, să cântăm şi noi împreună cu tine slavă lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut în sfântă mănăstire şi ca un crin plin de mireasma Duhului Sfânt ai crescut sub îngrijirea stareţei Vriena. Pentru aceasta şi noi, nevrednicii, cinstind patimile sfânta ta viaţă, te lăudăm strigând aşa:
Bucură-te, că din fragedă copilarie pe Hristos ţi L-ai ales ca Mire;
Bucură-te, că de doi ani erai când ai intrat în mănăstire;
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripuri le-ai învăţat;
Bucură-te, că din a lor citire, spre nevoinţa ta cea bună te-ai îmbărbătat;
Bucură-te, mieluşeaua care în duhovnicescul staul din fragedă vârstă ai intrat;
Bucură-te, că în livada duhovniceştilor nevoinţe, bună păşune ai aflat;
Bucură-te, că sufletul tău cu apa pustniceştilor lacrimi l-ai adăpat;
Bucură-te, ca prin dragoste şi nevoinţe la ceruri ai alergat;
Bucură-te, că pentru dragostea cerescului tău Mire multe lacrimi ai vărsat;
Bucură-te, că prin sfintele nevoinţe, duhovniceşte ai înflorit;
Bucură-te, că floarea frumuseţii tale cu pustniceştile nevoinţe, o, ai veştejit;
Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

si Condacul 1:

Adunaţi-vă iubitorii de mucenici, din Biserica dreptmăritoare, la pomenirea mult pătimitoarei Marii Muceniţe Fevronia, cu credinţă şi cu evlavie să cerem ajutorul sfintelor ei rugăciuni şi cu duhovnicească dragoste din suflet să-i strigăm: Bucură-te prea-nţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

Rugăciune:

O, sfântă slăvită Mare muceniţă a lui Hristos, Fevronia, auzi-ne pe noi, păcătoşii şi smeriţii, care alergăm cu credinţă şi cu evlavie către ajutorul sfintelor tale rugăciuni; nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, care înotăm în valurile tulburi ale veacului de acum. Sfântă Mare Muceniţă, pleacă genunchii tăi cei duhovniceşti către Dulcele Iisus, Mirele tău Cel dorit, în a cărui cămară acum te veseleşti şi roagă-l pe El, cu dragostea aceea cu care îl rugai în sfintele tale nevoinţe, să ne trimită şi nouă, celor săraci şi neputincioşi, mila şi Harul Său, spre ajutor în scârbele şi ispitele noastre, care de pretutindeni ne necăjesc pe noi. Fii mijlocitoare către Preasfânta şi de viaţa cea îngerească pe care ai avut-o pe pământ. Credem că la orice mijlocire vei fi ascultată de Preabunul Dumnezeu, căci şi tu ai plăcut Lui şi ai păzit cu mare sfinţenie poruncile Lui. Şi pentru dragostea Lui ţi-ai pus sufletul tău şi te-ai adus pe tine jertfă vie, neprihănită şi cuvântătoare. Deci, ca o slugă bună şi preaînţeleaptă, multă îndrăzneală având către Stăpânul şi Dumnezeul nostru Îmblânzeşte-L pe El, ca nu cu a Sa dreaptă mânie să ne pedepsească pe noi, care în toate zilele şi ceasurile îl supărăm cu păcatele noastre, ci cu al Sau dar şi cu a Sa îndurare să ne ajute nouă să facem voia Lui, spre a scăpa de veşnicile munci şi a intra întru fericirea şi veselia cea nemărginită. Amin.

*

1

Acatistul Sfinţilor Petru şi Pavel, Sfinţi Apostoli! (29 iunie)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui şi al Fiului şi al Sfantului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie! (de trei ori)
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le-mplineşti, vistieria bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşază întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, Sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-te de noi. (de 3 ori)
Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Spiritului Sfânt, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-te spre noi. Doamne, curăteşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele tău.
Doamne, îndură-te spre noi! (de 3 ori)
Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Spiritului Sfânt, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău: vină împărătia Ta; fie voia Ta, precum în cer, asa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm gresiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi in ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Cristos Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul:

Cei ce sunteţi între apostoli, mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Condacul 1:

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

Icosul 1:

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, decât toţi cuvântătorii de Dumnezeu mai înaltule;
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată;
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată;
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit;
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat;
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 2-lea:

Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi printr-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, propovăduindu-L pe Dânsul cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinţa îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea auzi:
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
Bucură-te, tăinuitorule al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, ritorul cel bine grăitor al Bisericii;
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii;
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
Bucură-te, că la înălţimea Raiului ai fost răpit;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător;
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 3-lea:

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tău, şi te-ai arătat împreună cu dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre; şi umplându-te întâi de dumnezeire, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glăsuim ţie acestea:
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, născutule al lumii celei neînserate;
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
Bucură-te, cerule decât cerurile mai înaltule;
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş;
Bucură-te, că pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuitorule de trebuinţă al bisericii;
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a lăţit;
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 4-lea:

Graiuri de viaţă veşnică a rostit Petru către piatra Vieţii zicând: L-a cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii? Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a grăit către El cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul, sau era fără de trup, Dumnezeu ştie; pentru aceea glăsuim ţie acestea:
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că toate le-ai făcut ca pe cei mulţi să îi mântuieşti;
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
Bucură-te, Apostole al darului celui din lege arătător;
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
Bucură-te, al lui Iisus dulce gândire;
Bucură-te, miros de viaţă purtător pentru unii;
Bucură-te, miros omorâtor pentru alţii;
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 5-lea:

Luminile cinstitelor tale trimiteri, în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

N-ai câştigat la brâu aur sau argint de-al tău, pe pământ, o, Simon Petre, ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi prinr-Însul minunile lucrai celor ce grăiesc ţie acestea:
Bucură-te, străină hrană a sufletului;
Bucură-te, prea dulce băutură a trupului;
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi;
Bucură-te, neauzită doctorie a celor ce bolesc;
Bucură-te, că pe Tavita, care murise, vie ai ridicat-o;
Bucură-te, că pe Safira moartă dintr-o dată ai arătat-o;
Bucură-te, cel ce pe Anania, dintr-o dată mort l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
Bucură-te, izvor care varsă sănătate;
Bucură-te, fântână odrăslitoare de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 6-lea:

Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care a fulgerat în munte. Pentru aceea văzând-o împodobită ca pe o cămară de nunta cu strălucirile lumii celei nemărginite, bine este a petrece aici înspăimântat ai grăit, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scoţându-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de fire, ridicând pe cei credincioşi cu minune a grăi ţie:
Bucură-te, minunea Apostolilor cea lăudată;
Bucură-te, frumuseţe cea încuviinţată a scripturii celei noi;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare;
Bucură-te, cămara dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a celor învăţători;
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese;
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou;
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 7-lea:

Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-l, pururea pomenite Petre, şi locaş darului arătându-l, asa grăind:
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai fost ales să auzi glasul părintesc;
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucură-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare i-ai mântuit;
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 8-lea:

Străin pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre; căci biruite fiind de asupreala luminii cele fireşti ale tale, singur Dumnezeu se vedea prin suflet şi prin trup. Căruia şi căzând jos îndumnezeit ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; şi vestirea ta a iesit în tot pământul, propovăduind pe Treimea cea nezidită, şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce glăsuiesc aşa:
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti;
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea nejefuită te făleşti;
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii;
Bucură-te, Biserica celor două firi;
Bucură-te, necuprinsă lăţime a dragostei celei îndoite;
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci;
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
Bucură-te, nevăzută adâncime a iconomiei;
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor;
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu;
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 9-lea:

Cu dor pipăind ascunsurile cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei zădarnici în cuvinte şi înţelepţi, ca pe nişte neînţelepţi i-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, şi ridicând pe cei ce cred, a cântat Lui din inimă:
Bucură-te, a Mângâietorului gură cinstită;
Bucură-te, limba cu foc îngrădită;
Bucură-te, doborarea înţelepciunii celor înţelepţi;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei;
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor;
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, vistierul tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită;
Bucură-te, sărătură a focului ceresc;
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate;
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 10-lea:

Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, ţi-a zis ţie: Dacă Mă iubeşti Petre, paşte cu osârdie oile Mele. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca îndrăgire şi cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, cea care se strică, Biserica lui Hristos grăieşte. A mea bogăţie şi slavă şi desfatare este Pavel, dulce grăind şi preaînalt ritoricind; pe care şi sărutându-l glăsuim unele ca acestea:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara teologiei;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare;
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucură-te, organ însuflat de suflările Mângaietorului;
Bucură-te, limba de foc suflătoare care faci să răsune cele dumnezeieşti;
Bucură-te, canon, alăută, şi muză a duhului;
Bucură-te, îndulcire cuviinţă a urechilor mele;
Bucură-te, odihnă a tâmplelor mele;
Bucură-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 11-lea:

Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, şi curăţindu-te la cele trei părţi ale sufletului, singur văzător, nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te, şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Lumina cea întâi, care din Fecioară a strălucit, lumină a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerările cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând pe toţi şi deşteptând cu laude mulţumitoare a cânta ţie:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi;
Bucură-te, calea celor rătăciţi;
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor Lui preaalesule mărturisitor;
Bucură-te, că tu singur lamureşti a iadului pogorâre;
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor învierea;
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului la popoare;
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu;
Bucură-te, cel întâi luminător al neamurilor;
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător;
Bucură-te, disc luminos al soarelui;
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu;
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 12-lea:

Te bucuri negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeieşte începătoare te umpli cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vieţuire, cântarea cea întreit Sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh prin închipuire pe cel întâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi:
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, descoperirea din nou a lumii celei gândite;
Bucură-te, arătare a celor gândite;
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur;
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie;
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute;
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucură-te, cel plin de roadele Duhului;
Bucură-te, cel îndestulat de darurile Lui;
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită;
Bucură-te, cel prin care Unimea a fost preaslavită;
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 13-lea:

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi:

Fără de început fiind…

şi Condacul întâi: Pe cei ce împreună cu oamenii …

si optusul.

*

1

Acatistul Sfântului Ghelasie de la Râmeţ (30 iunie)

După rugăciunile începătoare se zice

Troparul Sfântului

De Dumnezeu purtătorule părintele nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor şi al credincioşilor podoaba cuvioşilor şi laudă arhiereilor, sprijinitorul celor din necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti. Cu aceştia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Condacul 1:

Preafericite părinte ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi nevrednicii, pentru folosinţele ce le dobândim de la tine neîncetat. Şi, ca unul care ne izbăveşte de tot necazuil cu rugăciunile tale, primeşte de la noi această cântare Sfântă:

Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Icosul 1:

Îngerii cântând cu bucurie te-au primit pe tine, Sfinte ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine ai păstorit-o. Pentru aceasta primeşte de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit;
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, căci sufletul cu virtuţi ţi-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că pentru biserica lui Hristos jertfă te-ai adus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit;
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demoni i-ai tămăduit;
Bucură-te, căci apă din pământ ai izvorât;
Bucură-te, lauda cea prea iubită a călugărilor;
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Rămeţului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 2:

Pe pământ ca un alt Moise te-ai arătat, Sfinţite părinte Ghelasie, căci cu toiagul semnul crucii făcând, ai izvorât apă din loc pietros. Deci văzând minunea călugării şi credincioşii la Hopagi s-au bucurat dând mărire lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat aceste puteri şi au strigat: Aliluia!

Icosul al 2:

Arătatu-te-ai în vis la mulţi credincioşi, sfinţite părinte, şi multe minuni ai făcut celor ce s-au apropiat cu credinţă de sfintele tale moaşte. Pentru aceasta cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi;
Bucură-te, ajutorul celor împovăraţi;
Bucură-te, sprijinitorul celor ce sunt în necazuri;
Bucură-te, ajutătorul şi ocrotitorul Mănăstirii Rămeţ;
Bucură-te, al monarhilor osârdnic povăţuitor;
Bucură-te, al preoţilor celor evlavioşi bun arhipăstor;
Bucură-te, al credincioşilor evlavios sprijinitor;
Bucură-te, al cerescului Stăpân vrednic slujitor;
Bucură-te, căci de multe dureri eşti izbăvitor;
Bucură-te, căci cu blândeţe şi smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, căci cu nerăutatea ta duhurile răutăţii le-ai alungat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 3:

Arhanghelii şi îngerii se minunează, Sfinţite părinte, de credinţa ta cea mare care ai avut-o către Dumnezeu, când ai înfipt toiagul în pământ şi ai izvorât apă. Pentru aceasta şi noi cunoscându-ţi râvna spre cele Sfinte, cu mulţumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3:

Auzitu-s-a de minunile tale, sfinţite părinte, până la hotarele pământului românesc, şi creştinii de pretutindenea aleargă la moaştele tale care sunt cinstite cu evlavie în sfânta Mănăstire Rămeţ, căci de aici toţi dobândesc ajutor. De aceea primeşte şi de la noi această cântare:
Bucură-te, că pe creştini îi aperi întru nevoi;
Bucură-te, că orfanilor le aduci mângâiere;
Bucură-te, că şi văduvelor le aduci alinare sufletelor;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor bolnavi;
Bucură-te, cald folositor al celor întristaţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, bunule părinte al celor săraci;
Bucură-te, că taberele vrăjmaşilor le-ai surpat
Bucură-te, că în cer odihnă veşnică ai aflat;
Bucură-te, că în mijlocul cetelor îngereşti ai ajuns;
Bucură-te, că plata ostenelilor tale de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că pe oameni cu Dumnezeu i-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 4:

Preasfinţite părinte Ghelasie, femeia cea stăpânită de demoni din depărta-re a alergat la sfântul tău sicriu sş, credinţă având, a luat tămăduire. Pentru aceasta, minunându-ne de prea multa sa îndrăzneală, cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4:

Adormind, preasfinţite părinte, pe asinul tău care te purta spre mănăstire, au rămas până astăzi urme neşterse pe piatră, şi clopotele celor şapte biserici singure au început să sune ducând vestea trecerii tale din această viaţă. Pen-tru aceasta primeşte de la noi aceste cuvinte de laudă
Bucură-te, că pe asin, precum odinioară Iisus, ai încălecat;
Bucură-te, că cele şapte biserici din împrejurimi cu sunete de clopote te-au întâmpinat;
Bucură-te, căci clopotele singure ţi-au vestit chemarea la Cel de sus;
Bucură-te, că multe minuni ai lucrat;
Bucură-te, că tu de atunci în Hristos odihnă cerească ai aflat;
Bucură-te, că viaţa ta lui Hristos ţi-ai închinat;
Bucură-te, că mai cu trezvie lui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că prin tine mulţi la credinţă au venit;
Bucură-te, că la înălţimea trăirii sfinte ai ajuns;
Bucură-te, al călugărilor minunat învăţător şi de Dumnezeu înţelepţit;
Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi cu bucurie cinstit;
Bucură-te, cel ce cu lumina cea întreită ai fost luminat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 5:

Plângem şi ne tânguim, gândindu-ne la faptele noastre cele rele. Dar nă-zuim la tine, prea sfinţite Ghelasie, rugându-ne să fii mijlocitor către Domnul pentru noi şi pentru toată lumea, ca să dobândim mântuire prin rugăciunile tale. Pentru aceasta, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5:

Ca să arăţi milostivirea ta către noi, preasfinţite părinte, ai săvârşit multe minuni pentru cei ce au au alergat cu credinţă la sfintele tale moaşte. Iar ce-lor care nu te-au cinstit cu evlavie te-ai descoperit în chip minunat, arătân-du-le cele de mântuire. Cu aceştia împreunând glasurile, cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că ţie cu smerenie ne plecăm;
Bucură-te, că binecuvântarea de la Dumnezeu prin tine aflăm;
Bucură-te, că prin tine cu ochii sufletului în slavă cerească te vedem;
Bucură-te, că de chinurile cele veşnice ai scăpat multe suflete;
Bucură-te, că pe calea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că pe noi toţi întru necazuri ne-ai mângâiat;
Bucură-te, cel ce eşti al Duhului Sfânt locaş împodobit;
Bucură-te, cel ce cu apa cea veşnică sufletele ai adăptat;
Bucură-te, că lui Hristos ai făcut ascultare desăvârşită;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 6:

Minunată s-a arătat, părinte, trecerea ta de pe pământ la cereştile loca-şuri, căci ai cunoscut din vreme apropierea sfârşitului tău. De aceea, minu-nându-ne toţi de faptele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6:

Cine va putea spune cu adevărat toate nevoinţele tale, sfinţite părinte, cu care te-ai nevoit şi prin care ai dobândit pe Hristos cel dorit; de aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că în săracie de bună voie ai vieţuit;
Bucură-te, că în post şi rugăciune toată viaţa ai petrecut;
Bucură-te, că prin smerenie toate le-ai învins;
Bucură-te, că pe călugări bine i-ai călăuzit;
Bucură-te, că înţelepciune având pe mulţi preoţi ai îmbărbătat;
Bucură-te, căci dogmele dreptei credinţe pe toţi i-ai învăţat;
Bucură-te, că prin viaţa ta Mănăstirea Rămeţ ai blagoslovit;
Bucură-te, că pe cei credincioşi i-ai tămăduit;
Bucură-te, că din nevoi pe noi toţi ne izbăveşti;
Bucură-te, că eşti izvor nesecat de bunătăţi pământeşti;
Bucură-te, cel ce cu pâinea vieţii pe mulţi ai îndestulat;
Bucură-te, căci rugător neîncetat către Născătoare de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 7:

Izvor de apă vindecător izvorăşti Sfinţite Părinte de sub Altarul Sfânt al mănăstirii tale, vindecând toată boala şi neputinţa. De aceea minunându-ne de darul lui Dumnezeu de care ai fost învrednicit, cu toţii strigăm ţie: Aliluia!

Icosul al 7:

Pom cu bune roade ce eşti, Sfinţite părinte Ghelasie, care rodeşte rod de mântuire tuturor celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu stâlpări de rugăciuni în mâini cer să le vii în ajutor; de aceea şi noi cu smerenie şi cu dragoste te lăudăm zicând:
Bucură-te, alesule între cuvioşi;
Bucură-te, floarea cea cu bun miros;
Bucură-te, trandafir cu mireasmă prea dulce;
Bucură-te, rază pururea strălucitoare;
Bucură-te, păzitorule al fecioriei;
Bucură-te, iubitorule de curăţie;
Bucură-te, învăţătorule şi bun părinte;
Bucură-te, reazăm celor neputincioşi;
Bucură-te, vindecătorule al celor bolnavi;
Bucură-te, toiagul celor nevăzători;
Bucură-te, prea dulce liniştitor al sufletelor noastre;
Bucură-te, mustrătorule al greşelilor noastre cele ascunse;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 8:

Râu de lacrimi ai vărsat, preasfinţite părinte, rugând pe Dumnezeu pentru lume şi te-ai nevoit cu asprime fără odihnă şi hrană, petrecându-ţi viaţa în osteneli sfinte. Pentru aceasta, noi toţi slăvim pe Dumnezeu, Care ţi-a dat ţie putere, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8:

Ca unul care ai îndrăzneală către Hristos, turma Lui ai povăţuit-o la Împă-răţia cea de sus cu învăţăturile tale, sfinte părinte Ghelasie. Iar nouă, celor ce suntem bântuiţi de viforul multor necazuri şi ispite, dă-ne mână de ajutor, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, izbăvitorule din necazuri al celor dosădiţi;
Bucură-te, dătătorule de mângâieri;
Bucură-te, că din multe ispite ne scoţi cu rugăciunile tale;
Bucură-te, că eşti izvor de bunătăţi;
Bucură-te, că pe necredincioşi cu dragoste îi îndrepţi;
Bucură-te, că pe pământ mult bine ai făcut celor credincioşi;
Bucură-te, vindecătorule neîntârziat al celor bolnavi;
Bucură-te, acela ce cu rugăciunile tale, săgeţile vrăjmaşilor le-ai oprit;
Bucură-te, că din izvorul mănăstirii tale mulţi s-au adăpat;
Bucură-te, acela ce de creştini eşti mult lăudat;
Bucură-te, cel ce cu daruri duhovniceşti viaţa noastră ai îmbogăţit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 9:

Cu mare bucurie, preasfinţite Ghelasie, te lăudăm, căci pe tine te avem comoară de mult preţ şi tu le dai tuturor cele de mântuire, povăţuindu-i pe cale cea dreaptă. Pentru aceasta cu multă bucurie slăvim şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9:

Cu ce cuvinte de laudă te vom cinsti pe tine pentru multa ta iubire ce arăţi şi astăzi celor care se închină ţie cu credinţă? De aceea, cu dragoste aducând preamărire lui Dumnezeu, îţi cântăm ţie:
Bucură-te, stâlp de foc care luminezi pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, făclie nestinsă ce luminează în întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, stea cu raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin viaţa ta ai binevestit pe Hristos;
Bucură-te, că ai îndreptat pe cei legaţi de cele pământeşti;
Bucură-te, că ai mustrat nedreptatea multora;
Bucură-te, că în toată viaţa ta pe Domnul ai slăvit;
Bucură-te, că şi pe noi ne-ai îndreptat pe calea virtuţiilor;
Bucură-te, că prin tine multă linişte am aflat;
Bucură-te, că de multe necazuri ne-ai izbăvit;
Bucură-te, cel plin de blândeţe şi de smerenie;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 10-lea:

Văzând Dumnezeu nevoinţele tale, Sfinţite părinte Ghelasie, te-a proslăvit pe pământ cu mari şi multe minuni săvârşite încă în trup fiind. Iar după tre-cerea la cele veşnice, nu încetezi a ne împărtăşi de faceri de bine, pentru care şi noi cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit de valurile ispitelor ai fost, părinte Ghelasie, că ai biruit cu darul lui Dumnezeu toate cursele şi ispitele care te împresurau, şi cu curge-rile tale de lacrimi ai spălat taina sufletului tău, părinte. Pentru aceasta cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, căci prin priveghere de toată noaptea te-ai nevoit;
Bucură-te, că trupul cu post l-ai făcut vas ales sufletului;
Bucură-te, că pentru toate Dumnezeu te-a răsplătit cu cununa vieţii cereşti;
Bucură-te, că, plutind ca pe apă, capul tău înmiresmat a ocolit biserica mănăstirii;
Bucură-te, că a treia oară pe fereastra bisericii el s-a oprit;
Bucură-te, că toţi credincioşii cu cinste te-au primit;
Bucură-te, că pe tine cu mireasmă dulce i-ai făcut bine plăcuţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, că din suflet curat pe tine te slăvim;
Bucură-te, că prin sfârşitul tău cel bun, sfinţenia vieţii tale o ai arătat;
Bucură-te, căci de cununa nemuririi din mâna Atotţiitorului te-ai învred-nicit;
Bucură-te, că fericirea Raiului cu toţi Sfinţii ai moştenit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 11-lea:

Femeia ce era bolnavă, în mare cinste pe tine te-a văzut, preasfinţite pă-rinte, căci în chip minunat te-ai descoperit că eşti ocrotitor al credincioşilor ardeleni şi al mănăstirii Rămeţ, dând poruncă să se păstreze rânduiala Sfântă. Pentru aceasta şi noi mulţumire lui Dumnezeu aducând, îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mare iubitor te-ai arătat credincioşilor tăi din Transilvania, îndreptătorule al credinţei celei drepte, că nu sufereai să vezi nedreptate şi urâciunea de pa-timi în locul Sfânt al Mănăstirii şi în toată ţara noastră, şi cu asprime ai pe-depsit pe cei ce calcă rânduiala ta Sfântă. Pentru aceasta te lăudăm, zicând cuvinte ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curăţitor spinilor celor răi ai păcatelor;
Bucură-te, iubitorule al vieţii în curăţie;
Bucură-te, blândule arhiereu al lui Hristos;
Bucură-te, floarea cea cu dulce miros;
Bucură-te, că înseninezi sufletele credincioşilor;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;
Bucură-te, îndrumătorule al turmei celei duhovniceşti;
Bucură-te, că prin tine şi noi aflăm mântuire;
Bucură-te, veselia sufletului dornic de Hristos;
Bucură-te, că altceva nu ştiu ce să grăiesc fără numai bucură-te;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 12-lea:

Mintea ta, Sfinţite părinte, ziua şi noaptea o ai îndreptat la cereştile loca-şuri şi ai fost ca o fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă plină de untdelem-nul dragostei nepieritoare. Pentru aceasta în veci petreci în ceruri cu toţi Sfinţii, iar noi cinstindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudăm, Sfinţite părinte Ghelasie, dragostea ta de pe pământ faţă de fii duhovniceşti pe care i-ai păstorit, precum şi multele minuni pe care le-ai săvârşit, tămăduind pe toţi cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, Sfinte Ghelasie, zicând:
Bucură-te, slujitorul lui Hristos;
Bucură-te, făcătorule de minuni părinte;
Bucură-te, de Hristos iubitorule fierbinte;
Bucură-te, izbăvitorule de tot felul de boli;
Bucură-te, cu monahii împreună nevoitorule;
Bucură-te, al credincioşilor evlavioşi povăţuitorule;
Bucură-te, învăţătorule al dreptei credinţe;
Bucură-te, că toţi te cinstim fierbinte;
Bucură-te, căci cu tine pururea ne lăudăm;
Bucură-te, că prin tine pace sufletelor aflăm;
Bucură-te, că prin atingerea Sfintelor tale moaşte de neputinţele noastre ne vindecăm;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 13-lea:

O, prea minunate şi Sfinte părinte cu umilinţă strigăm şi cerem de la tine al tău sprijin în această vale a plângerii şi te rugăm primeşte această puţină rugăciune şi o înalţă la tronul lui Dumnezeu, că prin mijlocirile tale să ne învrednicim şi noi veşnicei Împărăţii şi să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Îngerii cântând cu bucurie te-au primit pe tine, Sfinte ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine ai păstorit-o. Pentru aceasta primeşte de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit;
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, căci sufletul cu virtuţi ţi-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că pentru biserica lui Hristos jertfă te-ai adus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit;
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demoni i-ai tămăduit;
Bucură-te, căci apă din pământ ai izvorât;
Bucură-te, lauda cea prea iubită a călugărilor;
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Rămeţului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul 1:

Preafericite părinte ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi nevrednicii, pentru folosinţele ce le dobândim de la tine neîncetat. Şi, ca unul care ne izbăveşte de tot necazuil cu rugăciunile tale, primeşte de la noi această cântare Sfântă:
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Rugăciune:

Către tine, Sfinte părinte Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură ne rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milos-tiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmto-rările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ier-te păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, că şi pen-tru puţina noastră dragoste faţă de El şi de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi călăuzitorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru că, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţa de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi trecând din această viaţă să ne bucurăm împreună cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului, de Împără-ţia cea nesfârşită a cerurilor; că acolo, înconjuraţi de cetele îngereşti, să adu-cem mărire, şi cinste lui Dumnezeu cel în Treime închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Anunțuri