August

*

1

Acatistul Chipului nefăcut de mână al Domnului Nostru Iisus Hristos sau al Sfintei Mahrame a Domnului (16 august)

Troparul Sfintei Mahrame, glasul al 2-lea:

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să mântuieşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

Condacul 1

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să-i izbăveşti de robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit; pentru aceasta cu nădejde strigăm Ţie: Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Icosul 1

„Iisuse, Bunule Mântuitor”, se ruga Avgar, guvernatorul Edesei, „vino şi la mine şi vindecă-mi boala fără de leac de care sufăr de mulţi ani”. Asemenea şi noi, plini de lepra păcatului, strigăm către Domnul astfel:
Doamne al nostru, miluieşte-ne după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegile noastre;
Doamne, Mântuitorul nostru, cu roua milostivirii Tale, spală-ne păcatele şi fărădelegile;
Doamne, întoarce-Ţi faţa Ta de la păcatele mele şi de fărădelegi ne curăţeşte;
Doamne, inimă curată întru noi zideşte şi cu duh drept ne înnoieşte;
Doamne, nu ne lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt să nu ni-L răpeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 2-lea

Văzând dragostea şi credinţa lui Avgar, Doamne, i-ai scris lui: „Eşti fericit, Avgar, că nu M-ai văzut şi ai crezut. Eu îţi trimit pe ucenicul Meu, care te va vindeca şi-ţi va hărăzi viaţa veşnică, ţie şi celor împreună cu tine”. Trimite-ne şi nouă, Doamne, mila Ta, celor ce-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mintea nu pricepe cum Domnul, ştergându-Şi preacurata Sa Faţă, a lăsat întipărit pe mahramă chipul Său cel sfânt şi i l-a trimis lui Avgar, împlinindu-i dorinţa. Acesta a avut mare bucurie, privind şi sărutând Chipul lui Hristos. Şi noi, închinându-ne cu credinţă şi evlavie, ne rugăm:
Doamne, buzele noastre vei deschide şi gura noastră va vesti lauda Ta;
Doamne, redă-ne bucuria mântuirii şi Duh stăpânitor a avea;
Doamne, Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, dar iartă-ne, ca un Îndurător;
Doamne, Mântuitorul nostru, vezi necazurile sufletelor noastre şi vino în ajutor;
Doamne, auzi-ne, că din necazuri doar Tu ne izbăveşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 3-lea

Plin de puterea dragostei şi a bucuriei, Avgar s-a închinat chipului nefăcut al Mântuitorului lumii şi, căpătând vindecare, cu credinţă a strigat: „Hristoase Dumnezeule, cel ce se încrede în Tine nu se va ruşina în veac”; învaţă-ne şi pe noi să nădăjduim în mila Domnului şi să-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având dragoste pentru neamul omenesc, prin ucenicul Tău ai chemat pe Avgar din bezna păcatului, luminându-i sufletul cu lumina adevărului Tău; cheamă-ne şi pe noi din adâncul păcatelor, ca şi noi, plângând, să-ţi strigăm aşa:
Doamne, dă-ne lacrimi de umilinţă ca, rugându-ne, să ne cureţi fărădelegile noastre;
Doamne, pătrunde-ne cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi condu-ne spre Împărăţia Ta;
Doamne, dă-ne pricepere şi goneşte de la noi toate ispitele, şi pe calea mântuirii vom umbla;
Doamne, nu ne întoarce rugăciunea, auzi-ne şi cu frica Ta să ne întăreşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 4-lea

Viforul patimilor şi grijile vieţii ne tulbură, iar inima ne este cuprinsă de frica morţii, de aceea strigăm: Doamne, n-avem pe nimeni aici să ne ajute, scapă-ne, ca odinioară pe Avgar, şi fă ca împreună cu dânsul să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea

„Auzind că iudeii Te urăsc şi vor să-Ţi facă rău, scria Avgar, Doamne, vino aici şi vei locui cu mine.” Şi noi, urmând dragostea lui, din adâncul căderii noastre, cu îndrăzneală Te rugăm, Hristoase, astfel:
Doamne, Dumnezeul nostru, intră în inima noastră şi rămâi pentru totdeauna cu noi, păcătoşii;
Doamne, Dumnezeul sufletelor noastre, vino şi ne uneşte pe vecie cu Tine pe noi, ticăloşii;
Doamne, Doamne, de Tine se lipesc sufletele noastre, umple-ne inima de bucurie;
Doamne, auzi rugăciunea noastră şi nu ne părăsi în a credinţei noastre sărăcie;
Doamne, caută spre noi cu mila Ta, inimile să ni le veseleşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 5-lea

„Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”, au cântat pruncii evreilor, întâmpinând pe Domnul în Ierusalim; şi noi, acum, deschizând uşile noastre, Celui ce vine la noi, cu umilinţă Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ce minunate cuvinte ai spus, Doamne, celor în necazuri: „Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi în Mine, şi veţi moşteni Împărăţia gătită vouă de la întemeierea lumii”. Noi însă, gândind la fărădelegile noastre, Te rugăm, Bunule, luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim în somnul morţii, ci treji să-ţi strigăm:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, credem în Tine, ajută necredinţei noastre;
Doamne, Împărate Preaputernic, trimite-ne tăria credinţei şi deplină încredere;
Doamne, Cel ce ai scos pe Israel din robia lui Faraon, arată-ne calea şi adevărul Tău;
Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi şi nu ne părăsi în păcatele noastre;
Doamne, rugăciunile bolnavilor Te rugăm din suflet să le primeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 6-lea

Nu îndrăznim, Doamne, să ne uităm la chipul Tău, căci suntem ticăloşi şi nevrednici; ci, ca vameşul suspinând, ne rugăm: Curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii, izbăveşte-ne de făţărnicia fariseică şi învaţă-ne cu inimă curată să cântăm milostivirii Tale: Aliluia!

Icosul al 6-lea

În necazuri, Mântuitorule, ne-ai strălucit mângâietoarele Tale cuvinte pe care le-ai spus: „Nu vă voi lăsa orfani, ci voi veni la voi”. De aceea şi noi, ieşind din bezna deznădejdii, nădăjduim în iubirea Ta de oameni şi ne rugăm aşa:
Doamne, Doamne, ni se topesc sufletele de durere, înţelepţeşte-ne şi poruncile Tale vom păzi;
Doamne, Doamne, Adăpostul nostru, în necazuri nu ne părăsi;
Doamne al nostru, Doamne, nevinovat fiind, ai fost socotit de cei răi, izbăveşte-ne de cei ce ne prigonesc;
Doamne al nostru, Doamne, iartă-ne şi ne primeşte, ca pe fiul cel rătăcit, în braţele Tale când ne pocăim;
Doamne al meu, Doamne, din necazul de acum Te rog să ne mântuieşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 7-lea

Minunile Tale ni le-ai arătat, în preacuratul Tău chip, căci prin El ai dăruit mângâiere tuturor pământenilor, învăţându-i ca în toate necazurile şi împrejurările vieţii să alerge la milostivirea Ta şi cu dragoste să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Purtând trupuri, suntem întinaţi de mulţimea faptelor cele rele, ne înfioară înfricoşătoarea zi a Judecăţii şi Te rugăm: uşile pocăinţei deschide-le nouă, Dătătorule de viaţă, ca să-Ţi strigăm cu David:
Doamne, auzi rugăciunea noastră şi îndură-Te de noi;
Doamne, ai Tăi suntem, înţelepţeşte-ne ca să venim să Te cinstim pe Tine;
Doamne, Dumnezeule, Păstorul nostru, rătăcim ca oaia cea pierdută, caută-ne şi ne mântuieşte;
Doamne, nu-Ţi întoarce faţa Ta de la noi, pleacă-ţi urechea, auzi-ne şi ne miluieşte;
Doamne, îndură-Te şi vindecă sufletele noastre că am greşit Ţie, căci iubitor de oameni eşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 8-lea

De ziua cea înfricoşătoare a venirii Tale ne temem, Hristoase, ne cutremurăm şi ne înfiorăm noi, cei plini de păcate, dar Tu, mai înainte de sfârşit întoarce-ne, Mântuitorule, şi ne mântuieşte pe noi, cei ce-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Iubire ai, o, Iisuse, spre lumea căzută şi ai dăruit chipul Tău cel sfânt, zicând duios tuturor celor în necazuri şi în supărări: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi”. De aceea şi noi, cei căzuţi, cu îndrăzneală Te rugăm, Hristoase, zicând acestea:
Doamne, Păzitorul nostru, fereşte-ne de vrăjmaşii care ne fac supărare;
Doamne, Mântuitorul nostru, scapă-ne, căci ne afundăm în ispite ca-n mare;
Doamne, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi spre cei smeriţi priveşti, caută spre noi şi ne mântuieşte;
Doamne, să nu se tulbure inimile noastre, ci să mărturisim că în numele Tău nădăjduim;
Doamne, Doctorul cel mare, credem că orice boală poţi să lecuieşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 9-lea

Veniţi cu dragoste şi frică, toate neamurile, să ne închinăm preacuratului chip al Mântuitorului lumii, Cel ce ne-a izbăvit de robia vrăjmaşului, Biruitorul morţii şi al iadului, şi cu mulţumire să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Fiind atinşi de lepra păcatului, nu ne pricepem cum să Te slăvim mai bine, o, Milostive Stăpâne; mărturisim cu toată inima că eşti cu adevărat Fiul Dumnezeului Celui viu, cu umilinţă privim chipul Tău cel sfânt, zicând acestea:
Doamne Iisuse, bucuria noastră, dă-ne să ne bucurăm de milostivirea Ta;
Doamne, Mântuitorul nostru cel bun, mântuieşte pe robii Tăi de toată necredinţa şi fărădelegea;
Doamne, Mântuitorule, Tu eşti scăparea noastră, la cine vom merge;
Doamne, Îndurate, nimiceşte cu harul Tău mânia inimilor noastre;
Doamne al nostru, Curăţie sfântă, curăţeşte-ne inimile şi minţile de rele;
Doamne, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, luminează-ne pe noi, cei împresuraţi de grijile pământeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 10-lea

Doamne, Mântuitorul nostru Cel milostiv, ridică-ne sufletele cele căzute în fapte de ruşine şi trupurile noastre slăbănogite de boli, ca oarecând pe slăbănogul de la scăldătoarea oilor, şi îndreptează-ne pe calea mântuirii, ca să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate, veşnice Mângâietor, Hristoase adevărate, curăţă-ne de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi, şi vindecă-ne, precum ai vindecat sufletul cel iubitor de arginţi al lui Zaheu vameşul, ca să-Ţi cântăm Ţie astfel:
Doamne al nostru, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, tămăduieşte-ne rănile sufletelor noastre;
Doamne, Cel ce ai purtat neputinţele şi suferinţele noastre, vindecă-ne bolile trupurilor noastre;
Doamne Iisuse, Ajutorul nostru, ajută-ne, că ni se stinge sufletul de atâta tristeţe;
Doamne, Cel ce ai deschis ochii orbului, dă-ne să vedem a Ta răbdare şi blândeţe;
Doamne, Îndelung-răbdătorule, sufletele noastre de toată nenorocirea Te rugăm să le mântuieşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă aducându-Ţi, cu inimă zdrobită Te rugăm: nu ne trece cu vederea, Preabunule Doamne, nu-Ţi întoarce faţa Ta de la păcatele noastre, auzi-ne, căci şi în necazurile noastre Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Hristoase, Lumina cea adevărată Care luminezi pe tot omul ce vine în lume, ia aminte la rugăciunea nevrednicilor Tăi robi şi îndreptează viaţa noastră după poruncile Tale, sfinţeşte-ne sufletele ca să-Ţi aducem rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Lumina lumii, luminează-ne cu strălucirea Ta;
Doamne, Izvorul vieţii, dă-ne viaţă veşnică şi ne întăreşte în legea Ta;
Doamne Iisuse Hristoase, Soarele dreptăţii, cu dreptatea Ta străluceşte mintea noastră;
Doamne, povăţuitorul lumii, învaţă-ne să Te iubim din suflet şi să facem voia Ta;
Doamne, Cel ce ai dat vedere orbilor, deschide-ne uşile pocăinţei şi de păcatele mele să ne curăţeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 12-lea

Atotputernice Doamne, cu harul Tău, întăreşte-ne inimile în credinţă, nădejde şi dragoste, ca întru adâncă pocăinţă şi împlinirea poruncilor Tale să ne învrednicim de Împărăţia Ta, unde cu cetele sfinţilor îngeri să-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Doamne, Păstorul cel Bun, Tu ai zis: „Mă duc să vă gătesc loc… şi iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Ştiind această frumoasă făgăduinţă, îndrăznim şi noi, cei cufundaţi în întristări, să ne apropiem şi să ne rugăm aşa:
Doamne al nostru, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi, cei ce pierim;
Doamne, depărtează norii necredinţei, zavistiei şi duşmăniei, căci Duhul Tău cel bun Îl cerem;
Doamne, mângâierea sufletelor noastre, scapă-ne de supărare;
Doamne, scapă-ne din necaz şi din boală şi redă-ne înviorare;
Doamne, Împărate Preaputernic, întru Împărăţia Ta să ne pomeneşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 13-lea

Mântuitorul nostru cel milostiv, caută spre robii Tăi, care ne afundăm în marea încercărilor şi a necazurilor, şi precum oarecând pe Petru cel care se îneca L-ai izbăvit, scapă-ne şi pe noi cu harul Tău cel sfânt, sfinţeşte-ne sufletele şi ne întăreşte pe calea mântuirii, ca, având inimi şi buze curate, cu dragoste să-Ţi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: „Iisuse, Bunule Mântuitor”, se ruga Avgar…, Condacul 1: Preacuratului Tău chip ne închinăm…,

Icosul 1

„Iisuse, Bunule Mântuitor”, se ruga Avgar, guvernatorul Edesei, „vino şi la mine şi vindecă-mi boala fără de leac de care sufăr de mulţi ani”. Asemenea şi noi, plini de lepra păcatului, strigăm către Domnul astfel:
Doamne al nostru, miluieşte-ne după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegile noastre;
Doamne, Mântuitorul nostru, cu roua milostivirii Tale, spală-ne păcatele şi fărădelegile;
Doamne, întoarce-Ţi faţa Ta de la păcatele mele şi de fărădelegi ne curăţeşte;
Doamne, inimă curată întru noi zideşte şi cu duh drept ne înnoieşte;
Doamne, nu ne lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt să nu ni-L răpeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul 1

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să-i izbăveşti de robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit; pentru aceasta cu nădejde strigăm Ţie: Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Rugăciune:

O, Preabunule, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cândva, sfânta Ta faţă, chipul omenesc, ai spălat-o cu apă şi ai şters-o cu mahramă, pe care minunat s-a închipuit chipul Tău, şi l-ai trimis lui Avgar, guvernatorul Edesei, spre vindecarea bolii lui, pentru că aşa ai binevoit Tu. Iată, şi noi, păcătoşii robii Tăi, cuprinşi de neputinţe trupeşti şi sufleteşti, căutăm faţa Ta, Doamne, şi cu David întru umilinţă strigăm: Nu-Ţi întoarce faţa Ta, Doamne, de la noi, ci abate-Ţi mânia Ta de la noi, robii Tăi. Fii-ne ajutor, nu ne respinge şi nu ne părăsi. Atotmilostive Doamne, Mântuitorul nostru, întipăreşte-Te în sufletele noastre ca, trăind în sfinţenie şi dreptate, să-Ţi fim fii şi moştenitori Împărăţiei Tale celei fără de început şi neîncetat să Te slăvim în vecii nesfârşiţi. Amin.

Şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfinţilor Brâncoveni (Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei; împreună cu ei şi sfetnicul Ianache – Sfinţi Martiri!) (16 august)

Preotul dă obişnuita binecuvântare, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de este mirean cel ce zice acatistul, zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfintului Duh. Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tau; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tau chemăm. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin. Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;
şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;
şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;
şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserica;
mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor;
aştept învierea morţilor
şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin.

Condacul 1, glasul al 3-lea:

Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude şi cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăţia cerurilor şi pentru neam acesta moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă mult v-aţi nevoit!

Icosul 1:

Întregind lanţul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu l-aţi mărturisit şi lepădările pentru bunătăţile vremelnice ale acestui veac trufaş şi nestatornic, desăvârşit le-aţi zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilinţă graiuri ca acestea:
Bucuraţi-vă, că avuţia cea stricăcioasă aţi defăimat;
Bucuraţi-vă, că bogăţia cea gândită aţi aflat;
Bucuraţi-vă, că de frumuseţea materialnică nu v-aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţilor, voi partea cea bună aţi ales;
Bucuraţi-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie aţi cules;
Bucuraţi-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârşit aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că biruinţă deplină asupra lumii, a trupului, şi a diavolului aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 2-lea:

Luminaţi fiind dintru înălţime, aţi primit a pătimi şi a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiţi şi proslăviţi; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care aţi mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din fragedă pruncie ai înţeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înţelepciunii” şi te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieştilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domneşti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care deasemenea în frică şi în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriţi. De aceea de la noi acum auziţi:
Bucuraţi-vă, că dumnezeiasca pronie din nefiinţă în aceasta lume v-a adus;
Bucuraţi-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toţii l-aţi pus;
Bucuraţi-vă, căci dulceaţa cea negrăită a Sfintelor Scripturi aţi aflat;
Bucuraţi-vă, căci cu osârdie, ziua şi noaptea, din izvoarele lor v-aţi adăpat;
Bucuraţi-vă, căci cunoştiinţei fapta cea bună aţi adus;
Bucuraţi-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucuraţi-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieţi bine le-aţi chivernisit;
Bucuraţi-vă, căci călătoria aţi săvârşit şi la limanul ceresc aţi sosit;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 3-lea:

Nu ai voit domnie şi stăpânire pământească, fericite Constantine, ştiindu-te domn în casă şi pe moşia ta, ci mai vârtos ai dorit să domneşti, prin sfinte nevoinţe şi sfinte virtuţi, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, şi acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi şi cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Silit ai fost de sfatul cel mare al Ţării Româneşti să primeşti a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oşti şi de vrăjmaşi, blândeţea şi înţelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiţi suntem noi ca ţi-ai tăiat voia ta şi ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând şi tu întru sine-ţi: „eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnaţi pe toţi cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Ţării Valahiei şi a ei propăşire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzeşti buna sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oştean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ştefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârşitule la minte;
Bucuraţi-vă, podoabe nepreţuite ale Ţării Româneşti;
Bucuraţi-vă, mărgăritare şi binecuvântări ale oraşului Bucureşti;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 4-lea:

Lăcaşuri ale Sfântului Duh aţi ajuns prin mucenicie, căci şi voi mult aţi ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, şi tipărind cărţi cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Întunericul necredinţei şi al neştiinţei ai izgonit, şi lumina cunoştiinţei dumnezeieşti a strălucit peste ţară, căci, ca şi Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparniţe au ieşit sfinte cărţi, comori de vindecări, bucuria creştinilor evlavioşi, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucuraţi-vă, iubitorilor de sfinte lăcaşuri şi altare;
Bucuraţi-vă, ctitori de mănăstiri şi dăruitori de odoare;
Bucuraţi-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucuraţi-vă, cărţile Sfântului Ierarh Antim în ţară lumina sporesc;
Bucuraţi-vă, căci voi tiparirea primei Biblii în română aţi continuat;
Bucuraţi-vă, căci apoi Psaltirea, cărţi de slujbă şi zidire sufletească ne-aţi dat;
Bucuraţi-vă, căci cărţile voastre şi până astăzi se doresc;
Bucuraţi-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toţi o blagoslovesc;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 5-lea:

Făclii luminătoare pentru Ţările Române şi pentru toata Ortodoxia s-au arătat tiparniţele înfiinţate sau restaurate de voi la Snagov şi Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte, Buzău, Tiflis şi Alep, făcând pe creştinii români şi greci, iviri şi arabi, să cânte cu toţii într-un glas: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Slavă nepieritoare ţi-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, şi după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creştinătăţi ortodoxe, căci cine a năzuit către tine şi l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminţii, şi popoare îţi cântă ţie, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, şi împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucuraţi-vă, căci ne sunteţi tăria, slava şi bucuria;
Bucuraţi-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul şi pământul uniţi;
Bucuraţi-vă, că pentru ţara voastră şi întreagă lume mijlociţi;
Bucuraţi-vă, că români şi greci cu graiuri alese va hereţisesc;
Bucuraţi-vă, că iviri şi arabi din inimi recunoscătoare vă mulţumesc;
Bucuraţi-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe ţări a însemnat;
Bucuraţi-vă, că roade cereşti aţi cules după ce cu lacrimi aţi semănat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 6-lea:

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcaşuri? Căci unde nu aţi zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolniţe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părţile miluite de voi, oraşe şi sate Romăneşti, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca şi din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării greceşti şi de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai şi Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Precum Binecredinciosul voievod Ştefan cel Sfânt în Moldova, şi voi multe şi alese lăcaşuri de închinăciune aţi ridicat, preafericiţilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine aţi înmulţit talanţii voştri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârşit l-aţi înălţat, pentru care auziţi:
Bucuraţi-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaş luminat în Bucureşti i-aţi clădit;
Bucuraţi-vă, că şi Mitropoliei muntene frumoasă clopotniţă i-aţi zidit;
Bucuraţi-vă, strigă voua mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat şi Viforiţa;
Bucuraţi-vă, şi vă veseliţi, va spun cele de la Brâncoveni, Bistriţa-Vâlcea şi Arnota;
Bucuraţi-vă, tainic şoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia şi Sadova;
Bucuraţi-vă, auziti dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul şi Tismana;
Bucuraţi-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraş, Scheilor din Brasov şi Ocna Sibiului;
Bucuraţi-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgovişte, de la Mogoşoaia şi Potlogi;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 7-lea:

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaş de îngropare pentru tine şi tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da măsura dărniciei şi râvnei de care ai fost şi tu mistuit pentru înfrumuseţarea casei lui Dumnezeu, Sfântă Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumuseţe şi armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Piatra cea mare a mormântului ce ţi-ai gătit în biserica cea mare de aici şi azi suspină după moaştele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki şi biserica Sfântului Gheorghe din Bucureşti au primit această comoară de nepreţuit. Dar duhul, rugăciunea şi urmele paşilor voştri sunt pretutindeni la Hurezi şi în schiturile ce aţi ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie va lăudăm, grăind:
Bucuraţi-vă, ai marilor Împăraţi bizantini adevăraţi următori;
Bucuraţi-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucuraţi-vă, că şapte ani la dânsa, cu osteneală şi fără preget s-a trudit;
Bucuraţi-vă, căci meşterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatră v-a izvodit;
Bucuraţi-vă, v-a strigat dintru înălţime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucuraţi-vă, vă şopteste Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ştefan;
Bucuraţi-vă, auziţi şi de la schitul patronat de Apostolii Sfinţi;
Bucuraţi-vă, fericiţi sunteti voi, feciori domneşti şi ai voştri părinţi;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 8-lea:

Nu a răbdat mai mult vrăjmaşul neamului omenesc, tatăl minciunii şi ucigaşul de oameni, multa voastră lucrare săvârşită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime şi spre folosul întregii creştinătăţi dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii şi vegheri, vă găteaţi pentru ziua încununarii şi să primiţi întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mulţi vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, şi viclenii învolburând minţile hainului sultan Ahmet şi sălbaticului său vizir Gin Ali paşa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoşa dreptăţii şi într-armându-vă cu armele luminii, prin smerita pocăinţă va întăreaţi, pentru care auziţi de la noi aşa:
Bucuraţi-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se porneşte;
Bucuraţi-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbeşte;
Bucuraţi-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneaţi;
Bucuraţi-vă, căci pentru aceasta veti fi şi mărturisitori neînfricaţi;
Bucuraţi-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduşi, l-aţi înfruntat;
Bucuraţi-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-aţi aruncat;
Bucuraţi-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucuraţi-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 9-lea:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind şi crescuţi în desfătări, aţi putut merge cu neclintită hotărâre şi pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăţie. Acestea sunt minunile credinţei noastre săvârşite în fiii luminii, ascultării şi jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

În Sfinta şi Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecăţile Sale înfricoşate şi neajunse minţilor noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgâneşti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar şi jale neostoită toţi locuitorii Bucureştiului, ba chiar şi pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcaţi în care şi duşi spre Ţarigrad, sub pază aspră, spre înfricoşata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucuraţi-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmaţi;
Bucuraţi-vă, că de Împăratul Împăraţilor aţi hotărât să nu vă lepădaţi;
Bucuraţi-vă, cu toţii, domn, feciori, şi gineri, că spre mărturisirea lui Hristos aţi pornit;
Bucuraţi-vă, că dintre voi, şase cununa şi slava mucenicească au dobândit;
Bucuraţi-vă, şi pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoţeşte;
Bucuraţi-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârşeşte;
Bucuraţi-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfinţitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucuraţi-vă, că veşnică răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei aţi luat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 10-lea:

Ajunşi în cetatea Sfântului Împărat Constantin, aţi fost aruncaţi în înfricoşata temniţă Şapte Turnuri. În bezna şi frigul ce înduraţi înlănţuiţi, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui va lumina, vă încălzea şi vă întărea, învăţându-vă să multumiţi fierbinte lui Dumnezeu pentru toate şi să-I cântaţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine va putea spune mulţimea caznelor şi a chinurilor la care aţi fost supuşi vreme de aproape patru luni, prin care aţi covărşit chiar şi pe mulţi dintre mucenicii cei din vechime? Îngerilor şi oamenilor v-aţi făcut privelişte înfricoşată şi de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curăţit de şapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viaţa şi după moarte, vă fericim zicând:
Bucuraţi-vă, că în temniţa întunecată şi umedă aţi fost închişi;
Bucuraţi-vă, că în lanţuri şi cătuşe v-au dat ai voştri paraşi;
Bucuraţi-vă, că aţi sângerat cumplit, strujiţi ca mucenicii de odinioară;
Bucuraţi-vă, căci cu cleşte roşit în foc v-au ars pe piept şi la subţioară;
Bucuraţi-vă, că tari ca diamantul aţi rămas voi în ortodoxie;
Bucuraţi-vă, că aţi crezut cu neclintire în viaţa veacului ce va să fie;
Bucuraţi-vă, că Mântuitorul Hristos şi Preacurata Sa Maică din înălţime vă priveau;
Bucuraţi-vă, că toţi sfinţii şi toate puterile cereşti pentru voi se rugau;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 11-lea:

Ziua Împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viaţă, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porţile cele grele ale temniţei deschizându-le, aţi fost aduşi înaintea cruntului sultan, a curţii sale şi a călăului cu iataganul scos, pentru ultima şi cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toţii, cântaţi în inimile voastre: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Istoviţi de chinuri şi suferinţe, în grele lanţuri ferecaţi, cu capete descoperite, cu picioare goale şi numai în cămăşi, au stat vitejii mărturisitori în faţa păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viaţa dacă se vor lăsa de legea lor şi vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creştinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut şi am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziţi:
Bucuraţi-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-aţi plecat;
Bucuraţi-vă, căci îngerii cu cununi cereşti de voi s-au apropiat;
Bucuraţi-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugaţi;
Bucuraţi-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârşire le spălaţi;
Bucuraţi-vă, oşteni viteji şi nebiruiţi ai Împăratului Ceresc;
Bucuraţi-vă, că vicleanul şarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucuraţi-vă, că la momiri şi îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed aţi defăimat;
Bucuraţi-vă, că pentru legea cea nouă, a darului şi a iubirii lui Hristos aţi răbdat şi de El v-aţi încununat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 12-lea:

De a şi şovăit Mateiaş pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând şi-a aşezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinţilor mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cădeau ca spicele sub seceră capetele copiilor domneşti şi al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiaşe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică şi apropiată fericire veşnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele prooroceşti: „Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucuraţi-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea şi iadul aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că puitorul de nevoinţe Hristos întru cele cereşti v-a primit;
Bucuraţi-vă, că se îngrozesc tiranii şi răucredincioşii privindu-vă sau amintindu-şi de voi;
Bucuraţi-vă, rugători bineprimiţi pentru ţara, neam, Ortodoxie, şi sărmanii de noi;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai Bucureştiului şi mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucuraţi-vă, solitori pentru ea, ca înţelepciune de sus şi milă bogată să dobândească;
Bucuraţi-vă, şi nu ne lăsaţi să ne lepădăm de sfânta credinţă prin viaţă păgână;
Bucuraţi-vă, învingătorilor, şi cereţi îindurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinţilor martiri Braâncoveni, care aţi biruit şi v-aţi încununat, căutaţi dintru înălţimea fericitei şi nesfârşitei vieţi cereşti către noi, cei împovăraţi de multe, mari, grele şi nepocăite păcate, şi primind puţina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociţi de la Dumnezeul milei şi al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veşnice ca, mântuiţi fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăţiei Sale: Aliluia! (se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 (Întregind lanţul de aur al noilor martiri…) şi Condacul 1 (Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude) şi otpustul.

Rugăciune:

O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care, prin înţelepte osteneli, comoara sfintei şi dreptei credinţe până în sfârşit, o, aţi păzit şi de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, neveştejita cunună mucenicească aţi primit! Ce graiuri vom îndrăzni a va aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viaţă, de buni iconomi şi credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum şi sfârşitul vostru vitejesc, de adevăraţi eroi ai Ortodoxiei, prin care v-aţi făcut privelişte de multă mirare oamenilor şi îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiaţi de multe, mari, grele şi nepocăite păcate, şi nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări şi de sfintele voastre virtuţi, şi să ne dea o cuvioasă îndrăzneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerită noastră rugăciune. Dar unde şi către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul şi Atotţiitorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, şi către voi, ca şi către aceia care, călătoria vieţii prin valea ispitirii şi a plângerii acestui veac înşelător bine săvârşind, ca aurul trecut prin foc de şapte ori v-aţi lămurit, şi aţi ajuns lăcaşuri sfinţite, în care Tatăl, Fiul, şi Sfintul Duh Dumnezeu s-au sălăşluit.
O, fericiţilor, sfinţilor, şi bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutaţi dintru înălţimea slavei cereştilor voastre lăcaşuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, şi care pentru multa noastră lenevie şi mândrie, covârşiţi de boli, pagube, necazuri şi de înfricoşate şi negândite nevoi, mai mult decât toţi, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticăloşiţi şi asupriţi. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare şi avuţie pământească aflându-vă, în toată viaţa voastră dorirea nestricăcioaselor bogăţii ale harului neîncetat aţi avut, iar noi, deşi din mila proniei dumnezeieşti săraci şi strâmtoraţi fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumuseţile mincinoase şi stricăcioase ale acestui veac trufaş şi nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cereşti cu totul, o, am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră şi o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multă avere, sănătatea, şi însăşi viaţa voastră, pe toate gunoaie le-aţi socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiţi; iar noi, de bună voie, şi de nimeni siliţi, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care ruşine este a şi grăi ne-am prăvălit, şi mai mult decât necredincioşii şi rău credincioşii iubind prostia şi neruşinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului şi lumina lumii, pentru noi se huleşte tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, şi în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoşatului, Dreptului, şi Nemitarnicului Judecător, căci ştim prea bine că de neîinlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, şi dreapta răsplatire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, şi cu fapta am lucrat, şi pentru ce la chinurile cele veşnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înţelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.
Nu ne lăsaţi să ne netrebnicim mai mult şi stăviliţi alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, şi a diavolului, prin sfintele şi pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiţilor martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru ţara şi neamul vostru, pentru toţi cei ce aleargă către voi cu credinţă tare şi umilinţă nefăţarnică. Mijlociţi pentru noi toate cele bune şi de folos pentru luminarea ochilor minţilor şi inimilor noastre celor întunecate de grija vieţii de acum, râvnă aprinsă şi neostoită pentru fapta bună ce v-a însufleţit pe voi, dobândirea întru cunoştiinţă a mărgăritarului celui de mult preţ al binecinstitoarei şi lucrătoarei prin dragoste credinţe, preţuirea lui mai mult decât lumina ochilor şi decât viaţa această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecaţi spre mila şi îndurare pe milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toţi, să ne deschidă uşa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via şi pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecaţi de neştiinţă şi biruiti de urâte gânduri şi de patimi de necinste.
Cereţi pentru noi şi statornicia neclintită şi tăria de diamant ce aţi avut până ce v-aţi dat sufletele voastre, curăţite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne şi noi părţii celei de-a dreapta, dimpreună cu voi şi cu toţi sfinţii care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieţii noastre, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăţiei Sale, în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfintei Veronica – Sfântă Mironosiţă (16 august)

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Folositoare caldă câştigându-te pe tine, ne rugăm ţie, noi, nevrednicii, şi că ceea ce ai arătat chipul lui lisus Hristos, dăruieşte-ne să-L vedem şi noi, sus în cer, ca să te cinstim şi să-ţi cântăm: Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Icosul 1:

Înger pe pământ te-ai arătat, slujind Domnului în vremea înfricoşatelor Lui Patimi, şi, precum îngerul l-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, aşa şi tu, în singuratatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:
Bucură-te, Veronica, prin care cunoaştem Chipul Stăpânului nostru lisus Hristos;
Bucură-te, prin care vedem pătimirea;
Bucură-te, milostivire către osăndiţi şi dosădiţi;
Bucură-te, bunătate mai presus de inimile omeneşti;
Bucură-te, milă de Patima Celui Milostiv;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a te atinge de faţa Stăpânului;
Bucură-te, Veronica, ucenica lui Hristos;
Bucură-te, că ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;
Bucură-te, că aceea picioarele a cuprins, iar tu faţa lui Hristos;
Bucură-te, prin care ne închinăm chipului Mântuitorului;
Bucură-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Vazând Sfânta Veronica prin fereastra casei părinteşti pre Stăpânul Hristos dus la răstignire, s-a umplut de negrăită milă de Cel ce lucra Tainele mântuirii si, cunoscându-L, l-a cântat: Aliluia!
Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă de cărturarii norodului căutând Sfânta Veronica să o înţeleagă, se întreba pe sine, zicând: „Cum pătimeşte Hristos?”. Şi cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricoşat; iar noi, cinstind înţelegerea ta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, slujitoarea lui lisus;
Bucură-te, că ai uşurat Patima Lui;
Bucură-te, că ai mângâiat pe Maica Lui;
Bucură-te, că ai şters sudoarea Feţei Lui;
Bucură-te, că ai câştigat iubirea Lui;
Bucură-te, că ai fost preavitează;
Bucură-te, că Apostolii au fugit, iar tu ai îndrăznit;
Bucură-te, căpetenia mironosiţelor;
Bucură-te, ca, îndrăznind, ai biruit;
Bucură-te, ca, biruind, ai câştigat;
Bucură-te, că ai lepădat frica părintească;
Bucură-te, că ai câştigat dragoste dumnezeiască;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin mulţimea tulburată şi a şters faţa cea acoperită de sânge şi sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mahramă curată, ai alergat ca un fulger printre tulburatorii evrei, iar Cel ce ştie toate, ştiind dorirea ta cea buna, Sfântă Veronico, a binevoit a se întipări Sfântul Său Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu şi Om; iar noi, lăudând priceperea ta, zicem:
Bucură-te, fericită între fecioare;
Bucură-te, prealăudată pentru fapta bună;
Bucură-te, preamilostivă cu inima;
Bucură-te, că ai mângâiat pe Mângâietorul;
Bucură-te, că ai şters Faţa Celui ce a şters păcatul lumii;
Bucură-te, că ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovăraţi;
Bucură-te, că ai făcut bucurie celor îndureraţi ce priveau la cele ce se făceau;
Bucură-te, că tu singură te-ai făcut năframă neîntinată;
Bucură-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;
Bucură-te, lauda neamului omenesc;
Bucură-te, cinstea fecioarelor;
Bucură-te, ceea ce arăţi lumii pe Mântuitorul în vremea pătimirii;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au părăsit, dar Sfânta Fecioara Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând că pătimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe lisus şi, alergând înainte şi văzându-L, L-a cunoscut că este Dumnezeu şi Om, prin Taina întrupării. Pentru aceasta, noi îi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, curăţia cea neîntinată;
Bucură-te, că ai îndrăznit a privi la Soarele dreptăţii;
Bucură-te, că ai covârşit pe cei văzători;
Bucură-te, că luminezi ochii tuturor;
Bucură-te, că prin tine s-a păstrat Chipul lui Hristos;
Bucură-te, că ne înveţi pe noi să aflăm Chipul Domnului;
Bucură-te, apa lină în care S-a oglindit Dumnezeu, lăsându-ţi Chipul Său;
Bucură-te, cunoscătoarea mântuirii;
Bucură-te, că tainele cereşti le-ai văzut;
Bucură-te, dragoste aprinsă către Hristos;
Bucură-te, aflătoarea mântuirii;
Bucură-te, solitoarea noastră către lisus;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Văzându-te pe tine, fecioara, tatăl tau, alergând înaintea lui lisus şi cu mahrama ştergându-l Faţa, s-a mâniat şi te-a închis, ca nu cumva să mergi după lisus; iar tu, având pe lisus, Cel dorit şi dulce în mahramă, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Necunoscând tatăl tău adevărul, socotea ca să te prindă şi să te piardă, dar tu, lăsându-l, ai urmat Sfinţilor Apostoli şi Sfintelor femei întru propovăduirea Adevărului. Drept aceea, primeşte de la noi aceste laude:
Bucură-te, muceniţă de bunăvoie;
Bucură-te, că te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;
Bucură-te, că ai fost primită în ceata îngerească;
Bucură-te, că ai fost retezată de coasa păgânească;
Bucură-te, că ai moştenit Împărăţia cerească;
Bucură-te, că ai zdrobit ura părintească;
Bucură-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinţa cerească;
Bucură-te, că acum vezi Faţa lui lisus în strălucirea Lui cea dumnezeiască;
Bucură-te, că ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;
Bucură-te, că Faţa Lui ai şters când nimeni nu îndrăznea;
Bucură-te, că mare îţi este darul dat de Hristos;
Bucură-te, că acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitori se fac toţi cei ce văd Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahramă, şi, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învăţându-i cum să cunoască împreună cu cei ce ştiu taina, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a în Ierusalim darul tau, prin închipuirea Chipului nefăcut de mâna, prin tine dăruit nouă celor credincioşi, care ne închinăm cu credinţă Sfântului Chip şi pe tine te lăudăm aşa:
Bucură-te, că ţie ţi-a încredinţat lisus talantul Său;
Bucură-te, că te-a aflat credincioasă Darului Său;
Bucură-te, că şi tu ai rodit viaţa de Serafim;
Bucură-te, diamant din cununa lui Hristos;
Bucură-te, mărgăritar aflat în apa cea mai de jos;
Bucură-te, începătoarea dogmei creştinesti;
Bucură-te, învăţătoarea închinării dumnezeieşti;
Bucură-te, că şi tu ai vădit dumnezeirea Lui;
Bucură-te, că tu ai aratăt lumii întâi pătimirea Lui;
Bucură-te, că Chipul Cel Sfânt al Lui văzându-L, demonii se cutremura;
Bucură-te, folositoare oamenilor;
Bucură-te, veselie credincioşilor;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

După răstignirea şi învierea lui lisus, adunându-se Apostolii cei risipiţi şi văzând Chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale pe mahramă, spăimântându-se şi bucurându-se, cântau: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avgar, regele Edesei, văzând Chipul lui lisus, nu acesta al pătimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inimă şi L-a dat lumii spre încredinţarea tuturor că Mesia a venit în lume. Văzând şi pe Cel al pătimirii, prin tine adat credincioşilor, te lăuda, zicând:
Bucură-te, propovăduitoarea lui Hristos;
Bucură-te, porumbiţa darului Lui;
Bucură-te, podoaba fecioarelor;
Bucură-te, lauda mironosiţelor;
Bucură-te, lucrătoarea Sfintelor Icoane;
Bucură-te, că ai avut dragoste dumnezeiască;
Bucură-te, că ai vădit ruşinea păgânească;
Bucură-te, că ai stins focul idolilor;
Bucură-te, că ai fost mărturisitoare;
Bucură-te, că ai avut dragoste nebiruită;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Negrăite au fost milostivirea şi răbdarea Fiului lui Dumnezeu, că a suferit să fie ştearsă Faţa Lui Cea dumnezeiască de o tânără fecioară; că numai El singur cunoştea dragostea cea fierbinte din sufletul ei şi numai ea în acea vreme îi cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Văzând lucrarea cea străină a icoanei lui Hristos, să uităm cele pământeşti, să ridicăm mintea la cer şi să înţelegem cum Dumnezeu a lucrat nouă mântuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de laudă să o cinstim:
Bucură-te, mireasă credincioasă;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, inima în care s-a scris Sfântul Cuvânt;
Bucură-te, biserica aleasă de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cea dintâi închinătoare a sfintelor icoane;
Bucură-te, începătoarea dreptei credinţe;
Bucură-te, cea nebună pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, cea defăimată pentru Domnul Hristos;
Bucură-te, că nu ţi-ai cruţat viaţa;
Bucură-te, că ai uitat de tine pentru dragostea Lui;
Bucură-te, că ai defăimat cinstea ta pentru El;
Bucură-te, că ai fugit de faţa tatălui tău;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Firea îngerească s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a închipuit în mâinile Sfintei Veronica şi bucurăndu-se de lucrarea tainică, cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Spăimântatu-s-au ritorii, nepricepându-se cum s-a scris Chipul cel însângerat pe mahrama ta; iar noi, ştiind lucrarea Tainei, zicem către tine:
Bucură-te, că ţie ţi s-a dăruit această Taină;
Bucură-te, că prin aceasta ai cunoscut înţelepciunea lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinirea rânduielilor Lui;
Bucură-te, că cei înţelepţi ai lumii s-au făcut nepricepuţi;
Bucură-te, că amuţesc gurile ereticilor;
Bucură-te, că rămân zadarnice întrebările lor;
Bucură-te, că se taie amăgirile rătăciţilor;
Bucură-te, că se ruşinează ca nebunii, cei ce zic ca Sfântul Chip este chip cioplit;
Bucură-te, zid tare al creştinilor;
Bucură-te, adevărata temelie a credinţei;
Bucură-te, dreapta închinare a Sfintelor Icoane;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pogorându-Se Mântuitorul să mântuiască neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca să-L vedem prin icoană, şi, dorindu-L, să-L slăvim şi să-l cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea .

Podoaba Bisericii dreptcredincioşilor şi lauda neruşinată s-a dat în mâinile tale Sfânta închipuire pe pânza, că, văzând ereticii cei de pe urmă, să se ruşineze, iar cei ce cred, să cânte aşa:
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, că prin tine s-a întărit închinarea Sfintelor Icoane;
Bucură-te, că prin tine şi-a luat Biserica podoabă preafrumoasă;
Bucură-te, că ai fost biruitoare;
Bucură-te, Apărătoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, stânca muceniciei;
Bucură-te, de minuni făcătoare;
Bucură-te, a fecioarelor povăţuitoare;
Bucură-te, mila către aproapele tău;
Bucură-te, ceea ce alungi eresurile;
Bucură-te, stingătoarea formelor păgâneşti;
Bucură-te, adâncul smereniei;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Împărate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mântuirea noastră nu ar fi nădăjduită, dar Chipului Cel din Icoană, prin care s-a arătat puterea Ta, crezând şi mulţumind, ne închinăm dumnezeirii Tale, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie prealuminoasă s-a arătat mahrama ta, Sfânta Veronica, că a aprins în lume lumina credinţei celei adevărate a lui Hristos şi a Sfintelor Icoane, pentru care îţi cântăm şi zicem:
Bucură-te, izvorule de apă al credinţei;
Bucură-te, cădelniţă cu focul dragostei;
Bucură-te, arătătoarea Soarelui Celui înţelegator;
Bucură-te, căldura focului mistuitor;
Bucură-te, mireasma sufletelor;
Bucură-te, picătura dulce a inimilor;
Bucură-te, alinarea patimilor;
Bucură-te, roada coaptă în gradina raiului;
Bucură-te, că te-ai încununat cu slava;
Bucură-te, smirna mirositoare a credinţei;
Bucură-te, boboc de crin ceresc;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Vrând Iubitorul de oameni să dea har, mărturie ne-a dat Preasfântul Său Chip, că, văzându-L, să ni se pară ca suntem înaintea lui Dumnezeu şi cuviincioasa închinăciune să aducem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Având înaintea noastră Chipul lui Hristos, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi al tuturor Sfinţilor, ne bucuram, noi păcătoşii, de rânduiala lui Dumnezeu şi pe Sfânta Veronica, cea care a îndrăznit întâi a se apropia de dumnezeire, o lăudăm, zicând:
Bucură-te, rugătoarea noastră către Domnul nostru lisus Hristos;
Bucură-te, frumuseţe cerească;
Bucură-te, floarea mucenicilor;
Bucură-te, întărirea Sfintei Biserici;
Bucură-te, mână mângâietoare;
Bucură-te, privire îndurătoare;
Bucură-te, sprijinitoarea sufletului meu;
Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, izbavirea noastră de eresuri;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor din nevoi;
Bucură-te, şi te roaga pentru cei ce te cinstesc pe tine; Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preamilostivă Sfântă Muceniţă Veronica, care te-ai învrednicit de minunea cea nespusă a Sfintei Mahrame, primeşte acest mic dar ce-ţi aducem ţie acum şi aprinde întru noi flacăra iubirii de Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca împreună cu tine să ne învrednicim a cânta în Împărăţia lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori) Apoi Icosul 1: şi Condacul 1.

*

Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia (26 august)

După obişnuitul început se zic:

Condacul 1:

Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertăciuneă lumească, punându-vă viata ca o jertfă curată, dorind să primiţi mai degrabă chinuri, decât să vă lepădaţi de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce staţi lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţă şi evlavie vă implorăm, şi cu mulţumire vă cântăm aşa: Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

Icosul 1:

Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tau, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă, lumini ai dragostei Dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti;
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare;
Bucuraţi-vă, că cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale;
Bucuraţi-vă, că de Domnul voi aţi fost încununaţi;
Bucuraţi-vă, că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile Împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în Împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns ca limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat: „Şi eu sunt creştin!”. Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătosii laudele acestea:
Bucuraţi-vă, ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori;
Bucuraţi-vă, ai voiei Lui sfinte buni împlinitori;
Bucuraţi-vă, că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit;
Bucuraţi-vă, că iubirea conjugală, Lui, o, aţi dăruit;
Bucuraţi-vă, că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus;
Bucuraţi-vă, că-n neputinţe, să urcăm ne ajutaţi nespus;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Condacul al 3-lea:

Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătita ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfătuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăşesti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Bucuraţi-vă, curajoşi râvnitori ai credinţei celei adevărate;
Bucuraţi-vă, neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte;
Bucuraţi-vă, că cu răbdarea ca cu o armă v-aţi îmbrăcat;
Bucuraţi-vă, că Crucea ca pe un scut puternic în mâini aţi luat;
Bucuraţi-vă, că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat;
Bucuraţi-vă, că prin voi numele Domnului e binecuvântat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 4-lea:

Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericită soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind despre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: „Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!”. Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-l din toată inima: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind Natalia, fiind acasă, ca te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinandu-te în uşa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt.
Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă, că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat;
Bucuraţi-vă, că cu lepădare de sine pe noi ne însufleţiţi;
Bucuraţi-vă, că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi;
Bucuraţi-vă, că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare;
Bucuraţi-vă, că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 5-lea:

Minunată milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutandu-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inima smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sunt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:
Bucuraţi-vă, purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori;
Bucuraţi-vă, puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori;
Bucuraţi-vă, mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti;
Bucuraţi-vă, neînfricaţi propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat;
Bucuraţi-vă, că răutatea şi cruzimea lui, o, aţi desconsiderat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii Împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească, o, ai defăimat, şi pentru acestă mărturisire şi defăimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece, de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă, că sfinte lăcaşuri ale Duhului Sfânt aţi fost;
Bucuraţi-vă, vase slăvite ale Harului lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină;
Bucuraţi-vă, că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divină;
Bucuraţi-vă, că cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi;
Bucuraţi-vă, că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 7-lea:

Vrând prigonitorul Împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia si, fericindu-te, te întărea zicând: „Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos”, şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliliua.

Icosul al 7-lea:

Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi tie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca Împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl intăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea: Bucuraţi-vă, a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă;
Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă;
Bucuraţi-vă, că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit;
Bucuraţi-vă, că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit;
Bucuraţi-vă, că acuma în slavă şi veşnică fericire vă aflaţi;
Bucuraţi-vă, că cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 8-lea:

Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţa, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobeascî fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi Ie-a pus pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia Îi vei cânta: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, tie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă, că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat;
Bucuraţi-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat;
Bucuraţi-vă, că din valea plângerii, spre Lumina v-aţi înălţat;
Bucuraţi-vă, că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat;
Bucuraţi-vă, că cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 9-lea:

Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apa, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Retorica pământeascp nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţă în Hristos, iar cealaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste va cântăm acestea:
Bucuraţi-vă, că Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus;
Bucuraţi-vă, că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus;
Bucuraţi-vă, că patimile Domnului, voi înşivă le-aţi imitat;
Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat;
Bucuraţi-vă, că pildă de dragoste şi blândete v-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 10-lea:

Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalti fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugămintea şi le-a încredinţat această comoară de mare preţ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în orice năpastă şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:
Bucuraţi-vă, că în dragoste, sunteţi grabnicii noştri ajutători;
Bucuraţi-vă, bunii noştri mijlocitori şi învăţători;
Bucuraţi-vă, că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi;
Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi;
Bucuraţi-vă, prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi;
Bucuraţi-vă, că pe culmile inocenţii şi curăţiei ne ridicaţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 11-lea:

Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău -mucenicul lui Hristos Adrian –, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tau. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ – mâna soţului tău, cu a cărui rugăciune ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Bizanţ, cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tau, cu adâncă umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă, soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi;
Bucuraţi-vă, prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi;
Bucuraţi-vă, că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi;
Bucuraţi-vă, că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi;
Bucuraţi-vă, că în locaşul celor drepţi la odihnă vă aflaţi;
Bucuraţi-vă, că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 12-lea:

Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând cinstitele voastre patimi şi fericită adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfintii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă, ostaşi răbdători de chinuri şi purtători de biruinţă;
Bucuraţi-vă, aleşi luptători pentru adevărata credinţă;
Bucuraţi-vă, luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti;
Bucuraţi-vă, cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoriei;
Bucuraţi-vă, că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti;
Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 13-lea:

O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciţi. Auziţi-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora: pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-l cântăm Lui: Aliluia. (de trei ori)

Apoi Icosul I şi Condacul 1.

Rugăciune:

O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciţi purtători de chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năpraznică şi de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să slăvim pe Domnul lisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel fără de început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Fanurie – Sfânt Mucenic! (27 august)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţă şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Icosul 1:

Poporul cel credincios cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără de judecată asupra credinţei noastre, cu umilire strigă către tine aşa:
Bucură-te, mare Mucenice al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinţei;
Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi;
Bucură-te, cel ce întuneci mintea păgânilor;
Bucură-te, cel ce ai lucrat strălucirea credinţei;
Bucură-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul păcatelor;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi;
Bucură-te, învăţătorul legii creştineşti;
Bucură-te, cel ce luminezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 2-lea:

Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere ca să putem lăuda minunile tale, din suflet curat şi din inimă umilită te rugăm să primeşti aceste mărturisiri de la noi, care cântăm cu tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Nimeni dintre noi păcătoşii nu se poate lăuda că rugăciunea lui va fi primită la tine cu vrednicie, căci ştii slăbiciunea firii noastre; de aceea te rugăm pentru necazurile noastre a primi cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce fără cunoştinţe filosofice ai biruit pe filosofi;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult preţuită;
Bucură-te, povăţuitorul legiuirilor şi al legiuitorilor celor învăţaţi;
Bucură-te, lauda părinţilor şi a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul ereticilor;
Bucură-te, cel ce ai fost înţelept din pruncie;
Bucură-te, mare şi înţelept învăţător;
Bucură-te, luptătorul pentru lege;
Bucură-te, cel ce şi astăzi ne ajuţi pe noi credincioşii;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 3-lea:

Împovăraţi de multe păcate şi ispite vătămatoare fiind, alta nădejde nu avem afara de tine, mângâierea celor necăjiţi; deci te rugăm să fii mijlocitor pentru sufletele noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Darul Duhului Sfânt fiind cu tine din tinereţe, te-ai arătat apărător şi de minuni făcător; pentru aceasta îţi cântăm ţie aşa:
Bucură-te, mare Mucenice al lui Hristos;
Bucură-te, lauda poporului credincios;
Bucură-te, a bolnavilor tămăduire;
Bucură-te, cel ce te rogi lui Dumnezeu pentru toţi;
Bucură-te, cel ce izbăveşti din primejdii pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor sufleteşti şi al celor trupeşti;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor vechi;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, doctor fără plată;
Bucură-te, nădejdea celor necăjiţi;
Bucură-te, acoperământul şi scăparea tuturor;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 4-lea:

Mucenice mult-milostive, primeşte rugăciunea noastră a păcătoşilor şi mijloceşte către Ziditorul să dăruiască tămăduire şi sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Stând înaintea Sfintei tale icoane, noi păcătoşii socotim a fi înaintea ta; şi mărturisind minunile tale, te rugăm, ascultă această puţină rugăciune şi tinde dreapta ta spre ajutorul nostru, a să-ţi cântăm tie aşa:
Bucură-te, cel ce eşti împreună slujitor cu ingerii;
Bucură-te, cel ce ai fost cu oamenii petrecător;
Bucură-te, cel ce faci minuni mari;
Bucură-te, lauda pământului Egiptului;
Bucură-te, cel ce eşti în toată lumea vestit;
Bucură-te, cel ce te osteneşti a face bine;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;
Bucură-te, lauda oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, umbrirea serafimilor;
Bucură-te, slujitor preamărit al creştinilor;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 5-lea:

Aşa precum în Egipt cercetezi şi tămăduieşti neputinţele poporului celui binecredincios care aşteaptă ajutorul tău, îndură-te şi ne izbăveşte de necazurile ce ne-au cuprins, spre a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Totdeauna arăţi marea ta milostivire asupra neamului omenesc şi te faci scăpare a celor ce se învolburează pe marea acestei vieti; de aceea strigăm către tine aşa:
Bucură-te, ocârmuitorul corăbiilor învăluite în valuri;
Bucură-te, scăparea înotătorilor deznădăjduiţi;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale risipeşti furtuna;
Bucură-te, că prin mijlocirea ta luminezi negura norilor;
Bucură-te, ajutorul celor spăimântaţi de tunet;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoşaţi de fulger;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi în primejdii, mijlocind către Mântuitorul;
Bucură-te, nădejdea şi scăparea noastră;
Bucură-te, că în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, că ajuţi cu rugăciunile tale tuturor care aleargă la tine;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 6-lea:

Cinstitorule de Dumnezeu, Fanurie, ascultă această rugăciune a noastră întru acest ceas şi prin Sfintele tale rugăciuni mântuieşte-ne de necazuri şi de supărări, precum ai izbăvit pe cei ce erau învăluiţi pe mare, când au chemat ajutorul tău; pentru ca şi noi, ca aceia, să aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Mucenice al lui Hristos, cinstit slujitor al darului, soleşte nouă păcătoşilor mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor şi să cântăm ţie aşa:
Bucură-te, mare Mucenice al lui Hristos;
Bucură-te, cinstit slujitor al darului;
Bucură-te, tămăduitorule al bolilor;
Bucură-te, mir care împrăştii durerea;
Bucură-te, rouă care răcoreşti patimile;
Bucură-te, cel ce întăreşti pe slăbănogi cu alte tale rugăciuni;
Bucură-te, ajutorul celor din primejdii;
Bucură-te, cel ce rogi pe Domnul pentru cei din patul durerilor;
Bucură-te, cel ce ne ajuti şi nouă păcătoşilor;
Bucură-te, alinarea tuturor durerilor;
Bucură-te, mângâierea cea mare a celor ce pătimesc în dureri;
Bucură-te, sprijinitorul celor neputincioşi;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 7-lea:

O, Preamilostive şi îndurate Doamne! Nu trece cu vederea lacrimile robilor tăi, ci le ajută şi-i miluieşte după mare mila Ta; izbăvindu-i de asupririle şi de necazurile care i-au cuprins pentru mulţimea păcatelor lor; şi precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, aşa ridică-ne şi pe noi din primejdia în care ne aflăm, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Fanurie, ca împreună cu el să-ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Toate puterile cereşti lăudând credinţa ta cea tare către Dumnezeu, împreună cu tine slujesc Ziditorului celui fără de început; iar noi îţi aducem aceste cuvinte de laudă aşa:
Bucură-te, că prin minuni ai făcut să strălucească credinţa;
Bucură-te, cel ce prin credinţă ai facut minuni mari;
Bucură-te, că rugăciunile tale totdeauna au fost ascultate;
Bucură-te, înţeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai scăpat multe suflete necăjite cu rugăciunile tale;
Bucură-te, cel ce pierzi pe cei puternici şi fără de lege;
Bucură-te, ajutătorul cel tare al bine-credincioşilor creştini;
Bucură-te, tăria ţărilor creştineşti;
Bucură-te, cel ce sfarâmi zidurile cetăţilor păgâneşti;
Bucură-te, cel prin care tiranii sunt biruiţi;
Bucură-te, temelia şi fala credinţei noastre;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 8-lea:

Toţi creştinii ortodocşi de pe pământ având nădejdea lor către tine, în orice întâmplare nu vor fi ruşinaţi, Mucenice Fanurie, căci tu eşti mare folositor al creştinătăţii. Pentru aceasta nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni şi ne ajută, izbăvindu-ne din toate primejdiile, ca să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Având puterea darului de la Dumnezeu, ai prefăcut seceta în ploi şi cu Sfintele tale rugăciuni ai oprit mulţimea prea mare, de prisos, a ploilor, scăpând poporul de foametea care îi ameninţa, risipind hambarele strângătorilor de grâu; pentru care noi minunându-ne ăţi cântăm aşa:
Bucură-te, scăparea poporului de foamete;
Bucură-te, cel ce ai prefăcut seceta, ca al doilea Ilie, în ploi binefăcătoare;
Bucură-te, cel ce prin rugăciune ai oprit ploile prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea mare a lucrătorului de pământ;
Bucură-te, mulţumirea celor ce seamănă cu credinţă;
Bucură-te, secerişul cel îmbelşugat al secerătorilor;
Bucură-te, comoara cea bogată a săracilor
Bucură-te, ajutorul nostru în vreme de secetă;
Bucură-te, ajutătorul şi chivernisitorul nostru de-a pururea;
Bucură-te, mângâierea celor ce sunt în nevoi;
Bucură-te, lauda cuvioşilor monahi şi a bunilor creştini;
Bucură-te, ogradă bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 9-lea:

Făcătorule de minuni, Sfinte Fanurie, după cum în vremea vieţii tale pe pământ ai izbăvit poporul credincios de primejdii şi de foamete prin Sfintele tale rugăciuni, aşa şi acum trimite mila ta asupra noastră, dăruindu-ne timp roditor şi îmbelşugat pentru creşterea şi ajutorul pruncilor sugari şi al sărmanilor, cu care vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Când cereau săracii ajutor de la tine în necazurile lor, nu i-ai depărtat cu vorbe întristătoare, ci le-ai ajutat în tot felul, dându-le blagoslovia ta şi ceea ce le trebuia, scăpându-i din nevoi; pentru aceea aducem ţie această laudă aşa:
Bucură-te, împlinirea lipsurilor săracilor;
Bucură-te, chivernisitorul tuturor celor lipsiţi;
Bucură-te, cel ce preschimbi necazurile în bunătăţi;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti fiarele sălbatice;
Bucură-te, cel ce lepezi lucrurile amăgitoare;
Bucură-te, izbăvitorul tuturor celor ce sunt în nevoi;
Bucură-te, cel ce pedepseşti pe neguţătorii cei lacomi;
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale faci lucruri preaminunate;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos Mântuitorul;
Bucură-te, cel ce ai renunţat la avuţie şi ai împărtiţ-o cu cei săraci;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 10-lea:

Dăruieşte şi nouă ajutorul tau ca acelor săraci, ca să scăpăm de năvălirea şerpilor otrăvitori şi mai ales a balaurului înspăimântător şi de vicleanul înşelator ce se luptă cu noi neîncetat pentru a răpune sufletele noastre; noi însă prin rugăciunile tale nădăjduim să dobândim cele de folos în viaţa acesta şi în cea viitoare; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Nu te depărta de la noi, Sfinte Fanurie, şi de la toţi cei ce cheamă Sfânt numele tau, pentru ca toţi recunoaştem grelele noastre păcate; şi ne rugăm ţie şi cerem cu credinţă ajutorul tau, cântându-ţi graiurile acestea aşa:
Bucură-te, mântuirea celor ce îţi mărturisesc curat păcatele;
Bucură-te, mustrătorul acelora ce ascund păcatele lor;
Bucură-te, cel ce nu suferi pe nelegiuţi;
Bucură-te, folositor mare al celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, mare ajutător al celor ce vieţuiesc în smerenie;
Bucură-te, vazând întoarcerea la Stăpân a lucrurilor furate;
Bucură-te, descoperirea multor taine neştiute;
Bucură-te, cel ce ai adus pe mulţi la Hristos prin minunile tale;
Bucură-te, preaminunate Mucenice, ca nu ne laşi şi pe noi;
Bucură-te, cel ce mijloceşti la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, cel ce mângâi pe toţi cu ale tale mari minuni;
Bucură-te, că prin tine şi neamul călugăresc capătă mântuire;
Bucură-te, că şi tot clerul bisericesc prin tine se mântuiesc;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 11-lea:

Mărgăritarul de mult preţ al lui Dumnezeu care fiind ascuns în ţărână, străluceşte acum în Rhodos ca o comoară de mult preţ şi îmbogăţeşte, desfătează, luminează şi înveseleşte pe toţi cei ce vin la el cu credinţă şi cu dragoste; cu tine împreună cântăm Purtătorului de grijă al tuturor şi Dumnezeul nostru: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Strălucit-a astăzi sărbătoarea plină de veselie şi praznicul luminat al Sfântului Mucenic Fanurie, cel mult patimitor şi de biruinţă purtător; că Dumnezeu l-a învrednicit de cununa cerească a celor bineplăcuţi Lui şi l-a aşezat laolaltă cu îngerii. Pentru aceasta, lăudând pe Domnul care a făcut minunată voia Sa întru Sfinţii Săi, Sfântului Fanurie să-i grăim:
Bucură-te, că ai stat în faţa idolilor;
Bucură-te, că ai defăimat minciuna lor;
Bucură-te, că ai fost ars cu cărbuni aprinşi;
Bucură-te, că ai stins credinţa în idoli;
Bucură-te, că demonii te-au văzut şi au plâns;
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi s-au strâns;
Bucură-te, că iadul adânc s-a cutremurat;
Bucură-te, bărbat viteaz al Bisericii;
Bucură-te, pecete curată a credinţei;
Bucură-te, cel ce eşti pildă luminată pentru noi;
Bucură-te, ostaşule nebiruit al lui Hristos;
Bucură-te, al nostru Mucenic preamărit;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 12-lea:

Pe cei ce sărutăm Sfântă ta icoană cu credinţă, Mucenice, şi lăudăm vieţuirea ta cea Sfântă, Fanurie preamărite, cu rugăciunile tale arată-ne moştenitori ai Împărăţiei celei cereşti şi veşnice, şi părtaşi ai slavei celei de sus; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Minuni străine şi mai presus de înţelegere a făcut Dumnezeu intotdeauna întru Sfinţii Săi; împreună cu care, în timpul din urmă, a arătat ca pe un alt soare strălucind cu minunile pe Minunatul Fanurie, laudă Rhodosului şi a Bisericii. Căruia şi noi, aprinşi de dragoste şi de râvnă, să-i graim din suflet:
Bucură-te, că ai fost aruncat în cuptor de foc;
Bucură-te, că şi acolo te-ai bucurat;
Bucură-te, că te-ai rugat pentru cei ce te chinuiau;
Bucură-te, cel ce eşti mijlocitor pentru toţi;
Bucură-te, cel ce nu încetezi a ruga pe Hristos pentru noi;
Bucură-te, scump prinos al credincioşilor;
Bucură-te, că ai umilit pe cei ce s-au trufit;
Bucură-te, că ai înălţat pe cel smerit;
Bucură-te, rugătorul nostru către Hristos;
Bucură-te, tăria celui evlavios;
Bucură-te, miluitorul credincioşilor;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru iertarea păcătosilor;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinţi alergând la a ta ocrotire, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne cu rugăciunile tale cele bineplăcute lui Dumnezeu, de toată nevoia şi necazul; îndepărtează de la noi toată durerea şi suferinta şi ne învredniceşte ca şi în viaţa de veci să fim părtaşi ai Împărăţiei veşnice şi împreună cu tine cântare să aducem lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Poporul cel credincios cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără de judecată asupra credinţei noastre, cu umilire strigă către tine aşa:
Bucură-te, mare Mucenice al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinţei;
Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi;
Bucură-te, cel ce întuneci mintea păgânilor;
Bucură-te, cel ce ai lucrat strălucirea credinţei;
Bucură-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul păcatelor;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi;
Bucură-te, învăţătorul legii creştineşti;
Bucură-te, cel ce luminezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

şi Condacul 1:

Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţă şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Rugăciune:

Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălţându-ne gândurile, noi păcătoşii cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută dintru înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viaţa ta Sfânta şi prin chinurile tale muceniceşti pentru Hristos, ţi-ai dobândit sălăşluire veşnică, şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimirile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc şi Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu ştiinţă şi cu neştiinţă, pururea, ca nişte robi nevrednici săvârşim, şi să nu se mânie pe noi până în sfârşit pentru puţinătatea dragostei noastre faţă de El şi faţă de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire faţă de noi şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea, toate patimile şi necazurile, toate amăraciunile şi strâmtorile, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viaţa noastră de păcat de până acum, şi privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Aşa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vietii, pentru ca urmând pilda credintei şi a dragostei tale fata de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni şi binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; şi trecând dintru această viaţă pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnlui, de Împăraţia cea nesfârşită a cerurilor şi de partea celor drepţi, ca împreună cu toţi şi înconjuraţi de cereştii îngeri, să aducem slavă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!

Apoi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul (28 august)

După obişnuitul început, se zic condacele şi icoasele.

Condacul 1:

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osârdie şi cu bună cuviinţă căci urcându-se pe treptele virtuţilor, a ajuns la măsura desăvârşirii şi războindu-se cu diavolii cei prea înrăutăţiţi, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:
Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Icosul 1:

Pe cât de rea şi de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viaţa ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută şi frumoasă a fost petrecerea ta cea monahicească, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăţi în care te aflai, pentru aceea noi credincioşii îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;
Bucură-te, că pocăinţa ta a plăcut Domnului;
Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;
Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulţi ai adus la Viaţă din moartea păcatelor;
Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;
Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul şi ai părăsit păcatul;
Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;
Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;
Bucură-te, că ai fost slobozit din lanţurile fărădelegilor;
Bucură-te, că acul morţii nu a avut putere multă vreme asupra ta;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulţi a înghiţit
Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viaţă prin ploaia milostivirii Celui Prea înalt;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 2-lea::

Multe au fost isprăvile faptelor tale celor rele, dar după aceea mai multe fapte bune ai săvârşit, covârşind cu mult răutatea prin bunătate, drept aceea noi văzând întoarcerea ta Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dumnezeu văzând că diavolul a pus stăpânire pe voinţa ta, nu a putut răbda ca făptura cea zidită după chipul şi asemănarea Sa, să fie înghiţită de moarte pentru aceea ca un îndurat te-a izbăvit din gheara câinelui şi din coarnele taurilor celor înţelegători pentru aceasta şi noi îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că Stăpânul după ce te-a găsit, te-a adus pe umerii Săi în staulul oilor sale care ascultau de glasul Lui;
Bucură-te, că te-a învăţat cum sa-L slujeşti cu credinţă;
Bucură-te, că ţi-a arătat cât de mult trebuie să-L iubeşti;
Bucură-te, că nu te-ai împotrivit leacurilor celor amare pe care ţi le dădea Domnul pentru tămăduirea sufletului tău;
Bucură-te, că ai alungat pe diavolul din cămara sufletului tău, făcându-ţi sufletul templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai avut în inima şi cugetul tău pe Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că ai izbutit să-ţi cureţi partea cea dinăuntru a „paharului tău”;
Bucură-te, lucrător osârdnic al viei lui Hristos;
Bucură-te, că ai fost luptător îndârjit împotriva diavolilor;
Bucură-te, că ai stricat cursele cele de multe feluri ale demonilor;
Bucură-te, că ai fost găsit întocmai ca o comoară în ţarină;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 3-lea:

Minunată s-a arătat viaţa ta cea monahicească, deoarece ai întrecut pe mulţi în virtuţi şi toate faptele cele bune, căci veneau la tine chiar şi sihaştri vestiţi pentru a cere sfat şi se întorceau toţi cu mângâiere sufletească de la tine părinte, care toata viaţa ta ai cântat lui Dumnezeu care te-a mântuit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Vestit ai fost în tot Egiptul pentru răutăţile tale cele de multe feluri pentru aceea se înfricoşau toţi de auzirea numelui tău, însă îndreptându-ţi viaţa, ai ajuns înfricoşător diavolilor, cărora până atunci le-ai fost supus prin faptele tale cele rele, iar noi văzând întoarcerea ta, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că din rob al diavolilor ai ajuns mai puternic decât ei;
Bucură-te, că aceştia fugeau când auzeau de numele tău;
Bucură-te, că nu puteau suferi nici atunci când rostea cineva numele tău;
Bucură-te, foc care mistui puterea diavolească;
Bucură-te, că din rob al patimilor te-ai făcut stăpân peste ele;
Bucură-te, că trupul tău care era deprins cu mâncăruri alese, l-ai supus la post desăvârşit;
Bucură-te, că te-ai asemănat îngerilor prin vieţuirea ta;
Bucură-te, surpătorul ispitelor diavoleşti;
Bucură-te, stea luminoasă care ai răsărit din bezna nopţii păcatelor;
Bucură-te, soare luminos cu raze în chipul focului;
Bucură-te, că diavolii nu pot să privească spre tine;
Bucură-te, povăţuitorul celor neştiutori;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 4-lea:

Schimbarea vieţii tale a mâniat pe demoni, a caror slujitor erai mai înainte, pentru aceea au năvălit asupra ta cu ispite de tot felul, dar tu i-ai alungat de la tine ca pe nişte neputincioşi, nefăcându-ţi nici un rău, pentru aceea noi văzând biruinţele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Nevoindu-te cu osteneli pustniceşti, ai luptat până la moarte împotriva is-pitelor ce veneau asupra ta, dar tu părinte le-ai lepădat de la tine ca pe cea mai vătămătoare otravă, pentru aceasta şi cugetul ne îndeamnă să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, căci ca un foc ai ars pleava ispitelor trupeşti;
Bucură-te, că ai fost încercat ca aurul în cuptor;
Bucură-te, că te-ai arătat biruitor întru toate;
Bucură-te, că şi ispita desfrânării ai biruit-o;
Bucură-te, că mult timp te-ai luptat cu ea;
Bucură-te, că postul şi privegherea ţi-au fost arme nebiruite;
Bucură-te, căci cu acestea te-ai suit spre ceruri;
Bucură-te, că multe lacrimi ai vărsat pentru spălarea păcatelor tale;
Bucură-te, că diavolii se spăimântau de răbdarea ta;
Bucură-te, că pe pământ ai vieţuit îngereşte;
Bucură-te, că şi Hristos Domnul te-a iubit pentru smerenia ta cea multă;
Bucură-te, că defăimându-te pe tine însuţi ai fost slăvit de Dumnezeu;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 5-lea:

Cine va spune luptele tale împotriva patimilor sau cine se va încumeta să istorisească pătimirile tale din partea diavolilor care până la moarte au luptat împotriva ta şi se tânguiau cu amar că te-au pierdut din cursele lor, din care te-a scos Hristos Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Razboindu-te patima desfrânării, ai cerut sfatul sfântului Isidor, stareţul tău care te-a îndemnat să te nevoieşti cu mult post şi rugăciune, adăugând şi lucrul mâinilor, căci prin osteneală şi postire se alungă demonii cei stricători de sufle, iar tu închizându-te în chilia ta te osteneai cu aceste trei arme: postul, rugăciunea şi osteneala, iar noi lăudăm răvna ta cea multă pentru Hristos, aşa:
Bucură-te, împlinitorule al poruncii stareţului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut ascultător desăvârşit;
Bucură-te, că ai vestit stareţului tău că patima nu slăbeşte;
Bucură-te, că sfântul Isidor ţi-a arătat în acea vedenie că mai mulţi sunt cei ce sunt cu noi decât cei împotriva noastră;
Bucură-te, că tu văzând acea vedenie te-ai întărit şi ai continuat mai departe rânduiala ta cea dinainte;
Bucură-te, că aprinzându-ţi-se trupul ai cerut sfatul altui stareţ iscusit;
Bucură-te, că acela te-a învăţat să-ţi dezlipeşti mintea de acele patimi cu care te îndulceai;
Bucură-te, că ai fost povăţuit să priveghezi cu trezvie;
Bucură-te, că toată noaptea te-ai rugat stând în picioare;
Bucură-te, că pe lângă obişnuitele osteneli şi altele şi mai grele;
Bucură-te, că umpleai vasele pustnicilor cu apă pe care o aduceai de departe fără ca ei să ştie;
Bucură-te, că diavolul nesuferind o nevoinţă ca aceasta, te-a lovit în aşa fel încât abia după un an ai putut umbla;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 6-lea:

După ce diavolul te-a lovit, ai rămas aproape mort, însă găsindu-te părinţii care mergeau să aducă apă din acelaşi loc unde mergeai şi tu, te-au luat şi ducându-te la chilia ta, unde te-au îngrijit timp de un an, apoi ridicându-te ai putut să mergi, drept aceea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Văzând stareţul tău ce ai pătimit din pricina luptei tale împotriva vrăjmaşului, te-a sfătuit să fii cu măsură întru toate, însă tu i-ai spus că nu te vei lăsa până ce nu vor înceta nălucirile visurilor, iar el ţi-a spus că de acum înainte nu vei mai avea astfel de năluciri, noi văzând unele ca acestea, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că te-ai împărtăşit cu sfintele taine după ce te-ai întărit cu trupul;
Bucură-te, că ai fost lăsat să pătimeşti astfel, ca să nu te înalţi cu mintea;
Bucură-te, că Stăpânul te-a scăpat din prăpastia mândriei;
Bucură-te, slujitor nebiruit al lui Hristos;
Bucură-te, că ai scăpat de lupul cel înţelegător;
Bucură-te, căci ca o pasăre ai zburat către ceruri;
Bucură-te, sfeşnicul cel poleit cu aurul faptelor celor bune;
Bucură-te, pahar plin de vinul cel dulce al smereniei;
Bucură-te, vasul cel ales al Stăpânului Hristos;
Bucură-te, trâmbiţa cea răsunătoare a împăratului Celui Mare;
Bucură-te, corabia cea ajunsă la limanul veşniciei;
Bucură-te, cel ce pedepseşti pe cei ce fac nelegiuiri;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 7-lea:

Venind la tine un boier împreună cu ai săi, tu ai fugit din chilia ta şi întâlnindu-te cu ei te-au întrebat dacă-l cunoşti pe părintele Moise, tu le-ai spus ca este un bătrân mincinos şi cu viaţă necurată, iar ei ajungând şi spunând cine le-a spus lor acestea, iar când au aflat că tu ai fost, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Porunca stareţului tău părinte, ca nimeni să nu mănânce toată Săptămâna Mare, tu ai făcut bine cu fraţii care au venit la tine, dându-le bucate fierte, pentru aceea ai fost lăudat de părinţi înaintea tuturor, zicând: porunca oamenilor ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârşit-o pentru aceasta şi noi îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, iubitorule de străini;
Bucură-te, părintele cel milostiv;
Bucură-te, că făcând milostenii ai fost miluit de Stăpânul;
Bucură-te, căci ca argintul ai fost curăţat în focul ispitelor;
Bucură-te, postitorule cel adevărat;
Bucură-te, că înfrânarea ţi-a fost hrană;
Bucură-te, că privegherea ţi-a fost drept odihnă;
Bucură-te, că ai adăpat grădina sufletului cu multe lacrimi;
Bucură-te, că petrecând în nevoinţă, te-ai învrednicit de darul preoţiei;
Bucură-te, că fiind gonit de preoţi din sfântul altar pentru a te ispiti, tu te ocărai pe sine-ţi;
Bucură-te, că episcopul a spus în auzul tuturor că eşti vrednic cu adevărat;
Bucură-te, slujitor vrednic al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 8-lea:

Apropiindu-se ziua mutării tale de la cele trecătoare la cele veşnice, ai văzut cu ochii cei duhovniceşti timpul şi felul în care aveai să-ţi sfârşeşti lupta cu trupul, pentru aceasta ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Când le-ai spus fraţilor să fugă pentru că barbarii vor veni la schit, ei te-au întrebat de ce nu fugi şi tu, le-ai spus ca de mulţi ani aştepţi această clipă, căci cel ce ridică sabia de sabie va muri, au rămas şi ei împreună cu tine care le-ai dat pildă de netemere, pentru aceea noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte cuvios;
Bucură-te, sfătuitorule cel înţelept;
Bucură-te, înţelepţitule de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut tron al înţelepciunii celei desăvârşite;
Bucură-te, că ai fost răbdător în toate ispitele;
Bucură-te, că le-ai biruit fără să fii biruit de ele;
Bucură-te, că te-ai hrănit toată viaţa cu cele sfinte;
Bucură-te, că Hristos te-a încununat pentru că ai păzit chipul îngeresc neîntinat;
Bucură-te, că şi cununa muceniciei din mâna Domnului ai luat;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să locuieşti în ceruri;
Bucură-te, că de la naştere ai împlinit şapte zeci şi cinci de ani şi tot atâţia ucenici ai adunat;
Bucură-te, că şase dintre ei au luat împreună cu tine cununa muceniciei;
Bucură-te, de Dumnezeu purtaăorule părinte Moise!

Condacul al 9-lea:

După plecarea barbarilor, venind fratele acela şi găsindu-vă săvârşiţi din viaţă, a văzut şase cununi pogorându-se din cer. Ducându-se a vestit şi pe ceilalţi părinţi ascunşi de teama barbarilor şi venind toţi au îngropat sfintele voastre trupuri, care erau slăbite de post, rugăciune şi osteneală şi tânguin-du-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia;

Icosul al 9-lea:

În zadar ne ostenim noi păcătoşii să cinstim pomenirea ta cu cântări alese, căci nu ne pricepem ce grăim fără numai aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, lauda cuvioşilor;
Bucură-te, nevoitor neîntrecut;
Bucură-te, că erai aproape de moarte din pricina ispitelor;
Bucură-te, că nici atunci nu te-ai lăsat înfricoşat;
Bucură-te, că vrând să-ţi încerce smerenia, părinţii te-au numit „arap”;
Bucură-te, că defăimându-te ei, tu nu te-ai mâhnit;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, că acum vezi pe Hristos aievea şi nu în vedenie;
Bucură-te, măslin roditor de virtuţi mântuitoare;
Bucură-te, că umblând în haine proaste, ai primit de la Hristos haina care nu se învecheşte niciodată;
Bucură-te, că ai luat îndoită plată de la Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 10-lea:

Cine a auzit ca un tâlhar înrăutăţit să se facă monah îmbunătăţit? Cu adevărat aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea înalt, căci unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii; pentru aceasta şi noi cântăm Milostivului nostru Dumnezeu şi Ziditor: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu adevărat multe şi necunoscute sunt căile spre mântuire pe care Domnul le-a pregătit pentru cei ce vor să se mântuiască, pentru că şi tu părinte Moise ai venit la cunoştinţa lui Dumnezeu iar noi cântăreţii tăi, zicem unele ca acestea:
Bucură-te, făcătorule de minuni;
Bucură-te, că tot în Egipt a făcut Moise văzătorul de Dumnezeu acele minuni înfricoşătoare cu faraon;
Bucură-te, că tu ai făcut minuni cu cei ce erau în nevoi;
Bucură-te, strălucirea chipului îngeresc;
Bucură-te, că şi îngerii s-au spăimântat de luptele tale cu diavolii;
Bucură-te, că te-ai făcut povăţuitor al monahilor;
Bucură-te, că ai fost socotit mai mare decât marele Arsenie pentru dragostea ce aveai pentru străini;
Bucură-te, părinte împodobit cu harul sfântului Duh;
Bucură-te, că ai biruit pe faraonul cel gândit;
Bucură-te, că l-ai înecat pe el în marea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că ai avut apărător pe Dumnezeu Atotputernicul;
Bucură-te, pomul cel încărcat de roadele cele dulci ale ascultării şi supu-nerii;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 11-lea:

Din ziua întrării în mănăstire şi până în ceasul cel de pe urmă, ai păzit fără ştirbire toate poruncile sfinţilor părinţi care au fost mai înainte de noi ascultători, lăsându-ne nouă pildă de adevărată petrecere monahicească, iar tu părinte păzind toate acestea, ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale de la Hristos Dumnezeu Căruia în ceruri Îi cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Am auzit părinte de minunată viaţa ta, pe care ai petrecut-o după voia lui Dumnezeu căci ţi-a răsplătit însuţi ostenelile tale cele pricinuitoare de mântuire, dându-ţi să mănânci din Pomul Vieţii celei veşnice şi să bei din Izvorul cel pururea curgător şi răcoritor al Raiului pe care l-ai dobândit cu multe sudori, iar acum părinte nu ne uita pe noi cei ce-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, că dragostea ta pentru străini mult ţi-a folosit;
Bucură-te, că milostenia te-a scăpat de vămile cele din văzduh;
Bucură-te, că pentru aspra ta vieţuire, acum te desfătezi în loc luminos şi fără de nici o supărare;
Bucură-te, că locuind într-o chilie săracă, ţi-ai făcut palat împărătesc în ceruri;
Bucură-te, comoară plină de felurite bogăţii;
Bucură-te, că mucenicii te-au primit în prea luminoasa lor ceată;
Bucură-te, că şi cuvioşii se veselesc de venirea ta în mijlocul lor;
Bucură-te, că sufletul tău se desfătează de cântările care nu vor înceta niciodată;
Bucură-te, că ţi-ai făcut ucenici întocmai ca o viţă-de-vie care odrăsleşte lăstarii cei roditori ai faptelor bune;
Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă calea spre mântuire;
Bucură-te, că uşile Raiului s-au deschis înaintea ta;
Bucură-te, că Heruvimii te-au lăudat pentru biruinţă;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 12-lea:

Dacă trebuie lăudate faptele cuiva, acela eşti tu părinte Moise, căci ai pli-nit făgăduinţele monahiceşti pe care le-ai făcut Stăpânului Hristos căci văzându-te atât de sârguincios pentru dragostea Sa, te-a luat în împărăţia cea Cerească şi te-a făcut împreună moştenitor cu El căruia toată viaţa ta I-ai cântat aşa: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Aflând tâlharii, cărora mai înainte le-ai fost vătaf, că ţi-ai schimbat viaţa şi te-ai făcut monah, au lăsat şi ei viaţa lor cea plină de răutăţi şi fărădelegi făcându-se monahi îmbunătăţiţi şi sporind în calea mântuirii, iar noi auzind de o astfel de întoarcere, minunându-ne cântăm aşa:
Bucură-te, stâlpul Ortodoxiei;
Bucură-te, sprijinul celor slăbiţi de patimi şi păcate;
Bucură-te, cunoscătorule al gândurilor;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a împodobit cu dragoste pentru aproapele;
Bucură-te, că această virtute nu piere nici în viaţa aceasta nici în cea viitoare;
Bucură-te, că bucuros ai primit paharul muceniciei;
Bucură-te, că acum mijloceşti pentru cei ce se roagă ţie;
Bucură-te, că ai mare îndrăzneală către Dumnezeu;
Bucură-te, că nici unul din cei ce veneau la tine nu ieşea nemângâiat;
Bucură-te, că primind darul preoţiei ai slujit lui Hristos cu toată osârdia;
Bucură-te, că nu suferi pe cei necredincioşi;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 13-lea:

O, prea cuvioase părinte Moise, cel ce nu ai rămas tăinuit de noi păcătoşii, ci din voia lui Dumnezeu am aflat prin câte lupte şi osteneli trebuie să dobândim slava cea cerească; deoarece prin aleasa ta viaţă monahicească, prin lacrimile cele multe, prin privegheri şi rugăciuni şi prin felurite osteneli ai îmblânzit mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra ta şi astfel te-ai făcut cetăţean al Raiului, iar pe noi ne învaţă să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Pe cât de rea şi de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viaţa ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută şi frumoasă a fost petrecerea ta cea monahicească, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăţi în care te aflai, pentru aceea noi credincioşii îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;
Bucură-te, că pocăinţa ta a plăcut Domnului;
Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;
Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulţi ai adus la Viaţă din moartea păcatelor;
Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;
Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul şi ai părăsit păcatul;
Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;
Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;
Bucură-te, că ai fost slobozit din lanţurile fărădelegilor;
Bucură-te, că acul morţii nu a avut putere multă vreme asupra ta;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulţi a înghiţit
Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viaţă prin ploaia milostivirii Celui Prea înalt;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 1

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osârdie şi cu bună cuviinţă căci urcându-se pe treptele virtuţilor, a ajuns la măsura desăvârşirii şi războindu-se cu diavolii cei prea înrăutăţiţi, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:
Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Rugăciune:

Sfinte al lui Dumnezeu părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice şi sărace rugăciuni de cerere pe care le aducem ţie noi robii tăi. Ci ca un părinte milostiv şi iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încercaţi cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârşit şi care ne-a slăbit sufletele, nu le putem răbda şi nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârşindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a aşteptat întoarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimţitori şi nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta părinte, deoarece ştim că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni şi cereri. Mijloceşte deci şi pentru noi părinte să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoşi. Aşa părinte Moise, să nu ne laşi pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzătorul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon şi i-a adus în ţara făgăduinţei, aşa şi tu părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci. Amin!

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului (29 august)



Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icosul 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pieire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 2-lea:

Văzând toţi prealuminată vedenia ta, proorocule, şi noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci atingându-te cu mâna de creştetul Stăpânului, ai grăit aşa: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegere din buze întinate, cum este cu putinţă a lăuda numele tău, dumnezeiescule Ioane proorocule şi cel mai întâi tuturor cetelor drepţilor? Ci rugăciune cu cântare aducem ţie aşa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobişnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cântăreţilor tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce eşti rană demonilor de mult plâns;
Bucură-te, lumină mai strălucită decât soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea şi dulceaţa credincioşilor;
Bucură-te, povaţă şi lumină orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 3-lea:

Putere din cer, Ioane proorocule, dăruieşte nouă celor ce lăudăm înfricoşătoarea şi uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină şi ca aurul strălucitoare şi preamărită, că luminezi inimile credincioşilor, celor ce cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Toată lumea te are pe tine mare apărător şi bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioşilor, şi grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, şi întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înţelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmaşi;
Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl goneşti de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleşugul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 4-lea:

Din toate necazurile slobozeşti pe toţi, care cu dragoste şi bucurie săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule şi botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cântare: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Soare purtător de lumină, sfeşnic cu strălucire de aur, sfinţeşte, curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoşează toţi, grăind ţie aşa:
Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiţi;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepţilor;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, şi frumuseţea oamenilor;
Bucură-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămânzi;
Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucură-te, sfeşnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înţelepţilor;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 5-lea:

Proorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înşelăciune, ai ieşit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului şi ai înmulţit pe pământ darul din destul, sfinte, şi toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoştinţă; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu aşa: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mâna ta, când s-a atins să boteze pe Domnul şi s-au înfricoşat şi cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cânta ţie aşa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înţelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoşător al demonilor;
Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeuţ
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriţilor mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoţilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 6-lea:

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ţi-se, Ioane proorocule Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; şi acum ca un înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iar ucenicii văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Proorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoşat toţi auzind acestea, până când au văzut pe Acela botezat, şi cântând au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preţ;
Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoţi;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioşilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor şi al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor şi al şchiopilor;
Bucură-te, piatră scumpă de mult preţ;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 7-lea:

Mare acoperitor şi folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce eşti mai cinstit decât toţi pământenii, şi de cât toţi drepţii şi preacuvioşii şi arhiereii, că se spăimântează toţi cunoscându-ţi viaţa ta cea nematerialnică şi de aceea cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creştetul Stăpânului de mâna ta care tremura, ne-a sfinţit pe noi, şi a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeieşti;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înşelăciunii celei diavoleşti;
Bucură-te, luminarea şi lauda sfinţilor;
Bucură-te, desfătarea şi bucuria dreptcredincioşilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, vedenie înfricoşătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioşilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, Ioane preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 8-lea:

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spăimântat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai născut, şi îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi ocârmuitorilor slavă şi stăpânie, că prin tine, Ioane, credincioşii biruiesc toate seminţiile vrăjmaşilor şi, lăudându-te, te măresc cu tocmită cântare aşa:
Bucură-te, izbăvirea şi curăţirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cântare înfrumuseţată a Stăpânului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită şi rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăţiei;
Bucură-te, că izvorăşti râul înţelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toţi;
Bucură-te, prin care s-au mântuit credincioşii;
Bucură-te, că ivorăşti luminarea dreptei credinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 9-lea:

Înfricoşatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, şi pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi, toate, luminează-ne şi pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei, înţelegând dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toţi s-au minunat şi au grăit aşa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoştinţei de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem şi tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;
Bucură-te, tărie şi folositor credincioşilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-te, cântare frumoasă şi cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 10-lea:

Sfinte izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, şi poţi să izbăveşti din nevoi pe cei ce cu dragoste îi cântă Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti oamenilor, Sfinte Ioane, şi turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberele vrăjmaşilor; iar noi, fiind mântuiţi, grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al duşmanilor;
Bucură-te, cel ce biruieşti tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruieşti sfaturi de taine;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel neveştejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăşti râul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea şi tăria şchiopilor;
Bucură-te, povaţa şi lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 11-lea:

Proorocule sfinte botezătorule, pentru mulţimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ţi-am aduce cântări şi glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârşim cu vrednicie, faţă de darurile tale, pe care le dăruieşti nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Purtătorule de lumină şi dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfricoşătoarele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor şi al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioşi şi bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiţi;
Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniţi;
Bucură-te, întărirea cea preamărită şi minunată a credincioşilor;
Bucură-te, proorocia şi îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le eşti povăţuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieţii celei nestricăcioase;
Bucură-te, ţărină a pomilor celor înfloriţi;
Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 12-lea:

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreţilor tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioşi, şi arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale biserici şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Se luminează credincioşii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc şi stăpânesc, botezătorule, sfinte, înmiresmezi, sfinţind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbinţeală şi-ţi cântă aşa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos şi de mult preţ;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos şi preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al proorocilor şi al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoşătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăveşti din nevoi pe cei robiţi;
Bucură-te, că biruieşti pe cei potrivnici credincioşilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 13-lea:

Sfinte Ioane proorocule, dulceaţa lumii, frumuseţea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăveşte pe toţi din toate nevoile, şi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi:

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pieire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfântului Alexandru, Patriarhul Constantinopolului (30 august)

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a celor necredincioşi, mulţumim ţie şi cântăm cântare pentru biruinţă. Celui ce a doborât pe Arie şi, cu totul, a legat limba filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Icosul 1:

Arătatu-te-ai din tinereţe cinstitor de Dumnezeu, că cuvântului Evangheliei urmând, ai părăsit părinţii şi rudele şi ai poftit viaţa cea mai bună, luând jugul Domnului; pentru unele ca acestea grăim ţie:
Bucură-te, ierarhe sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, fericite şi îngere pământesc;
Bucură-te, că în lume mărirea nu te-a amăgit;
Bucură-te, că acum în cer te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că smerenia te-a adus la cele înalte;
Bucură-te, că ai supus cu totul pe eretici;
Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit trupul de patimi;
Bucură-te, că de tine demonii au fost biruiţi;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod Dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce hrăneşti cu cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că din obşte ai fost ales păstor;
Bucură-te, că prin tine noi neam păzit de erezie;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 2-lea:

Auzit-am, Alexandre, de învăţăturile tale şi m-am minunat, căci tu te arătai a fi om prea neînvăţat şi, mai pe urmă, pe mulţi ai ruşinat în sobor cu cuvintele tale, pe care i-ai şi învăţat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Vrând a merge la întâiul Sobor din Niceea, după porunca Patriarhului, te-ai pregătit prin rugăciune către Dumnezeu, împodobindu-te cu fapte bune, şi – Duhul Sfânt fiind cu tine – te-ai înfăţişat. Pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, părinte, că eşti iubit de Mitrofan;
Bucură-te, Diadohe, la al său din urmă an;
Bucură-te, că în Niceea ai biruit la Sobor;
Bucură-te, sfinte, că ai fost de uimire tuturor;
Bucură-te, că ai fost cu duhul mai presus de om;
Bucură-te, că mulţime de oameni ai adus la credinţă;
Bucură-te, gură sfântă vorbitoare de adevăr;
Bucură-te, înţelepciune ce despici firul de păr;
Bucură-te, preaiubitul arhiereilor mari;
Bucură-te, următorul celor tari în credinţă;
Bucură-te, că acum petreci cu cei ce slăvesc pe Dumnezeu;
Bucură-te, că în veci cu dânşii te vei veseli;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 3-lea:

Te-ai arătat în lume păstor bun, Alexandre, spre mustrarea fărădelegilor, că tu ai ruşinat pe Arie cel orbit de erezie şi voieşti a curăţi de pe pământ toate învăţăturile lui cele nedrepte, că turma ta să o luminezi, părinte; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Arătatu-te-ai tare mustrător ereziei nebunului Arie, şi îngrozindu-l pe el, i-ai zis să nu mai cârteasca împotriva Fiului lui Dumnezeu. Pentru aceea şi noi, ca unui viteaz nebiruit grăim către tine:
Bucură-te, isteţime de minte care toate le întreci;
Bucură-te, surpătorul capetelor cu minţi seci;
Bucură-te, ajutorul conducătorilor creştini;
Bucură-te, surpătorul celor plini de erezie;
Bucură-te, întărirea dogmei celor credincioşi;
Bucură-te, doborârea vorbei celor mincinoşi;
Bucură-te, că prin tine creştinii mult s-au întărit;
Bucură-te, că slăvirea idolilor ai surpat;
Bucură-te, cel ce ai smuls neghina dintre oameni;
Bucură-te, că prin tine toate relele s-au scurs;
Bucură-te, cel ce ai hrănit lumea cu cuvântul;
Bucură-te, că acum de noi toţi eşti preamărit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 4-lea:

O, întru tot lăudate, Ierarhe Alexandre, toiagul cel tare al bătrâneţilor, întreaga înţelepciune a povăţuirii tinerilor, povăţuitorul pruncilor, laudă a tot poporul şi cununa Bisericii, pe tine te lăudăm cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca să arăţi a ta mare şi fierbinte credinţă ce ai către Fiul lui Dumnezeu, nu te-ai împotrivit poruncii împăratului, când ţi sa poruncit să te întreci cu filosoful pentru dogmele cele propovăduite de apostoli; pentru aceea şi noi grăim ţie:
Bucură-te, slujitorul cel gata pentru Hristos;
Bucură-te, ascultătorul conducătorului credincios;
Bucură-te, cel ce urmezi dogmelor apostoleşti;
Bucură-te, surpătorul măririi celei idoleşti;
Bucură-te, luptătorul cu Arie cel stricat;
Bucură-te, că pe dânsul în Sobor l-ai ruşinat;
Bucură-te, păzitorule al legii celei creştineşti;
Bucură-te, că ai putut cu darul să legi gurile cele potrivnice;
Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, fericite, de minuni făcător;
Bucură-te, că prin tine ne închinam Sfintei Treimi;
Bucură-te, totdeauna strigăm ţie, părinte;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 5-lea:

Către sobor mergând oarecând urâtul Arie, cu îngâmfare şi cu mândrie mare, a socotit a răzvrăti Biserica lui Hristos, iar tu, sfinte, l-ai făcut a rămâne ruşinat şi pe popor ai învăţat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Mergând tu, Alexandre, de la Sobor, ai venit către Mitrofan, părintele tău şi, stând înaintea lui cu smerenie, ai zis: Duhul Domnului peste mine în ziua necazului meu, că am biruit pe Arie cel rău credincios, iar sfântul părinte a zis către tine unele ca acestea:
Bucură-te, preafericite, păstorule cuvios;
Bucură-te, minunate slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că pe tine din pruncie te-am iubit;
Bucură-te, totdeauna alesule preaiubit;
Bucură-te, că în lume eşti de credincioşi prealăudat;
Bucură-te, că al tău nume de toţi este preamărit;
Bucură-te, următorul şi ascultătorul meu;
Bucură-te, păzitorul credinţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în Biserică povaţa ta în veci va sta;
Bucură-te, că dintr-însa toţi creştinii vor gusta;
Bucură-te, că prin tine mulţimea sa mântuit;
Bucură-te, totdeauna, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 6-lea:

Minunată sa arătat viaţa ta pe pământ, Alexandre, că din vremea tinereţilor tale ai iubit pe Domnul mai mult decât orice pe lume, pentru aceea ai fost preamărit, încredinţându-ţi-se poporul creştinesc care grăia către Domnul: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

De împresurările diavoleşti ai izbăvit pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale şi cu râurile sudorilor tale ai stins mulţimea zeilor păgâni, iar acum, dăruindu-ne vindecări neputinţelor noastre, ierarhe, grăim ca unui păstor bun:
Bucură-te, luminarea care pe toţi luminezi;
Bucură-te, cel ce lumea către Hristos îndreptezi;
Bucură-te, izgonirea patimilor de mulţi ani;
Bucură-te, tu, balsamul şi doctorul fără bani;
Bucură-te, stingătorul dogmelor păgâneşti;
Bucură-te, temeinicirea credinţei creştineşti;
Bucură-te, cel ce cu hrană preasfinţită ne-ai păscut;
Bucură-te, că prin tine pe Hristos am cunoscut;
Bucură-te, cel ce nouă ne-ai vestit Treimea Sfântă;
Bucură-te, că adevărul prin tine sa întărit;
Bucură-te, că pentru acestea ne auzi pe noi preamărindu-te;
Bucură-te, că în ceruri cu toţi drepţii locuieşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 7-lea:

Având vicleană cunoştinţă Arie, a început a propovădui învăţături fără de Dumnezeu şi, intrând în turma ta ca un lup, a vrut să răpească, spurcata fiară, că şi până la împăratul sa dus cu vicleşug, amăgindu-l, dar tu, cu rugăciunile tale, l-ai gonit şi ai învăţat pe toţi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Şi mai înainte împotrivindu-te lui Arie, celui de trei ori blestemat, ai ruşinat învăţăturile lui fără de Dumnezeu; dar a doua oară la Sobor l-ai înfruntat şi, doborându-l de tot, l-ai ruşinat, şi l-ai surpat cu rugăciunile tale, pentru aceea, ca unui viteaz şi ierarh, grăim:
Bucură-te, ierarhe, înţeleptule păstor;
Bucură-te, preasfinţite, bunule învăţător;
Bucură-te, mare arhiereu al Bizanţului;
Bucură-te, învăţătorul dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, tâlcuire a celor cu greu de priceput;
Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă sa început;
Bucură-te, stricătorul ereziei păgâneşti;
Bucură-te, vestitorul adevărului ceresc;
Bucură-te, cel ce lesne pe Arie l-ai biruit;
Bucură-te, că prin tine de erezie neam izbăvit;
Bucură-te, întărirea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul legii poporului credincios;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 8-lea:

Minune dumnezeiască ai arătat, fericite, celui ce a alergat la tine cu căldură, de tot necazul şi năvălirea izbăvind pe cei ce cu neîndoită nădejde şi cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ca cel ce cu îndrăzneală păzeşti turma lui Hristos de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi pe cei ce scapă sub adăpostirea ta îi aperi de năvălirea lor, Alexandre preafericite, şi pe noi, care suntem înviforaţi de gânduri şi de lucruri necuvioase, izbăveşte-ne ca să grăim ţie:
Bucură-te, ierarhe şi păstorule ales;
Bucură-te, învăţătorul cel cu cuvânt de înţeles;
Bucură-te, păzitorule al turmei celei creştineşti;
Bucură-te, gonitorul năvălirii vrăjmaşe;
Bucură-te, cârmuirea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, ajutătorul poporului creştinesc;
Bucură-te, cel ce îndată alergi să ne fii de folos;
Bucură-te, cel ce stând în ceruri, pentru noi mijloceşti;
Bucură-te, mângâierea celor trişti şi necăjiţi;
Bucură-te, scutul celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, preasfinţite, iubitul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cuvioase, dulce părintele meu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 9-lea:

Nu ne pricepem de unde să începem a-ţi aduce laudă ţie, părinte, şi ce cântare îţi vom cânta?! Sau cu ce cunună te vom încununa?! Că, aducân-du-ne aminte de smerenia şi de faptele tale cele minunate, ne spăimântăm! Şi, cu nedumerire preamărindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Văzând Stăpânul a tot neamul omenesc pierzându-se cu erezia nebuniei lui Arie, te-a trimis pe tine mustrător al învăţăturilor lui eretice, iar tu, părinte, ca pe un urât l-ai lepădat, stingându-l cu totul de pe faţa pământului, de aceea, pentru unele ca acestea, grăim ţie;
Bucură-te, Alexandre, luptătorule îndrăzneţ;
Bucură-te, pierzătorul lui Arie cel semeţ;
Bucură-te, că ai stins clevetirea filosofului;
Bucură-te, că ai învins cu totul pe eretici;
Bucură-te, îngrădirea gurilor care hulesc;
Bucură-te, ruşinarea tuturor care clevetesc;
Bucură-te, adevărat slăvitor al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, îndreptător al credinţei celei sfinte;
Bucură-te, apărarea dogmelor apostoleşti;
Bucură-te, gonitorul închinării păgâneşti;
Bucură-te, bucuria poporului creştinesc;
Bucură-te, că toţi cei din obştea creştinilor se fălesc cu tine;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 10-lea:

Auzit-am pe înşişi ereticii grăind şi pe filosofi spunând tuturor minunile tale pe care le-ai făcut cu dânşii, părinte şi, în unire intrând, am preamărit puterea cea dată ţie de la Dumnezeu, că tu, ca un bun păstor, degrab alergi către cei ce te roagă pe tine şi pentru toţi te rogi lui Dumnezeu Stăpânului, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Izbăveşte-ne, părinte, cu rugăciunile tale, ca şi pe turma ta, de erezia lui Arie; auzi-ne, preacuvioase, precum ascultând pe împăratul, ai ruşinat pe filosoful cel mincinos; dă-ne mâna de ajutor, Sfinte Alexandre, precum ai dat şi părinţilor la sobor împotriva lui Arie, nouă celor ce grăim:
Bucură-te, ierarhe, bunul nostru sprijinitor;
Bucură-te, cel ce nouă eşti mare învăţător;
Bucură-te, preasfinţite, vasul cel ales şi sfânt;
Bucură-te, că îţi cântă laude toţi credincioşii;
Bucură-te, sprijinirea conducătorilor creştini;
Bucură-te, mângâierea celor plini de necazuri;
Bucură-te, rugătorul cel cald către Dumnezeu;
Bucură-te, mângâierea preaîntristatului nostru suflet;
Bucură-te, cuvioase părinte, mielul cel blând;
Bucură-te, luminarea relelor mele gânduri;
Bucură-te, bunul nostru apărător fierbinte;
Bucură-te, cel ce ajuţi tuturor creştinilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre;

Condacul al 11-lea:

Tu eşti păstorul cel bun, Alexandre ierarhe, care turma ta ai povăţuit-o către păşune duhovnicească şi din izvorul raiului ai adăpat-o pe dânsa, învăţând-o să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pom al raiului fiind, fericite, cu stâlpări de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, învredniceşte-ne şi pe noi a ne adăposti sub umbra aceluia, ca să grăim ţie aşa:
Bucură-te, cel ce ţi-ai pus sufletul tău pentru noi;
Bucură-te, cuvioase, cel ce ne umbreşti de rău;
Bucură-te, cel ce turma ta o păzeşti şi o adăposteşti;
Bucură-te, cel ce şi acum grabnic ne ajuţi pe noi;
Bucură-te, că acum te-ai învrednicit de cele înalte;
Bucură-te, că Stăpânul sufletul ţi-a îndulcit;
Bucură-te, bucuria cereştilor heruvimi;
Bucură-te, veselia îngerilor şi serafimilor;
Bucură-te, cel ce priveşti veşnic preasfinţitul rai;
Bucură-te, că într-însul luminat te preamăreşti;
Bucură-te, grăim ţie, ierarhe al lui Hristos;
Bucură-te, şi trimite credincioşilor folos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 12-lea:

Mintea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel stricat la minte l-a ruşinat şi, prin înţelepciune, ai surpat mulţimea zeilor păgâni; rugămu-te, surpă şi acum pe toţi vrăjmaşii şi împotrivitorii bunilor conducători, că bucurându-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cu inima ne-am spăimântat, cu sufletul ne-am cutremurat de faptele tale cele minunate, Ierarhe Alexandre, de aceea, dezlegându-ne limba, pe cât ne pricepem, grăim către tine aşa:
Bucură-te, Ierarhe Alexandre, păstorul cel minunat;
Bucură-te, cel ce în lume lucruri preamărite ai lucrat;
Bucură-te, înţelepte, cel cu Duh dumnezeiesc;
Bucură-te, gură sfântă, cu cuvânt ritoricesc;
Bucură-te, că prin tine Arie a fost biruit;
Bucură-te, că ai nimicit erezia cea rea;
Bucură-te, că păgânii de tine s-au ruşinat;
Bucură-te, că în lume vei fi veşnic lăudat;
Bucură-te, că credinţa prin tine a înflorit;
Bucură-te, că prin trudă ai adus rod însutit;
Bucură-te, că acum te-a încununat Hristos;
Bucură-te, totdeauna îţi grăim ţie neîncetat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 13-lea:

O, păstorule prea bun, cu umilinţă dintru adâncul inimii ne rugăm: auzi-ne pe noi care, aducând această puţină rugăciune din învăpăierea sufletelor noastre, cădem către tine; fii mijlocitor către Prea-milostivul Dumnezeu ca să stingă cugetele viclene ale vrăjmaşilor noştri şi să ne izbăvească de toată nevoia şi necazul care tulbură odihna şi liniştea vieţii noastre, iar noi, lăudându-L pe Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Arătatu-te-ai din tinereţe cinstitor de Dumnezeu, că cuvântului Evangheliei urmând, ai părăsit părinţii şi rudele şi ai poftit viaţa cea mai bună, luând jugul Domnului; pentru unele ca acestea grăim ţie:
Bucură-te, ierarhe sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, fericite şi îngere pământesc;
Bucură-te, că în lume mărirea nu te-a amăgit;
Bucură-te, că acum în cer te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că smerenia te-a adus la cele înalte;
Bucură-te, că ai supus cu totul pe eretici;
Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit trupul de patimi;
Bucură-te, că de tine demonii au fost biruiţi;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod Dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce hrăneşti cu cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că din obşte ai fost ales păstor;
Bucură-te, că prin tine noi neam păzit de erezie;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul 1:

Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a celor necredincioşi, mulţumim ţie şi cântăm cântare pentru biruinţă. Celui ce a doborât pe Arie şi, cu totul, a legat limba filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

*

1

Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam (30 august)

Rugăciunile începatoare, apoi:

Condacul 1:

Vrednicului păstor al Bisericii Moldovei şi râvnitorului Ierarh Varlaam laudă de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii, că acesta a strălucit cu înţelepciunea şi cu virtuţile între ierarhii Bisericii strămoşeşti, pentru care Hristos i-a dat cununa cea nevestejită a slavei Sale în ceruri, de unde I se roagă pentru cei ce-i cântă:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Icosul 1:

În tinereţe, Dumnezeu te-a hărăzit să fii vas ales al harului Său, căci binecredincioşii tăi părinţi, de bun neam, ţi-au sădit în suflet iubirea de Hristos şi de învăţăturile Lui, încât ai ales să mergi pe calea virtuţilor şi a cunoaşterii de Dumnezeu, pentru care îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce ai fost zămislit ca rod al rugăciunii;
Bucură-te, floare rară odrăslită în ţinuturile Neamţului;
Bucură-te, că la Botez ai primit numele Marelui Vasile;
Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinţi;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai ascultat pe îngerul păzitor, care ţi-a călăuzit paşii copilăriei;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit chipul tău;
Bucură-te, minte trează şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, suflet luminat de Soarele Hristos;
Bucură-te, că far călăuzitor ţi-a fost dreapta credinţă;
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din dulceaţa Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, cel ce nu ţi-ai lipit inima de deşertăciunile lumii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Credinţa cea dreaptă având, ai făcut-o lucrătoare prin iubire în sufletul tău şi, luminat fiind de harul Duhului Sfânt, ai trăit pe pământ, încă din fragedă pruncie, asemenea îngerilor, cântând neîncetat lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ascultând cuvântul Iui Hristos, care Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine şi să-Mi urmeze, prin voia Iui Dumnezeu, ai părăsit casa părintească şi, asemenea prorocului Ilie oarecând la pârâul Cherit, te-ai adăpostit Ia Schitul Zosim pe Valea Secului, pentru a te dărui vieţii sihăstreşti, plăcută Iui Dumnezeu. Minunându-ne de buna ta alegere, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, doritor de viaţă isihastă;
Bucură-te, că ai dorit primirea îngerescului chip;
Bucură-te, următor şi împlinitor al poruncilor lui Hristos
Bucură-te, vas ales în care s-a turnat apa Duhului Sfânt;
Bucură-te, candelă aprinsă în obştea Schitului Zosim;
Bucură-te, piatră zidită pe Piatra Hristos;
Bucură-te, tânăr iubitor de nevoinţă;
Bucură-te, suflet luminat de razele iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, pustnic vrednic şi înger întraripat;
Bucură-te, viaţă plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor;
Bucură-te, minte plină de înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, că ţi-ai împodobit viaţa cu sfintele osteneli;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Înzestrat de Dumnezeu cu minte veghetoare şi înţeleaptă, fericite Părinte, te-ai arătat sârguitor împletind ostenelile călugăreşti cu deprinderea limbilor în care s-au scris învăţăturile şi dogmele Sfinţilor Părinţi. Drept aceea, ai tâlcuit, în limba poporului tău, din şi înţelepciunea Sfântului Ioan Scărarul, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Zis-a Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca şi ei, văzând faptele voastre cele bune, să-l slăvească pe Dumnezeu, Care este în ceruri. Tu, Sfinte Varlaam, aprinzându-te din Iumina lui Hristos, te-ai făcut lumină pentru cei din vremea ta, încât numele tău a fost cunos-cut în toate ţinuturile Moldovei şi toţi se minunau de înţelepciunea dată ţie de Dumnezeu, pentru care noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, lumină aprinsă din lumina Iui Hristos
Bucură-te, întruchipare a virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, râu de apa vie spre viaţa cea veşnică
Bucură-te, fântână din care se adapă cei însetaţi de învăţături;
Bucură-te, hrană duhovnicească pentru cei flămânzi de dreptate;
Bucură-te, tâlcuitor al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, dătător de linişte sufletească;
Bucură-te, aducător de pace din pacea lui Hristos;
Bucură-te, pildă monahilor şi credincioşilor evlavioşi;
Bucură-te, îndreptător credinţei şi chip blândeţilor;
Bucură-te, învăţător al înfrânării şi ajutător al neputincioşilor;
Bucură-te, cel ce aduci nădejde şi căldură sufletească;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Ajungând sfetnic de încredere al voievozilor timpului tău, aceştia ţi-au încredinţat soliri în alte ţări, pe care le-ai împlinit cum se cuvine, fără ca grijile lumii să-ţi răpească din minte smerita cugetare, şi rugăciunea curată şi gândul la Dumnezeu, Căruia îi cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Dumnezeu Cel negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind, de la care vine toată darea cea bună şi tot adevărul, te-a adus pe tine să fii păstor al Bisericii Moldovei. Drept aceea, dom-nitorul ţării şi sfetnicii săi, următori făcându-se sfatului Celui Atotputernic, te-au rânduit păstor al turmei celei cuvântătoare, iubitoare de Hristos, încredinţându-ţi toiagul vlădicesc de la Iaşi. Minunându-ne de darul pe care ţi l-a dat de la Dumnezeu, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, vrednicule păstor al Bisericii Moldovei;
Bucură-te, arhierească slujire prin care ţi-ai împodobit haina sufletului;
Bucură-te, dreptar al slujirii arhiereşti;
Bucură-te, ales al lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat;
Bucură-te, învăţător, păstor şi sfinţitor al credincioşilor;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, slujitor al Adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, potir în care s-a turnat harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, glasul Cuvântului auzit în Biserica Moldovei;
Bucură-te, rob al lui Hristos şi prieten al sfinţilor;
Bucură-te, preaînţelept semănător al cuvintelor mântuitoare;
Bucură-te, uns al lui Hristos şi urmaş al Apostolilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Încredinţându-ţi-se tronul vrednicilor mitropoliţi ai Moldovei Ierarhe Varlaam, plin de putere dumnezeiască ai rânduit cu bună chibzuinţă toată lucrarea Bisericii şi nu te-ai despărţit de ostenelile călugăreşti, ci cu multă dragoste ai împletit munca şi rugăciunea ca să dobândeşti harul lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Putere de la Dumnezeu ai primit, bunule păstor, nu numai pentru a chivernisi viaţa Bisericii Moldovei, ci şi pentru a mărturisi credinţa cea dreaptă a Mântuitorului Hristos; căci te-ai arătat limbă grăitoare a înaltei teologii, propovăduind lumii dreapta cinstire de Dumnezeu, apărând-o de învăţăturile ereticeşti. Pentru aceasta te cinstim şi Bucură-te, rază a teologiei care a luminat sufletul;
Bucură-te, risipitor al întunericului eresurilor;
Bucură-te, cuget împărtăşit cu înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, oglindă fără pată a lucrării lui Dumnezeu;
Bucură-te, râu al lui Dumnezeu prin care curge harul;
Bucură-te, cel ce înmiresmezi Ortodoxia cu dumnezeieştile cuvinte;
Bucură-te, apărătorule fierbinte al dreptei credinţe;
Bucură-te, alăută a Duhului Sfânt;
Bucură-te, grai cu răsunet plăcut al tâlcuirilor Sfintei Scripturi;
Bucură-te, ierarh înţelept şi păstor milostiv;
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat învăţăturile cele greşite;
Bucură-te, cel ce ai vestit minunile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Lucrarea învăţătorească din Biserica lui Hristos ai împlinit-o cu multă râvnă, Sfinte Ierarhe Varlaam, încât glasul tău înţeleptit de Dumnezeu s-a auzit în toată Ortodoxia, iar păstoriţii tăi s-au împărtăşit din înţelepciunea ta mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Luminat fiind de Dumnezeu, ai tâlcuit, cuvintele vieţii veşnice ale Evangheliei lui Hristos. Cazania ta, prealuminate Ierarhe, a devenit izvor de învăţătură spre cunoaşterea lui Dumnezeu pentru întreg poporul din toate provinciile româneşti. Drept aceea, socotindu-te apostol şi dascăl al neamului nostru, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, ctitorul cărţii româneşti de învăţătură;
Bucură-te, tâlcuitor inspirat al Evangheliei;
Bucură-te, cunoscător al tainelor Sfintei Scripturi;
Bucură-te, luminător al poporului român;
Bucură-te, apărător al dreptei credinţe;
Bucură-te, vrednic urmaş al Apostolilor;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, trâmbiţă de aur a dumnezeieştilor glăsuiri;
Bucură-te, stâncă neclintită în calea furtunilor;
Bucură-te, ritor înţelept al Cuvântului;
Bucură-te, ostenitor împreună cu Sfântul Ierarh Petru Movilă;
Bucură-te, amvon al sfintei înţelepciuni;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Tulburată fiind Biserica dreptmăritoare de învăţături străine, la Sinodul de la Iaşi, ca oarecând la Sinoadele ecumenice, s-a lămurit dreapta credinţă. Tu, Sfinte Ierarhe Varlaam, ai fost diriguitorul acestui sinod, dând slavă lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Înţelepţiţi de Dumnezeu, ierarhii Sinodului de la Iaşi s-au arătat apărători ai dreptei credinţe şi luptători pentru unitatea Bisericii Ortodoxe, iar cu luminarea Sfântului Duh au cercetat Mărturisirea de credinţă a Sfântului Mitropolit Petru Movilă, care a fost apoi îndreptar pentru toată Ortodoxia. Ca unul ce ai fost înţelept diriguitor al Sinodului, Sfinte Ierarhe Varlaam, primeşte de la noi această cântare:
Bucură-te, lauda strălucită a ierarhilor;
Bucură-te, dumnezeiesc apărător al adevăratei credinţe;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, diriguitor al Sinodului de la Iaşi;
Bucură-te, mărturisitor statornic al Sfintelor Taine;
Bucură-te, ochi veghetor al Bisericii;
Bucură-te, privighetoare a Ortodoxiei cea frumos glăsuitoare;
Bucură-te, vultur al teologiei celei înalte;
Bucură-te, dascăl iscusit al preoţimii;
Bucură-te, povăţuitor al monahilor;
Bucură-te, fulger care risipeşti norii întunecaţi ai eresurilor;
Bucură-te, păstor luminat al credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Împreună cu Vasile Voievod te-ai îngrijit, Sfinte Ierarhe, ca să aduci în biserica Sfinţilor Trei Ierarhi din Iaşi, pe care tu însuţi ai sfinţit-o, moaştele Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, cea mult folositoare. Aşezându-le în preafrumoasa ctitorie, împreună cu tot poporul, cu multă evlavie, ai cântat lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Slujitor al Preasfintei Treimi, cinstitor neîndoielnic al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi prieten al sfinţilor, nu ai pregetat, Părinte, a înnoi locaşurile închinate lor, în care ai propovăduit, cu timp şi fără timp, Cuvântul Mântuitorului Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că ai fost pătruns de harul Sfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce dai lumină oamenilor din lumina lui Hristos;
Bucură-te, cel ce împarţi daruri cereşti din darul Duhului Sfânt;
Bucură-te, prieten al ierarhilor, cuvioşilor şi mucenicilor;
Bucură-te, păstorule cel harnic al turmei lui Hristos;
Bucură-te, cel lăudat împreună cu Sfinţii Ierarhi Petru Movilă al Kievului şi Dosoftei al Moldovei;
Bucură-te, cel împreună cinstit cu toţi sfinţii români;
Bucură-te, sfetnicul de taină al lui Vasile Voievod;
Bucură-te, bogăţie de sfântă înţelepciune;
Bucură-te, vedere pătrunzătoare a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, albină căutătoare de nectar duhovnicesc;
Bucură-te, apărător şi sprijinitor al poporului obidit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Credinţa cea dreaptă păzind, călătoria săvârşind, bogat în fapte bune, Ierarhe Varlaam, după voia lui Dumnezeu, te-ai întors la Mănăstirea Secu, unde ţi-ai dat sufletul în mâinile Dreptului Judecător, şi primind cununa nevestejită a slavei Sale, ai mulţumit, cântându-I Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Mormântul tău din zidul bisericii Sfântului Ioan Botezătorul de la Mă-năstirea Secu izvorăşte lumină şi vindecări. Pentru aceea, de veacuri, monahii iscusiţi şi râvnitori ţin aprinsă candela rugăciunilor în biserica odihnei tale. Acelora şi nouă cere de la Dumnezeu ajutor şi ocrotire, ca să îţi cântăm:
Bucură-te, ocrotitorul şi ajutătorul vieţuitorilor Mănăstirii Secu;
Bucură-te, cel ce uneşti cele de jos cu cele de sus;
Bucură-te, cel numărat în soborul sfinţilor nemţeni;
Bucură-te, slugă bună şi credincioasă primită în bucuria Stăpânului Hristos;
Bucură-te, cel care neîncetat ai purtat grijă de păstoriţii tăi;
Bucură-te, cel ce petreci în lumina negrăită a slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce trimiţi binecuvântare pe pământ;
Bucură-te, cel ce ţi-ai săvârşit viaţa slujind lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu haină de lumină;
Bucură-te, că împreună cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii te odihneşti în cămara lui Hristos;
Bucură-te, ierarhe iubitor de ţară şi de neam;
Bucură-te, că toţi credincioşii te cinstesc după cuviinţă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pe Hristos pe care L-ai mărturisit ca Domn şi Dumnezeu şi Mântuitor al lumii, îl vezi acum faţă către faţă în împărăţia cerurilor şi te bucuri de slava cea negrăită a luminii celei întreit strălucitoare, pregătită din veci celor care au iubit, pe pământ, bunăcuviinţa Casei Sale. Îndulcindu-te, Sfinte, de darurile cereşti, împreună cu îngerii cânţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Lăudăm nevoinţele tale, Preaînţelepte Varlaam, cinstim sfintele tale moaşte, urmăm sfaturile şi învăţăturile tale lăsate nouă moştenire, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri şi, cu osârdie, te rugăm, Sfinte Părinte, să ne ajuţi în vremea necazurilor şi a ispitelor ce ne vin de la trup, de la lume şi de la diavol, ca să putem cânta:
Bucură-te, rugătorule pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, vindecătorule de boli al celor care se roagă cu credinţă;
Bucură-te, ocrotitor al monahilor şi al sihaştrilor;
Bucură-te, sprijinitor al săracilor şi al văduvelor;
Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor;
Bucură-te, ajutător al orfanilor şi străinilor;
Bucură-te, dezlegător al blestemelor şi jurămintelor;
Bucură-te, risipitor al întunericului minciunii;
Bucură-te, aducător de belşug duhovnicesc;
Bucură-te, liman al celor pierduţi în vâltoarea ispitelor;
Bucură-te, mângâiere a celor întristaţi şi deznădăjduiţi;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Cum vom putea să te lăudăm, după cuviinţă, pentru virtuţile tale, Sfinte Părinte, noi care nu ne-am sârguit îndeajuns să ne apropiem de dragostea lui Hristos, aşa cum tu ai făcut? De aceea, te rugăm să ceri de la Dumnezeu îndurare, milă şi har pentru noi, ca să putem cânta împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Te rugăm, Sfinte Ierarhe, să ne ajuţi a păstra neatinsă de rătăciri credinţa strămoşească şi toate predaniile ei, te rugăm, Părinte, să trimiţi de la Dumnezeu păstorilor noştri înţelepciune şi multă stăruinţă în lucrarea încredinţată lor de Hristos, cere, prealuminate, de la Dumnezeu să apere ţara noastră de primejdii şi necazuri, iar nouă să ne dăruiască evlavie pen-tru a-ţi cânta:
Bucură-te, podoabă nepreţuită a Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, mărturisitor al lui Hristos;
Bucură-te, laudă a monahilor nemţeni şi bucurie a credincioşilor;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, floare răsădită în grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, săvârşitor al faptelor bune;
Bucură-te, făclie care luminezi calea spre Hristos;
Bucură-te, chip plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, suflet scăldat în lumina cerească;
Bucură-te, sfânt între ierarhii Moldovei;
Bucură-te, întărire a credincioşilor şi mângâiere a celor păcătoşi;
Bucură-te, cel ce eşti în ceruri rugător către Domnul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

„Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi”, dar cu adevărat minunat eşti şi tu, Sfinte Ierarhe Varlaam, între sfinţii neamului nostru românesc, binecuvântat de Dumnezeu pentru rugăciunile sfinţilor lui, ştim, Sfinte Părinte, că moaştele tale ocrotesc glia ţării noastre, iar învăţătura ta sporeşte credinţa fiilor neamului care, luând pildă de la tine, cântă lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamărit: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Soborul ierarhilor, cetele preoţilor şi ale monahilor şi obştea binecredincioşilor nu vor înceta a vesti faptele tale, săvârşite pentru poporul din care ai răsărit şi pentru Biserica lui Hristos pe care ai slujit-o cu dragoste. Nădăjduim, Ierarhe Sfinte, că nu vei înceta să fii rugător fierbinte la Bunul Dumnezeu ca să ocrotească de toată primejdia pe cei care săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea ta şi-ţi cântă:
Bucură-te, arhipăstor iubit de toată suflarea românească;
Bucur-te, străjer care veghezi la hotarele ţării noastre;
Bucurăa-te, împreună-vorbitorule cu îngerii şi în ceruri;
Bucură-te, fierbinte ajutător celor ce poartă numele tău;
Bucură-te, povăţuitor al voievozilor şi al conducătorilor evlavioşi;
Bucură-te, propovăduitor binecuvântat de Dumnezeu;
Bucură-te, cel cinstit de întreg neamul românesc;
Bucură-te, cel ce ai adunat nectar din florile Sfintei Scripturi;
Bucură-te, cel ce te hrăneşti din bunătăţile raiului;
Bucură-te, cel ce străluceşti în ceata ierarhilor;
Bucură-te, prieten şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi în zilele sfârşitului nostru;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot lăudate, Ierarhe al lui Hristos, Varlaam, sfânt mitropolit al Ortodoxiei româneşti, trimis ai fost de Dumnezeu la vreme de strâmtorare să fii mărturisitor şi apărător al credinţei strămoşeşti, nouă, celor ce săvâr-şim cu dragoste sfântă pomenirea ta, roagă-te lui Dumnezeu să ne dăruiască izbăvire din nevoi şi din necazuri, iar la vremea sfârşitului, să ne primească la limanul mântuirii şi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1:

În tinereţe, Dumnezeu te-a hărăzit să fii vas ales al harului Său, căci binecredincioşii tăi părinţi, de bun neam, ţi-au sădit în suflet iubirea de Hristos şi de învăţăturile Lui, încât ai ales să mergi pe calea virtuţilor şi a cunoaşterii de Dumnezeu, pentru care îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce ai fost zămislit ca rod al rugăciunii;
Bucură-te, floare rară odrăslită în ţinuturile Neamţului;
Bucură-te, că la Botez ai primit numele Marelui Vasile;
Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinţi;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai ascultat pe îngerul păzitor, care ţi-a călăuzit paşii copilăriei;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit chipul tău;
Bucură-te, minte trează şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, suflet luminat de Soarele Hristos;
Bucură-te, că far călăuzitor ţi-a fost dreapta credinţă;
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din dulceaţa Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, cel ce nu ţi-ai lipit inima de deşertăciunile lumii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

şi Condacul 1:

Vrednicului păstor al Bisericii Moldovei şi râvnitorului Ierarh Varlaam laudă de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii, că acesta a strălucit cu înţelepciunea şi cu virtuţile între ierarhii Bisericii strămoşeşti, pentru care Hristos i-a dat cununa cea nevestejită a slavei Sale în ceruri, de unde I se roagă pentru cei ce-i cântă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Rugăciune:

Sfinte Ierarhe Varlaam, înţelept arhipăstor şi învăţător al nostru, primeşte rugăciunea noastră cea smerită, grăbeşte şi ne ajută, celor ce ne închinăm sfintei icoanei tale cu credinţă şi cu dragoste. Întăreşte-ne în dreapta credinţă, stinge răzvrătirile eresurilor şi depărtează de la noi certurile şi dezbinările, ura şi defăimarea. Ocroteşte ţara în care se pomeneşte numele tău, păzeşte mănăstirile, oraşele şi satele şi pe fiii neamului nostru românesc, de foamete, de cutremur, de potop, de secetă, de bolile cele aducătoare de moarte, de necazuri şi de toată reaua întâmplare. Roagă pe Hristos-Domnul să dăruiască tuturor pace şi bucurie sfântă, bunăstare poporului, ploaie aducătoare de roade, binecuvântare în familii, iubire unul faţă de altul, încredere şi dragoste între fraţi, răbdare, spor duhovnicesc credincioşilor, ascultare şi smerită cugetare călugărilor, dreaptă chibzuinţă preoţilor, înţelepciune şi râvnă ierarhilor, ca să păstorească cu sfinţenie poporul credincios, urmând pilda ta. Ajută-ne, Sfinte, în vremea sfârşitului nostru să aflăm milă şi har la Dumnezeu, iar la dreapta judecată, să ne ierte şi să ne aşeze în ceata celor mântuiţi ca să ne bucurăm împreună cu îngerii, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită în vecii vecilor. Amin.

*

1

 

Acatistul Sfântului Alexandru din Svir – Sfânt Cuvios Părinte! (30 august)

După obilnuitul început se zic:

Condacul 1:

Plăcutule ales al lui Hristos şi făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat şi vieţuirea ta cu virtutea şi cu mulţimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovniceşti te lăudăm: iar tu, îndrăzneala către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeşte, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Icosul 1:

Fire îngerească ai avut, cuvioase părinte, şi, ca un duh fără de trup, vieţuire neîntinată pe pământ ai săvârşit, pildă minunată de desăvârşire lăsându-ne pentru că, virtuţile tale urmând, acestea să-ţi cântăm:
Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu binecredincioşilor părinţi;
Bucură-te, cel ce nerodirea părinţilor ai stârpit;
Bucură-te, cel ce supărarea lor în bucurie o ai preschimbat;
Bucură-te, cel ce din faşă de Dumnezeu ai fost ales;
Bucură-te, cel ce din pântecele maicii pentru slujirea Lui ai fost orânduit;
Bucură-te, cel ce din tinereţile tale numai pe El cu toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, cel ce toate frumuseţile lumii acesteia în nimic le-ai preschimbat;
Bucură-te, cel ce prin post şi priveghere în rugăciune trupul tău l-ai smerit;
Bucură-te, vas neîntinat al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, sălaş al Duhului Sfânt, cu curăţia împodobit;
Bucură-te, bărbat al năzuinţelor duhovniceşti;
Bucură-te, cap sfinţit de dreapta Celui Preaînalt;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul sufletul tău ca un ogor bine lucrat spre rodirea cea duhovnicească, spre căutarea unui singur lucru de folos din tinereţe ti-a îndreptat gândul tău, cuvioase, şi, pentru dragostea lui Hristos, părinţii şi casa ta părintească ai lăsat, de toate poftele deşarte lepădându-te, şi în pustia Valaamului pentru nevoinţe călugăreşti ai venit, lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbăvit, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cu cugetul cel de Dumnezeu luminat deşertăciunea şi nestatornicia lumii acesteia ai înţeles, căci în ea bucuria este înlocuită de necaz, iar bunăstarea este înlăturată de nenorociri neaşteptate. De aceea bunătăţile cele veşnice şi nestricăcioase ti le-ai dorit, părinte cuvioase, şi pe acestea, prin lepădarea de bunătăţile lumeşti şi prin sărăcia de bunăvoie, a le dobândi te-ai străduit, îndemnându-ne să-ţi cântăm:
Bucură-te, iubitor al tăcerii pustiei;
Bucură-te, râvnitor al smereniei şi al sărăciei;
Bucură-te, chip desăvârşit al adevăratei lepădări de sine;
Bucură-te, arătare fără seamăn a vieţuirii călugăreşti, cu adevărat îngereşti;
Bucură-te, pravilă a credintei şi a evlaviei;
Bucură-te, oglindă a ascultării şi a răbdării;
Bucură-te, cel ce tăcerea călugarească ai iubit;
Bucură-te, cel ce lacrimi duhovniceşti ai dobândit;
Bucură-te, cel ce prin tânguirea vremelnică fericirea veşnică, o, ai găsit;
Bucură-te, cel ce prin rugăciuni neîncetate cursele vrăjmaşului le-ai nimicit;
Bucură-te, cel ce prin osteneli şi privegheri trupul tău sufletului l-ai supus;
Bucură-te, cel ce prin post şi înfrânare patimile ti le-ai omorat;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea Celui Preaînalt umbrit şi întărit fiind, prin tunderea monahicească de toată cugetarea cea trupească te-ai lepădat, cuvioase, si, ca un ostaş mult iscusit, schima călugarească armură a mântuirii dobândind şi cu arma nebiruită a Crucii lui Hristos înarmându-te, împotriva vrăjmaşului celui nevăzut, cu tărie ai luptat, prin smerenie adâncă mândria lui cea înaltă biruind şi cu toata inima către Domnul cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Izvor îmbelşugat de lacrimi având, plăcutule al lui Dumnezeu, şi har mare al înduioşării dobândind, pâinea ta cu lacrimi ţi-ai udat-o şi băutură cu plâns ţi-ai amestecat-o din preaplinul însetarii de Dumnezeu şi al dragostei către Domnul. De aceea şi noi te fericim prin aceste cântări:
Bucură-te, nevoitor al tăriei şi al bărbăţiei;
Bucură-te, om întocmai ca îngerii;
Bucură-te, ostas al Împăratului Ceresc care ai fost biruitor;
Bucură-te, rod bun al mănăstirii Valaam;
Bucură-te, vieţuitor bineplăcut al pustiei;
Bucură-te, rugător neobosit;
Bucură-te, postitor fără pereche;
Bucură-te, iubitor minunat al tăcerii;
Bucură-te, următor al nevoinţei părinţilor celor purtători de Dumnezeu;
Bucură-te, următor al răbdării şi ostenelii lor;
Bucură-te, cel ce la bună vreme mormântul ti l-ai săpat;
Bucură-te, cel ce la ceasul morţii neîncetat ai cugetat;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 4-lea:

Furtuna ispitelor şi a atacurilor diavoleşti nu a putut zdruncina locaşul tău sufletesc, căci pe piatra cea tare a credinţei în Hristos a fost întemeiat, cuvioase părinte, şi ocrotit prin trezvie şi neîncetate rugăciuni, prin care împotriva vrăjmaşului mântuirii omeneşti cu toată inima ai luptat şi pe scara virtuţilor către desăvârşire la măsura vârstei lui Hristos fără oprire ai urcat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Laudă de la oameni auzind, de mărirea cea deşartă te-ai temut, părinte de Dumnezeu înţelepţite, si, ca o adevărată pildă de smerenie, a fugi în pustie străină ai hotărât, pe malul Svirului, în locul care de sus în vedenie minunată ţi-a fost arătat, şi acolo numai lui Dumnezeu în slobozenie l-ai slujit, pentru care îţi cântăm laudele acestea:
Bucură-te, următor bun şi smerit al Domnului Hristos;
Bucură-te, împlinitor râvnitor al sfintelor Lui porunci;
Bucură-te, iubitor al fecioriei sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, iubitor nefăţarnic al ostenelii;
Bucură-te, că slava cea omenească, o, ai dispreţuit;
Bucură-te, că ale slavei deşarte şi ale mândriei curse le-ai nimicit;
Bucură-te, că înşelăciunea trufiei celei vătămatoare de suflet în picioare, o, ai călcat;
Bucură-te, cel ce sfântă smerenie a lui Hristos ţi-ai însuşit;
Bucură-te, cel ce toate făgăduinţele călugăriei le-ai împlinit;
Bucură-te, cel ce cu darurile harului lui Dumnezeu te-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce prin har putere asupra duhurilor necurate ai primit;
Bucură-te, că înfricoşările şi vedeniile lor în nimic le-ai preschimbat;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 5-lea:

Raza cea luminoasă în întunericul nopţii locul cel pustiu l-a luminat şi în el să te sălăşluiesti ai venit, cuvioase, lumina sufletului tau arătând şi cu dragostea către Domnul inima ta înflăcărând, căci bineplacută i-a fost Făcătorului voinţa ta de a-l sluji în cuvioşie şi sfinţenie şi de a-l cânta acolo cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând cetele îngereşti vieţuirea ta cea îngerească, părinte de Dumnezeu fericite, şi adâncul smereniei tale şi stăruinţă în rugăciune şi tăria în înfrânare şi marea râvnă a duhului tău pentru curăţie, s-au minunat şi L-au preamărit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care neputincioasă fire omenească, o, a întărit. Iar noi te fericim şi îţi cântăm:
Bucură-te, sfeşnic al pustiei, cel ce ţinutul Korelsk cu strălucirea virtuţilor tale l-ai luminat;
Bucură-te, podoaba minunată a monahilor;
Bucură-te, crin binemirositor al pustiei;
Bucură-te, pom mult roditor al grădinii cereşti;
Bucură-te, cel ce frumuseţea casei lui Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, cel ce în tine însuţi locaş Dumnezeirii Celei în trei Ipostasuri l-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu cuvioşia şi dreptatea eşti înveşmântat;
Bucură-te, cel ce cu brâul virtuţilor eşti încins;
Bucură-te, cel ce ungerea Sfântului Duh, o, ai primit;
Bucură-te, vas sfinţit al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, rob bun şi credincios al lui Hristos;
Bucură-te, slugă adevărată a Domnului;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al nevoinţelor tale în pustia Svirului s-a arătat vânătorul care în pădurea cea nestrăbătută după cerb alergând, prin grija lui Dumnezeu coliba ta, o, a găsit, cuvioase părinte: şi, în trup de înger văzându-te, semnul luminii pline de har pe chipul tău purtând, de frică şi de bucurie s-a umplut şi la cinstitele tale picioare a căzut şi cu inima înduioşată lui Dumnezeu l-a cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ca o făclie luminoasă a lui Dumnezeu în pustia Svirului ai luminat şi pe calea mântuirii multe suflete omeneşti ai îndrumat: căci Hristos îndrumător şi învăţător te-a arătat călugărilor iubitori de pustnicie, care, precum oile la păstor, la tine au venit şi tu pe pajiştea cea de viaţă purtătoare i-ai hrănit. De aceea, pe tine, cel ce ai lucrat şi ai învăţat, prin aceste cuvinte de laudă te cinstim:
Bucură-te, izvor al învăţăturilor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, locaş bogat al înduioşărilor;
Bucură-te, tăblie însufleţită a legii Domnului;
Bucură-te, propovăduitor neîncetat al Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, cel ce poruncile Domnului le-ai îndeplinit şi pe ucenicii tăi acestea i-ai învăţat;
Bucură-te, cel ce prin obiceiurile tale cele vrednice de Hristos pe cei leneşi la îndreptare i-ai îndemnat;
Bucură-te, cel ce prin harul dăruit tie de Domnul pe cei neputincioşi i-ai întărit;
Bucură-te, cel ce cu dulceaţa vorbelor tale pe cei necăjiţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, cel ce la pocăinţă pe păcătosi i-ai îndrumat;
Bucură-te, cel ce pe tineri i-ai înţeleptit;
Bucură-te, cel plin de compătimire;
Bucură-te, cel bogat în milă;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 7-lea:

Deşi Domnul Cel Iubitor de oameni locul nevoinţelor tale l-a preaslăvit, părinte, pe îngerul Său l-a trimis a-ţi binevesti că pe locul acela mănăstire pentru mântuirea călugărilor va fi şi în ea biserica în cinstea Sfintei Treimi. Iar tu, prin arătarea celui fără de trup fiind luminat, cu bucurie şi cutremur cerească bunăvestire ai ascultat şi în smerenia duhului Stăpânului îngerilor şi al oamenilor ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al bunăvoirii lui Dumnezeu ţi s-a dăruit, cuvioase, când în pustia cea aleasa în tăcere vieţuiai, căci în noapte lumina mare peste tine a strălucit şi trei bărbaţi în veşminte luminoase înaintea ta au stat, pace dăruindu-ţi şi poruncindu-ţi mănăstire de călugări acolo să construieşti şi în ea biserică în cinstea Sfintei Treimi. Iar noi, minunându-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ţie îţi cântăm:
Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei şi Celei de o fiinţă Treimi;
Bucură-te, martor al nespusei arătări a lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună vorbitor al puterilor îngereşti, celor purtătoare de lumină;
Bucură-te, văzător al luminoasei arătări dumnezeieşti;
Bucură-te, părtaş al strălucirii treimice, celei în chipul focului;
Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri;
Bucură-te, cel ce în trup muritor, cu aurora veşniciei ai fost luminat;
Bucură-te, cel ce de vizită cerească pe pământ te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce cu smerenia cele înalte le-ai dobândit;
Bucură-te, cel ce cu sărăcia mila cea bogată a Domnului ţi-ai agonisit;
Bucură-te, cel ce cu lacrimi bucurie veşnică ai semănat;
Bucură-te, cel ce împlinirea făgăduinţelor neschimbat ai săvârşit;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 8-lea:

În chip străin îngerul Domnului în mantie călugarească în vazduh ţi s-a arătat, arătându-ţi locul pe care biserica în cinstea Treimii Celei de Viaţă Făcătoare în pustia Svirului aveai să o clădeşti, cuvioase părinte, si, cu ajutorul lui Dumnezeu ridicând-o şi sfinţind-o, cu ucenicii tăi laude neîncetate în ea Domnului l-ai înălţat, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul în voia Domnului lăsându-te şi de ucenicii tăi fiind înduplecat, harul preoţiei l-ai primit, părinte, deşi mâhnit era duhul tau, de înălţimea preoţiei înspăimântându-se, însă ascultare de fiii tăi duhovniceşti ai făcut, îndemnându-i prin aceasta ca într-un glas să-ţi cânte:
Bucură-te, săvârşitor destoinic al jertfei celei fără de sânge;
Bucură-te, slujitor cucernic al altarului Domnului;
Bucură-te, cel ce cuvioasele tale mâini cu mare îndrăzneală către Domnul le-ai ridicat;
Bucură-te, cel ce rugăciuni fierbinţi din inima curată la tronul Atotţiitorului ai înălţat;
Bucură-te, cel ce pildă de bună credinţă ucenicilor tăi ai fost;
Bucură-te, cap încununat cu virtutea preoţiei;
Bucură-te, conducător iscusit al ostaşilor duhovniceşti;
Bucură-te, părinte înţelept al vieţii călugăreşti de obşte;
Bucură-te, lumânare aprinsă în rugăciunea către Dumnezeu;
Bucură-te, stea călăuzitoare pe drumul cel drept către mântuire;
Bucură-te, măslina care reverşi uleiul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, potir care îi saturi pe cei însetaţi de învăţătura mântuirii;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 9-lea:

Toţi călugării mănăstirii tale cu bucurie s-au cutremurat când torentul de apă care spre sfânta mănăstire se îndrepta, cu rugăciunea ta, l-ai potolit si, prin chemarea atotputernicului nume al lui lisus Hristos, pe torentul cel năvalnic ai construit o moară pentru bună trebuinţă a călugărilor; şi, văzând aceasta, fiii tăi duhovniceşti cu toată inima şi împreună cu tine lui Dumnezeu au glăsuit: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei omeneşti nu se pricep a grăi mulţimea bucuriei duhovniceşti de care te-ai umplut, părinte de Dumnezeu purtătorule, când în vremea rugăciunii tale de noapte Preasfântă Născătoare de Dumnezeu ţi s-a arătat împreună cu cetele îngereşti şi prin făgăduinţe neschimbate sufletul tău l-a veselit, căci ocrotitoare veşnică a mănăstirii tale a făgăduit a fi, în toate zilele îndestuland-o şi apărând-o. De aceea şi noi aceste cuvinte de bucurie îţi aducem:
Bucură-te, cel ce de bunăvoirea Maicii Domnului ai fost umbrit;
Bucură-te, cel ce de vizita Împăratesei cerului şi a pământului ai fost mângâiat;
Bucură-te, cel ce vorbe milostive din gura ei ai auzit;
Bucură-te, cel ce făgăduinţa ei despre ocrotirea puternică a mănăstirii ai primit;
Bucură-te, cel ce de ea eşti cu adevărat iubit;
Bucură-te, alesul Fiului ei şi Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu darul facerii de minuni ai fost dăruit;
Bucură-te, căci pe cele viitoare ca şi pe cele prezente dinainte le-ai văzut;
Bucură-te, căci pescarului în chip minunat pescuirea i-ai înmulţit;
Bucură-te, căci părinţilor neroditori naştere de prunci le-ai dăruit;
Bucură-te, căci pe bolnavi sănătoşi i-ai ridicat;
Bucură-te, căci greşelile cele tainice ale oamenilor le-ai mustrat;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 10-lea:

Sufletele ucenicilor tăi voind a le mântui, în chip părintesc i-ai povăţuit, cuvioase de Dumnezeu înţelepţite, atât cu cuvântul, cât şi prin rânduiala vieţuirii tale, cu blândeţe mustrându-i şi cu dragoste îndemnându-i în evlavie şi în curăţie a izbândi; si, mai mult, înaintea sfârşitului tău, toate cele de folos spre mântuirea sufletească, le-ai poruncit şi i-ai învăţat în rugăciuni a priveghea şi neîncetat lui Dumnezeu a-l cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de apărare sunt rugăciunile tale, sfinte făcătorule de minuni, pentru toţi cei care cu credinţă la tine în orice necaz vin, căci pentru curăţia inimii tale putere duhovnicească Dumnezeu ţi-a dăruit, ca pe bolnavi să-i tămăduieşti, pe sărmani să-i ajuţi, viitorul să-l prooroceşti, pentru ca şi cei apropiaţi şi cei de departe măreţia lui Dumnezeu, în tine arătată, să o slăvească şi tie acestea să-ţi cânte: Bucură-te, doctor fără de arginti al suferinţelor omeneşti;
Bucură-te, tămăduitor fără pereche nu numai al bolilor trupeşti, ci şi al celor sufleteşti;
Bucură-te, că orbilor vedere le dăruieşti;
Bucură-te, că pe ologi şi slăbănogi sănătoşi îi faci;
Bucură-te, că pe îndrăciţi de chinul diavolesc îi slobozeşti;
Bucură-te, că nebunilor minte sănătoasă le daruieşti;
Bucură-te, că pe cei acoperiţi de răni îi tămăduieşti;
Bucură-te, că pe cei întristaţi îi mângâi;
Bucură-te, că în ajutorul celor sărmani te grăbeşti;
Bucură-te, că celor robiţi şi celor din temniţe slobozenie le dăruieşti;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 11-lea:

Cântare întru totul înduioşătoare înaintea sfârşitului tău Preasfintei Treimi l-ai adus, cuvioase, şi cu rugăciunea pe buze sfântul tău suflet în mâinile Dumnezeului Celui Viu l-ai predat, căci pe El din tinereţile tale L-ai iubit şi tot Lui până la adânci bătrâneţi în chip neprefăcut l-ai slujit; de aceea cu bună nădejde şi cu bucurie la locaşurile cereşti ai trecut, ca împreună cu cetele îngereşti lui Dumnezeu Celui în Trei Feţe să-l cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Sfârşitul tău cu pace văzându-l ucenicii tai, plăcutule al lui Dumnezeu, amărăciunea despărţirii de tine cu mângâierea harului au amestecat-o, nădejde având în puternica ta mijlocire la tronul lui Dumnezeu, pentru care îi auzi cu dragoste cântându-ţi:
Bucură-te, cel ce cununa vietii veşnice din mâinile Atotţiitorului o ai primit;
Bucură-te, cel ce în cămara Stăpânului Ceresc te veseleşti;
Bucură-te, cel ce cu ochii tăi slava Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri o priveşti;
Bucură-te, cel ce cu stareţii înveşmântaţi în alb Făcătorului te inchini;
Bucură-te, moştenitor al luminoasei Împărăţii a lui Hristos;
Bucură-te, vieţuitor al Ierusalimului Celui de Sus;
Bucură-te, locuitor al Sionului Ceresc;
Bucură-te, trăitor în corturile Raiului cele năfacute de mână omenească;
Bucură-te, cel ce după ostenelile vieţii vremelnice odihnă veşnică ai dobândit;
Bucură-te, cel ce bucuria pregatită drepţilor din veac în chip drept ţi-ai însuşit;
Bucură-te, cel ce cu razele luminii celei neînserate de sus ai fost luminat;
Bucură-te, cel ce prin măreţia minunilor ai strălucit;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 12-lea:

A harului părtaşa s-a arătat sfânta raclă cu moaştele tale tămăduitoare, sfinte făcătorule de minuni, caci, după mulţi ani în adâncurile pământului, Domnul neputrezite le-a arătat, vindecări din belşug revărsând şi orice boală tămăduind cu puterea lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi, Care în cer şi pe pământ în chip minunat te-a proslăvit şi Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cei ce cântăm cântare de bucurie, laudă şi mulţumire Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care în pământul Rusiei te-a proslăvit ca pe un făcător de minuni bun şi milostiv, te rugăm, cuvioase părinte al nostru: fii mijlocitor către El şi rugător veşnic pentru noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, apărător al neamului creştinesc;
Bucură-te, tezaur al diferitelor daruri;
Bucură-te, acoperământ de Dumnezeu dăruit;
Bucură-te, cel ce de la Dumnezeu harul vindecărilor ai primit;
Bucură-te, floarea vieţii fără de moarte, care în Sfântă Biserică răspândeşti bună mireasmă;
Bucură-te, zarea veşniciei, care din mormânt în chip preaslăvit ai strălucit;
Bucură-te, rău nesecat de binefaceri şi milostenii;
Bucură-te, izvor îmbelşugat de bunătate;
Bucură-te, chip mult-minunat al dragostei şi compătimirii;
Bucură-te, tămăduire de Dumnezeu dăruită trupurilor noastre;
Bucură-te, mijlocire bine placuta pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 13-lea:

O, mare şi preaslăvite făcătorule de minuni, cuvioase părinte Alexandre! Primeşte cu milostivire această puţină rugăciune a noastră şi cu rugăciunile tale ne păzeşte în viaţa aceasta de suferinţele cele sufleteşti şi trupeşti şi de chinurile cele veşnice ne izbăveşte, şi ne învredniceşte ca împreună cu tine în Împărăţia Cerească cu toată inima lui Dumnezeu să-l cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune către Cuviosul Alexandru din Svir:

O, Cuvioase şi de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tău binecuvântat, cu sârguinţă te rugăm, înalţă mâinile tale pentru noi, păcătosii, către Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, ca să pomenească milele sale din trecut, prin care a făgăduit nedesparţită să fie de mănăstirea ta; şi sa ne dea nouă putere şi tărie asupra vrăjmaşilor sufleteşti, care ne abat de la calea mântuirii, biruitorii lor să fim, iar în ziua înfricoşatei Judecăţi să auzim de la tine acel glas de laudă: lată-ne, Dumnezeule, pe mine şi fiii pe care mi i-ai dat! şi cunună de biruinţă de la biruitorul vrăjmaşilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să primim, şi moştenirea bunătăţilor veşnice împreună cu tine să o dobândim cei ce pe Preasfânta Treime O preamărim, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi prin milostiva ta mijlocire şi ocrotire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veşnice mijlocitoare îţi este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaşte, cu lacrimi fierbinţi ai plânge, suspinând şi întristandu-te pentru orice păcat, pentru cel mic şi pentru cel mare. Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ţine toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul şi leneşul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbavească Domnul de înfricoşata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoşata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veşnice şi de viermele cel neadormit şi de întunericul cel mai din afară şi de flăcările cele nestinse. Miluieşte-mă pe mine, păcătosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toţi l-ai iubit, şi nu întoarce faţa Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoşată de care se cutremură sufletul meu şi se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăveşte-mă pe mine de înfricoşatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfintii îngeri şi Arhangheli, pe prooroci şi mucenici şi pe toţi sfinţii să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ţie mă rog, izbăveşte-mă de durerea păcatelor mele şi primeşte-mă întru bucuria vieţii celei nesfârşite, în care se preamăreşte Preasfânt Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Preasfânta Stăpâna noastra Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toţi oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele şi auzi plânsul şi suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu şi eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună şi milostivă, nu mă dispreţui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluieşte-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc şi întoarce pe drumul cel drept blestematul şi rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă şi ţine-mă sub acoperământul tău acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Arhiepiscopul Romanului (30 august)

Troparul Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Arhiepiscopul Romanului, glasul al 4-lea:

Ucenic preaales al Sfinţilor Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost, Ierarh Sfânt şi minunat, Episcop al Huşilor şi Arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credinţă, ai păstorit turma lui Hristos şi, în sfinţenie vieţuind, ai binecuvântat sfintele mănăstiri Râşca şi Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condacul 1

Veniţi, toţi cei râvnitori spre cinstirea sfinţilor celor plăcuţi lui Dumnezeu, să lăudăm pe alesul ierarh „care a îndemnat lumea a se minuna prin strălucitele şi sfintele sale nevoinţe”! Să dăm slavă lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi, iar ierarhului să-i cântăm: Bucură-te Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Icosul 1

Milostivul Dumnezeu a binevoit ca evlaviosul nostru popor românesc să fie roditor de sfinţi, ca şi celelalte popoare creştine surori. După cerească rânduială, la soroace potrivite, aceşti sfinţi sunt împletiţi în cununa spiritualităţii noastre, ca să-i avem rugători şi mijlocitori înaintea Tronului slavei dumnezeieşti. Te-a prins şi pe tine cu mare bucurie Biserica noastră în această aleasă cunună, Sfinte Ierarhe Ioane, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, fiu preavrednic din evlavios popor;
Bucură-te, al ţării noastre româneşti ocrotitor;
Bucură-te, cântă ţara toată a ta vrednicie;
Bucură-te, cel preavrednic de sfântă arhierie;
Bucură-te, cel în Sfânta Sfintelor vieţuitor;
Bucură-te, în Altarului lui Hristos bun slujitor;
Bucură-te, ierarhe, de dar sfânt împărţitor;
Bucură-te, turmei tale către rai îndrumător;
Bucură-te, al hranei sfinte pentru toţi împărţitor;
Bucură-te, cel cu mintea înălţată în Tabor;
Bucură-te, a zis ţie Îngerul de Mare Sfat;
Bucură-te, cel de îngeri şi de oameni lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 2-lea

A rânduit Marele Creator ca din popor românesc şi în veacul al XVII-lea să strălucească mai mulţi sfinţi. Pomenim cu cinste pe Sfinţii Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei. Iar tu, Sfinte Ierarhe Ioane, acestor doi mari mitropoliţi le-ai fost apropiat colaborator şi împreună- slujitor. Iar Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla i-ai fost duhovnicesc îndrumător. Marelui Dumnezeu Cel ce v-a chemat la sfântă comuniune Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Te-ai născut, alesule al lui Dumnezeu, în părţile Vrancei, în Ţara de Jos a Moldovei. Te înrudeai, după trup, cu Sfântul Mitropolit Varlaam Moţoc, cu care mai târziu te-ai înrudit şi duhovniceşte. Ai răsărit din evlavioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia, ca să plugăreşti în via Domnului şi să conduci sufletele păstoriţilor spre Înviere. Iar noi cu laude te întâmpinăm:
Bucură-te, din pruncie rob ales al lui Hristos;
Bucură-te, mladă sfântă din via Ţării de Jos;
Bucură-te, străjer vrednic din neamul cel răzeşesc;
Bucură-te, ostaş mândru din poporul românesc;
Bucură-te, de la Milcov, al Unirii rugător;
Bucură-te, că românii toţi te au ocrotitor;
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, pentru tineri pildă vie, spre folos;
Bucură-te, feciorelnic, rugător şi postitor;
Bucură-te, următorul sfatului părinţilor;
Bucură-te, minte sfântă într-un trup neîntinat;
Bucură-te, că de tânăr cu Hristos te-ai lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 3-lea

Ruda ta, Sfântul Părinte Varlaam, ajuns Mitropolit al Moldovei, cunoscându-ţi râvna pentru viaţa călugărească, te-a închinoviat în obştea Mănăstirii Râşca din ţinutul Sucevei, încredinţându-te Sfântului Mare Ierarh Nicolae, patronul mănăstirii, spre ocrotire, şi egumenului Agafton pentru îndrumare duhovnicească. Iar tu, mulţumind rânduielii lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ascultător şi supus întru toate, râvnitor în post şi rugăciune şi sporind în viaţă îmbunătăţită, ai primit îngerescul cin al călugăriei şi numele de Ioan, luând ocrotitor pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. După oarecare vreme, luminat de Dumnezeu, Sfântul Mitropolit Varlaam te-a mutat la mănăstirea sa de la Secu, din Munţii Neamţului, unde şi el primise cinul monahal şi ucenicise şi unde Sfântul Ioan Botezătorul este patron şi ocrotitor. Dar tu niciodată nu ai uitat mănăstirea ta de metanie. De aceea contemporanii şi urmaşii te-au numit Ioan de Râşca. Iar noi te lăudăm:
Bucură-te, că din Vrancea spre Suceava ai plecat;
Bucură-te, că la Râşca loc sfinţit tu ai aflat;
Bucură-te, de la margini către margini călător;
Bucură-te, tinereţe mistuită de sfânt dor;
Bucură-te, că tu casa şi părinţii ai lăsat;
Bucură-te, că în munte linişte ai căutat;
Bucură-te, că al Mirei blând păstor te-a ocrotit;
Bucură-te, că sihaştrii printre dânşii te-au primit;
Bucură-te, că Proorocul al său nume ţi l-a dat;
Bucură-te, că la Secu, cu-a sa voie, te-a mutat;
Bucură-te, că, prin râvnă, pravila ai învăţat;
Bucură-te, că tu calea ascultării ai urmat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 4-lea

Binecredinciosul Domn Vasile Voievod, sfătuit de marele său prieten şi ocrotitor, Sfântul Mitropolit Varlaam, a transformat biserica din Cetatea Neamţ, care avea patron pe Sfântul Ierarh Nicolae, în mănăstire de călugări, aşezând-o sub îndrumarea şi ocrotirea Mănăstirii Secu. Iar Sfântul Mitropolit, rudenia ta, pe tine te-a rânduit să fii primul egumen al acestei micuţe mănăstiri, ca acolo, zi şi noapte, cu puţinul tău sobor să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai egumenit în cetate timp de douăzeci şi cinci de ani, ostenindu-te în cele sfinte cu puţinii tăi călugări şi petrecând împreună cu străjerii şi slujitorii cetăţii. Când căutai mai multă linişte pentru pravilă, coborai la Metocul „Sfântul Nicolae” din satul străjerilor de sub poalele cetăţii, pe toţi folosindu-i, tuturor arătând calea spre Împărăţia cerurilor şi pentru toţi rugându-te. Iar noi, urmaşii celor povăţuiţi de tine, te întâmpinăm cu binemeritate laude:
Bucură-te, că pe stânca neagră tu ai fost pribeag;
Bucură-te, că-n Cetatea Neamţului ai slujit un sfert de veac;
Bucură-te, că în vremuri de restrişte aici ai stat;
Bucură-te, că tu ţara şi poporul ai vegheat;
Bucură-te, că strămoşii te-au avut sfânt rugător;
Bucură-te, că prin viaţă tu le-ai fost pilduitor;
Bucură-te, rugăciune, rug aprins, însufleţit;
Bucură-te, că de dorul cerului te-ai mistuit;
Bucură-te, porumbiţă antrenată în sfânt zbor;
Bucură-te, ciocârlie cu viers sfânt viersuitor;
Bucură-te, că-n cetate pământească te-ai rugat;
Bucură-te, că Cetatea cerului ai căutat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 5-lea

Milostivul Dumnezeu a rânduit ca la mijlocul veacului al XVII-lea să se nască în satul străjerilor de sub poalele cetăţii fiica armaşului Joldea, cea care peste ani avea să fie aleasă mireasă a lui Hristos, Cuvioasa Maică Teodora de la Sihla, ocrotitoarea noastră. Şi prin pronia Sa te-a învrednicit Marele Creator ca tu să o afunzi în baia Botezului, ca peste ani să cântaţi împreună în Împărăţia cea de Sus: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Marele Ierarh Nicolae a rânduit, prin vrerea lui Dumnezeu, ca din mica mănăstire ocrotită de el în Cetatea Neamţ să pornească spre ceruri doi sfinţi: tu, Ioane, lauda şi ocrotirea noastră şi ucenica ta aleasă, Cuvioasa Teodora, aura Munţilor Carpaţi. I-ai fost îndrumător până la vârsta de şaisprezece ani şi ai îndemnat-o spre viaţa călugărească. Împreună cu ea, cu sfinţii şi cu toţi evlavioşii credincioşi te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioase, de vieţi sfinte-ndrumător;
Bucură-te, că în inimi picuri mir ocrotitor;
Bucură-te, că în baia sfântă mulţi ai afundat;
Bucură-te, că lor Mirul şi Cuminecare-ai dat;
Bucură-te, al Teodorei sfânt părinte sufletesc;
Bucură-te, a cetăţii călăuză duhovnicească;
Bucură-te, că armaşul ţie ţi s-a închinat;
Bucură-te, că străjerii într-un glas te-au lăudat;
Bucură-te, că pe Vodă spre milă l-ai îndemnat;
Bucură-te, că acesta pe cei mulţi i-a ajutat;
Bucură-te, că pe Domnul ne-ncetat L-ai lăudat;
Bucură-te, că Acesta loc în cer ţi-a aşezat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 6-lea

A hotărât Bunul Dumnezeu ca, înainte de plecarea din această lume a Sfântului Mitropolit Varlaam, tu, ruda sa apropiată şi ucenic preaiubit, să fii în chilia sa de la Mănăstirea Secu, să-i asculţi ultimele dorinţe aşezate în testamentul său, să-l vezi dându-şi sufletul său cel bun în mâna Marelui Creator şi să participi la înmormântarea lui împreună cu Mitropolitul Ghedeon şi cu episcopii Anastasie, Sava şi Teofan. Pentru buna Sa rânduială, dăm toţi slavă lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După un sfert de veac de osteneli în egumenia la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamţ, a rânduit Bunul Dumnezeu să fii chemat pentru scurt timp să conduci ca egumen Mănăstirea Secu, povăţuind cu vrednicie obştea călugărească de acolo şi rugându-te cu smerenie Sfântului Măritului Prooroc şi Înaintemergătorului Ioan. Iar noi îţi zicem laude cuvenite:
Bucură-te, Cuvioase, om citit şi învăţat;
Bucură-te, că la muncă vrednică ai fost chemat;
Bucură-te, că la Secu mulţi călugări vieţuiau;
Bucură-te, că ei sfinte cărţi citeau şi copiau;
Bucură-te, cu Proorocul împreună postitor;
Bucură-te, cu toţi sfinţii către Domnul rugător;
Bucură-te, blând călugăr, pentru toţi folositor;
Bucură-te, sfânt egumen, către cer îndemnător;
Bucură-te, viaţă aspră, petrecută-n privegheri;
Bucură-te, bun duhovnic, plin de sfat şi mângâieri;
Bucură-te, că spre ceruri rugi fierbinţi ai înălţat;
Bucură-te, că tu faţa-n lacrimi calde ţi-ai udat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 7-lea

A rânduit Milostivul Dumnezeu ca ostenelile tale sfinte să fie răsplătite şi să fii chemat la o mai înaltă slujire. Iar Mitropolitul Ghedeon al Moldovei, prietenul şi ocrotitorul tău, a fost împlinitorul voii lui Dumnezeu. El te-a aşezat episcop la Episcopia Huşilor şi prin mâna lui ai primit hirotonia întru arhiereu. Iar tu cu smerenie te-ai supus rânduielii lui Dumnezeu, lăudându-L din inimă cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea

În catedrala din Huşi, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, ai fost instalat episcop. Credincioşii de pe malurile Prutului te-au primit cu bucurie. Vremurile erau grele. Turcii şi tătarii prădau ades aceste ţinuturi de margine ale Moldovei. Iar tu, alesule al lui Hristos, te-ai străduit timp de şapte ani să-ţi mângâi păstoriţii şi să le alini durerile. Pentru toate aceste sfinte osteneli îţi aducem îndreptăţite laude:
Bucură-te, din cetate către margini călător;
Bucură-te, că în Moldova lui Ştefan ai fost a lui Dumnezeu slujitor;
Bucură-te, că în vremuri grele tu ai păstorit;
Bucură-te, că-n necazuri tu pe Domnul ai slujit;
Bucură-te, că pe semeni neîncetat i-ai mângâiat;
Bucură-te, căci cu fapta şi cu sfat i-ai ajutat;
Bucură-te, că prigoane de păgâni ai abătut;
Bucură-te, că la Domnul pace ţării ai cerut;
Bucură-te, că nădejdea în Apostoli îţi puneai;
Bucură-te, că printr-înşii către Domnul mijloceai;
Bucură-te, către ceruri rugător neîncetat;
Bucură-te, că de-acolo multă plată ai luat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 8-lea

Nu ţi se terminase încă drumeţia prin binecuvântata ţară a Moldovei. În tainica Sa purtare de grijă Dumnezeu îţi rânduise să depui ultimele tale osteneli sfinte ca Episcop al Romanului, aleasa Episcopie a Ţării de Jos a Moldovei. Te-ai învrednicit să slujeşti în Catedrala Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, şi împreună cu ea să înalţi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ultimii unsprezece ani din viaţă i-ai petrecut în slujire arhierească în de Dumnezeu păzita cetate a Romanului. În osteneli, în rugăciuni, în posturi, în cercetare şi în sfat, făcându-te tuturor pildă de aleasă trăire în Hristos. Atât de sfântă îţi era viaţa, încât arhiereii, preoţii şi credincioşii se minunau, slăvind pe Dumnezeu cel ce te întărea, iar ţie îţi aduceau laude:
Bucură-te, că pe tine la noi Domnul te-a trimis;
Bucură-te, că-ţi ţii votul ostenelii cel promis;
Bucură-te, alinarea celor care-s în dureri;
Bucură-te, vistierie de bun sfat şi mângâieri;
Bucură-te, mână-ntinsă pururea spre ajutor;
Bucură-te, în catedrală mereu vrednic slujitor;
Bucură-te, că pe Sfânta Parascheva o cinsteşti;
Bucură-te, că printr-însa către cer te pregăteşti;
Bucură-te, dăruire către cel flămând şi gol;
Bucură-te, mijlocire la al Domnului Prestol;
Bucură-te, că viaţa-ntreagă Lui I-ai închinat;
Bucură-te, al Iubirii vas curat, neîntinat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 9-lea

Lăudăm pe Bunul Dumnezeu, Părinte Ioane, Care în purtarea Sa de grijă a binevoit să întâlnească mereu sfinţi cu sfinţi pe binecuvântatul pământ românesc. Pentru petrecerea lor împreună şi pentru rugăciunile lor împletite Marele Creator a sfinţit timpul şi spaţiul nostru. La începutul vieţii tale tu l-ai avut ocrotitor şi îndrumător pe Sfântul Mitropolit Varlaam, iar acum, la sfârşit, l-ai avut prieten şi colaborator pe Sfântul Mitropolit Dosoftei. Cor de sfinţi ce slăviţi pe Dumnezeu-Treimea cu neîncetată cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea

S-a minunat Sfântul Mitropolit Dosoftei de râvna ta sfântă, de ostenelile tale şi de sfinţenia vieţii tale. De aceea a considerat că eşti vrednic încă din viaţă să fii pomenit în rândul sfinţilor odrăsliţi din neamul românesc şi te-a numit „Arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”. Noi, peste veacuri, continuând lauda lui, te cinstim aşa:
Bucură-te, bun prieten Sfântului Mitropolit;
Bucură-te, cel de dânsul preţuit şi mult cinstit;
Bucură-te, că el viaţa sfântă mult ţi-a lăudat;
Bucură-te, că de râvna ta cea mare s-a mirat;
Bucură-te, că la rându-ţi, dragostea i-ai preţuit;
Bucură-te, că la slujbe pe Ierarh l-ai pomenit;
Bucură-te, că cinstirea cuvenită i-ai adus;
Bucură-te, că în toate i-ai fost sufragan supus;
Bucură-te, că puţina-ţi avuţie lui i-ai dat;
Bucură-te, că viaţa ţi-ai trăit sărac, curat;
Bucură-te, că în ceruri avuţii ai adunat;
Bucură-te, cel de îngeri şi de oameni lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 10-lea

Din agoniseala ta de la epitrahil şi de la omofor ai râvnit să ctitoreşti Mănăstirea Mera, pe meleagurile tale natale din Vrancea, pe care acum le păstoreai. Dar banii fiind puţini, te-ai întovărăşit la această osteneală sfântă cu rudenia ta, vornicul Moţoc din Odobeşti. Te trudeai în supravegherea lucrărilor, rugându-te pentru buna înaintare a lor şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ostenindu-te la ctitoria de la Mera, nu ai uitat nici pe ucenica ta din Cetatea Neamţ, Teodora, hotărâtă spre viaţă călugărească. Ai aşezat-o, împreună cu alte câteva călugăriţe în Mănăstirea Vărzăreşti din vecinătate, pustiită şi părăsită de călugări. Le-ai purtat de grijă de cele materiale şi de cele duhovniceşti, iar de la ele atunci ai primit mulţumire şi de la noi acum primeşti laude:
Bucură-te, avuţie închinată lui Hristos;
Bucură-te, bogăţie folosită cu folos;
Bucură-te, temelie de loc sfânt, ctitoricesc;
Bucură-te, că strămoşii prin tine se folosesc;
Bucură-te, că bun părinte Teodora te-a numit;
Bucură-te, că în viaţă de ea mult te-ai îngrijit;
Bucură-te, că în ceruri împreună locuiţi;
Bucură-te, că de-acolo pe noi toţi ne miluiţi;
Bucură-te, cel de bunuri sfânt neagonisitor;
Bucură-te, cel în lipsuri, dar ceresc miluitor;
Bucură-te, viaţă sfântă şi trup sfânt, neîntinat;
Bucură-te, îndrăznire la Cerescul Împărat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 11-lea

La adânci bătrâneţi, obosit de alergarea vieţii, cu trupul ostenit în post şi în rugăciune, ţi-ai predat sufletul în mâinile Domnului Hristos, primind cu fecioarele cele înţelepte intrare în cămara cea fericită a Mirelui, cu candela plină de mirul ostenelilor celor sfinte. Păstoriţii ţi-au cântat „Veşnică pomenire”, iar lui Dumnezeu, Celui ce te-a ales şi te-a întărit: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Soborul ierarhilor moldoveni, în frunte cu Sfântul Mitropolit Dosoftei şi cu Sfânta Teodora, ucenica ta, te-au condus pe ultimul drum al pribegiei tale, la Mănăstirea Secu cea atât de iubită de tine, acolo unde era înmormântat şi duhovnicescul tău părinte, Sfântul Varlaam Mitropolitul. Cu cântări duhovniceşti te-au aşezat în mormântul de lângă biserică şi Milostivului Dumnezeu, Celui ce pregăteşte în ceruri sălaş aleşilor Săi au dat slavă, iar pe tine te-au lăudat, zicând:
Bucură-te, că viaţa pământească ai sfârşit;
Bucură-te, că în ceruri Domnul loc ţi-a pregătit;
Bucură-te, alăută, suspinând după Hristos;
Bucură-te, că al tău creştet s-a încununat frumos;
Bucură-te, că la Secu trupul tău s-a odihnit;
Bucură-te, că al tău suflet preabogat s-a dăruit;
Bucură-te, trup în posturi şi în rugă ostenit;
Bucură-te, suflet mare, milostiv şi miluit;
Bucură-te, spaimă mare celor ce ne duşmănesc;
Bucură-te, bucurie sfinţilor ce ne iubesc;
Bucură-te, sfat de taină care nouă ni s-a dat;
Bucură-te, îndrăznire la Cerescul Împărat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 12-lea

Credincioşii moldoveni te-au cinstit şi ţi-au cercetat mormântul la Mănăstirea Secu. Mai ales cu prilejul pelerinajelor de la Înălţarea Domnului la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, credincioşii din toată Moldova şi de pe alte meleaguri româneşti poposeau la mormântul tău şi la cele ale Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail de la Mănăstirea Agapia, cinstindu-vă împreună şi cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Râurile Moldovei: Putna şi Milcovul, Râşca şi Neamţu (Ozana), Prutul, Moldova şi Siretul, s-au unit în alergarea ta prin ţară cu râurile lacrimilor tale. Ai străbătut Ţara Moldovei din hotare în hotare, pretutindeni învăţând, pretutindeni miluind, pretutindeni alinând dureri trupeşti şi sufleteşti. Azi te chemăm să-ţi uneşti glasul în soborul tuturor sfinţilor români şi să ceri de la Milostivul Dumnezeu pace şi bună sporire pentru ţara ta şi poporul tău. Iar noi, slăvind pe Cel ce ţi-a dat biruinţă, laude îţi aducem:
Bucură-te, că în Vrancea din neam vrednic te-ai născut;
Bucură-te, din pruncie credincios neabătut;
Bucură-te, că la Râşca preafrumos te-ai ostenit;
Bucură-te, că-n cetate tot pe Domnul ai slujit;
Bucură-te, pentru Secu egumen ostenitor;
Bucură-te, a Eparhiei Huşilor cârmuitor;
Bucură-te, că la Roman bun ierarh te-ai dovedit;
Bucură-te, că la Mera sfânt lăcaş ai ctitorit;
Bucură-te, ucenicul cel smerit lui Varlaam;
Bucură-te, mladă sfântă din răzeşi şi de bun neam;
Bucură-te, al Teodorei sfetnic bun şi apropiat;
Bucură-te, că în carte Dosoftei te-a lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul al 13-lea

Slăvim pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi te lăudăm pe tine, Sfânt şi minunat Arhiepiscop Ioan, rugându-te să mijloceşti la Tronul slavei celei de sus pace, spor şi binecuvântare pentru poporul tău, ca împreună să cântăm cu mulţumire Împăratului cerurilor: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Milostivul Dumnezeu a binevoit…, Condacul 1: Veniţi, toţi cei râvnitori…

Icosul 1

Milostivul Dumnezeu a binevoit ca evlaviosul nostru popor românesc să fie roditor de sfinţi, ca şi celelalte popoare creştine surori. După cerească rânduială, la soroace potrivite, aceşti sfinţi sunt împletiţi în cununa spiritualităţii noastre, ca să-i avem rugători şi mijlocitori înaintea Tronului slavei dumnezeieşti. Te-a prins şi pe tine cu mare bucurie Biserica noastră în această aleasă cunună, Sfinte Ierarhe Ioane, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, fiu preavrednic din evlavios popor;
Bucură-te, al ţării noastre româneşti ocrotitor;
Bucură-te, cântă ţara toată a ta vrednicie;
Bucură-te, cel preavrednic de sfântă arhierie;
Bucură-te, cel în Sfânta Sfintelor vieţuitor;
Bucură-te, în Altarului lui Hristos bun slujitor;
Bucură-te, ierarhe, de dar sfânt împărţitor;
Bucură-te, turmei tale către rai îndrumător;
Bucură-te, al hranei sfinte pentru toţi împărţitor;
Bucură-te, cel cu mintea înălţată în Tabor;
Bucură-te, a zis ţie Îngerul de Mare Sfat;
Bucură-te, cel de îngeri şi de oameni lăudat;
Bucură-te, Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

Condacul 1

Veniţi, toţi cei râvnitori spre cinstirea sfinţilor celor plăcuţi lui Dumnezeu, să lăudăm pe alesul ierarh „care a îndemnat lumea a se minuna prin strălucitele şi sfintele sale nevoinţe”! Să dăm slavă lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi, iar ierarhului să-i cântăm: Bucură-te Ioane, Arhiepiscop sfânt şi minunat!

şi se face otpustul.

Anunțuri