Erezia ecumenismului nu a inceput de la pseudo-sinodul din Creta – Lucrurile erau extrem de grave si inainte

Erezia ecumenismului nu a inceput de la pseudo-sinodul din Creta – Lucrurile erau extrem de grave si inainte

Foarte mulți cred ca inainte de Sinodul talharesc din Creta lucrurile stateau bine, toti episcopii si preotii erau buni, nu exista ecumenism, iar ortodoxia in tara noastra era infloritoare. Acest lucru este fals si denota ignoranta si ne-luare aminte la pacatele personale, ale noastre, ale fiecăruia, dar si ale intregului neam afundat in apostazie, superficialitate, necredinta, idolatrie fata de comfort, o viata de desfrau, ucideri etc.

Momentul Creta 2016 este momentul foarte tarziu in care trebuia macar sa constientizam cu totii cat de grav este ecumenismul si cat de mult s-a intins peste tot. Sfantul Teodor Studitul spune ca tot cel ce este ortodox da potential anatemei erezia. Noi ce vedem in schimb? Preotii deopotriva cu credinciosii pretuiesc mai mult salariile primite, se scalda intr-un ateism ingrozitor, credinta lor este moarta si a ajuns doar un ritual exterior. Daca nu ar fi fost lucrurile atat de grave si pastorii ar fi fost intr-adevar buni, am fi vazut la tot pasul manastiri si parohii care intrerup comuniunea cu episcopii tradatori. In schimb nu vedem (afara de timide exceptii) decat nepasare, complacere in tradarea ecumenista, lasitate, necredinta, materialism. Acestea existau si inainte de Creta. Acest Sinod talharesc nu a transformat pe neasteptate pastorii in lupi și oile sanatoase in oi bolnave. Acum lucrurile au devenit mai clare pentru toti, a fost ocazia cu care am vazut cat de jefuita ne era Credinta. Daca cineva locuieste cu un hot in casa, dar nu e constient ca acela e hot, acest lucru nu inseamna ca hotul nu a furat intre timp. Lupul era lup si inainte, nu pastor adevarat, furul era fur si inainte, nu doar din momentul in care s-a dat pe fata cine este cu adevarat, atunci cand stapanul casei si-a dat jos de pe ochi valul cu care era legat. Nu doar semnatura din Creta i-a facut eretici pe ierarhii ecumenisti, ci si practicarea acestuia timp de mai bine de un secol, tradarea credintei noastre pentru care in aceeasi masura este vinovat si poporul apostat, superficial, patimas, idolatru.

Iata doar cateva tradari ingrozitoare ale Credintei care au fost aprobate de Sinoadele ecumeniste, formate din ierarhi tradatori, masoni, vanduti, platiti ca sa tradeze credinta ortodoxa:

Iata ca au existat cu duiumul Sinoade care au adoptat erezia, erezia a fost data la aratare prin Sinod dupa Sinod de tradatori, si asta de 100-150 de ani, nu de ieri, de azi, nu doar de la pseudo-sinodul din Creta; pana la acest moment majoritatea am dormit…

1879 –Hotărârea Sinodului Patriarhiei Ecumenice

-, prin care se permite, ca, în lipsa preoţilor armeni şi din motive de iconomie, să li se administreze credincioşilor armeano-gregorieni de către preoţi ortodocşi Sfintele Taine Ortodoxe ale Botezului şi ale Nunţii, iar, în apropierea obştescului sfârşit, şi Sfânta Împărtăşanie, dar atenție credincioșii rămânând pe mai departe membri ai așa zisei biserici armeano-gregoriene.

Iata ca din 1879 este valabila Scrisoarea Sfantului Teodor Studitul catre Euprepian si cei impreuna cu el, prin care „calcatorii de Canoane dau anatemei pe sfinti ca pe unii ce nu sunt sfinti” (dupa parerea lor inselata si hulitoare).

1902 –Enciclica sinodală

a patriarhului Ioachim al III-lea al Constantinopolului ridică pentru prima dată problema unirii cu celelalte „biserici” solicitând părerea celorlalte Biserici Ortodoxe locale, solicitare la care multe Biserici răspund favorabil.

1922, 24 ian. Meletie al IV-lea

este înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului, deşi cu o lună înainte fusese sancționat canonic și depus din treapta de arhiepiscop al Atenei, pentru „purtare necanonică şi amestecare cu ereticii” (în „bisericile” acestora).

Tot in 1922, Meletie al IV-lea, ca Patriarh Ecumenic, recunoaşte validitatea hirotoniilor anglicane.

1948, Amsterdam. Ia naștere așa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor”

(„CMB”- World Council of Churches WCC ) ce cuprindea inițial 147 de „biserici”. Încă de la acea dată devin membre depline Bisericile Ortodoxe al Constantinopolului, Ciprului și Greciei.

1965, 7 dec. Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea,

în mod simultan, „ridică Anatema de la 1054”. Anatema a fost dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Athenagora proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost afurisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoaseşi că, cu adevărat, papalitatea latină este parte a Ortodoxiei. „Îndepărtarea excomunicărilor reciproce restabileşte relaţiile canonice dintre Roma cea veche şi Noua Romă. Aceasta restabilire este o necesitate canonică…”, se spune într-o declaraţie a Patriarhiei, dar se omite esențialul că ereticii papistași nu au făcut dovada lepădării lor de învățăturile eretice care au dus la despărțirea din trecut, ci au adăugat cu timpul și alte rătăciri care îi fac cu totul străini de Biserica Ortodoxă. Din acest moment, mai multe mănăstiri şi schituri din Muntele Athos au oprit pomenirea patriarhului Athenagora la sfintele Slujbe și Sfintele Taine.

1968-În Pastorala de Crăciun,Patriarhul Ecumenic Athenagora afirmă că „poporul lui Hristos”: romano-catolicii şi ortodocşii, se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau al teologilor. Mai declară că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocși pomeniți în timpul Dumnezeieștii Liturghii).

1990 și 1993, Chambésy. Acceptarea ereziei monofizite

După așa-zisa întâlnire istorică de la Mănăstirea Anba Bishoy (Egipt) între 20-24 iunie 1989 unde a fost adoptată Prima Declaraţie Comună asupra hristologiei, adoptată de Comisia Mixtă de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale” și s-a renunțat de ortodocșii ecumeniști la denumirea de „Bisericile necalcedoniene” fiind înlocuită cu „Bisericile Orientale Ortodoxe”, în 1990 la Chambésy se fac următorii pași către recunoașterea ereziei severiene potrivit căreia există o amestecare a firilor dumnezeiască și omenească într-o „fire compusă” în persoana Mântuitorului după întrupare. În Declarația comună se arată că ambele familii (ortodocșii și necalcedonienii) sunt de acord „că firile, cu lucrările și voințele lor proprii sunt unite în chip ipostatic și chip natural în mod neamestecat, nechimbat, neîmpărțit și nedespărțit și că ele se disting doar în gândire”. În Declarația a doua de la Chambésy (1990) se recomanda Bisericilor Ortodoxe necesitatea ridicării anatemelor și condamnărilor date împotriva tuturor Sinoadelor şi ereziarhilor monofiziți pe care i-au anatematisit Sfinții Părinți începând cu Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon.

Dialogul ecumenist între ortodocși și monofiziți are ca scop recunoașterea bisericească reciprocă și împărtășirea în comun ca semne exterioare ale comuniunii, fără ca monofiziții să renunțe la ereziile lor.

1991, Camberra, (Australia).

A VII-a Adunarea generală a „CMB”de la Camberra cu tema: „Vino, Duhule Sfinte, înnoiește toată creația” întărește viziunea ecumenistă asupra unei lucrări noi a Sf. Duh în epoca noastră și proclamă același duh prefăcut al păcii: „Bisericile de astăzi sunt chemate să-și mărturisească din nou credința lor, și să se pocăiască pentru momentele în care creștinii au rămas tăcuți în fața nedreptății sau a amenințărilor la adresa păcii”, certificând realitatea că orientarea adunărilor ecumeniste este în mare parte către problemele sociale și politice ale lumii, fără să aibă vreo învestire în acest sens.

A fost prezent si Mitropolitul Daniel Ciobotea.

1993, 17-24 iunie, Balamand (Liban). Oficializarea

teoriei „ramurilor” prin introducerea termenului de „biserici surori”. În cadrul acestui acord teologic între ortodocșii ecumeniști și papistași s-a acceptat că erezia papistașă este biserică-soră cu taine valide și succesiune apostolică. Se mai recunoaște în documentul respectiv că Biserica Universală, pe care noi o credem și o mărturisim a fi Biserica Ortodoxă, ar fi incompletă fără comuniunea cu așa-zisă biserică romano-catolică, făcând în mod viclean și nepotrivit analogia cu trupul omului care nu este deplin decât având ambii plămâni, adică cele două biserici în viziune ecumenistă. Părinții aghioriți, autori ai Scrisorii Sfintei Chinotite împotriva acordului de la Balamand și a ereziei «bisericilor surori» au arătat că „actuala biserica romană este biserica inovaționismului și a măsluirii scrierilor Părinților Bisericii și a deformării Sfintelor Scripturi și a hotărărilor Sfintelor Sinoade. Grave deosebiri teologice, precum Filioque, primatul și infailibilitatea papală, harul creat etc. primesc amnistie, și este născocită o unire fără niciun acord în dogmă.”

Oare unde erau atunci oile si pastorii buni? Oare am putea gasi vreun exemplu de preot sau credincios care a luat public atitudinecand a venit ereticul papa in Romania?

2007, 8–15 octombrie, Ravenna (Italia).

„Referinţele Documentului de la Ravennala credinţa apostolică, la Tainele de iniţiere, la Preoţie, la Euharistie şi la succesiunea apostolică se fac cu atâta naturaleţe pentru Biserica romano-catolică, încât cineva ar putea crede că Biserica romano-catolică în toate aceste puncte este ortodoxă. Din Documentul de la Ravenna transpare tendinţa de a înfrunta chestiunea primatului papal ca o normalizarea privilegiilor papale şi nu ca o problemă profund teologică care se referă la însăşi taina lui Hristos”. (arhim. Gheorghe Kapsanis, Stareţul Mănăstirii Grigoriu din Sf. Munte Athos)

2016, 2-3 februarie. În cadrul lucrărilor Soborului Bisericii Ortodoxe Ruse

membrii sinodului arhieresc au arătat că în forma sa actuală, proiectele de documente ale Sfântului și Marelui Sinod nu încalcă puritatea credinței ortodoxe și nu se abat de la tradiția canonică a Bisericii.Aceasta este o nouă biruință a ereticilor ecumeniști asupra cugetării ortodoxe a pleromei Bisericii pravoslavnice Ruse.

2016, 12 februarie, Havanna (Cuba).

Declarația comună a papei Francisc și a patriarhului Kiril al Moscovei din care spicuim: „Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină.” (1) „În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.” (5) „Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Hristos.” (6) „Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin la diferite Biserici dar sunt uniți printr-o suferință comună, reprezintă un zălog al unității creștinilor.” (12) Prin această declarație comună se urmărește acceptarea de către ortodocși a împăcării cu papistașii fără a li se cere niciun fel de pocăință. Tot atunci s-a exprimat ideea falsă că dacă toți martirii aparținând diferitelor „biserici” au suferit o persecuție din motive religioase înseamnă că toți au luptat și au mărturisit același adevăr. Aceasta este o necinstire a Sfinților Mărturisitori ai Ortodoxiei și o deturnare vicleană a sensului luptei și jertfei lor.

2016, Aprilie, Lesbos. Declarația comuna a papei Francisc și a arhiepiscopului Ieronim al Atenei afirmă printre altele: „La rândul nostru, supunându-ne voinţei Domnului nostru Iisus Hristos, noi am decis ferm şi cu toată inima că vom intensifica eforturile de promovare a unităţii depline între toţi Creştinii.”

2016, 16-27 iunie, Kolimbari, Creta (Grecia)

Desfășurarea “sfântului și marelui sinod”. Prin documentele semnate și aprobate de reprezentanții a zece Biserici locale au fost admise cununiile mixte între ortodocși și heterodocși cu încălcarea Sfintelor Canoane ale Bisericii și tot cu această ocazie s-a acceptat denumirea istorică de „biserici” pentru eterodocși, deși acest lucru a fost condamnat cu sute de ani înainte la Sinodul Ortodox de la Ierusalim din 16 martie 1672 când a fost anatematisată Mărturisirea de credință a Patriarhului ecumenic Kiril Lukaris datorită influențelor calvino- reformate. Pseudo-sinodul din Creta impune erezia ecumenismului ca doctrină oficială a Bisericii si constituie o încununare a eforturilor de peste 100 de ani cu privire la participarea reprezentanților ortodocși la mișcarea ecumenistă.

2016, 15-21 septembrie, Chieti (Italia).

În cadrul întâlnirii comisiei mixte de dialog între ortodocșii ecumeniști și papistași este recunoscut primatul papal de către reprezentanții ortodocși.

Sursa (si de vazut integral): Ieromonahul Spiridon Rosu -Istoria adevarata a ecumenismului

Vedeti si: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/04/26/sa-nu-uitam-ca-episcopii-eretici-din-bisericile-oficiale-trebuiau-sa-fie-caterisiti-demult/

In acest timp, ce am făcut ca neam sa ne apărăm credinta, in loc sa punem inceput bun prin pocăință? Lumea întreagă alunecă din rău în mai rău. S-au inregistrat miliarde de ucideri, complacerea in uitare si apostazie, satisfacerea tuturor placerilor, miscarea „Hippie”, practici yoga, materialism, consumerism, feminism, inchinare la mamona, emancipare etc… Oamenii din întreaga lume, au fost absorbiti de impulsurile patimase. Iar noi ca neam, am alunecat tot mai mult spre cele dobitocești si am uitat complet de Marturisirea Credintei Ortodoxe prin cuvant si prin vietuire.

Sa incetam sa mai spunem deci ca inainte de Creta era totul bine. Nu eram, cum spun unii in poezii naive, o turma credincioasa si unita de buni pastori, ci somnul cel de moarte al apostaziei pusese stapanire pe noi, dupa un secol si jumatate de soboare de ierahi tradatori si masoni care au tot aprobat ecumenismul, dupa ce comunismul a distrus si ultimele palpairi ale fibrei sanatoase a poporului drept-slavitor.

„Feriţi-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.”(Matei 7:15)

Scrisoarea Sf. Ignatie către o cucoană care nu accepta că sunt „mulţi chemaţi, puţini aleşi” şi că aleşii sunt tocmai adevăraţii ortodocşi

Surshttps://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2019/01/25/erezia-ecumenismului-nu-a-inceput-de-la-pseudo-sinodul-din-creta-lucrurile-erau-extrem-de-grave-si-inainte/a

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s