Așezarea în raclă a brâului Maicii Domnului – 31 Iulie

Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaş de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică „târgul de aramă”.

1

                        *

Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului

Glasul 8

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

*

Condac la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului

Glasul 2

Pe cea întru rugăciuni…

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

***

21149911_330933567318736_4899371130330320792_n

*

Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaş de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică „târgul de aramă”. După mulţi ani, pe vremea împărăţiei lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul şi rudele lui aveau mâhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea.

Odată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunându-i că de se va pune pe dânsa Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, şi îndată împăratul a rugat pe patriarh şi a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul şi s-a aflat întreg cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici câtuşi de puţin vătămat de vechimea vremii, şi l-a sărutat pe el cu cucernicie. Când patriarhul l-a întins pe el deasupra împărătesei, îndată s-a scăpat de chinuirea diavolească şi a câştigat desăvârşit tămăduirea bolii sale.
Atunci toţi cu bucurie au preamărit pe Hristos Dumnezeu şi pe Preacurata Maica Lui cântând cântări de mulţumire; iar cinstitul Brâu punându-l într-aceeaşi raclă de aur, l-a pecetluit cu pecetea împărătească, şi a aşezat prăznuire întru cinstea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, întru aducerea aminte de minunea ce s-a făcut cu sfântul ei Brâu, prin singurul darul acela, şi prin milostivirea şi iubirea de oameni a Aceluia ce S-a născut dintr-însa, adică lui Hristos Dumnezeul nostru.

42401_html_5789aa90



Canon de rugăciune la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului (1)

Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea:

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul: Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Făclie de lumină arătătoare şi neapusă, biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca şi cu o putere şi legătură de întărire, Preacurată, cu Dumnezeiescul tău Brâu, duhovniceşte încingându-se cu adevărat cetatea ta, tărie nerisipită are; pentru aceasta, se şi bucură de tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai cinstită decât Sicriul cel de demult, cu adevărat racla ta s-a arătat celor de pe pământ, de Dumnezeu Născătoare, care poartă nu închipuire, ci păzeştecu credinţă cunoştinţele adevărului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miresme de taină se varsă în biserica Celei Curate din Cinstita Raclă astăzi; şi umple de mireasmă duhovnicească pe toţi cei ce aleargă la dânsa cu dragoste.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să cinstim credincioşii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu, astăzi Brâul Celei Curate şi cu credinţă să ne închinăm lui.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvoare de daruri pururea curgătoare, din racla ta cea Preacurată curgând Curată, pe toţi credincioşii adapă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduiri nouă credincioşilor, mult lăudatul şi Preacinstitul Brâu al Celei Curate ne izvorăşte astăzi cu darul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca nişte rouă de dimineaţă, veselia ta, Curată, curgând, potoleşte pururea cuptorul patimilor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în a sa rânduială, precum se cuvine grăind: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Tărie Preacinstită, de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul şi Ziditorul întemeindu-te pe tine, ca şi cu nişte stele te-a împodobit cu Dumnezeieşti Străluciri, cu care luminezi marginile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Putere şi Temei tare, cetatea ta, de Dumnezeu Născătoare, avându-te, cu Dumnezeiescul tău Brâu se cuprinde, legătură nestricăcioasă în războaie pe acesta întinzându-l.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De pe pământ la cer, de Dumnezeu Născătoare, Dumnezeiescul tău Brâu ne trage pe noi cei aprinşi de dragostea lui. Pentru aceasta, pe tine te mărim ca pe o pricină a Slavei celei mai bune.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată darul cel neîmpuţinat, veniţi, toţi iubitorii de praznic, cu inimă curată să scoatem prin credinţă, ape care izvorăsc din destul, din cinstită Raclă a Preacuratei Maici.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine, cu credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Doamne, pe Maica Ta ai slăvit-o; Tu ai înălţat mai presus decât toate puterile cele de duhuri Slava ei, fără asemănare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Darul lui Dumnezeu acum din destul se dă, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, din Cinstită Racla ta, celor ce se închină ţie cu credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu puterea ta credincioşii împăraţi se încing. Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, legătură avându-te cetatea ta, cu Brâul tău se cinsteşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Darul tău s-a arătat cunoscut cu adevărat, Preacurată, cu preamărire lucrând puteri şi minuni în tot pământul.

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine toată mai presus de fire te-a Preamărit Domnul; numai pe tine toată te-a Înălţat, pe tine toată te-a Cinstit mai presus de cuvânt, de Dumnezeu Născătoare, în Biserica ta, împreună cu Brâul şi cu Dumnezeiasca Raclă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvorăsc din noianul darului izvoare, din sicriul tău, Preacurată şi toată lumea înconjură, adăpând pe cei ce se închină cu credinţă naşterii tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tărie pe tine credincioşii câştigându-te şi Laudă, se încing cu Slavă, de Dumnezeu Născătoare, Cinstit Brâul tău avându-l ca o Podoabă Prealuminată şi Cinstită.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni…

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: În cuptorul persan tinerii lui Avram, de dorul dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi, au grăit: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu Însuţi fiind ca un Soare al dreptăţii, Dătătorule de lumină, Dumnezeieşte ai luminat Biserica Celei Cinstite, cu darurile tale cele de multe feluri; în care, răsărind, împrăştie raze Brâul Aceleia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înconjurând Racla ta ca năstrapa cea de aur, Ceea ce numai tu eşti Curată, ne împărtăşim acum cu adevărat de Dumnezeiasca dulceaţă a darurilor, Preabinecuvântată şi ca pe Ceea ce este mai presus decât închipuirile tale, o cinstim pe dânsa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Varsă din sine cu adevărat paharele tale, Fecioară Preacurată, dar de minuni credincioşilor şi din Cinstitul tău Sicriu ies din destul izvoare ca din alt Eden.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Acum vă apropiaţi cu veselie toţi cei de pe pământ. Veniţi, îndeamnă Sicriul în taină, de cuprindeţi Preamărit Brâul al Doamnei, care ca o vistierie este pusă în mine.

Cântarea a 8-a.

Irmosul: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeieştile lespezi cele scrise cu mâna lui Dumnezeu, Sicriul cel de demult le-a ţinut în sine, Preacurată Stăpână; iar Cuvioasa şi Cinstita Racla ta ţine în sine Brâul, ce a cuprins numai pe Dătătorul de Lege. O, înfricoşătoare Taină!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îngerii, Preacinstită Curată, acum împreună dănţuiesc, în cinstită biserica ta şi înconjoară, Stăpână, Cinstitul şi Sfântul tău Brâu, căruia cu dragoste şi cu bucurie şi cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine, Slava neamului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toiag care ai odrăslit Floarea Vieţii, tu eşti, Bucuria tuturor mult Cinstită, Preacurată; Vas Primitor de Mireasma Duhului, Vistierie de bunătăţi, Izvor de miresme, din care mir de tămăduiri izvorăşte Dumnezeiasca Raclă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Laudă măririle tale, Preacinstită Curată, Oştile cele de duhuri şi propovăduiesc toţi patriarhii şi proorocii luminat, cu Sfinţii Apostoli şi cetele mucenicilor, cu care ne închinăm ţie.

Cântarea a 9-a.

Irmosul: Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămară Preacinstită cu adevărat, de Dumnezeu Născătoare, Racla ta s-a arătat; căci ţine în sine după vrednicie Sfânt Brâul tău, ca o încingere Feciorească şi de Mireasă, şi-l păzeşte ca o vistierie de viaţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca şi cu o Dumnezeiască coroană de podoabă, cu Dumnezeiesc şi Preasfânt Brâul tău astăzi biserica încingându-se, de Dumnezeu Născătoare, împărăteşte se veseleşte şi se înfrumuseţează cu mărirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, astăzi credincioşii primind-o, cu Razele Darurilor ca şi cu nişte frumuseţi de stele strălucind, vă luminaţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Are cetatea ta Sfântul tău Brâu, de Dumnezeu Născătoare, legătură de pace şi zid şi Dumnezeiască unire de învăţătură, laudă şi biruinţă dreptmăritorilor creştini.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudăm Slava ta cea negrăită şi Darul tău cel neasemănat, că tu eşti Izvorul înţelepciunii, din care iese Cuvântul tuturor, celor ce te Cinstesc pe tine, Preacurată şi Slăvesc pe Cel Născut al tău.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată, ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Izvoarele tămăduirilor, de Dumnezeu Născătoare, care ies din Preacinstit Sicriul tău ca din Eden, adapă faţa pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu cinste te slăvim şi cu mulţumire grăim: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejdea celor ce te laudă pe tine.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor.

42401_html_5789aa90


Canon de rugăciune la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului (2)

Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea:

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmos: Pe prigonitorul Faraon…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Dumnezeiască tărie încinge-mă pe mine cel ce măresc în cântări cu dreaptă credinţă Sfinţit Brâul tău, care este Dumnezeiască încingere a cetăţii tale şi întărire, Fecioară şi îngrădire nesurpată pentru turma ta, Preacurată Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu L-ai născut pe Dumnezeu Cel Puternic, Care încinge cu putere pe toţi cei binecredincioşi, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceasta, te fericim pe tine şi Dumnezeiescul tău Brâu cu bucurie sărutându-l, har şi milă luăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu bucurie astăzi dănţuim împrejurul punerii Sfinţitului Brâu al Curatei Fiicei a lui Dumnezeu; din care încingere a nestricăciunii s-a ţesut nouă şi îmbrăcăminte nestricăcioasă şi haină neruptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sub puterea ta aleargă poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi sub Acoperământul tău scapă totdeauna; tuturor fii Ajutătoare şi dă tuturor cererilor cele către mântuire, izbăvind din nevoi sufletele noastre.

Catavasie:
Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, celui ce pedestru a trecut-o; iar, de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea, lui Hristos să-I cântăm, Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Inima se înnoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de Sfinţitul Brâu al Fecioarei şi se încinge cu putere nebiruită, împotriva patimilor celor necurate şi a vrăjmaşilor celor fără de trup, nevătămată rămânând.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rămâne încă nestricat Sfinţit Brâul tău, care Preacurat trupul tău Fecioară, a încins; sfinţind pe cei ce se apropie cu bună credinţă şi îi scoate din stricăciunea bolilor şi a necazurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai fost Casă Preafrumoasă, Preacurată, Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat din tine; şi în sfântă casa ta, ai binevoit a se pune Brâul tău; pe care, sărutându-l, ne sfinţim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cinstit Brâul tău întru bucuria inimii cu cinste toţi îl sărutăm, care este cinstea tuturor credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, ca unul care s-a atins de Preacinstit trupul tău.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte; căci cu odrăslire a ales preot, iar Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înălţându-te la Lumina Cea Neapusă, după ce ai adormit, ai lăsat celor ce te fericesc pe tine, în locul trupului tău, Cinstitul Brâu, Curată, izvor de tămăduiri fiind şi loc de mântuire şi apărătoare cetăţii tale celei ce te cinsteşte pe tine, Preacurată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca într-un cer nou intrăm noi în casa ta, în care vistierie s-a pus, ca un soare luminos, Dumnezeiescul Brâu, strălucind raze de minuni şi inimile tuturor luminând, Fecioară şi negura patimilor gonind.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti Sicriul Sfinţeniei Celei Înţelegătoare, Preacurată cu totul Lăudată; şi Cinstită Racla ta, care are în sine Brâul pe care l-ai purtat încingându-te, o dai poporului tău drept scăpare tuturor şi izvor de tămăduiri nedeşertat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Venit-a cetăţii tale dar mult bogat, Cinstitul tău Brâu, Prealăudată. Şi s-a pus luminat în această zi în Dumnezeiască casa ta aceasta şi s-a făcut pricină de praznic mare, de Dumnezeu Născătoare, celor ce te iubesc pe tine cu căldură.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umbrele Legii şi vorbele cele ascunse ale proorocilor mai înainte te-au arătat pe tine, Preacurată, că aveai să fii Maică Adevărată a lui Dumnezeu. Prin care blestemul s-a pierdut şi a înflorit desăvârşit Binecuvântarea şi Mântuitorul Dar, celor ce te laudă pe tine cu credinţă şi cu dragoste.

Catavasie:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeiescul Brâu punându-se astăzi în casa ta, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, împreună cu dânsul s-a pus toată darea bunătăţilor, celor ce au trebuinţă; şi se umple de sfinţenie tot cel ce se apropie, cererile cu credinţă luând.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înfrumuseţatu-te-ai, Fecioară, pe Cuvântul Cel Preafrumos născându-L. Şi în biserica ta cea frumoasă ai binevoit a fi pus Brâul tău cel frumos, care a încins frumos trupul tău, de Dumnezeu Născătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântă casa ta ca alt Rai tuturor se cunoaşte, câştigându-şi în mijloc ca un trandafir cu bun miros, Brâul tău, care umple de bună mireasmă Dumnezeiască inimile celor ce se apropie cu credinţă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Norul Dumnezeieştii ploi te-ai făcut, Ceea ce eşti cu totul fără prihană din care picură apă de mântuire şi izvor care a adus la rodirea dreptei credinţe pământul cel uscat prin greşeli; pentru aceasta, cu credinţă pe tine te mărim.

Catavasie:

O, de trei ori fericite lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce a fost pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a.

Irmos: În adâncul păcatelor…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe un Prunc Tânăr ai născut nouă pe Cel mai înainte de toţi vecii; şi înnoieşti inimile cele învechite cu păcatul, care a luat înnoire prin punerea Cinstitului tău Brâu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântă biserica ta minunată este întru dreptate, căci, câştigând minunat Brâul tău cel ce varsă din sine minuni, credincioşilor se arată noian de tămăduiri, de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veselitu-s-a tot sufletul, adunându-se în sfântă biserica ta şi într-însa văzând, de Dumnezeu Născătoare, Brâul tău ca un soare luminos, din sine dând lumina darurilor Atotfăcătorului şi Dumnezeiescului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întăreşte Curată, inimile noastre, trecând cu vederea toate păcatele; şi încinge cu putere pe cei ce au câştigat cu credinţă Brâul tău, ca o vistierie de mult preţ şi neschimbătoare.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona, palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă mai înainte a închipuit-o vădit, de unde, a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a fost Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni…

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

Cântarea a 7-a.

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împărăteasa tuturor la Locaşurile Cereşti ducându-se, a lăsat Brâul său bogăţie împărătesei tuturor cetăţilor, prin care se mântuiesc de năvălirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să ne apropiem acum la izvorul cel ce izvorăşte dar şi milă la Cinstită Raclă care ţine Preacinstitul Brâu, al Celei ce a cinstit firea omenească cu cinstită naşterea sa, a Fecioarei şi Maicii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăudaţi pe Domnul toate Puterile Cereşti şi pe Ceea ce L-a născut pe E1; Preamăriţi-o, toate limbile omeneşti; că a dăruit Brâul său scăpare adevărată şi mântuire credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Să picure de sus norii dreptate astăzi, întru punerea Brâului tău, norule de Dumnezeu dăruit; şi tot sufletul să cânte dulce, bucurându-se: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un scaun Sfânta Raclă s-a pus prealuminat înăuntrul Sfintelor celor neapropiate, ale Singurei Fiice a lui Dumnezeu şi a Curatei Împărătese a tuturor; care are Brâul cel de odihnă, din care celor care se ostenesc în multe păcate, le vine din destul odihnă în chip desăvârşit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe pământ cu sfinţenie ai Întrupat pe Domnul; şi cu Sfintele tale mâini ai încins cu adevărat pe Cel Ce încinge pe cei binecredincioşi cu putere. Iar acum, suindu-te mai presus de ceruri, ai lăsat oamenilor Cinstitul tău Brâu, tărie şi acoperământ, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Celor bolnavi, vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi, Dumnezeiască îmbărbătare, ocârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere, este cu adevărat, Curată Fecioară, Dumnezeiescul dar, care urmează Cinstitului Brâu; căruia cu credinţă ne închinăm, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Săvârşind astăzi Sfântă punerea Dumnezeiescului tău Brâu, Sfinţită prăznuire noi robii tăi facem şi cu bucurie grăim către tine: Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Bucuria îngerilor şi a tuturor oamenilor celor ce cântă cu credinţă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Binecuvântaţi, tineri, cei în tocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor în toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată Dumnezeiescul pat al lui Solomon, pe care îl înconjoară şaizeci de puternici, adică cuvintele Scripturilor, ca într-un pat împărătesc, în Cinstita Raclă Brâul se pune astăzi, spre chemarea tuturor celor smeriţi şi spre apărarea credincioşilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Cetatea Împăratului Ceresc, de care s-au grăit lucruri preamărite, pune cetăţii tale Dar Cinstit şi Scump Preasfânt Brâul tău, spre întărirea tuturor credincioşilor prin care purtătorii de cununi biruiesc pe vrăjmaşi, strălucind în dreapta credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvorâţi munţi acum dulceaţă şi dealuri veselie veşnică, adunările patriarhilor şi toate cetele mucenicilor, împreunarea proorocilor şi cinstita ceată a Dumnezeieştilor Apostoli, veseliţi-vă împreună cu noi toţi, întru punerea Dumnezeiescului Brâu al Fiicei lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfînţit-ai toate, Preasfântă Fecioară, prin naşterea ta; şi acum ne-a dat nouă prea multă luminare, Preasfânt Brâul tău; întru a cărui punere tot pământul dănţuieşte şi te cinsteşte pe tine, Ceea ce ai umplut omenirea de bucurie negrăită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De înşelătoarea dragoste a patimilor şi de vrăjmaşul ce mă ispiteşte totdeauna cu greutatea păcatelor şi de cumplita lene şi de izgonire şi de robie şi de pradă, degrab mă izbăveşte, Preacurată, ca o Milostivă, pe mine cel ce scap la a ta milă.

Catavasie:
Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii cel de viaţă purtător, pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind şi închinându-ne Lui, pe tine te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată, ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Izvoarele tămăduirilor, de Dumnezeu Născătoare, care ies din Preacinstit Sicriul tău ca din Eden, adapă faţa pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu cinste te slăvim şi cu mulţumire grăim: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejde a celor ce te laudă pe tine.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor.

***

21199571_298599023942204_2684084335844489491_o

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Maica Domnului – mijlocitoarea mântuirii noastre

Maica milei şi a milostivirii nu vrea ca Dumnezeu să piardă sufletele oamenilor, pentru că ştie că, dacă s-ar aprinde mânia Domnului, ar pierde toată lumea care s-a făcut sălaş al atâtor păcate şi răutăţi.

Toţi care Îl avem pe Dumnezeu ca Tată avem ca Maică duhovnicească pe Maica Domnului, care pururea se roagă şi pururea mijloceşte pentru noi şi pentru mântuirea neamului omenesc. De multă vreme ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeieştii Părinţi, pentru multele păcate cu care oamenii mânie pe Dumnezeu; dar Maica Domnului, aşa cum L-a legat pe Iisus Hristos cu scutece şi L-a înfăşat pe El în iesle, tot aşa leagă ea şi acum mânia Domnului şi o opreşte, ca să nu piardă neamul omenesc.
Căci nu voieşte Maica milei şi a milostivirii ca Dumnezeu să piardă sufletele oamenilor, pentru că ştie că, dacă s-ar aprinde mânia Domnului, ar pierde toată lumea care s-a făcut sălaş al atâtor păcate şi răutăţi.
(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 146)

Consecinţele desfrânării

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca femeia nu este rea, ci patima cu care poate fi privita si inteleasa. Nici trupul ei nu e rau, ca un suport al sufletului, care trebuie sa devina templu al Duhului Sfant, ci privirea patimasa, atingerea pacatoasa, chiar si cu gandul, dorinta de a-l poseda. Ceea ce este rau intr-o patima nu este lucrul sau materia, ci pofta cazuta, masura pacatului pe care o atasam acestora, deci nu lucrul, ci reaua lui utilizare, lipsa de descernamant in legatura cu el.

„Pacatosenia – spune Sfantul Maxim Marturisitorul – este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a acestora. De pilda cand este vorba de femeie, judecata dreapta cu privire la legaturile trupesti trebuie sa vada in scopul ei nasterea de prunci.

Deci, cel ce urmareste placerea sexuala greseste in judecata, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar unul ca acesta face rea intrebuintare de femeie, impreunandu-se cu ea. Tot asa este cu celelalte lucruri si intelesuri”.

Trebuie aratat si faptul ca, in legatura cu aceasta patima, gravitatea si culpabilitatea ei poate deveni mult mai mare, iar efectele ei mai adanci si mai periculoase, in cadrul familiei, decat inainte de intemeierea ei. Mai mult si mai greu pacatuieste patimasul in cadrul familiei decat inaintea intemeierii acesteia.

Mai mare este orbirea celui ce nu a reusit sa descopere adevarata semnificatie a casatoriei crestine si iubirea sotiei, decat a celui care nu a descoperit acestea, intr-o relatie trecatoare. Ca si pacatul impotriva Duhului Sfant, aceasta atitudine insemna indiferenta, sfidare, negare a tainei cununiei, a persoanei celuilalt, o invartosare in pacat si lipsa iubirii.

Este mai mare caderea celui ce cauta, in cadrul familiei, sa insitutionalizeze placerea personala, decat a celui ce o cauta ocazional si in fuga. De aceea, sub paravanul unei vieti familiare oneste se pot ascunde pacate si crime dintre cele mai inspaimantatoare.

Omul stapanit de aceasta patima „pierde simtul pudorii, care este unul dintre elementele fundamentale ale moralitatii. Devine un cinic, isi istoveste fortele fizice si intelectuale, isi ruineaza avutul, poate fi atins de boli grele, contagioase si mortale, isi roade floarea tineretii pentru ca desfranarea aduce intotdeauna o batranete prematura. Desfranarea e un pacat care produce obisnuinte tiranice, ce paralizeaza orice avant spre desavarsire. Desfranatul devine egoist si obsedat. Echilibrul puterilor sufletesti este rupt. Trupul este acela care comanda tiranic, iar vointa devine sclava acestei patimi rusinoase”.

„Jean Cluade Larchet, analizand psihologic si duhovniceste patima desfranarii si reductiile pe care le opereaza aceasta, atat asupra sufletului patimas, cat si asupra persoanelor cu care el intra in contact, vorbeste despre o supradimensionare a imaginarului, a irealului, a fantasmagoricului asupra realului, o desfiintare a functiei realului, in favoarea imaginarului. Desfranatul nu vede persoana pe care o doreste asa cum este, ci asa cum o vrea sau ii trebuie lui. Perceptia lui este distorsionata, ca intr-o oglinda falsa. Persoana celuilalt nu este perceputa real, obiectiv, ci subiectiv si patimas. Ea devine o proiectare a dorintelor lor patimase, o suma a poftelor lui”.

Persoana iubita cu o iubire falsa, perversa, nu este recunoscuta ca o persoana, nu este traita in dimensiunea ei duhovniceasca, in realitatea fundamentala de creatura dupa chipul lui Dumnezeu, ea este redusa la ceea ce, in aparenta ei exterioara, poate raspunde dorintei de satisfactie a patimasului, ea devine pentru acesta un simplu instrument al placerii, un obiect. in anumite cazuri chiar interioritatea sa este negata astfel incat intreaga dimensiune interioara a fiintei sale, in special constiinta, afectivitatea si vointa, este redusa la trupesc.

Pe de alta parte, patimasul ignora libertatea celuilalt in masura in care el nu are in vedere altceva decat satisfacerea propriilor sale dorinte, care i se prezinta cel mai adesea ca o necesitate absoluta si care ignora dorinta celuilalt.

Celalalt, nu este, in consecinta, recunoscut, nici respectat in alteritatea sa, nici in caracterul unic al realitatii sale personale, care nu se pot descoperi decat in expresia libertatii sale si in manifestarea zonelor superioare ale fiintei sale, caci, reduse prin curvie la dimensiunea generica si animalica a unei sexualitati trupesti, fiintele umane devin practic inlocuibile ca si obiectele”.

In mod similar, fiinta de langa el, chiar persoana iubita, nu mai este un „cineva”, un subiect, un suflet cu o personalitate distincta, nu mai este un „aproape”, un semen al sau, chip al lui Dumnezeu, un suflet cu bucuriile si necazurile sale, cu sperantele si infrangerile sale, un subiect care cauta si solicita ajutor in implinirea si actulizarea acestor laturi luminoase ale vietii sale, ci este un „ceva”. Nu este un subiect, ci un obiect. Si daca un subiect trebuie cucerit, un obiect nu trebuie decat posedat, stapanit.

Patimasul nu reuseste sa patrunda in miezul fiintei iubite, ci se ciocneste si se impotmoleste in invelisul care acopera taina sufletului ei – atat de sarac in forme si manifestari, in comparatie cu inima. El nu mai intelege taina pe care celalalt o reprezinta, o taina pe care el este dator – pentru a nu-i distruge farmecul – sa o sporeasca, inaltandu-se astfel si pe sine, ci reduce acest mister la trup si nici macar pe acela nu-l intelege just, ca un mediu, un suport al vietii spirituale, chemat sa devina ” templu al Duhului Sfant”, ci il considera o sursa de neintrecute placeri”.

Patima desfranarii se desfasoara dupa un scenariu si potrivit unui mecanism ce are mult mai multe in comun cu instinctul si cu pofta, decat cu ratiunea si cu discernamantul. Declansarea si derularea patimii desfranarii este insotita de unele manifestari:

– o stare crescanda de neliniste si de agitatie, un zbucium si o tulburare sufleteasca in continua progresie;

– o tulburare a sufletului si un tremur continuu al trupului, in asteptarea tot mai nerabdatoare a momentului implinirii ei;

– o reducere progresiva a factorului rational, in favoarea celui rational, patimas, o stingere a discernamantului, o intunecare a ratiunii, a puterii de judecata si de eliberare, sfarsind prin pierderea controlului asupra lucrarilor sufletului si a simturilor;

– o teama si o adversitate, o gelozie bolnava fata de tot ceea e i-ar putea periclita implinirea patimii, fie ca este vorba de persoane, fie de obiecte;

– o tiranie a patimii asupra patimasului, care conduce nevitabil spre declansarea ei.

Toata aceasta tensiune e o teama de necunoscut. Teama ca nu cumva cele gandite si dorite sa nu se implineasca dupa scenariul laborat. Teama ca persoana vizata nu se va ridica la nivelul steptarilor, ca nu se va lasa antrenata in acest mecanism al patimii. Teama de a nu fi inselat in dorinte si asteptari. Teama de a nu pierde mai mult decat rapesti, de a nu afla altceva si mai putin decat doreai, in final, teama de a nu pierde „lucrul” iubit sau de a nu fi abandonat de acesta.

Dupa indeplinirea dorintei si disparitia placerii, desfranatul se simte un izolat, un singur si un strain chiar si langa victima lui, langa care credea ca va simti si trai viata din plin, cu toata fiinta sa. Are un sentiment de zadarnicie si un regret, ca unul ce n-a intalnit ceea ce a dorit, un sentiment de frustrare si angoasa.

O frica de ceea ce a trecut, dar si de ceea ce il mai asteapta. O frica de insasi persoana care i-a indeplinit dorintele. Singura cale de a scapa de aceste complexe si remuscari i se pare intoarcerea cu o putere si mai mare in placerile patimii, abandonarea sa totala placerii.

Patimasul epuizeaza atatea vieti si suflete nu pentru ca acestea ar fi sarace si neputincioase de a-l face fericit, ci dintr-o infirmitate sufleteasca a sa. Nu celalalt este rau, ci raul zace in el insusi, in felul lui de a intelege si trai viata. Nu celalalt este incapabil sa-l iubeasca, ci el este neputincios in a-i descoperi dragostea, o iubire suferinda, jertfitoare. El este incapabil sa iubeasca, dar mereu raneste pe cei ce il iubesc. El nu iubeste persoane, ci le foloseste ca pe obiecte pentru satisfactii trupesti.

De aceea, nimic nu-i apartine si totul ii este strain, chiar atunci cand poseda ceva. La el se observa mai bine decat la oricine modul in care trupul, carnea, poate subjuga spiritul, sufletul, prin intermediul simturilor, cum poate omul din imparat si stapan peste puterile sale sa devina rob si sclav al celor mai josnice dintre acestea”.

Desfranarea este pacat foarte mare pentru ca rapeste omului curatia trupeasca si sufleteasca, distruge sanatatea, intuneca mintea, impietreste inima si indeparteaza pe om de Dumnezeu. Sfantul Duh prin gura Sfantului Apostol Pavel ne invata sa fugim de desfranare: „nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Hristos? Luand deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate? Nicidecum! Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfranata este un trup cu ea?” „Caci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup. Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, Care este in voi, pe Care-L aveti de la Dumnezeu, si ca voi iu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 6, 15-20).

Despre acest pacat al desfranarii, Sfantul Apostol Pavel ne spune ca cei ce se fac vinovati de astfel de pacate, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6, 9-10), ci vor fi pedepsiti in „in focul cel vesnic”(Isaia 33, 14; Matei 25, 41).

Parintele Hristofor Panaghiotis