Bestia care a ucis 1.500 de copii. Cel mai mare criminal în serie al umanităţii şi metodele dezgustătoare pe care le folosea

Gilles de Rais cel mai feroce criminal în serie din istoria omenirii FOTO 

Gilles de Rais cel mai feroce criminal în serie din istoria omenirii FOTO

Cel mai mare criminal în serie din istoria umanităţii a trăit acum 575 de ani în Franţa. Se numea Gilles de Rais, era erou de război, apropiat al eroinei Ioana D’Arc, şi avea o avere uriaşă. A omorât cu bestialitate 1.500 de copii. Metodele sale i-au îngrozit şi pe anchetatori.
Pe 21 octombrie 1440, în oraşul Nantes din regatul Franţei, în faţa curţii episcopale, condusă de episcopul de Nantes, era judecat un mare senior al regatului Gilles de Rais. Era un bărbat de 35 de ani, bine legat, cu trup de războinic. Alături de el, erau cercetaţi şi doi dintre servitorii săi apropiaţi.

Pentru sutele de oameni din popor adunaţi la procesul public, era un moment unic în viaţă. Marii seniori erau rar judecaţi şi mai ales în faţa mulţimii. Acuzaţiile erau grave. Gilles de Rais era bănuit de crimă, sodomie şi erezie. Urma să fie supus torturii pentru a mărturisi. Nu a fost cazul, prizonierul a dorit să facă o confesiune în faţa tuturor.

Marele senior dorea să se destăinuie, spunea acesta, după cum arată documentele privind acest proces, prezentate mai apoi de istoricul francez George Bataille. Şi-a mărturisit crimele şi păcatele. Deşi era un secol al violenţei, chiar călugării descriind scene de o rară atrocitate pentru oamenii din secolul XXI, mărturia făcută de Gilles de Rais, i-a îngrozit pe anchetatori. Aveau în faţă, după cum vor spune şi istoricii de mai târziu, pe cel mai mare criminal în serie din istoria omenirii.

De la excentric la criminal în serie

Confesiunea lui Gilles de Rais a fost păstrată timp de secole în Arhivele franceze. A fost studiată şi de specialişti, precum George Bataille sau Jean Benedetti. Aceştia au scris chiar biografii ale marelui senior francez şi au încercat să caute explicaţii pentru apetitul său criminal. Gilles de Rais se născuse în 1405, era deosebit de bogat moştenind proprietăţi întinse şi deţinând o avere colosală. A fost mareşal al Franţei şi era erou de război. S-a remarcat în războiul de 100 de ani dintre Anglia şi Franţa, contribuind decisiv la alungarea armatelor Albionului.

Cu toate acestea la 27 de ani era aproape falit. Vindea în neştire proprietăţi şi cheltuia fără seamă banii. Avea o poftă nebună pentru a cheltui. Specialistul George Bataille arată că Gilles de Rais era un compulsiv, obsedat de cheltuit bani pe lucruri netrebuincioase, dar mai ales era dornic să etapeze, să impresioneze publicul. Se considera un fel de actor pe o mare scenă. Suita sa era extrem de costisitoare dar strălucitoare.

„Ca mareşal al Franţei după victoria de la Orleans şi consacrarea lui Carol, a venit precedat de o escortă regală,acompaniat de o adunare ecleziastică. Avea un herald, două sute de oameni şi o suită de trompetişti care-i anunţau sosirea. Canonicul din capela sa, un fel de episcop,cantori şi copii de la şcoala sa de muzică făceau parte din escorta sa călări,strălucind cu cele mai bogate ornamente.  Gilles de Rais, dorea să fie strălucitor chiar cu preţul ruinei”, arată George Bataille în lucrarea sa ”Procesul lui Gilles de Rais”. Construia o capelă extrem de costisitoare şi dorea să pună în scenă un spectacol de teatru cu cheltuieli exorbitante. În spatele acestui războinic excentric şi cheltuitor se ascundea un criminal feroce.

Copii dezmembraţi şi patimi satisfăcute în sânge

În 1434 se retrage din viaţa publică la castelul său Machecoul din zona Loarei. Din acel moment începe teroarea pentru întreaga zonă. Zilnic dispăreau copii. Erau luaţi de la părinţi sub diferite motive, pentru a fi aduşi la Machecoul, însă nu mai ieşeau niciodată pe porţile castelului. Seniorul Gilles de Rais avea o poftă aparte pentru crimă şi sânge şi a început să terorize întreaga regiune, care suferea în tăcere.

„Trebuie să ne imaginăm aceste sacrificii şi copii morţi care se înmulţeau continuu. Să ne imaginăm o domnie a terorii aproape tăcută care nu se mai termina. De teama represaliilor, părinţii victimelor preferau să tacă”, arată Bataille. Erau ţărani simpli, uşor de pus la punct de seniorul de la castel şi trupele sale înarmate. Ceea ce se petrecea dincolo de ziduri depăşea orice imaginaţie.

Copii erau selectaţi de câţiva servitori anume selectaţi de seniorul Gilles de Rais. Prefera băieţii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Obligatoriu trebuiau să fie frumoşi şi cu un trup armonios. Unul dintre cei care îi aducea cei mai mulţi copii era Poitou, servitorul personal al lui Gilles de Rais, care-i împărtăşea apetitul pentru crime. Jean Benedetti, în lucrarea sa ”Adevăratul Barbă Albastră”, descrie modul cum erau primiţi băieţii la castel.

Castelul Machecoul, castelui groazei, unde Gilles de Rais îşi chinuia victimele FOTO trekearth

Castelul Machecoul, castelui groazei, unde Gilles de Rais îşi chinuia victimele FOTO trekearth

Castelul Machecoul, castelui groazei, unde Gilles de Rais îşi chinuia victimele FOTO trekearth

„Copilul era spălat şi îmbrăcat în cele mai bune haine. Mai bune decât avusese vreodată. Urma apoi o masă îmbelşugată, unde era servit şi cu hippocras, o băutură stimulantă. Apoi copilul era dus sus în camerele lui Gilles de Rais. Acesta era secondat doar de însoţitorii săi intimi. Aici, copilul vedea pentru ce a fost adus. „Teroarea care pune stăpânire pe copil îl incinta pe Gilles de Rais”, spune Benedetti. După care urma un ritual sadic. Ajutat de Poitou, Hariet-un alt servitor şi de vărul său Gilles de Sille. Poitou mărturisea în faţa tribunalului că uneori copii erau ucişi de Gilles de Rais, alătdată de servitorii săi. Fie erau decapitaţi sau ştrangulaţi, dar de cele mai multe ori erau evisceraţi de vii, cu membrele amputate într-o uriaşă agonie. Poitou mărturiseşte că stăpânului său îi plăcea să spânzure pe copii cu o funie de un cârlig şi să se masturbeze pe burta sau pe coapsele copilului.

Tot Poitou mărturisea  că Gilles de Rais rupea efectiv organele sexuale ale victimelor şi se satisfăcea. Chiar Gilles de Rais în confesiunea sa prezentată de Bataille, spune că îi plăcea să-i eviscereze de vii şi în timp ce agonizau se satisfăcea, stând pe stomacul lor în sânge. Îi plăcea să-i vadă murind. „Plăcerea sexuală conta mai puţin la el. Mai mult îi plăcea să vadă cum îşi face moartea efectul. Îi plăcea să vadă”, adaugă Bataille. Avea o infinitate de metode de a-i ucide sau de a le comanda moartea. Scăpa de cadavre arzându-le cu tot cu haine în căminul camerei sale.


A fost prins după ce a intrat în conflict cu episcopul de Nantes, căruia i-a răpit un preot. Acesta a deschis o anchetă cu ajutorul altor seniori şi al regelui şi a aflat tot. A găsit la castelul lui Gilles de Rais încă nearse peste 43 de cadavre de copii, măcelărite şi batjocorite. În total, se presupune că a omorât 1.500 de copii, începând să ucidă încă de când avea 25 de ani. A fost spânzurat şi ars pe rug, alături de complicii săi. Culmea nu s-a opus arestării deşi putea rezista aproape un an în castelul său. A deschis porţile şi s-a predat.

Dedicat diavolului

Se presupune că practica şi magia neagră, invocând diavolul în momentul crimelor. Cel care l-a iniţiat în satanism a fost culmea un cleric, Prelati din Florenţa. Cu ajutorul lui, Gilles de Rais chema un demon numit Barron. Acesta i-ar fi cerut sacrificii lui Gilles de Rais, demonul preferând copii îi spunea Prelati.

De fapt seniorul criminal dorea ca demonul să-i ofere bani, mai precis să-l ajute să transforme totul în aur, pentru a-şi satisface spiritul cheltuitor. Deşi practica de ani buni ritualuri satanice, în momentul morţii a cerut să fie îngropat creştineşte şi s-a spovedit. A fost un catolic fervent înainte de a-l cunoaşte pe Prelati, fiind unul dintre apropiaţii Ioanei D’Arc.

Ce l-a determinat pe Gilles de Rais să omoare

Specialiştii încearcă să găsească explicaţii pentru transformarea seniorului de Rais. Acesta a fost erou de război, un om credincios şi apropiat al unei femei-eroine sanctificate. A îndeplinit funcţii în stat, cu succes încă de la 22 de ani şi a contribuit la eliberarea Franţei în timpul războiului de 100 de ani. Bataille a studiat biografia lui şi spune că încă din copilărie suferise un şoc şi mai apoi au fost carenţe în educaţia oferită de tutori.

Efectele s-au văzut însă abia când Gilles de Rais avea 25 de ani. A rămas orfan de mic, tatăl său Guy II de Montmorency-Laval murind când avea 9 ani, iar mama sa Marie de Craon când avea 11. Personal ţinuse multe la mama sa, moartea acesteia fiind un adevărat şoc. Ajunge în grija marelui senior Jean de Craon.

Acesta era un cavaler brigand care i-a oferit o educaţie îndoielnică. Mai precis nu l-a ghidat în niciun fel, lăsându-l spune Bataille să facă ce vrea. Mai mult decât atât l-a învăţat avariţia, violenţa şi comportamentul războinic. ”Este însărcinat să-l educe pe Gilles, dar acesta îşi bate joc de educaţia lui. Îşi lasă nepotul să facă toate relele pe care şi le doreşte. Intervine doar pentru a-l instrui cum să fie deasupra legii”, spune Bataille. Aşa s-a întâmplat şi cu Gilles de Rais, ajunsese să simtă deasupra legii pământeşti.

Totodată, viaţa războinică pe care a dus-o începând de la 16 ani, comiţând atrocităţi pe câmpul de luptă i-ar fi stârnit pornirea naturală către crimă. Avea deasemenea o pasiune pentru copii, neajutoraţi asupra cărora avea control suprem. Specialiştii spun că dorea să se simtă asemeni lui Dumnezeu. De el să depindă viaţa şi moartea tuturor, să sfideze toate legile pământeşti. Se presupune că factorul declanşator al crimelor a fost şi moartea Ioanei D’Arc pentru care se spune că avea o simpatie aparte şi un respect deosebit. Ar fi fost dezamăgit de divinitate în numele căreia lupta Ioana şi care nu a putut-o salva de la rug.

 Sursa

Cuvânt profetic despre semnele sfârșitului lumii

(…) Trec deci cele ce se vad si vin cele asteptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se vad; totusi nimeni sa nu caute sa afle timpul când se vor petrece acestea: „Nu este în puterea voastra sa stiti, spune Domnul, anii si timpurile pe care Tatal le-a pus în stapânirea Sa” (Fapte l, 7). Sa nu îndraznesti sa hotarasti timpul când se vor petrece acestea; dar, iarasi, nici sa dormi cu nepasare: „Privegheati, spune Domnul, ca în ceasul în care nu va asteptati va veni Fiul Omului” (Matei 24, 44).

Dar fiindca trebuia ca noi sa cunoastem semnele sfârsitului lumii si fiindca asteptam pe Hristos, pentru ca sa nu murim înselati si sa fim rataciti de falsul Antihrist, apostolii, mânati prin vointa dumnezeiasca, potrivit iconomiei dumnezeiesti, se apropie de adevaratul învatator si spun:

– „Spune-ne când vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfârsitului veacului?“(Matei 24, 3). Asteptam sa vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumina (II Corinteni ll, 14), întareste-ne, ca sa nu ne închinam altuia în locul Tau.

Iar Domnul, deschizându-si dumnezeiasca si fericita Lui gura spune:

– „Vedeti sa nu va amageasca cineva!“(Matei 24, 4).

Si voi, ascultatorilor, care va uitati acum la Domnul cu ochii mintii, ascultati ca va spune si voua aceleasi cuvinte: „Vedeti sa nu va amageasca cineva!“ Aceste cuvinte va îndeamna pe toti sa luati aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfatiseaza istoria trecutului, ci sunt o profetie a celor viitoare, care negresit vor veni. Nu suntem noi cei care facem profetiile acestea, caci suntem nevrednici; noi va înfatisam cele scrise si aratam numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat pâna acum si vezi care mai lipsesc înca si întareste-te pe tine însuti. „Vedeti sa nu va amageasca cineva, caci vor veni multi în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, si vor amagi pe multi” (Matei 24, 4-5). Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Asa au spus pâna acum Simon Magul, Menandru si alti eretici atei. Asa vor spune si altii si în vremea de acum, si mai târziu.

Al doilea semn: „Veti auzi de razboaie si de vesti de razboaie”(Matei 24, 6). Este sau nu este acum razboi între romani si persi pentru Mesopotamia? Se scoala sau nu se scoala neam peste neam si împaratie peste împaratie? „Si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocurea”(Matei 24, 7). Acestea s-au întâmplat. Si iarasi: „Vor fi semne înfricosatoare din cer si furtuni mari” (Luca 21, 11). Prin urmare, „privegheati, zice Domnul, ca nu stiti în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24,42).

Totusi noi cautam un semn al venirii Domnului, propriu noua. Noi, care facem parte din Biserica, cautam un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci multi se vor sminti se vor vinde unii pe altii si se vor urî unii pe altii“ (Matei 24, 10). Sa nu te tulburi daca vei auzi ca merg pâna la varsarea sângelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva clericilor si popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau! Se poate ca ucenicul sa fie mai bun decât dascalul si sa fie întâiul cel ce vine cel din urma (Matei 20, l6), pentru ca Domnul îi primeste si pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Daca între apostoli a fost vânzare, te mai miri daca între episcopi este ura de frati? Semnul acesta nu priveste numai pe conducatori, ci si popoarele, într-adevar. Domnul zice: „Din pricina înmultirii faradelegii dragostea multora se va raci“ (Matei 24, 12). Se va lauda oare cineva din cei de fata ca are prietenie nefatarnica fata de aproapele? Oare nu adeseori buzele saruta, fata surâde, ochii sunt aparent voiosi, iar inima mestesugeste viclesug si faureste rele în timp ce vorbeste cu pace (Psalmul 27, 4)?

Mai ai si acest semn: „si se va propovadui aceasta Evanghelie a împaratiei în toata lumea, spre marturie la toate neamurile, si atunci va veni sfârsitul” (Matei 24, 14). Si dupa cum vedem, aproape toata lumea s-a umplut de învatatura lui Hristos.

Si ce se va întâmpla dupa aceasta? Domnul zice mai departe: „Deci când veti vedea urâciunea pustiirii, ce s-a spus de profetul Daniel, stând în locul cel sfânt; cel ce citeste sa înteleaga”(Matei 24, 15). Si iarasi: „Atunci, daca va va zice cineva: Iata Hristos este aici, sau: Iata este acolo, sa nu credeti” (Matei 24, 23).

Prin urmare, ura de frati face loc lui Antihrist. Diavolul pregateste mai dinainte dezbinarile dintre popoare, ca sa fie bine primit cel care vine. Sa dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici si nici vreun alt rob al lui Hristos din alta parte sa nu alerge la dusman.

Apostolul Pavel scriind despre Antihrist, a dat un semn lamurit prin cuvintele: „Ca va veni întâi lepadarea de credinta si se va arata omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se înalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau sfânt, asa încât sa sada în templul lui Dumnezeu, aratându-se pe sine ca este dumnezeu. Nu va aduceti aminte ca va spuneam acestea înca pe când eram la voi? Si acum stiti ce-l opreste de a se arata la vremea sa. Caci taina faradelegii lucreaza de pe acum; trebuie numai ca acela care o opreste acum sa fie luat din mijloc. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui si-l va pierde cu aratarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însotita de tot felul de puteri, de semne si de minuni mincinoase si de toata amagirea nedreptatii pentru cei ce pier” (II Tesaloniceni 2, 3, 10).

Acestea le spune Pavel. Lepadarea de credinta se petrece în timpul nostru; oamenii au lepadat dreapta credinta: unii marturisesc filiopaternitatea, altii îndraznesc sa spuna ca Hristos a fost adus de la neexistenta la existenta. Mai înainte ereticii îsi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum însa este plina Biserica de eretici ascunsi. Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le încânta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se îndeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de învataturile cele drepte; este ales raul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lepadarea de credinta“. Trebuie asteptat dusmanul, în parte a si început de pe acum sa trimita pe înaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vânatoare. Ai grija de tine, omule, si întareste-ti sufletul! Biserica îti arata acumînaintea Dumnezeului celui viu (I Timotei 6, 13), si te învata mai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte de venirea lui. Nu stim daca vine în timpul vietii tale si nici nu stim daca vine dupa trecerea ta din aceasta viata. Este bine însa ca tu sa cunosti semnele venirii lui si sa te întaresti mai dinainte.

Hristos cel adevarat, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, nu vine de pe pamânt. Daca va veni cineva din pustie, înselând prin false minuni, sa nu iesi (Matei 24, 26). Daca vor spune: „Iata, aici este Hristos, iata, acolo, sa nu crezi” (Marcu 13, 21). Nu te uita deci în jos si pe pamânt, caci Stapânul Se pogoara din ceruri(Fapte 1, 11). Nu Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca „ploaia pe lâna”(Psalmul 71, 6), ci Se va arata stralucitor ca fulgerul. El însusi a spus: „Caci dupa cum soarele iese de la rasarit si se arata pâna la apus, tot asa va fi si venirea Fiului Omului” (Matei 24, 27). Si iarasi: „Si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multa putere si slava, si va trimite pe îngerii Lui cu sunet de trâmbita”(Matei 24, 30-31), si celelalte. Dar dupa cum la prima Lui venire, când avea sa Se întrupeze si se astepta ca Dumnezeu sa Se nasca din Fecioara, diavolul a cautat sa batjocoreasca acest fapt prin aceea ca a nascocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falsi care se nasc si care au fost nascuti din femei, cu intentia, dupa cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevarului, o data ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are sa vina adevaratul Hristos la a doua Sa venire, potrivnicul, luând ca pricina asteptarea celor fara de rautate, si mai cu seama a celor din taierea împrejur, va aduce un vrajitor foarte iscusit în înselatoarea si reaua arta a fermecatoriei si vrajitoriei; acesta va rapi stapânirea împaratiei romanilor si se va numi în chip mincinos pe sine însusi Hristos; iar prin aceasta numire de Hristos va însela pe iudeii care asteapta pe Mesia, iar pe neamuri le va amagi prin nalucirile sale vrajitoresti.

Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vremurile împaratiei romanilor si se va apropia deci sfârsitul lumii. Se vor scula deodata zece împarati ai romanilor, poate în diferite locuri, si vor domni în acelasi timp. Al unsprezecelea împarat dupa acestia este Antihrist, care va rapi stapânirea romana prin vrajitoriile sale (Daniel 7, 24). Pe trei dintre împaratii care vor domni înaintea lui „îi va umili”(Daniel 7, 24), iar pe ceilalti sapte îi va avea sub stapânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca blândetii, a castitatii si a iubirii de oameni, aratându-se om învatat si întelept. Dându-se drept Hristos cel asteptat, va însela pe iudei prin semne, prin minuni si prin minciunile savârsite cu ajutorul înselaciunii vrajitoresti, în urma însa, va înscrie pentru domnia lui tot felul de rautati ale neomeniei, încât va întrece pe toti nedreptii si nelegiuitii care au fost înaintea lui(Daniel 7, 24). Va fi fata de toti ucigas, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastra, a crestinilor. Numai trei ani si sase luni va îndrazni sa faca aceste nelegiuiri, caci va fi nimicit prin a doua venire slavita din cer a Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos cel adevarat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Lui (II Tesaloniceni 2, 8 ) si-l va da în focul gheenei.

N-am nascocit noi aceste învataturi pe care vi le spunem; ele sunt aflate din dumnezeiestile Scripturi pe care le primeste Biserica si mai cu seama din profetia lui Daniel, de curând citita. Si arhanghelul Gavriil a talmacit-o, si spune asa:

„Fiara a patra va fi a patra împaratie pe pamânt; ea va întrece toate împaratiile” (Daniel 7, 23). Parintii bisericesti ne-au predat ca aceasta este împaratia romanilor. Cea dintâi împaratie mare a fost împaratia asirienilor; a doua, a mezilor si a persilor la un loc; iar dupa acestea, a treia, a macedonenilor; a patra împaratie este cea de acum, a romanilor. Mai departe Gavriil tâlcuieste si zice:

„Cele zece coarne ale ei înseamna ca zece împarati se vor scula; dupa ei se va scula un alt împarat, care va întrece în rautati pe toti cei dinaintea lui” (Daniel 7, 24). Gavriil nu spune ca va întrece în rautati numai pe cei zece, ci pe toti cei dinaintea lui. „Si pe trei împarati va umili” (Daniel 7, 24); adica pe trei dintre cei zece dinaintea lui. Iar daca va umili pe trei dintre cei zece, urmeaza ca el va împarati ca al optulea împarat. „Si cuvinte va grai, spune Gavriil, împotriva Celui Preaînalt” (Daniel 7, 25). Barbatul acesta va fi hulitor si nelegiuit; nu va mosteni împaratia de la parintii sai, ci va rapi domnia prin vrajitorie. Cine-i acesta sau cu a cui putere lucreaza? Talmaceste-ne-o, Pavele! „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cu semne si minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2, 9). Aceste cuvinte lasa sa întelegem ca Satana se foloseste de el ca de o unealta si ca el însusi lucreaza prin acesta. Satana stie ca la judecata viitoare nu va mai gasi nici un pic de mila; pentru aceasta nu duce razboiul ca de obicei, prin slugile sale, ci-l poarta el însusi pe fata: „cu toate semnele si minunile mincinoase“, în adevar tatal minciunii (Ioan 8, 44) mestesugeste fapte ale minciunii ca sa creada multimile ca vad înviat din morti pe cel neînviat; ca schiopii merg si orbii vad, cu toate ca nu s-a facut nici o vindecare.

Pavel urmeaza: „Potrivnicul, care se înalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau sfânt” (II Tesaloniceni 2, 4). „De tot ce se numeste Dumnezeu“: Antihrist se va arata în chip fatarnic urâtor al idolatriei, „încât sa sada în templul lui Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Dar care templu? Templul cel darâmat al iudeilor. Sa nu dea Dumnezeu sa fie acesta, în care suntem noi acum! Pentru ce spunem aceasta?

O spunem ca sa nu se creada ca ne facem noua însine favoare! Caci daca Antihrist vine la iudei ca Hristos cel asteptat de ei si daca voieste sa fie adorat de ei, atunci, spre a-i însela mai mult, se îngrijeste foarte mult de templu, ca sa-i faca sa creada ca el este cel din semintia lui David, care are sa zideasca din nou templul construit de Solomon. Antihrist atunci va veni, când, dupa hotarârea Mântuitorului, nu va ramâne din templul iudeilor piatra pe piatra(Matei 24, 2). Când se vor nimici toate pietrele lui – si prin pietrele lui nu înteleg zidul împrejmuitor din afara, ci zidul interior al templului, acolo unde erau heruvimii -, fie ca se vor surpa din pricina vechimii, fie ca se vor darâma spre a se face noi constructii, fie ca se vor risipi din alte pricini, atunci va veni acela „cu toate semnele si minunile mincinoase“; se va înalta mai presus de toti idolii; la început va lua masca iubirii de oameni, dar în urma se va arata neîndurator, mai cu seama fata de sfintii lui Dumnezeu.

Scriptura, în adevar, spune: „Vazut-am, si cornul acela facea razboi sfintilor” (Daniel 7, 21). Iar în alta parte zice: „si va fi vreme de necaz, cum n-a mai fost de când a fost neam de om pe pamânt si pâna în vremea de acum” (Daniel 12, 1). Cumplita este fiara, balaur mare, nebiruit de oameni, gata sa-i înghita! Cu toate ca putem sa vorbim mai multe despre Antihrist pe temeiul dumnezeiestilor Scripturi, totusi ne multumim cu acestea, ca sa aiba masura cuvântarea noastra.

Pentru ca Domnul a cunoscut cruzimea potrivnicului, a dat credinciosilor Sai unele îngaduinte, si spune: „Atunci cei din Iudeea sa fuga în munti”(Matei 24, 16). Dar daca cineva se stie pe sine ca este foarte puternic sa lupte cu Satana, sa ramâna – eu nu-mi pierd nadejdea în taria Bisericii – si sa spuna: „Cine ne va desparti de dragostea lui Hristos?” (Romani 8, 35), si celelalte. Daca ne temem, sa ne punem în siguranta pe noi însine; daca suntem curajosi, sa ramânem. Caci „va fi atunci necaz cum n-a mai fost de la începutul lumii pâna acum si nici nu va fi“ (Matei 24, 21). Dar sa aducem multumire lui Dumnezeu, Care a marginit marimea necazului la putine zile.

Domnul spune: „Dar din pricina celor alesi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 2). Antihrist va domni numai trei ani si jumatate. Aceasta o spunem nu pe temeiul scripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, care zice: „si se va da în mâna lui pâna la vreme si vremuri si jumatate de vreme” (Daniel 7, 25). „Vreme” este primul an, în care va creste deocamdata domnia lui Antihrist; „vremi” sunt ceilalti doi ani ai faradelegii, asa ca avem la un loc trei ani; „jumatate de vreme“, sunt sase luni. Iar în alta parte, Daniel spune acelasi lucru: „si s-a jurat pe Cel ce în veac este viu, ca în vreme si în vremuri si în jumatate de vreme…”(Daniel 12, 7). Unii au interpretat în acelasi sens si cuvintele: „O mie doua sute nouazeci de zile” (Daniel 12, 11); si: „Fericit cel care rabda si ajunge la o mie trei sute treizeci si cinci de zile” (Daniel 12, 12). Pentru aceasta trebuie sa ne ascundem si sa fugim. Poate ca nu vom sfârsi cetatile lui Israel pâna ce va veni Fiul Omului (Matei 10, 23)! Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cu credinta mucenicia pentru Hristos? Afirm ca mucenicii de atunci sunt mai presus de toti mucenicii. Mucenicii dinainte de venirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana fata catre fata. Împaratii prigonitori de dinainte ucideau numai, nu se faceau ca învie morti, nici nu aratau naluciri de semne si minuni. Acum însa Antihrist este pornit sa îngrozeasca si sa însele, „încât sa amageasca de va fi cu putinta si pe cei alesi“ (II Tesaloniceni 2, 11). Sa nu se suie în inima vreunuia de atunci gândul: „Ce minune mai mare a facut Hristos? Cu ce putere savârseste el aceste minuni? Daca n-ar voi-o Dumnezeu, n-ar îngadui-o!“. Apostolul te întareste si spune mai dinainte: „Pentru aceasta Dumnezeu le va trimite lucrarea înslaciunii” – cuvântul „trimite” este pus în locul cuvântului „îngaduie“ -, nu pentru ca sa aiba cuvânt de aparare, ci „ca sa fie judecati“ (II Tesaloniceni 2, 12). Pentru ce? „Pentru ca n-au crezut adevarului, adica adevaratului Hristos, ci le-a placut nedreptatea“ (II Tesaloniceni 2, 12), adica Antihrist. Dumnezeu îngaduie acestea si în prigonirile petrecute în cursul istoriei, cât si la sfârsitul lumii; nu înseamna ca este neputincios în a le împiedica, ci încununeaza ca de obicei prin rabdare pe propriii Sai luptatori, facându-i asemenea profetilor si apostolilor Lui. Pentru scurtul timp de suferinta vor mosteni împaratia vesnica a cerurilor, dupa cum spune Daniel: „si în vremea aceea se va mântui tot poporul Tau, care a fost scris în carte” – evident, în cartea vietii. „si multi din cei care dormeau în tarâna pamântului se vor scula; unii spre viata vesnica, si altii spre ocara si rusine vesnica. Iar cei care au fost întelegatori vor straluci cum straluceste cerul; iar dintre drepti cei multi vor straluci ca stelele în veac, si înca mai mult”(Daniel 12, 1-3)

Intareste-te pe tine insuti, omule! Ti-am dat semnele lui Antihrist. Intipareste-ti-le nu numai in memorie, ci raspandeste-le tuturor fara invidie. Daca ai copil dupa trup, invata-l de pe acum; iar daca ai nascut un fiu prin cateheza, intareste-l si pe acesta mai dinainte, ca sa nu ia ca adevarat Hristos pe cel fals. Caci “taina faradelegii lucreaza de pe acum”(II Tes. 2, 7). Ma inspaimanta razboaiele dintre popoare, ma inspaimanta schismele din Biserici, ma inspaimanta ura dintre frati. Sa fie spuse acestea!

Sa dea Dumnezeu sa nu se intample venirea lui Antihrist in vremea noastra. Cu toate acestea, noi sa ne intarim!

Acestea am avut de spus despre Antihrist.

(Sfantul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2003)