ROMÂNIA: ÎNCĂ UN PREOT A ÎNTRERUPT POMENIREA IERARHULUI SĂU ECUMENIST, FAPT PENTRU CARE A FOST JUDECAT ŞI ACUZAT DE “CONTRAZICEREA PUBLICĂ A POZIȚIEI OFICIALE A BISERICII”

LA DATA DE 19 FEBRUARIE, PĂRINTELE PROTOSINGHEL CLEOPA JURJ DIN ARAD A FOST JUDECAT ÎN LIPSĂ DE CĂTRE CONSISTORIUL EPARHIAL MONAHAL AL ARHIEPISCOPIEI ARADULUI, FIIND ACUZAT DE:

  • Schismă
  • Sacrilegiu
  • Abateri cu privire la săvârșirea Sfintelor Taine
  • Provocarea de tulburări, certuri și folosirea unui limbaj necuviincios
  • Navetism
  • Neglijarea datoriei de a predica și a catehiza în Biserică
  • Neascultarea de autorități
  • Contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii
  • Înființarea de paraclise particulare.

Rechizitoriul este de departe cel mai bogat dintre toate rechizitoriile care le-au fost instrumentate preoților mărturisitori împotriva ecumenismului până în acest moment.

În dezbaterile din 19 februarie 2019, Consistoriul Eparhial Monahal Arad a propus ierarhului, care a aprobat propunerea în ședința Permanenței din 28 februarie 2019, sancționarea părintelui Cleopa Jurj cu sancțiunea fără drept de contestare a opririi totale de la slujire pe o perioadă de 3 luni și canonisirea la mănăstirea de metanie de la Hodoș-Bodrog, mănăstire de metanie și a episcopului locului, după cum reiese din datele biografice ale înaltpreasfinției sale. La sfârșitul perioadei de canonisire urmează să se facă o evaluare a „stării de pocăință” a părintelui Cleopa.

Decizia arhiepiscopală precizează că dacă la data încheierii termenului acordat pentru a “părăsi schisma și neascultarea” și pentru a înceta activitatea la paraclisul înființat în Municipiul Arad, părintele Cleopa nu se va conforma va fi supus procedurilor de caterisire de către arhiepiscopul Timotei Seviciu.

PĂRINTELE CLEOPA JURJ A ÎNCETAT POMENIREA IERARHULUI ÎN ANUL 2016, DUPĂ SINODUL ECUMENIST DIN CRETA, FIIND SINGURUL CLERIC ARĂDEAN CARE A LUAT ATITUDINE FAȚĂ DE SINODUL DIN CRETA ȘI FAȚĂ DE ECUMENISM.
După încetarea pomenirii, întrucât nu s-a mai aflat într-un cuget cu viețuitorii din Mănăstirea Gai, care au continuat comuniunea cu ierarhul semnatar în Creta, părintele Cleopa s-a pensionat și s-a retras din mănăstire, după ani de zile de slujire, în care a condus lucrările de restaurare și construcție de biserică (biserica a fost sfințită cu mare fast în 2008, cu prezența a peste 20 de ierarhi și a Patriarhului României). De doi ani și jumătate slujește într-un paraclis improvizat într-un subsol dintr-o fostă zonă industrială a Aradului, numită Indagrara.

Părintele Cleopa consideră că problemele cu episcopia au apărut ca urmare a acțiunilor vicarului eparhial arhimandrit Teofan Mada, de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, care, după spusele părintelui, l-ar fi reclamat că slujește în paraclisul improvizat după întreruperea pomenirii.

Părintele relatează o întâlnire la care a fost chemat de către arhiepiscopul Timotei Seviciu, care i-a prezentat broșura de fidelizare față de sinodul ecumenist din Creta, editată de Patriarhia Română în 2017, și l-a întrebat ce părere are despre aceasta și dacă este de acord cu ce scrie în ea.

La răspunsul negativ al părintelui Cleopa, arhiepiscopul Timotei ar fi spus că nu îl interesează faptul că părintele Cleopa nu îl pomenește la slujbe, dar că îi cere să înceteze propovăduirea împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

ARHIEPISCOPUL TIMOTEI SEVICIU ESTE UNUL DINTRE PARTICIPANȚII LA SINODUL ECUMENIST DIN CRETA, FIIND SEMNATAR AL DOCUMENTELOR ERETICE ALE ACESTUI MINCIUNOSINOD.
Din relatările de presă dedicate Înaltpreasfinției Sale aflăm, printre altele, că este doctor în Teologie, că a avut dosar de colaborare cu fosta Securitate, sub numele de Radu Viorel[1], și că a fost, din încredințarea Sfântului Sinod, reprezentant al BOR la multe întruniri ecumeniste, în țări precum Suedia, Finlanda, SUA, Elveția, Franța, Germania[2].

Despre Înaltpreasfinția sa decanul Facultății de Teologie din Arad, pr. prof. univ. dr. Cristinel Ioja, spune că: “se integrează în pleiada ierarhilor şi profesorilor de teologie ortodoxă din a doua jumătate a secolului al XX-lea care au contribuit semnificativ la aprofundarea temelor ecumenice şi la intensificarea dialogurilor interconfesionale. Mărturii în acest sens sunt numeroasele conferinţe internaţionale la care participă – Franţa, Suedia, Elveţia, Germania, Statele Unite ale Americii – teza de doctorat cu o temă ce trimite spre exigenţele dialogului ecumenic dar şi spre asumarea hristologiei primului mileniu creştin cu accentul pe hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei şi dialogul cu Vechile Biserici Orientale”[3].

În Dicționarul Teologilor Români se consemnează[4] că arhiepiscopul Timotei a făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie Protestantă de la Neuchatel, la Institutul Ecumenic de la Bossey și la Facultatea de Teologie de la Fribourg și că are o teză de doctorat despre Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei în lumina tendințelor actuale de apropiere dintre Biserica Ortodoxă și vechile Biserici orientale.

În februarie 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria G-“Cultele” “în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”[5].

DESPRE „SPIRITUL ECUMENIC ȘI CIVIC DOVEDIT” DE ÎNALTPREASFINȚITUL TIMOTEI AFLĂM ȘI DINTR-O RELATARE DIN PRESA GORJEANĂ, PRILEJUITĂ DE O TRAGEDIE MINIERĂ ÎN ZONĂ.
Vorbind cu acel prilej, arhiepiscopul Timotei s-a referit la “ecumenismul sănătos” și la “frățietatea” ce se realizează prin împreună-slujirea cu ereticii: “Am găsit aici, în această împestriţare de populaţii, deci şi de toate credinţele, un ecumenism sănătos. Şi-acum au fost nu numai credincioşi ortodocşi. Am fost mai înainte la unul dintre minerii decedaţi care este reformat. Familia şi-a exprimat dorinţa ca să facem şi noi slujbă, să fie totul aşa într-o frăţietate”[6].

Implicat în săptămâna anuală de rugăciune cu ereticii în urbea pe care o păstorește, Arhiepiscopul Timotei a participat și anul acesta la rugăciunea comună cu aceștia, în ianuarie 2019, fiind criticat de către poporul aflat în biserică.

Note:

[1] https://www.mediafax.ro/social/exclusiv-ips-pimen-sidorovici-pentru-securitate-petru-pentru-die-911095.

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Seviciu#Activitatea_didactic%C4%83_%C8%99i_administrativ%C4%83.

[3] https://www.actualitati-arad.ro/ips-timotei-seviciu-arhiepiscop-al-aradului-implineste-80-de-ani/.

[4] http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/TimoteiSeviciu.html.

[5] Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.

[6] http://www.zvj.ro/articole-22845-Preasfin++ia+Sa+dr++Timotei+Seviciu++Episcopul+Aradului+++i+Hunedoarei+++bdquo+Aici++in+aceasta+zona.html.

Autor: Mihai-Silviu Chirilă / Marturisirea Ortodoxă

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul a trecut la cele veșnice

Joi dimineață, 9 mai 2019, Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, fost stareţ al Mănăstirii Simonopetra din Muntele Athos, a trecut la cele veșnice.

Arhimandritul Emilianos (Vafeidis) s-a născut în 1934, în Nikaia Pireos, din părinţi evlavioşi, proveniţi din Asia Mică, primind la botez numele de Alexandros.

De mic copil s-a ocupat de studiul Scripturii şi al Părinţilor, precum şi cu neîntrerupta rugăciune a lui Iisus. A studiat la şcoala din Simantra Halkidikis, continuând apoi la Nikaia Pireos. S-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Atena, iar după doi ani s-a mutat la Facultatea de Teologie.

La încheierea studiilor, în 1960, s-a înfăţişat Mitropolitului Dionisie de Trikkis şi Stagon, care l-a tuns în monahism cu numele Emilianos pe seama Mănăstirii Sfântului Visarion din Dousiko. În luna septembrie a aceluiaşi an a fost hirotonit diacon, slujind la mănăstirile Meteorei, care duceau lipsă de vieţuitori la acea vreme.

De praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1961, a fost hirotonit preot, rămânând pentru o vreme la Mănăstirea Sfântului Visarion din Dousiko, un loc retras şi pustiu.

La sfârşitul anului 1961, a fost numit Egumen al Mănăstirii Marea Meteoră. Deşi avea probleme de sănătate, părintele Emilianos a început aici o intensă viaţă ascetică şi liturgică, cercetând orice scriere referitoare la organizarea şi funcţionarea vechilor mănăstiri.

Mitropolitul Dionisie l-a ridicat la treapta de arhimandrit şi l-a însărcinat cu slujirea în cuvânt, cu mărturisirea şi cu povăţuirea tinerilor din eparhie. Astfel, o mulţime de tineri s-au adunat în jurul părintelui Emilianos. În 1963 s-au închinoviat primii doi monahi dintre aceşti tineri, iar sfârşitul anului şcolar 1965-1966, mulţi absolvenţi de liceu au venit la mănăstire ca începători.

Pe 6 august 1966, Mitropolitul Dionisie l-a îmbrăcat pe Egumenul Emilianos în schima mare. Tot în acea perioadă, Gheronda Emilianos a început pelerinajele la Sfântul Munte, întâlnindu-se cu Sfântul Paisie Aghioritul şi cu părintele Efrem Katounakiotul, cu care a avut strânse legături duhovniceşti.

În anul 1973, datorită creşterii numărului de monahi, întreaga obşte de la Meteora se mută în Sfântul Munte, la Simonos Petras.

Începând cu anul 1995, starea de sănătate a Părintelui Emilianos se înrăutăţeşte treptat pentru ca, în anul 2000, să predea egumenia Sfintei Mânăstiri Simonos Petras arhimandritului Elisei, actualul egumen. Gheronda Emilianos s-a retras la Metocul din Ormilia. Perioada în care a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Simonos Petras este considerată deja drept una dintre cele mai binecuvântate perioade din istoria mănăstirii.

Opera părintelui Emilianos cuprinde o tematică diversă: omilii şi predici, erminii ale scrierilor Părinţilor neptici (Avva Isaia, Isihie Presviterul, Grigorie Sinaitul, Maxim Mărturisitorul, Thalasie, Theognost), erminii ale canoanelor monahale (Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Macarie, Sfântul Pahomie), ale voturilor monahiceşti şi vieţii practice (monahism, canonul monahal, viaţa monahului, relaţia Bătrân-ucenic), erminii la Vieţile Sfinţilor (Cuviosul Nil Calavritul, Cuviosul Romil), erminii ale Sfintei Scripturi, ale imnelor liturgice şi ale altor texte teologice (Psalmi, Profeţi etc.).

Transcrierea şi publicarea tuturor catehezelor şi omiliilor a fost preluată de obştea de maici de la Metocul Ormilia, din anul 1995 începând să fie publicate în colecţia „Cateheze şi cuvântări”. În paralel cu ediţia grecească, Catehezele au fost traduse în franceză, engleză, română, rusă şi sârbă.

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească…

Sfântul Dionisie Areopagitul, în lucrarea sa despre ierarhia bisericească, scrie următoarele: „Rugăciunile sfinţilor au trecere şi în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte, asupra acelora care sunt vrednici de sfintele rugăciuni, adică asupra credincioşilor”. Şi în altă parte: „Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt datorate neputinţei omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească, de vreme ce, aşa cum spune Scriptura, nimeni nu este curat de păcat”.

Vezi, tu, cel care te împotriveşti, cum întăreşte faptul că rugăciunile pentru cei care au murit cu nădejdea în Dumnezeu sunt folositoare? Cel care poartă numele teologiei, Sfântul Grigorie Teologul, spune despre mama sa, în cuvântul la înmormântarea fratelui său, Cezar: „A auzit predica vrednică de luat în seamă, şi durerea mamei s-a făcut mai uşoară, prin făgăduinţa cea bună şi bineplăcută lui Dumnezeu, că le va da pe toate de dragul fiului, va dărui bogăţia, ca dar de înmormântare pentru acesta”. Şi mai jos adaugă: „Aşadar, toate câte ţin de noi sunt acestea. Am mai făcut deja şi altele, dar vom mai face şi în viitor, săvârşind parastasele şi zilele de cinstire anuale, dacă vom rămâne în viaţă”. (Sfântul Ioan Damaschin)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 359-360)

Mare păcat şi patimă trândăvia


Cea mai importantă este nevoinţa de noapte. Toată ziua repetăm troparul: „Iată Mirele vine în miezul nopţii…”, dar facem noi ce citim?…
Unde este pace şi dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace şi dragoste cu ceilalţi, să ştii că Dumnezeu este cu tine.
Despre canonul călugăresc: „Trebuie să-ţi faci în primul rând datoria, mai repede sau mai încet, mai atent sau mai împrăştiat, şi Dumnezeu va vedea râvna noastră şi va arăta mila Lui. Important este să-l faci (canonul)”.
În biserică, când stăm la strană şi ascultăm slujba să spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”, pentru că este o rugăciune de obşte. Urechea şi mintea să fie pe cât se poate la ce se citeşte la strană iar cu buzele să zicem: „Doamne Iisuse”.
Mare păcat şi patimă trândăvia. Lenea e păcat de moarte. În toată vremea: sau rugăciune, sau închinare, sau lucru. Iar odihnă după măsura dată de Sfinţii Părinţi: 4-5 ore ajung călugărului. Altfel, dacă dormim, mâncăm, vorbim după măsura mirenilor, nu mai suntem călugări.
(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 296)