Pocăința ne deschide inima pentru a-L primi pe Dumnezeu

Prin mijlocirea pocăinței, putem primi iertarea păcatelor şi ne învrednicim să primim în noi pe Însuşi Domnul, în taina Sfintei Împărtășanii.

Pentru pocăinţă nu trebuie să alegi nici persoana căreia îi aduci pocăinţa, nici locul, ci, în toate, să te căieşti cu inimă curată şi în fiecare clipă să-ţi îndreptezi gândul la faptul că trebuie să te pocăieşti cu sinceritate.
Dacă aţi şti voi ce înseamnă pocăinţa! Prin mijlocirea ei, putem primi iertarea păcatelor şi ne învrednicim să primim în noi pe Însuşi Domnul! Dacă aţi înţelege aceasta, atunci v-aţi gândi doar cum să vă curăţaţi sufletul.
(Starețul Anatolie de la Optina, traducere de Pr. Teoctist Caia, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 108)

Sfântul Ioan Gură de Aur – Vindecarea slăbănogului din Capernaum

„Si intrand in corabie, a trecut si a venit in orasul Sau. Si iata I-au adus un slabanog, care zacea in pat. Si vazand Iisus credinta lor, a zis slabanogului: «indrazneste, fiule! Iertate iti sunt pacatele!»” (Matei 9, 1-2)

Evanghelistul Matei numeste aici Capernaumul orasul Sau. Betleemul a fost orasul in care S-a nascut; Nazaretul, orasul in care a crescut; iar Capernaumul, orasul in care a locuit in permanenta.

Slabanogul de la Matei este altul decat cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15). Unul se afla la scaldatoarea Vitezda, celalalt in Capernaum; unul era bolnav de treizeci si opt de ani; celuilalt nu i se spune varsta; unul era lipsit de ajutoare; celalalt avea oameni care-l ingrijeau, care-l purtau, care l-au adus la Iisus. Unuia Domnul ii spune: „Fiule, iertate iti sunt pacatele” (Matei 9, 2); celuilaltii zice: „Vrei sa fii sanatos?(Ioan 5, 6). Pe slabanogul de la loan l-a vindecat Domnul intr-o sambata(Ioan 5, 10); pe cel de la Matei, in alta zi, nu sambata; ca daca ar fi fost sambata, iudeii L-ar fi invinuit; dar asa, au tacut; la vindecarea celui de la Ioan s-au pornit cu prigoana impotriva Lui (Ioan 5, 16).

N-am spus fara rost acestea, ci ca sa nu socotesti ca este nepotrivire intre Evanghelii, banuind ca e vorba de unul si acelasi slabanog.

Uita-mi-te la smerenia si blandetea Stapanului! Mai inainte departase de El multimile; cand a fost alungat de gadareni, nu S-a impotrivit, ci a plecat, dar nu departe; si iarasi S-a suit in corabie, desi putea sa treaca marea cu piciorul; ca nu voia sa faca totdeauna minuni, ca sa nu se creada ca e numai Dumnezeu, si nu si om deplin.

Evanghelistul Matei spune ca slabanogul a fost adus la El; ceilalti evanghelisti spun ca l-au adus inaintea Lui, spargand acoperisul casei(Marcu 2, 4; Luca 5, 10). L-au pus pe slabanog inaintea Lui, fara sa spuna ceva; I-au ingaduit totul lui Hristos. La inceputul activitatii Sale, Hristos mergea din loc in loc si nu cerea atat de mare credinta celor care se apropiau de El; acum insa cei bolnavi vin la El, iar El le cere credinta. „Vazand credinta lor”, spune Matei, adica a acelora ce l-au adus. Hristos nu cere totdeauna credinta de la cei bolnavi; de pilda nu cere credinta de la cei nebuni sau de la cei care si-au pierdut constiinta din pricina vreunei boli. Acum insa credea si bolnavul; ca daca nu credea, n-ar fi lasat sa fie coborat.

Asadar pentru ca bolnavul a aratat atata credinta, Si-a aratat si Hristos puterea Lui, iertand cu toata autoritatea pacatele si aratand prin aceasta ca este de aceeasi cinste cu Parintele Sau. Uita-te ca chiar de la inceput Domnul a aratat ca are putere; a aratat-o: prin invatatura Sa, cand ii invata pe oameni; prin lepros, cand i-a spus: „Vreau, curateste-te!”(Matei 8, 3); prin sutas, cand la spusele acestuia: „Zi numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea!” (Matei 8, 8), S-a minunat de el si l-a laudat inaintea tuturor; prin mare, cand a potolit-o numai cu cuvantul (Matei 8, 26); prin demoni, cand demonii L-au recunoscut Judecator(Matei 8, 29) si cand i-a scos cu multa putere din cei doi indraciti. Acum iarasi, intr-un chip si mai deosebit, sileste pe dusmanii Lui sa marturiseasca ca este de aceeasi cinste cu Tatal si sa o spuna chiar cu gura lor. Iisus cu smerenia Lui obisnuita – ca erau adunati multi oameni, ca astupasera intrarea; de aceea l-au coborat pe slabanog prin acoperis – n-a alergat indata la vindecarea trupului, care se vedea, ci ia de la cei de fata prilejul vindecarii; si a vindecat mai intai ceea ce nu se vedea, sufletul, iertandu-i pacatele. Prin iertarea pacatelor a mantuit sufletul slabanogului, dar Luisi nu Si-a adus multa slava.

Iudeii, chinuiti de rautate, voind sa-L invinuiasca, au facut, chiar fara voia lor, sa straluceasca minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre a face vadita minunea.

Iudeii faceau galagie si spuneau: „Acesta huleste! Cine poate ierta pacatele decat numai Dumnezeu?”(Marcu 2, 7). Ce le-a raspuns Iisus? A respins, oare, banuiala lor? Nu, desi, daca n-ar fi fost de aceeasi cinste cu Tatal, ar fi trebuit sa spuna: „Pentru ce aveti despre Mine o parere care nu Mi se potriveste? Departe de Mine aceasta putere!”. Dar Hristos n-a grait asa! Dimpotriva, a intarit si confirmat totul, si cu cuvantul si cu minunea. Si pentru ca ar fi suparat pe iudei, daca ar fi spus despre El ca este Dumnezeu, intareste aceasta prin altii; si lucru minunat, nu numai prin prieteni, ci si prin dusmani.

Aceasta-i bogatia intelepciunii Lui! Prin prieteni, cand a spus; „Vreau, curateste-te!”(Matei 8, 3)si cand a spus: „Nici in Israel n-amaflat atata credinta” (Matei 8, 10); iar prin dusmani acum; dupa ce dusmanii Lui au spus ca nimeni nu poate ierta pacatele decat numai Dumnezeu, Hristos a adaugat: „Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant sa ierte pacatele”, atunci a zis slabanogului: „Scoala-te, ia-ti patul si te du la casa ta!”(Matei 9, 6). Nu numai acum, ci si alta data, cand dusmanii Lui I-au spus: „Pentru lucru bun nu aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru hula, ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu” (Ioan 10, 33). Domnul n-a respins aceasta parere, ci iarasi a confirmat-o zicand: „Daca nu fac lucrurile Tatalui Meu, sa nu credeti in Mine; dar daca le fac, de nu credeti in Mine, credeti in faptele Mele” (Ioan 10, 37-38).

„Am venit la Tine sa ma vindeci si Tu imi ierti pacatele. De unde poti sti ca-mi pot fi iertate pacatele?”

Acum Domnul mai da o alta dovada, nu mica, ca este Dumnezeu si de aceeasi cinste cu Tatal. Iudeii spuneau ca numai Dumnezeu are puterea de a dezlega pacatele; Hristos insa nu numai ca dezleaga pacatele, dar chiar, inainte de aceasta, arata ca are si o alta putere, pe care numai Dumnezeu o are, aceea de a da la lumina gandurile ascunse ale oamenilor. Iudeii nu spusesera ce gandeau in ei insisi; ca zice evanghelistul: „Iata unii carturari au zis in sine: „Acesta huleste”. Iar Iisus, cunoscand gandurile lor, a zis: pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre?” (Matei 9, 4-5).

Numai Dumnezeu poate cunoaste gandurile ascunse ale oamenilor. Asculta ce spune profetul: „Tu singur cunosti inimile” (II Cron. 6, 30); si iarasi: „Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule”(Ps. 7, 10); iar profetul Ieremia spune: inima este mai adanca decat toate; si este om si cine-l va cunoaste” (Ieremia 17, 9); si „Omul se va uita la fata, dar Dumnezeu, la inima” (I Regi 16, 7). Sunt inca si alte multe locuri in Scriptura din care se vede ca numai Dumnezeu poate sa cunoasca gandurile oamenilor.

Asadar Hristos, pentru a arata ca este Dumnezeu si egal cu Tatal, descopera si face cunoscute gandurile carturarilor: ca ei se temeau de multime si nu indrazneau sa-si dea pe fata parerea lor. Hristos insa le-o descopera si o face cunoscuta, dar Se arata indurator fata de rautatea lor, ca le spune doar atat: „Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre?

Daca cineva din cei de fata ar fi fost indreptatit sa se manie, apoi cel bolnavar fi trebuit sa se manie, pentru ca a fost inselat si sa spuna: „Am venit la Tine sa ma vindeci si Tu imi ierti pacatele. De unde poti sti ca-mi pot fi iertate pacatele?” Dar slabanogul nu rosteste niste cuvinte ca acestea, ci se lasa in puterea dumnezeiescului sau tamaduitor. Carturarii, insa, dusmanosi si invidiosi, privesc cu ochi rai binefacerile primite de altii. Din pricina asta Hristos ii si tine de rau, dar cu toata blandetea, spunandu-le: „Daca nu credeti ca am putere sa iert pacatele si socotiti vorbele Mele o laudarosenie, iata va mai dau inca o dovada a Dumnezeirii Mele: va dau pe fata gandurile voastre ascunse!” Si dupa ce le-a descoperit gandurile, le-a mai dat si o alta dovada.

– Care dovada?

– Inzdraveneste trupul slabanogului!

Cand mai inainte i-a spus slabanogului ca-i iarta pacatele, n-a aratat lamurit puterea Lui, ca n-a spus: „Iti iert pacatele!”, ci Iertate iti sunt pacatele!” Dar pentru ca dusmanii l-au silit, Hristos le arata si mai lamurit puterea Sa, zicand:

„Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant sa ierte pacatele” (Matei 9, 6).

Vezi, dar, ca Hristos vrea ca oamenii sa-L creada ca este egal cu Tatal. N-a spus ca Fiul Omului are nevoie de altcineva ca sa ierte pacatele sau ca I-a dat altcineva puterea aceasta, ci ca „are putere sa ierte pacatele”„Nu va spun aceasta din ambitie, zice Hristos, ci ca sa va conving ca nu hulesc cand Ma fac egal cu Dumnezeu”.

Totdeauna Hristos cauta sa dea dovezi clare si de necontestat de Dumnezeirea Sa, ca atunci cand a spus: „Mergi de te arata preotului” (Matei 8, 4), cand a facut pe soacra lui Petru sa slujeasca (Matei 8, 15) si cand a ingaduit ca porcii sa se arunce in mare (Matei 8, 32). Tot asa si acum; dovada a iertarii pacatelor este inzdravenirea trupului slabanogului; iar dovada a inzdravenirii, ducerea patului, ca sa nu fie socotita nalucire insanatosirea.

Si Domnul nu face asta mai inainte de a-i intreba pe carturari:

Ce este mai lesne a zice: «Iertate iti sunt pacatele!» sau a zice: „Ia-ti patul tau si mergi la casa ta!”?(Matei 9, 6).

Cu alte cuvinte Hristos le graieste asa: „Ce vi se pare mai usor: a inzdraveni un trup slabanogit sau a ierta pacatele sufletului? Negresit e mai usor sa inzdravenesti un trup slabanogit; ca pe cat este mai bun sufletul decat trupul, pe atat este mai mare lucru a ierta pacatele decat a tamadui un trup; dar pentru ca iertarea pacatelor este o lucrare ce nu se vede, iar vindecarea trupului una care se vede, adaug acum si ceea ce este mai usor, dar mai saritor in ochi, ca prin aceasta sa aveti dovada ca am savarsit si ceea ce este mai greu, dar nevazut”.

Hristos, prin faptele Sale, descopera lumii ceea ce spusese mai inainte Ioan Botezatorul despre El, ca ridica pacatele lumii(Ioan 1, 29).

„Blandetea e mai puternica decat forta”

Ridicandu-l, deci, din boala, l-a trimis acasa. Si acum Hristos arata ca nu e mandru si ca vindecarea nu-i o nalucire; ii face martori ai vindecarii pe martorii bolii slabanogului. „Eu, spune Domnul slabanogului, am vrut, prin vindecarea bolii tale, sa vindec si pe cei ce par sanatosi cu trupul, dar bolnavi cu sufletul. Dar pentru ca nu vor, du-te acasa si indreapta pe cei din casa ta!”

Iata, prin aceasta minune, Domnul arata ca este Creator si al sufletului si al trupului. Vindeca si boala sufletului si boala trupului; iar prin vindecarea celui ce se vede, adica a trupului, face cunoscuta si vindecarea celui ce nu se vede, adica a sufletului.

Totusi multimile se tarasc inca pe jos; ca spune evanghelistul: „Vazand multimile s-au mirat si au slavit pe Dumnezeu, Care a dat oamenilor o putere ca aceasta” (Matei 9, 8).

Trupul lui Hristos impiedica pe oameni sa-L socoteasca Dumnezeu. Dar Domnul nu-i cearta, ci, prin minunile Sale, cauta sa-i ridice si sa le inalte gandul. Deocamdata nu era putin lucru ca-L socoteau mai mare decat toti oamenii si ca venea de la Dumnezeu. Daca ar fi fost pe deplin incredintati de asta, cu timpul ar fi cunoscut ca este si Fiu al lui Dumnezeu; dar n-aveau aceasta deplina incredintare; de aceea nici nu se puteau apropia de credinta ca El este Dumnezeu. Spuneau doar iudeii: „Acest om nu este de la Dumnezeu! Cum este acesta de de la Dumnezeu?” (Ioan 9, 16). Aceste cuvinte le repetau iudeii necontenit, acoperindu-si cu ele propriile lor pacate.

Aceasta [1] o fac si acum multi, care, sub pretext ca apara pe Dumnezeu, isi satisfac in realitate pornirile lor patimase impotriva celor pe care-i urasc, cand ar trebui sa faca totul cu blandete. Dumnezeul tuturor ar putea sa elibereze trasnetul peste cei ce-L hulesc, dar El rasare soarele si pogoara ploaie si da cu imbelsugare pe toate celelalte. Pe El trebuie sa-l imitam si noi! Pe cei ce hulesc pe Dumnezeu sa-i rugam, sa-i sfatuim, sa-i povatuim cu bunatate, nu cu manie, nici cu salbaticie. Nu trebuie sa te manii daca e hulit Dumnezeu. Hula nu-l pricinuieste nici o vatamare lui Dumnezeu; ci, dimpotriva, cel ce-L huleste, acela se raneste. Nu te mania pe hulitor! Suspina pentru el, plange-l! Fapta lui e vrednica de plans.

Pe un om ranit nimic nu-l poate vindeca asa de bine ca blandetea. Blandetea e mai puternica decat forta. Iata ce graieste Dumnezeu, Cel hulit de noi, atat in Vechiul cat si in Noul Testament; in Vechiul Testament: Poporul Meu, ce ti-am facut? (Miheia 6, 3); iar in Noul Testament: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” (Fapte 9, 4).Pavel ne porunceste sa povatuim cu blandete pe cei ce ne stau impotriva (II Tim 2, 25); iar Domnul a certat cu asprime pe ucenici cand s-au apropiat de El si l-au cerut sa pogoare foc din cer, spunandu-le: „Nu stiti ai carui Duh sunteti!”(Luca 9, 54-55).Si acum, cand carturarii L-au hulit, Domnul nu le-a spus: „O, spurcatilor si inselatorilor! O, pizmasilor si dusmanii mantuirii oamenilor, ci: „Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre?”(Matei 9, 4).

Trebuie, dar, sa starpim cu blandete boala. Omul care se indreapta datorita fricii se intoarce iute iarasi la rautatea lui. De aceea a poruncit Domnul sa se lase si neghina (Matei 13, 30), ca sa se dea vreme de pocainta. Multi din acestia s-au pocait si au ajuns oameni vrednici, desi mai inainte erau pacatosi si rai. De pilda: Pavel, vamesul, talharul. Si ei erau neghine, dar au ajuns grau curat Cu semintele este cu neputinta sa se intample asta; cu oamenii insa, care sunt inzestrati cu vointa, este lesne si usor; ca sufletul omului nu-i inlantuit de legile firii, ci este cinstit cu libertatea vointei.

Asadar, cand vezi un dusman al adevarului, vindeca-l, ingrijeste-l, reintoarce-l la virtute. Da-te tu pilda de viata curata; cauta sa nu poata fi osandite cuvintele tale; apara-l, poarta-i de grija; fa totul ca sa-l indrepti imitand pe marii doctori; aceia nu vindeca numai intr-un singur chip, ci, cand vad ca o doctorie nu e de folos, se folosesc de o alta doctorie, apoi de alta; uneori taie rana, alteori o leaga. Si tu esti un doctor al sufletelor; foloseste tot felul de doctorii, dupa legile lui Hristos, ca sa iei plata: si a mantuirii tale si a folosului altora. Facand totul spre slava lui Dumnezeu, esti si tu slavit, ca a spus Domnul: „Pe cei ce Ma slavesc ii voi slavi, iar cei ce Ma defaima vor fi defaimati”(I Regi 2, 3).

Sa facem, asadar, toate spre slava lui Dumnezeu, ca sa avem parte de mostenirea cea fericita, pe care, faca Dumnezeu, sa o dobandim noi cu totii, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.

Nota:

[1] De aici incepe partea morala: Nu trebuie sa sfatuim cu manie,ci cu blandete pe cei ce au o parere gresita despre Dumnezeu.

(Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, traducere, indici si note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994)

 Duminica a 6-a după Rusalii (Vindecarea slăbănogului din Capernaum) Comentarii patristice

Ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?

Duminica a 6-a după Rusalii – Ev. Matei 9, 1-8

(Mt. 9, 1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
Văzându-L, gadarenii L-au rugat să treacă din hotarele lor. Astfel de oameni se găsesc și astăzi printre noi. Din necredință Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura:înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4).
(Cromatius, Tratat la Matei 43.7, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 9, 2) Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
Au adus la El, precum am spus mai devreme, un al doilea slăbănog, zăcând pe pat, deoarece nu putea umbla. Și Iisus, văzând nu credința celui care a fost adus înainte, ci a celor ce-l purtau, i-a spus slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Ce smerenie minunată. Se adresează ca unuifiu acestui nenorocit și infirm slăbănog cu mădularele uscate, față de care preoții nici nu se aplecau să-l atingă. Cu adevărat a devenit fiu, căci păcatele sale au fost iertate. În același duh cu metafora biblică (termenul tropologia însemnă la origine, în general, o interpretare alegorică. De la sfârșitul secolului al IV-lea, a început să însemne în mod strict o alegorie biblică, precum în acest exemplu de la Ieronim – n.tr.) , un suflet ce zace în trupul său, cu puterea mădularelor pierdută, este vindecat de către Doctorul desăvârșit, Domnul. Dacă prin mila Sa sufletul este vindecat, va primi destulă putere ca să-și ia de-ndată patul singur și să umble.
(Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 1.9.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 9, 2) Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
Băgați de seamă, frații mei, că aici Dumnezeu nu cercetează dorințele celor bolnavi. Nu așteaptă să vadă credința celui neștiutor sau să probeze dorințele lipsite de simț ale bolnavului. Însă, nu refuză să ajute credinței altuia, încât doar prin har El oferă ceea ce lipsește. De fapt, frații mei, când cercetează doctorul vreodată sau verifică dorințele celor suferinzi? Căci este oare cu putință ca un bolnav să fie împotriva dorinței de a se vindeca?
(Petru Hrisologul, Predica 50.4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 9, 2) Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
În pericopa vindecării slăbănogului sunt aduse și alte numeroase persoane pentru a primi vindecare. Cuvintele prin care vindecă Iisus sunt vrednice de cugetare. Slăbănogului nu-i spune Ești vindecat. Nu-i spune Scoală-te și umblă. Ci-i spune Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Slăbănogul este un urmaș al primul om creat, al lui Adam, iar printr-o persoană, prin Hristos, toate păcatele lui Adam sunt iertate. În acest caz, persoana care trebuie vindecată este adusă de către îngerii slujitori. Este numit și acum fiu, deoarece omul este lucrarea de căpătâi a lui Dumnezeu. Îi sunt iertate păcatele sufletului și îi este promisă și iertarea primei greșeli. Nu cred că slăbănogul a comis vreun păcat (care să-i fi adus boala) , mai cu seamă că Domnul a spus în alt loc că orbirea din naștere nu este pentru păcatele cuiva sau pentru cele ale părinților săi (vezi In. 9, 1-3).
(Ilarie de Poitiers, La Matei 8.5, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 9, 3-4) Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?
Citim la prooroc cuvintele lui Dumnezeu: Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale (Is. 43, 25). Cărturarii L-au acuzat de blasfemie, pentru că aveau prejudecăți în interpretarea cuvântului lui Dumnezeu. Dar Domnul, știind gândurile lor, se arată pe Sine a fi Dumnezeu care cunoaște cele ascunse ale inimii. El rupe tăcerea, zicând: Cu aceeași măreție și putere prin care vă cunosc gândurile, pot ierta și păcatele; convingeți-vă singuri de ceeace a primit slăbănogul.
(Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 1.9.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 9, 3-4) Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?
Numai Dumnezeu poate cunoaște ceea ce este în mintea cuiva. Că Iisus are această cunoștință vedem din mai multe locuri. Iisus arată aici că este cu adevărat Dumnezeu și egal cu Cel din care S-a născut. Face asta arătându-le vădit ceea ce gândeau, căci unii se întrebau în sinea lor dacă El nu este altceva decât Dumnezeu. Dar întrucât le era frică de mulțime, nu mărturiseau aceasta. Le-a arătat gândurile lor spunând: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?
Și, cu siguranță, dacă era cineva care să fie deranjat, ar fi fost slăbănogul suferind, deoarece se pare că a fost uitat cu totul. Imaginați-vă că se plânge, gândind: am venit să primesc vindecare, dar tu vorbești despre iertarea păcatelor mele. De unde știi aceasta? De ce schimbi subiectul? Dar slăbănogul nu a spus nimic de acest fel, ci se încredințează autorității Celui ce vindecă.
Dar cei răi și plini de sine plănuiesc întotdeauna împotriva faptelor bune ale altora. De aceea, îi mustră, dar o face pe merit, de parcă ar spune: pentru că nu ați crezut primului meu cuvânt, deși era cu putere, țineți cont că mai adaug ceva: dezvăluirea tainelor voastre.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 29.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 9, 5) Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?
Este mai ușor a spune decât a face. Deși păcatele slăbănogului erau iertate, numai Cel ce le-a iertat știa cel mai bine. Pentru scoală-te şi umblă, a putut mărturisi atât cel care s-a ridicat, cât și cei ce l-au văzut ridicându-se. Iată un semn trupesc care să justifice un semn spiritual, deși impactul său are rolul de a struni imperfecțiunile trupului și ale sufletului. Ni se dă o înțelegere a păcatului și a multor slăbiciuni ce aveau să vină. De asemenea, poate că păcatele sunt iertate mai întâi ca sănătatea să fie restaurată, de vreme ce cauzele infirmității au fost șterse.
(Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 1.9.5, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 9, 6) Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
Mai mult decât atât, ca să se poată înțelege că El se afla în trup, că poate ierta păcatele și restaura sănătatea trupurilor, Iisus a spus: Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a spus apoi slăbănogului:Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. I-ar fi putut spune doar ridică-te, dar, pentru că fiecare lucru săvârșit trebuie explicat, a adăugat ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Prima dată a iertat păcatele, apoi și-a arătat puterea de a reda sănătatea. Apoi, cu luarea patului, a făcut înțeles că trupurile vor fi eliberate de infirmități și suferințe; iar în cele din urmă, prin întoarcerea slăbănogului la casa sa, le-a arătat credincioșilor că li s-a dat înapoi calea spre raiul din care a plecat Adam, părintele tuturor, care a decăzut prin murdăria păcatului.
(Ilarie de Poitiers, La Matei 8.7, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 9, 7-8) Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.
Vedeți cum se descoperă ca fiind Creatorul, atât al sufletelor, cât și a trupurilor? Vindecă paralizia, atât din trup, cât și din suflet. Vindecarea sufletului este dovedită prin vindecarea trupului, chiar și când trupul rămâne o creatură care se târăște pe pământ. Mulțimile nu-și dădeau seama cine este El: Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. El a continuat, prin lucrările Sale zilnice, să-i deștepte și să le înalțe gândirea. Nu ar fi fost puțin lucru ca El să fi fost considerat mai mare decât ceilalți, ca venind de la Dumnezeu. Dacă ar fi gândit aceasta în mințile lor, ar fi descoperit mai apoi că El era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. (Vindecarea slăbănogului a făcut mulțimea să priceapă mai bine cine este Iisus. Deși nu s-au ferit să-l numere pe Iisus printre ființele umane, lăsând încă deschisă posibilitatea de a-L acuza de blasfemie – n.tr).
Însă, ei nu au primit limpede aceste lucruri și de aceea nu L-au recunoscut. Ei spuneau:acest om nu este de la Dumnezeu! Cum poate fi acest om de la Dumnezeu? Mințile lor se frământau continuu asupra acestor gânduri.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 29.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 9, 7-8) Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.
Admirația, iar nu teama trebuie să aducă această vindecare. Pentru a anticipa cele viitoare prin acest adevăr, mulțimile se temeau de cuvântul și de faptele Domnului. Este înspăimântător să mori fără a avea păcatele iertate de către Hristos, căci nimeni nu se întoarce în casa veșniciei decât dacă și-a agonisit iertarea păcatelor. Au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. Învățătura ajunge la limanul potrivit și, încetând frica din ei, Dumnezeu este preaslăvit pentru că a dat o asemenea putere oamenilor. Dar aceasta a fost doar datorită lui Hristos, căruia I se cuvenea ca Tatăl să-I împărtășească firea Sa. De aceea a putut face toate acestea, căci puterea lui Dumnezeu este nețărmurită. Altfel,slava ar fi venit doar de la cel vindecat și nu de la toți ceilalți. Însă aici, motivul pentru preaslăvirea oferită lui Dumnezeu este acesta: Prin Cuvântul lui Dumnezeu,, s-a dat omenirii putere,pentru iertarea păcatelor, pentru învierea trupurilor și pentru întoarcerea în rai.
(Ilarie de Poitiers, La Matei 8.8, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Le-a tranșat și le-a dizolvat în acid! Ororile din casa criminalului din Caracal au fost descoperite. Atenție, imagini șocante! Foto


Trupurile celor două fete care ar fi fost ucise de presupusul criminal din Caracal, Mihaela Luiza Melencu și Alexandra Măceșeanu, ar fi fost tranșate și dizolvate în acid. Polițiștii au descoperit adevărate orori în casa suspectului.

În casa presupusului criminal din Caracal, polițiștii au descoperit mai multe haine aparţinând celor două fete, dar suspectul, George Dincă, nu a recunoscut că ar avea vreo legătură cu dispariţie lor.
Anchetatorii au descoperit zeci de fragmente de oase în casa presupusului criminal din Caracal, precum şi saci cu carne în frigider, despre care se presupune că este umană. Medicina Legală investighează acum toate aceste probe.

Potrivit unor surse din anchetă, bărbatul le-ar fi tranşat pe adolescente în bucătăria casei, după care le-ar fi descompus resturile umane cu acid scos din bateriile unor autoturisme.
Ulterior, resturile rămase ale celor două fete dispărute în Caracal ar fi fost îngropate pe teritoriul celor 1.500 de de metri pătraţi ai proprietăţii, care sunt săpaţi în cursul zilei de vineri, 26 iulie, cu utilaje aduse de anchetatorii.

Principalul suspect este căsătorit şi are patru copii. Restul familiei locuieşte în Italia, iar Dincă era considerat de vecini un om bun.

„Îl cunosc de când eram copil, un om respectuos, saluta, ce să vă zic, un om care nici prin cap nu-ţi trecea că ar putea să facă asta. Îşi luase de curând o dubă, se ocupa cu târgurile, cumpăra dintr-o parte şi vindea în alta: păsări, porumbei, ce-i cădea la mână ieftin, cumpăra şi vindea în alte târguri“, a spus unul dintre vecini.

Cum a dispărut Mihaela Luiza Melencu 

Mihaela Luiza Melencu, elevă la Liceul Tehnic „Costin D. Neniţescu“ din Craiova, a dispărut la jumătatea lunii aprilie. Plecase din localitatea natală, din comuna Dioşti, satul Radomir, judeţul Dolj, aflată la 16 kilometri de Caracal, să ajungă în Caracal, pentru a scoate bani trimişi de mama sa, aflată în Anglia, de la un bancomat. Bunicii fetei au anunţat că n-a mai revenit, de atunci pornind căutările, cazul de dispariţie fiind înregistrat la autorităţile din Dolj.
Ultima dată, adolescenta din judeţul Dolj ar fi fost văzută de un vecin când aştepta o maşină la ocazie. Despre Luiza, cunoscuţii au avut doar cuvinte de apreciere, fiind şefa clasei.

Cum a dispărut Alexandra Măceşeanu

Cealaltă adolescentă căutată de poliţişti se numeşte Alexandra Măceşeanu, o elevă de 15 ani din localitatea olteană Dobrosloveni, elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul“ Caracal şi membră a ansamblului folcloric „Dor de Romanaţi“. Tânăra a plecat din satul natal spre Caracal, pe o distanţă de 8 kilometri, cu o maşină de ocazie, în dimineaţa zilei de miercuri, 24 iulie. Părinţii n-au mai putut s-o contacteze telefonic, motiv pentru care au alertat Poliţia în cursul aceleiaşi zile.
Potrivit unor surse din anchetă, copila a rămas fără telefonul performant, care a fost găsit ulterior de Poliţie pe raza localităţii Redea, aflate pe traseul dintre Dobrosloveni şi Caracal. Deşi a rămas fără telefon, adolescenta a reuşit să găsească un aparat mobil mai vechi în casa presupusului răpitor şi a sunat la 112 joi, 25 iulie, în jurul orei 14.00. Copila a dat nenumărate indicii despre locul în care se află – casa unui bărbat în vârstă de aproximativ 65 de ani, despre care presupunea că este mecanic auto.
În acelaşi timp, fata le-a citit angajaţilor de 112 detaliile de pe o carte de vizită găsită în camera în care era sechestrată.

În baza apelului la 112, angajaţii de la Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) le-au furnizat poliţiştilor trei adresa la care oamenii legii au descins în cursul după-amiezei de joi, fără însă a reuşi să o gasescă pe tânără.
În dimineaţa zilei de vineri, 26 iulie, la ora 6.00, poliţiştii au descins la locuinţa principalului suspect, un bărbat în vârstă de 65 de ani, care locuieşte într-o gospodărie la marginea oraşului Caracal. Vecinii spun că au observat mai multe autoturisme pe care le-au considerat suspecte pe stradă încă de la ora 4.00. Oamenii au sunat la 112, unde li s-ar fi comunicat că sunt maşini ale oamenilor legii, care au o anchetă în desfăşurare.
Poliţiştii au înconjurat toată proprietatea şi au aşteptat ora 6.00. Conform legilor din România, un mandat de percheziţie nu poate fi pus în executare în intervalul 20.00 – 6.00.
Poliţiştii l-au găsit pe suspect în casă, un bărbat pe nume George Dincă, cunoscut drept „Popicu’“.

Sursa

Criminal in serie! Dezvăluiri şocante în cazul criminalului din Caracal. Una dintre fete a sunat la poliţie. Oase, dinţi, bijuterii, găsite în curte

                            *

Dezvăluiri cutremurătoare în cazul criminalului în serie din Caracal! Una dintre fetele răpite, Alexandra, a sunat la 112 chiar din curtea ucigașului, joi, la ora 11.00. Le-a spus oamenilor legii că a fost răpită și că are nevoie de ajutor, potrivit unor surse România TV. Autoritățile n-au fost în stare să localizeze însă adresa. Polițiștii au căutat la trei adrese greşite. Ulterior, în anchetă au intervenit cei de la Direcția de Operațiuni Speciale, care se aflau întâmplător în zonă, la un alt caz. Într-un final casa ucigașului a fost identificată. Deși au localizat-o în cele din urmă, polițiștii nu au putut intra în casa criminalului decât vineri dimineaţă, la ora 6, pentru că nu aveau mandat. Potrivit informațiilor din anchetă, criminalul a omorât-o pe fată după ce a auzit conversația fetei cu poliția. Între timp, a apărut şi prima imagine cu presupusul criminal încătuşat de oamenii legii.
Poliţiştii au descins vineri dimineaţă la o adresă din Caracal, la locuinţa unui bărbat în cazul dispariţiei unei fete de 15 ani. Surse apropiate anchetei au declarat pentru news.ro că Alexandra, fata dispărută, a sunat joi înainte de prânz la 112 să anunţe că este ţinută captivă într-o casă. Dumitru Coarnă, liderul Sindicatului Național al Polițiștilor, a declarat într-o intervenţei telefonică la România TV că fata ar fi indicat la telefon o adresă greşită, găsită pe o carte de vizită. După ce au percheziţionat locul respectiv şi nu au găsit nimic, poliţiştii au cerut ajutorul STS. Pe baza datelor apelului, STS a stabilit o arie mare şi trei adrese, unde au fost făcute percheziţii, dar nu a fost găsit niciun indiciu. Spre seară, cu ajutorul poliţiştilor de la Direcția de Investigații Speciale a fost identificată a patra adresă, la care anchetatorii au descins vineri dimineaţă.


Locuinţa percheziţionată vineri dimineaţă aparţine unui bărbat, în vârstă de 65 de ani, mecanic auto şi taximetrist de ocazie. Sursele citate de România TV susţin că la locuinţa acestuia au găsit rămășite umane arse depozitate în butoaie metalice şi într-o fântână şi bijuterii similare celor purtate de fetele dispărute.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Române, Georgian Drăgan, a afirmat că la percheziţiile din locuinţa lui Gheorghe Dincă „au fost identificate mai multe rămăşiţe ce par a fi de natură umană”, astfel că un medic legist se află acolo pentru a prelua rămăşiţele pentru a face o expertiză.
„În butoiul în care au fost găsite aceste rămăşiţe au fost identificate şi bijuterii, respectiv inele, ce par a fi ale fetei dispărute la data de 24 iulie, dispariţie sesizată pe data de 25 iulie. În urma acestor verificări, bărbatul a fost identificat, se află în prezent în custodia noastră şi este audiat”, a spus Drăgan.
„Colegii mei iau în calcul şi varianta ca în acel butoi să fie şi rămăşiţele fetei dispărute în urmă cu două luni, în zona respectivă”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Române.
Rudele fetei dispărute au ajuns la locuinţa percheziţionată vineri şi urmează să ajute la identificări.
Anchetatorii suspectează că bărbatul ar fi luat la ocazie, în maşină, tinere din comunele învecinate Caracalului, apoi le ducea acasă. Casa bărbatului este împrejmuită cu ziduri din cărămidă şi ciment şi în grădină ar avea săpate gropi umplute cu apă. Bărbatul ar fi avut în curte mai mulţi câini, iar în ultimul apel telefonic, fata de 15 ani ar fi spus că e într-o curte cu mulţi câini, potrivit unor surse citate de Agerpres.

Oamenii legii verifică dacă acest caz are legătură şi cu o altă dispariţie înregistrată în Olt. Este vorba despre dispariţia Mihaelei Luiza Melencu sau ‘Lulu’ aşa cum era cunoscută de prieteni şi familie.

Conducerea Poliției Române a dispus trimiterea unei echipe mixte de specialiști din cadrul Direcției de Investigații Criminale și Institutului Național de Criminalistică, pentru a sprijini cercetările desfășurate de colegii din Olt cu privire la cazul de la Caracal, precizează Poliţia Română într-un comunicat de presă. Toate activitățile se desfășoară sub coordonarea unui procuror.
Vă reamintim că două fete care locuiesc în două localităţi diferite, aflate în apropiere de Caracal, au dispărut în condiţii asemănătoare, la diferenţă de trei luni.
Ambele fete, de vârste apropiate, se întorceau de la Caracal către localităţile de domiciliu atunci când s-au urcat în maşini, la ocazie, şi nu au mai fost văzute vreodată.
Prima care a dispărut fără urmă este Mihaela Luiza Melencu sau ‘Lulu’ aşa cum era cunoscută de prieteni şi familie.
Pe 14 aprilie, fata de 19 ani a plecat de acasă, din comuna Dioşti, către Caracal, pentru a scoate bani de la bancomat. La întoarcere, Mihaela Luiza a luat o maşină la ocazie, iar de atunci nu a mai fost văzută.
La trei luni de la dispariţia Mihaelei, o altă fată a dispărut în condiţii similare. Este vorba despre Alexandra Măceşanu, o fată în vârstă de 15 ani, care a fost dată dispărută de părinţi. Elevă a unui liceu din Caracal, Alexandra a fost văzută ultima dată, miercuri dimineaţă, după ce s-a urcat într-o maşină la ocazie. Voia să se întoarcă acasă.
Familia şi prietenii au căutat-o ore în şir, au reclamat dispariţia la Poliţie şi au cerut ajutorul oamenilor pe Facebook. Mii de oameni au distribuit postarea despre dispariţia Alexandrei, în speranţa ca cineva o va recunoaşte şi va anunţa Poliţia.

Sursa

De spre acest subiect:

https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2019/07/26/le-a-transat-si-le-a-dizolvat-in-acid-ororile-din-casa-criminalului-din-caracal-au-fost-descoperite-atentie-imagini-socante-foto/

Bucuriile duhovnicești nu se cer, ci se dobândesc

Trebuie a mulţumi şi a răsmulţumi, dar a nu le căuta. Şi cine cere bucuriile astea nu se mai cheamă Fiu după dar, ci se numeşte argat, pentru că argatul cere plata. Fiul cere de la Tată: „Tată, dă-mi şi mie o parte din avere”, iar Tatăl îi spune: „Fiule, de te vei face sănătos, toate ale mele ale tale vor fi”.
Sunt unele dăţi, când simţi cum Duhul Sfânt îţi adună mintea din împrăştiere şi cum îţi duce mintea în inimă; şi acolo zici „Doamne Iisuse…”. Şi când ţi-a obosit mintea zicând „Doamne Iisuse…”, atunci ai o adâncă smerenie. Iar atunci, Duhul cel Sfânt îţi poate lua sufletul şi te simţi că te-a răpit în rai. În timpul acela nu te mai rogi, numai te bucuri de slava lui Dumnezeu – astea când rânduieşte Bunul Dumnezeu – şi când te aduce, îţi dă înapoi rugăciunea inimii.
Astea ni le dă Dumnezeu fără să alergăm noi după bucurii duhovniceşti; trebuie să ne punem în gând: „Doamne, eu sunt un om păcătos şi trebuie să-mi plâng păcatele mele”. Atunci, Duhul Sfânt ne va da puteri tari ca să putem birui. Lucrarea poruncilor nu împiedică bucuriile acestea duhovniceşti, pentru că Dumnezeu dă bucuriile acestea când este mai liniştit, mai ales în timpul nopţii. În timpul nopţii este o linişte minunată şi atunci Duhul Sfânt îţi aduce umilinţă, smerenie, dacă păzeşti mintea de la a gândi la acestea pământeşti.
Trebuie a mulţumi şi a răsmulţumi, dar a nu le căuta. Şi cine cere bucuriile astea nu se mai cheamă Fiu după dar, ci se numeşte argat, pentru că argatul cere plata. Fiul cere de la Tată: „Tată, dă-mi şi mie o parte din avere”, iar Tatăl îi spune: „Fiule, de te vei face sănătos, toate ale mele, ale tale vor fi”.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, pp. 32-33)

Fii cu Domnul în fiecare zi, clipă de clipă!

Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, şi mulţumeşte când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea unelteşte ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.
Dintru început ia-ţi îndreptar credinţa, ca să dai rost şi noimă vieţii tale, s-o cârmueşti, adică, cu toate ale sale către Dumnezeu. Fără de El e vană şi deşartă, şi nimicnicie. Cu El, viaţa-i bogată şi plină de tâlc.
Fii cu Domnul în fiecare zi, clipă de clipă.
Fă-ţi cale către El cu faptele şi gândurile tale.
Cel care le-a făcut pe toate, a pus în toate un temei dumnezeiesc. Împărtăşeşte-te de ele, dar, duhovniceşte, cum le-a gândit pe ele Dumnezeu, cu gândul pururea la El. C-ai să dai seama de cum te-ai folosit de toate cele ale vieţii tale.
Începe tot lucrul tău, oricât de mic, cu Dumnezeu şi săvârşeşte-l ca înaintea feţei Sale.
Sârguieşte ca pe toate să le faci cu Domnul, şi fără El nimica să nu faci.
Ai pentru asta sfânta rugăciune. Pune plămada ei în fiecare faptă şi în fiecare gând. Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, şi mulţumeşte când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea unelteşte ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.
Zi de zi, uită tot mai mult de tine şi uită-te tot mai mult la Dumnezeu. Trăieşte mai puţin din ale tale şi mai mult din ale Sale. Şi tot mai mult ai să te legi de El.
Seara, socoteşte câte greşale ai făcut şi te căieşte; dimineaţa, ia-ţi viaţa ta de la început, fiecare zi a ta să fie încă un pas spre Dumnezeu.
Nu-i trândăvie viaţa, ci trudă şi alergare. Adună în toată vremea vieţii tale cu Hristos, ca să nu ţi se risipească viaţa. Ca în veşnicie sp viem întru El, Cel ce este „totul întru toţi” (Coloseni 3, 11).
(Jean-Claude Larchet, Ţine candela inimii aprinsă. Învăţătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, pp. 107-108)