Filmul „Show Dogs” conține scene care „pregătesc copiii pentru acceptarea abuzurilor sexuale”

Filmul ”Show Dogs” (Câini de expoziție) conține scene care ”pregătesc copiii pentru abuz sexual”

1

Filmul PG ”Show Dogs” conține scene ce prezintă ”atingerea genitală nedorită” a unui câine vorbitor, căruia i se spune ”să meargă într-un loc zen”.

”Show Dogs” se dorește a fi o comedie de familie, despre un cuplu format dintr-un detectiv uman (interpretat de Will Arnett) și partenerul său Max (interpretat de Ludacris), un câine vorbitor care participă sub acoperire la un spectacol canin, pentru a rezolva un caz.

Ca și cum această idee de bază nu era suficient de oribilă, filmul conține scene bizare, în care, pentru a-și îndeplini misiunea, câinele trebuie să-i permită unui străin să îi pipăie organele genitale. Potrivit Centrului Național pentru Exploatare Sexuală (NCOSE), aceste scene transmit ”un mesaj deranjant care pregătește copiii pentru abuz sexual”.

Bloggerul Terina Maldonado descrie scenele problematice:

”Ca parte a oricărui show pentru câini, concurenții sunt judecați în funcție de abilitățile și calitățile lor fizice. Un aspect, în special, este inspecția părților intime ale câinelui. Deoarece Max este nou în competiție, el este, de asemenea, nou în ceea ce privește și inspecția părților intime canine.

Din moment ce inspecția părților intime va avea loc în finală, Frank atinge părțile intime ale lui Max pentru a-l face să se obișnuiască cu asta. Bineînțeles, lui Max nu-i place și îl mușcă pe Frank pentru ca el să se oprească. Lui Max i se spune apoi de către fostul campion, care a mai trecut prin acest proces până acum, că trebuie ”să meargă într-un loc zen” în timp ce se întâmplă acest lucru, astfel încât să poată trece prin această experiență. Mai multe încercări sunt făcute de Frank pentru a atinge părțile intime ale lui Max, dar Max are încă probleme în a lăsa să se întâmple și continuă să îl muște.

A venit ziua finalei și dacă Max nu permite ca părțile sale intime să fie atinse, el poate pierde competiția și orice speranță de a găsi un panda răpit. Totul se bazează pe capacitatea lui de a lăsa pe cineva să-i atingă părțile intime. Mâinile judecătorului ajung încet în spatele lui Max, iar el se duce în ”locul lui zen”, zboară prin cer, dansează împreună cu partenerul, apar focuri de artificii și flori – totul este minunat – și toate se petrec în timp ce cineva îi atinge părțile intime.

Scena cu ”locul zen” – în cazul în care Max dansează pe cer în timp ce este pipăit – face aluzie la disociere. Unele dintre cele mai sadice practici cunoscute de om (în special programarea Monarch.) implică supunerea copiilor la traume pentru a provoca disocierea, făcându-i extrem de vulnerabili și sugestionabili. Aceste scene par să normalizeze acest proces oribil folosit de abuzatorii de copii.

Dawn Hawkins, directorul executiv al NCOSE, a declarat că organizația ei obiectează la ”scene multiple în care personajul canin trebuie să fie inspectat în părțile sale intime, în cursul căruia câinele se simte incomod și dorește ca acțiunea să înceteze, dar i se spune să meargă într-un `loc zen`”.

Declarația NCOSE adaugă, de asemenea:

”După trecerea acestei bariere, câinele este răsplătit cu avansarea la runda finală a spectacolului canin. Din nefericire, acestea sunt tactici similare pe care le folosesc abuzatorii de copii atunci când agresează copiii: spunându-le să pretindă că sunt în altă parte și că vor primi o recompensă pentru că rezistă disconfortului.

Filmele pentru copii trebuie să fie ținute la un standard mai înalt și trebuie să îi învețe pe copii autonomia corporală, abilitatea de a spune NU și siguranța – și nu mesaje confuze care susțin atingerea genitală nedorită”.

NCOSE a cerut companiei de producție Global Road Entertainment să editeze scenele problematice. Într-o declarație către CNN, compania a apărat filmul:

”Spectacolul canin care se judecă în acest film este descris în mod absolut exact așa cum se desfășoară în expozițiile din întreaga lume și a fost efectuat de judecători profesioniști și foarte respectați. Global Road Entertainment și producătorii de film sunt întristați și își cer scuze oricărui părinte care simte că scena din film trimite un alt mesaj decât un moment comic, fără nici un sens ascuns sau secret, dar respectă dreptul lor de a reacționa la orice conținut.“

Deși este corect din punct de vedere tehnic faptul că în spectacolele canine curente, câinilor li se examinează organele genitale, ”Show Dogs” nu și-a dorit niciodată să fie un film documentar complet despre lumea spectacolelor de câini. Este un film pentru copii despre un câine vorbitor, care simte emoții umane. Spectatorii înțeleg să se identifice cu protagonistul, iar acest protagonist aparent trebuie să fie pipăit pentru a finaliza povestea.

Max Botkin, unul dintre scenariștii principali ai filmului, a negat că ar fi scris oricare dintre aceste scene, susținând că filmul a fost ”modificat puternic de alți 13 scriitori”, dintre care 12 nu sunt menționați. El a adăugat că ”nu a ajuns să vadă filmul până nu a ajuns în faza finală de producție și nu a avut nici un cuvânt de spus în alegerile creative”.

Într-o declarație, Botkin a scris:

”Condamn în mod absolut orice sugestie sau act de atingere non-consensuală, în orice formă, precum și disocierea ca mecanism de a îndura un abuz de orice fel. Am înțeles și EMPATIZEZ cu preocupările părinților și grupurilor cu privire la mesajul pe care filmul îl poate transmite.”

Unii critici au trecut peste controversă, crezând că filmul este menit să distreze copiii care iubesc glumele cu teme de oliță.

”Transformarea lui Max necesită acceptarea și învățarea să stea nemișcat atunci când părțile sale intime sunt inspectate.

Împreună cu o explozie de flatulență canină, părțile respective sunt îndreptațe direct spre telespectatorii preșcolari, care încă cred că bancurile fără perdea sunt culmea hilarității”.

– Variety, recenzia filmului ”Show Dogs”

Aceste scene ar putea fi într-adevăr interpretate ca niște glume nevinovate. Cu toate acestea, există un fapt inevitabil pe care trebuie să îl luăm în considerare: Hollywoodul este infestat cu prădători de copii, care caută în mod activ copiii vulnerabili, în scopul de a-i pregăti pentru abuzuri sistematice. Documentarul ”An Open Secret”(Un Secret Deschis) explică acest proces dezgustător în detalii. Știind acest luccru, este dificil să nu fii deranjat de acest film de la Hollywood care transformă un proces cunoscut de pregătire (n.t.: articolul se referă la programarea minții) într-o glumă.

vigilantcitizen.comvia ortodoxinfo

30 mai: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ISAACHIE MĂRTURISITORUL (Gr, Ro, En)

Pomenirea preacuviosului nostru Isaachie Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Dalmaţilor, la Constantinopol.


Isaac (Isaachie) egumenul
După aflarea cinstitei şi de viaţă făcătoare Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos şi după împărăţia marelui Constantin, a pătruns în Biserica lui Hristos tulburarea şi eresul lui Arie. Adică, balaurul cel mult pestriţ, vrăjmaşul cel cu multe capete şi cel de-a pururea al neamului creştinesc, dar mai ales urîtor al lui Hristos, Mîntuitorul nostru şi vrăjmaş al sfintei credinţe.
Tulburarea şi eresul acela, fiind băgat în Biserica lui Dumnezeu, prin vicleşugul său cel cu rea meşteşugire, a îndemnat pe Valent păgînul şi nelegiuitul împărat, ca să apere şi să lăţească eresul lui Arie. Deci, acel împărat a ridicat prigonire contra celor dreptcredincioşi şi a poruncit să închidă sfintele biserici, ca să nu se săvîrşească obişnuitele jertfe dumnezeieşti. Pe altele le-a prefăcut în grajduri de cai, iar pe altele le-a dărîmat pînă în temelie. El a lungit acea răutate multă vreme, încît le era mare tînguire şi plîngere robilor lui Hristos, care se rugau lui Dumnezeu ziua şi noaptea ca să se milostivească spre Sfînta Sa Biserică şi să facă judecată dreaptă şi izbîndire împăratului cel nedrept.
În acea vreme era precum a fost în zilele Apostolilor, cînd împăratul Irod şi-a pus mîinile, ca să facă rău unora ce erau din Biserică. După cîţiva ani, Dumnezeu a ridicat cu duhul pe robul Său, monahul Isachie, precum odinioară a ridicat pe Proorocul Daniil, spre apărarea nevinovatei Susana. Fericitul Isachie a fost mai întîi în pustia răsăritului, urmînd Sfîntului Prooroc Ilie şi petrecînd viaţa asemenea cu îngerii. El, auzind de prigonirea arienilor, care o făcea asupra Bisericii şi de împăratul care ajuta acelor eretici, i s-a făcut jale foarte mare de aceasta. Deci, lăsînd pustia, a venit în Constantinopol, întărind pe credincioşi în buna credinţă. Astfel, cuvîntul lui era ca o lumină aprinsă, duhul lui Dumnezeu se odihnea peste dînsul şi darul cel ceresc îl umbrea.
Văzînd el necazul ce se făcea credincioşilor de către necredinciosul împărat şi de către cei de un gînd cu el, se ruga lui Dumnezeu, ca din înălţimea scaunului Său cel sfînt, să caute spre cei necăjiţi pe nedrept şi să arate milostivirea Sa spre dînşii, iar mîndria făcătorilor de rău s-o smerească. Atunci, acelaşi Dumnezeu, care a auzit odinioară pe plăcutul Său, Moise, ce se ruga pentru poporul cel chinuit de Faraon, Acela a auzit şi pe robul Său Isachie şi a ridicat contra păgînului împărat Valent năvălirea barbarilor. În acea vreme, barbarii cei ce petreceau peste Dunăre, adunînd putere mare de oaste, au pornit cu război contra grecilor. Deci, năvălind cu acea putere, au supus Tracia şi astfel se apropiau de Constantinopol. Pentru aceea, împăratul Valent a fost nevoit să-şi adune ostaşii săi şi să iasă întru întîmpinarea vrăjmaşilor. Dar i s-a întîmplat ceea ce se întîmplase odinioară lui Saul, împăratul lui Israel, care era vrăjmaşul lui David. Adică, Saul nu s-a întors de la război, după proorocia Sfîntului Samuil, căci a mîniat pe Domnul Dumnezeu.
Deci, Valent, ieşind din Constantinopol cu oştile sale, fericitul Isachie i-a ieşit în cale şi a strigat cu glas mare, zicînd: „Împărate, deschide bisericile celor dreptcredincioşi, căci Dumnezeu îţi va îndrepta bine calea înaintea ta”. Împăratul nu i-a răspuns, ci, defăimîndu-l ca pe un prost şi fără de minte şi nesocotindu-i cuvintele întru nimic, s-a dus în calea sa. A doua zi, fericitul stareţ, ieşind înaintea împăratului, a grăit către el: „O, împărate, deschide bisericile celor dreptcredincioşi şi-ţi va fi războiul cu izbîndă, pentru că vei birui pe vrăjmaşi şi te vei întoarce sănătos şi cu pace!”
Împăratul, socotind acele cuvinte ale lui: „Te vei întoarce sănătos şi cu pace…”, voia să deschidă bisericile cele închise şi să le dea celor dreptcredincioşi; dar pentru aceasta a început a se sfătui cu sfetnicii săi. Însă, un voievod oarecare, fiind din credinţa cea rea a arienilor, a sfătuit pe împărat, să nu asculte pe monahul acela, ci să-l gonească cu necinste. Atunci împăratul a ocărît pe stareţ, l-a gonit de la el cu batjocură şi cu bătăi şi a plecat mai departe în calea sa.
A treia zi, cuviosul stareţ iar a întîmpinat pe împărat şi apucînd de frîu calul pe care era călare, a început a-l ruga mai cu osîrdie şi a-l sfătui să deschidă bisericile, îngrozindu-l cu răzbunarea lui Dumnezeu, de nu va face ceea ce îi cere. Deci, întîmplîndu-se acolo o rîpă adîncă, cu spini cumpliţi şi cu o baltă de noroi, în care, şi o fiară dacă ar fi căzut, nu ar fi putut să mai iasă de acolo, ci s-ar fi afundat cu totul şi ar fi murit, împăratul a poruncit să arunce pe monah în acea rîpă, ca să moară acolo şi s-a dus în calea care era înaintea lui. Iar Sfîntul Isachie, fiind aruncat în spini şi în baltă, s-a păzit de dreapta lui Dumnezeu şi a rămas fără de vătămare, de vreme ce spinii nici nu l-au rănit, nici balta nu l-a înecat, ci zăcea în mijlocul bălţii, între spini, ca pe un aşternut moale în mijlocul florilor, binecuvîntînd şi cîntînd Domnului, pînă ce cu porunca lui Dumnezeu, arătîndu-i-se trei bărbaţi purtători de lumină, l-au ridicat din baltă şi l-au scos întreg şi sănătos din rîpa aceea şi, punîndu-l pe uscat, s-au făcut nevăzuţi.
Atunci, Cuviosul Isachie a cunoscut că Domnul a trimis pe îngerii săi să-l scoată din prăpastia aceea şi, căzînd în genunchi, a dat mulţumire Mîntuitorului său, ca Cel ce are purtare de grijă pentru robii Săi şi nu părăseşte pe cei ce se tem de El şi nădăjduiesc spre ajutorul Lui. Deci, rugîndu-se şi întărindu-se cu Duhul Sfînt, s-a sculat şi, alergînd degrabă pe altă cale, a ieşit înaintea împăratului şi a stat înaintea lui. Văzîndu-l împăratul, s-a înspăimîntat şi s-a minunat de acea vedere. Atunci sfîntul a zis cu îndrăzneală către dînsul: „Tu ai voit să mă omori în spini şi în baltă, iar Domnul m-a păzit viu şi prin sfinţii Săi îngeri m-a scos din acea prăpastie. Deci, o, împărate, ascultă-mă şi deschide bisericile celor dreptcredincioşi, ca să biruieşti pe vrăjmaşi şi să te întorci cu biruinţă; iar de nu mă vei asculta, apoi nu te vei întoarce de la război, ci vei pieri acolo”.
Împăratul se minuna de îndrăzneala monahului şi de faţa lui cea minunată, însă nu l-a ascultat, de vreme ce inima lui era împietrită şi dezlipită de Dumnezeu. Deci, a dat pe cuviosul la doi boieri, anume: Saturnin şi Victor, cărora le-a poruncit să-l păzească în legături, zicînd: „Să-mi ţineţi pe acest stareţ bîrfitor pînă ce mă voi întoarce, ca să-i dau răsplata cea vrednică, pentru îndrăzneala lui cea fără de ruşine”.
Însă, Cuviosul Isachie, fiind plin de Duhul Sfînt şi, umplîndu-se de mai multă rîvnă – ca altă dată Sfîntul Prooroc Miheia împotriva lui Ahav, împăratul lui Israel – a strigat către Valent, zicînd: „Dacă te vei întoarce cu pace, apoi să ştii că nu mi-a grăit mie Domnul. Însă, îţi zic că vei duce ostaşii la război şi nu vei putea să biruieşti pe vrăjmaşi, ci vei fugi din faţa lor, vei fi prins şi vei fi ars de viu cu foc”. Sfîntul, zicînd acestea, a fost dus în legături, iar împăratul a plecat pe cale mînios.
Cînd s-au întîlnit oştile greceşti cu cele barbare şi s-au lovit la război, atunci s-a făcut tăiere mare şi, cu dumnezeiasca voie, barbarii au biruit pe greci, după proorocia Sfîntului Isachie. Astfel, au căzut mulţi de ascuţişul sabiei, iar împăratul Valent a fost rănit şi, neputînd să stea împotriva barbarilor, a fugit. Deci, barbarii, venind cu puteri multe după el, tăiau oştile greceşti ca nişte mlădiţe şi era aproape să ajungă şi pe împărat.
Dar, împăratul, fugind împreună cu sfetnicul său, acel voievod arian care îl sfătuise să nu asculte pe Isachie, s-a apropiat de un sat şi, văzînd nişte paie, a descălecat de pe cal, fiind obosit. Deci, de frica barbarilor s-a ascuns în paiele acelea cu acel sfetnic al său, dar nu s-a ascuns de mîna lui Dumnezeu, Care l-a pedepsit. Căci barbarii, care veneau după el, ajungînd la satul acela şi înştiinţîndu-se de locuitorii acelui sat, că nişte greci s-au ascuns în paie, au aprins foc împrejurul lor şi le-au ars. Astfel, au pierit cu sunet, acel ticălos împărat, împreună cu sfetnicul lui.
După războiul acela, armata grecească care mai rămăsese, s-a dus în întîmpinarea lui Graţian, împăratul Romei, care venea în ajutorul grecilor. Sosind Graţian, a pus împărat al grecilor pe Teodosie, care a fost numit mare; iar Teodosie, adunînd îndată oastea cea risipită, s-a dus contra barbarilor şi i-a biruit, iar după ce i-a învins, s-a întors cu biruinţă şi a mers la Constantinopol. În acea vreme, îndată după pieirea lui Valent, unii din ostaşi, care au fost risipiţi de barbari, neştiind că împăratul Valent nu mai este între cei vii, au mers la Cuviosul Isachie care era ţinut în legături şi îi ziceau: „Găteşte-te de răspuns, căci se întoarce împăratul de la război, cînd te va întreba şi te va munci!” Sfîntul le-a răspuns: „Iată, au trecut şapte zile de cînd am mirosit putoarea oaselor lui celor arse, de vreme ce, după proorocia mea, este ars cu foc”. Cei ce au auzit acestea s-au înfricoşat, iar după puţine zile toţi au ştiut de sfîrşitul lui Valent. Şi astfel au eliberat pe Sfîntul Isachie din legături şi îl cinsteau ca pe un prooroc al lui Dumnezeu.
După ce noul împărat Teodosie a intrat în cetate cu prăznuire, cei doi boieri mai sus zişi, Saturnin şi Victor, i-au spus despre Cuviosul Isachie, despre îndrăzneala şi proorocia lui. Atunci împăratul, minunîndu-se de un bărbat ca acela, a poruncit ca pe acel cuvios să-l aducă cu cinste la sine şi, astfel s-a închinat lui, cinstindu-l ca pe un mare plăcut al lui Dumnezeu. Deci, împăratul ruga pe sfîntul să se roage lui Dumnezeu pentru el şi pentru toată împărăţia lui. La rîndul său, Cuviosul Isachie sfătuia pe împăratul să petreacă în dreapta credinţă şi să redea pacea Bisericii şi astfel, să mîngîie pe cei chinuiţi. Împăratul l-a ascultat şi a făcut toate cele grăite de el. El a izgonit pe arieni din Constantinopol şi pentru aceasta a pricinuit bucurie mare credincioşilor. Deci, fericitul Isachie, mulţumind lui Dumnezeu, voia să se ducă în pustie la viaţa sa cea dintîi; iar Saturnin şi Victor au rugat pe cuviosul să nu se despartă de cetatea împărătească, ci să vieţuiască împreună cu ei, să ajute Bisericii lui Hristos cu rugăciunile şi cu învăţăturile sale, şi astfel, sfîntul s-a plecat la rugămintea lor.
Născîndu-se ceartă între Saturnin şi Victor, pentru că fiecare dintr-înşii voiau ca cuviosul părinte să petreacă în casa lui, fericitul stareţ, cunoscînd acea ceartă, a zis către ei: „Fiilor, destul îmi este dragostea voastră! Dar, de vreme ce aveţi grijă şi dorinţă să petreceţi împreună cu mine, apoi vă spun că, cine se va grăbi mai întîi să-mi zidească o locuinţă, la acela voi petrece în toate zilele vieţii mele”. Deci, amîndoi au început a se îngriji ca să zidească locaş plăcut omului lui Dumnezeu. Saturnin avea afară din cetate un loc foarte frumos, plăcut spre viaţă monahicească. El, sîrguindu-se mai repede, a pregătit acel locaş plăcutului lui Dumnezeu şi acolo s-a sălăşluit Cuviosul Isachie. Asemenea şi Victor a zidit un locaş ales pentru Sfîntul Isachie, dar el era întristat că Saturnin îl întrecuse. Deci, venind la sfîntul, îl rugă în genunchi, să vină şi în chilia zidită de el, însă cuviosul voia mai mult să petreacă în lăcaşul lui Saturnin, decît în al lui Victor. Cu toate acestea, uneori mergea şi la Victor şi petrecea şi la el cîteva zile, netrecînd cu vederea rugămintea lui.
Astfel au început a se aduna la cuviosul mulţi din cei ce voiau să se călugărească, încît s-a întemeiat o mănăstire mare din averile acelor iubitori de Dumnezeu bărbaţi, Saturnin şi Victor. Iar Cuviosul Isachie a fost povăţuitor şi egumen al multor monahi şi dascăl folositor oamenilor mireni, aducîndu-i pe toţi la calea mîntuirii, cu cuvîntul şi cu exemplul vieţii celei îmbunătăţite. El era foarte milostiv cu cei săraci şi, de nu avea vreodată ce să dea celui ce cerea, apoi dezbrăca haina de pe sine şi o dădea. El a făcut multe lucruri bune şi plăcute lui Dumnezeu şi, sosind la adînci bătrîneţi, s-a apropiat de fericitul său sfîrşit. Chemînd pe fraţi şi învăţîndu-i cele de folosul sufletului, le-a pus egumen în locul său pe un bărbat cinstit şi sfînt cu viaţa, pe fericitul Dalmat, de la care mai pe urmă şi locaşul acela s-a numit „Dalmat”.
Astfel, Cuviosul părintele nostru Isachie, după multe osteneli primite de Dumnezeu, a trecut la veşnica odihnă către Domnul. Pentru aceasta s-a adunat toată cetatea la îngroparea lui şi au pus cinstitul lui trup în biserica Sfîntului Întîiului Mucenic Ştefan. Iar sfîntul lui suflet a stat înaintea scaunului Preasfintei Treimi, în ceata sfinţilor şi cuvioşilor părinţi şi roagă împreună cu dînşii pentru noi pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeul nostru, a cărui slavă este în veci. Amin.

Ὁ Ὅσιος Ἰσαάκιος καταγόταν ἀπὸ τὴν Συρία καὶ ἔζησε κατὰ τοὺς χρόνους τοῦ ἀρειανοῦ αὐτοκράτορος Οὐάλεντος (364 – 378 μ.Χ.). Μοναχὸς στὴν πατρίδα του, μετέβη στὴν Κωνσταντινούπολη καὶ ἐγκαταστάθηκε σὲ κάποια ἀπὸ τὶς μονὲς αὐτῆς.

Διακρινόταν γιὰ τὴ φλογερὴ πίστη καὶ τὴ μαχητικότητά του ἐναντίον καθενὸς ποὺ ἐπιβουλευόταν αὐτήν, ἰδιαίτερα δὲ κατὰ τῶν ἐπικρατούντων αἱρετικῶν Ἀρειανῶν. Μιλώντας πρὸς τοὺς μοναχοὺς καὶ τὰ πλήθη, δὲν δίσταζε νὰ ἐλέγχει καὶ αὐτὸν τὸν αὐτοκράτορα γιὰ τὶς ὑπὲρ τῶν αἱρετικῶν ἀπροκάλυπτες ἐνέργειές του. Τὸ 378 μ.Χ. συνάντησε τὸν Οὐάλεντα, ἐνῶ ἀναχωροῦσε γιὰ τὴν ἐκστρατεία ἐναντίον τῶν Γότθων ποὺ εἰσέβαλαν στὸ Βυζάντιο, καὶ τοῦ εἶπε: «Ἀπόδος ταῖς ποίμναις τοὺς ἀρίστους νομέας καὶ λήψει τὴν νίκην ἀπονητί· εἰ δὲ τούτων μηδὲν δεδρακὼς παρατάξαιο, μαθήσει τῇ πείρᾳ, πῶς σκληρὸν τὸ πρὸς κέντρα λακτίζειν, οὕτω γὰρ ἐπανήξεις καὶ προσαπολέσεις τὴν στρατιάν». Τοῦ ζήτησε δηλαδή, ἐάν ἤθελε νὰ ἐπιστρέψει νικητής, νὰ ἐπαναφέρει ἀπὸ τὴν ἐξορία τοὺς Ἐπισκόπους καὶ νὰ τοὺς ἀποδώσει τὸ ποίμνιό τους, εἰδάλλως θὰ καταστρεφόταν καὶ αὐτὸς καὶ τὸ στράτευμά του. Ὁ Οὐάλης, ὄχι μόνο ἐκώφευσε στοὺς λόγους αὐτοὺς τοῦ Ἰσαακίου, ἀλλὰ ἀπείλησε αὐτὸν ὅτι, ὅταν θὰ ἐπέστρεφε ἀπὸ τὴν ἐκστρατεία, θὰ τὸν θανάτωνε. Ὁ Ἰσαάκιος μὲ δάκρυα στοὺς ὀφθαλμοὺς προσπάθησε νὰ ἐπαναφέρει τὸν αὐτοκράτορα στὴν εὐθεία ὁδό, παρακαλώντας αὐτὸν νὰ ἀνοίξει τὶς ἐκκλησίες τῶν Ὀρθοδόξων, τὶς ὁποῖες εἶχε κλείσει καὶ νὰ ἐπιστρέψει σὲ αὐτούς, ὅσες εἶχε παραδώσει στοὺς Ἀρειανούς, διαφορετικὰ θὰ ἡττᾶτο ἀπὸ τοὺς ἀντιπάλους του καὶ θὰ καιγόταν ζωντανός. Ὀργισμένος τότε ὁ αὐτοκράτορας, διέταξε νὰ ρίξουν τὸν Ὅσιο Ἰσαάκιο σὲ παρακείμενη, γεμάτη ἀπὸ ἀγκάθια, φάραγγα. Ἐξερχόμενος, ὅμως, σῶος ἀπὸ τὴ Θεία Χάρη, προσέτρεξε πρὸς τὸν αὐτοκράτορα καὶ ἀφοῦ συγκράτησε τὸ ἄλογο αὐτοῦ ἀπὸ τὰ χαλινάρια, τὸν ἐξόρκιζε νὰ σωφρονισθεῖ πρὸς χάριν τῆς σωτηρίας αὐτοῦ καὶ τοῦ στρατεύματός του. Τότε ὁ Οὐάλης διέταξε τοὺς στρατιῶτες Σατορνίνο καὶ Βίκτορα νὰ συλλάβουν τὸν Ὅσιο Ἰσαάκιο καὶ νὰ τὸν κρατήσουν δέσμιο, μέχρι τῆς ἐπιστροφῆς του, ὁπότε θὰ τὸν θανάτωνε.
Στὶς 9 Αὐγούστου τοῦ 378 μ.Χ., διεξήχθη γύρω ἀπὸ τὴν Ἀδριανούπολη σφοδρὴ μάχη, κατὰ τὴν ὁποία ὁ αὐτοκρατορικὸς στρατὸς κατετροπώθηκε, ἀφοῦ φονεύθηκαν πολλοὶ ἀπὸ τοὺς ἄριστους στρατηγούς του. Ὁ Οὐάλης, καταφεύγοντας ἐντὸς ἀχυρῶνος, γιὰ νὰ σωθεῖ, κάηκε ζωντανός, μαζὶ μὲ τὸν ἀρχιστράτηγό του. Ὅταν ἔγινε γνωστὸ τὸ γεγονὸς αὐτό, ὁ κλῆρος καὶ ὁ λαὸς περιέβαλαν τὸν Ὅσιο Ἰσαάκιο μὲ μεγαλύτερο σεβασμὸ καὶ ὑπόληψη καὶ προσέτρεχαν πρὸς αὐτόν, γιὰ νὰ λάβουν τὴν εὐλογία του, ἀφοῦ δὲ συνέλεξαν χρήματα, οἰκοδόμησαν τὴ μονὴ Δαλμάτων. Ἐκεῖ προσῆλθαν καὶ ἄλλοι μοναχοὶ καὶ ὁ Ὅσιος διῆλθε τὸ βίο του ὡς ἡγούμενος αὐτῆς, ἔχοντας κερδίσει τὴν ἐκτίμηση τοῦ αὐτοκράτορος Θεοδοσίου.

Ὡς ἡγούμενος παρευρέθηκε στὴ Β’ Οἰκουμενικὴ Σύνοδο, ποὺ συνῆλθε στὴν Κωνσταντινούπολη τὸ 381 μ.Χ., συντελώντας τὰ μέγιστα στὴν ἐπιτυχία αὐτῆς. Προαισθανόμενος τὸ τέλος του, ἀφοῦ διόρισε διάδοχό του τὸν Ὅσιο Δαλμάτιο († 3 Αὐγούστου), κοιμήθηκε μὲ εἰρήνη σὲ βαθὺ γήρας τὸ 383 μ.Χ.
Ἀπολυτίκιο. Ἦχος γ’. Θείας πίστεως.

Τύπος πέφηνας, τῆς ἐγκρατείας, καὶ ἑδραίωμα, τῆς Ἐκκλησίας, Ἰσαάκιε Πατέρων ἀγλάϊσμα· ἐν ἀρεταῖς γὰρ φαιδρύνας τὸν βίον σου, Ὀρθοδοξίας τὸν λόγον ἐτράνωσας. Πάτερ Ὅσιε, Χριστὸν τὸν Θεὸν ἱκέτευε, δωρήσασθαο ἡμῖν τὸ μέγα ἔλεος.
Κοντάκιο. Ἦχος πλ. δ’. Τῇ ὑπερμάχῳ.
Ὡς τῶν Ὁσίων ἀκριβέστατον ὑπόδειγμα
Καὶ εὐσεβείας πρακτικώτατον ἐκφάντορα
Ἀνυμνοῦμέν σε οἱ δούλοι σου θεοφόρε.
Ἀλλ’ ὡς χάριτος τῆς θείας καταγώγιον
Ναοὺς ἔργασθαι ἡμᾶς φωτὸς τοῦ Πνεύματος

Τοὺς βοῶντάς σοι, χαίροις Πάτερ Ἰσαάκιε.
Μεγαλυνάριο.

Χαίροις Μοναζόντων ὑπογραμμός, καὶ Μονῆς Δαλμάτων, κυβερνήτης ὁ ἀπλανής· χαίροις χαρισμάτων, ταμεῖον θεοβρύτων, Ἰσαάκιε παμμάκαρ, Ἀγγέλων σύσκηνε.
Venerable Isaac the Founder of the Dalmatian Monastery at Constantinople
Commemorated on May 30
St Isaac lived during the fourth century, received monastic tonsure and pursued ascetic labors in the desert. During the reign of the emperor Valens (364-378), a zealous adherent of the Arian heresy, there was a persecution of the Orthodox, and churches were closed and destroyed.
Hearing of the persecution, St Isaac left the wilderness and went to Constantinople to console and encourage the Orthodox, and to fight against the heretics. At that time, barbarian Goths along the River Danube were making war against the Empire. They seized Thrace and advanced toward Constantinople.
When the emperor Valens was leaving the capital with his soldiers, St Isaac cried out, „Emperor, unlock the churches of the Orthodox, and then the Lord will aid you!” But the emperor, disdaining the words of the monk, confidently continued on his way. The saint repeated his request and prophecy three times. The angry emperor ordered St Isaac to be thrown into a deep ravine, filled with thorns and mud, from which it was impossible to escape.
St Isaac remained alive by God’s help, and he emerged, overtook the emperor and said, „You wanted to destroy me, but three angels pulled me from the mire. Hear me, open up the churches for the Orthodox and you shall defeat the enemy. If, however, you do not heed me, then you shall not return. You will be captured and burned alive.” The emperor was astonished at the saint’s boldness and ordered his attendants Saturninus and Victor to take the monk and hold him in prison until his return.
St Isaac’s prophecy was soon fulfilled. The Goths defeated and pursued the Greek army. The emperor and his Arian generals took refuge in a barn filled with straw, and the attackers set it afire. After receiving news of the emperor’s death, they released St Isaac and honored him as a prophet.
Then the holy Emperor Theodosius the Great (379-395) came to the throne. On the advice of Saturninus and Victor, he summoned the Elder, treating him with great respect. Obeying his instructions, he banished the Arians from Constantinople and restored the churches to the Orthodox. St Isaac wanted to return to his desert, but Saturninus and Victor begged him not to leave the city, but to remain and protect it by his prayers.
Saturninus built a monastery for the saint in Constantinople, where monks gathered around him. St Isaac was the monastery’s igumen and spiritual guide. He also nourished laypeople, and helped many of the poor and suffering.
When he had reached an advanced age, St Isaac made St Dalmatus (August 3) igumen. The monastery was later named for Dalmatus.
St Isaac died in the year 383, and his memory is also celebrated on March 22.

Sursa

IERUSALIMUL SE PREGĂTEŞTE PENTRU ÎNSCĂUNAREA LUI ANTIHRIST

Consiliul Mondial al Bisericilor şi Pax Christi International s-au adresat Organizaţiei Naţiunilor Unite cu rugămintea să acorde Ierusalimului un statut special, motivând că acest oraş merită o consideraţie deosebită, deoarece adăposteşte relicve ale confesiunilor iudaică, creştină şi musulmană. Potrivit acestor organizaţii, ONU trebuie să ia măsuri ca să se respecte drepturile locuitorilor Ierusalimului de diferite naţionalităţi şi denominaţiuni religioase, căci protejarea drepturilor omului şi respectarea normelor juridice internaţionale este problema actuală a întregii omeniri. Astfel se va garanta libertate generală de circulaţie în perimetrul Ierusalimului, numind un reprezentant al ONU, împuternicit să asigure respectarea drepturilor omului.

aparatorul.md

DOUĂ CĂI: hirotonie, har și… Duh Sfânt. Sau trădare a lui Hristos, erezie împotriva Duhului Sfânt și iad veșnic

Trădător al harului. Doamne, dă-i pocăință!

Trădător al harului. Doamne, dă-i pocăință!

Sa luam aminte!

Când Hristos vorbește despre vărsarea Duhului Sfânt în Biserică și în inimile credincioșilor, nu vorbește în mod abstract, nu spune că Îl va trimite pe Duhul Sfânt la fel în întreaga Biserică, la modul general al cuvântului. Nici nu spune că pentru că episcopii și preoții au o succesiune apostolică prin hirotonie, toată Biserica va primi în aceeași măsură pe Duhul Sfânt…

Nici nu vrea să spună Hristos că din cauza hirotoniei episcopilor, există neapărat garanția că Duhul Sfânt va locui permanent în (acea) ierarhie…

Pentru că nu existența episcopului (sau a episcopatului participant la un sinod, cum a fost și cel din Creta, iunie, 2016 – n.trad.) este garanția că un sinod este inspirat de Duhul Sfânt. Dovadă în acest sens este că au existat în Biserică mulți episcopi care au fost condamnați apoi ca eretici…

Dacă acei episcopi aveau viu și prezent și lucrător pe Duhul Sfânt în ei, nu ar fi căzut în erezie (cum au căzut cei din Creta, iunie, 2016). Așadar, hirotonia întru treapta de episcop nu este dovada, nici garanția că în acest episcop se sălășluiește Duhul Sfânt ((permanent și fără condiții, ci harul se dă de SUS, dar el trebuie pus în lucrare de cel care îl primește JOS)

(Pr. Prof. Dr. Ioannis Romanidis, Teologie patristică)

traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

PREOŢI LUMEŞTI LOVIND ÎN CRUCE CU PICIORUL… TREBUIE SĂ FUGIM DE ASTFEL DE PASTORI CA DE FOC

aparatorul.md: Notă: Fraţi şi surori întru Hristos, preoţii care au devenit lumeşti, reprezintă un pericol eminent pentru mîntuirea sufletelor. Fiind în sclavia acestei lumi, cufundată în rău, oamenii, inclusiv şi preoţii, pierd noţiunea de duhovnicesc şi nu pot deosebi răul de bine, albul de negru, gluma de batjocură. Trebuie să fugim de astfel de pastori ca de foc. Doamne milueşte-ne!

În fotografie: preotul Artemii Vladimirov loveşte o minge de fotbal cu o imagine a Crucii.

1

Pe data de 17 mai a avut loc o întîlnire misionară cu cunoscutul preot moscovit Artemii Vladimirov, în biserica cu hramul Sf. Serghei de Radonej din or. Celeabinsk. Pe site-ul mişcării de tineret ortodox a Eparhiei de Celeabinsk, sunt amplasate detailat fotografii şi video despre întrunirea care a durat peste 3 ore.

Începutul discursului popularului umorist ortodox a fost următorul: “Apărut de curînd, părintele Artemie începe să creeze în jurul său un spaţiu de bucurie. Preotul face glume, citeşte poezii, imită diferite personaje. Se semnează pe o minge de fotbal după ce o încearcă cu piciorul; îşi pune pălăria sa în capul unei fetiţe care s-a apropia cu mama sa să facă fotografii cu el; dă mîna cu tinerii care stau în rînd după binecuvîntarea sa; în semn de mulţumire către corul naţional care întîmpină oaspeţii cu cîntece despre război, părintele ia o cutie cu biscuiţi de pe masă şi o răstoarnă în gluga uneia din soliste:«Ar trebui să vă aplaude nu numai oraşul Celeabinsk. Cred că trebuie să ridicăm în picioare toată Europa»

Întîlnirea s-a încheiat cu rugăciuni de seară prescurtate – “Aceasta e pravila mea personală, eu singur am alcătuit-o” a afirmat părintele Artemii.

Analizaţi vă rog simbolistica Campionatului mondial de fotbal 2018. O altă formă a detaliilor de pe minge decît crucea nu a putut fi inventată? Nu, căci toate acestea nu din întîmplare se fac. Priviţi cu ce se aseamănă dispozitivul de tragere la sorţi. E pe fonul unei minore imense.

E doar începutul! Persoanele transgender, încurajate de Biserica Anglicană să se alăture clerului pentru a „onora comunitatea LGBT

Sursa
Persoanele transgender sunt încurajate să se alăture clerului în noua orientare a Bisericii din Anglia privind „onorarea poporului LGBT +”, menită să combată reputația bisericii ca „homofobă”.
Invocând faptul că tinerii sunt traumatizați de „percepția că Biserica este homofobă și transfobică”, conducătorii bisericii au declarat că este vital ca această teză să fie anulată prin celebrarea „primei contribuții” pe care minoritățile sexuale au  adus-o vieții bisericești și astfel încât „Comunitatea LGBT +să fie mai vastă”, informeaza breitbart.com

 Îndrumarea pe care au lansat-o episcopii din Lichfield, o eparhie care acoperă aproape 600 de biserici într-o zonă populată de peste două milioane de oameni, reamintește enoriașilor și clericilor că homosexualii și oamenii care se identifică ca transsexuali „pot fi chemați să dețină roluri de conducere și de slujire în biserica locală” .
„Sperăm foarte mult ca și ei, ca toți ceilalți, să se simtă încurajați să slujească și sunt sprijiniți în explorarea vocațiilor către eparhiile care le stau la dispoziție.  Nimănui nu trebuie să i se spună că identitatea sa sexuală sau de gen face din el un candidat necorespunzător pentru conducerea în Biserică”, se spune în îndrumarea lansată de episcopi, intitulată „Acceptarea și onorarea persoanelor LGBT +”
În același îndrumar se vorbește despre „includerea creștină radicală” bazată pe o „înțelegere corectă a secolului 21, aceea de a fi umană și sexuală”.
„Consecințele practice” ale acestui lucru, conform instrucțiunilor, includ avertismentul de a nu fi adresate candidaților „întrebări deranjante despre practicile sau dorințele sexuale ale cuiva sau experiența lor de gen” , care sunt  „nepotrivite”.
În plus, clericii sunt instruiți că nu trebuie să „spună oamenilor că orientarea sexuală sau identitatea lor de gen vor fi schimbate prin credință sau că homosexualitatea sau diferența de gen este un semn de imaturitate sau lipsă de credință”.
În ciuda „deschiderii” pe care o vor acum cei din Biserica din Anglia, datele arată că ideea conform căreia bisericile trebuie să promoveze homosexualitatea, un stil de viață sexual „alternativ” și o agendă politică liberală nu sporesc în niciun fel numărul de adepți și nici nu consolidează puterea bisericii.
Conform unui raport, după analizarea a mii de biserici din SUA și din întreaga lume,  așa-numitele biserici „progresiste” sunt în cădere liberă, în timp ce cele care repectă etica conservatoare și învățăturile bisericești tradiționale și în primul rând Scriptura sunt în ascensiune și capătă tot mai mulți adepți.
Biserica Suediei este un exemplu, politicile sale liberale ducând-o la un colaps dramatic. Conform unui studiu, aceasta va pierde peste un milion de membri în următorii zece ani, fiind obligată să-și vândă proprietățile imobiliare pentru a supraviețui.
Biserica Suedeză este percepută ca fiind una dintre cele mai „politizate corect”  în ultimii ani, în noiembrie votând pentru renunțarea la referințe masculine la Dumnezeu, cum ar fi „El” și „Domnul”, astfel încât să fie mai „incluzivă”, în timp ce Episcopul Eva Brunne din Stockholm, lesbiană,  a propus ca bisericile să elimine crucifixele și să fie amenajate spații de rugăciune pentru musulmani.

Persoanele transgender, încurajate de secta Anglicană să se alăture clerului pentru a „onora comunitatea LGBT”

activenews.ro: Persoanele transgender sunt încurajate să se alăture clerului în noua orientare a „Bisericii” din Anglia privind „onorarea poporului LGBT+”, menită să combată reputația bisericii ca „homofobă”.

Invocând faptul că tinerii sunt traumatizați de „percepția că Biserica este homofobă și transfobică”, conducătorii sectei au declarat că este vital ca această teză să fie anulată prin celebrarea „primei contribuții” pe care minoritățile sexuale au adus-o vieții bisericești și astfel încât „Comunitatea LGBT +să fie mai vastă”, informeaza breitbart.com

Îndrumarea pe care au lansat-o episcopii din Lichfield, o eparhie care acoperă aproape 600 de „biserici” într-o zonă populată de peste două milioane de oameni, reamintește enoriașilor și clericilor că homosexualii și oamenii care se identifică ca transsexuali „pot fi chemați să dețină roluri de conducere și de slujire în <biserica> locală” .

„Sperăm foarte mult ca și ei, ca toți ceilalți, să se simtă încurajați să slujească și sunt sprijiniți în explorarea vocațiilor către eparhiile care le stau la dispoziție. Nimănui nu trebuie să i se spună că identitatea sa sexuală sau de gen face din el un candidat necorespunzător pentru conducerea în Biserică”, se spune în îndrumarea lansată de episcopi, intitulată „Acceptarea și onorarea persoanelor LGBT +”

În același îndrumar se vorbește despre „includerea creștină radicală” bazată pe o „înțelegere corectă a secolului 21, aceea de a fi umană și sexuală”.

„Consecințele practice” ale acestui lucru, conform instrucțiunilor, includ avertismentul de a nu fi adresate candidaților „întrebări deranjante despre practicile sau dorințele sexuale ale cuiva sau experiența lor de gen” , care sunt „nepotrivite”.

În plus, clericii sunt instruiți că nu trebuie să „spună oamenilor că orientarea sexuală sau identitatea lor de gen vor fi schimbate prin credință sau că homosexualitatea sau diferența de gen este un semn de imaturitate sau lipsă de credință”.

În ciuda „deschiderii” pe care o vor acum cei din „Biserica” din Anglia, datele arată că ideea conform căreia bisericile trebuie să promoveze homosexualitatea, un stil de viață sexual „alternativ” și o agendă politică liberală nu sporesc în niciun fel numărul de adepți și nici nu consolidează puterea bisericii.

Conform unui raport, după analizarea a mii de „biserici” din SUA și din întreaga lume, așa-numitele biserici „progresiste” sunt în cădere liberă, în timp ce cele care repectă etica conservatoare și învățăturile bisericești tradiționale și în primul rând Scriptura sunt în ascensiune și capătă tot mai mulți adepți.
Biserica Suediei este un exemplu, politicile sale liberale ducând-o la un colaps dramatic. Conform unui studiu, aceasta va pierde peste un milion de membri în următorii zece ani, fiind obligată să-și vândă proprietățile imobiliare pentru a supraviețui.
Biserica Suedeză este percepută ca fiind una dintre cele mai „politizate corect” în ultimii ani, în noiembrie votând pentru renunțarea la referințe masculine la Dumnezeu, cum ar fi „El” și „Domnul”, astfel încât să fie mai „incluzivă”, în timp ce Episcopul Eva Brunne din Stockholm, lesbiană, a propus ca bisericile să elimine crucifixele și să fie amenajate spații de rugăciune pentru musulmani.