Nu mai ai dreptul să deschizi gura dinaintea lui Dumnezeu, dacă ai spus: „Pedepseşte-l pe vrăjmaşul meu”

Uită de păcatele altora, ca şi Dumnezeu să le uite pe ale tale. Dacă ai spus: „Pedepseşte-l pe vrăjmaşul meu”, nu mai ai dreptul să deschizi gura dinaintea lui Dumnezeu. În primul rând, pentru că L-ai mâniat şi în al doilea rând, pentru că ceri lucruri care sunt împotriva esenţei rugăciunii. Dacă te rogi pentru iertarea păcatelor, cum de îndrăzneşti să mai rosteşti cuvântul „pedeapsă”? Trebuia, dimpotrivă, să te rogi pentru ceilalţi, pentru ca apoi să capeţi îndrăzneală să te rogi şi pentru tine. Dacă te rogi pentru ceilalţi, dobândeşti şi ceea ce voieşti tu, chiar dacă nici nu ai deschide gura să spui în rugăciune ceva despre problemele tale.

Nu există nimic mai trist decât un suflet care poartă ură în el. Asemenea, nu există nimic mai necurat decât o limbă care vorbeşte de rău şi blestemă. Eşti om, nu te face fiară. Gura nu ţi s-a dat ca să muşti, ci ca să mângâi prin cuvintele tale. Dumnezeu ţi-a poruncit să ierţi, iar tu Îi ceri să nu ţină seama de porunca Sa? Nu te gândeşti că diavolul se bucură şi râde când aude o asemenea rugăciune, iar Dumnezeu, Care este Creatorul, Binefăcătorul şi Mântuitorul tău, se întristează?

Sfântul Ioan Gură de Aur, ”Problemele Vieții”, trad. de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Ed. Egumenița

VIDEO (si transriptul): Parintele ADRIAN FAGETEANU despre ACTELE CU CIP. Inregistrare din AUGUST 2010!!! Nu indeamna doar SA NU LE LUAM, spune lucruri chiar cu mult mai grave …

= Reporter
X= Frate din grup
R: – Cineva care le-a primit, de buna voie, deci nesilit de nimeni (stiind ce inseamna), noi, ca duhovnici, ce facem?
X:  – Cu el?  (cel care le-a primit)
Parintele Adrian Fageteanu: – V-am spus, acela care n-a stiut ce va fi (ce va scrie in pasaport) este astfel iertat, iar pe CEL CARE STIE PRECIS ca-i LEPADARE DE HRISTOS, sa NU-L IERTATI.
R: – Parinte si cine ia de exemplu: permisul sau actul biometric? Da, permisul, de exemplu, de conducere … DACA-I PREOT, isi PIERDE HARUL preotiei? Deci: a luat permisul si slujeste in continuare. Mai are HARUL preotiei?
Parintele Adrian Fageteanu: – Stiti asta (si mai bine ca mine chiar), ca credinciosii, il vad pe el ca slujeste, iar Dumnezeu stie ca slujeste altcineva in locul Lui; el e vazut numai cu trupul, ca-i cu trupul acolo, dar slujba o savarseste INSUSI DUMNEZEU!
R: – Ingerii, INSUSI DUMNEZEU. Si PUTEM SLUJI impreuna cu ei, care au ACTE?
Parintele Adrian Fageteanu: -NU.
R:- Nu.
Parintele Adrian Fageteanu: – Nu! Nu, Nu, Nu; Nu va sfatuiesc, sa slujiti cu ei. Sau (daca vreti sa-l salvati) dupa una, doua incercari …
R:- Fereste-te!
Parintele Adrian Fageteanu: – Da, DACA NU ASCULTA, il supui Bisericii, N-ASCULTA nici BISERICA, sa FIE SOCOTIT ca un PAGAN si VAMES.
R:- Deci practit,CADE in EREZIE;
Parintele Adrian Fageteanu: – DA.
R:- Cum ar veni, practic, chiar si permisul, deci si permisul cade?
Parintele Adrian Fageteanu: – Da, da;
R:- Multi parinti zic, Preacuvioase parinte, zic multi parinti;
Parintele Adrian Fageteanu: Preacuvioase!; [rade]
R:- Cuvioase, zic
Parintele Adrian Fageteanu: – As fi bucuros, daca as fi Cuvios; da; [rade]
R:- Parinte Adrian! [rade]
Parintele Adrian Fageteanu: – Asa da! [rade]
R:- Parinte Adrian, zic unii parinti ca “problema e numai actele biometrice, iar PERMISUL, intrucat nu-i biometric, NU-I nici o PROBLEMA”
Parintele Adrian Fageteanu: – NU-i ADEVARAT; NU-i ADEVARAT!
X:- Are cod de bare.
Parintele Adrian Fageteanu: – Nu, nu, v-am mai spus, dupa ce atrageti atentia si n-asculta, il supui …
R:- … Bisericii.
Parintele Adrian Fageteanu: -BISERICII.
R:- Sobor, Sinodului cum ar veni
Parintele Adrian Fageteanu: – DA.
R:- Soborului Bisericii.
Parintele Adrian Fageteanu: – Da.

Sursa

Prigoana împotriva Bisericii – Tot mai evidentă: Sfantul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, apare mai nou în Wikipedia ca antisemit

r.o.: Încet încet, ”pas cu pas”, prigoana împotriva Bisericii, a Adevărului (Hristos), a Sfinților Părinți, este din ce în ce mai vizibilă.

Masoneria, care recunoaște oficial că este autoarea ecumenismului sincretist (infernală mișcare mondială politică și religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal – Antihrist, și unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creștinismul și înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana), după ce și-a împlinit obiectivul oficializării ecumenismului prin pseudo-sinodul din Creta (iunie 2016), după ce a modificat deja multe texte ale Sfintei Liturghii, a modificat textul Prohodului (cenzurând acele versuri din care reiese că iudeii au avut un rol decisiv în crucificarea lui Hristos), trece deja la pasul următor, anume punerea în aplicare a planului prin care Sfinții Părinți sunt decredibilizați prin catalogarea lor ca fiind antisemiți.

În acest sens, recent, Sfântul Ioan Gură de Aur, este inclus de către Wikipedia în categoria celor care trebuie repudiați ca fiind antisemiți, conform politicii corecte…

Iată ce se poate citi public despre Sfântul Ioan Gură de Aur în paginile virtuale ale acestei ”enciclopedii” electronice:

ADVERSUS JUDAEOS (ÎMPOTRIVA IUDEILOR)[8]
Sfântul Ioan Gură de Aur este acuzat că în predicile sale (Omiliile) ar instiga și cita pe cei care instigau la ură religioasă contra evreilor.[9][3][10][5][11][12] Patrologii consideră aceste argumente nedrepte și anacronice, pe motiv că în Antichitate nu puteau exista antisemiți, termenul denotând un concept rasist modern, fără analog în Antichitate.[13] Dar ei nu pot nega că Gură de Aur a făcut o teologie a înlocuirii de factură anti-iudaică și a folosit o retorică anti-iudaică.[14]

Într-o serie de opt omilii, în timpul primilor doi ani ca preot în Antiohia (386-387), Sfântul Ioan Gură de Aur îi insultă și denigrează pe evrei, îi incită pe creștinii să-i urască și disprețuiască pe evrei[15] , cu scopul de a face religia acestora mai puțin atractivă pentru „creștinii iudaizanți” din parohia lui, care luau parte la sărbătorile evreiești și care urmau regulile religioase iudaice [16] · [17]. Predicile sale sunt formulate convențional, folosind o formă retorică intransigentă cunoscută sub denumirea grecească de „psogos”, insultându-l și urâțindu-l pe adversar.

Un scop al acestor omilii era de a-i împiedica pe creștini să participe la obiceiurile evreiești, evitând astfel erodarea perceptibilă a numărului credincioșilor păstoriți de Sf. Ioan Gură de Aur. În omiliile sale, Chrysostomul îi critică pe „creștinii iudaizanți”, care participau la sărbătorile evreiești și respectau celelalte obiceiuri evreiești precum sabatul, recurgeau la circumciziunea fiilor lor și efectuau pelerinaje la locurile sfinte evreiești[18]. În greaca medievală, aceste predici sunt denumite Kata Ioudaiōn (Κατά Ιουδαίων), titlu care se traduce în latină prin Adversus Judaeos, iar în limba română Contra evreilor. Traducerile mai recente, bazându-se pe faptul că Sf. Ioan Gură de Aur își adresează predicile membrilor propriei sale parohii, care continuau să urmeze obiceiurile evreiești, preferă un titlu mai puțin controversabil: Contra creștinilor iudaizanți[19][20].

Potrivit unor erudiți patristici, în secolul al IV-lea, opunerea unui punct de vedere deosebit era exprimat într-un mod retoric, denumit „psogos” (insultă), ale căror convenții literare constituiau în defăimarea adversarului într-un mod înverșunat; astfel, acești erudiți consideră că a-l trata pe Sf. Ioan Gură de Aur drept „antisemit”, este echivalent cu a folosi o terminologie anacronică, într-un context istoric necuviincios[21], această opinie părând a juca pe diferența puțin relevantă dintre antisemitismul rasial (încarnat cel mai bine de “limpieza de sangre” spaniolă și “legile rasiale” naziste) și antisemitismul religios tradițional (pe care l-a promovat atât Gură de Aur cât și înaintașii și succesorii lui). Deosebirea este următoarea: anti-iudaismul este ură religioasă, în timp ce antisemitismul este rezultatul „rasismului științific” al secolului XIX; un anti-iudaist nu ar mai fi avut nimic contra unui evreu care se boteza (deci trecea de la iudaism la creștinism), în schimb pentru naziști nu conta deloc dacă un evreu era botezat sau nu.[22]

Dar că preferăm să numim predicile lui Gură de Aur “anti-iudaism”, “ură religioasă contra evreilor” sau de-a dreptul “antisemitism” (religios, firește), fapt rămâne că ele au fost o sursă importantă de legitimare a antisemitismului de-a lungul secolelor care au urmat[23], și asta n-o poate nega și n-o neagă din fericire, nici un erudit[24][25], oricât de apologetic ar fi el, căci a explica un context istoric nu poate înseamna și a scuza incitarea la ură și insultă, astfel ca asta nu-l scuză pe Gură-de-Aur de anti-iudaismul lui extrem, cu atât mai mult cu cât astfel de încercări de a-l descărca pe Chrysostom de responsabilitatea istorică[26] se face apelând la ideea că generațiile de antisemiți care s-au inspirat din scrierile lui pline de ură, n-au ținut cont de contextul istoric (fragila poziție a creștinismului în secolul al IV-lea) și de sensul dorit de autor (păstrarea fidelilor creștini tentați de riturile iudaismului), nu de alta, dar Gură-de-Aur însuși se face vinovat de o astfel de eroare, când din sensul original de lecție istorică pentru un popor nărăvit la idolatrie de sclavia egipteană, care rătăcește dar este iertat, el face din povestea Ieșirii (cap. 32) despre vițelul de aur, o explicație “anacronică” a reticenței evreilor de a-l accepta pe Iisus ca Mesia, “într-un context istoric necuviincios”.[27]

sursa citatului: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur

  1. Așadar, putem anticipa că după Sf. Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari și importanți sfinți ai Bisericii, și autor al Sfintei Liturghii, vor urma să aibă parte de același ”tratament” politic corect nu doar și ceilalți sfinți, ci inclusiv Sfinții Apostoli și Evangheliști, ca stâlpi ai Ortodoxiei, fiind considerate ”extremiste” toate scrierile acestora, inclusiv Sfintele Canoane, inclusiv Sfanta Scriptură!

Mâine 1 august începe Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului incepe de obicei pe 1 august si are o durata de doua saptamani (1-15 august). Lasata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie si postul incepe pe 31 iulie.
In popor este cunoscut si sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Santamariei. Este un post care ii pregateste pe crestini pentru cele doua mari praznice din luna august: Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Originea acestui post a fost fixata in secolul al V lea cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , in vreme ce la Ierusalim acest post tinea opt zile. Existau si crestini care posteau toata luna august, in vreme ce altii posteau in luna septembrie. Uniformizarea datei si a duratei postului a avut loc in sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie tinut incepand cu 1 august si sa se termine pe 15 august, ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului.
Exista randuiala ca impreuna cu slujba Vecerniei sa se savarseasca in aceasta perioada a postului Adormirii Maicii Domnului si cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar in ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.
Postul Adormirii Maicii Domnului inseamna infranare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Daca ne tinem departe de anumite mancaruri, sa ne tinem departe si de pacate. Sa nu ne intristam ca pierdem satisfactia pe care ne-o aduce hrana de „dulce”, caci prin retinerea de la ea vom fi partasi unor daruri care ne fac mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu.
Daca in acest post se recomanda ajunare luni, miercuri si vineri pana la ora 15.00, ora de la care se poate consuma numai mancare uscata, iar daca marti si joi ni se cere sa mancam fara ulei, nu trebuie sa intelegem ca postul Adormirii Maicii Domnului dispretuieste trupul. Nu, acest post cauta sa-l mantuiasca impreuna cu sufletul.
Sa nu ajungem la astfel de ganduri: „Maine ce voi mai gati?”, „Astazi cu ce bani sa mai cumpar bucate de post?”, caci nu diversificare alimentara si cheltuiala peste masura cere postul. Faceti din rugaciune mancare pentru vremea postului si veti vedea cat de hranitoare si de ieftina este adevarata mancare de post. Nu va indemn la o postire peste puterile dumneavoastra, ci doresc sa va atrag atentia ca postul are nevoie si de rugaciune. Fara ea, cele doua saptamani de post vor fi chinuitoare si vor parea ca nu mai au sfarsit.
Post cu bucurie!
Adrian Cocosila

Îngrădire de erezie (întreruperea pomenirii episcopilor eretici) sau… ascultare de papa?

Ghenadie Scholarios, primul patriarh al capitalei Bizanțului după cucerirea acesteia de către turci (29 mai 1453), scria:

„Eu cred următoarele: cel care îl va pomeni pe papa sau va fi în comuniune cu cei care îl pomenesc sau va sfătui și va îndemna pe cineva să îl pomenească, îl voi considera exact cum a făcut Sfântul și Marele Sinod de la Constantinopol, care a cercetat dogma latină (papistașă) și i-a condamnat pe cei care credeau în ea, adică pe patriarhul Ioannis Vekkos și pe cei de un cuget cu el.

De asemenea, nu consider că pomenirea papei sau a oricărui alt episcop este un lucru neînsemnat. De altfel, comuniunea duhovnicească a celor de aceeași credință și supunerea lor desăvârșită față de adevărații păstori se exprimă prin pomenirea numelui lor.

Sinoadele și Sfinții Părinți au hotărât că trebuie să ne ferim de comuniunea cu cei de al căror cuget ne lepădăm. Mai presus de toate, însă, Domnul Hristos ne spune: „Oile nu urmează glasul străinului , ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul lui.” (Ioan 10, 5)

Să nu cumva să se întâmple ca eu să fac să cadă în erezie Biserica mea, care este Mama Sfântă a ortodocșilor, acceptând pomenirea papei, căci papa mărturisește și crede cele pe care Biserica nu le acceptă.

Așadar, cel care vă mărturisi că papa drept învață acum drept cuvântul adevărului, mărturisește astfel că strămoșii noștri au fost eretici. Părerea mea a fost și este aceasta: urmând Sfinților Părinți, fără nicio îndoială nu voi fi vreodată în comuniune cu papa și cu cei care au comuniune cu el. Pentru că noi trebuie să imităm, să urmăm credința Sfinților Părinți, devreme ce nu avem sfințenia și înțelepciunea lor (ca să zicem că am putea face altfel).”

traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

ACEASTA ESTE EDUCAȚIE? NU! ACEASTA ESTE DORINȚA OCULTEI DE A PERVERTI MORAL COPIII NOȘTRI

A ajuns și la noi religia lgbtxyz în cărțile pentru copii. Unul dintre principiile teologice de bază din cartea genezei acestei religii este: ”Melcii și râmele practică hermafroditismul simultan, de aceea se pot împerechea cu orice partener le iese în cale, mascul sau femelă.” Prin urmare această religie luptă pentru drepturile omului de a se comporta precum melcii și râmele. 

https://www.aparatorul.md/aceasta-este-dorinta-ocultei/

Ce spunea CRISTIAN TUDOR POPESCU, acum 20 ani, despre EVREI si HOMOSEXUALI 

sursa:ortodoxinfo

Foto: http://republica.ro/autor/cristian-tudorpopescu

Acum vreo 20 de ani, la Marius Tuca Show, Cristian Tudor Popescu se arata deranjat ca un mare dirijor evreu nu venise in Romania pentru a se interesa de copiii supradotati, ci pentru a-i critica pe romani ca i-ar discrimina pe tigani.

Si explica el tot atunci ca evreii au creat in jurul lor cercuri concentrice cu tot soiul de minoritati, de la homosexuali si pana la tigani.
Iata si ce putem citi la CTP, 2001: „Homosexualitatea, IMORALĂ şi DEVIANTĂ”. CTP, 2016: „Iubirea între două persoane de acelaşi sex nu e imorală, stimaţi 3 milioane de concetăţeni!” de pe Tribuna:
Când Ema Zeicescu silabiseşte tâmpenii la televizor, nu-i niciun bai. Nici loc de panică nu e. Probabil că cineva ţine morţiş s-o facă de râs, de-o lasă pe sticlă. Când liniştea bălţii e făcută ţăndări de bâta cetepeului, cum să te prefaci că nu te-a stropit şi pe tine? Ia uite cum ţi-a udat fâşul!
S-a întâmplat acum câteva zile când deontologul neamului a certat nici mai mult, nici mai puţin decât „Trei milioane de oameni din această ţară care încă nu au învăţat principiile fundamentale ale democraţiei” pentru că doresc, netrebnicii, definirea constituţională a căsătoriei drept uniunea dintre – Ptiu, drace! – bărbat şi femeie.
„3 milioane de concetățeni de-ai mei au semnat petiția inițiată de Biserica Ultrafericitului Daniel, care ar interzice căsătoria civilă între persoane de același sex prin modificarea în acest sens a Constituției. Trei milioane e cifra pe care nu pot să o ironizez în niciun fel. Ce vor cei 3 milioane? Vor ca nişte concetăţeni ai lor care plătesc impozite ca şi ei, care sunt egali cu ei în faţa legii supreme a ţării, vor să le refuze acestor oameni un drept civil pe care îl au şi ei. Nu vorbesc de căsătoria religioasă. Biserica are tot dreptul să dea o circulară că în bisericile din România se oficiază doar căsătorii între un bărbat şi o femeie. Are dreptul să facă asta.
Dar cu ce drept vrei să schimbi Constituţia care priveşte toată populaţia şi să le iei acestor oameni un drept al omului?
Omul acela are un comportament sexual care nu îl face cu nimic imoral, homosexualitatea nu e imorală. Dar iubirea între două persoane de acelaşi sex nu e imorală, stimaţi 3 milioane de concetăţeni! Dacă iubesc un bărbat, de ce să nu am dreptul să împart cu el, printr-un act civil, patrimoniul, moștenirea, reprezentarea, spațiul locativ, așa cum am cu o femeie? Sau invers”, a afirmat Cristian Tudor Popescu. Bineînţeles că despre dreptul meu, al tău, ba chiar şi al lui de a nu vedea cupluri de hăndrălăi hârjonindu-se, bărbăteşte, prin parc ori la terasă, doar fiindcă îi lasă legea, nimic. Mucles. Nici măcar cu o vorbă nu şi-a împopoţonat deontologul discursul. Era să scriu delirul. Cu toate că delirul abia începe:

”Dar cu ce drept nu îngăduie BOR zisa Mântuitorului, «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți», Iisus neprecizând dacă aproapele e femeie sau bărbat? Cu ce drept se amestecă în Constituția care e pentru toți, credincioși sau ne, hetero sau homo?”, se întreabă CTP.
Acum 15 ani, însă, când păcatului puteai să-i mai spui păcat şi virtuţii virtute, fără să-ţi sară în cap tot soiul de soioşi organizaţi în organizaţii, iar homosexualitatea nu era una dintre priorităţile guvernului şi ale Curţii Supreme a SUA, Cristian Tudor Popescu avea cu totul alte păreri decât cele exprimate la Digi, îşi aminteşte activenews.ro.
Într-un editorial postat în ziarul Adevărul, în momentul în care Parlamentul discuta abrogarea articolului 200 din Codul Penal, CTP se exprima vehement împotriva manifestărilor publice ale homosexualilor. Argumentele pe care, azi, CTP le proclamă în favoarea căsătoriilor homosexuale, erau ironizate de acelaşi jurnalist cu 15 ani în urmă.
CTP compara homosexualii cu necrofilii, zoofilii sau pedofilii, afirmând că aceasta este o formă „aberantă” a sexualităţii umane. I-auzi:
„Nu numai ca pederaştii şi lesbienele trebuie lăsaţi în legea lor, să se pipăie şi să se lingă în văzul lumii, dar trebuie să fim democraţi şi toleranţi până la capăt, nu pe porţiuni. Mai sunt şi alte minorităţi sexuale care suferă din pricină că nu sunt înţelese de societate. Necrofilii, de exemplu, cei care fac amor cu cadavre, ei cum să-şi trăiască pasiunea vieţii când nu au acces neîngrădit în cimitire? Ca să nu mai vorbim de morgă, unde se iroseşte atâta prospătura. Apoi zoofilii, dedicaţi animalelor, care-şi au şi ei câte o Claudia Schiffer cu uger de nota 10 sau un măgăruş pe post de Antonio Banderas. S-a gândit cineva că, odată cu dezastrul din zootehnia românească, zoofililor li se reduc posibilităţile de a avea o relaţie? Ce, ei nu sunt oameni? Există, de asemenea, categoria celor care obişnuiesc s-o facă cu statui – literatura medicală denumeşte asta pygmalionism; deunăzi tocmai a încercat unul pe la Bacău cu monumentul eroului necunoscut. Ce jale trebuie să-i bântuie de atâţia ani pe pygmalionişti, de când superexcitantul Lenin a fost dat jos de pe soclu şi înlocuit cu două steaguri impracticabile”, scria el.

„Vulgaritatea, obscenitatea mă deranjează indiferent daca sunt homo sau hetero. Totuşi, nu cred ca se pot pune pe acelaşi plan sexualitatea normală şi vreo forma aberantă a ei, fie şi pentru simplul motiv ca umanitatea există ca rezultat al împerecherii heterosexuale – o omenire homosexuală ar dispărea stearpă în câteva zeci de ani, într-o decrepitudine de sfârşit de lume”, continua CTP.

Ironia face ca articolul respectiv să se încheie cu nişte previziuni pe care CTP le considera sumbre atunci, dar care s-au îndeplinit întocmai şi al căror avocat este jurnalistul, azi.
„Odată ce se grupează în organizaţii legalizate, homosexualii se pot promova unii pe ceilalţi în diverse structuri, pot să devină din discriminaţi închipuiţi nişte factori agresivi de dislocare pe tăcute a heterosexualilor, cum în Vest deja se întâmplă – enclavele se pot construi şi altfel decât geografic sau etnic”, afirma editorialistul de la Republica.ro.
În loc de concluzie: 15 ani i-au trebuit deontologului ca să nu mai întoarcă spatele homosexualilor. Ce l-o fi convins oare să le-ntoarcă faţa? „Senilitatea sau oportunismul?”, se-ntreabă activenews.ro. Sau, ia stai: mă, dacă abia acum e uns cu toate alifiile?

LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA? AU CUPRINS-O MULTE ISPITE

“Pentru ca să audă cu milostivire glasul rugăciunii noastre şi să ne izbăvească pe noi de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de toată rana cea aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm…”

 Lumea arde. Pricepeti asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de vapaie a aprins diavolul incat de s-ar aduna toti pompierii, n-o pot stinge. Vapaie duhovnicesca. N-a ramas nimic. Numai de rugaciune e nevoie, ca sa se milostiveasca Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci cand se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiti sa se intoarca la Dumnezeu si sa-L roage sa trimita o ploaie puternica, ca sa se stinga. Asa si pentru vapaia duhovniceasca pe care a aprins-o diavolul e nevoie numai de rugaciune ca Dumnezeu sa ajute. Toata lumea se indreapta spre a ajunge un singur caz. O incurcatura generala. Nu poti spune: “Intr-o casa s-a stricat putin fereastra, sau altceva, sa o repar”. Toata casa este in dezordine. S-a stricat tot satul. Situatia a scapat de sub control, numai de sus mai e nadejde, la ceea ce face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu sa lucreze cu surubelnita, cu mangaierea mainii Sale ca sa repare. Lumea are o rana care s-a ingalbenit si trebuie sparta, dar inca nu s-a copt bine. Se coace raul, ca atunci in Ierihon (Isus Navi 6,24) cand a fost gata pentru dezinfectie. Suferintele lumii sunt fara sfarsit. O descompunere generala, pe familii, si mici si mari. In fiecare zi inima mea mi se toaca. Cele mai multe case sunt pline de suparari, de neliniste, de stres. Numai in casele care traiesc dupa Dumnezeu oamenii sunt bine. In celelalte, divorturi, unii falimentari, altii bolnavi, unii accidentati, altii cu psiho-medicamente, cu droguri! Mai mult sau mai putin cu totii, sarmanii, au o durere. Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinte de dincolo, ii trag bancile, ii scot din case, cu gramada si nu pentru o zi sau pentru doua. Sau daca un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sanatosi, se imbolnavesc din pricina acestei situatii. Multe familii de acestea daca ar avea lipsa de grija a monahilor, ar petrece cel mai bun Paste! Cata nefericire exista in lume! Cand pe cineva il doare si se intereseza de ceilalti si nu de sine, atunci el vede intreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicesti… De multe ori, atunci cand rostesc rugaciunea: “Doamne Iisuse” – vad copilasi mici, sarmanii, cum trec pe dinaintea mea mahniti si se roaga lui Dumnezeu. Mamele lor ii pun sa faca rugaciune, pentru ca au probleme, greutati in familie si cer ajutor de la Dumnezeu. Intorc butonul pe aceeasi frecventa, si astfel comunicam. Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. (…) Este trebuinta sa facem multa rugaciune cu durere, ca Dumnezeu sa intervina. S-o luam in serios si sa traim duhovniceste. Anii sunt foarte grei. A cazut multa cenusa, zgura, nepasare. E nevoie de mult suflet, ca ele sa dispara. (…) Intra unele boli europene si inainteaza spre mai rau. (…) Iar noi dormim in opinci. Nu spun sa luam pancarte, ci sa intoarcem rugaciunea noastra, preintampinand marele pericol ce il asteptam si sa ne inaltam mainile catre Dumnezeu. (…) Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim. Viata noastra sa fie mai calculata. Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate… Trec anii si ce ani grei! Nu s-au terminat subiectele. Cazanul fierbe. Daca cineva nu este putin intarit, cum va putea oare infrunta o situatie grea? Dumnezeu nu i-a facut pe oameni nepricopsiti. Trebuie sa cultivam marimea de suflet. Intr-adevar, daca se va face o zguduitura, Doamne fereste, cati vor sta in picioare? (…) Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare. Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? (…) Acest duh slobod care exista … este o mare lipsa de recunostinta. Astazi vezi o lume fiarta (…) Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa. (…) Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera. E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie (…) Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: “Fiti gata”? Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti. Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii. Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet. Sa existe duh de jertfa. Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa. (…) Sa ne pregatim. Daca nu seamana omul, cum va da Dumnezeu sa creasca graul sau? Omul trebuie sa semene si potrivit cu ce va semana, Dumnezeu va da. Si in armata se spune: ‘Fii gata!‘. Cand este cineva gata? Atunci cand armata este in asteptare, si militarii sunt mereu gata, cu incaltamintele lor, cu armele lor, cu corturile, asteptand ordinul.(…) Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga asta. Lucrurile inainteaza tac-tac. Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne vorbeste in acest sens. De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim pe rugaciune si sa luptam impotriva raului prin rugaciune. (…) Trebuie sa ne doara. Oare poate persista o ispita sau o stare grea daca se roaga calugarii cu inima? Cu toate ca trecem prin ani grei vad ca in manastiri domneste un duh… de veselie! Lumea arde. (…) Noi ne trecem vremea cu placere si celalalt intre timp moare. (…) Toata temelia este calitatea rugaciunii. Rugaciunea trebuie sa fie din inima, sa se faca din durere. (…) Cheia reusitei este ca pe om sa-l doara. Daca nu-l doare, poate sta ore intregi cu metania in mana si rugaciunea lui sa nu aduca nici un rezultat. Daca exista durere pentru problema pentru care te rogi, chiar si cu un suspin faci rugaciune din inima. (…)” SFANTUL PAISIE AGHIORITUL, “TREZIRE DUHOVNICEASCA”
https://www.aparatorul.md/lumea-arde-pricepeti-asta-au-cuprins-o-multe-ispite/

Patriarhul Sako: întâlnirea de la Bari nu va fi un eveniment izolat

La Bari s-a repropus “urgenta de a unificata data în care diferitele Biserici celebrează Pastele”

În ziua de reflecţie şi rugăciune cu privire la Orientul Mijlociu, convocată la 7 iulie la Bari de papa Francisc, conducătorii şi reprezentanţii Bisericilor şi comunităţilor creştine prezente în teritoriile medio-orientale au pus deoparte acuzări, ambiţii de proeminenţă şi victimisme. Atenţia nu s-a concentrat numai asupra suferinţelor creştinilor, pentru că este clar pentru toţi că destinul creştinilor medio-orientali „este legat de însoţitorii lor de drum care nu sunt creştini”. Şi în dialogul cu uşile închise a fost repropusă „cu forţă mai mare” urgenţa de a unifica data în care diferitele Biserici celebrează Paştele, ca semn şi pas concret spre comuniunea deplină între toţi creştinii răspândiţi în acea regiune a lumii. Asta relatează la Vatican Insider patriarhul de Babilonia al caldeilor Luois Raphael Sako, creat cardinal de papa Francisc în consistoriul din 28 iunie. Episcopul de Roma la numit pe patriarhul şi neo-cardinalul caldeean printre preşedinţii următorului Sinod, dedicat tinerilor, care se va ţine în Vatican de la 3 la 28 octombrie 2018 despre tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Exodul creştinilor din Orientul Mijlociu se referă mai ales la tinerele generaţii, cele mai implicate în procesele migratoare care subţiază prezenţa numerică a multor comunităţi creştine medio-orientale.
1
La câteva zile de distanţă, ce imagini păstraţi de la întâlnirea din Bari?
Îmi vine în minte aceea dintr-un cenacol, în care s-au întâlnit ca să se roage împreună fraţii din unica Biserică a lui Cristos. Şi după aceea, aşa cum am spus deja, microbuzul care i-a dus pe parcursul de la bazilica „Sfântul Nicolae” la plajă mi-a amintit de barca lui Petru. Nu era numai episcopul de Roma, ci şi patriarhii care poartă titlul de Antiohia, care a fost şi ea o Biserică condusă de apostolul Petru. Microbuzul era deschis, larg deschis spre lume, nu închis în el însuşi. Şi nu era oprit, static, ci mergea. Exact ca barca lui Petru. De-a lungul parcursului, persoanele îngrămădite pe marginile străzii la trecerea noastră ne strigau: „Unitate! Unitate!”.
Şi colocviile rezervate? Ce v-a uimit?
Nu am vorbit despre probleme de doctrină. Era ca şi cum ne-am fi convins că împărtăşim aceeaşi credinţă. A fost evident că unitatea poate creşte mergând împreună, rugându-ne împreună şi înfruntând împreună problemele, ştiind căî putem să luăm dintr-un izvor comun. A înfrunta împreună urgenţele comune poate ajuta şi la creşterea în unitate, până la comuniunea deplină.
Cum era tonul intervenţiilor? S-a vorbit despre propuneri practice pentru a da semne de unitate?
Uneori în întâlnirile ecleziasticilor există mecanisme cam de Curte: se vorbeşte despre privilegiile propriii şi despre propriile proeminenţe juridico-ecleziastice în timp ce, eventual, în afara camerei întâlnirii, popoarele suferă, familiile şi săracii cu greu supravieţuiesc. De data aceasta n-a fost aşa. Nimeni n-a vorbit în tonuri victimiste. Şi nici nu s-a vorbit numai despre suferinţele creştinilor. Le era clar tuturor că destinul creştinilor este legat de cel al colegilor lor de drum care nu sunt creştini. Musulmanilor, evreilor şi tuturor celor care trăiesc în Orientul Mijlociu. Ca semn vizibil al unităţii noastre a fost ridicată cu forţă mai mare propunerea de a găsi o dată comună pentru celebrarea Paştelui.
Dumneavoastră repetaţi adesea că practica politică în ţările medio-orientale trebuie să se modeleze cu mai multă hotărâre după principiul de cetăţenie, pentru a diminua discriminările pe bază etnico-religioasă. Concret, care este calea? Creştini trebuie să facă presiuni pentru a cere guvernelor să aplice acel principiu?
Afirmarea principiului de cetăţenie nu poate şi nu trebuie să fie o exigenţă şi o cerere subliniată numai de creştini. Nu facem sectarisme creştine despre acest lucru. Principiul de cetăţenie este un lucru care-i interesează pe toţi şi aplicarea sa este un beneficiu pentru toţi. Asta o repetă şi mulţi musulmani şi conducătorii lor religioşi. A afirmat asta imamul de la al Azhar. Şi în urmă cu câteva zile şi muftiul din Republica Libaneză.
Întâlnirea de la Bari va rămâne un eveniment izolat?
La Bari, cuvintele şi rugăciunile împărtăşite au pregătit terenul pentru acţiuni comune. Fiecare dintre noi, întorcându-ne acasă, a dus cu sine atâtea posibile idei de dezvoltat. Şi pentru aceasta a fost clar că nu va fi vorba despre un eveniment izolat. Toţi sunt de acord în decizia că vor exista astfel de întâlniri. Este nevoie desigur de o altă întâlnire. Şi după aceea, eu doresc mult ca să fie posibilă de a lărgi întâlnirea şi la musulmani şi evrei. Este o dorinţă a mea, însă se naşte din faptul că singuri nu putem înfrunta şi rezolva toate problemele. Trebuie să lucrăm împreună cu toţi ceilalţi.
În Irak de unde se poate începe?
Bisericile prezente în Irak au erau reprezentate toate la întâlnirea de la Bari. Acum este mai uşoară şi unitatea între noi. Vom putea face mai eficace Conciliul Bisericilor Irakiene. Şi cu musulmanii văd progrese. După înfrângerea lui Daesh (Statul Islamic, nr) violenţele de matrice sectară s-au diminuat obiectiv.
Părintele Jacques Murad, care acum trăieşte în Irak, a spus că creştinii trebuie să păzească şi aşteptarea lui Isus care este prezentă printre musulmani.
Musulmanii aşteaptă de la noi o mărturie creştină autentică. Şi noi suntem chemaţi să mărturisim printre musulmani că Cristos este viu. Noi uneori, cu lexicul nostru şi cu limbile noastre liturgice particulare, ca siriaca, aramaica, armeana, nu-i ajutăm să înţeleagă. Acum, când citesc rugăciunile noastre în arabă rămân uimiţi. Nu este vorba de a merge pentru a face prozelitism printre musulmani. Însă desigur asta îi ajută să depăşească şi prejudecăţi nemotivate, ca acelea de a considera creştinismul un politeism.
Drumul început la Bari poate să-i intereseze şi pe musulmani?
Lucrurile se rezolvă atunci când vine timpul lor. În urmă cu cincizeci de ani, o întâlnire ca aceea de la Bari n-ar fi fost posibilă. Se poate întâmpla ca spectacolul atâtor creştini din Biserici şi comunităţi diferite reuniţi împreună să poată fie văzut ca un exemplu şi de alţii. Şi eventual ar putea ajuta şi pe şiiţi şi pe sunniţi să depăşească conflictele şi contrapoziţiile dintre ei.
De Gianni Valente
(După Vatican Insider, 19 iulie 2018)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu