Icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” – 30 iunie

Icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” este prăznuită pe 30 iunie. Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu își are numele de la satul Balykina, din provincia Cernigov. În unele sinaxare rusești mai este numită și icoana Maicii Domnului „Volyn”.

Potrivit tradiției, icoana a fost adusă în Rusia în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Mihail Romanov, de refugiații ortodocși din Galicia. În timpul războiului cu suedezii, icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” a lăcrimat. În acea perioadă, icoana se afla în casa lui Dulskogo Pan, cel care a adus-o pe tărâmul rusesc. Văzând minunea, acesta a promis că va construi o biserică în care va așeza icoana Fecioarei Maria. Nedorind să se despartă de icoana făcătoare de minuni, el a întârziat zidirea bisericii. Însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat în vis lui Dulsky și i-a poruncit să construiască biserica în care a promis că va așeza icoana sa.
După acest vis, el a zidit biserica cu hramul Sfântului Nicolae și a mutat icoana în ea. Mutarea icoanei s-a săvârșit în ziua de 4 august 1711. Din acel moment, icoana a devenit cunoscută ca icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” și a săvârșit numeroase minuni.
Pe 24 iunie 1811 contesa Anna Ivanovna Bezborodko a ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase. Pe îmbrăcămintea icoanei stă scris ca mărturie: „Această ferecătură a fost donată de contesa Anna Ivanovna Bezborodko pe 24 iunie 1811”.
Icoana este renumită în tot cuprinsul Rusiei pentru vindecările minunate și variate pe care le săvârșește. Este cunoscută în special pentru vindecările afecțiunilor sistemului nervos. Printre minunile cele mai cunoscute sunt: izbăvirea localității Rozhkov de epidemia de holeră din anul 1872, izbăvirea de ciumă a satului Kovalevkepred din anul 1876 și vindecare de pneumonie a unei familii în anul 1886.

Icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” este pictată pe pânză lipită pe lemn. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu își ține mâinile împreunate în rugăciune, iar Pruncul Hristos se odihnește în poala Maicii Sale.

O copie fidelă a acestei sfinte icoane a aparținut Sfântului Ioan Maximovici, Mitropolit de Tobolsk (†10 iunie 1715), de când era Episcop de Cernigov. Sfântul Ioan a fost cel care a dat binecuvântare ca în jurul bisericii în care se afla icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” să se formeze o mănăstire în anul 1712. Aceasta a funcționat până în anul 1923, când a fost închisă și demolată.

În anul 1993, Biserica Ortodoxă din Rusia a hotărât redeschiderea și restaurarea mănăstirii. Doi ani mai târziu, în 1995, icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” a fost așezată în biserica mănăstirii. În toată această perioadă, icoana fusese păstrată în secret de câțiva creștini evlavioși, pentru a evita distrugerea ei.

Inchisoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel


Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an pe data de 29 iunie, ziua in care au suferit moarte martirica la Roma, in anul 67 d.Hr. Traditia pune arestarea celor doi pe seama persecutiei din timpul lui Nero, care a inceput din anul 64, cand incendierea Romei a fost atribuita crestinilor. Tot potrivit traditiei, Sfintii Apostoli Petru si Pavel ar fi fost intemnitati pentru un timp in aceeasi celula, in Inchisoarea Mamertina din Roma.

Inchisoarea Mamertina – istoric

Cea mai veche inchisoare a cetatii romane, Mamertinum, se afla in inima Romei antice, la cativa pasi de Arcul lui Septimiu Sever, in apropiere de impunatorul edificiu al Curiei. Numele „Mamertina” are origine medievala, si poate fi o referire la templul lui Marte aflat in apropiere.
Inchisoarea Mamertina a fost unica temnita a Romei din timpul regilor si tribunilor, astfel incat poetul Juvenal a caracterizat drept fericita epoca aceea, intrucat o singura inchisoare era de ajuns pentru toata cetatea. Aceasta este mentionata de cativa scriitori antici, printre care si Titus Livius, care dateaza constructia ei in secolul al VII-lea i.Hr, in timpul domniei regelui Ancus Marcius.


Inchisoarea Sfintilor Apstoli Petru si Pavel
Inchisoarea era loc de detentie si de executie pentru condamnatii politic destinati supliciului in calitate de „dusmani ai poporului Romei”. Iar cei mai multi dintre acesti dusmani ai poporului Romei au fost crestinii. Tot aici erau inchisi si crestinii ce urmau sa moara in arene.
Se pare ca majoritatea osanditilor intemnitati aici au sfarsit sugrumati. Extras din Tullianum, prizonierul, inlantuit, era atasat cortegiului, spre deliciul plebei ingramadite de-a lungul Viei Sacra, pret de cateva sute de metri si dupa consumarea festivitatii, supus supliciului in respingatoarea grota. Dupa care cadavrul era aruncat in Cloaca Maxima, marele canal subteran – existent si astazi – care mergea de la Forum la Tibru.
Inchisoarea Sfintilor Apstoli Petru si Pavel

Aceasta inchisoare a fost folosita ca loc de detentie pana spre sfarsitul secolului al IV- lea (d.Hr.).
Incepand cu aceasta vreme, inchisoarea Mamertina a devenit un important loc de pelerinaj, datorita traditiilor legate de ea, potrivit carora Sfintii Apostoli Petru si Pavel ar fi fost intemnitati pentru un timp aici, in aceeasi celula.


In sec. al XVI-lea, deasupra inchisorii a fost construita biserica San Giuseppe dei Falegnami (al Dulgherilor).
Inchisoarea Mamertina – descriere
Inchisoarea Mamertina consta din doua celule subpamantene situate pe doua niveluri. Vestigiile acestei temnite incep in spatele unui sir de coloane anodine, cu o mica platforma catre care duc doua scari construite „in oglinda”. E partea moderna a complexului, realizata in sec. XVIII sub papii Clement al XI-lea si Benedict al XIII-lea.


Celula superioara a inchisorii are forma trapezoidala si dateaza din secolul al II i.Hr. Pe peretele din partea dreapta se afla o placa pe care sunt numiti cei mai cunoscuti prizonieri care au fost intemnitati aici. Printre acestia se numara gotul Jugurta si galul Vercingetorix.
Pe o a doua placa sunt amintiti martirii si sfintii care au fost inchisi in acest loc, persecutorii acestora si oamenii de marca ce au venit in pelerinaj aici. Tot in aceasta celula se afla un altar si doua statui ale Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
O alta scara, stramta si abrupta, duce in Tullianum, celula de la nivelul inferior. Numele acestei camere vine de la „tullus”, izvorul care exista si astazi in subsolul celulei.
Aceasta celula are forma circulara. Constituie partea cea mai ascunsa a intregului complex, locul unde erau tinuti condamnatii la moarte. Istoricul antic, Sallus spunea despre Tullianum ca se afla la aproximativ 4 m sub pamant, -sub nivelul Romei Antice – pe care „intunericul si mirosul greu o faceau hidoasa si greu de locuit”.
Si aici se gaseste in prezent un mic altar, deasupra caruia este reprezentata in relief, scena in care Sfantul Apostol Petru ii boteaza pe ceilalti prizonieri. Tot aici se mai gaseste o cruce intoarsa, dupa modelul celei pe care a fost rastignit Sfantul Apostol Petru.
Inchisoarea Sfintilor Apstoli Petru si Pavel
In stanga altarului, poate fi vazuta o coloana de care, potrivit traditiei, au fost legati Sfintii Apostoli Petru si Pavel, locul de unde i-a convertit la crestinism pe gardieni.
Inchisoarea Sfintilor Apstoli Petru si Pavel
Langa altar, o deschizatura rotunda, aflata in podea, ofera acces la izvorul despre care se crede ca a tasnit la rugaciunile Sfantului Apostol Petru, pentru a-i putea boteza pe ceilalti detinuti.

Desi nu exista pana in prezent nicio descoperire arheologica si nicio sursa scrisa care sa confirme detentia Sfintilor Apostoli Petru si Pavel in Inchisoarea Mamertina, aceasta asociere este facuta in baza unei traditiei timpurii (sec. IV-V), ce a atras in acest loc, inca de la inceput, numerosi pelerini.
Astfel, potrivit acestei traditii, Sfantul Apostol Pavel ar fi putut fi inchis aici inainte de a fi decapitat pe drumul catre Ostia, la Tre Fontane, iar Sfantul Apostol Petru inainte de a fi crucificat cu capul in jos, in circul lui Nero de pe dealul Vatican.
Potrivit unei alte traditii, Sfantul Apostol Petru ar fi facut sa apara un izvor in inchisoare pentru a putea sa-i boteze pe ceilalti prizonieri. Despre acest izvor, inca de timpuriu, pelerinii au marturisit ca are puteri tamaduitoare.
Inchisoarea Sfintilor Apstoli Petru si Pavel
In baza acestor traditii, Inchisoarea Mamertina a ramas pana in zilele noastre un important loc de pelerinaj.
Radu Alexandru
Sfintii Apostoli Petru si Pavel

 

​Didahia – sau invatatura celor 12 apostoli

Capitolul I
1. Sint doua cai: una a vietii si alta a mortii; si este mare deosebirea intre cele doua cai.
2. Calea vietii este aceasta :
Mai intii, sa iubesti pe Dumnezeu, Creatorul tau; al doillea, pe aproapele tau ca pe tine insuti si toate cate voiesti sa nu ti se faca tie, nu le face si tu altora.
3. Iar invatatura acestor cuvinte este aceasta :
Binecuvintati pe cei ce va blestema si rugati-va pentru dusmanii vostri; postiti pentru cei ce va prigonesc; ca ce multumita aveti, daca iubiti pe cei ce va iubesc ? Nu si paganii fac acelasi lucru ? Voi, insa, iubiti pe cei ce va urasc, si nu veti avea dusman.
4. Departeaza-te de poftele trupesti si lumesti. Daca-ti da cineva o palma pe obrazul drept, intoarce-i lui si pe celalalt si vei fi desavarsit. Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi cu el mergi cu el doua daca-ti ia haina, da-i si camasa; daca cineva ia de la tine ce-i al tau, nu cere, ca nici nu poti.
5. Oricarui cere de la tine, da-i si nu cere inapoi, ca Tatal vrea sa dea tuturor din darurile Sale. Fericit este cel ce da potrivit poruncii, ca este nevinovat. Vai de cel ce ia! Daca ia, avind nevoie, va fi nevinovat; dar cel care ia neavand nevoie, va da socoteala de ce a luat si pentru ce; dus la inchisoare, va fi cercetat de cele ce a facut si nu va iesi de acolo pana cand ce nu va da si cel din urma ban. Dar si despre acestea s-a zis : Sa asude milostenia ta in mainile tale pana cunosti cui dai.
Capitolul II
1. A doua porunca a invataturii: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter; sa nu strici baieti, sa nu fii desfrinat, sa nu furi, sa nu vrajesti, sa nu faci otravuri, sa nu ucizi copil in pantece, nici pe cel nascut sa nu-l ucizi, sa nu poftesti cele ale aproapelui.
2. Sa nu juri stramb, sa nu dai marturie mincinoasa, sa nu vorbesti de rau, sa nu tii minte raul.
3. Sa nu fii cu doua ganduri, nici cu doua feluri de vorba, pentru ca doua feluri de vorba este cursa mortii.
4. Sa nu fie cuvintul tau mincinos, nici in desert, ci plin de fapta.
5. Sa nu fii lacom, nici rapitor, nici fatarnic, nici rau, nici mindru. Sa nu ai gind rau impotriva semenului tau.
6. Sa nu urasti pe nici un om, ci pe unii sa-i mustri, pe altii sa-i miluiesti, pentru altii sa te rogi, iar pe altii sa-i iubesti mai mult decit sufletul tau.
Capitolul III
1. Fiul meu, fugi de orice rau si de tot ce este asemenea lui.
2. Sa nu fii manios, ca mania duce la ucidere; nici invidios, nici certaret, nici manios, ca din toate acestea se nasc ucideri.
3. Fiul meu, sa nu fii poftitor, ca pofta duce la desfriu; sa nu spui cuvinte de rusine, si nici sa te uiti cu ochi pofticiosi, ca din toate aceste se nasc adulterele.
4. Fiul meu, sa nu ghicesti viitorul dupa zborul pasarilor, pentru ca aceasta duce la Inchinare de idoli; sa nu descanti, sa nu citesti in stele, sa nu faci vraji, sa nu vrei sa auzi de ele, nici sa le vezi, ca din toate acestea se naste inchinarea la idoli.
5. Fiul meu, sa nu fii mincinos, pentru ca minciuna duce la hotie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slava desarta, ca din toate acestea se nasc hotiile.
6. Fiul meu, sa nu fii cartitor, pentru ca te duce la hula, nici obraznic, nici cu gand rau, ca din toate acestea se nasc hulele.
7. Sa fii blind, pentru ca cei blanzi vor mosteni pamintul.
8. Sa fii indelung rabdator, milostiv, fara rautate, pasnic si bun, tremurand totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit.
9. Sa nu te inalti pe tine insuti, nici sa ai sufletul tau obraznic. Sa nu se lipeasca sufletul tau de cei mandri, ci sa ai legaturi cu cei drepti si cu cei smeriti
10. Cele ce ti se intampla se le primesti ca bune, stiind ca nimic nu se face fara Dumnezeu.
Capitolul IV
1. Fiul meu, sa-ti aduci aminte, ziua si noaptea, de cel ce-ti graieste cuvantul lui Dumnezeu si sa-l cinstesti ca pe Domnul, ca unde se vorbeste de domnie, acolo este si Domnul.
2. Sa cercetezi in fiecare zi cartile sfintilor, ca sa afli odihna in cuvintele lor.
3. Sa nu faci desbinare si sa impaci pe cei ce se cearta. Sa judeci cu dreptate, sa nu te uiti la fata omului, cand ai sa mustri pentru pacat.
4. Sa nu te indoiesti daca un lucru va fi sau nu.
5. Sa nu fii cu miinile intinse la luat si cu ele stranse la dat.
6. Daca ai dobindit ceva prin lucrul miinilor tale, sa dai ca rascumparare pentru pacatele tale.
7. Sa nu stai la indoiala cand dai si nici sa murmuri cand dai, ca vei cunoaste cine este Bunul Rasplatitor al platii.
8. Sa nu intorci spatele, celui lipsit; sa faci parte din toate ale tale frateluri tau si sa nu zici ca sunt ale tale. Daca santem partasi la cele nemuritoare, cu atat mai mult la cele muritoare.
9. Sa nu iei mina ta de pe fiul tau sau de pe fiica ta, ci sa-i inveti din tinerete frica de Dumnezeu.
10. Sa nu poruncesti slugii tale sau slujnicii tale, cand esti amarat si suparat, ca si ei nadajduiesc in acelasi Dumnezeu, ca nu cumva sa nu se mai teama de Dumnezeu, care este si Dumnezeul tau si al lor. Ca Dumnezeu n-a venit la noi, ca sa ne cheme dupa fata, ci le aceia pe care i-a pregatit Duhul.
11. lar voi, cei care sunteti robi, sa va supuneti, cu rusine si cu teama, stapanilor vostri, ca unor chipuri ale lui Dumnezeu.
12. Sa urasti orice fatarnicie si tot ce nu este placut Damnului.
13. Sa nu parasesti poruncile Domnului si sa pastrezi ceea ce ai primi fara sa adaugi si fara sa scoti.
14. In Biserica sa-ti marturisesti pacatele tale si sa nu te duci la rugaciune cu constiinta rea. Aceasta este calea vietii.
Capitolul V
1. Calea mortii este aceasta :
Mai intai de toate este rea si plina de blestem : ucideri, adultere, pofte, desfranari, hotii, idololatrii, vraji, farmece, rapiri, marturii mincinoase, fatarnicii, inima vicleana, viclesug, mandrie, rautate, obraznicie, lacomie, cuvinte de rusine, invidie, nerusinare, ingamfare, fudulie, lipsa de teama,
2. prigonitori ai celor buni, uratori de adevar, iubitori de minciuna ; nu cunosc rasplata dreptatii, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecata; nu privegheaza spre bine, ci spre rau ; bunatatea si rabdarea este departe de ei; iubesc cele desarte, umbla dupa mita, nu miluiesc pe sarac, nu sufar pe cei necajiti, nu cunosc pe Creatorul lor, ucigasi de copii, stricatori al fapturii lui Dumnezeu, intorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel in strimtorare; aparatori ai bogatilor, judecatori nelegiuiti ai saracilor, plini de tot pacatul. Izbaviti-va fiilor, de toate acestea!
Capitolul VI
1. Vezi sa nu te abata cineva de la aceasta cale a invataturii, ca acela te invata cele ce sunt in afara de Dumnezeu.
2. Daca poti purta tot, jugul Domnului, desavarsit vei fi; dar daca nu poti, fa ce poti.
3. Cu privire la mincari, tine ce poti, dar fereste-te tare de cele jertfite idolilor, ca este slujire a unor zei morti.
Capitolul VII
1. Cu privire la botez, asa sa botezati :
Dupa ce ati spus mai inainte tote cele de mai sus botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. In apa proaspata.
2. Iar daca n-ai apa proasparta, boteazs in alta apa; iar daca nu poti in apa rece, in apa cald.
3. Daca nu ai de ajuns nici una nici alta, toarna pe cap de trei ori apa, in numele Tatalui al Fiulul si al Sfantului Duh
4. Inainte de botez sa posteasca cel ce boteaza si cel botezat
si alti cativa, daca pot. Porunceste, insa, ca cel ce are sa se boteze sa posteasca o zi sau doua inainte.
Capitolul VIII
1. Posturile voastre sa nu fie ca cele ale faftarnicilor ca ei postesc lunea si joia; voi, insa, sa postiti miercurea si vinerea;
2. Nu va rugati ca fariseii ci cum a poruncit Domnul in Evanghelia Sa! Asa sa va rugati:
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer si pe pamant. Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este puterea si slava in veci.
3. De trei ori pe zi sa va rugati asa.
Capitolul IX
1. Iar cu privire la euharistie, asa sa faceti euharistia :
2. Mai intii cu privire la potir: „Iti multumim Tie, Parintele nostru, pentru sfinta vie a lui David, sluga Ta, pe care ne-ai facut-o noua cunoscuta prin Isus, Fiul Tau. Tie slava in veci”.
3. Cu privire la frangerea piinii : „Iti multumim Tie, Parintele nostru, pentru viata si cunostinta, pe care ne-ai facut-o cunoscuta noua prin Isus, Fiul Tau. Tie slava in veci”.
4. Dupa cum aceasta paine franta era imprastiata pe munti si fiind adunata a ajuns una, tot asa sa se adune Biserica Ta de la marginile lumii in imparatia Ta. Ca a Ta este slava Si puterea, prin lsus Hristos in veci.
5. Nirneni sa nu manince, nici sa bea din euharistia voastra, ci acei care au fost botezati in numele Domnului. Caci cu privire la aceasta, a spus Domnul: „Nu dati ceea ce este sfant ciinilor”.
Capitolul X
1. Dupa ce v-ati impartasit, multumiti asa:
„Iti multumim Tie, Parinte Sfinte, pentru sfant numele Tau, pe care l-ai salasuit in inimile noastre si pentru cunostinta, credinta si nemurirea, pe care ne-ai facut-o noua cunoscuta prin Isus, Fiul Tau. Tie slava in veci”.
2. Tu, Stapane atotputernice, ai zidit toate, pentru numele Tau. Mancare si bautura ai dat oamenillor spre desfatare, ca sa-Ti multumeasca Tie, iar noua ne-ai, daruit, prin Fiul Tau, mancare si bautura duhovniceasca si viata vesnica.
3. Inainte de toate, Iti multumim, ca esti puternic. Tie slava in veci.
4. Adu-ti aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbavesti de tot raul si s-o desavarsesti in dragostea Ta si aduna din cele patru vanturi, aceasta Biserica sfintita in imparatia Ta, pe care ai pregatit-o. Ca Tie este puterea si slava in veci.
5. Sa vina harul si sa treaca lumea aceasta ! Osana Dumnezeului lui David! Daca este cineva sfant, sa vina! Daca nu este, sa se pocaiesca! Maranatha, Amin.
6. Profetilor, insa, ingaduiti-le sa multumeasca atit cat vor.
Capitolul XI
1. Daca vine cineva la voi sa va invete acestea toate, pe care le-am spus mai inainte, primiti-l.
2. Dar daca invaratorul insusi se schimba si invata alta invatatura, ca sa o distruga pe aceasta, sa nu-l ascultati; iar daca invata pentru sporirea dreptatii si cunostintei Domnului, primiti-l ca pe Domnul.
3. Cu privire la apostoli si profeti, potrivit dogmei Evangheliei, sa faceti asa:
4. Orice apostol, care vine la voi, sa fie primit ca Domnul;
5. dar sa nu ramina decit o zi ; iar daca e nevoie, si a doua zi ; dar daca ramine trei zile, este profet fals.
6. Apostolul, cand pleaca, sa nu ia nimic decat paine, pana ce gasese alt salas; dar daca, cere bani, este profet fals.
7. Nu ispititi si nici nu criticati pe orice profet, care vorbeste in duh, ca orice pacat se va ierta, dar pacatul acesta nu se va ierta.
8. Dar nu oricine graieste in duh este profet, ci numai daca are purtarile Domnului. Deci dupa purtari se va cunoaste profetul fals si profetul.
9. Orice profet, care rinduieste, in duh, masa, nu mananca din ea, decat daca este profet fals.
10. Orice profet, care invata adevarul, daca nu face ce invata este profet fals.
11. Orice profet incercat si adevarat, care lucreaza in taina lumeasca a Bisericii, dar nu invata pe altii sa faca ceea ce el insusi face, sa nu fie judecat de voi, ca el cu Dumnezeu are judecata; asa au facut si vechii profeti.
12. Daca, insa, unul spune in duh: „Dati-mi bani sau altceva, pe acela sa nu-l ascultati; dar daca spune sa i se dea pentru altii, care-s lipsiti, nimeni sa nu-l judece.
Capitolul XII
1. Tot cel ce vine in numele Domnului, sa fie primit; iar apoi, dupa ce il cercetati, il veti cunoate, ca veti avea pricepere sa deosebiti dreapta de stinga.
2. Daca cel ce vine este un drumet, ajutati-l cat puteti; dar sa nu ramana la voi decat doua, sau trei zile, daca e nevoie.
3. Daca vrea sa se stabileasca la voi ca meserias, sa lucreze si sa manance;
4. dar daca nu are o meserie, socotiti-va dupa priceperea voastra, ca sa nu traiasca impreuna cu voi un crestin trandav.
5. lar daca nu vrea sa faca asa, atunci face negutatorie cu Hristos. Fiti cu luare aminte cu unii ca acestia.
Capitolul XIII
1. Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca la voi, este vrednic de hrana lui.
2. La fel dascalul adevarat este vrednic si el ca lucratorul de hrana lui.
3. Luati dar toata pirga produselor linului, a ariei, a boilor si oilor si dati profetilor parga, ca ei sunt preotii vostri.
4. Iar daca nu aveti profet, dati-o saracilor.
5. Daca fac piine, ia pirga si da-o potrivit poruncii.
6. La fel daca deschizi un vas cu vin sau cu undelemn, ia pirga si da-o, profetilor.
7. Ia, dupa socotinta ta, pirga din argintul, din hainle si din toata averea ta si o da potrivit poruncii.
Capitolul XIV
1. Cand va adunati in dumninica Domnului, frangeti piinea si multumiti, dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata.
2. Tot cel care e certat cu tovarsul sau sa nu vina impreuna cu voi pana nu se impaca, pentru ca sa nu se pangareasca jertfa voastra.
3. Ca aceasta este ceea ce s-a zis de Domnul, ” In orice loc si timp sa-mi aduceti jertfa curata; ca Imparat mare sunt, zice Domnul, si numele Meu este minunat intre neamuri”.
Capitolul XV
1. Hirotoniti-va voua episcopi si diaconi, vrednici de Domnul, barbati blanzi, neiubitori de argint, adevarati si incercati; ca si ei indeplinesc slujirea profetiilor si dascalilor.
2. Nu-i dispretuiti, ca ei sunt cinstiti intre voi impreuna cu profetii si dascalii.
3. Mustrati-va unul pe, altul, nu cu minie, ci in pace, cum este scris in Evanghelie; cu cel care greseste impotriva altuia, nimeni din voi sa nu vorbeasca, nici sa-l asculte, pana nu se pocaieste.
4. Rugaciunile voastre, milostenii-le si toate faptele voastre asa sa le faceti, cum este scris in Evanghelia Domnului nostru.
Capitolul XVI
1. Privegheati pentru viata voastra; candelele voastre sa nu se stinga, coapsele voastre sa nu vi le descingeti, ci gata, ca nu stiti ceasul, in care Domnul nostru va veni.
2. Adunati-va des, pentru a cauta cele de folos sufletelor voastre. Cand nu va va fi de folos tot timpul credintei voastre, daca nu veti fi desavirsiti in timpul cel din urma.
3. Ca in zilele cele din urma se vor inmulti profetii falsi si cei ce strica; si se vor schimba oile in lupi si dragostea se va schimba in ura.
4. Sporind faradelegea, se vor uri unii pe altii si se vor prigoni si se vor vinde si atunci se va arata inselatorul lumii, ca fiu al lui Dumhezeu, si va face semne si minuni; si pamintul va fi dat in miinile lui si va face lucruri nelegiuite, care nu s-au facut niciodata din veac.
5. Atunci va merge faptura oamenilor in focul cercarii si se vor sminti multi si vor pieri, iar cei care vor starui, in credinta for vor fi mantuiti de Insusi Cel ce a fost supus blestemului.
6. si atunci se vor arata semnele adevarului; mai intai semnul deschiderii cerului, apoi semnul glasului trambitei si al treilea, invierea mortilor;
7. dar nu a tuturora, ci dupa cum s-a zis: Va veni Domnul si toti sfintii cu El.
8. Atunci lumea va vedea pe Domnul, venind pe norii cerului.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – prietenia adevarata in Hristos

La 29 iunie, în fiecare an, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Ei au fost primii apostoli ai creştinismului. Petru, cu toate că era cel mai vârstnic dintre ucenici, era un om îndoielnic, nestatornic, nerăbdător şi impulsiv, având păreri, opinii, atitudinii contradictorii cu Pavel şi ceilalţi apostoli şi, chiar cu Domnul Iisus. Petru era un om al pragmatismului, al acţiunii şi mai puţin al meditaţiei şi contemplaţiei. Pavel, cu un trecut compromiţător, era un om al aşezării, al păcii, al gândirii profunde, al meditaţiei, al contemplaţiei. Apostolii Petru şi Pavel sunt şi autori de epistole incluse de Biserică între textele canonice ale Evangheliei, Pavel, un număr de 14 epistole, iar Petru, numai două epistole.
Doi oameni, aparent cu firi opuse, avea să pună bazele unei prietenii adevărate în Hristos. Fără Iisus, nu ştiu dacă Petru şi Pavel ar fi fost capabili de o prietenie adevărată. Hristos i-a ajutat să treacă peste toate barierele de mentalitate, de gândire, de atitudine, de contradicţii şi chiar de conflicte. De fapt, fără Hristos nu ştiu dacă se poate vorbi de o prietenie adevărată. Nicidecum. Există ceva care ţine de veşnicie şi anume, nevoia de a iubi şi de a fi iubit. Fără iubire nu se poate, iar Dumnezeu este iubire.
Numai în Iisus Hristos, viaţa capătă un sens şi prietenia obţine acel liant de legătură, de comuniune, de înţelegere şi armonie dintre două persoane. Prietenia devine adevărată. Fără renunţarea la sine, fără jertfă şi suferinţă, orice ni se pare a fi experienţă mistică nu-i decât întâlnirea cu propriul ego şi nu cu Dumnezeul cel viu. Atunci când se spune: “Dumnezeu este iubire” înseamnă că Sfânta Treime este iubire: Tatăl este iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta este izvorul şi arhetipul iubirii între îngeri şi între oameni. Izvorul care dă fără să se împuţineze, care primeşte fără să se îmbogăţească. Un model concret, în acest sens, este prietenia dintre Petru şi Pavel, dar şi prietenia Mântuitorului cu Sfântul Evanghelist Ioan, prietenia dintre Dumnezeu şi om – izvorul prieteniei adevărate. De aceea, se şi spune că prieteniile adevărate sunt veşnice.
Petru şi Pavel au fost primii misionari creştini, fiind aleşi de Hristos în condiţii deosebite, de aceea aceştia au şi primit misiuni speciale. Pe de o parte, Petru era cel mai în vârstă dintre apostoli, dar şi cel mai sensibil, mai uman decât toţi. Era o fire nestatornică de un comportament impulsiv, vorbea înainte de a gândi. De pildă, atunci când îi întreabă Mântuitorul pe ucenici: cine credeţi voi că sunt Eu, Petru răspunde imediat în numele celorlalţi: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” ca, în cele din urmă să fie primul care se leapădă de Hristos.
Pe de altă parte, Pavel a venit mai târziu. Dacă majoritatea apostolilor erau oameni simpli, spre exemplu, pescari, Saul era un intelectual de mare calitate şi echilibrat din toate punctele de vedere. Limba lui maternă era greaca, dar mai cunoştea ebraica, aramaica. După efectuare studiilor în drept, el a ocupat o funcţie importantă de procuror, fiind foarte zelos în practicarea profesiei de procuror. Iată, spre exemplu, tânărul Saul păzea hainele lapidatorilor arhidiaconului Ştefan, în timp ce acesta era mişeleşte omorât cu pietre de către iudei.
Apoi, după cum se ştie, pe drumul Damascului, Saul primeşte şansa schimbării definitive, devenind cel mai zelos ucenic al lui Hristos, fiind, de departe, cel mai destoinic şi mai hotărât apărător al Evangheliei lui Hristos. Referitor la amploarea şi măreaţa lui activitate misionară, gânditorul creştin Petre Ţuţea spunea: „când zici Mediterana, zici Pavel şi când zici Pavel zici Mediterana”.
Misionarul Pavel ne-a lăsat principiul fundamental al creştinului ortodox autentic. Legea fundamentală a credinţei creştine este iubirea evanghelică, iar principiul fundamental al creştinului autentic este acesta: Hristos în mine. Întreaga filosofie creştină, toată teologia şi propovăduirea credinţei creştine, multa învăţătură şi osteneală a Sfântului Apostol Pavel se rezumă la trei cuvinte: Hristos în mine. „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (II Cor. 5, 7).
Dacă Hristos trăieşte în mine, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi astfel, toate le fac cu bună judecată, cu smerenie, cu chibzuinţă, cu îndelungă răbdare, cu multă pace şi dragoste. Pentru că „toate le pot întru Hristos, cel care mă întăreşte” (Filipeni 4, 13). Dacă Hristos trăieşte în mine, atunci eu dobândesc har, înţelepciune, pricepere, ştiinţă şi lumina cunoştinţei dumnezeirii. Ce lucru minunat mai poate fi decât acesta? Aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existenţialecu privire la umanitate.
O prietenie adevarată începe prin cunoaştere, se adânceşte prin iubire, se devoltă prin ascultare între prieteni, se încearcă prin depăşirea împreună a greutăţilor, a necazurilor şi a lipsurilor de orice fel şi se desăvârşeşte prin împărtăşirea cu Hristos din acelaşi potir. Dacă îl voi iubi pe Dumnezeu, aşa cum spune Hristos, cunoaşterea mea asupra Lui, poate atinge o mare profunzime şi o mare putere. Dacă voi iubi pe fratele şi pe aproapele meu ca pe propria mea viaţă, fără a mă separa de el în mod egoist, atunci îl voi cunoaşte mai profund şi mai bine în toate suferinţele, gândurile şi în toate căutările lui. Prietenia adevărată se menţine prin jertfa vie, unul pentru celălalt. Cădem şi ne ridicăm, murim şi înviem, în fiecare zi, dar nu oricum, ci în Hristos Domnul.
Rugăciunea făcută, unul pentru altul, dar şi împreună este primordială în prietenia adevărată, fiind una din modalităţile de jertfă vie, deoarece tu dedici un timp al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respiraţia. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate şi înveşnicirea ei în Împaraţia lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie adevărată!
Aşadar, Petru şi Pavel, autorii şi apostolii credinţei creştine autentice, au fost în acelaşi timp, doi prieteni adevăraţi, doi stâlpi de bază ai Bisericii. Interesant este faptul că fiecare dintre cei doi fraţi şi prieteni duhovniceşti aveau câte ceva de răscumpărat: Petru avea de răscumpărat dilemele lui, nestatorniciile lui, dar şi lepădarea lui formală de Iisus; Pavel avea de răscumpărat rătăcirea lui şi prigoana Bisericii lui Hristos. Petru şi Pavel, doi fii duhovniceşti, doi fraţi în credinţă, doi prieteni adevăraţi, doi închinători ai lui Dumnezeu în Duh şi Adevăr. Amin.

Doamne, ajută!

Ştefan Popa

sursa

Olanda dă dreptul la „moarte demnă” și pentru cei care nu au boli incurabile: Ca să fii eutanasiat e de-ajuns să fii bătrân!


activenews.ro: Noul Cod de conduită adresat tuturor medicilor olandezi susține că bolile asociate vârstei înaintate (probleme de vedere, de auz sau de echilibru) sunt suficiente pentru a avea dreptul la „moarte demnă”.

Comisia de monitorizare a eutanasiei din Olanda a trimis noul Cod de conduită care trebuie urmat de toți medicii pentru „moartea demnă” a pacienților. Comparativ cu cel din 2015, există o modificare importantă: bolile normale care apar în cazul persoanelor cu vârstă înaintată sunt acum suficiente pentru a cere și a obține injecția letală.

Documentul de 138 de pagini prevede: „Dacă un pacient dorește să primească eutanasia, înseamnă că suferința lui are un caracter medical. Deci, nu este obligatoriu să fie afectat de o patologie terminală. Acumularea de dificultăți tipice vârstei înaintate – cum ar fi probleme de vedere, probleme auditive, osteoporoză, artrită, probleme de echilibru, declin cognitiv – pot provoca suferințe insuportabile, fără perspective de îmbunătățire. Dacă una sau mai multe din aceste stări provoacă pacientului o suferință pe care o consideră insuportabilă, eutanasia trebuie autorizată”.

În 2017, încercarea de a aproba legea „Viața completă” în Parlament, care acorda tuturor persoanelor peste 75 de ani, indiferent de condițiile fizice și psihologice, dreptul de a obține eutanasia, a provocat pentru mulți un șoc. Legea a fost amânată pentru cel puțin 18 luni, din cauza gravității implicațiilor sale și a dezacordului dintre partidele politice. Noul Cod de conduită aprobat de Comisia de monitorizare a eutanasiei face însă acum ca această lege să fie nu numai inutilă, deoarece condițiile pentru limita de vârstă prevăzute în cazul celor care se pot folosi de „moartea demnă” pot apărea cu mult înainte de vârsta de 75 de ani.

VIDEO: UCIDEM BEBELUSI, LE PUNEM ORGANELE PE SOBOLANI, ELE CRESC, APOI LE FOLOSIM LA TRANSPLANT. CE LUME MINUNATA …

Procedura:

Femeia vrea avort. Se scoate copilul viu. Viu fiind inca, se extrag diferite organe ce mai apoi sunt transplantate pe trupurile anumitor animale. Organul si animalul cresc impreuna. Cand organul ajunge la maturitate, acesta va fi transplantat pacientului uman. De exemplu, la minutul 2:22, o inimioara pe un sobolan …

Sursa