Multe ispite sunt și atunci când te rogi

Rugându-se omul cu toată puterea, se abate asupra lui silnic, gândul la vreun păcat mai vechi, şi-i aprinde şi mintea, şi inima, şi simţurile.
Multe ispite are omul de nu se roagă, că-i este casa sufletului goală; ispite multe însă îi vin când e la rugăciune.
Că rugându-se cu toată puterea, se abate asupra lui silnic, gândul la vreun păcat mai vechi, şi-i aprinde şi mintea, şi inima, şi simţurile… Şi nevăzând nici o scăpare în ceasul acela, deznădăjduieşte din pricina dracului.
Dar de se ridică prin nădejde în mila lui Dumnezeu, biruieşte cu puterea Lui. Şi o clipă răbdând cu bărbăţie şi stăruind în rugăciune biruie, osteneala i se face izvor de mare bucurie şi câştig duhovnicesc.
Să se ferească numai de părerea de sine şi de slava deşartă, cu care pe dată îl îmbie dracul pe nevoitor.
(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007, p. 135)