Gheron Iosif isihastul ~ înșelat ori sfânt?

  „Iubiților, NU DAȚI CREZARE ORICĂRUI DUH, CI CERCAȚI DUHURILE, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulții prooroci mincinoși au ieșit în lume. (1In 4,1)

  Fraților, suntem datori a cerca duhurile și a nu crede orbește ceea ce ni se spune. Deci avem poruncă să facem aceasta. De ce vă spun acest lucru? Am citit cartea „Starețul meu Iosif isihastul” și am considerat de neapărată trebuință să atrag atenția asupra acestei cărți, și cei ce vor voi să ia aminte bine vor face. Cartea este o contradicție totală asupra învățăturii Sfinților Părinți și a Sfintei Scripturi. De aceea, și pentru cei ce au citit deja această carte voi aduce mărturia Sfinților Părinți care dovedesc limpede și clar că, acest vestit gherondă s-a nevoit după a lui părere, după cum el a crezut de cuviință, neștiind că Sfânta Evanghelie spune altceva:

  „Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.” (1Cor 14,40)

„Iar când se luptă cineva la jocuri, nu ia cununa dacă nu s-a luptat după legile jocului.” (2Tim 2,5)

„Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.” (1Cor 14,33)

În această nevoință mult prea însemnată, de care se cutremură tot iadul, adică cea a rugăciunii lui Iisus, dacă nu te îndeletnicești cu ea după rânduiala Sfinților Părinți ai șanse uriașe să ajungi un ieșit din minți, un înșelat notoriu. Dar aceasta însemnă să cunoști bine Sfânta Evanghelie și scrierile Sfinților Părinți, ceea ce nu este deloc cazul cu acest „vestit” gherondă și cu ucenicii lui. Citind cartea veti vedea cotradicții înfricoșătoare, față de Sfânta Evanghelie și învățătura Sfinților Părinți. El cerea ca o condiție absolut esențială ascultare orbească, chiar și în cazul unei porunci greșite! Așa ceva este diabolic. El nu știa asta. Se vede chiar de la început cărții cum acest vestit gherondă este prea-plin de o trufie grosolană. La un moment-dat el îi cere „ucenicului” său să-i facă metanie, și asta de față cu lumea. Partea cu totul ciudată, este că acesta era doar un simplu mirean, dar totodată și gherondă, iar ucenicul lui era skimonah de foarte multă vreme și chiar cu vârsta era mai mare cu 12 ani. E de mirare, pentru că Evanghelia spune „că cel mai mic se binecuvintează de cel mai mare!” Acest gherondă, după care evanghelie se călăuzea?! Sunt foarte multe contradicții. Am adus câteva fragmente de la Sfântul Ignatie Briancianinov, pe această temă, ca să ne lămurim fiecare dintre noi, și să ne convingem că învățătura Sfintei Biserici este cu totul alta în comparație cu viața și învățătura acestui „vestit” gherondă. Iată ce ne spune acest mare sfânt a lui Dumnezeu:
„Vorba mincinoasă și vicleană nu poate să nu fie rea și vătămătoare. Împotriva unei asemenea meșteșugiri trebuie să ne purtăm cu băgare de seamă. Cercetează Dumnezeiasca Scriptură, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, precum și scrierile Sfinților Părinți, mai cu seamă cele practice, pentru ca, punând alături de ele învățătura și purtarea învățătorului și starețului tău (a duhovnicului), să o poți vedea ca în oglindă și să o înțelegi. Ceea ce este potrivit cu Scriptura, să-ți însușești și să ții minte, iar ceea ce este rău și mincinos, să recunoști și să lepezi, ca să NU FII ÎNȘELAT. Să știi că în zilele noastre au apărut mulți înșelători și învățători mincinoși.”

Ofrandă monahilor contemporani  p 79

Editura Egumenița 2011
„Preacuviosul Grigorie Sinaitul spune: Îndeobște singura pricină a înșelării este trufia. În trufia omului, care este amăgire de sine, diavolul își află liman prielnic și îmbină amăgirea lui cu amăgirea de sine a omului. Orice om este mai mult sau mai puțin înclinat spre înșelare, fiindcă <chiar și cea mai curată fire omenească are în sine ceva trufaș>.

Întemeiate sunt preântâmpinările Părinților! Trebuie să fim foarte prevăzători, trebuie să ne păzim de amăgirea de sine și de înșelare. În vremurile noastre, când povățuitorii de Dumnezeu insuflați s-au împuținat cu desăvârșire, este nevoie de o deosebită prevedere, de o deosebită luare-aminte la sine. Acestea sunt de trebuință în toate nevoințele călugărești și mai cu seamă în nevoința rugăciunii, care e între toate nevoințele cea mai înaltă, cea mai mântuitoare, cea mai luptată de vrăjmași. <Cu frică să petreceți> (1Pt 1,17), îndeamnă Apostolul. Îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus își are începutul său, urcușul său treptat, sfârșitul său fără de sfârșit. Este de neapărată trebuință a începe îndeletnicirea de la început, nu de la mijloc și nici de la sfârșit. Preasfințitul Calist, patriarhul Constantinopolului, descriind roadele duhovnicești ale acestei rugăciuni, spune: Nimeni din cei ce nu au deprins tainele sau dintre cei ce au trebuință de lapte să nu cuteze, auzind învățătura despre lucrarea harică a rugăciunii, a se atinge de ea. Este oprită o astfel de încercare la vreme nepotrivită. Cei ce au încercat-o și au căutat mai înainte de vreme ceea ce vine la vremea potrivită, care s-au străduit să intre în limanul nepătimirii aflându-se într-o așezare lăuntrică nepotrivită cu aceasta, sunt socotiți de către Părinți nu altfel decât ieșiți din minți. Nu poate a citi cartea cel ce nu a deprins slovele.

Ce înseamnă a începe îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus de la mijloc și de la capăt, și ce înseamnă a începe această lucrare de la început?

De la mijloc încep acei începători care, citind în cărțile Părinților povețe privitoare la îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus pe care Părinții le-au dat celor ce se liniștesc, adică monahilor ce au sporit mult în nevoința monahală, se apucă în chip nechibzuit să se călăuzească în lucrarea lor de aceste povețe. De la mijloc încep cei care se străduiesc, fără să se fi pregătit defel pentru aceasta, să urce cu mintea în biserica inimii și să înalțe rugăciune de acolo. De la sfârșit încep cei ce caută să descopere numaidecât în sine dulceața harică a rugăciunii și celelalte lucrări harice ale ei. Trebuie să începem de la început, adică să săvârșim rugăciunea CU LUARE-AMINTE si CU EVLAVIE, având ca scop POCĂINȚA, singura noastră grijă fiind ca aceste trei însușiri să însoțească totdeauna rugăciunea noastră.”

Expierențe ascetice  p 184-185.
„Sfântul Simeon Noul Teolog, cugetând la lipsa de sporire ce însoțește uneori rugăciunea și la neghinele înșelării care răsar din ea, pune atât lipsa de spor cât și înșelarea pe seama nepăzirii corectitudinii și înaintării treptate în rugăciune. Cei care vor să se suie la înălțimea rugăciunii, spune Teologul, să nu înceapă a merge de sus în jos, ci mai întâi să urce de jos în sus, la început prima treaptă a scării, apoi pe cea de-a doua, după aceea pe a treia, în fine pe cea de-a patra. În acest chip oricine poate să se înalțe de pe pământ și să suie la cer.”

Expierențe ascetice   p 186.
„Visătorul, odată cu primul pas făcut pe calea rugăciunii, iese din tărâmul adevărului, pășește pe tărâmul minciunii, pe tărâmul satanei, se supune de bunăvoie înrâuririi satanei. Sfântul Simeon Noul Teolog zugrăvește astfel rugăciunea visătorului și roadele ei: El ridică spre cer mâinile, ochii și mintea, își închipuie în mintea sa – asemenea lui Klopstock și lui Milton – sfaturile dumnezeiești, bunătățile cerești, cinurile sfinților îngeri, locașurile îngerilor; pe scurt, adună în închipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptură, le cercetează în vremea rugăciunii, caută la cer; prin toate acestea își stârnește sufletul său către dumnezeiasca dorire și dragoste; câteodată varsă lacrimi și plânge. În acest chip, inima lui se trufește încetul cu încetul, fără a pricepe el aceasta cu inima; i se pare că cele săvârșite de el sunt rodul harului dumnezeiesc spre mângâierea lui și roagă pe Dumnezeu ca să-l învrednicească a petrece pururea în această stare. Acesta este semnul înșelării. Un asemenea om de s-ar liniști cu liniștire desăvârșită nu poate să scape de nebunie și sminteală.”

Expierențe ascetice  p 192.
„Nu primi nicicum, spune Preacuviosul Grigorie Sinaitul, dacă vei vedea ceva cu ochii cei simțiți ori cu mintea, în afară ori înlăuntru tău, de-ar fi chipul lui Hristos, sau chip de înger, sau al vreunui sfânt, sau dacă ți se va arăta lumină,… Fi cu luare-aminte și pază! Nu-ți îngădui a te încrede în ceva, nu arăta învoire cu gândul și cu glasul la nimic, nu te încrede în grabă vreunei arătări, de-ar fi ea adevărată și bună; fi rece către ea și înstrăinat, păzind statornic mintea ta lipsită de închipuiri, fără a alcătui în sine vreun chip și fără a fi întipărită de nici un chip. Cel ce a văzut oarece cu mintea sau cu simțurile, de-ar fi vedenia și de la Dumnezeu, și o primește cu grăbire, lesne cade în înșelare, cel puțin, își descoperă aplecarea spre înșelare, primind vedenia cu grabă și ușurătate.”

Expierențe ascetice   p 193.

Editura Sophia 2008.
„Toate felurile de înșelare demonică la care se supune cel ce se nevoiește în rugăciune apar ca urmare a faptului că LA TEMELIA RUGĂCIUNII NU ESTE PUSĂ POCĂINȚA, că pocăința nu s-a făcut izvorul, sufletul, scopul rugăciunii. Dacă cineva, spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, în încrederea în sine întemeiată pe părerea de sine, visează să ajungă la stări înalte de rugăciune și a dobândit râvnă nu adevărată, ci satanicească; pe acela, diavolul îl prinde repede îl lațurile sale, ca pe un slujitor al său. Oricine se silește să intre la nunta Fiului lui Dumnezeu nu în veșminte curate și luminate, puse în rânduială prin pocăință, ci de-a dreptul în zdrențele sale, în starea omului vechi, de păcătoșenie și amăgire de sine, este aruncat în întunericul din afară: ÎN ÎNȘELARE DRĂCEASCĂ.”

Expierențe ascetice  p 191.

Editura Sophia 2008.
Pentru cei ce vor a se lămuri deplin, îi rog să citească tot capitolul „Despre Rugăciunea lui Iisus”, din cartea Expierențe ascetice, p 169.

Acuma, un alt aspect cutremurător pe care vreau să-l subliniez este faptul că în toată învățătura acestui „vestit” gherondă nu-și are loc pocăința !!! De ce oare? Când noi știm că primele cuvinte ale lui Hristos Dumnezeu când a început a propovădui, au fost:

   „Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția cerurilor.” (Mt 3,2)

Vedem la Sfinții Părinți că ei căutau toată viața lor pocăința, conștiința proprii păcătoșenii, plânsul pentru greșelile lor. Se rugau din adâncul inimii lor să le dea Bunul Dumnezeu pocăință adevărată, și început bun. Ori la acest gherondă vedem cu totul altceva: desfătări de har, vedenii cu nemiluita, până acolo a ajuns nebunia lor încât se călăuzeau în multe situații după vedeniile avute! Iar de pocăință nici măcar nu amintesc de ea!

Am să închei acest îndemn de luare-aminte cu un fragment luat chiar din cartea acestui gherondă, și asta ca să vedeți și voi cum a înțeles el și ucenicul lui de bază, a învăța această nevoință a rugăciunii:
„Vino micuțule, să te învăț să faci rugăciune! Eu nu știam nimic despre Rugăciunea minții. Vino la mine la kilie, mi-a spus el din nou. Dar chilia lui era mică ca un mormânt. Cum să încăpem amândoi? De aceea mi-a spus: Eu voi sta în picioare pe podea, iar tu vei sta tot în picioare, dar pe scândurile patului. Vom coborâ mintea noastră în inimă și vom spune <Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!> Și să vedem ce se întâmplă. Ai înțeles? Am înțeles. Dar ia aminte, cu mintea să spui, nu cu gura. În picioare tu și eu. Să fii atent și să nu moțăi! Nu, nu voi moțăi. Eu mă străduiam să înțeleg ceva din Rugăciunea minții, dar nu reușeam. Mă sileam  dar mintea mea cutreiera peste tot. După puțin timp părintele Arsenie (acesta fiind ucenicul cel mai apropiat) mă întreabă: Ai simțit ceva? Simți Harul lui Dumnezeu? Nu părintele meu. Afarăăă! De atâta timp să te rogi și să nu simți nimic? Mie mi s-a făcut inima atât de luminoasă și plină de bucurie, iar tu, nimic? Ce ești? Animal? Ce faci?”   p 224

~ Starețul meu Iosif isihastul.
Ei, fraților, cercetați și voi și veți vedea că altul era comportamentul Sfinților Părinți, iar cât despre învățătura acestora, sunt de-a-dreptul în contradicție cu ceea ce ne învață Sfânta Biserică.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luam aminte.

   „Iubiților, NU DAȚI CREZARE ORICĂRUI DUH, CI CERCAȚI DUHURILE, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulții prooroci mincinoși au ieșit în lume. (1In 4,1)
~ un monah.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s