Fie-ţi milă de tine, nu pierde vremea spre propria pierzare!

parintele Nikon Vorbiov 3

Monahiei Eupraxia

 

Dragă Eupraxia! Pace ţie şi mântuire!

 

Iată ce scrie Ioan Scărarul în Cuvântul 4, cap. 44: „Dacă cineva va lepăda mustrarea dreaptă sau nedreaptă, de mântuirea sa se va lepăda, iar cine primeşte mustrarea, cu durere sau fără durere, va primi degrabă iertarea păcatelor.” E limpede că tu te-ai supărat din pricina scrisorii mele. A trecut jumătate de an, şi n-ai răspuns nici un cuvânt.

 

Crezi că ai fost jignită pe nedrept, sau că ai fost mustrată pe drept, dar nu îţi poţi călca pe inimă?

 

Încă o dată te previn: trufia e însuşirea fundamentală a diavolului. Pentru trufie a devenit satană cel mai înalt înger. Şi oamenii, în locul asemănării cu Dumnezeu, dobândesc prin trufie asemănarea cu diavolul. Iată de ce s-a şi zis că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă! Domnul însuşi porunceşte să învăţăm nu de la oricine, ci de la El însuşi smerenia şi blândeţea. Şi Maica Domnului a dat mărturie că pentru smerenie a primit harul preaînalt de a fi aleasă din toate neamurile.

 

Dacă nu suntem în stare să nu încălcăm poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne pocăim sincer pentru aceste încălcări şi prin asta să dobândim la început inimă înfrântă, iar când aceasta se va frânge destul va deveni şi smerită.

 

Domnul să te înveţe la tot binele! împărăţia lui Dumnezeu se ia cu silinţă. Trebuie să ne silim la tot binele: atunci Domnul va trimite şi harul Său spre mântuirea noastră.

 

Domnul să te binecuvânteze! Salutare şi binecuvântarea lui Dumnezeu tuturor!

 

Nici un om, orice nevoinţe ar săvârşi, nu se va mântui dacă nu se va lupta cu trufia şi cu îngâmfarea. Diavolul e trufaş, şi după moarte oamenii trufaşi vor merge la el. Nu degeaba s-a zis: Dumnezeul celor mândri le stă împotrivă. De vreme ce Dumnezeu e împotriva trufaşului, cine îl va putea ajuta cu ceva? Dacă nu poţi birui în tine trufia, mustră-te pe tine însuţi (nu pe alţii) şi plângi, frânge-ţi inima la rugăciune, ca Domnul să te ierte şi să te smerească, să nu îngăduie să pieri.

 

Citeşte şi aplică la tine însăţi cele citite! Fără citire şi rugăciune omul se face stâlp de sare. Pentru fiecare păcat făcut învinuieşte-te pe tine însăţi înaintea lui Dumnezeu, cere iertare, nu amâna pocăinţa. Dacă vei supăra pe cineva, în aceeaşi zi străduieşte-te să te împaci cu el, altfel Domnul nu va primi rugăciunile tale. Ştii şi singură toate astea.

 

Fie-ţi milă de tine, nu pierde vremea spre propria pierzare! Un sac cu nisip mărunt îl trage pe om la fund la fel ca o piatră mare. Fii raţională, adu-ţi aminte pentru ce trăieşti! Chiar mă îngrozesc să-ţi citesc scrisorile şi să văd cum te porţi. Ceilalţi n-au decât să facă ce vor, nu tu vei da socoteală pentru ei. Gândeşte-te ce răspuns îi vei da tu Domnului la Judecată, atunci când se va hotărî pe vecie soarta ta! Domnul să te lumineze şi să te mântuiască!

 

Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi, Editura Sophia, 2014

 

 

Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia

Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate (orbire) şi paraplegie.

Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz în toate…”, Ţiţ. 1, 8: “să fie treaz la minte” şi mai îndeosebi: “Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).

Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric “să le tâmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi-apoi, stă scris că “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urmă prostiei decât a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemâna să fim prosti.

Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului. “Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns”.) […]

“Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). Fraza e clară şi regimurile totalitare, adăugându-i şi Rom. 13, cer credincioşilor să le dea ascultare şi respect. Iar mulţi creştini, care-şi confunda religia cu prostia, sar şi ei să le aprobe: “e text!”. Numai că nu citesc atent. Dăm Cezarului – se tălmăceşte: Statului – ce este al său, dacă e în adevăr stat şi se poartă în consecinţă. Când statul (Cezar) se îndeletniceşte cu ale lui, cu întreţinerea drumurilor, menţinerea ordinei, canalizări, transporturi, apărarea ţării, administraţie şi împărţirea dreptăţii, i se cuvine respectul şi tot ce este al său: impozitul, serviciul militar, civismul.

Atunci însă când Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, când regele se preface în medicine-man şi puterea civilă în ideologie, când cere adeziunea sufletească, recunoaşterea supremaţiei sale spirituale, aservirea conştiinţei şi procedează la “spălarea creierului”, când fericirea statală devine model unic şi obligatoriu, nu se mai aplică regula stabilită de Mântuitor, deoarece nu mai este îndeplinită una din condiţiile obligativităţii contractului: identitatea părţilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona).

Mântuitorul nu numai că n-a spus să dăm lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu şi lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotrivă (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit că nu poţi sluji şi lui Mamona şi lui Dumnezeu. Când pe scaunul de domnie lumească sta un Cezar, îndemânarea nu este interzisă şi Biserica, de-a lungul veacurilor, şi-a avut politica ei. Dar când politica încape pe mâinile Celuilalt, se aplică regula vaselor engleze care făceau piraterie sub pavilion străin: deîndată ce bastimentul inamic deschidea focul, era înălţat steagul naţional. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legătură, oricât de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfântului Vasile cel Mare. (Diavolul: să încheiem un pact. – Nu. – Atunci hai să semnăm un document prin care recunoaştem şi tu şi eu că doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiţi că doi şi cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevăr incontestabil? – Nu-mi pun semnătura alături de a ta nici pentru a recunoaşte că există Dumnezeu.)

Lumina nu este numai Beatitudine ci şi Înţelegere, în contrast cu prostia din care face o netrebnică arma diavolească.

Părintele Nicolae Steinhardt

Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002 – fragment

Dumnezeu şi îngerii se bucură de strâmto­rările în care ajungem, iar diavolii şi argaţii lui, de tihna noastră

fapte-duhovnicesti

Căci cel ce respinge necazurile şi greutăţile de bunăvoie, e silit să iubească păcatele. Pentru că fără necazuri nu ne putem despărţi de îndem­nurile linguşitoare ale cugetului. Căci pe cât se înmulţesc ostenelile, pe atâta se împuţinează păcatele, dat fiind că necazurile şi primejdiile omoară dulcea împătimire a patimilor, iar tihna le hrăneşte şi le face să crească.

Deci s-a văzut limpede că Dumnezeu şi îngerii se bucură de strâmto­rările în care ajungem. Iar diavolii şi argaţii lui, de tihna noastră .

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe – fragment

Vrăjmaşul omului ne scufundă în deznădejde


Vrăjmaşul omului, ocrotitorul curviei, spune acestuia că Dumnezeu e iubitor de oameni şi dă ierta­rea pentru patima aceasta, ca una ce e naturală. Dar de vom lua seama la viclenia dracilor, vom vedea că după săvârşirea faptei, ei îl numesc Judecător drept şi fără milă. La început au făcut aşa, ca să ne îndemne la păcat; iar acum, ca să ne scufunde în deznădejde. Născându-se astfel întristarea şi deznădejdea, nu ne putem plânge pe noi, sau ocărî, sau căi pentru păcat. Iar când aceasta se stinge, ne ia iarăşi în primire tiranul cu mo­tivul iubirii de oameni.

Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș – fragment

BOaU: Hirotonirile lui Filaret sunt nule și anticanonice

1
Epifanie Dumenko și Filaret Denisenko

spzh.news: În BOaU sunt convinşi că toți „episcopii” BOU-PK nu sunt deloc episcopi.

La 28 decembrie 2019 BOaU i-a cerut „patriarhului onorific” Filaret Denisenko să înceteze „încercările de a distruge Biserica Locală cu ajotorul liderilor ruși și pro-ruși, spre bucuria inamicilor Ucrainei”, relatează site-ul oficial al structurii religioase nou create.

În scrisoare se accentuează că Filaret Denisenko, în pofida încercărilor BOaU „de a-l determina să înceteze autoizolarea și să îndeplinească voința sobornicească a Bisericii Locale”, „continuă să încalce canoanele și Regulamentul Bisericii”.

Cei de la BOaU au amintit că „fiind de fapt un episcop la odihnă”, Filaret Denisenko „nu are drepturi canonice și statutare de a convoca și conduce ședințe bisericești, nici de a alege și hiroti episcopi”.

În legătură cu cele expuse mai sus, la BOaU au subliniat că „în baza regulii a 4-a a celui de-al doilea Sinod Ecumenic … toate actele comise de Patriarhul onorific Filaret contrar canoanelor și Regulamentului Bisericii, sunt nule”.

Prin urmare, potrivit structurii religioase nou create, „fiecare persoană declarată „episcop” în mod ilegal de către patriarhul onorific Filaret și „numită” la catedra unde deja există un episcop legal, în realitate nu este episcop”.

BOaU a cerut, de asemenea, lui Filaret Denisenko și actualului său anturaj să „se oprească, să se cugete mai profund, să se întoarcă de la calea aleasă a minciunii și a înșelăciunii şi să păşească pe calea adevărului, să înceteze încercările de implicare a liderilor ruși și pro-ruși pentru a distruge Biserica Locală spre bucuria inamicilor Ucrainei”.

În plus, reprezentanții BOaU au avertizat „clerul și mirenii să nu se lase implicaţi în acţiunile ilegale, pentru care vor fi judecaţi în fața lui Dumnezeu și a Bisericii”.

Mai devreme am scris că au fost aleși trei „episcopi” noi la „Sinodul Arhieresc” al BOU-PK.

Liderul BOU-PK: în Tomos sunt puse ambițiile papale ale lui Bartolomeu

2

spzh.news: Filaret Denisenko consideră că Patriarhul Constantinopolului doreşte nu doar întâietatea în cinste onoarei, ci mai multă putere în Ortodoxie decât alți patriarhi.

În interviul său pentru publicația „Știri politice în Ucraina”, liderul BOU-PK „patriarhul” Filaret Denisenko a declarat că în Tomos au fost puse ambițiile papale ale Patriarhului Constantinopolului Bartolomeu.

Filaret Denisenko consideră că Bisericile Ortodoxe, în afară de Biserica Elenă și cea a Alexandriei, „nu recunosc acest Tomos nu pentru că a fost acordat Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci pentru că conține ambițiile papale ale Patriarhului Ecumenic”.

În opinia sa, „Patriarhul Constantinopolului doreşte să deţină nu doar întâietatea în cinste, ci mai multă putere decât alți patriarhi în lumea ortodoxă „.

De aceea Filaret a subliniat că Întâistătătorul Fanarului „la Sinodul Cretan a insistat să fie aprobată clauza că doar Patriarhul ecumenic poate convoca sinoadele”.

În același timp, Filaret a menționat că și alți patriarhi puteau convoca sinoade, însă Patriarhul Bartolomeu „a stabilit că acesta este doar dreptul său și el singur prezidează la Sinodul Ecumenic”.

Liderul BOU-PK consideră că „aceste tendințe, care au fost stabilite în Tomos, nu sunt acceptate nici de alte Biserici Ortodoxe”.

Mai mult, Denisenko este convins că „din cauza ambițiilor patriarhului Bartolomeu de a avea putere asupra bisericilor, nu este recunoscută nici BOaU”, deoarece „acest lucru respinge Bisericile: dacă vor recunoaşte Tomosul ucrainean, prin urmare, vor recunoaşte şi clauzele sale, şi în special puterea Patriarhului Ecumenic asupra celorlalţi”.

Anterior am scris că potrivit lui Filaret Denisenko, liderul Fanarului aspiră să devină un papa ortodox.

Trei noi „episcopi” au fost aleși la „Sinodul Arhieresc” al BOU-PK

1

spzh.news: „Sinodul Arhieresc” al BOU-PK a ales „ierarhi” noi și a mulțumit sociețății pentru sprijinul acordat Patriarhiei de la Kiev.

La 27 decembrie 2019 la ședința „Sinodul Arhieresc” al BOU- PK au fost aleși trei „episcopi” noi pentru această structură religioasă, relatează site-ul oficial al Patriarhiei de la Kiev.

În particular, „arhimandritul” Varsanufie Vilka a fost ales „episcop” de Hmelnițki și Kameneț-Podolsk, „episcop” al Cernăuților și Bucovinei a fost ales „arhimandritul” Nikon Șinkariuk, și „ieromonahul” Nikon Grabliuk a fost ales „episcop” Odesa și Balta.

Prima „hirotonire” a avut loc la 29 decembrie 2019, iar celelalte – în zilele numite de Filaret Denisenko.

De asemenea, „Sinodul Arhieresc” i-a mulțumit sociețății ucrainene pentru susținerea Patriarhiei de la Kiev la forumul recent și a cerut să sprijine în continuare BOU-PK, „care nu servește interesele Bisericii Moscovei, nici ale Constantinopolului”.