Pentru că e Postul Sfintelor Paști, ziarul “Adevărul” ne povestește despre evreul Nicu Haas, care ar fi demonstrat că Iisus Hristos n-ar fi fost crucificat precum vedem în icoane

Articolul Povestea românului care a revoluţionat iconografia creştină. Descoperirea uluitoare despre poziţia în care erau crucificaţi oamenii acum 2.000 de ani a bucurat nespus de mult puzderie de comentatori eretici și atei ai ziarului Adevărul. Îl puteți citi integral la hiperlink, eu însă ii voi face un rezumat.

În titlu scrie ca ar fi un roman, însă din articol aflam ca este, de fapt, vorba despre evreul Nicu Haas, născut în Romania, căsătorit cu fiica unui rabin și plecat în Israel.
În Romania a lucrat la Institutul de Antropologie „Francis Rainer“, ajungând directorul secţiei de paleoantropologie, așa ca în Israel tot cu așa ceva s-a ocupat. Astfel, în 1967, a găsit scheletul unui bărbat îngropat în perioada „37 îH şi până la mijlocul primului secol”, la care „oasele călcâielor, acoperite cu o crustă calcaroasă, sunt străpunse de un cui de fier ruginit, lung de 17 – 18 centimetri”.

Plecând de la acestui cui, a tras concluzia ca respectivul fusese crucificat și fusese crucificat precum în imaginea de mai sus. Conluzia 2 a concluziei principale a fost ca toți crucificatii erau crucificati doar astfel.

Mai departe, concluzia 3 a concluziei principale ar fi ca trebuie revolutionata iconografia. Sau și mai bine nu mai revolutionam nimic și sarim direct la concluzia finala: dacă icoanele arata așa dar crucificarea era altfel, se cheamă ca totul e o minciuna iar Jertfa de pe Golgota nici n-ar fi avut loc.
Iar celor ce nu indraznesc a ajunge cu mintea pana la conluzia finala de mai sus, li se ofera oportunitatea unei întrebari „principale”: nu cumva acela o fi chiar scheletul lui Iisus Hristos?
Articolul i-a bucurat pe tot soiul de eretici ce au considerat ca s-a găsit astfel dovada istorica irefutabila ca iconografia ortodoxa este greșită. Iar pe atei ii bucura oricum orice astfel de „dovada”, chiar daca fundamentul stiintific lipsește cu desavarsire.
Vom demonstra ca toată construcția evreului Nicu Haas este un simplu basm plecat de la un cui.
I.
Se știe foarte clar din istoriografie ca crucificarea nu se facea într-un singur fel. Putea fi si pe un stalp, putea fi și pe un X. Ideea însă ramanea aceeași: greutatea trupului atârnat de mâini ducea la sufocare. Dar pentru a nu muri prea repede, condamnatului i se fixau și picioarele. Adică murea încet și în chinuri groaznice. Dacă la un moment dat se dorea ca totul să se termine mai rapid, se zdrobeau fluierele picioarelor.

Așa ca, eventual, cineva putea imagina și un supliciu precum cel din imaginea lui Nicu Haas, însă asta, evident, nu demonstrează ca toți condamnatii erau crucificati astfel.
Dar oare chiar și acel om fusese crucificat precum în imaginea de la inceputul articolului?
II.
De ce în imagine un singur cui strapunge calcaiele ambelor picioare?
În text ni se spune ca „intâmplarea a făcut ca, în cazul lui, cuiul înfipt în călcâi să fie îndoit şi astfel nu a mai putut fi scos, rămânând acolo timp de 2.000 de ani”. Iar în fotografia de pe wikipedia arata astfel:

By Rubén Betanzo S. – Hombre_de_”Giv’at_ha-Mivtar”.jpg, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10053493

Adică din text și din fotografie rezulta ca un singur cui strapunge un singur calcai. De treaba asta scrie chiar și în articolul

https://en.wikipedia.org/wiki/Jehohanan#CITEREFZiasSekeles1985, conform caruia la o reexaminare din 1985, Joe Zias, curator al Departamentului pentru Antichități și Muzee din Israel și Dr. Eliezer Sekeles, de la Centrul Medical Hadassah, au descoperit că analiza lui Haas era plină de erori. Cuiul era mai scurt decât mintise Haas și astfel nu ar fi fost suficient de lung pentru a străpunge două oase de călcâi și lemnul. Concluzia lor era indubitabila: cuiul a străpuns doar un călcâi.
Așadar, e absolut sigur ca acel cui din acel calcai nu demonstrează ca posesorul calcaiului ar fi fost rastignit astfel.
Dar oare a fost rastignit?
III.
Tot în textul din Adevărul scrie la un moment dat cum ca „oasele călcâielor erau acoperite cu o crustă calcaroasă”.

Eu am avut fractura deschisa. Îmi iesise tibia prin pantaloni după ce m-am luat la tranta cu o mașina. Fractura fusese foarte aproape de glezna și mi s-a spus ca în procesul vindecarii se va forma o crusta calcaroasa pana spre inchietura piciorului încă mult timp după ce voi fi din nou în stare sa merg. Ca atare, mi s-a indicat sa fac anumite exerciții ce-o vor macina în zona aia, altfel voi avea dureri la mers și chiar alte complicatii. N-am fost însă cuminte, așa ca durerile au apărut, m-am dus la medic, iar la radiografie am văzut ochii mei ca s-a petrecut exact ceea ce am fost avertizat. Așa ca m-am apucat foarte constiincios de acele miscari și pana la urma durerile au trecut și mulțumită bunului Dumnezeu a fost totul bine.
Nu știu dacă acea crusta calcaroasa de pe calcaiul acelui schelet era de același tip cu ce-am descris eu mai sus, însă dacă era, nu avea ce cauta la un rastignit, deoarece rastignitul moare, deci nici crusta nu se mai formeaza. Deci exista și ipoteza ca acel om sa nu fi fost rastignit. Ce cauta însă un cui în glezna unui om nerastignit, nu va pot spune. Asta doar o noua reexaminare ne-ar putea arata. Fiare se baga în oase, în cazul unor fracturi, de exemplu.

Sursa

Câteva gânduri pentru a şaşea săptămână a Postului Mare


„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pre Dumnezeu.” (Mat. 5:8)

1. Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu poate vedea nimic. Când inima se curăţeşte deplin, ea vede lumea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.

2. Roagă-l pe Dumnezeu să îţi curăţească inima, şi vei vedea o neaşteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii fără inimă.

3. Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine! – aşa se ruga prorocul şi psalmistul Davíd. Şi tu aşa să te rogi; înnoieşte şi iar înnoieşte această rugăciune, şi Dumnezeu îţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi vei vedea înţelesul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, şi vei cunoaşte înţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.

4. Prin ce putem şi prin ce poate Dumnezeu curăţi inima omului? Numai prin Duhul. Şi, dacă Îl vei milostivi pe Dumnezeu să zidească inimă curată întru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului său, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfântului său Duh, care e unul, neîmpărţit, neschimbat, deosebit de oricare alt duh care închipuie mulţime, împărţire, schimbare.

5. De aceea înţeleapta noastră maică Biserica Pravoslavnică a rânduit ca de la Miezonoptică la Pavecerniţă, în fiecare zi, la fiecare slujbă şi rugăciune, să se citească această rugăciune: Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, carele pretutindenea eşti şi toate plineşti, vino şi sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte pre noi de toate stricăciunea şi mântuieşte, Doamne, sufletele noastre!

6. Oare ai fost la ţarină când se treiera grâul? Când e zăpuşeală şi linişte, se stă şi se aşteaptă să bată vântul. Căci fără vânt nu se poate despărţi pleava de grâu. Iar când vântul începe să bată, toată lumea se umple de bucurie. Căci vântul îi ajută cel mai bine la curăţat. Într-o clipită vântul ia pleava şi rămâne grâul pe ţarină.

7. Însuşi Domnul nostru Iisus, Mântuitorul şi Învietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu că este slobod: Duhul unde voieşte suflă. (Io. 3:8) Cu adevărat, unde vrea şi când vrea. De aceea a şi poruncit Apostolilor săi, când S’a Înălţat la ceruri, să aştepte în Ierusalim – unde vor primi putere, când se va pogorî Duhul Sfânt asupra lor. (FA. 1:8)

8. În această a şasea săptămână a Marelui Post, când vei auzi Evanghelia învierii lui Lazăr din morţi, adună-ţi gândurile şi îndreaptă-le spre inima curată pe care Dumnezeu o vede. Şi cearcă curăţia inimii tale cu această minune a învierii a celui mort de patru zile. Inima necurată nu îl va vedea pe Dumnezeu în această întâmplare, nici minunea dumnezeiască, şi va îndruga poveşti despre hipnotism, autosugestie şi alte magii primite şi de ştiinţă. Iar tu, dacă aici nu Îl vei vedea pe Dumnezeu (în chipul lui Hristos cel Înviat) şi nici minunea dumnezeiască în învierea lui Lazăr, înseamnă că încă ai inima necurată.

9. Însă, în nici un caz, nu deznădăjdui. Numai să îţi doreşti cu adevărat o inimă curată – şi Dumnezeu care este dăruitorul tuturor celor bune – îţi va da. Nu te îndoi – Dumnezeu îţi va da inimă curată, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi nesfârşită.

10. Atunci se va petrece în tine acea minune dumnezeiască lăuntrică şi preafrumoasă, pe care o înfăţişează Apostolul întâilor şi adevăraţilor creştini în acest chip: Dumnezeu, carele au zis să lumineze dintru întunerec lumina, Acela a strălucit şi întru inimile noastre, spre luminarea cunoştinţei Slavei lui Dumnezeu, în faţa lui Iisus Hristos. (II Cor 4:6) Şi te vei bucura, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi fără de sfârşit. Căci acea Lumină a Duhului dumnezeiesc din inima ta va lumina totul în tine şi în jurul tău, va lumina fulgerător, până şi moartea şi mormântul, şi nu vei vedea nici moartea, nici mormântul, ci numai pe Dumnezeu cel viu, Tatăl tău, şi viaţa cea veşnică, nemărginită, purtătoare de biruinţă şi atotputernică.

(Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în marele post – Editura Predania, A șasea săptămână)