Viitorul maternității umane în viziunea antihristică a unora…

Utere artificiale – viitorul apropiat al „nașterilor” fără mamă

articol din iunie 2015

Din punct de vedere științific se numește ectogeneză, un termen creat de J.B.S. Haldane în 1924. Un extrem de influent om de știință, Haldane a făcut pentru generația sa ceea ce Carl Sagan a făcut mai târziu, tot în acest secol, pentru a promova perspectiva științifică asupra vieții. El a făcut ca oamenii să se gândească și să vorbească despre implicațiile științei și tehnologiei asupra civilizației noastre și nu s-a ferit să inventeze cuvinte noi pentru aceasta.

Descriind ectogeneza ca sarcină care are loc într-un mediu artificial, de la fertilizare până la naștere, Haldane a prezis că până în 2074 aceasta va reprezenta mai mult de 70 la sută din nașterile umane. Predicția lui poate fi încă realizată.

În discuția subiectului din opera sa – Daedalus – o referire din mitologia greacă la care savantul, prin invențiile sale, s-a străduit să-i aducă pe oameni la nivelul zeilor – Haldane s-a scufundat în problemele vremii sale, respectiv eugenia și primele dezbateri pe scară largă despre contracepție și controlul populației.

Dacă părerea lui Haldane se va dovedi corectă cu privire la momentul exact când ectogeneza ar putea deveni populară nu știm sau dacă aproximarea numărului de copii născuți în acest fel va fi una corectă, însă cu siguranță că el a avut dreptate că implicațiile societale vor fi semnificative pe măsură ce ne apropiem de era nașterii fără mamă. Cu toate acestea, nu vor fi aceleași implicații sociale care au fost evidențiate în Daedalus (lucrarea teoretică).

Dezvoltarea tehnologică tot mai accentuată

Unde suntem pe drumul către ectogeneză acum? Pentru început, progresul a fost cu siguranță rapid în ultimii 20-30 de ani. La mijlocul anilor 1990, anchetatorii japonezi au reușit să mențină timp de câteva săptămâni fetușii de capră într-o mașină care conține lichid amniotic artificial.

În același timp, ultimele decenii au înregistrat o evoluție rapidă în terapia intensivă la nou-născuți, care împinge înapoi vârsta gestațională minimă de la care fetușii umani pot fi menținute în viață. Astăzi, este posibil ca un făt prematur să supraviețuiască atunci când este îndepărtat de la mamă la o vârstă gestațională de puțin mai puțin de 22 de săptămâni.

Aceasta este doar puțin mai mult de jumătatea perioadei de sarcină (în mod normal 40 de săptămâni). Și în timp ce salvarea unui sugar apărut (născut) atât de timpuriu necesită echipamente și îngrijiri sofisticate și scumpe, capacitatea tehnologică continuă să reducă din ce în ce mai mult vârsta la care un copil poate fi prelucrat.

O revizuire cuprinzătoare publicată de Academia de Științe din New York în urmă cu trei ani evidențiază o serie de realizări ale diferitelor grupuri de cercetare care folosesc medii de uter ex vivo (în afara corpului) pentru a sprijini fetușii mamiferelor la începutul sarcinii. În esență, două domenii ale biotehnologiei se dezvoltă rapid, care pot permite ectogeneza la om și, pe parcurs, ceea ce autorii academici numesc ectogeneză parțială.

Deoarece un făt se dezvoltă substanțial în ceea ce privește forma externă și organele interne în a doua jumătate a sarcinii, capacitatea noastră actuală de a livra și menține sugarii prematuri este de fapt un fel de ectogeneză parțială. Susținut de toate echipamentele din unitatea de terapie intensivă la nou-născuți (UTIN), un copil prematur își continuă dezvoltarea, așa cum ar face un făt normal de aceeași vârstă gestațională în interiorul uterului mamei, dar cu o excepție importantă.

În interiorul pântecului intră sânge oxigenat, hrănit, iar deșeurile care transportă sânge ies, prin placentă și cordonul ombilical. Odată livrat, însă, un prematur trebuie să respire prin plămâni, să curețe sângele cu ficatul și rinichii și să obțină nutriție prin tractul său gastrointestinal.

Dar, deoarece aceste organe interne, în special plămânii, nu sunt cu adevărat pregătiți să-și facă treaba atât de devreme, există o limită la cât de devreme un făt în curs de dezvoltare poate fi transferat de la pântece în UTIN.

utere

Cunoscută drept viabilitate, limita a fost redusă cu tratamente speciale acordate mamei înainte de naștere și, imediat după naștere, direct în plămânii gravidei și cu sprijin intens. Însă vârsta gestațională de 22 de săptămâni poate fi în jurul valorii de limită absolută pentru supraviețuire pentru un făt care va trebui să depindă de respirația pulmonară, ca să nu mai vorbim de alte organe, decât de sângele provenit de la mama sa.

Totuși, capacitatea de a împinge înapoi limita de săptămâni este deja pe muchie de cuțit. Una dintre cele două tehnologii cheie în curs de dezvoltare este mediul plin de lichid amniotic artificial care a continuat să se dezvolte cu modele de animale de laborator încă de la experimentele cu capre în anii ’90. Cealaltă zonă este transferul embrionilor.

Nu numai că un mamifer în curs de dezvoltare poate fi transferat de la uterul propriei sale mame la cel al unui surogat, dar, treptat, anchetatorii reproduc endometrul – stratul celular al uterului care conține și hrănește sarcina – ca cultură celulară sau model vitro. Convergența acestor tehnologii va face posibilă transferul unui om în curs de dezvoltare într-un sistem care include placenta și cordonul ombilical și furnizează toate consumabilele (oxigen și alimente) și elimină toate deșeurile, direct prin sânge.

Astfel, supraviețuirea și dezvoltarea continuă nu ar depinde de plămâni și alte organe care sunt gata să își facă treaba. Aplicarea unui astfel de sistem fătului livrat în mijlocul sarcinii ar constitui o ectogeneză parțială reală. În plus, întrucât ocolind organele în curs de dezvoltare, nu complet funcționale, se îmbunătățește în mod substanțial supraviețuirea și poate chiar reduce costurile nașterii premature extremeceea ce face ca trecerea tehnologiei de la cercetare la clinică sa fie inevitabilă.

Odată ce se va întâmpla acest lucru, nu va exista niciun obstacol în calea împingerii limitei mai departe, spre o ectogeneză deplină. Dar nu va exista niciun obstacol în a împinge limita asemănătoare modului în care viabilitatea pulmonară a reprezentat un obstacol pentru îngrijirile convenționale înainte de termen. La un moment dat, un zigot fecundat în vitro ar putea fi plantat direct în pântecul artificial, fără a fi nevoie de un uter natural chiar și pentru stadiile incipiente.

Implicații sociale

Un pântec artificial poate să pară futurist, iar în timpul lui Haldane s-ar putea să fi susținut o percepție că realizarea tehnologiei ar merge împreună cu controlul natalității și eugeniștii controlând care dintre oameni să trăiască, și astfel trăsăturile genetice sunt transmise populațiilor viitoare. Dar astăzi, am putea face aceste lucruri fără ectogeneză. Avem o mulțime de metode contraceptive și îi putem steriliza pe oameni sau îi putem face mai fertili, în timp ce sarcinile pot fi realizate cu embrioni implantați făcuți cu fertilizare în vitro.

Dacă cineva lucrează la un program de eugenie în prezent, poate utiliza mame surogat și nu necesită cu adevărat un uter artificial – dacă nu ne imaginăm o societate care sterilizează în mod regulat, cu forță toate femelele, astfel încât cine are uterul artificial să aibă un monopol în ceea ce privește reproducerea, ectogeneza nu se referă în special la acele probleme din anii 1920.

În schimb, uterul artificial ar muta pur și simplu sarcina în afara corpului femeii. Atunci când analizăm consecințele societății, acesta este principalul factor pe care trebuie să-l avem în vedere și, în acest sens, vedem că acesta se referă la multe aspecte controversate în prezent.

Având în vedere avortul, de exemplu, în timp ce propunerea că un făt, chiar și un embrion, este o persoană cu „drept la viață” este o credință religioasă care nu poate fi impusă tuturor celorlalți, principalul element pentru dreptul de a alege fiind femeia, și “dreptul” său de a-și controla corpul. Dacă un embrion sau un făt în curs de dezvoltare nu este viabil, iar mama dorește să îl dea afară din uterul ei, e dreptul ei.

Dar ce se întâmplă odată ce avem tehnologia pentru a-l îndepărta pe fetus de mamă fără să îl ucidem și să lăsăm sarcina să continue într-un pântec artificial? Deja, odată cu tehnologia UTIN respingând limita de supraviețuire, momentul în care viabilitatea afectează legalitatea avortului a fost contestată de dușmanii avortului. Perspectiva ectogenezei stă să transforme problema viabilității pentru totdeauna și va fi interesant să vedem unde duce acest lucru.

Deși conservatorii sociali ar putea fi receptivi cu privire la ceea ce ar putea face un uter artificial în paradigma avortului, nu vă amăgiți, ei probabil că nu vor fi de acord cu faptul că tehnologia aceasta facilitează cuplurilor gay să aibă copii. Tot ce au nevoie este un donator de zigoți; nu mai este nevoie ca o mamă surogat să ia embrionul în uter și să-l poarte timp de 40 de săptămâni. Practic, pentru orice cuplu gay este mai ușor din punctul de vedere al perioadelor de așteptare și bani. Același lucru este valabil și pentru o persoană transgender care dorește să aibă un copil.

În cele din urmă, din cauza numărului propriu-zis de cazuri, uterul artificial ar putea avea implicații majore pentru femeile heterosexuale cu uter complet funcțional. Mulți care își doresc copii proprii ar putea prefera să renunțe la sarcină, dar ar ezita să angajeze o persoană surogat. Nu numai că este scump, dar surogatul ar putea să-și iubească fătul pe care îl poartă, așa că de ce să își asume acest risc?

Pe de altă parte, mentalitatea ar putea fi cu totul alta dacă surogatul ar fi o persoană (prototip) cu un IQ ridicat. Copilul tău va deveni un adult fără griji – asta din perspectiva mamelor concurențiale (care pun accent pe rezultatele copilului în societate). Nu sugerez că toate mamele ar opta pentru acest lucru, dar cred că aproximarea lui Haldane ar putea să nu fie atât de nerealistă (de 70% până în 2074), încât (ectogeneza) poate ajunge să fie o pondere însemnată a populației.

traducere din limba engleză de

Alexandru Grigoraș

Comentariul traducătorului:

„Și lucifer a vrut să fie dumnezeu, dar iată că și toți acești așa-ziși savanți contemporani preiau ștafeta de la el și încearcă să se joace și ei de-a Dumnezeu!

Oare nu știți că înțelepciunea lumii acesteia e nebunie înaintea lui Dumnezeu?

Din punct de vedere teologic, pentru că antihristul va apărea dintr-o femeie desfrânată provenind din al 12-lea neam de preadesfrânați și că fiul pierzării va fi din seminția lui Dan, putem presupune că această tehnologie va fi folosită, dacă n-a fost deja folosită, pentru a-l zămisli pe spurcatul vrăjmaș al mântuirii oamenilor.

Se promovează această tehnologie, chipurile, ca să anulăm avorturile, adică să luam fetusul din mamă fără să îl ucidem – așa cum se face la avort! Ca o analogie: și Iuda a zis cu acel mir, cu care Maria Îi spăla picioarele Mântuitorului am fi putut să facem bani și șă îi dăm la săraci!

Exclusiv: Iubitul papei Francisc a fost nominalizat să îi fie Secretar personal

Articol scris de către Leo Zagami – sursă: francisc și iubitul său

“Papa Francisc și preotul uruguaian în vârstă de 40 de ani Gonzalo Aemilius se cunosc încă din anul 2006, atunci când Cardinalul Jorge Maria Bergoglio – la acea vreme arhiepiscop de Buenos Aires – l-a observat pe acesta în timpul “liturghiei” și a fost atins de frumusețea lui. La puțin timp după aceea, Cardinalul l-a chemat la el (în audiență) pe Aemilius, și de atunci povestea lor de “dragoste” reprezintă unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Vaticanului.

Cu toate acestea, relația papei cu acest părinte a devenit mai publică pe 17 Martie 2013, (la doar 4 zile după ce Bergoglio a devenit papă), atunci când, în timp ce mulțimile erau strânse în Porta Sant’Anna, papa l-a invitat la altar pe Aemilius ca să slujească prima slujbă de la alegerea sa ca papă. După slujbă, papa l-a prezentat credincioșilor, și le-a cerut acestora să se roage pentru el și pentru activitatea sa de a ajuta copiii străzii, iar unii dintre membrii LGBTQ ai Vaticanului s-au referit la aceasta ca la “introducerea de către papă a partenerului său secret”.

bulangii intre ei

Poza acelui moment – care surprinde un preot tânăr și frumos zâmbind, și ținându-se de mână cu un papă vizibil fericit, și care arată ca și cum ar fi ieșit de la o nuntă de homosexuali – a fost republicată de către site-ul Vaticanului – Vatican News – în prezentarea nominalizării părintelui Aemilius pentru funcția de Secretar personal, tăind din poză partea cu ținerea de mâini într-un mod atât de intim.

Se pare ca papa Francisc și-a găsit “părintele Georg”, referirea fiind la secretarul personal al papei Benedict al 16-lea – Georg Ganswein – a cărui frumusețe a fost întotdeauna subliniată de către mass media, și cu care, spun unele zvonuri, că ar fi avut o relație homosexuală pe durata participării la Congregația pentru Doctrina credinței.

Părintele Aemilius îl va înlocui pe Fabian Pedacchio, despre care s-a spus că “îl spionează pe papa Francisc”. Acum, acesta din urmă, este liber să se întoarcă la Congregația pentru episcopi, fostul său job.

În iunie 2013, aflat sub o vizibilă presiune, Fabian Pedacchio a oferit o declarație cel puțin ciudată: “Vreau să nu mă mai aflu într-o poziție înaltă. Îmi dau silința să îl slujesc pe papa Francisc, fără să dezvălui nimic din viața sa privată”.

Surse de încredere ale Vaticanului au declarat site-ului leozagami.com că “Pedacchio a fost dat afară pentru ca în sfârșit papa să își trăiască povestea de dragoste în liniște alături de Gonzalo Aemilius, dar și pentru a-i pregăti demisia de îndată ce fostul papa Ratzinger va muri”.”

Am încheiat traducerea!

                                                                  Nota administratorului:

Vatican în limba latină se citește Vaticanus = Vatic-anus, asta ca un joc de cuvinte pentru atracția lor morbidă pentru spurcăciunea păcatului sodomiei.

pope and sodomy

Nenumăratele scandaluri legate de pedofilia și homosexualitatea din jurul prelaților papistași din ultimii 50 de ani au atins apogeul odată cu aceste informații conform cărora relațiile homosexuale sunt “ceva banal” in cetatea spurcata a Vaticanului.

Pe noi, creștinii ortodocși, asemenea acte reprobabile din partea unor lideri pretins spirituali nu trebuie să ne șocheze, deoarece știm cu toții cine e acest infam papă Francisc, și anume că e profetul antihristului! Cine mai are dubii cu privire la mizeria de Religie mondială pe care Francisc o pregătește asiduu, doarme un somn adânc.

Ceea ce e de făcut de către cei care au cât de cât gândul de a-și salva sufletul este să-și pună întrebarea de ce ies la suprafață asemenea abominații cu privire la cine e papa Francisc?

De ce el acționează acum la vedere, când îl blasfemiază public pe Dumnezeu, și îl numește pe isus a fi fiul lui Lucifer?

De ce se promovează homosexualitatea ca fiind o formă de iubire, și de ce nu numește păcatul sodomiei ca fiind păcat?

Măi cititorilor, Dumnezeu îngăduie ca oamenii să știe toate acestea pentru ca măcar acum să afle cine e și ce agendă are profetul antihristului!

Iar asta se traduce din cauza faptului că mulți oameni nu au putere să înțeleagă dogmatic de ce papismul e erezie, sau care sunt diferențele dintre Ortodoxie și ereziile de azi!

Și pt că mulți nu înțeleg dpdv teologic cum stau lucrurile, atunci Dumnezeu le întinde o nouă mână de ajutor prin aceste exemple vizibile ale celor ce promovează Religia mondială, astfel încât să-și deschidă ochii cu privire la pericolul în care ne aflăm, și astfel, să apară puțin câte puțin adevărul despre șerpăria din cetatea satanică a Vaticanului!

După roadele lor îi veți cunoaște!” Matei (7: 16).

Și atunci, dacă oamenii nu pricep cum stau lucrurile cu erezia Ecumenismului, cu rugile în comun cu ereticii papistași și protestanți, măcar văzând aceste lucruri reprobabile, să nu mai stea în comuniune de rugăciune cu actualii episcopi români care îl gratulează și îl felicită pe Francisc, care îl numesc a fi “sfânt părinte”, și care duc o turmă întreagă de români ortodocși către unirea cu Roma și către Religia mondiala a antihristului!

De aceea apar aceste “isprăvi” ale lui Francisc, ca să își mai vină în fire toți “smeriții peste măsură” din BOR, toți acei credincioși care indiferent cât de mult cad în erezie superiorii lor ierarhici (episcopii) aleg să nu iasă din “adunările eretice” care sunt astăzi slujbele așa-zis ortodoxe unde este pomenit un ierarh român eretic.

De ce astăzi episcopii români sunt eretici am menționat în articolele precedente, și anume din cauza acceptării sinodale prin semnătură a pseudo sinodului din Creta de acum 3 ani și jumătate!

Luați aminte, că nu e de joacă cu sufletul, și fie vă auto-sugestionați că toate acestea nu ne afectează pe noi, fie ieșiți din împreună-rugăciunea cu pomenitorii de eretici!

Citiți Pidalionul, citiți în Istoria Bisericii ce înseamnă procedura de întrerupere a comuniunii de rugăciune cu episcopul atunci când acesta cade în erezie, și acționați în consecință!

Slavă Domnului că există câțiva preoți în toată lumea ortodoxă care au înțeles ce se întâmplă, și s-au delimitat public de sinodalii care nu au spirit de jertfă pentru turma lor!

Păstorul cel bun își pune viața pentru oile sale” (Ioan 10: 11) pentru ca ele să aibe viață veșnică, în timp ce păstorul care e năimit (cumpărat și șantajat de Masonerie și Securitate) își vinde turma pentru bani și o duce în fundul iadului alături de el însuși!

Acum lucrarea satanei e la vedere, nu se mai ascund înainte-mergătorii lui Antihrist, dintre care primul e Francisc, așa că nimeni nu va putea să spună că nu a știut, ci se va putea spune că nu a vrut să știe!

Totul se împlinește cu voia lui Dumnezeu, din cauza păcatelor omenirii, iar noi nu putem bloca Apocalipsa, ci putem să facem o alegere, cu ce tabără să fim:

-fie cu lumea, în confort, cu sinodalii hrăpăreți, eretici, și cu Religia mondială a antihristului,

-fie cu Hristos, în “turma cea mică”, prigoniți, umiliți, săraci, dar măcar având nădejdea mânturii!

De ce e deosebit de important să fim ortodocși în momentul în care vom pleca din lumea aceasta? Pt că a fi păcătos înseamnă a fi depărtat de Dumnezeu, însă a fi eretic înseamnă a fi despărțit de Dumnezeu!

Un ortodox, chiar păcătos fiind, are nădejdea mântuirii dacă se va pocăi, însă un eretic nu are nici o șansă de a se mântui dacă nu va mărturisi public că se leapadă de ereziile sale și să se boteze ortodox.

În Pateric se spune că: “A venit odată un batjocoritor la Sf. Agaton ca să îl supere, spunându-i:

-Ești un nemernic!

-Sunt!

-Ești un bețiv!

-Sunt!

-Ești un desfrânat!

-Sunt!

La un moment dat i-a spus:

-Ești un eretic!

La care Sfântul Agaton, i-a răspuns:

-Nuuu, asta nu sunt!”

Așadar, oameni buni, măcar eretici să nu fim la judecată!

Cine nedreptățește, mai nedreptățească, cine se sfințește, mai sfințească-se!”. (Apocalipsa 22: 11)

Toate aceste informații nu trebuie să vă arunce în panică, pentru că nimeni nu te poate lipsi de Rai, în afara propriei tale voințe direcționate greșit!

Cine mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau golătatea, sau primejdia, sau sabia?… încredinţat sunt că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile… nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus” (Romani 8, 35-39).

Și pentru că spurcatul de papă nu se poate abține deloc în a face toată lucrarea satanei, zilele trecute a recomandat public ca toți cetățenii Vaticanului să fie cipați cu cipurile RFID, despre care știm că sunt semnul fiarei, și care conțin secvența 666!

Sursa